NETICHETA

NETICHETA
Neticheta este un cuvant compus din cuvintele net si
eticheta.Eticheta pe internet nu difera foarte mult de viata reala.
Neticheta este codul social de comunicare intr-o retea, codul bunelor
maniere pe internet,un set de conventii sociale,ceva ce lipseste
multora din pacate.
Regula de aur pe internet-trateaza pe altii asa cum vrei tu sa fii tratat.
Neticheta se refera ,in special,la situatia cand participantii la
comunicare nu se pot vedea sau auzi direct si comunica numai prin
scris, de multe ori fiind vorba de persoane care nici macar nu se
cunosc.
Reguli elementare de neticheta :
1. Nu uitati ca,desi nu suntem fata in fata cu cei cu care comunicam,
le datoram respect si consideratie.
2.Nu trimiteti mesaje nedorite si nu postati repetitiv acelasi mesaj fie
ca aste pentru o cauza de binefacere sau doar o gluma care vi se pare
amuzanta.
3.Scrieti concis,la subiect, corect gramatical.
4.Folositi emoticoane pentru a transmite stari de spirit.
5. Ganditi inainte de a scrie!
6.Nu tipati! (scrisul cu majuscule este asemuit cu strigatul).
7.Respectati regulile de folosire pentru fiecare site,blog,forum.
8. Un e-mail este ca o scrisoare- are nevoie de introducere, cuprins si
incheiere, trebuie semnat.
9.Raspundeti e-mailurilor.
10. Fiti autentici!
Utilizatorii au adeseori probleme cu respectarea regulilor de baza ale
netichetei datorita posibilitatii de a se ascunde in spatele unui profil
anonim, manifestand un comportament lipsit de respect fata de
ceilalti utilizatori in mediul online.La nivel national a fost lansata
campania RESPLS ! care isi propune informarea utilizatorilor cu privire
INTERNETUL

BONTEA OLIVIA
 DEFINITIE
Etimologie-Descriere
 Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte englezești:
interconnected = interconectat și network = rețea.

 Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

 Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de

calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor
(regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite
împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenția pentru
Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense
sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency, en:DARPA) a creat prima rețea
de computere interconectate sub numele ARPAnet.
 DEFINITIE
Etimologie-Descriere
 Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul
pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi
pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o
multitudine de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web
hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost.
 Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web
(www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi secțiunea
„Aplicații Internet” mai jos.
 Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce
interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față
de altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un internet pentru care
folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele de tip
internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.
 Programe de navigare pe internet

Un navigator sau un browser - este o aplicație software (program) ce permite utilizatorilor

să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații situate pe o pagină din World Wide
Web, dar și să comunice cu furnizorul de informații și chiar și ei între ei. O altă definiție:
prin browser se înțelege un program de „navigare” (virtuală) în web. De aceea, în loc de
cuvântul „browser” se poate folosi și termenul general „navigator” (a nu se confunda cu
aplicația browser a companiei Netscape, numit tot „Navigator”, acum învechit și nefolosit).
 Programe de navigare pe internet
 Microsoft Internet Explorer
 Mozilla Firefox
 Opera
 Netscape Navigator
 Apple Safari
 Google Chrome
 Chromium
 Maxthon Browser
 Default Browser
 Flock
 K-Meleon
 SeaMonkey
 ChromePlus
 Internet Explorer:
Descriere fereastra+butoane
Deschiderea (şi închiderea) aplicaţiei browserului Web
Lansarea în execuţie a browserului Internet Explorer se poate face în mai multe
moduri:
 – prin selectarea iconiţei asociate programului de pe Desktop
 Internet Explorer:
Descriere fereastra+butoane
 prin selectarea din meniul Start, secţiunea All Programs a programului Internet
Explorer
 Internet Explorer:
Descriere fereastra+butoane
 prin selectarea iconiţei asociate programului din bara de lansare rapidă a sistemului de
operare Windows
 Internet Explorer:
Descriere fereastra+butoane
 Ca orice fereastră Windows şi fereastra browserului Internet Explorer are următoarele părţi
componente
– bara de titlu – în care se afişează titlul paginii de WWW curente;
– bara de instrumente – în care se găsesc butoane pentru navigarea în pagină, vizualizarea
listei de pagini favorite, printarea documentelor etc. (Figura 2.3.6). O descriere a butoanelor
din bara de instrumente este prezentată în Tabelul 2.3.1;
– bara de adrese – în care utilizatorul poate introduce adresa sau numele paginii de Web
care se vrea a fi vizualizată. Pentru aceasta se foloseşte adresa URL a respectivei pagini, ca
de exemplu http://www.yahoo.com;
– bara de legături – în care sunt plasate butoane pentru vizualizarea rapidă a unor pagini
favorite ale utilizatorului;
– secţiunea sau fereastra de afişare documente – secţiunea principală a browserului, cea în
care este afişat conţinutul paginilor Web vizitate
 Internet Explorer:
Descriere fereastra+butoane
 Navigarea în pagină se face cu ajutorul legăturilor din aceasta (clic simplu asupra acestora).
în general, aceste legături pot fi identificate prin culoarea albastră şi prin faptul că sunt
afişate subliniat, iar în momentul când se trece cursorul mouse-ului pe deasupra acestora,
cursorul se schimbă într-o “mână”.
 BUTOANELE DIN BARA DE INSTRUMENTE
Algoritmi
Noţiuni introductive
1.Noţiunea de algoritm.

