Versiunea personalizată

PREPARE & ENRICH

Pentru un mariaj robust

MANUALUL FACILITATORULUI

David H. Olson, Ph.D.

Peter J. Larson, Ph.D.

LIFE INNOVATIONS, INC.

 Capitolul 1:
PREPARE/ENRICH: versiunea personalizată

Cuprins:
O privire de ansamblu asupra versiunii personalizate
Pregătirea pentru căsătorie şi îmbogăţirea mariajului
Obiective în utilizarea PREPARE/ENRICH
Baza ştiinţifică a PREPARE/ENRICH
Valoarea programului PREPARE/ENRICH pentru facilitatori şi cupluri
Utilizări necorespunzătoare ale PREPARE/ENRICH
Raţiunea plătirii evaluării de către cuplu
Profesionişti care folosesc PREPARE/ENRICH
Istoria PREPARE/ENRICH
Criteriile dezvoltării versiunii personalizate
Planul versiunii personalizate

O privire de ansamblu asupra versiunii personalizate

Versiunea personalizată reprezintă o nouă metodă de evaluare a cuplurilor, interesantă

prin faptul că este croită pe măsura fiecărui cuplu. Ideea a apărut cu ani în urmă, însă
doar odată cu inventarea internetului a devenit posibilă crearea şi utilizarea acestui sistem
online dinamic.
Versiunea personalizată creează cea mai relevantă varietate de scale pentru fiecare
cuplu. În locul celor cinci versiuni disponibile în versiunea 2000, acum avem la dispoziţie
un potenţial de mai multe sute de versiuni PREPARE/ENRICH. Cele cinci inventare
PREPARE/ENRICH din versiunea 2000 erau: PREPARE (pentru cupluri premaritale),
PREPARE-CC (pentru partenerii care coabitau), PREPARE-MC (pentru mariajele cu
copii), ENRICH (pentru cuplurile căsătorite) şi MATE (pentru cuplurile cu vârste peste
55 de ani).
Versiunea personalizată are la bază întrebări de fond la care cuplurile răspund cu
privire la relaţia lor. Prima categorie principală este stadiul relaţiei lor – dacă doar se
întâlnesc, sunt logodiţi sau căsătoriţi. Alte întrebări privesc vârsta şi dacă în relaţia lor
există şi copii.
Toate cuplurile primesc mai multe scale de bază, între care zece scale de bază din
versiunile anterioare PREPARE/ENRICH, Diagrama cuplului şi a familiei; patru scale
pentru Dinamica relaţiei; cinci scale noi pentru personalitate, denumite SCOPE; şi un nou
Profil Stres Personal. Cele zece scale de bază sunt următoarele: Distorsiune idealistă,
Comunicare, Rezolvarea conflictelor, Obiceiurile şi stilul partenerului, Administrarea
banilor, Activităţi recreaţionale, Afectivitate şi sexualitate, Familia şi prietenii, Roluri
relaţionale şi Convingeri spirituale.
Noile scale create pentru versiunea personalizată includ: Aspecte culturale/etnice,
Aspecte interreligioase/interconfesionale, Iertarea, precum şi diverse scale privind rolul
de părinte, în funcţie de vârsta copilului, situaţia parentală (Devenind părinţi, Copii,
Familii reconstituite, Probleme între generaţii). Acestea sunt doar câteva exemple de noi
scale create pentru versiunea personalizată. O listă completă a acestora se găseşte în
capitolul următor.

CARACTERISTICI NOI ÎN VERSIUNEA PERSONALIZATĂ

O caracteristică nouă a versiunii personalizate este faptul că versiunile

personalizate au fost elaborate pentru grupuri diverse. Astfel, avem versiuni diferite
pentru tradiţii religioase diferite: protestantă, catolică şi mozaică. Mai există şi o scală
care poate fi selectată de cuplurile cu o relaţie interreligioasă/interconfesională.
Multe cupluri şi mulţi facilitatori au solicitat un raport sumar cu câteva dintre
rezultatele majore pe care cuplul să le poată examina şi păstra. Un Raport al cuplului de
zece pagini a fost creat, cuprinzând categoriile esenţiale şi tipul cuplului, diagramele
cuplului şi familiei, scalele SCOPE ale personalităţii şi Profilul stresului personal.
Traducerea în alte limbi a reprezentat întotdeauna o dificultate, depăşită însă cu
ajutorul versiunii personalizate. Ţinta este de a avea, în cele din urmă, o versiune
personalizată în cât mai multe limbi. Pentru aceasta am creat un sistem de traducere
online care va susţine mai multe limbi, permiţând fiecărei persoane să completeze
inventarul în limba dorită. Facilitatorul, de asemenea, poate alege limba în care doreşte să
tipărească Raportul facilitatorului.
Evaluările PREPARE/ENRICH personalizate sunt însoţite de un Caiet de lucru al
cuplului, care conţine peste 20 de exerciţii acoperind 14 domenii diferite. În caietului de
lucru, se găsesc şase exerciţii de bază pentru cuplu, care le oferă feedback celor doi
parteneri. Acestea sunt:
1. Domenii forte şi de creştere comune
2. Crearea unei liste de dorinţe folosind asertivitatea şi ascultarea activă
3. Zece paşi de rezolvare a conflictelor
4. Diagrama cuplului şi a familiei
5. Profilul stresului personal – Identificarea aspectelor celor mai critice
6. Exerciţiu de personalitate – analiza SCOPE a personalităţii

Pe lângă aceste şase exerciţii de bază, versiunea personalizată cuprinde

numeroase alte exerciţii, multe dintre care sunt noi în Programul PREPARE/ENRICH.
Exerciţiile noi pentru cuplu includ subiecte legate de personalitate, stres, roluri, aşteptări
şi familii reconstituite. Gama amplă de exerciţii îi permite facilitatorului să personalizeze
mai departe feedbackul, potrivit cu nevoile fiecărui cuplu. Aceste exerciţii pentru cuplu
sunt concepute pentru a fi folosite în feedback, în aşa fel ca partenerii să-şi poată rezolva
problemele curente şi să înveţe aptitudini de rezolvare a viitoarelor probleme.

PREGĂTIREA PENTRU CĂSĂTORIE ŞI ÎMBOGĂŢIREA MARIAJULUI

Căsătoria este probabil cea mai complexă şi mai dificilă dintre toate relaţiile
umane. Unirea a doi oameni într-o relaţie care se doreşte să dureze toată viaţă poate
necesita multe eforturi pentru a fi realizată şi menţinută.
 Numeroase sunt şi beneficiile pentru cei care încheie legământul căsătoriei şi
reuşesc să menţină o relaţie sănătoasă. Cuplurile căsătorite fericite tind să aibă o mai
bună sănătate fizică şi emoţională, o mai mare stabilitate financiară şi bunăstare
materială, satisfacţie sexuală mai mare, iar copiii lor se descurcă mai bine la şcoală, în
plan relaţional şi emoţional, comparativ cu cei ce provin din familii divorţate sau familii
căsătorite nefericite (Waite & Gallagher, 2000; Antonovics & Town, 2004; Carlson,
2006). Totuşi, să te căsătoreşti rămâne un lucru foarte riscant, de vreme ce rata divorţului
se menţine la aproximativ 50%. Rata divorţului creşte cu numărul de căsătorii anterioare.
Rata divorţului este de 40% la prima căsătorie, 60% la a doua căsătorie, 73% la a treia
căsătorie.
Numărul de persoane care se căsătoresc este în descreştere, iar numărul relaţiilor
de concubinaj este în creştere. În 2008, erau înregistrate aproximativ 2.300.000 de
mariaje şi 1.200.000 de divorţuri. Procentul persoanelor cu vârste majore căsătorite a
înregistrat un declin constant, până la 8% între 1970 şi 2000. Rata coabitării a crescut cu
1200% din anii 1960. În 2008, s-a estimat că un număr de 6.600.000 de cupluri trăiau în
concubinaj şi că mai mult de jumătate din toate cuplurile convieţuiseră înainte de
căsătorie (U.S. Bureau of Census, 2008).
Rata divorţului relevă faptul că, de cele mai multe ori, cuplurile nu sunt echipate
pentru a trece peste dificultăţile cu care se confruntă în viaţa maritală. Un procent
semnificativ de cupluri căsătorite sunt surprinse de izbucnirea unor conflicte maritale
serioase destul de devreme în relaţia lor.
Pregătirea premaritală de calitate, precum cea oferită prin programul
PREPARE/ENRICH, poate reduce riscul de divorţ şi mări satisfacţia şi aptitudinile
relaţionale. În urma unui sondaj efectuat asupra a 3.334 de cupluri, s-a descoperit că
programele de educaţie premaritală pot reduce riscul divorţului cu 31% (Stanley, Amato,
Johnson & Markman, 2006). Participanţii care beneficiaseră de pregătire premaritală au
raportat niveluri mai mari de satisfacţie maritală şi devotament şi un nivel mai mic de
conflicte maritale.
Meta-analiza efectuată de către Carroll şi Doherty (2003), asupra a 13 studii ale
programelor premaritale, a relevat o ameliorare semnificativă în cuplurile care primiseră
educaţie premaritală.
Într-un studiu sistematic asupra cuplurilor care au utilizat programul PREPARE,
s-a constatat că acestea şi-au îmbunătăţit satisfacţia de cuplu, precum şi 10 din 13
domenii ale relaţiei lor (Knutson & Olson, 2003). Pentru mai multe detalii, vizitaţi pagina
„Research” de pe www.prepare-enrich.com.
Rezultate similare au fost evidenţiate şi în cadrul programelor de educaţie
maritală. Pe lângă înregistrarea unei îmbunătăţiri, participanţii au raportat şi niveluri
ridicate de satisfacţie în folosirea acestui gen de programe şi au indicat că le-ar
recomanda şi altor cupluri (Hawley şi Olson, 1995).

