NEVOI ŞI RESURSE

Exercițiu:

Enumerați nevoile pe care le aveți, încercând ordonarea acestora după atenția acordată de către voi.
............................................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................

Nevoile = trebuinţe, dorinţe, aşteptări ale indivizilor ce pot fi satisfăcute prin consum.

Nevoile pot fi:

 după natura subiectului purtător:
nevoi individuale
nevoi sociale sau colective
 după importanţă:
nevoi vitale sau de subzistenţă
nevoi elevate sau de vârf
 după modul în care sunt satisfăcute:
nevoi satisfăcute cu bunuri
nevoi satisfăcute cu servicii

Sistemul nevoilor este dinamic şi nelimitat. Multiplicarea şi diversificarea nevoilor sunt

condiţionate obiectiv (nivelul de dezvoltare a societăţii) şi subiectiv (nivelul de dezvoltare a
individului).

Bunurile sau utilităţile reprezintă tot ceea ce foloseşte nevoilor oamenilor.

Bunurile libere = reprezintă un dar al naturii; oamenii au acces la ele în mod nelimitat fără nici
o contraprestaţie (aerul, apa, căldura cosmică).

Bunurile economice = sunt rezultatul activităţii umane; au drept caracteristică raritatea (maşina,
masa, televizorul, etc.).

Resursele = totalitatea elementelor folosite pentru satisfacerea nevoilor.

Resursele reprezintă suportul consumatorului.

Resursele pot fi:

 primare (potenţialul resurselor naturale şi potenţialul demografic)
 derivate – obţinute prin prelucrarea celor primare (maşini, utilaje, experienţă ştiinţifică,
etc.).
Cele mai importante resurse sunt resursele naturale.

Resursele naturale se clasifică astfel:

 după durata folosirii
 resurse regenerabile
 resurse neregenerabile (epuizabile)

1
  după posibilitatea recuperării
 resurse recuperabile
 resurse parţial recuperabile
 resurse nerecuperabile

Resursele sunt limitate la potenţialul planetei.

Raţionalitatea = folosirea resurselor limitate astfel încât satisfacerea nevoii să fie maximă.

APLICAŢII

Citiţi cu atenţie enunţurile următoare şi apreciaţi dacă enunţul este adevărat sau fals:

1. Folosirea raţională a resurselor generează risipă.

2. Sistemul nevoilor este dinamic şi nelimitat.
3. Bunurile libere sunt rezultatul activităţii umane.
4. Resursele sunt limitate la potenţialul planetei, în raport cu nevoile care sunt nelimitate.
5. Resursele sunt suportul consumului.
6. După modul în care sunt satisfăcute, nevoile se împart în nevoi vitale şi nevoi elevate.
7. Nevoile sunt trebuinţe, dorinţe, aşteptări ale indivizilor ce pot fi satisfăcute prin consum.
8. Bunurile economice au drept caracteristică raritatea.
9. Apa mării este un bun liber pentru orice locuitor al României.
10. Bunurile economice sunt un dar al naturii.

2
 Cererea

Studiu de caz:

Andrei merge la aprozar pentru a cumpăra struguri. Un kilogram de struguri are prețul 3lei. El
îl roagă pe vânzător să îi cântăreacă 2 kilograme. Când acesta i-a spus că are de plătit 6 lei, Andrei a
realizat că a uitat banii acasă. S-a întors mai târziu cu 6 lei dar strugurii s-au scumpit. Ce cantitate
de struguri cumpără Andrei? Care este comportamentul lui Andrei legat de creșterea prețului
kilogramului de struguri? Este un comportament general valabil?
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................

Cererea = cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care consumatorii sunt dispuşi şi pot să o
cumpere la diferite preţuri posibile într-o anumită perioadă de timp.

Elasticitatea cererii = modificarea mărimii cererii în funcţie de factorii care o determină.

Principalii factori:
a. modificarea preţului;
b. modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor;
c. modificarea preţurilor bunurilor complementare şi a bunurilor substituibile;
d. numărul de cumpărători;
e. preferinţele cumpărătorilor;
f. previziunile privind evoluţia preţului şi a venitului;
g. schimbarea anotimpului;
h. tradiţiile.

Coeficient de elasticitate = raportul dintre modificarea procentuală a cantităţii cerute şi

modificarea procentuală a preţului.
C C1  C0 Kecp>1  cerere elastică
C C0 Kecp < 1  cerere inelastică
Kecp   0   Kecp = 1  cerere cu elasticitate
P P1  P0
unitară
P0 P0
Modificările cererii determinate de modificarea preţului:

când preţul creşte, cantitatea

cerută scade, când preţul
scade, cantitatea cerută creşte

3
 O deplasare la dreapta a curbei cerii înseamnă o creştere a cantităţii cerute, în timp ce o
deplasare la stânga a respectivei curbe înseamnă o scădere a cantităţii cerute.

Elasticitatea cererii în raport de venit: ca regulă, cererea se află în relaţie pozitivă cu venitul,
modificarea venitului (preţul constant) atrage după sine modificarea în acelaşi sens a cererii.

Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit (Kecv):

C C1  C0 Kecv > 1  cerere elastică (bunuri

superioare)
C C0 Kecv < 1  cerere inelastică (bunuri
Kecv  0 
V V1  V0 normale)
V0 VO

APLICAȚII
La o creștere a prețului cu 20%, cantitatea cerută scade de la 850 de buc. la 800 de buc. Calculați
coeficientul de elasticitate a cererii și stabiliți tipul de bun.

