Carl Menger (1840 - 1921)

fondator al Școlii austriece de

economie

Principiile economiei (1871)

Carl MENGER – teorii

Conceptul cu privire la nevoi și bunuri

Nevoile umane
apar ca reactie a gradului de adaptare a organismului
uman la mediul ambiant

Dacă există discordanțe între om și mediu, apar insatisfacții,

care generează nevoi .

Satisfacerea nevoilor restabilește echilibrul pierdut.

Nevoile - dorințe umane nesatisfăcute

nevoile transforma produsele în „bunuri”

! (bunurile - categorie introdusă de Menger, pâna la el fiind utilizate
noțiunile de „produs” și „marfa”)
Bunurile
produse care satisfac o anumită nevoie umană

Condiții de transformare a produsului în bun:

 să existe o anumită nevoie;

 să fie prezent un produs care ar putea satisface această nevoie;
 omul să cunoască capacitatea produsului dat de a satisface nevoia dată;
 omul să poată dispune de produsul dat pentru satisfacerea nevoii.

Categorii de bunuri:
bunuri de rangul I - satisfac în mod nemijlocit nevoile umane;

bunuri de rangul II, III, IV etc. - servesc la producerea bunurilor de rangul I,

satisfacând nevoile umane în mod indirect.

! Bunurile de diferite ranguri sunt în strânsă

interdependență.
Categorii de bunuri în funcție de disponibilitatea resurselor economice :

bunuri economice
bunurile, nevoile în care depășesc cantitățile lor disponibile într-o
perioadă determinată de timp
în cazul lor omul face alegere între diferitele nevoi care se cer a fi
satisfăcute și cele care pot rămâne nesatisfăcute

bunuri non-economice
bunurile, nevoile în care sunt mai mici comparativ cu cantitățile
lor disponibile într-o perioadă determinată de timp

doar bunurile economice

! posedă valoare
Carl MENGER – teorii

Conceptul valorii bunurilor

Valoarea
importanța pe care bunul o prezintă pentru om

Mărimea valorii depinde de 2 factori:

 subiectiv
locul ocupat în ierarhia nevoilor, nevoia satisfacută de bunul dat

 obiectiv
câte unitati de bunul, care satisface nevoia dată, se afla la dispoziția individului
 ierarhia
Tabloul satisfacțiilor nevoilor
gradul de
satisfacție de la
consumul unei
unități de bun I II III IV V VI VII VIII IX X
1 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

2 9 8 7 6 5 4 3 2 1

3 8 7 6 5 4 3 2 1

4 7 6 5 4 3 2 1

5 6 5 4 3 2 1

6 5 4 3 2 1

7 4 3 2 1

8 3 2 1

9 2 1

10 1
Concluzii:

cu cât oferta bunului este mai mică, adică bunul este relativ mai rar, cu
# atât valoarea acestui bun este mai mare, și invers.

valoarea bunului nu este o calitate intrinsecă a bunului, ci doar un

# raționament

# valoarea aceluiași bun pentru diferiti indivizi este diferită

Cum este repartizat venitul limitat al
consumatorului între diferite bunuri?

! Utilitatea marginală a bunurilor cumpărate este egală.

I II III IV V VI VII VIII IX X

1 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

2 9 8 7 6 5 4 3 2 1

3 8 7 6 5 4 3 2 1

4 7 6 5 4 3 2 1

5 6 5 4 3 2 1

6 5 4 3 2 1

7 4 3 2 1

8 3 2 1

9 2 1

10 1
Carl MENGER – teorii

Conceptul cu privire la schimbul bunurilor

La baza schimbului stă utilitatea cea mai mică – marginală

individul este predispus să schimbe pe un bun străin, necesar lui,

bunul personal cel mai puțin important pentru dânsul

schimbul este avantajos pentru ambii contragenți, dar fiecare obține prin
! schimb mai mult decât oferă

Schimbul bunului X pe bunul Y va avea loc în condițiile când individul A

apreciază bunul X mai mult decât bunul Y, iar individul B apreciază mai
mult bunul Y decât bunul X.

schimbul va continua pâna la momentul când valorile relative ale acestor

două bunuri pentru ambii indivizi se vor egala