Test la economie

Alegeți varianta corectă: (există o singură variantă corectă) fiecare răspuns corect valorează 0.20 puncte.
1. Fiecare nouă unitate care se consumă dintr-un bun economic aduce o satisfacție mai mare pentru că: a. se adresează unei
nevoi satisfăcute, b. se adresează unei nevoi fluctuante, c. se adresează unei trebuințe de creștere, d. toate răspunsurile de
mai sus sunt greșite.
2. Ce anume determină comportamentul omului în societate și față de natură: a. tendința permanentă și normală a omului de
a utiliza eficient resursele naturale, b. tendința permanentă și normală a omului de a-și acoperi cât mai bine nevoile, c.
tendința permanentă și normală a omului de a beneificia de pe urma rarității resurselor, d. tendința permanentă și normală
a omului de a trăi rațional
3. Care dintre următoarele bunuri pot fi mărfuri: a. bunurile libere, dacă sunt destinate schimbului, b. bunurile economice
apte să satisfacă o nevoie și care fac obiectul schimbului, prin vânzare-cumpărare, c. bunurile economice destinate
consumului personal, d. toate bunurile care servesc satifacerii trebuințelor umane
4. A avea eficiență în activitate economică înseamnă: a. a satisface trebuințe mai mari cu resurse mai ieftine, b. a satisface
trebuințele cu resursele pe care societatea le produce, c. a satisface trebuințe mai mari cu aceleași resurse sau cu resurse
mai puține, d. a spori permanent cantitatea resurselor atrase și utilizate
5. Utilitatea marginală reprezintă: a. satisfacția resimțită de consumator pe fiecare unitate consumată dintr-un bun economic,
b. sporul utilității individuale obținut prin creșterea cu o unitate a cantității consumate, c. satisfacția resimțită de un
consumator prin consumarea unei doze dintr-un bun economic, d. sporul utilității totale obținut prin creșterea cu o unitate
a cantității consumate
6. Care este caracteristica dominantă a bunurilor economice: a. sunt dobâdite din natură și trebuie consumate în cantități
indicate, b. sunt rezultat al consumului rațional de resurse, c. producția lor depășește de regulă nevoile anticipate, d.
raritatea, respectiv insuficiența lor în raport cu nevoile.
7. Pe măsură ce se înregistrează creșterea cantității consumate din bunul economic x, se observă că: a. utilitatea marginală
crește, în timp ce utilitatea totală descrește, b. utilitatea individual descrește în timp ce utilitatea marginală crește, c.
utilitatea totală crește, în timp ce utilitatea individuală descrește, d. utilitatea marginală și individuală cresc.
8. Cum se face aprecierea utilității unui bun: a. diferit de la un consumator la altul, b. exclusiv în mod obiectiv, c. în mod
abstract, în funcție de prețul plătit pentru acel bun, d. identic, de către toți cumpărătorii acelui bun.
9. Ce reprezintă utilitatea economică: a. talentul unui consumator de a-și aloca veniturile pentru achiziția diferitelor bunuri
existente pe piață, în condițiile unui venit limitat, b. satisfacția aducă consumatorului de utilizarea unui bun su serviciu,
exprimând capacitatea acestuia de a satisface o anumită nevoie, c. proprietățile pe care le posedă fiecare bun, d. capacitatea
unui bun liber de a fi resursă regenerabilă.
10. Legea lui Gossen este legată de: a. descreșterea, întotdeauna, a utilității totale datorate consumului unui bun, b.
descreșterea utilității marginale, în urma consumului succesiv de unități dintr-un bun omogen, c. faptul să mărimea
unităților adiționale consumate din fiecare bun economic crește în progesie artimetică până la saturare, dacă respectiva
necesitate este satisfăcută în mod continuu și neîntrerupt, d. faptul că interesul unei persoane descrește progresiv până la
saturarea, dacă acesta este satifăcut o singură dată.