4
 UTILITATEA.
ALEGEREA CONSUMATORULUI RAŢIONAL

Studiu de caz:

Într-o zi călduroasă de vară Dan, Matei și Robert hotărăsc sa facă o drumeție prin zona de sud-
vest a țării. Sunt plecați de la 7.30 și este ora prânzului. Li se face foame și singura hrană o
reprezintă sandwich-urile pregătite de mama lui Robert. Împart sandwich-urile, fiecare primind 4
bucăți. Lui Robert nu îi plac așa că le va oferi celorlalți colegi, Dan și Matei. Acum fiecare are șase
sandwich-uri. Dan și Matei vor consuma toate sandwich-urile? Vor simți aceeași intensitate a
nevoii de hrană după consumarea fiecărui sandwich? La sfârșitul mesei vor fi toți mulțumiți?
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................

Utilitatea în sens general = capacitatea unui bun de a satisface o nevoie.

Utilitatea economică = satisfacţia pe care speră că o va obţine un consumator prin folosirea

unei cantităţi determinate dintr-un bun economic (doză), în condiţii de loc şi de timp determinate.

Legea lui Gossen (legea utilităţii marginale descrescânde): „mărimea intensităţii unei plăceri
descreşte progresiv până la saturare dacă respectiva plăcere este satisfăcută în mod continuu şi
neîntrerupt”.

Utilitatea individuală (Ui) – satisfacţia pe care o aduce o doză precisă dintr-un bun dat,
consumată de un anumit individ, în condiţii determinate.

Utilitatea marginală (Umg) = satisfacţia suplimentară resimţită prin consumarea unei unităţi
suplimentare dintr-un bun în acelaşi interval de timp.

UT UT1  UT0

Umg  
Q Q1  Q0

Utilitatea totală (UT) = satisfacţia resimţită de un individ prin consumul unor cantităţi
succesive dintr-un bun într-o perioadă dată.

UT   Umg

Doza 1 2 3 4 5 6
Umg 10 9 7 4 0 -1
UT 10 19 26 30 30 29

Caracteristicile utilităţii marginale:

 este maximă la prima doză consumată;
 descreşte pe măsură ce consumul creşte pentru că intensitatea nevoii scade;
 Umg = UT la prima unitate consumată;
 Când Umg = 0, se atinge punctul de saturare;

5
 peste punctul de saturare Umg < 0.

Graficul utilităţii totale

Caracteristicile utilităţii totale:

 UT = Umg la prima doză consumată;
 creşte (în proporţii descrescătoare) pe măsură ce consumul creşte;
 este maximă când Umg = 0;
 când Umg este negativă, UT devine descrescătoare.

Comportamentul raţional al consumatorului

Esenţa alegerii consumatorului raţional constă în găsirea acelui program de achiziţii şi de
consum care-i asigură cea mai mare satisfacţie posibilă (utilitate economică agregată) prin utilizarea
venitului său limitat.

Maximizarea utilităţii

UmgA UmgB Umg A PA

 sau 
PA PB Umg B PB

PROBLEME

1. Un consumator cu un venit de 29 u.m. doreşte să achiziţioneze cantităţi diferite din două

bunuri A şi B în condiţiile în care PA = 5 u.m. şi PB = 3 u.m. Stabiliţi programul de achiziţii care îi
va aduce satisfacţia maximă în condiţiile în care variaţia utilităţilor marginale este redată în tabelul
următor:

Doza 1 2 3 4 5
UmgA 20 15 13 10 5
UmgB 12 9 6 3 2

6
 PROPRIETATEA ŞI LIBERA INIŢIATIVĂ

Exercițiu:

Dețineți bunuri care se află în proprietatea voastră? Enumerați. Cum puteți dovedi că va aparțin?
Dar școala vostră cui aparține? Deși o folosiți, sunteți proprietari? De ce?
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................

Proprietatea reprezintă o relaţie între oameni, un contract social cu privire la bunurile existente
la un moment dat în societate.

Obiectul proprietăţii = bunul economic

Subiectul proprietăţii = agentul economic

Atributele dreptului de proprietate:

 dreptul de posesiune;
 dreptul de utilizare;
 dreptul de dispoziţie;
 dreptul de uzufruct.

Formele proprietăţii:
 proprietatea privată
 proprietatea individuală
 proprietatea asociativă
 proprietatea publică
 proprietatea mixtă
Pluralismul formelor de proprietate generează competiţia dintre ele, competiţie ce se realizează
prin:
 reducerea cheltuielilor;
 creşterea calităţii;
 creşterea cantităţii produse.

Libera iniţiativă constă în libertatea de acţiune a agenţilor economici în limitele legii.

Fundamentul liberei iniţiative îl constituie proprietatea. Libera iniţiativă cunoaşte cea mai mare
dezvoltare în condiţiile proprietăţii private. Libera iniţiativă poate fi eliminată atunci când
proprietatea privată este înlăturată, atunci când se formează monopoluri, în condiţii în care se
instaurează regimuri dictatoriale.

Aplicaţii

Citiţi cu atenţie enunţurile următoare şi apreciaţi dacă enunţul este adevărat sau fals:

1. Libera iniţiativă constă în libertatea agentului economic de a face ceea ce doreşte cu bunurile
sale indiferent de consecinţe.
2. Proprietatea publică aparţine statului.

7
 3. Proprietarul unui bun economic care este şi producător exercită toate atributele dreptului de
proprietate.
4. Înstrăinarea tuturor atributelor proprietăţii poate avea loc prin vânzare – cumpărare.
OFERTA

Studiu de caz:

În cartierul vostru se organizează în fiecare an un târg de produse de patiserie. Ați participat la

fiecare ediție.Un kilogram de prăjituri produse de voi au fost vândute la prețul de 35 de lei, anul
trecut. Ați fost bucuroși deoarece un kilogram de prăjituri v-a costat să-l obțineți 27 de lei. Anul
acesta, deși tot 27 de lei v-a costat să obțineți un kilogram de prajituri, prețul a fost 28 de lei. În
condițiile date, anul următor veți participa la târg? De ce? Ce se va întampla cu oferta de prajituri?
..............................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................