OBIECTIVE ÎN UTILIZAREA PREPARE/ENRICH

 Ajutarea cuplului să-şi exploreze domeniile forte şi de creştere din relaţia lor.
 Pregătirea cuplului pentru feedback privitor la relaţia lor.
 Promovarea dialogului onest şi personalizat cu privire la relaţia cuplului.
  Explorarea relaţiei lor de cuplu şi a familiilor de provenienţă, cu ajutorul
Diagramei cuplului şi a familiei.
 Ajutarea partenerilor să înveţe aptitudini importante în domeniul comunicării,
rezolvării conflictelor, managementului financiar şi al stresului.
 Oferirea unei evaluări şi comparaţii a personalităţii celor doi.
 Creşterea înţelegerii şi conştienţei în domenii importante precum aşteptările,
sexualitatea, convingerile spirituale, rolurile şi deosebirile de personalitate.
 Ajutarea cuplurilor în definirea obiectivelor personale, de cuplu şi de familie.

BAZA ŞTIINŢIFICĂ A PROGRAMULUI PREPARE/ENRICH

Istoric vorbind, itemii şi scalele PREPARE/ENRICH au fost riguros testate atât

pentru validitate, cât şi pentru fiabilitate, cu rezultate excelente. Baza normativă naţională
este foarte largă şi o tipologie a cuplului, incluzând cupluri premaritale şi căsătorite, a
fost elaborată şi validată pentru diferite grupuri etnice.

Pentru mai multe informaţii şi articole de cercetare publicate despre

PREPARE/ENRICH, vizitaţi pagina „Research” de pe www.prepare-enrich.com.

Niveluri ridicate de validitate:

PREPARE prezintă o validitate ridicată în faptul că discriminează între cuplurile

premaritale care se despart/divorţează şi cuplurile care au un mariaj fericit, cu o acurateţe
de 80-85% (Fowers şi Olson, 1986). Acest studiu a fost realizat de către Blaine J. Fowers,
Ph.D., şi repetat într-un studiu separat realizat de către Andrea S. Larsen, Ph.D. (Larsen şi
Olson, 1989).

ENRICH de asemenea prezintă o validitate ridicată, putând discrimina cu o acurateţe de

85% între cuplurile cu probleme maritale şi cuplurile cu un mariaj fericit (Olson, Olson-
Sigg şi Larson, 2008).

Niveluri ridicate de fiabilitate:

Fiabilitatea rezultatelor la categoriile esenţiale PREPARE/ENRICH este ridicată

(coeficient alfa de .75-.85).
Fiabilitatea testare/retestare a inventarelor este ridicată (corelaţia medie este
de .80).

Baza normativă naţională numeroasă:

- 500.000 de cupluri pentru PREPARE

- 250.000 de cupluri pentru ENRICH

Tipologia cuplului pentru cupluri premaritale şi căsătorite

 Tipurile de cupluri PREPARE sunt deosebit de predictive cu privire la
despărţirea/divorţarea ulterioară a cuplurilor şi cu privire la mariajul fericit sau nefericit
al acestora (Fowers, Montel şi Olson, 1996). Aceste patru tipuri sunt denumite: energice,
armonioase, convenţionale şi conflictuale.
Cinci tipuri de cupluri căsătorite au fost identificate prin utilizarea ENRICH
(Olson şi Fowers, 1993). Aceste cinci tipuri sunt denumite: energice, armonioase,
convenţionale, conflictuale şi devitalizate.

Pentru mai multe detalii cu privire la fiabilitate, validitate şi alte studii ştiinţifice,
vizitaţi secţiunea „Research” de pe www.prepare-enrich.com.

VALOAREA PROGRAMULUI PREPARE/ENRICH

PENTRU FACILITATORI ŞI CUPLURI

Programul PREPARE/ENRICH oferă un număr de avantaje facilitatorilor şi

cuplurilor înscrise în program.

Pentru facilitatori:

 Oferă o bogăţie de informaţii tip diagnostic despre relaţia cuplului.

 Măreşte abilitatea facilitatorului de a lucra cu cupluri premaritale şi căsătorite.
 Oferă o prezentare detaliată a aspectelor relaţionale importante.
 Oferă o perspectivă asupra punctului de vedere al „ei” şi al „lui” asupra relaţiei
şi asupra nivelului de acord dintre ei.
 Oferă o modalitate efectivă şi eficientă de a afla mai multe despre un cuplu.

Pentru cupluri:
 Contribuie la o mai bună conştientizare a domeniilor forte şi a domeniilor de
creştere potenţiale.
 Stimulează discuţiile legate de aspecte vitale ale relaţiei lor.
 Pregăteşte cuplul pentru a învăţa aptitudini valoroase de comunicare şi de
rezolvare a conflictelor.
 Funcţionează ca instrument preventiv, ajutând cuplurile să devină conştiente de
probleme importante mai înainte ca acestea să se transforme în probleme majore.

UTILIZĂRI NECORESPUNZĂTOARE ALE PREPARE/ENRICH

În timp ce există multe motive pentru care PREPARE/ENRICH este util

facilitatorilor şi cuplurilor, sunt şi modalităţi în care evaluarea nu ar trebui folosită.
 Evaluarea nu este concepută pentru a prezice succesul marital sau fericirea ultimă
a unui cuplu, chiar dacă scalele au o validitate predictivă înaltă.
 Evaluarea nu poate fi „trecută” sau „picată”, chiar dacă scorurile coborâte în cele
mai multe domenii pot indica nevoia de consiliere suplimentară.
  Evaluarea nu este destinată înlocuirii opiniei profesionale, ci suplimentării
acesteia.
 Versiunea pentru facilitator a Raportului computerizat nu trebuie prezentat
cuplului. Versiunea personalizată include un raport pentru cuplu care poate fi dat
cuplului.

RAŢIUNI PENTRU PLĂTIREA EVALUĂRII DE CĂTRE CUPLU

În general, sugestia noastră este ca cei doi parteneri să achite costul

PREPARE/ENRICH. Motivul principal pentru aceasta este investiţia financiară şi
emoţională. Atunci când cuplurile plătesc pentru evaluare, am descoperit că adesea
aceasta capătă o valoare mai mare pentru cei doi parteneri.
Pentru cuplurile premaritale, plata prezintă beneficiul suplimentar de a le ajuta să
se focalizeze direct asupra relaţiei lor. Adesea, logodna este o perioadă în care cuplurile
sunt distrase de lucruri exterioare, legate de nuntă, şi nu se pregătesc în mod adecvat
pentru o căsătorie pe termen lung. O investiţie financiară în evaluarea cuplului subliniază
valoarea „pregătirii pentru căsătorie”, la fel ca şi valoarea „pregătirii pentru nuntă”.
Efectuarea unei evaluări necesită şi o investiţie de timp, energie şi emoţii în
relaţie. Discuţia legată de plată le poate oferi facilitatorului şi cuplului, o ocazie excelentă
de a vorbi despre nevoia de investiţii multiple într-o relaţie aflată în creştere.

PROFESIONIŞTI CARE UTILIZEAZĂ PREPARE/ENRICH

În continuare, vă prezentăm o listă a categoriilor de facilitatori profesionişti şi

laici care consideră materialele PREPARE/ENRICH drept valoroase în lucrul lor cu
cuplurile.

 Clerici/consilieri pastorali: de regulă, aceştia asigură cea mai mare parte a

pregătirii premaritale şi oficiază nunţile.
 Profesionişti în domeniul sănătăţii mentale: de exemplu: consilieri
profesionişti, psihologi, lucrători sociali şi terapişti maritali şi familiali.
(Profesioniştii din această categorie sunt eligibili pentru opţiunea de auto-
instruire, dacă au studii de Master sau doctorale într-un domeniu de consiliere
înrudit.)
 Educatori maritali: persoane laice cu pregătire în educaţia maritală, care
participă la ateliere de instruire şi au experienţă în lucrul cu cuplurile prin biserica
sau comunitatea lor.
 Instructori relaţionali: consultanţi relaţionali contra cost. Instructajul este un
derivat al culturii de consultanţă corporativă şi implică o abordare foarte proactivă
a relaţiei, punând accent pe rezolvarea problemelor şi învăţarea unor aptitudini
noi. Mulţi instructori au pregătire profesională în consiliere sau au fost certificaţi
ca instructori.
 Mentori maritali: cupluri laice cu pregătire şi care lucrează cu cupluri
premaritale sau căsătorite, într-o biserică organizată sau un cadru comunitar.
  Consilierii laici: persoane laice care au absolvit un curs de consiliere laică în
cadrul bisericii lor, cum ar fi Stephen’s Ministry, şi lucrează ca voluntari oferind
consiliere sub supervizarea unui consilier pastoral sau alt consilier din biserica sau
comunitatea lor.
 Diaconi/prezbiteri: lideri din biserică ce, adesea, se găsesc în poziţia de a
coordona o lucrare pentru cuplurile căsătorite.
 Asistenţi sociali în domeniul adopţiei: cei care conduc studii în familii care
doresc să adopte un copil adesea folosesc ENRICH pentru selectarea părinţilor
adoptivi prospectivi.

