Unghiul de frecare internă și unghiul de taluz natural

Proprietățile de frecare ale materialelor granulare precum diverse semințe și cereale sunt
importante în proiectarea echipamentelor de curgere, dar și a structurilor de însilozare a acestor
materiale.
Coeficientul de frecare între materialele granulare este egal cu tangenta unghiului cu
orizontala, la care materialul se așează atunci când este turnat în vrac. Mărimea, forma, conținutul
de umiditate, și orientarea particulelor au o influență decisivă asupra unghiului de taluz natural.
Deși în practicile inginerești se face afirmația că unghiul de frecare internă și unghiul de taluz
natural sunt aproximativ egale, cercetările experimentale au arătat că la unele materiale biologice
granulare cele două proprietăți fizice sunt diferite (spre exemplu la semințele de sorg), iar
utilizarea eronată a valorii unuia în loc de valoarea celuilalt în proiectare poate conduce la erori
de proiectare.

Unghiul de taluz natural

În practică se întâlnesc două tipuri de unghiuri de taluz natural: unghiul static și unghiul
dinamic. Unghiul de taluz natural static este unghiul de frecare preluat de un solid granular pentru
a aluneca pe el însuși (sau pe unmaterial cu aceleași proprietăți ca și el). Unghiul de taluz natural
dinamic este mai important decât unghiul de taluz natural static deoarece apare în toate cazurile
în care cea mai mare parte a materialului este în mișcare, spre exemplu mișcarea solidelor la
descărcare din buncăr sau dintr-o pâlnie de alimentare.
Dispozitivul din fig. 1 se poate folosi pentru măsurarea unghiului de taluz natural.
Materialul granular se pune în containerul montat pe o suprafață mobilă ce poate fi înclinată.
Suprafața se va ridica până când materialul începe să se deplaseze, părăsind suprafața înclinată.
Unghiul de înclinare al suprafeței va fi chiar unghiul de taluz natural al materialului, iar valoarea
numerică se va citi pe scara unghiulară a dispozitivului. S-a folosit acest dispozitiv pentru
determinarea exerimentală a unghiului de taluz natural pentru semințele de orez și s-a constatat
o creștere accelerată a valorii unghiului atunci când conținutul de umiditate a depășit 17%.

Figura 1. Dispozitiv pentru măsurarea unghiului de taluz natural a materialelor granulare

Efectul conținutului de umiditate asupra unghiului de taluz natural este discutat în

numeroase lucrări din literatura de specialitate. Unii cercetători au folosit pentru determinări un
aparat similar cu cel din fig. 2 care constă într-o platformă circulară introdusă într-o cutie cubică,
ce este plină cu material granular și care are un perete lateral din sticlă. Platforma este susținută
de trei picioare reglabile pe înălțime și este înconjurată de o pâlnie din metal ce conduce
materialul către un orificiu de evacuare. Particulelor li se permite să iasă libere din cutie, lăsând
un con de material pe platforma circulară. Pentru măsurarea celor două înălțimi din figura 2 s-a
folosit un catetometru (instrument pentru măsurarea precisă a distanțelor pe verticală, alcătuit
dintr-o riglă gradată verticală pe care alunecă o lunetă orizontală).

Figura 2. Aparat pentru măsurarea unghiului de taluz natural

Unghiul de taluz natural Φr, pentru standul din fig. 2, se obține din geometria conului de
material de pe platforma circulară, după cum urmează:
2(𝐻𝑐 − 𝐻𝑝 )
Φ𝑟 = 𝑐𝑡𝑔
𝐷𝑝
unde: Hc, Hp și Dp sunt înălțimea conului, înălțimea platformei și diametrul platformei.
Când conținutul de umiditate al materialului granular solid este variat, valorile
experimentale ale unghiului de taluz natural se corelează cu valorile calculate cu următoarea
relație empirică:
𝑀
tg 𝛷𝑟 = 𝑎 ∙ 𝑛2 + 𝑏 ∙ ( )+𝑐∙𝑠+𝑑
𝐷𝑎𝑣
unde: Φr – unghiul de taluz natural, M – conținutul de umiditate, Dav - diametrul mediu al
particulelor (se determină prin analiză granulometrică – vezi laborator 3 PIMB), s – greutatea
specifică a materialului, a,b,c,d – constante proprii materialului, n – factor de formă.
Factorul de formă se poate determina cu următoarele relație:
𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎ț𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐ă 𝑎 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖
𝑛=
𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎ț𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐ă 𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑠𝑓𝑒𝑟𝑒 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣𝑎𝑙𝑒𝑛𝑡𝑒

Pentru semințe de grâu se pot utiliza următoarele valori: a = 0,4621, b = 0,0342, c = -

0,0898, d = 0,0978, s = 1,376, Dav = 0,3162 cm, n = 1,12. Dacă se corelează valorile calculate cu
valorile experimentale se va obține un coeficient de corelație de 97 %, ceea ce înseamna că relația
empirică aproximează destul de bine valorile unghiului de taluz natural. În tabelul 1 sunt
prezentate valorile unghiului de taluz natural determinat experimental și calculat pentru probe de
grâu la două umidități diferite.
Tabelul 1. Valorile unghiului de taluz natural pentru semințe de grâu
Unghi de taluz natural, Φr (grade)
Conținut de umiditate M(%)
Calculat Experimental
0 33,7 33,5
3,46 39,7 40

2
 Așa cum era de așteptat, creșterea conținutului de umiditate conduce la creșterea valorii
unghiului de taluz natural. Variația unghiului de taluz natural cu conținutul de umiditate se
datorează stratului superficial de umiditate ce înconjoară obiectul dar și deoarece efectul de
tensiune superficială este predominant la materialele biologice. Creșterea unghiului de taluz
natural cu conținutul de umiditate la diferite materiale granulare este prezentat în fig. 3.