Oferta = cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producătorii vor şi sunt capabili să o vândă
la un anumit preţ, într-o anumită perioadă de timp.

Elasticitatea ofertei = modificarea mărimii ofertei în funcţie de factorii care o determină.

Principalii factori (în intervalul în care preţul rămâne constant):

a. costul factorilor de producţie;
b. preţul altor bunuri;
c. numărul firmelor care produce acelaşi bun;
d. taxele şi subsidiile;
e. previziunile privind evoluţia preţului;
f. evenimentele social-politice şi naturale.

Coeficientul de elasticitate = raportul dintre modificarea procentuală a cantităţii oferite şi

modificarea procentuală a preţului.

Q Q1  Q0
Keop > 1  oferta este elastică
Q Q0 Keop < 1  oferta este inelastică
Keop  0 
P P1  P0 Keop = 1 oferta cu elasticitate unitară
P0 PO

unde Q = cantitatea oferită

Modificările ofertei determinate de modificarea preţului

8
 Creşterea preţului determină
creşterea cantităţii oferite,
reducerea preţului determină
scăderea cantităţii oferite.

O deplasare la dreapta a curbei ofertei însemnă o creştere a cantităţii oferite, în timp ce o

deplasare la stânga a curbei ofertei înseamnă o scădere a cantităţii oferite.

Aplicaţii

1. Coeficientul de elasticitate a ofertei în funcție de venit este 0,5. Dacă venitul scade de la
1200 u.m. la 1100 u.m., calculați modificarea procentuală a cantității oferite.

9
 FACTORII DE PRODUCŢIE.
COSTUL DE PRODUCŢIE
Exercițiu:

Sunteți fermier și decideți să cultivați pe terenul aflat în proprietatea vostră grâu. Din enumerarea de
mai jos alegeți elementele care participă în mod direct la obținerea producție de grâu:
populația României, suprafața de teren a țării, magazii, angajații firmei voastre, informațiile
privind cultura grâului, terenul arabil de care dispune firma voastră, carburant (motorină),
semnițele de la AgroSem, semințele de grâu din magazia firmei voastre.
..............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................

Factorii de producţie = acele resurse economice sau elemente atrase şi utilizate în activitatea
economică din care rezultă bunuri economice.

Factorii de producţie
<1
Resurse

Sistemul factorilor de producţie:

Factori tradiționali Neofactori

Primari Derivat - abilitatea întreprinzătorului
- munca - capitalul - informaţia
- natura - activitatea de management şi
marketing

Munca = activitate conştientă, specific umană, îndreptată spre un anumit scop;

- factorul activ şi determinant al producţiei;
- îmbinare între efortul fizic, efortul intelectual şi experienţă

Natura = ansamblul elementelor naturale la care omul face apel pentru a produce bunuri
economice.
O importanţă deosebită o are pământul care include şi apa.

Capitalul = ansamblul bunurilor materiale rezultate din producţie şi folosite pentru obţinerea
unor bunuri economice destinate vânzării.

Alţi termeni utilizaţi: capital tehnic, capital real, mijloace de producţie, bunuri de capital.

10
 CAPITALUL UTILIZAT (K)

Capital fix (Kf) Capital circulant (Kc)

Participă  la mai multe cicluri economice  la un singur ciclu de producţie
Se consumă  treptat  dintr-o dată, în întregime
Înlocuire  se face după mai mulţi ani de  se face odată cu reluarea noului ciclu
utilizare
Elemente  clădiri, construcţii speciale, maşini,  materii prime, materiale auxiliare,
componente utilaje, calculatoare, roboţi, mijloace de combustibili, energie, apă tehnologică, seminţe,
transport, licenţe de fabricaţie furaje
Ku = Kf + Kc
Kcons/an = Am + Kc

Kcons/an = Cmat

unde:
Ku – capital utilizat (capital sau capital tehnic)
Kcons/an – capital consumat pe an
Am – amortizarea
Cmat – costuri materiale

Uzura = expresia consumării treptate a capitalului fix

Uzura fizică = deprecierea treptată a caracteristicilor funcţionale ale capitalului fix, ca urmare a
folosirii în procesul de producere a bunurilor şi serviciilor şi ca urmare a acţiunii agenţilor naturali.

Uzura morală = deprecierea valorii capitalului sub incidenţa progresului tehnic şi a condiţiilor
pieţei.

Amortizarea = proces de recuperare treptată a valorii capitalului fix.

- expresia bănească a uzurii capitalului fix;
- cheltuiala materială de producţie inclusă în cost.

Formule:

Kf Am = amortizare
Am  Kf = valoarea capitalului fix
n
n = termenul de amortizare

Rata amortizării:

Am
Ra  x100
Kf
1
Ra  x100
n

APLICAȚII

11
 1. O firmă dispune de un capital tehnic în valoare de 600 milioane u.m. din care 60% capital fix
cu o durată de funcţionare de 5 ani. Capitalul tehnic consumat anual, în expresie valorică, este de:
a) 240 mil.;
b) 72 mil.;
c) 312 mil.;
d) 360 mil.

COSTUL
Problemă:

Firma pe care o dețineți a obținut, în anul 2015, o producție de 100 de pixuri. Pentru asta a făcut
următoarele cheltuieli:
- materii prime – 1000 de lei
- materiale auxiliare – 500 de lei
- combustibil și energie pentru producție – 300 de lei
- combustibil și energie pentru încălzire și iluminat – 200 de lei
- salariile personalului direct implicat în producție – 500 de lei
- salariile paznicului, femeilor de serviciu (personal auxiliar) – 200 de lei
- amortizarea - 150 de lei
- chiria – 250 de lei
Calculați:
1. Câți bani ați cheltuit pentru obținerea producției (costul producției).........................................
2. Cât v-a costat obținerea unui pix (cost total mediu/ unitar)......................................................
3. Care este valoarea costurilor care nu depind de producție (costuri fixe)................................
4. Care este valoarea costurilor care depind de producție (costuri
variabile)................................
5. Dacă decideți să măriți producția cu 10 bucăți, iar costul acesteia devine 3300 de lei, cât vă
va costa ultima bucată?

