Componente Hardware

Hardware-ul este reprezentat de partea fizică a unui computer, adică este vorba despre
acele componente ce pot fi văzute, ținute în mână și care au drept menire permiterea
execuției programelor software. Acest lucru se realizează prin diferite procedee tehnice, prin
care semnalele de diferite tipuri (electrice, optice sau acustice) sunt preluate, prelucrate,
păstrate și folosite pentru a se reda diferite informații.

Termenul de hardware provine din limba engleză, unde desemna la început totalitatea
articolelor metalochimice vândute într-un magazin. Odată cu dezvoltarea calculatoarelor,
această denumire s-a extins cuprinzând, practic, toate părțile fizice ale unui computer.
Piesele au roluri diverse, cum ar fi preluarea comenzilor date de utilizator în cazul tastaturii și
al mouse-ului, afișarea diferitelor informații pe un ecran pentru a putea fi vizualizate de către
utilizatori, păstrarea acestora pentru o perioadă anume de timp, până când va fi necesară,
funcție îndeplinită de hard disk.

Componentele hardware se împart în patru categorii principale, fiecare cu un rol precis.

Aceste categorii asigură împreună o folosire cât mai eficientă a dispozitivului:

1. Unitatea centrală de prelucrare, cunoscută sub numele de microprocesor,

prelucrează informațiile cu o viteză amețitoare, de milioane de operațiuni pe
secundă. Viteza procesorului este calculată în Hz. Procesoarele moderne de astăzi au
capacități impresionante, între 1 și 4 GHz, obținute prin montarea împreună a mai
multor nuclee de procesare;

2. Memoria internă, cunoscută și sub numele de memorie RAM (Random Acces

Memory), păstrează datele necesare funcționării procesorului, pe care le preia de pe
hard disk și care rămân disponibile atât timp cât sunt traversate de curent electric.
Viteza memoriei RAM este măsurată în GB și este situată de regulă între 4 și 8 GB
RAM pentru majoritatea computerelor obișnuite. Suplimentarea memoriei RAM va
duce automat la creșterea performanțelor dispozitivului, care va reuși să gestioneze o
cantitate mai mare de informații în aceeași perioadă de timp

3. Memoria externă are ca rol păstrarea informațiilor, chiar și atunci când computerul
este scos din priză. Aceasta este reprezentată în principal de hard disk-uri care au
capacități foarte mari de păstrare a informațiilor, ajungând până la dimensiuni de
nivelul TB, ceea ce înseamnă că pot înmagazina zeci de mii de melodii sau mii de ore
de video la calitate înaltă. În ultimii ani, clasicul hard disk (HDD) tinde să fie înlocuit
de memoria externă de tip solid (SSD), fără părți în mișcare și care are o viteză mult
 mai mare sau chiar de către stocarea informațiilor în cloud prin intermediul
Internetului;

4. Dispozitivele periferice sunt reprezentate de o multitudine de echipamente care sunt

montate prin intermediul diferitelor sloturi la placa de bază a computerelor. Ele au
rolul de a asigura intrarea comenzilor și informațiilor (tastatură, mouse, microfon,
scanner, cameră video), pentru ieșirea acestora către utilizator (monitor, ochelari de
realitate virtuală, difuzoarele externe, căști, imprimantă sau videoproiector), precum
și pentru intrarea și ieșirea concomitentă a informațiilor (router, modem,
touchscreen, joystick, placă de rețea).

Dispozitivele periferice:

 Tastatura este o componentă hardware periferică a calculatorului ce permite

utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a acestuia date (litere, cifre și semne
speciale) prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite
tastaturi pe plan mondial sunt cele de tip QWERTY. Un
alt tip de tastaturi este tipul QWERTZ. Denumirile vin
de la primele șase taste de pe rândul al treilea. Tipul
QWERTY se folosește mai ales în țările anglofone, iar
celelalte folosesc mai ales tipul QWERTZ.Tastatura
este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare din structura computerelor moderne,
ea fiind inventată încă înainte de apariția monitoarelor și a mausului. Fiecare tastă
are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de "cod de scanare". La
apăsarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare
corespunzător tastei respective (un număr întreg de la 1 la „n” - numărul de taste). La
primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul
primit și codul ASCII corespunzător, în logică binară.Tastatura ia în considerație nu
numai apăsarea (durata) unei taste, dar și momentul eliberării acesteia, fiecare
acțiune fiind înregistrată separat.
 Mausul sau mouse, este unul dintre cele mai importante dispozitive periferice de
introdus comenzi ale computerului (calculatorului electronic) modern. A devenit
aproape un "element" hardware standard al oricărui computer. De obicei mausul
este un obiect mic echipat cu una sau mai multe taste, modelat astfel încât să poată fi
apucat și mânuit ușor cu mâna. Principiul lui de funcționare se
bazează pe recunoașterea de către computer a mișcării sale
relativă la suprafața plană pe care este așezat și deplasat.Mișcarea
mausului este detectată de un senzor situat în partea sa inferioară,
preluată, digitalizată și apoi printr-o interfață adecvată transmisă
computerului la care e atașat. Informația de mișcare a mausului în spațiul
 bidimensional (2D) este convertită tot în mișcare bidimensională (2D) a unui cursor
identificator-indicator grafic pe ecranul unui monitor. Altfel spus, mișcarea mausului
provoacă o mișcare corespunzătoare a cursorului pe suprafața ecranului monitorului,
atașat și el calculatorului. Datorită acestei funcțiuni utilizatorul mausului poate
decide (alege) și indica pe ecranul monitorului orice poziție dorită, ceea ce de obicei
este interpretat de către computer drept o introducere de comandă, un element
major al interfeței grafice cu calculatorul (Graphic User Interface, GUI). De la
începutul anilor 1990 mausul împreună cu tastatura și monitorul au devenit pe plan
mondial una din cele mai obișnuite interfață om-mașină, prezentă aproape la orice
computer. Cuvântul „maus” provine de la cuvântul englez mouse, care înseamnă
șoarece. Această denumire a fost aleasă deoarece dispozitivul are forma și mărimea
unui șoarece, iar cablul de legătură cu calculatorul, inițial orientat în partea opusă
(spre utilizator), accentua această asemănare.