ISTORIA PROGRAMULUI PREPARE/ENRICH

1977 – Versiunea originară PREPARE

PREPARE (PREmarital Personal and Relationship Evaluation)

PREPARE a fost creat în 1977, în urma unor studii considerabile asupra problemelor
relevante pentru cuplurile premaritale. Autorii au fost David Olson, David Fournier şi
Joan Druckman. Prima versiune avea 12 domenii, între care unul de evaluare a
idealismului relaţional:

Distorsiune idealistă
Aşteptări maritale
Personalitatea
Comunicarea
Rezolvarea conflictelor
Management financiar
Activităţi recreaţionale
Aşteptări sexuale
Copiii şi rolul de părinţi
Familia şi prietenii
Rolurile în relaţie
Convingeri spirituale

În 1978, disertaţia lui David Fournier a reprezentat un studiu de validare major a

programului PREPARE, realizat asupra a 1000 de cupluri premaritale şi 200 de persoane
clericale. (Fondurile pentru elaborarea iniţială a programului PREPARE au fost furnizate
în parte de Education for Marriage, Incorporated of Grand Rapids, Minnesota, condusă
de Ken Rudkin.) Fournier a descoperit că inventarul pentru cupluri PREPARE era valid şi
fiabil din punct de vedere ştiinţific, observând totodată că ar putea fi îmbunătăţit în câteva
privinţe.

1980 – a doua versiune PREPARE

 Clădind pe studiul de validare al lui Fournier, PREPARE a fost revizuit în 1980 în
scopul îmbunătăţirii rigorii ştiinţifice şi a utilităţii pentru consilierii care lucrează cu
cuplurile logodite. Din cei 125 de itemi originari, 55 au fost păstraţi, 42 au fost revizuiţi
şi alţi 28 de itemi noi au fost creaţi pentru versiunea a doua.

1981 – ENRICH (ENriching Relationship Issues, Communication & Happiness)

ENRICH a fost conceput pentru cuplurile maritale şi a fost finalizat în 1981 de

către David H. Olson, David Fournier şi Joan Druckman. ENRICH oferă un cadru pentru
dialog asupra unor aspecte relaţionale importante pentru cuplurile deja căsătorite sau într-
o relaţie de coabitare de durată.
În programul ENRICH, domeniul Aşteptări realiste este înlocuit cu scala
Satisfacţie maritală. În plus, două scale noi pentru Adaptabilitatea maritală (schimbare) şi
Coeziunea maritală (comuniune) au fost create, având la bază Modelul Circumplex
pentru sistemele familiale. În elaborarea programului ENRICH, a fost examinată
relevanţa celor 125 de itemi PREPARE pentru cuplurile căsătorite. Din cei 125 de itemi
PREPARE, 15 au fost revizuiţi şi 17 itemi noi au fost adăugaţi.

1981 – PREPARE-MC (mariaj cu copii)

PREPARE-MC a fost creat în 1981, pentru a se adresa problemelor speciale ale

cuplurilor care doresc să se căsătorească şi deja au copii din relaţii anterioare. Această
versiune avea la bază în parte cercetarea asupra cuplurilor reconstituite, condusă de
Richard Schultz. Din cei 125 itemi PREPARE folosiţi la crearea PREPARE-MC, 90 au
fost păstraţi, 25 au fost revizuiţi şi 10 itemi noi au fost adăugaţi.

1986-Versiunea a treia: PREPARE, PREPARE-MC şi ENRICH

În cea de-a treia versiune PREPARE, au fost introduşi itemi privitori la familia de
provenienţă, folosind scale sumare din FACES, care are la bază Modelul Circumplex
pentru sistemele familiale, creat de David Olson, Candyce Russel şi Douglas Sprenkle
(1989). Cele două scale au fost folosite pentru evaluarea coeziunii familiale (ataşamentul)
şi a flexibilităţii familiale (adaptabilitatea).

1995 – MATE (Mature Age Transitional Evaluation)

MATE a fost conceput ca inventar pentru cupluri cu vârsta peste 50 de ani, care
intenţionau să se căsătorească sau erau deja căsătorite. A fost creat de David Olson şi
Elinor Adams, motivaţi fiind de numărul tot mai mare de cupluri peste 50 care se
căsătoreau. Cei doi au descoperit că anumiţi itemi PREPARE nu erau relevanţi pentru
aceste cupluri. MATE cuprindea trei domenii noi care se adresau frământărilor specifice
cuplurilor în vârstă: Tranziţiile vieţii, Probleme între generaţii şi Aspecte legate de
sănătate.

1996 – Versiunea a patra: PREPARE/ENRICH – Versiunea 2000

 În 1996, cea de-a patra versiune PREPARE/ENRICH a fost realizată de David
Olson şi David Fournier, având următoarele îmbunătăţiri:

 A fost adăugată Tipologia cuplului – 4 tipuri premaritale şi 5 tipuri maritale

 Au fost adăugate patru scale interpersonale: asertivitate, încredere în sine, evitare
şi dominanţa partenerului.
 Au fost adăugate întrebări despre abuz
 Au fost dezvoltate cele şase exerciţii pentru cuplu
 Caietul de lucru pentru cuplu a fost dezvoltat în caietul de lucru Clădirea unui
mariaj robust

2001 – PREPARE-CC (cupluri coabitante)

PREPARE-CC a fost creat ca răspuns la nevoia de evaluare a relaţiei cuplurilor

coabitante. PREPARE-CC a avut la bază PREPARE şi PREPARE-MC, dar include 54 de
itemi noi sau revizuiţi, precum şi o categorie nouă „Probleme de coabitare”. PREPARE-
CC a fost creat ca răspuns la cererile utilizatorilor pentru o evaluare proiectată ca să
exploreze aspectele unice ale relaţiilor premaritale de durată, în care partenerii deja
trăiesc împreună.

2008 – Versiunea a cincea: PREPARE/ENRICH – versiunea personalizată

În 2008, versiunea personalizată a fost creată de David Olson şi Peter Larson.

Această versiune poate genera un set de scale „croite” pentru fiecare cuplu, în funcţie de
răspunsurile partenerilor la întrebările de fond legate de relaţia lor.

 Acest sistem online creează o versiune personalizată folosind un set de scale de

bază, suplimentate cu mai multe scale opţionale, având la bază stadiul în care se
găseşte cuplul şi structura familiei.
 Alte caracteristici noi includ scalele SCOPE pentru personalitate (având la bază
Modelul celor 5 factori, din psihologie) şi o nouă scală a stresului personal, o
secţiune privind devotamentul, precum şi scale confesionale.
 Noul raport al facilitatorului este mai simplu de citit şi interpretat, iar cuplul
primeşte la rândul său un raport sumar.
 Exerciţii pentru cuplu extinse. Pe lângă cele şase exerciţii de bază pentru cupluri,
mai sunt numeroase alte exerciţii de cuplu din 14 categorii, pe care facilitatorii le
pot descărca de pe site şi folosi. Astfel, consilierii au posibilitatea de a adapta
procesul de feedback în funcţie de nevoile unice ale cuplului.

CRITERIILE CREĂRII VERSIUNII PERSONALIZATE

Următoarele criterii au fost aplicate în crearea versiunii personalizate:

 Dinamică şi personalizată pentru fiecare cuplu

 Sistem online
 Compatibilitate multi-lingvistică
  Caracter cuprinzător
 Domenii extinse, inclusiv Personalitate şi Stres
 Focus asupra problemelor relevante pentru cupluri
 Bază ştiinţifică acurată
- Validitate şi fiabilitate înaltă
- Capacitatea de a discrimina între cuplurile fericite şi cele nefericite
- Norme naţionale
 Concepută pentru cupluri aflate în diferite etape
- Curtenie
- Logodnă
- Mariaj
- Cupluri peste 55 de ani
- Cupluri coabitante necăsătorite
 Practică şi utilă pentru cupluri
 Raportul pentru facilitator şi raportul pentru cupluri îmbunătăţite
 Exerciţii pentru cuplu dezvoltate

Ţinta a fost de a face PREPARE/ENRICH instrumentul cel mai relevant şi mai

valoros dintre cele disponibile pentru lucrul cu cuplurile, în toate etapele vieţii.

PLANUL VERSIUNII PERSONALIZATE

Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH integrează versiuni multiple ale

inventarelor anterioare într-un singur sistem dinamic, „croit” pentru a evalua stadiul şi
structurile relevante ale unei relaţii de cuplu. Spre deosebire de instrumentele anterioare
de evaluare care evaluează funcţionarea generală a cuplului raportat la un set de scale
predefinite, versiunea personalizată este generată în mod dinamic de un software, în baza
caracteristicilor individuale ale fiecărui cuplu.
Relaţiile de cuplu sunt complexe şi comportă mai multe variaţiuni, cum ar fi,
perioada de întâlnire, logodna, coabitare, mariajul, familiile reconstituite, cuplurile în
vârstă. În loc de a folosi un instrument de evaluare static, versiunea personalizată
PREPARE/ENRICH oferă multe variaţiuni la nivel de scale, necesare cuplurilor în
funcţie de stadiul în care se găsesc şi de structura familială. Acest fapt asigură o maximă
relevanţă pentru nevoile relaţionale ale fiecărui cuplu.