Costul de producţie = reflectă, în expresie bănească, consumul de factori de producţie necesari

producerii şi desfacerii de bunuri economice.
Tipologia costurilor:
A. Costuri globale – pentru întreaga producție obținută la nivelul unei firme:
 costuri fixe (CF) – sunt independente de evoluția producției
 costuri variabile (CV) – dunt dependente de evoluția producției
 costuri totale: CT= CF+CV
B. Costuri medii sau unitare – pentru o unitate de produs (litru, metru, kg etc.):
 cost fix mediu (CFM)
 cost variabil mediu (CVM)
 cost total mediu (CTM)
C. Costul marginal (Cmg) – costul ultimei unități produse

CLASIFICAREA COSTURILOR

După natura După dependenţa lor de variaţia producției

12
 cheltuielilor
Costuri fixe (CF) Costuri variabile (CV)
Costuri materiale - amortizarea - materii prime
(Cmat) - încălzitul şi iluminatul (CFmat) - materiale auxiliare
- combustibil, energie pentru fabricaţie
(CVmat)
Costuri salariale - salarii indirecte (Csalf) - salarii directe (csalv)
(Csal)
Alte - chirie, dobânzi, amenzi, -
cheltuieli băneşti penalităţi, cheltuieli de protocol

Formule:

CT  CF  CV
sau
CT  Cmat  Csal  alte cheltuieli

Cmat  Kcons / an
CT CF  CV
CTM    CFM  CVM
Q Q
CF
CFM 
Q

CV
CVM 
Q
CT
Cmg 
Q
sau
CV
Cmg  ( pe termen scurt )
Q

Kcons/an – capital consumat

CT – cost total global
CF – cost fix global
CTM – cost total mediu ( unitar)
CFM – cost fix mediu
CVM – cost variabil mediu
Cmg – costul marginal – exprimă sporul de cost total (ΔCT) determinat de creşterea producţiei
cu o unitate (ΔQ).

PROBLEME

1. Care este ponderea cheltuielilor salariale în totalul costului producţiei, care are următoarea
structură:
- materii prime = 800 mil u.m.
- materii auxiliare = 20 mil u.m.

13
 - energie = 100 mil. u.m.
- salarii = 150 mil. u.m.
- amortizare = 45 mil. u.m.
- contribuţia la asigurări sociale şi ajutor şomaj = 30 mil. u.m.

PRODUCTIVITATEA

 “Scopul muncii e să ai un loc de muncă permanent şi sigur - nu produse multe.”

Acord.....................De ce?....................................................................................................................
Dezacord................De ce?....................................................................................................................

Exercițiu:
În firma pe care o dețineți aveți 20 de angajați și împreună obțin zilnic 60 de produse hand made.
Determinați cantitatea de bunuri obținute în medie de un angajat (randamentul unui
angajat). .................................................................................................................................................
.............
Aveți informații că 5 dintre angajați obțin câte 4 produse pe zi și totuși producția nu crește.
Identificați cauza care conduce la acest rezultat...................................................................................
Cum i-ați putea determina pe ceilalți angajați să producă mai mult?
..............................................................................................................................................................

Productivitatea = expresia sintetică a eficienţei utilizării factorilor de producţie în producerea

de bunuri economice (prin care se înţelege rodnicia sau randamentul factorilor de producţie
utilizaţi).

Nivelul productivităţii (W) = exprimă cât de mare este randamentul, rodnicia factorilor de
producţie (FP).

 Se calculează:

Q
W 
FP

 Se determină pe firmă, ramură, economie

Importanţa creşterii productivităţii la nivel de:

Firmă
 Se reduce costul total mediu;
 Creşte competitivitatea firmei;
 Cresc veniturile posesorilor
factorilor de producţie.
Economie
 Se produce mai multă bogăţie cu același volum de factori de producţie;
 Satisfacerea într-o măsură mai mare a trebuinţelor;
 Este atenuată tensiunea dintre nevoi şi resurse;
 Se măreşte competitivitatea internă şi externă a produselor naţionale;
 Reducerea duratei muncii şi creşterea timpului liber pentru populaţia activă.

Formele productivităţii

Parţială = eficienţa unui factor de producţie Globală = eficienţa agregată a tuturor

Forme
al muncii a capitalului a pământului factorilor de producţie

14
 Medie =
producţia medie a Q Q Q Q
fiecărui factor de
WL  WK  WP  WG 
L K P LK P
producţie
Marginală =
sporul de
producţie obţinut Q Q Q Q
prin creşterea cu Wmg L  Wmg K  Wmg P  Wm G 
o unitate a unui L K P L  K  P
factor de
producţie

PROBLEME

1. La o firmă 100 de salariaţi lucrează 6 zile pe săptămână timp de 8 ore pe zi, cu o

productivitate a muncii de 5 produse/om-oră. Cu cât trebuie să crească productivitatea muncii
pentru ca să se obţină aceeaşi producţie săptămânală în condiţiile în care numărul de salariaţi scade
cu 20% şi se lucrează 5 zile pe săptămână timp de 6 ore pe zi?

15
 PROFITUL

Exercițiu:
În anul care s-a încheiat firma voastră de mobilă a obținut o producție de 250 de canapele, producție
care a fost vândută întegral. Prețul unei bucăți a fost de 2500 de lei, iar fiecare canapea v-a costat să
o obțineți 2000 de lei. Pentru fiecare canapea ați câștigat sau ați pierdut? Demonstrați.
Afacerea vostră v-a adus un câștig sau o pierdere? Care este mărimea acestuia/acesteia?
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................

