Pentru diseara ne-a dat ordin de adunare, sa marsaluim pe cefele lor.

O sa inchiei aici draga mama. mai aveam multe sa-ti scriu si sper sa-ti scriu
la urmatoare scrisoare. pa mama. sa ai grija de tine!

Va scriu aceste randuri intr-un moment de liniste,daca se poate spune

asa,un moment in care armele tac. De cateva ore bune nu s-a mai auzit nici-
un foc de arma sau tun,este o liniste sinistra. Dupa cum bine stiti,razboiul nu
iarta.Nimeni nu stie daca o sa reziste sau daca n-o sa mai vada lumina
soarelui niciodata.Viata de razboi e groaznica.Sa traiesti in transee nu poate
fii descris. E greu mama, da' nu ma intorc acasaA zis doamna comandant ca
un soldat nu trebuie sa se planga de vreme, ca d-asta-i soldat, sa lupte pe
orice vreme. Are dreptate....si are asa mare grija de noi.Dupa ce ne luptam
care pe unde apucam, ne strange in doi timpi si trei miscari la unitate, ca
closca cu pui sub aripa ei.Nu am mai avut o masa calda de cand suntem in
transee si nici nu cred ca am sa mai am vreuna.Mancarea este intotdeauna
rece,putina si proasta.Moartea pandeste peste tot.Daca nu esti omorat de
vreun glont atunci sigur te omoara vreo boala,este doar o chestiune de timp.
Zgomotul din timpul luptelor este infernal.Nu cred am sa mai aud vreodata
bine. Mi-e dor de casa,mi-e dor de gradina cu iarba verde in care obisnuiam
sa stau sis a visez…mi-e dor de voi si de toata familia.Daca nu am sa mai am
ocazia sa scriu va spun ca va iubesc nespus sis a stati fara grija,am sa mor
cu sufletul impacat ca orice om ce moare pentru o cauza nobila….nu am vrut
nici-odata ca asta sa se intample dar nici nu am cum sa ma opun…macar
pentru voi am sa spun La revedere…dar Adio..!

N-am să mai uit niciodată acel tablou când, jumătate în apă, la mal, cu
mitraliera spartă de un glonţ, în braţe cu un sergent iubit şi devotat şi care era
găurit de un glonţ în creier, comandam gornistului să sune atacul. Ca apoi,
zăpăcit, să plec la atac cu mâinile goale Sunt sănătos, cu ajutorul lui
Dumnezeu, în lupta ce am avut în ziua de 6 septembrie 1916 regimentul s-a
distins şi a fost dat prin ordinul de zi pe armată. Am avut multă mulţumire
sufletească, am scris prin altă carte poştală că un glonţ a trecut prin urechea
mea stângă. Mi-a trecut rana aproape pe deplin..