Stadiul relaţional

Pentru stabilirea stadiului relaţional, cuplurile sunt întrebate dacă se găsesc în

perioada de întâlnire, de logodnă sau sunt căsătorite. Fiecare dintre aceste etape
relaţionale prezintă un set unic de dificultăţi şi oportunităţi pentru cupluri.

 Cuplurile în stadiul de curtenie trebuie să evalueze calitatea relaţiei lor stabilind

nivelul lor de angajament în vederea unui viitor împreună. Versiunea
personalizată nu prezumă că aceste cupluri se vor căsători, ci le ajută să evalueze
sănătatea relaţiei lor curente şi să considere ideea unui viitor împreună.
 Dincolo de scalele de bază normale, cuplurilor în stadiul de curtenie le sunt oferite
şi scale privitoare la trăsăturile de caracter, finanţe, aşteptări relaţionale şi stres, care
au fost revizuite pentru cuplurile în stadiul de curtenie, precum şi o secţiune
Personalitatea SCOPE. Copiii şi rolul de părinte, respectiv, Rolurile relaţionale au
fost eliminate, iar Problemele de coabitare, Problemele culturale/etnice şi
interreligioase/interconfesionale sunt utilizate atunci când sunt relevante pentru cuplu.
Convingerile spirituale de asemenea pot fi personalizate pentru grupurile protestante,
catolice sau mozaice, atunci când facilitatorul indică aceasta.
 Cuplurile logodite au spus „da” pentru căsătorie şi un nivel mai ridicat de
angajament, însă majoritatea logodnicilor petrec prea mult timp ocupându-se de
organizarea nunţii şi prea puţin pregătindu-se pentru mariaj. Stadiul relaţional
anterior căsătoriei tinde să fie unul palpitant şi aglomerat. Din nefericire, deşi
multe dintre aceste cupluri sunt bine pregătite pentru nuntă, sunt nepregătite în
mare măsură pentru cele ce pot surveni într-o căsnicie. Aşteptările nerealiste şi
rezervele în explorarea problemelor potenţiale adesea contribuie la dificultăţile
din primii ani ai mariajului. Aşteptările maritale sunt adesea nerealist de ridicate.
Aceste cupluri trebuie să acumuleze cunoştinţe şi aptitudini pentru a fi pregătite
pentru un mariaj reuşit. Adesea, acestea au o înţelegere limitată asupra propriilor
domenii forte şi de creştere.
Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH le oferă cuplurilor logodite toate
scalele premaritale plus o scală pentru stresul premarital şi secţiunea Personalitatea
SCOPE. Problemele de coabitare, Familii reconstituite, Căsătorii anterioare,
Probleme de sănătate, Probleme între generaţii, Tranziţii de rol, Probleme
interreligioase/interconfesionale şi culturale/etnice sunt folosite atunci când sunt
relevante pentru cupluri. Scala Convingerilor spirituale este personalizată pentru
grupurile protestante, catolice sau mozaice, atunci când facilitatorul indică aceasta.
 Cuplurile căsătorite se bucură de numeroase beneficii ale convieţuirii maritale,
dar se confruntă şi cu dificultăţile zilnice ale comunicării efective şi ale rezolvării
problemelor legate de administrarea căminului, creşterea copiilor şi administrarea
finanţelor.
Pe lângă scalele de bază, Versiunea personalizată include scale care analizează
Iertarea, Stresul personal şi Personalitatea cuplurilor căsătorite. Scala standard Copiii
şi rolul de părinte este interschimbată cu scalele pentru Aşteptări parentale, Devenind
părinţi, Probleme între generaţii sau Părinţi vitregi, atunci când este cazul. Probleme
de sănătate, Tranziţii de rol, Probleme interreligioase/interconfesionale şi
culturale/etnice sunt introduse atunci când sunt relevante pentru cuplu. Scala
Convingerilor spirituale este personalizată pentru grupurile protestante, catolice sau
mozaice, atunci când facilitatorul indică aceasta.
În timp ce focusul evaluării cuplurilor premaritale tinde să fie de natură preventivă şi
educaţională, evaluarea cuplurilor căsătorite este mai variată. Unele cupluri care
doresc să-şi îmbogăţească relaţia doresc să folosească instrumentele de evaluare ca
mijloc de a afla mai multe despre mariajul lor. Cel mai adesea, instrumentele de
evaluare sunt folosite de către consilier ca ajutor vital în terapia maritală.

Capitolul 2:
 Descrierea domeniilor PREPARE/ENRICH

Cuprins:
Descrierea sumară a domeniilor
Scala de corectare
Scalele de bază
Dinamici relaţionale
Profilul stresului personal
Scale cuplu şi familie
Profilul personalităţii SCOPE
Scale personalizate

DESCRIEREA SUMARĂ A DOMENIILOR

Fiecare scală de bază şi personalizată din inventare este alcătuită din 10 enunţuri,
referite ca „itemi”, care împreună evaluează un domeniu al relaţiei de cuplu (de ex.,
comunicare, finanţe). Acest capitol trece în revistă fiecare din domeniile versiunii
personalizate PREPARE/ENRICH, precum şi câteva exemple de itemi din fiecare scală.
Tabelul de mai jos prezintă schematic scalele PREPARE/ENRICH.
CURTENIE LOGODNĂ CĂSĂTORIE
Scala de Distorsiune idealistă Distorsiune idealistă Distorsiune idealistă
corectare
Scale de Comunicare Comunicare Comunicare
bază Rezolvarea conflictelor Rezolvarea conflictelor Rezolvarea conflictelor
Stilul şi obiceiurile Stilul şi obiceiurile Stilul şi obiceiurile
partenerului partenerului partenerului
Familia şi prietenii Familia şi prietenii Familia şi prietenii
Administrarea banilor Administrarea banilor Administrarea banilor
Activităţi recreaţionale Activităţi recreaţionale Activităţi recreaţionale
Aşteptări sexuale Aşteptări sexuale Aşteptări sexuale
Convingeri spirituale Convingeri spirituale Convingeri spirituale
Aşteptări relaţionale Aşteptări maritale Iertare
Trăsături de caracter Trăsături de caracter Roluri şi responsabilităţi
Dinamica Asertivitate Asertivitate Asertivitate
relaţiei Încredere în sine Încredere în sine Încredere în sine
Evitare Evitare Evitare
Dominanţa partenerului Dominanţa partenerului Dominanţa partenerului
Diagrama Flexibilitatea cuplului Flexibilitatea cuplului Flexibilitatea cuplului
cuplului şi Ataşamentul cuplului Ataşamentul cuplului Ataşamentul cuplului
a familiei Ataşamentul familiei Ataşamentul familiei Ataşamentul familiei
Flexibilitatea familiei Flexibilitatea familiei Flexibilitatea familiei
Scale Sociabilitate Sociabilitate Sociabilitate
Personalitate Schimbare Schimbare Schimbare
SCOPE Organizare Organizare Organizare
Amabilitate Amabilitate Amabilitate
Stabilitate emoţională Stabilitate emoţională Stabilitate emoţională
Scale Interreligios/interconfesional Interreligios/interconfesional Interreligios/interconfesional
convingeri Convingeri spirituale Convingeri spirituale Convingeri spirituale
spirituale catolice catolice catolice
personalizate Convingeri spirituale Convingeri spirituale Convingeri spirituale
protestante protestante protestante
Convingeri spirituale Convingeri spirituale Convingeri spirituale
ortodoxe ortodoxe ortodoxe
Convingeri spirituale Convingeri spirituale Convingeri spirituale
mozaice mozaice mozaice
Scale Aşteptări parentale Aşteptări parentale Aşteptări parentale
parenting Devenind părinţi Devenind părinţi Devenind părinţi
personalizate Copiii şi rolul de părinte Copiii şi rolul de părinte Copiii şi rolul de părinte
Probleme între generaţii Probleme între generaţii Probleme între generaţii
Aşteptări părinţi vitregi Aşteptări părinţi vitregi Aşteptări părinţi vitregi
Scale Probleme de sănătate Probleme de sănătate
personalizate Tranziţii de rol Tranziţii de rol
„peste 55 de
ani”
Alte scale Probleme culturale/etnice Probleme culturale/etnice Probleme culturale/etnice
personalizate Probleme de coabitare Probleme de coabitare Probleme de coabitare
Devotament Devotament
Căsătorii anterioare Căsătorii anterioare

SCALA DE CORECTARE

Distorsiunea idealistă evaluează tendinţa persoanelor de a răspunde la întrebări

personale într-o manieră dezirabilă social. Are la bază Scala convenţionalizării maritale
Edmonds. În versiunea iniţială PREPARE erau 15 itemi. Scala a fost redusă la şapte
itemi, după ce s-a descoperit că indicii de fiabilitate ai celor două versiuni erau practic
echivalenţi.