Profitul
= venitul pe care îl obţin întreprinzătorii, proprietarii de capital, care își asumă riscul iniţierii
unei afaceri.
= venit rezidual determinat ca diferenţa dintre preţul de vânzare al bunurilor economice şi costul
unitar.

FORME ŞI INDICATORI

Masa profitului (Pr)

Pr = V – CT
Pr = P*Q – CT
Pr = CA – CT (V = CA = P*Q)
Pr/buc. = P – CTM
când Q = 1
CA = P

Unde:
Pr = profitul
V = venitul
CT = costul total
Q = volumul de bunuri economice
P = preţul
CA = cifra de afaceri
CTM = costul total mediu
Pr/buc. = profitul unitar (pe bucată)

Rata profitului (Rpr)

16
 Pr
Rpr  100
CT
Pr
Rpr  100
CA
Pr
Rpr  100
Ku

Ku = capital utilizat

Profitul brut = cifra de afaceri – costul producţiei

Profitul net = profit brut – impozite
Profit total = profit normal + supraprofit
Profit normal, obişnuit, ordinar = recompensa minimă necesară pentru continuarea activităţii.
Supraprofitul sau profitul de monopol = este un excedent peste profitul normal, obţinut de
către posesorul de capital în anumite condiţii (de monopol)

Factori care influenţează direct proporţional mărimea profitului:

- nivelul productivităţii factorilor de producţie;
- nivelul preţului de vânzare al bunului economic;
- volumul producţiei;
- structura producţiei (când creşte ponderea produselor cu rentabilitate mare);
- viteza de rotaţie a capitalului, dacă se exprimă prin numărul de rotaţii în unitatea de timp.

Factorii care influenţează invers proporţional mărimea profitului:

- nivelul costului unitar;
- calitatea produselor (acest factor poate influenţa şi direct proporţional);
- mărimea salariilor, rentelor şi a dobânzilor plătite din încasări;
- viteza de rotaţie a capitalului dacă se exprimă prin durata în timp a unei rotaţii (durata unei
rotaţii creşte, profitul scade).

PROBLEME

1. Un agent economic obţine într-un an o producţie de 2.000 bucăţi, preţul de vânzare pe

unitatea de produs fiind de 8.000 lei. Capitalul consumat reprezintă 70% din costul producţiei, iar
cheltuielile salariale 3.000.00 lei. Care este rata profitului în funcţie de cifra de afaceri?

17
 PIAŢA: CERERE – OFERTĂ – PREŢ

Studiu de caz:
În școala vostră se organizează concursul: ”Cine mănâncâ cele mai multe mere?”.
În vederea participării la acest concurs, Andrei și Matei au mers în piața de lângă școală pentru a
cumpăra mere pentru ei și colegii lor (10 kg). Ajunși în piață au constatat că nu erau mere. S-au
plimbat puțin și într-un colț au descoperit o tarabă pe care mai erau câteva mere. Andrei și Matei nu
au cumpărat acele mere.
De ce credeți că cei doi nu au cumpărat merele? Cum ați fi procedat în locul celor
lor? ......................................................................................................................................................
Din partea cui provine cererea de mere? .....................................................................................
Dar oferta de mere? .....................................................................................................................
Există echilibru pe piață?..............................................................................................................

Piața:
 este locul în care se întâlnesc și acționează agenții economici producători și consumatori;
 este locul în care cererea se întâlnește cu oferta;
 este locul în care se formează prețul;
 este reglată de concurență.

Preţul şi echilibrul pieţei

Preţ = suma de bani pe care cineva o plăteşte atunci când cumpără un bun sau un serviciu sau
pe care o primeşte atunci când vinde un bun sau un serviciu.

Se formează în condiţiile pieţei pe baza înţelegerii dintre cumpărători şi vânzători.

Este o variabilă independentă = creşterea sau scăderea lui va modifica cererea şi oferta în sens
invers una faţă de cealaltă.

Exemplu:

Cantitatea Exces Exces Cerere şi

Preţul Cantitatea
oferită de de ofertă
(P) cerută (C)
(Q) cerere ofertă satisfăcute
10 50 5 45 5
20 40 15 25 - 15

18
 30 30 30 - - 30
40 20 45 - 25 20
50 10 60 - 50 10

Preţul de echilibru (Pe) = preţul la care cantitatea cerută de cumpărători este egală cu
cantitatea oferită de vânzători (ex. Pe = 30).

Cantitatea de echilibru (Qe) = cantitatea cea mai mare vândută, respectiv cumpărată (Qe = 30).

PROBLEME

1. Completați tabelul și identificați prețul de echilibru și cantitatea de echilibru.

Preț Cantitate cerută Cantitate oferită Exces de cerere Exces de ofertă
15 100 60 -
20 80 15 -
25 70 0 0
30 80 -

2. Dacă C = 30 – 2P, iar O = 18 + P să se determine preţul şi cantitatea de echilibru.

19
 CONCURENŢA

Exercițiu:
Analizați piața telefoanelor mobile din România. Identificați numărul firmelor existente pe piața
românescă ............................................................................................................................... .............
................................................................................................................................................. Există
deosebiri între produsele lor? De ce? ...........................................................................................
..............................................................................................................................................................
Săptămâna viitoare urmează să achiziționați un smartphone. Ce marcă veți alege? De
ce? ..........................................................................................................................................................
..
............................................................................................................................................................

Concurenţa reprezintă totalitatea relaţiilor ce rezultă din interacţiunea agenţiilor economici

cu privire la preţ, calitate şi cantitate, fiecare dintre aceştia urmărind maximizarea interesului
propriu.

Concurenta poate fi:

 loială (corectă) atunci când se desfăşoară cu respectarea reglementărilor în vigoare;
 neloială (incorectă) când nu sunt respectate aceste reglementări.

Concurenţa poate fi:

 perfectă;
 imperfectă.