 Camera web este o cameră video ce captează, digitizează și transmite imaginile în

timp real către un calculator sau o rețea de calculatoare. Se conectează la calculator
prin USB sau (mai rar) FireWire; se alimentează din aceeași interfață, fără a necesita
un alimentator separat. De regulă are o rezoluție scăzută
(640x480 pixeli), din cauza ratei reduse de transmisie a datelor
prin USB 1.1 sau 2.0, existând însă și variante cu înaltă rezoluție
care folosesc USB 3.0. Cele mai multe modele au o optică
simplă, fără focalizare (focalizare fixă, reglată din fabrică pentru
distanța uzuală de la monitor pe care se fixează și până la
utilizator) sau cu focalizare manuală. Anumite camere web
integrează și un microfon, transmisia sunetului către calculator făcându-se fie digital,
prin intermediul cablului USB, fie analogic, prin cablu audio până la placa de sunet a
calculatorului. Unele modele dispun de o serie de leduri albe care asigură iluminarea
feței în situații de lumină slabă.

 Microfonul este un aparat (transductor) care transformă

sunetul în semnale electrice. Acesta are multe aplicații, fiind
folosit îndeosebi în radioteleviziune și în telecomunicații, dar și
în industria muzicală.

 Un joystick este un periferic al computerului personal sau un dispozitiv de comandă

ce constă într-o manetă care pivotează și transmite apoi unghiul său în două sau trei
dimensiuni unui computer. Aceste dispozitive sunt folosite de obicei la controlul
jocurilor video și de obicei au unul sau mai multe butoane cu stări ce pot
fi de asemenea citite de către computer. Termenul joystick a devenit un
sinonim pentru dispozitivele de comandă pentru jocuri care pot fi
conectate la un computer, pentru că PC-ul numește intrarea unde se
 conectează joystick-ul, "intrare pentru joystick". Cu același design de bază, dar cu o
importanță mult mai mare, este și instrumentul principal de control al aparatelor de
zbor (elicopter și, mai nou, avion). Se bazează pe același principiu al joystick-ului
pentru PC, imprimându-și mișcarea 3D unui computer central ce îi transformă
mișcările în diferite acțiuni (virare, urcare, coborâre).

 În domeniul computerelor, un scaner este un aparat care scanează optic ( =

sondează, explorează prin baleiaj, linie cu linie și punct cu punct) imagini
analogice, texte tipărite sau chiar și obiecte reale, și produce ca rezultat o
imagine digitală în 2D. Se folosește pe scară largă în birouri, cel mai des sub
forma unui aparat de pus pe masa de lucru, plat, cu "pat" de sticlă pe care se
plasează documentul sau obiectul de scanat

 Monitorul este un periferic de ieșire pentru afișare grafică

luminoasă de date și imagini, folosit uzual în instalații de
telecomunicație și în tehnica prelucrării datelor. Datele sunt
reprezentate prin caractere și simboluri. Din punct de vedere
constructiv, monitoarele erau la origine televizoare fără partea de
recepție a semnalelor TV.

 Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieșire, aceasta fiind utilizată
pentru transpunerea informației din calculator pe hârtie (un document, o poză sau
orice altfel de fișier grafic, un e-mail, un articol etc.).
Imprimantele se clasează după mai multe criterii, de exemplu
în funcție de scop (imprimare/tipărire) și de rapiditate, de
procedeu, de dimensiunile maxime ale hârtiei pe care se
imprimă și altele.

 Aparatul de proiecție este dispozitivul care formează imagini reale,

răsturnate și mărite ale unor obiecte transparente sau opace,
proiectate pe un ecran , obiectele fiind astfel așezate încât imaginea
răsturnaă dată de el să apară în poziție verticală.

 O boxă este un echipament care se poate conecta la dispozitive care

pot reda conținut audio, cum ar fi calculatorul personal, CD-Playere
sau telefoanele mobile. Ea poate fi activă (nu au nevoie de
amplificatorși pot fi conectate la orice dispozitiv care are ieșire
pentru căști) sau pasivă.

 Căștile audio, numite și căști auriculare sau și căști de audiție sunt dispozitive
electrice pentru recepția și ascultarea sunetelor și muzicii. Ele se
amplasează ori peste urechi, ori în interiorul urechilor externe. Sunt prevăzute cu
mici difuzoare și se pot atașa unui număr foarte mare de dispozitive electronice
precum radiourilor, casetofoanelor, calculatoarelor, telefoanelor mobile etc. Cele mai
des folosite căști audio sunt binauriculare, fiind făcute pentru auzul cu ambele urechi,
eventual cu 2 canale de sunet diferite: stânga și dreapta; în acest caz ele sunt numite
și „căști stereo”.