11. Relația dintre numărul unităților consumate dintr-un bun economic omogen și utilitatea totală: a. se exprimă sub forma
utilității totale descrescătoare, b. se reprezintă grafic, în principiu, printr-o curbă ascendentă, d. apare în legătură cu suma
dintre utilitatea total și utilitatea marginală, d. nu se poate reprezenta grafic
12. Utilitatea marginală ajunge să fie egală cu zero când: a. utilitatea totală scade, b. nevoile de consum nu sunt, încă, pe
deplin satisfăcute, c. prețul bunului crește, d. nevoile de consum sunt integral satisfăcute (corespunzător stării de saturație)
13. Evoluția utilității totale în cazul unui consumator, în funcție de numărul dozelor adiționale consumate de el prin produsul
M, se regăsește în tabelul următor. În această situați, sporul de utilitate adus de consumul celei de a 7-a doze din bunul
respectiv este: a. 154, b. 151, c. 103, d. 3
Nr doze 1 2 3 4 5 6 7
Utilitatea totală 51 89 116 134 145 151 154
14. În general se admite că: a. nevoile sunt mai reduse decât resursele, b. între nevoi și gradul lor de acoperire prin resurse
există o egalitate perfectă, c. resursele nu pot acoperi în totalitate nevoile manifestate, d. nu există o relație între resurse
și nevoi
15. În general, utilitatea marginală ia o valoare: a. mai mare decât utilitatea totală corespunzătoare unităților consumate, b.
pozitivă și crescătoare, c. pozitivă și descrescătoare, d. negativă și descrescătoare.
16. Caracteristic nevoilor este faptul că: a. sunt limitate ca număr, b. satifacera unor necesități nu mai poate genera apariția
altora, c. satisfacerea unor nevoi poate genera apariția altora, d. sunt pe deplin cuantificabile
17. Un individ achiziționează cantitățile x și y din bunurile X și Y. Prețul bunului Y este 10 u.m., iar raportul utilitate
marginală/preș pentru bunul X (respectiv UmgX/Px) este 3. Alegerea consumatorului rațional presupune ca UmgY să fie:
a. 10, b. 3, c. 10/3, d. 30.
18. Consumul unei unități adiționale dintr-un bun economic omogen, a cărei utilitate marginală este nulă, are ca efect: a.
stoparea imediată a consumului oricărui bun, b. lipsa satifacției, c. o reacție de respingere pe viitor a bunului din partea
tuturor consumatorilor, d. creșterea satifacției consumatorului.
19. Pentru a obține bunuri și servicii necesare satifacereii nevoilor, omul folosește, în activitatea sa: a. interese, b. mărfuri, c.
produse, d. resurse economice.
20. Nevoile umane sunt: a. elemente ale subconștientului, b. o expresie a cererii efective, c. dovada satifacerii tuturor
cerințelor necesare vieții, d. cerințe sau condiții obiectiv necesare vieții, existenței și dezvoltării purtătorilor lor.
21. Sunt bunuri de consum: a. doar bunurile libere, b. bunurile economice achiziționate pentru folosul sau consumul personal,
c. bunuile cu prețuri mici, d. banii,
22. Prețul bunului X este dublu față de cel al bunului Y. În condițiile unui venit disponibil fix și al obligativității achiziției de
cantități din ambele bunuri, consumatorul rațional va alege: a. o cantitate din X de două ori mai mare decât din Y. b.
cantități care corespund raportului UmgX/UmgY=1/2. c. cantități din ambele bunuri, astfel încât UmgX/UmgY=2. d.
cantități din ambele bunuri, care presupun UmgX=UmgY.
23. Utilitatea unui bun depinde de: a. salariul real, b. volumul producției din acel bun, c. cantitatea cerută pe piață din bunul
respectiv, d. mărimea și intensitatea nevoii pentru acel bun.
24. Fie UmgA=8UmgB și PA=4 u.m. (unde A și B = bunuri achiziționate și consumate de un individ, Umg=utilitatea
marginală a bunului A, respectiv B, PA=prețul bunului A în u.m). pentru ca agentul consumator rațional să înregistreze
maximum de satifacție, prețul lui B trebuie să fie: a. 0,5 u.m. b. 32 u.m. c. 2 u.m. d 12 u.m.
25. Din capitalul circulant fac parte: a. materiile prime folosite în producție, b. calculatoarele de proces, c. mijlloacele de
transport utilizate de producător, d. toate mijloacele care servesc la deplasarea personalului.
26. Fie notațiile Umg (utilitate marginală) și UT (utilitate totală). În acest context, sporirea cantității consumate succesiv dintr-
un bun determină: a. creșterea Umg și scăderea UT, b. micșorarea UT și a Umg, c. creșterea UT și scăderea Umg, d.
creșterea UT și a Umg.
27. Satifacția pe care o aduce fiecare unitate (doză) consumată dintr-un bun economic omogen denumește: a. utilitatea
marginală, b. utilitatea totală, c. utilitatea individuală, d. utilitatea medie.
28. Săpunul este: a. un bun de consum, de folosință curentă, b. un serviciu, c. un bun intangibil, d. un bun de folosință
îndelungată care satiface nevoile de vârf ale populației.