Scorurile ridicate (de la 70 în sus) indică faptul că persoanele îşi prezintă relaţia
într-o manieră deosebit de favorabilă (de pildă, văd totul în roz). Aceasta poate sugera o
indisponibilitate de a recunoaşte domeniile problematice din relaţie şi/sau o atitudine
defensivă în efectuarea evaluării. Scorurile mici (30 şi mai puţin) indică o deschidere mai
realistă în ce priveşte problemele relaţionale.
Nu este un lucru neobişnuit ca partenerii premaritali să fie relativ idealişti şi să
obţină scoruri mici la scala Aşteptări maritale. Scorurile ridicate la Distorsiune idealistă
pentru cuplurile căsătorite pot de asemenea indica sentimente optimiste şi o atitudine
pozitivă faţă de relaţie.

Exemplu de itemi Distorsiune idealistă:

  Partenerul meu are înţelegere şi simpatie totală pentru orice dispoziţie a
mea.
 Eu şi partenerul meu ne înţelegem unul pe celălalt întru totul.

Corecţie pentru idealism pe scalele de bază

O problemă potenţială la instrumentele de auto-raportare similare inventarelor
PREPARE/ENRICH este tendinţa anumitor persoane de a răspunde într-o manieră social
acceptabilă. Pentru a ajusta această distorsiune, scorul fiecărei persoane poate fi corectat
pe o scală de bază. Unul dintre avantajele PREPARE/ENRICH este faptul că este
singurul inventar pentru cupluri care controlează sistematic idealismul. Ca urmare,
scorurile individuale la fiecare categorie sunt mult mai valide.

SCALELE DE BAZĂ

Comunicarea măsoară convingerile, sentimentele şi atitudinile fiecărui partener cu

privire la comunicarea în relaţia lor. Itemii se focalizează pe fiecare nivel de confort
perceput de fiecare partener în capacitatea de a-şi împărtăşi unul altuia emoţii şi opinii
importante, modul în care percep aptitudinile de ascultare şi comunicare ale celuilalt şi
propriile abilităţi de a comunica cu partenerul.
Scoruri individuale şi PCA (Acord pozitiv între parteneri – Positive Couple
Agreement) ridicate (70 şi mai mari) reflectă gradul de conştientizare şi satisfacţie în ce
priveşte nivelul şi tipul de comunicare existentă în relaţie.
Persoanele cu scoruri ridicate au tendinţa de a se simţi înţelese de către partenerii
lor şi se consideră capabile să-şi exprime în mod adecvat propriile sentimente şi opinii.
Scorurile mici (30 şi mai puţin) reflectă o deficienţă în nivelul de comunicare esenţială
pentru menţinerea satisfăcătoare a relaţiei şi evidenţiază nevoia de îmbunătăţire a
aptitudinilor de comunicare.

Exemple de itemi Comunicare:

 Sunt foarte satisfăcut de modul în care eu şi partenerul comunicăm unul cu
celălalt.
 Partenerul meu este un bun ascultător.

Rezolvarea conflictelor evaluează atitudinile, sentimentele şi convingerile unei

persoane vizavi de existenţa şi rezolvarea conflictelor în relaţie. Itemii fac referire la
deschiderea partenerilor la a-şi recunoaşte şi rezolva problemele, la strategiile şi
procesele folosite pentru a pune punct neînţelegerilor şi la nivelul de satisfacţie în ce
priveşte maniera în care sunt rezolvate problemele.
Scorurile PCA şi Individuale înalte (70 şi mai mari) reflectă sentimente pozitive
despre modul în care sunt abordate conflictele în cadrul relaţiei. Scorurile mici (30 şi mai
puţin) indică o anumită frământare datorată numărului de conflicte şi modului în care
sunt tratate neînţelegerile. Partenerii pot avea sentimentul că problemele lor sunt dificil
de rezolvat şi/sau pot avea tendinţa de a evita dezacordurile.

Exemple de itemi Rezolvarea conflictelor:

  Chiar şi în timpul neînţelegerilor, îi pot împărtăşi partenerului sentimentele
şi ideile mele.
 Uneori am sentimentul că dezacordurile dintre noi nu se vor rezolva
niciodată.

Stilul şi obiceiurile partenerului evaluează percepţia şi satisfacţia fiecărui partener

în ce priveşte obiceiurile personale şi trăsăturile comportamentale ale celuilalt. Itemii se
focalizează asupra unor aspecte ca: capriciile, dispoziţiile sufleteşti schimbătoare şi
încăpăţânarea. În plus, această scală ia în consideraţie perspectiva generală a fiecărui
partener, seriozitatea şi tendinţa spre despotism.

Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mult) reflectă aprobarea caracteristicilor
partenerului şi satisfacţia generală în ce priveşte comportamentul acestuia. Scorurile mici
(30 şi mai puţin) indică un nivel coborât de acceptare şi/sau lipsa confortului cu
comportamentul partenerului.

Exemple de itemi Stilul partenerului:

 Partenerul meu are anumite obiceiuri care mă deranjează.
 Uneori mă frământă faptul că partenerul meu pare să fie nefericit şi închis
în sine.

Familia şi prietenii evaluează sentimentele şi frământările legate de relaţia cu rudele,

rudele prin alianţă şi prietenii. Itemii se focalizează asupra atitudinilor familiei şi
prietenilor faţă de căsătorie, aşteptările privind cantitatea de timp petrecut cu familia şi
prietenii, confortul perceput în prezenţa familiei şi a prietenilor partenerului şi percepţia
situaţiei în termeni de conflict sau satisfacţie.

Exemple de itemi Familie şi prieteni:

 Partenerul meu se înţelege bine cu majoritatea prietenilor mei.
 Partenerul meu are relaţii prea strânse cu sau este prea influenţat de
familia sa.

Administrarea banilor se focalizează asupra atitudinilor şi frământărilor legate de

modul în care problemele economice sunt gestionate în cadrul relaţiei. Itemii evaluează
tendinţele partenerilor de a fi cheltuitori sau economici, conştientizarea şi preocuparea
pentru probleme legate de credite şi datorii, grija cu care deciziile financiare asupra
cumpărăturilor majore sunt luate, acordul privind chestiunile financiare, gestionarea
banilor şi satisfacţia cu statutul lor economic. Există scale diferite pentru cupluri
necăsătorite, logodite, căsătorite şi cele în vârstă.
Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mult) reflectă satisfacţia în ce
priveşte managementul financiar şi atitudinile realiste vizavi de chestiunile financiare.
Scorurile coborâte (30 şi mai puţin) indică o frământare legată de modul în care sunt
administrate finanţele în relaţia lor.

Exemple de itemi Management financiar:

  Sunt mulţumit de deciziile noastre legate de câţi bani ar trebui să
economisim.
 De obicei suntem de acord cu privire la modul în care să ne cheltuim
banii.

Activităţi recreaţionale evaluează preferinţele individuale pentru petrecerea timpului

liber. Itemii se focalizează asupra activităţilor sociale versus activităţile private, asupra
intereselor active versus pasive, asupra preferinţelor şi aşteptărilor comune versus cele
individuale: dacă timpul liber să fie petrecut împreună sau repartizat în mod egal pentru
activităţi separate şi comune.
Scoruri PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) reflectă compatibilitatea,
flexibilitatea şi/sau consensul legat de activităţile recreaţionale. Partenerii au interese
similare şi sunt echilibraţi în împărţirea timpului lor între activităţile comune şi separate.
Scorurile mici (30 şi mai puţin) indică insatisfacţia în ce priveşte modul în care este
folosit timpul liber. Partenerii pot avea interese diferite şi sunt preocupaţi de cantitatea de
timp petrecut împreună.

Exemple de itemi Activităţi recreaţionale:

 Eu şi partenerul meu avem aceleaşi preocupări şi activităţi recreaţionale.
 Activităţile partenerului meu (televizor, computer, sporturi etc.)
interferează cu timpul pe care-l petrecem împreună.

Aşteptări sexuale (pentru cupluri premaritale)/Relaţia sexuală (pentru cuplurile

căsătorite) evaluează sentimentele şi preocupările individuale cu privire la afectivitate şi
relaţia sexuală cu partenerul. Itemii reflectă gradul de satisfacţie în ce priveşte
exprimarea afecţiunii, nivelul de confort în discutarea subiectelor de natură sexuală,
atitudinile vizavi de comportamentul sexual, deciziile în privinţa metodelor
anticoncepţionale/de planificare familială şi sentimentele vizavi de fidelitatea sexuală.

Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mult) indică satisfacţia în ce

priveşte afectivitatea şi o atitudine pozitivă vizavi de rolul sexualităţii în cadrul relaţiei.
Scorurile mici (30 şi mai puţin) indică insatisfacţia în ce priveşte exprimarea afectivităţii
şi preocuparea vizavi de rolul sexualităţii în cadrul relaţiei. Mai pot reflecta şi anumite
frământări legate de fidelitatea sexuală, pornografie sau experienţele sexuale anterioare.

Exemple itemi Sexualitate:

 Sunt complet satisfăcut de cantitatea de afectivitate pe care mi-o
oferă partenerul.
 Mă frământă faptul că interesul pe care partenerul meu îl are
pentru sex poate diferi de interesul meu sexual.

