Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Câțiva ani mai târziu, Tom se plimba pe ulițele Londrei, mânat de foame. O porni agale către
falnicul și maiestuosul castel Westminster. Privi uimit și cu bucurie la vasta întindere de
zidărie, la aripile care se desfăceau larg, la bastioanele și turnulețele impunătoare, la uriașul
portal de piatră, la zăbrelele aurite, la mărețul șir de colosali lei de granit și la celelalte semne
și simboluri ale regalității engleze. De-o parte și de alta a porții aurite străjuiau două statui
vii – adică doi oșteni ce stăteau drepți, falnici și nemișcați, acoperiți din creștet până-n tălpi
de armuri de oțel sclipitor.
Micul și sărmanul Tom, în zdrențele lui, se apropie și, pe când trecea de santinele, zări printre
zăbrelele de aur o priveliște care aproape îl făcu să țipe de bucurie. În parc era un băiat cu un
chip frumos, cu obrazul bronzat de la timpul petrecut în aer liber, la joacă. Era îmbrăcat în
haine de mătase acoperite cu bijuterii, la șold avea o mică spadă, în picioare, cizmulițe gingașe,
iar pe cap, o mică pălărie stacojie, cu pene. Era un prinț adevărat!
Curios, Tom se apropie de poartă, însă unul dintre ostași îl îmbrânci cu asprime.
— Cum de-ai cutezat să te porți în chipul acesta cu un băiat sărman? Deschide porțile și dă-i
voie înăuntru!
Ostașii dădură onorul și deschiseră porțile pentru ca Prințul Sărăciei, cu zdrențele-i fluturânde,
Prințul îl duse pe Tom în iatacul său din palat și dădu poruncă să i se aducă bunătăți cum
sărmanul nu mai întâlnise până atunci. Apoi îi trimise la plimbare pe toți slujitorii, pentru
a nu-l stânjeni pe băiat. Se așeză alături de Tom și începu să-i pună întrebări în timp ce
acesta mânca.
— Și unde locuiești?
Apoi Tom îi povesti despre familia sa și despre viața lui în Curtea Gunoaielor. Îi povesti despre
cum se joacă de-a luptele împreună cu băieții, cum se iau la întrecere, cum se bălăcesc și
înoată prin canale și în râu, cum joacă hora și cântă, cum se zbenguie în nisip și fac turte de
noroi. Prințul asculta, fascinat de toate jocurile descrise de Tom.
— De m-aș putea înveșmânta în straie asemenea alor tale, să umblu desculț și măcar o dată
să mă tăvălesc în noroi fără ca nimeni să nu mă mustre ori să mă oprească.
— Iar eu, de m-aș putea înveșmânta o dată precum Luminăția Ta, doar o dată…
Prințului îi veni atunci năstrușnica idee de a petrece o vreme unul în locul celuilalt.
Peste câteva minute, micul prinț de Wales era îmbrăcat în zdrențele fâlfâitoare ale lui
Tom, iar acesta era împopoțonat cu hainele regale. Se duseră amândoi să se privească în
oglindă și nu mică le fu mirarea când observară cât de mult semănau, de parcă nici nu și-ar
fi schimbat hainele între ei!
— Suntem aidoma la păr, la glas și la port, avem aceleași trăsături și aceeași înălțime,
spuse prințul.
Apoi, gonind prin curțile palatului, prințul se îndreptă spre poarta mare și ieși pe străzile
Londrei, nu înainte de a fi ocărât de soldatul care se purtase urât cu Tom mai devreme.
Autorul folosește două adjective pentru a descrie castelul Westminster. Care sunt acestea?
2. Între cele două personaje principale ale textului sunt atât asemănări, cât și deosebiri. Folosește
diagrama Venn de mai jos pentru a scrie trei asemănări și trei deosebiri dintre Tom și Eduard.
Tom Eduard
Substantivul pe
Adjectivul Genul Numărul
care îl descrie
4. Fascinați unul de lumea celuilalt, cei doi băieți decid să facă schimb de roluri pentru o
perioadă. Crezi că procedează corect? Ce ar fi putut face diferit? Argumentează răspunsul.
5. Alege personajul tău preferat din această poveste și scrie un scurt text în care să-l prezinți.
Folosește întrebările de mai jos ca ajutor.
Cine este?
Unde locuiește?
Cum se comportă?