Morariu Sara

Clasa a XI-a E
Perfecționismul si motivația

Mulți tineri se confruntă cu o dorință foarte mare de a fi buni la toate, de a avea

rezultate mari și de a face orice corect din prima încercare.
Aceasta dorință creează o frică pe care mulți nu o identifică suficient de rapid și care
îi împiedică să crească: “frica de eșec”. O reacție rațională pentru a nu ajunge în situația în
care să nu îți iasă un lucru ar fi să te antrenezi, să te pregătești pentru a face acea sarcină, dar
modul nostru de a acționa, mai ales când implicăm frica nu este mereu cel mai logic. Atunci
când un element stresant apare in ecuație, se generează impulsul inexplicabil de a fugi.
Dacă transpunem aceasta idee în viața de elev, am putea spune că dorința de a avea
rezultate mari generează frica de a nu reuși să te ridici la așteptările propri, ale părinților sau
ale profesorilor, lucru ce rezultă în amânarea începerii învățării. Această repulsie față de
învățat sau teme poate proveni chiar din frica de eșec, deoarece ideea că nu te-ai pregătit este
mai ușor de acceptat decât ideea că te-ai străduit foarte tare și tot nu a fost de ajuns, idee ce
transmite subconștientului tău mesajul că ești inapt. Cu toate acestea ajungi totuși să te apuci
de treabă, probabil prea târziu, vrând să iei o notă măcar mediocră, dar stresul și lipsa de timp
îți impactează abilitățile. Când observi că nu te descurci, nu te gândești rațional la motiv ci
subconștientul tău trage concluzia că ești mai puțin valoros, idee neadevărată, dar care îți
confirmă frica și o întărește. Dacă frica devine mai mare, pierzi controlul și inevitabil și
motivația de a mai face ceva. Un lucru pe care trebuie să-l înțelegem dacă dorim să ajungem
la cea mai bună versiune a noastră este că nu trebuie să facem sarcinile 100% perfect de
fiecare data. Uneori 80% este mai mult decât suficient, alte ori 65%, alte ori 98%, iar
procentele variază in funcție de interesul si talentele noastre. Chiar dacă la unele activități nu
te descurci așa cum ți-ai dori, nu înseamnă că ești banal, cu o valoare mai mică sau prost,
deoarece exista alte lucruri la care ai talent, la care alții nu se descurcă, iar asta ne face diferiți
și importanți în felul nostru. Nu trebuie să te identifici cu rezultatul, ci să te bucuri de proces
și vei observa că nu îți mai este așa groază de muncă dacă o începi cu ideea de a te apuca și a
vedea doar ce iese, fără prejudecăți, fără critici.
Odată ce te detașez de credința că trebuie să fi perfect la toate, motivația de a te apuca
de muncă va veni mai des, pentru că nu mai exista presiunea care oricum era de la început
doar o iluzie generată de frică pentru a te încetini.
Perfecțiunea nu exista, de aceea nu are rost să râvnim la ea. 85% este foarte bine, iar
chiar dacă mai greșim sau nu reușim să avem rezultate mari la orice, asta nu reprezintă un
motiv pentru a nu încerca măcar să ne apucam de treabă.