Figura 3. Variația unghiului de taluz naturl cu conținutul de umiditate pentru nisip, grâu, rapiță
și mei

Este interesant de observat faptul că în cazul semințelor de mei, care are o curbă de
variație a unghiului de taluz natural cu umiditatea de formă elipsoidală alungită cu un factor de
formă n = 1,78, ecuația care aproximează matematic valorile coeficientului de taluz natural
prezice un unghi de taluz natural de valoare mai mare în timp ce valorile experimentale sunt
ceva mai reduse, în comparație cu alte materiale biologice granulare. De aceea se recomandă să
nu se facă o aproximare a unghiului de taluz natural pe baza acestei ecuații matematice pentru
mei.

Unghiul de frecare internă

Aplicația cea mai răspândită a acestei proprietăți fizice este în proiectarea pereților
silozurilor sau în proiectarea buncărelor de alimentare a diverselor utilaje, cu aplicativitate
directă în prelucrarea materialelor granulare.
Spre exemplu, pentru proiectarea pubelelor de mică adâncime se utilizează ecuația
Rankine:
𝜎3 = 𝑤 ∙ 𝑦 ∙ 𝑡𝑎𝑛2 (45 − Φ𝑖 /2)
unde: σ3 este presiunea laterală exercitată pe pereți la un punct y aflat la 30,5 cm sub extrema
superioară a peretelui, w este densitatea materialului (kg/m 3) și Φi este unghiul de frecare internă.
În proiectarea buncărelelor sau a altor construcții similare de depozitare, este necesar
raportul de presiune k, ce face referire la raportul între presiunea laterală σ3 și presiunea verticală
σ1 într-un punct dat (k = σ3/ σ1), și de asemnea depinde de unghiul de frecare internă așa cum se
vede din următoarea expresie:

3
 1 − sin 𝛷𝑖
𝑘=
1 + sin 𝛷𝑖
Cunoscând valoarea lui k, presiunea orizontală exercitată asupra peretelui poate fi
estimată pentru orice presiune verticală dată. Presiunea verticală exercită o solicitare de
compresiune asupra pereților, în timp ce presiunea orizontală exercită o solicitare de îndoire. În
cazul buncărelor, când înălțimea materialului depășește o anumită limită (între de 2 și 2,5 ori
diametrul buncărului) nu se mai înregistrează o creștere a presiunii pe pardoseala buncărului.
Asta indică faptul că pereții buncărului suportă greutatea adițională. Mai mult, conform studiilor
din literatura de specialitate, valoarea lui k nu este constantă ci variază cu geometria buncărului,
cu tipul de material din care este executat buncărul, dar și cu cantitatea de material granular din
buncăr, cu proprietățile de frecare și coeziune ale acestuia și cu conținutul de umiditate. Influența
acestor factori, destul de variați, asupra raportului de presiune k este exprimată destul de bine de
relația lui Janssen pentru presiunea laterală, σ3, în buncăre (și silozuri):
𝜌∙𝑅 −𝑘∙𝑓𝑠 ∙ℎ
𝜎3 = ∙ (1 − 𝑒 𝑅 )
𝑓𝑠
unde: R – este raza hidraulică (sau raportul între aria secțiunii și circumferință); ρ – densitatea
materialului; fs – coeficientul de frecare static al materialului cu peretele; h – înălțimea de
material în buncăr.
Așa cum reiese din figura 4 unghiule de frecare internă variază direct proporțional cu
densitatea materialului și cu conținutul de umiditate.

Figura 4. Variația unghiului de frecare internă cu densitatea și cu conținutul de umiditate

Mai mult, variația conținutului de umiditate influențează și relația lui Janssen. În tabelul
2 este prezentat efectul cinținutului de umiditate asupra componenteleor din relația lui Janssen,
calculate pentru o presiune de 20684 N/m2 (3 p.s.i. – pound per square inch) exercitată de
semințe de grâu.

4
Tabelul 2. Efectul conținutului de umiditate ka grâu asupra componentelor relației lui Janssen
Raportul de Coeficientul de Unghiul de Unghiul de
Umiditatea Densitatea
presiune frecare static taluz natural frecare internă
M (%) k fs ρ Φr Φi
7,3 0,463 0,453 49,3 59,6 23,5
11,0 0,420 0,432 49,3 29,3 24,5
14,1 0,357 0,433 47,2 31,0 26,5
17,1 0,280 0,471 45,4 35,6 27,3
19,3 0,310 0,592 43,9 41,0 23,2