Convingeri spirituale evaluează atitudinile, sentimentele şi frământările legate de

semnificaţia convingerilor şi practicilor religioase în contextul relaţiei. Itemii se
focalizează asupra semnificaţiei şi importanţei religiei, implicarea în activităţile de la
biserică/sinagogă şi rolul care se aşteaptă să-l aibă convingerile religioase în cadrul
mariajului. Versiunea personalizată oferă pentru această scală versiuni non-sectare şi
specifice unui grup (de exemplu, protestantă, catolică, iudaică etc.).
Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) indică niveluri ridicate de
compatibilitate spirituală şi reflectă concepţia că religia este o componentă importantă a
relaţiei. Scorurile coborâte (30 şi mai mici) reflectă o interpretare mai individualistă şi
mai puţin tradiţională a rolului religiei.
Satisfacţia unui cuplu în ce priveşte convingerile lor spirituale nu este în mod
necesar indicată de un scor mare sau mic, ci de cantitatea de acord dintre parteneri
raportată. Dacă ambele scoruri sunt fie ridicate, fie coborâte, cei doi vor avea tendinţa de
a fi satisfăcuţi de rolul religiei în relaţia lor. Dacă unul dintre parteneri are un scor mare,
iar celălalt un scor mic, discrepanţa sugerează un nivel coborât de armonie, indicând
faptul că acest domeniu are potenţial problematic.

Exemple de itemi Spiritualitate:

 Avem convingeri spirituale foarte similare. (Item versiunea
standard)
 În perioadele dificile, ne sprijinim pe convingerile noastre
spirituale. (Itemi versiunea standard)
 Eu şi partenerul meu ne simţim mai apropiaţi unul de celălalt
datorită credinţei noastre creştine. (Item versiunea protestantă)
 Înţeleg ceea ce biserica învaţă despre căsătorie ca sacrament.
(Item versiunea catolică)
 Este important pentru mine să merg la sinagogă împreună cu
partenerul meu. (Item versiunea iudaică)

Aşteptări maritale / Aşteptări relaţionale evaluează aşteptările individuale legate de

dragoste, devotament şi conflict în cadrul relaţiei. Intenţia este de a evalua gradul în care
aşteptările legate de căsătorie şi relaţie sunt realiste şi întemeiate pe idei obiective.
Dimensiunea Aşteptări maritale este concepută pentru cuplurile logodite, în timp ce
dimensiunea Aşteptări relaţionale este destinată cuplurilor aflate în faza de curtenie.
Scoruri PCA şi Individuale ridicate (70 şi mai mari) în acest domeniu reflectă
aşteptări realiste legate de problemele relaţionale. Scorurile coborâte (30 şi mai mici)
sugerează persoane prea romantice în modul în care îşi percep relaţia şi căsătoria.
Exemple de itemi Aşteptări maritale:
 Cred că am aflat tot ce era de ştiut despre partenerul meu.
 Cred că majoritatea dificultăţilor cu care ne-am confruntat înainte
de căsătorie se vor estompa după ce ne vom căsători.

Roluri relaţionale (cupluri logodite) evaluează convingerile, atitudinile şi

sentimentele individuale vizavi de rolurile maritale şi familiale. Această scală are la bază
numeroase studii care demonstrează faptul că, în cultura noastră, rolurile egalitare
corelează pozitiv cu un mariaj reuşit.
Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) sugerează faptul că valorile
individuale tind să fie de natură egalitară. Partenerii cu scoruri ridicate în mod tipic îşi
doresc o abordare în colaborare a rolurilor masculine/feminine. Scorurile coborâte (30 şi
mai mici) indică tendinţa individuală de a preţui mai mult comportamentele şi
responsabilităţile specifice rolurilor tradiţionale masculine/feminine.
Gradul de satisfacţie în ce priveşte relaţiile de rol este sugerat de nivelul de acord
dintre parteneri. Dacă ambii parteneri au scoruri ridicate sau coborâte în acest domeniu,
vor avea tendinţa de a prezenta un grad ridicat de satisfacţie în ce priveşte rolurile lor.
Scorurile inegale obţinute de cei doi parteneri sunt un indicator al distonanţei, sugerând
potenţialul problematic al acestui domeniu. Din acest motiv nu există itemi de focus
special pentru această categorie.

Exemple de itemi Roluri relaţionare:

 În mariajul nostru, mă aştept ca partenerul meu să mă consulte
atunci când ia decizii importante.
 Mă frământă faptul că fac mai mult decât partea mea din treburile
casnice.

Roluri şi responsabilităţi (cupluri căsătorite) evaluează convingerile, atitudinile şi

sentimentele individuale cu privire la rolurile şi responsabilităţile maritale şi familiale.
Această categorie măsoară nivelul de satisfacţie în ce priveşte modul în care sunt
împărţite treburile casnice şi luarea deciziilor.
Scorurile PCA şi Individuale ridicate (70 şi mai mari) sugerează faptul că
partenerii sunt satisfăcuţi de modul în care sunt tratate rolurile şi responsabilităţile.
Scorurile coborâte (30 şi mai mici) indică o satisfacţie mai mică în această privinţă şi
posibilitatea existenţei unei frământări în ce priveşte modul în care cei doi împart rolul de
conducere şi decizional.

Exemle de itemi Roluri şi responsabilităţi:

 Am o părere bună despre modul în care ne împărţim treburile
casnice.
 Sunt fericit cu modul în care împărţim rolul de conducere în
relaţia noastră.

Trăsături de caracter (doar pentru cuplurile premaritale) măsoară satisfacţia sau

preocuparea individuală în ce priveşte caracterul, valorile şi comportamentul
partenerului. Analizează diverse aspecte, între care şi seriozitatea, obiectivele, priorităţile
şi modul în care se poartă fiecare cu ceilalţi.
Scoruri PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) reflectă aprobarea valorilor,
caracterului şi comportamentului partenerului. Scorurile coborâte (30 şi mai mici) indică
un nivel scăzut de acceptare şi/sau disconfortul vizavi de valorile, caracterul şi
comportamentul partenerului.

Exemple de itemi Perioada de curtenie:

 Avem valori şi priorităţi similare în concepţia noastră despre
viaţă.
 Adesea sunt nevoit(ă) să justific sau să aduc scuze pentru
comportamentul partenerului meu.
Iertarea (doar pentru cupluri căsătorite) măsoară percepţia cuplului în ce priveşte
abilitatea lor de a se ierta reciproc după un conflict, o trădare sau rănire emoţională.
Examinează cât de bine cei doi parteneri cer şi acordă iertarea în cadrul relaţiei lor.
Asumarea responsabilităţii, cererea iertării, restabilirea încrederii şi depăşirea impasului
sunt componente importante ale acestei scale.
Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) indică o abilitate pozitivă
de a cere şi a acorda iertarea în cadrul mariajului. Scorurile coborâte (30 şi mai mici)
indică insatisfacţia în această privinţă. Aceşti parteneri prezintă tendinţa de a ţine
supărarea, au parte de tensiuni continue şi sunt mult mai pasibili de a dezgropa pricini
vechi.

Exemple de itemi Iertare:

 Mă simt mai apropiat(ă) de partenerul meu după ce depăşim o
dezamăgire.
 Partenerul meu ştie să îşi ceară scuze şi iertare.

DINAMICI RELAŢIONALE

În versiunea personalizată PREPARE/ENRICH sunt evaluate patru dinamici

relaţionale personale şi interpersonale. Acestea sunt definite mai jos:

Asertivitatea – abilitatea unei persoane de a-şi exprima propriile sentimente către

partener şi de a cere ceea ce-şi doreşte.

Exemple de itemi Asertivitate:

 Pentru a evita rănirea sentimentelor partenerului meu în timpul
unei dispute, am tendinţa de a nu spune nimic.
 Pot să-mi exprim adevăratele sentimente către partenerul meu.

Încrederea în sine – se focalizează asupra a cât de bine se simte cineva în propria

piele şi asupra abilităţii acestuia de a controla lucrurile din viaţa sa.

Exemple de itemi Încrederea în sine:

 Am o atitudine pozitivă faţă de mine.
 Nu controlez decât într-o mică măsură lucrurile care mi se întâmplă.

Evitarea – tendinţa cuiva de a minimaliza problemele şi reticenţa de a le aborda direct.

Exemple de itemi Evitare:

 Pentru a pune capăt unei neînţelegeri, am tendinţa de a ceda prea repede.
 Sunt dispus să fac orice pentru a evita conflictul cu partenerul meu.

Dominanţa partenerului – analizează în ce măsură cineva simte că partenerul său

încearcă să-l controleze şi să-i dirijeze viaţa.

Exemple de itemi Dominanţa partenerului:

  Uneori partenerul meu pare să fie prea despotic.
 Uneori mă îngrijorează temperamentul partenerului meu.

