Date numerice utilizate în sistemele de calcul

Data este una dintre cele cinci componente ale unui sistem de calcul (sistem
informatic) pe langa operatorul uman, programe (proceduri), componenete software
si componente hardware. Acestea sunt folosite pentru a descrie diverse evenimente,
dar in acelasi timp pot fi informatii obtinute in urma realizarii unui proces
(eveniment).

Data elementara reprezinta o entitate indivizibila atat in raport cu informatia pe

care o reprezinta cat si in raport cu procesorul care o prelucreaza. O data
elementara este caracterizata de urmatorul triplet: identificator, atribut
valoare unde:

 identificatorul reprezinta numele datei, format din unul sau mai multe
caractere, nume care este atribuit de cel care defineste data, pentru a o putea
distinge de celelalte si pentru a putea face referiri la ea in procesul de
prelucrare a datelor
 atribut - proprietati care determina modul in care sistemul de calcul va trata
datele. Cel mai important atribut este tipul datei
 valoare - continutul zonei de memorie in care este stocata data. In functie de
valoare datele se clasifica in: varibile si constante

2. Tipul datei

Definitie: Tipul datei defineste apartenenta datei la o anumita clasa de date, caruia
ii corespunde un anumit model de reprezentare interna. Tipul datei este definit de
dubletul (V,O) unde:

 V = domeniul de definitie al datei

 O = multimea operatorilor care se pot aplica pe multimea de valori a datei

Cele mai multe sisteme de calcul accepta urmatoarele tipuri de date:

 tipul numeric
 tipul sir de caractere
 tipul logic
 Utilizarea liniei de comandă în lucrul cu sistemele de operare de reţea
CLI este un acronim pentru expresia engleză "command line interface" sau "command
line interpreter" și reprezintă un mecanism de interacțiune cu un computer, un sistem de
operare sau un software prin introducerea de comenzi secvențial, linie cu linie. Această
interfață care este bazată doar pe introducerea de text contrastează cu modalitățile de
interacțiune tip graphical user interface (GUI), care folosesc dispozitive de tip maus pentru a
selecta opțiuni sau meniuri.
Introducerea de comenzi prin intermediul CLI: sistemul asteaptă ca utilizatorul să
introducă un rând de comandă și să o confirme prin apăsarea tastei "Enter" de pe tastatură.
Programul "Command Line Interpreter" primește, analizează (parsează) și execută comanda
cerută. După executare programul prezintă utilizatorului rezultatul obținut, tot sub forma de
linii de text.
Linia de comandă nu este proiectată pentru a executa doar comenzi avansate, ci și
pentru a rula comenzi simple pentru operațiuni de bază, execută comenzi precum modificarea
folderului de lucru, vizualizarea conținutului unui folder, crearea și redenumirea folderelor,
copierea, ștergerea fișierelor și a folderelor, precum și lansarea unei aplicații direct .
În Linia de comandă nu contează dacă introduci comenzile folosind litere mari, mici
sau combinații ale lor. Comenzile cd, CD sau Cd vor avea rezultate identice.
Pașii funcționează în Windows 7, Windows 8.1 și Windows 10.
 Deschide Linia de comandă folosind Căutarea sau Cortana
Căutarea este foarte utilă. În Windows 7, deschide meniul Start și scrie comandă sau cmd.

Apoi, dă clic pe rezultatul Linie de comandă.

În Windows 8.1, mergi pe ecranul Start și scrie cuvintele linie
de comandă sau cmd.

Apoi, apasă pe rezultatul Linie de comandă.

În Windows 10, poți să folosești Cortana pentru a căuta
și lansa Linia de comandă. În câmpul de căutare al Cortanei,
scrie command sau cmd. Apoi, apasă pe
rezultatul Command Prompt (Linie de comandă).

 Deschide Linia de comandă din fereastra Executare

Una dintre metodele cele mai rapide de accesare a Liniei de
comandă este folosirea ferestrei Executare(apasă butoanele Windows +
R de pe tastatură pentru a o deschide).
Apoi, scrie cmd sau cmd.exe și apasă Enter sau OK.
  Deschide Linia de comandă din meniul/ecranul Start
Dacă folosești Windows 7, dechide meniul Start și mergi la Toate programele - > Accesorii.
Acolo vei găsi scurtătura Liniei de comandă.

Utilizarea interfeţei grafice în lucrul cu sistemele de operare de reţea

Interfața grafică (în engleză: Graphical User Interface sau GUI) este o interfață cu
utilizatorul bazată pe un sistem de afișaj ce utilizează elemente grafice. Interfața grafică este
numit sistemul de afișaj grafic-vizual pe un ecran, situat funcțional între utilizator și
dispozitive electronice cum ar fi computere, dispozitive personale de tip hand-
held (playere MP3, playere media portabile, dispozitive de jucat), aparate electrocasnice și
unele echipamente de birou. Pentru a prezenta toate informațile și acțiunile disponibile, un
GUI oferă pictograme și indicatori vizuali, în contrast cu interfețele bazate pe text, care oferă
doar nume de comenzi (care trebuie tastate) sau navigația text.
Termenul GUI este legat istoric de ecranele bidimensionale cu rezoluție mare, capabilă
să afișeze informații de toate genurile, în tradiția cercetărilor în domeniul informaticii de la
Xerox Palo Alto Research Centre (Centrul de Cercetare Palo Alto al companiei Xerox),
prescurtat "PARC". Înainte de aceasta termenul GUI a fost aplicabil unor tipuri de interfețe de
înaltă rezoluție diferite, specifice unui domeniu anume, cum ar fi jocurile video, sau care nu
sunt limitate la ecranele plate, ci se pot juca și pe ecrane volumetrice (afișoare3D).
Precursorul interfețelor grafice a fost inventat de către cercetătorii de la Institutul de
Cercetare Stanford. Ei au dezvoltat folosirea hiperlinkurilor bazate pe text, manipulate cu
un maus. Conceptul de hiperlinkuri, realizat prin așa-numite „texte active” (care conduc la
altă pagină web atunci când sunt „apăsate” cu mausul pe ecran), a fost rafinat și extins și spre
elemente grafice, formând astfel interfața primară pentru computerul „Xerox Alto”.
Majoritatea interfețelor grafice cu scop general sunt derivate din acest sistem. Ca rezultat, unii
numesc această clasă de interfețe „interfața PARC” (PUI).
În 1963 Ivan Sutherland a dezvoltat un dispozitiv de indicare și desenare pe ecran
numit sketchpad. Systemul utiliza un light pen (un fel de creion electronic care în locul minei
de grafit avea în vârf un senzor de lumină) pentru a conduce crearea și manipularea obiectelor
din desenele inginerești de pe ecran.
Erori (cauze, tipuri, tendinţe)