Concurenţa perfectă – trăsături:

 număr mare de agenţi economici (producători şi consumatori), cu puteri aproximativ egale, adică
atomicitate perfectă
 bunuri omogene
 bună informare
 libertatea de a intra şi ieşi de pe piaţă pe principii economice
 posibilitatea de a intra, în orice moment, în posesia factorilor de producţie de care un agent
economic are nevoie.

Concurenţa imperfectă – forme:

Piaţa cu situaţie de monopol se caracterizează prin:

 un singur producător şi o multitudine de consumatori;
 preţul este stabilit de producător şi este mare;

20
 calitatea nu este stimulată.

Piaţa cu concurenţă de oligopol se caracterizează prin:

 câţiva producători şi o multitudine de consumatori;
 preţul se stabileşte în funcţie de ceilalţi;
 fiecare producător ţine seama în deciziile sale de reacţiile celorlalţi.

Piaţa cu concurenţă monopolistică reprezintă piaţa în cadrul căreia:

 există o multitudine de producători şi p multitudine de consumatori;
 preţul se stabileşte liber pe piaţă, în funcţie de cerere şi ofertă;
 există o bună satisfacere a cererii, adică fiecare consumator îşi procură bunuri după posibilităţi.

Piaţa cu concurenţă de oligopson se caracterizează prin:

 există o multitudine de producători şi câţiva consumatori;
 preţul este influenţat de cumpărători.

Piaţa cu situaţie de monopson este piaţa pe care întâlnim:

 o multitudine de producători şi un singur consumator;
 preţul este stabilit de cumpărător şi este mic.

Strategii concurenţiale;
 Strategia efortului concentrat
 Strategia elitei
 Strategia costurilor sau japoneză

APLICAŢII

Citiţi cu atenţie enunţurile următoare şi apreciaţi dacă enunţul este adevărat sau fals:

1. Piaţa cu concurenţă imperfectă este cu concurenţă neloială.

2. în condiţiile economiei de piaţă, manifestarea concurenţei este posibilă atunci când există
libertatea de acţiune a agenţilor economici.
3. Pe piaţa cu concurenţă monopsonică se realizează influenţa producătorului asupra preţului
produsului.
4. Piaţa care se caracterizează prin atomicitate şi eterogenitatea produselor este o piaţă cu
situaţie de monopol.
5. Pentru a obţine un profit cât mai mare, un agent economic îmbină cele trei strategii
concurenţiale.
6. Piaţa bursieră se apropie cel mai mult de modelul pieţei cu concurenţă perfectă.
7. Piaţa cu situaţie de monopol este susţinută prin legi de către stat.
8. Piaţa cu concurenţă monopolistică este cea caracterizată prin vânzarea de mărfuri diferenţiate
sortimental de către un număr mare de producători.
9. Piaţa cu concurenţă imperfectă apare atunci când una sau toate trăsăturile pieţei cu concurenţă
perfectă nu sunt satisfăcute.
10. Când pe o piaţă numărul firmelor concurente este mic, iar preţul se stabileşte ţinând cont de
deciziile celorlalţi este o piaţă cu concurenţă perfectă.

21
 PIAŢA MONETARĂ

Exercițiu:
Părinții lui Rareș își doresc o casă mai mare. Au economisit din salarii dar nu suficient. Pentru a
achiziționa casa dorită mai au nevoie de 70.000 de lei. Cum ar putea rezolva părinții lui Rareș
acestă problemă? ................................................................................................................................
Care va fi prețul deciziei lor? ................................................................................................................
Va influența decizia lor economia țării? ...............................................................................................

Obiectul pieţei monetare îl constituie banii.

Preţul pe această piaţă poartă denumirea de rata dobânzii (d').

Piaţa monetară este locul în care cererea de monedă se întâlnește cu oferta de monedă.

Banii = mijloc de schimb, în general acceptat de toţi agenţii economici, bancnote, monedă
metalică şi alte instrumente de schimb utilizate în tranzacţiile economice.
Punctul de plecare pentru apariţia banilor a fost schimbul.

Funcţiile banilor:

Formă universală a
Măsoară Mijloc de schimb Mijloc de plată rezervelor agenţilor
economici
 Vânzare  M – B  plata salariilor  simbol al avuţiei
 rezultatele activității economice cumpărare  B – M  rambursarea creditelor
B = bani; M = marfă

Masa monetară (M) = totalitatea instrumentelor băneşti de care dispun agenţii economici
nonfinanciari dintr-o economie naţională la un moment dat.

Componentele masei monetare:

 numerarul
- bancnote, monedă metalică;
- este creat de banca centrală;
 banii scripturali
- sumele (înscrisurile) în conturile bancare sau de la casele de economii pe numele agenţilor
economici;
- sunt creaţi de orice instituţie financiar-bancară;
- reprezintă ¾ şi 9/10 din masa monetară.

Mărimea masei monetare = este determinată de nevoile de bani pe care le generează

tranzacţiile din economie şi în primul rând, volumul bunurilor materiale şi serviciilor supuse
vânzării şi viteza de rotaţie a banilor.

22
 P Y P T
M  sau M = masa monetară
V V
P = nivelul preţurilor
Y = cant. bunurilor supuse tranzacţiilor
V = viteza de rotaţie a monedei
T = numărul tranzacţiilor

Viteza de rotaţie a banilor (V) = numărul mediu de operaţiuni de vânzare-cumpărare şi de plăţi

mijlocite de o unitate monetară într-un an.
Puterea de cumpărare a banilor ( PCB ) :

Cantitatea de bunuri şi
servicii ce se poate o unitate monetară masa monetară salariul nominal
cumpăra cu:
Formule: SN
1 M SR 
PCB  PCM  P
P P
SR = salariul real
P = nivelul preţurilor M = masa monetară
SN = salariul nominal
Indici: 1 IM I SN
IPCB   100 IPCM   100 I SR   100
IP IP IP

Puterea de cumpărare a salariului nominal este salariul real.