Aceste scale sunt concepute pentru a ajuta facilitatorul să-i înţeleagă mai bine pe
cei doi parteneri, relaţia dintre caracteristicile fiecăruia şi dinamicile subiacente ale
relaţiei. Aceste patru domenii interconectate oferă o imagine deosebit de cuprinzătoare cu
privire la fiecare partener.
Studiile au demonstrat (Olson şi Olson, 2000) că în cuplurile reuşite, ambii
parteneri au un nivel ridicat de încredere în sine, un nivel coborât de dominanţă, un nivel
ridicat de asertivitate şi unul coborât de evitare.
Un obiectiv în lucrul cu un cuplu este de a-i ajuta pe cei doi parteneri să devină
mai asertivi unul cu celălalt. O asertivitate mai mare va avea un efect pozitiv asupra
celorlalte trei caracteristici personale şi interpersonale evaluate în Inventare. Dacă fiecare
partener devine mai asertiv, aceasta va diminua dominanţa partenerului şi tendinţa de a
practica evitarea, în acelaşi timp mărind încrederea în sine.

PROFILUL STRESULUI PERSONAL

În acest secol al vitezei este imposibil să evităm stresul întru totul. Factorii de
stres sunt evenimente externe care ne provoacă o reacţie emoţională sau fizică. Impactul
evenimentului depinde de modul pozitiv sau negativ în care este perceput de către cel în
cauză. Atunci când nivelurile de stres sunt ridicate sau cronice, este normal să apară
simptome fizice (dureri de cap, de spate) sau psihice (anxietate, furie).
Există două moduri de bază de a aborda stresul:
 Eliminarea factorului de stres: Unii factori de stres reprezintă lucruri
controlabile (programul de lucru prelungit). În unele cazuri, sunt posibile
opţiunile prin care factorul de stres este pur şi simplu eliminat (schimbarea
serviciului).
 Modificarea reacţiei la stres. În cazul în care un factor de stres nu poate
fi eliminat, este important să vedem cum reacţionează cineva la factorul de
stres. Învăţarea şi aplicarea mecanismelor sănătoase de coping îi pot ajuta
pe cei afectaţi să răspundă într-un mod mai sănătos la stres.

Olson & Stewart (1995) au creat Profilul Coping & Stres pentru evaluare,
consiliere şi cercetare. Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH încorporează 25 de
itemi din Profilul Coping & Stres pentru a realiza Profilul Stresului Personal pentru
fiecare partener. Există versiuni maritale şi premaritale pentru Profilul Stresului şi, de
asemenea, o versiune premaritală pentru cuplurile logodite, care cuprinde 10 itemi ce
vizează factorii de stres asociaţi cu organizarea nunţii.
În timpul completării inventarului, respondenţii sunt îndrumaţi să citească
enunţurile şi să indice măsura în care fiecare item le-a cauzat stres în ultimul an.
Răspunsurile variază pe o scală cu cinci trepte, de la „niciodată” la „ foarte des”.

Exemple de itemi:
 În ce condiţii locuiţi în prezent
 Locul dumneavoastră de muncă
  Deficit de somn

Exemple de itemi legaţi de nuntă:

 Costul nunţii
 Relaţiile cu părinţi
 Sentimentul de dezorganizare

SCALE CUPLU ŞI FAMILIE

Ataşamentul în cuplu şi familie descrie nivelul de ataşament emoţional perceput

într-un cuplu şi între membrii familiei, precum şi gradul în care sunt echilibrate
comuniunea şi individualitatea. Itemii se referă la modul în care membrii familiei se
ajută unul pe celălalt, petrec timp împreună şi percep apropierea emoţională.

Ataşamentul cuplului evaluează relaţia curentă a cuplului. Ataşamentul familial

măsoară ataşamentul în familia de provenienţă.
Scorurile foarte ridicate reflectă un ataşament excesiv şi hiperdependenţa
reciprocă, ce pot prejudicia bunei funcţionări. Scorurile moderate indică un echilibru între
coeziune şi independenţă, caracteristică adesea regăsită la cuplurile funcţionale. Scorurile
foarte coborâte sugerează o lipsă a ataşamentului emoţional care, de asemenea, poate fi
problematică. Dacă scorurile sunt fie prea ridicate, fie prea coborâte (disproporţionale),
aceasta indică faptul că partenerii sunt incapabili să-şi echilibreze comuniunea şi
individualitatea.

Exemple de itemi Ataşament familial:

 Membrii familiei se simt foarte ataşaţi unul de celălalt. (item ataşament
echilibrat)
 Să ne adunăm laolaltă ca familie era o prioritate coborâtă pentru noi.
(item detaşare)
 Membrii familiei se simţeau forţaţi să petreacă mai mult timp împreună.
(item ataşament excesiv)

Exemple de itemi Ataşament în cuplu:

 Comuniunea noastră este o prioritate de vârf pentru noi. (item ataşament
echilibrat)
 Rareori facem ceva împreună. (item detaşare)
 Mă simt vinovat atunci când îmi petrec timpul fără partenerul meu. (item
ataşament excesiv)

Flexibilitatea cuplului şi a familiei măsoară abilitatea cuplului de a se schimba şi a fi

flexibil atunci când este necesar. Itemii tratează aspecte de leadership, abilitatea de a
interschimba responsabilităţile şi de a modifica regulile atunci când este nevoie.

Flexibilitatea cuplului evaluează relaţia curentă a cuplului. Flexibilitatea familiei

evaluează tiparele de schimbare în familia de provenienţă.
Scorurile foarte ridicate reflectă o tendinţă către schimbare constantă, cu consecinţa unui
deficit de stabilitate. Scorurile moderate reflectă un echilibru între stabilitate şi
schimbare, caracteristică regăsită de obicei în relaţiile mai funcţionale. Scorurile foarte
coborâte sugerează inabilitatea de a face schimbări atunci când este nevoie. Dacă
scorurile sunt fie prea ridicate, fie prea coborâte (disproporţionate), aceasta indică faptul
că partenerii nu au capacitatea de a face schimbări într-o manieră funcţională.

Exemple de itemi Flexibilitatea familiei:

 Membrii familiei fac compromisuri atunci când apar probleme. (item
flexibilitate echilibrată)
 Părea că familia noastră avea o regulă pentru fiecare situaţie. (item
inflexibilitate)
 În familia noastră era un deficit de leadership. (item flexibilitate excesivă)

Exemple de itemi Flexibilitatea cuplului:

 Suntem creativi în modul în care ne rezolvăm neînţelegerile. (item
flexibilitate echilibrată)
 Unul dintre noi sau amândoi ne simţim frustraţi atunci când intervine o
schimbare în planurile noastre. (item inflexibilitate)
 Rareori părem să fim organizaţi. (item flexibilitate excesivă)

PROFILUL PERSONALITĂŢII SCOPE

Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH include o secţiune legată de

personalitate având la bază Modelul celor cinci factori ai personalităţii (Costa & McRae,
1992; Widiger & Trull, 2007). Acronimul SCOPE folosit în PREPARE/ENRICH reflectă
cele cinci dimensiuni ale personalităţii: sociabilitate („social”), schimbare („change”),
organizare („organized”), amabilitate sau caracterul conciliator („pleasing”) şi stabilitate
emoţională („emotional steady”). Fiecare scală cuprinde şapte itemi, toţi cu un coeficient
alfa de fiabilitate la valori acceptabile statistic. Aceste dimensiuni sunt descrise mai
detaliat în capitolul Personalitatea SCOPE.

Sociabilitate (S) – reflectă un interes pentru oameni şi activităţi sociale.

Scor ridicat: persoana este extrovertită şi îi plac oamenii, activităţile şi grupurile.

Scor mediu: persoana se simte bine în cadrele sociale, dar totodată preţuieşte şi
intimitatea.
Scor coborât: persoana este rezervată sau introvertită şi mai puţin interesată de
activităţile sociale.

Exemple de itemi Sociabilitate:

 Îmi fac prieteni cu uşurinţă.
 Eu sunt sufletul petrecerii.
Schimbare (C) – reflectă deschiderea la schimbare, flexibilitatea personală şi interesul
pentru experienţe noi.

Scor ridicat: persoana este foarte flexibilă, neconvenţională şi deschisă la experienţe noi.
Scor mediu: persoana echilibrează ideile noi şi creative cu stilurile de viaţă mai
tradiţionale.
Scor coborât: persoana este mai mult cu picioarele pe pământ, practică şi mai puţin
interesată de idei noi sau schimbare.

Exemple de itemi schimbare:

 Îmi plac să rezolv probleme noi.
 Mă simt confortabil cu schimbarea.

Organizare (O) – reflectă cât de organizată şi perseverentă este persoana, în viaţa de

zi cu zi, la lucru şi în urmărirea obiectivelor.

Scor ridicat: persoana este metodică, bine organizată, focalizată pe obiective şi foarte
serioasă.
Scor mediu: persoana poate fi în general organizată, dar şi flexibilă în ce priveşte agenda
personală.
Scor coborât: persoana este mai mult spontană, mai puţin organizată şi preferă să nu facă
planuri rigide.

Exemple de itemi Organizare:

 Întotdeauna sunt pregătit.
 Fac planuri şi le respect.

Amabilitatea (P) – reflectă nivelul de consideraţie şi cooperare în interacţiunea cu

semenii.

Scor ridicat: persoana este foarte prietenoasă, cooperantă şi preţuieşte buna înţelegere cu
ceilalţi.
Scor mediu: persoana poate fi caldă şi cooperantă, dar ocazional este mai competitivă,
încăpăţânată sau asertivă.
Scor coborât: persoana tinde să fie mai mult asertivă, competitivă şi mai puţin
cooperantă.