Def. Prin algoritm se înţelege o metodă de soluţionare a unei clase de

probleme, reprezentată de o succesiune finită de operaţii bine definite, numite
instrucţiuni .

Primul algoritm se considera a algoritmul lui Euclid (utilizat pentru

determinarea celui mai mare divizor comun a doua numere naturale).
Termenul de algoritm poate fi înţeles în sens larg nefiind neapărat legat de
rezolvarea unei probleme cu caracter ştiinţific, ci doar pentru a descrie într-o
manieră ordonată activităţi care constau în parcurgerea unei succesiuni de
paşi (cum este de exemplu utilizarea unui telefon public sau a unui
bancomat).
În matematică există o serie de algoritmi: cel al rezolvării ecuaţiei de gradul
doi, algoritmul lui Eratostene (pentru generarea numerelor prime mai mici
decât o anumita valoare), schema lui Horner (pentru determinarea câtului şi
restului împărţirii unui polinom la un binom) etc.
Soluţia problemei se obţine prin execuţia algoritmului. Algoritmul poate fi
executat pe o maşină formală (în faza de proiectare şi analiză) sau pe o
maşină fizică (calculator) după ce a fost codificat într-un limbaj de programare.
 2. Caracteristicile unui algoritm

Generalitate. Un algoritm destinat rezolvării unei probleme trebuie să permită

obţinerea rezultatului pentru orice date de intrare şi nu numai pentru date
particulare de intrare.

Finitudine. Adică se termină după un număr finit de paşi, indiferent cât de mulţi.

Rigurozitate. Prelucrările algoritmului trebuie specificate riguros, fără ambiguităţi.

În orice etapă a execuţiei algoritmului trebuie să se ştie exact care este
următoarea etapă ce va executată.

Eficienţă. Algoritmii pot fi efectiv utilizaţi doar dacă folosesc resurse de calcul în
volum acceptabil.
Prin resurse de calcul se înţelege volumul de memorie şi timpul necesar pentru
execuţie.
Exemple

1.Nu orice problemă poate rezolvată algoritmic.

a. Fiind dat un număr n să se determine toţi divizorii săi.

Pentru această problemă se poate scrie un algoritm foarte uşor.

b. Fiind dat un număr n să se determine toţi multiplii săi.

Pentru această problemă nu se poate scrie un algoritm deoarece nu
cunoaştem un criteriu de oprire a operaţiilor.

2.Un algoritm trebuie să funcţioneze pentru orice date de intrare.

Fiind date numerele a, b, c să se afişeze maximul dintre ele.
O posibilă soluţie ar fi:
se compară a cu b şi c şi dacă e mai mare se afişează a, iar apoi
se compară b cu a şi c şi dacă e mai mare se afişează b, iar apoi
se compară c cu b şi a şi dacă e mai mare se afişează c
Algoritmul nu funcţionează dacă 2 valori sunt identice şi de valoare maximă.
Exemple
3. Un algoritm trebuie sa se oprească.
Se consideră următoarea secvenţă de prelucrări:
Pas 1. Atribuie variabilei x valoarea 1;
Pas 2. Măreste valoarea lui x cu 2;
Pas 3. Daca x este egal cu 100 atunci se opreşte prelucrarea altfel se reia de la
Pas 2.

Este usor de observat ca x nu va lua niciodată valoarea 100, deci succesiunea

de prelucrări nu se termină niciodată. Din acest motiv nu poate considerată un
algoritm corect.

4. Prelucrările dintr-un algoritm trebuie să fie neambigue.

Consideram următoarea secvenţă de prelucrări:

Pas 1. Atribuie variabilei x valoarea 0;
Pas 2. Fie se măreşte x cu 1 fie se micşorează x cu 1;
Pas 3. Daca x aparţine [-10; 10] se reia de la Pas 2, altfel se opreşte algoritmul.
Exemple

5. Un algoritm trebuie să se oprească după un interval rezonabil de timp.

Fiind dat un număr n se cere să se determine de câte ori a apărut o cifră
c în reprezentarea tuturor numerelor naturale mai mici ca n.

O rezolvare simplă ar fi să luăm toate numere mai mici ca n şi să vedem

de câte ori apare cifra c în fiecare dinte ele. Soluţia e simplă şi pentru
valori mici ale lui n algoritmul se termină într-un interval de timp
rezonabil, dar pentru valori mari timpul de terminare al algoritmului
creşte nepermis de mult.
Paşii realizării unui algoritm

1. Citirea cu atenţie a enunţului problemei.

2. Identificarea datelor de intrare şi a celor de ieşire.

3. Rezolvarea propriu-zisă a problemei pe cazuri particulare şi reprezentative.

În acest moment nu se încearcă scrierea programului ci doar determinarea
metodei de rezolvare, generalizarea şi înţelegerea acesteia.

4. Descrierea în limbaj natural a soluţiei problemei.

Dacă nu sunteţi capabili să descrieţi metoda folosită în limbaj natural e puţin
probabil să o puteţi face într-un limbaj de programare care e mai restrictiv decât
limbajul natural.

5. Scrierea programului într-un limbaj de programare.

6. Testarea programului.
Testarea se face pe mai multe seturi de date care să acopere cazurile posibile
ce pot apărea.
OLIVIA BONTEA