29. Eficiența economică crește atunci când: a. efectul obținut pe unitatea de efort este mai redus, b. efortul depus pe unitatea
de efect este mai mic, c. efortul exprimat în unități valorice este mai mare, d. efectul exprimat în unități fizice este mai
mic.
30. Un individ cu comportament economic rațional achiziționează și consumă două bunuri X și Y. Dacă utilitatea marginală
a lui X este 25% din utilitatea marginală a bunului Y, condiția care determină obținerea maximului de satifacție este: a.
Px=Py, b. Px/Py=1, c. Py=4Px, d. Px=4Py.
31. Care din următoarele afirmații este falsă: a. utilitatea marginală exprimă sporul de satifacție resimțit de consumator, prin
creșterea cu o unitate a cantității consumate dintr-un bun economic omogen, b. o unitate x consumată dntr-un bun
economic omogen, corespunde unei nevoi mai puțin intense decât unitatea x-1, consumată anterior, c. în general, prin
consumul unei unități suplimentare dintr-un bun economic omogen, crește satifacția totală înregistrată de consumator, d.
fiecare nouă unitate adițională, consumată dintr-un bun economic, are aceeași utilitate pentru consumator precum cea
precedentă și cea următoare
32. Pentru fabricarea mobiliei cheresteau rezultată din tăierea buștenilor este: a. bun primar, b. bun intermediar, c. bun final,
d. inutilă.
33. Un bun economic are calitatea de marfă dacă: a.are utilitate în raport cu cel mai puțin de o nevoie umană, b. bunul este
transmis de la un agent economic la altul, fără vreo obligație din partea celui care-l primește, c. face obiectul schimbului,
prin vânzare-cumpărare pe piață, d. este fabricat din resurse rare.
34. Dacă utilitatea marginală (a ultimei unități consumate dintr-un bun omogen) este nulă, utilitatea totală este: a. zero, b.
minimă, c. negativă, d. maximă.
35. Nevoile umane pot fi: a. obiective și subiective, b. exclusiv obiective, c. întotdeauna subiective, d. legate de evoluția
economiei de piață.
36. Utilitatea totală exprimă: a. prețul tuturor bunurilor, b. satifacția totală resimțită de consumator, prin utilizarea mai multor
sau a tuturor unităților unui bun, c. satifacția totală rezultată din stocată unui multimi de bunuri de același fel, d. evaluarea
tuturor bunurilor din categorie.
37. Nevoile umane au caracter: a. atemporal și static, b. nerepetabil, c. nelimitat, sub aspectul posibilităților de satisfacere, d.
dinamic.
38. Pentru o persoană care, cu aceeași plăcere, bea cafea sau cei la micul dejun, scumpirea semificativă a cafelei va însemna:
a. creșterea cantității de cafea pe care individul o consumă, b. scăderea atât a consumului de cafea, cât și a celui de ceai,
c. creșterea cantității pe care individul o consumă din ambele bunuri, d. scăderea consumului de cafea și creșterea celui
de ceai.
39. În urma consumului celei de a 4-a unități dintr-un bun economic omogen, utilitatea totală resimțită de consumator crește
de la 16 la 24 unități de utilitate. Rezultă că utilitatea marginală a acestei unități este: a. 4, b. 8, c. 1, 5, d. 40.
40. Croitoreasa X coase o rochie pentru uzul ei personal. Pentru ea, rochia finalizată presupune: a. un bun economic, b. o
marfă, c. un agent economic și un preț, d. o materie primă
41. Lemnul este o resursă: a. naturală, de tip regenerabil, b. naturală, de tip neregenerabil, c. naturală de tip nerecuperabil, d.
epuizabilă și neregenerabilă.
42. Utilitățile marginale determinate de consumul anumitor cantități din bunurile A și B sunt UmgA=20, respectiv UmgB=10.
In situația optimului de consumul, raportul PA/PB (dintre prețurile celor două bunuri) este: a. 10/20, b. 2, c. ½, d. 30.
43. Referitor la prima unitate consumată dintr-un bun economic omogen (având o aceeași structură în toată componența lu și
fiind perfect divizibil în doze egale, interschimbabile), constatăm că: a. utilitatea totală este mai mică decât utilitatea
marginală, b. utilitatea totală este mai mare decât utilitatea marginală, c. utilitatea totală este egală cu utilitatea marginală,
d. nu se poate stabili o corelație între utilitatea totală și utilitatea marginală aferentă.