Creșterea masei monetare Reducerea masei monetare

Cauze: Căi: Cauze: Căi:
-creşterea volumului -suplimentarea cantităţii -reducerea volumului -mărirea rezervei
valoric al bunurilor şi de monedă prin valoric al bunurilor şi obligatorii la Banca
serviciilor; emisiunea monetară; serviciilor supuse Naţională;
-reţinerea de către -schimbul monedelor tranzacţionării; -limitarea creditelor sau
populaţie a unei cantităţi străine în moneda -creşterea vitezei de plafonarea lor;
de monedă sub formă de naţională; circulaţie a monedei; -schimbul valutar.
economii; -micşorarea rezervei -existenţa excedentului
-acoperirea deficitului obligatorii la Banca bugetar;
bugetar; Naţională; -schimbul monedei
-convertibilitatea -acordarea de credite. naţionale în moneda altor
(schimbarea) monedelor ţări.
străine în monedă
naţională.

Dobânda (D)
= suma de bani plătită creditorului de către debitor pentru dreptul de folosire a capitalului
împrumutat;
= venit al posesorului capitalului împrumutat.

FORME ŞI INDICATORI:
Dobânda simplă = este utilizată la credite acordate pentru o perioadă de maxim un an.

23
 D  C  d n
unde:
C = creditul
d   rata dobanzii
D = dobânda
n = perioada pentru care s-a acordat împrumutul

Dobânda compusă = este utilizată la credite acordate pentru o perioadă mai mare de un an.

D  C (1  d ) n  C sau
D  S 0 (1  d ) n  S 0 deoarece
C = So = suma împrumutată sau depusă la începutul perioadei (capital iniţial)
S n S 0 (1  d ) n
Sn= capital final; suma datorată sau obţinută la sfârşitul perioadei  D  S n  S 0

Rata dobânzii (d') = preţul unui credit la 100 u.m. pe un an

D
d   100
C

Câştigul bancar (CB) = diferenţa între dobânda încasată şi cea plătită.

C B  Dî  D p

Dî = dobânda încasată
Dp = dobânda plătită

Profit bancar brut (PrBb) = diferenţa între Cb şi cheltuielile administrativ financiare ale băncii.

PrBb  Cb  cheltuielile de funcționare

PROBLEME

1. Se dă următoarea situație:
În vizită la familia Popovici, doamna Ivan este interesată de modul în care această familie și-a
construit casa. Domnul Popovici îi spune doamnei Ivan că din a cumpărat materiale de construcție
care l-au costat 100.000 de lei, a avut angajați pentru care a plătit 70.000 de lei și deja a plătit și
impozitul în valoare de 500 de lei.
Identificați funcțiile pe care le îndeplinesc banii în situația descrisă.

24
 2. O bancă acordă credite de 20.000.000 u.m. din surse proprii şi 30.000.000 din surse atrase, pe
timp de un an. Banca percepe o rată a dobânzii de 30% pe an, şi plăteşte o rată a dobânzii de 25%
pe an. Cheltuielile bancare au fost în anul respectiv de 2.500.000 u.m. Să se calculeze profitul
bancar brut.

PIAŢA CAPITALURILOR

Exercițiu:
Firma pe care o deține tatăl vostru împreună cu alți patru prieteni este o societate pe acțiuni. Firma
are nevoie de finanțare. Niciunul dintre ei nu mai are bani pentru a investi în firmă și decid să o
listeze la bursă.
Ce presupune listarea la bursă?............................................................................................................
De ce listarea la bursă este o soluție? ..................................................................................................

Obiectul pieţei capitalurilor îl constituie titlurile de valoare (acţiuni şi obligaţiuni);

Preţul pe această piaţă poartă denumirea de curs (C).

Piaţa financiară este locul în care cererea de titluri de valoare se întâlneşte cu oferta de titluri
de valoare.

Acţiuni = hârtii (titluri) de valoare cu însemne speciale, care atestă dreptul de proprietate asupra
unor părţi din capitalul firmei emitente şi aduc dividende.

Dividend = venit cuvenit posesorului de acţiuni, cotă parte din profitul repartizat acţionarilor.

Obligaţiuni = hârtii (titluri) de valoare care atestă angajarea unui împrumut pe termen lung şi
care aduc o dobândă fixă.

Valoare nominală = valoare de emisie a titlurilor.

Curs (C) al titlurilor de valoare = preţ la care se vând acţiunile şi obligaţiunile la bancă.

D
C
d

D – venitul hârtiei de valoare

Cuponul obligaţiunii = dobânda fixă şi fermă însuşită de către deţinătorul obligaţiunii.

Randamentul plasamentelor (r) = câştigul anual scontat la o unitate monetară plasată în titluri.

25
 Dv V
r  100 sau r  g  100 r = randamentul titlului
Vn Vn
Dv = dividend scontat
Vg = venit garantat anual (de obligaţiuni)
Vn = valoare nominală

 condiţia de plasament rentabil: r  d  unde d' = rata dobânzii

Asemănări şi deosebiri ale titlurilor de valoare

Titluri de
Asemănări Deosebiri
valoare
Acţiunile şi - sunt titluri de valoare; - acţiunile sunt titluri de valoare cu venit variabil
obligaţiunile - formează obiectul pieţei capitalurilor; (dividendul);
- au valoare nominală; - obligaţiunile sunt titluri de valoare cu venit fix (dobânda);
- preţul lor poartă denumirea de curs; - acţiunile sunt însoţite de risc;
- aduc venit posesorului; - obligaţiunile sunt titluri de valoare cu risc minim;
- emisiunea de acţiuni presupune mărirea capitalului;
- emisiunea de obligaţiuni presupune un împrumut al
emitentului pe termen lung;
- acţiunile conferă deţinătorului calitatea de coproprietar;
- obligaţiunile conferă deţinătorului calitatea de creditor.

