Operația prin care se determina valorile parametrilor, 𝜃, ai modelului statistic, se numeste

estimarea parametrilor.
Pentru a efectua estimarea parametrilor, formula, regula aleasa sau statistica utilizata, având
la baza un eșantion de volum 𝑛: 𝑥1, 𝑥2, ⋯ , 𝑥𝑖 , ⋯ , 𝑥𝑛 prelevat aleatoriu din populația
variabilei 𝑋, se numeste estimator.
Estimația este, la rândul sau, o variabila aleatorie dependenta de eșantion. Estimațiile pot
fi:
a) Estimații neparametrice - daca estimația se refera la probabilitatea necunoscuta de
apariție a fenomenului sau la valoarea unui indicator statistic și a carei aplicare nu necesita
identificarea legii de repartiție.
b) Estimație parametrica - daca estimația se refera la un parametru necunoscut al
modelului statistic utilizat.
c) Estimație punctuala - daca parametrul necunoscut al populației se estimeaza printr-o
valoare numerica, calculata pe baza unui estimator de forma: 𝜃^ = 𝑔(𝑥1, 𝑥2,⋯, 𝑥𝑖 ,⋯, 𝑥𝑛 ,
𝜃)
b) Estimație cu interval de încredere - daca se stabilește un interval care sa includa, cu o
probabilitate data (1 - 𝛼), valoarea adevarata a parametrului necunoscut.
Prin parametru al unei populații înțelegem un numar ce descrie, într-un
anumit sens, eșantionul (populația). Putem afirma ca parametrul unei
populații este estimat printr-o statistica, la fel cum afirmam ca
probabilitatea unui eveniment este estimat printr-o frecvența relativa.
Estimarea unui parametru poate fi facuta fie printr-un numar (ceea ce
înseamna estimare punctula), fie printr-un interval.
• Metode pentru estimarea parametrilor care caracterizeaza
diferitele modele statistice:
- 1. Metode grafice;
- 2. Metode analitice:
- metoda celor mai mici patrate;
- metoda momentelor;
- metoda verosimilitații maxime;
- 3. Metode bayesiene de estimare.
Metoda grafica de estimare a parametrilor modelului statistic se
bazeaza pe utilizarea rețelelor de probabilitate. Procedura generala
de construire a rețelelor de probabilitate consta în liniarizarea
convenabila a funcției de repartiție, a modelului statistic, presupus
adecvat reprezentarii datelor.
Printre punctele astfel obținute, se traseaza o dreapta. Valorile
estimate ale parametrilor repartiției se obțin prin intermediul acestei
drepte, direct de pe rețeaua de probabilitate în funcție de
proprietațile modelului statistic estimat.
Metoda prezintă o serie de avantaje:
- este rapidă;
- se poate constitui într-un test de concordanță, vezi fig. de mai sus.
Dacă punctele de pe rețea au o tendință liniară de dispunere, putem
afirma că modelul statistic ales este adecvat modelării datelor de
eșantionaj. Pentru modele statistice neadecvate se observă că
dispunerea punctelor poate fi concavă, convexă sau sub formă de 𝑆.
Dezavantaje:
- nu este aplicabilă la volume mari de eșantion;
- prezintă un grad mare de subiectivism la trasarea dreptei printre
puncte, ceea ce conduce la diferențe între valorile estimate ale
parametrilor.
Cum am enunțat mai sus, estimarea unui parametru poate fi facuta fie
printr-un numar (punctuala), fie printr-un interval. Este destul de larg
raspândita astazi practica estimarii prin intervale de încredere.
Cazul cel mai simplu este cel al unei populații (variabile aleatoare) X care
are media µ necunoscuta, iar varinața 𝜎 2 cunoscuta. Parametrul în acest caz
este µ. Luând un eșantion de volum n, știm ca media de eșantion m este
𝜎2
distribuita aproximativ normal, cu media µ și varianța . Șansele ca media
𝑛
𝜎 𝜎
µ sa fie încadrata de limitele 𝑚 − 1.96 si 𝑚 + 1.96 sunt de 95%.
𝑛 𝑛
𝜎 𝜎
Intervalul [𝑚 − 1.96 ; 𝑚 + 1.96 ] este intervalul de încredere 95%
𝑛 𝑛
pentru parametrul µ.