Asemănări şi deosebiri ale formelor pieţelor financiare

Formele
pieţei Asemănări Deosebiri
financiare
Piaţa financiară - sunt forme ale pieţei financiare (a capitalurilor); - pe piaţa financiară primară are loc emisiunea şi plasarea
primară - ambele permit agenţilor economici să investească; titlurilor nou emise;
- pe ambele forme ale pieţei financiare întâlnim cerere, - pe piaţa financiară secundară are loc tranzacţionarea
ofertă şi preţ. titlurilor emise anterior;
- cursul este fix pe piaţa financiară şi variabil (în funcţie de
cerere şi ofertă) pe piaţa financiară secundară;
- pe piaţa financiară primară acţionează băncile, iar pe piaţa
financiară secundară acţionează brokerii şi bursa de valori.

PROBLEME

1. Pe piaţa financiară sunt lansate trei titluri de valoare având următoarele caracteristici:
- titlul A: acţiune cotată la bursă, valoare nominală 22.000 u.m., dividend anual scontat 5.000
u.m.
- titlul B: acţiune neadmisă la bursă, valoare nominală 15.000 u.m., dividend anual scontat
4.500 u.m.
- titlul C: obligaţiune publică cotată la bursă, valoare nominală 16.000 u.m., venit anual garantat
4.000 u.m.
Cunoscând că rata anuală a dobânzii la depozite bancare este de 20%, explicaţi care dintre cele
trei titluri este mai avantajos pentru plasarea economiilor băneşti de care dispune agentul economic.

26
 PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

Studiu de caz:
La întoarcerea de la școală Maria este rugată de o vecină de pe palier să meargă să îi facă unele
cumpărături. Maria acceptă cu drag solicitarea vecinei (este o doamnă în vârstă) și pornește la drum.
Când se întoarce, Maria primește de la vecina - în schimbul serviciului prestat - o prajitură. Maria îi
mulțumește și pleacă spre casă. Ajunsă acasă se tot întreabă: ”Oare dacă merg zilnic la cumpărături
pentru vecina mea înseamnă că am am un serviciu? Înseamnă că lucrez? Înseamnă că acționez pe
piața muncii?”
Ajutați-o pe Maria să găsescă câte un răspuns pentru aceste întrebări. Justificați răspunsurile găsite.
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................

Obiectul acestei pieţe îl constituie forţa de muncă.

Preţul poartă denumirea de salariu.
Cererea de forţă de muncă este dată de nevoia de muncă salariată existentă la un moment dat în
societate.
Oferta de forţă de muncă este dată de munca depusă de populaţia aptă de muncă, în condiţii
salariale.

Caracteristicile cererii şi ale ofertei de forţă de muncă:

 cererea de forţă de muncă se formează într-o perioadă lungă de timp;
 oferta de forţă de muncă se formează într-o perioadă lungă de timp;
 oferta de forţă de muncă are o mobilitate scăzută, deoarece oamenii înainte de a-şi schimba
locul de muncă analizează toţi factorii, şi anume: viitorul loc de muncă, viitorul oraş, starea de
sănătate, cât mai au până la pensie etc.
 oferta de forţă de muncă este perisabilă. Cei ce constituie oferta de forţă de muncă au nevoi,
nevoi ce pot fi satisfăcute cu bunuri în posesia cărora intră cu ajutorul banilor proveniţi din salariu.
Ca atare, nici o persoană nu poate aştepta la nesfârșit angajarea pe un anumit loc de muncă;
 oferta de forţă de muncă nu reprezintă o marfă, oferta de forţă de muncă nu se formează dor
pe principiile economiei de piaţă;
 cererea şi oferta de forţă de muncă nu pot fi substituite, tocmai datorită faptului că nu sunt
omogene; nu poate fi înlocuit un chimist cu un fizician, un inginer cu un economist etc.

SALARIUL

27
 Salariul = venitul posesorului factorului muncă; remuneraţie pentru muncă; preţul factorului
muncă.

Forme şi indicatori Salariul nominal (SN) = suma de bani primită de lucrător pentru munca prestată.
Salariul nominal net = suma de bani pe care o primeşte efectiv lucrătorul salariat după reţinerea
impozitului pe salariu şi a altor taxe legale.
Salariul real (SR) = cantitatea de bunuri şi servicii ce se poate cumpăra cu salariul nominal.
Salariul colectiv = suma globală atribuită tuturor salariaţilor unei firme ca participare la obţinerea
beneficiilor.
Salariul social = suma pe care societatea o acordă pentru a spori veniturile salariaţilor care au suferit
accidente de muncă sau boli profesionale.
Câştigul nominal = veniturile băneşti totale încasate de un salariat (salariul tarifar nominal, sporuri, premii
etc.).
Câştigul real = cantitatea de bunuri materiale şi de servicii de consum care se poate cumpăra cu câștigul
nominal.
Salariul minim = salariul nominal fixat pe cale legală pentru a garanta salariaţilor un venit bănesc
corespunzător necesităţilor de subzistenţă.

SN SR I
SR  ; I SR  1  100 sau I SR  SN 100
P SR0 IP
Factori cu caracter munca depusă
direct  pregătirea profesională
 productivitatea muncii
 motivaţia economică
 condiţiile de muncă
Factori cu caracter puterea sindicatelor
indirect  capacitatea salariaţilor de a dialoga cu unitatea economică
migraţia internaţională a forţei de muncă
legislaţia în vigoare privind mişcarea grevistă

PROBLEME

1. La o creştere a salariului nominal de la 2.000.000 u.m. la 3.000.000 u.m. şi o scădere

concomitentă a preţurilor la bunurile de consum cu 5%, salariul real:
a. a crescut cu 5%;
b. a crescut cu 105%;
c. a scăzut cu 58%;
d. a crescut cu 58%.

28