Exemple de itemi Amabilitate:

 Îi accept pe oameni aşa cum sunt.
 Preţuiesc mai mult cooperarea decât competiţia.

Stabilitate emoţională (E) – reflectă tendinţa de a rămâne relaxat şi calm chiar şi în

situaţii stresante.

Scor ridicat: persoana tinde să fie mai mult relaxată, calmă şi mai puţin înclinată spre
nelinişte.
Scor mediu: persoana va fi în general calmă şi capabilă să facă faţă stresului, dar, uneori,
poate să aibă sentimente de anxietate, furie sau depresie.
Scor coborât: persoana este mai mult reactivă emoţional, cu stări lăuntrice schimbătoare,
şi mai pasibilă de stări de anxietate, depresie sau furie în momentele de stres.

Exemple de itemi Stabilitate emoţională:

 Rareori mă plâng.
 Adesea mă simt trist.

SCALE PERSONALIZATE

Aşteptări parentale (fără copii încă)/Copiii şi rolul de părinte (cuplurile care au

copii împreună) măsoară atitudinile şi sentimentele fiecărui partener vizavi de faptul de
a avea copii şi a-i creşte. Itemii reflectă măsura în care cuplul conştientizează impactul
copiilor asupra relaţiei, satisfacţia în ce priveşte modul în care sunt definite rolurile şi
responsabilităţile parentale, compatibilitatea filozofiilor de disciplinare a copiilor,
obiectivele şi valorile comune privitoare la copiii lor, precum şi acordul cu privire la
numărul de copii pe care şi-i doresc. Există versiuni de scale specifice pentru cuplurile
care încă nu au copii, dar plănuiesc să aibă, şi pentru cuplurile care au deja copii
împreună. Versiunea catolică de asemenea prezintă alte mici modificări la aceste scale.

Scoruri PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mult) reflectă un consens cu privire la
valorile adoptate în creştere copiilor, satisfacţia în ce priveşte executarea rolurilor şi
responsabilităţilor parentale şi o evaluare realistă a impactului copiilor asupra relaţiei.
Scorurile coborâte (30 şi mai puţin) indică dezacordul în ce priveşte valorile urmărite în
creşterea copiilor, disconfortul legat de modul în care sunt percepute rolurile şi
responsabilităţile parentale, precum şi frământări legate de impactul copiilor asupra
relaţiei.

Exemple de itemi Copiii şi rolul de părinte

 Suntem de acord cu privire la numărul de copii pe care ni-i dorim. (item cupluri
logodite)
 Acordăm mai mult timp şi energie copiilor decât relaţiei noastre. (item cupluri
căsătorite)

 Aşteptări ca părinţi vitregi (cupluri logodite)/Probleme ca părinţi vitregi (cupluri

căsătorite) măsoară acordul asupra aspectelor legate de faptul de a avea copii şi a-i
creşte într-o familie reconstituită. Itemii reflectă gradul de conştientizare de către
parteneri a impactului copiilor asupra relaţiei lor, satisfacţia în ce priveşte modul în care
sunt împărţite şi definite rolurile şi responsabilităţile parentale, compatibilitatea
filozofiilor lor în ce priveşte disciplinarea copiilor, precum şi acordul cu privire la modul
în care se vor îngriji de nevoile materiale ale copiilor. Există scale Părinţi vitregi
specifice pentru cupluri logodite şi căsătorite.
Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mult) reflectă un consens legat de
valorile adoptate în creşterea copiilor, satisfacţia în ce priveşte îndeplinirea rolurilor şi a
responsabilităţilor parentale, precum şi o evaluare realistă a impactului copiilor asupra
relaţiei. Scorurile coborâte (30 şi mai mici) indică dezacordul în ce priveşte valorile
adoptate în creşterea copiilor, disconfortul în modul în care sunt percepute rolurile şi
responsabilităţile parentale, precum şi frământări legate de complexitatea creşterii
copiilor într-o familie reconstituită.

Exemple de itemi Părinţi vitregi:

 Copilul(ii) are(u) o atitudine pozitivă faţă de mariajul nostru. (item
cupluri logodite)
 Custodia copiilor şi planurile de vizitare ne-au cauzat probleme. (item
cupluri căsătorite)

Probleme între generaţii (toţi copiii peste 18 ani) se focalizează asupra cantităţii de
timp, bani şi implicare generală pe care cuplul consideră că trebuie să le ofere copiilor
lor şi/sau părinţilor. Cu cât mai bine şi-a rezolvat cuplul problemele ce decurg din
poziţionarea sa între cele două generaţii, cu atât mai mare va fi scorul obţinut la această
categorie.

Scorurile PCA sau individuale ridicate (70 şi mai mari) arată cât de satisfăcuţi sunt cei
doi de nivelul de suport pe care îl oferă copiilor şi părinţilor lor. Scorurile coborâte (30 şi
mai mici) indică insatisfacţia sau frustrarea în ce priveşte nivelul de suport oferit copiilor
şi părinţilor lor şi relaţia cu aceştia.

Exemple de itemi Probleme între generaţii:

 A fost dificil să ne ajutăm copiii adulţi să devină independenţi (bani,
locuinţă etc.)
 Copiii şi/sau părinţii noştri aşteaptă prea multă asistenţă din partea
noastră.

Devenind părinţi analizează pregătirea cuplului pentru tranziţia la rolul de părinte.

Această categorie investighează sentimentele şi aşteptările cu privire la roluri, reţelele de
suport şi modul în care dificultăţile asociate cu creşterea unui copil mic vor fi tratate
atunci când cuplul va avea primul copil.

Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai sus) indică faptul că partenerii se simt
pregătiţi pentru tranziţia la rolul parental. Scorurile coborâte (30 şi mai mici) indică faptul
că partenerii sunt îngrijoraţi cu privire la aceasta şi s-ar putea să nu aibă resursele
personale, sociale sau financiare de care consideră că vor avea nevoie pentru a fi buni
părinţi.

Exemple de itemi Devenind părinţi:

 Avem un plan pentru gestionarea oboselii şi stresului asociat cu creşterea
unui bebeluş.
  Am discutat şi am ajuns la un acord cu privire la opţiunile de creştere a
copilului (unul dintre părinţi va sta acasă, creşă etc.)

Interreligios/Interconfesional măsoară modul în care cei doi parteneri, care provin

din tradiţii religioase sau confesionale diferite, vor gestiona deosebirile dintre modurile
în care fiecare îşi practică şi exprimă convingerile spirituale. Această categorie
analizează capacitatea partenerilor de a fi respectuoşi şi plini de dragoste unul faţă de
celălalt, în ciuda deosebirilor dintre ei. Totodată explorează modul în care intenţionează
să-şi gestioneze neînţelegerile.

Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) indică faptul că partenerii sunt
optimişti cu privire la modul în care îşi vor administra şi accepta deosebirile la nivel de
exprimare şi practicare a credinţei. Aceste persoane tind să se focalizeze asupra a ceea ce
au în comun, iar nu asupra deosebirilor. Scorurile coborâte (30 şi mai mici) indică faptul
că partenerii au frământări legate de deosebirile religioase dintre ei, care ar putea fi o
sursă de tensiune în cadrul relaţiei.

Exemple de itemi interreligios/interconfesional:

 Am discutat despre dificultăţile asociate cu creşterea copiilor într-o
familie interreligioasă.
 În ciuda deosebirilor dintre noi, am găsit (sau dorim să găsim) un loc de
închinare la care să putem merge împreună.

Probleme culturale/etnice măsoară cât de preocupat este fiecare partener de

impactul negativ pe care îl vor avea deosebirile dintre tradiţiile lor etnice sau culturale
asupra relaţiei lor. Această categorie analizează capacitatea fiecărui partener şi a
familiilor lor de a-şi respecta şi accepta reciproc tradiţia culturală/etnică.

Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) indică faptul că partenerii sunt
optimişti cu privire la capacitatea lor de a aborda şi accepta deosebirile culturale/etnice
dintre ei. Aceste persoane privesc cu respect aceste deosebiri şi cred că sunt o sursă de
bogăţie şi diversitate în viaţa lor. Scorurile coborâte (30 şi mai mici) indică faptul că
partenerii sau familiile lor sunt preocupate de aceste deosebiri etnice/culturale, care
probabil constituie o sursă de tensiune în cadrul relaţiei.

Exemple de itemi Probleme culturale/etnice:

 Partenerul meu este foarte atent şi respectuos faţă de tradiţia mea
culturală.
 Deosebirile dintre tradiţiile noastre culturale/etnice uneori pot genera
tensiuni în relaţia noastră.

 Probleme de sănătate (peste 55 de ani) evaluează nivelul de confort al cuplului cu

starea de sănătate curentă şi cu impactul înaintării în vârstă asupra relaţiei lor. Cu cât
mai optimişti sunt partenerii în ce priveşte sănătatea fizică şi emoţională personală şi a
celuilalt, cu atât mai ridicat va fi scorul obţinut în acest domeniu.
Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mult) indică faptul că partenerii sunt
mulţumiţi de modul în care se ocupă în prezent de problemele de sănătate şi sunt
optimişti în ce priveşte impactul îmbătrânirii asupra lor. Scorurile coborâte (30 şi mai
puţin) indică faptul că partenerii au frământări legate de problemele curente şi viitoare de
sănătate şi sunt pesimişti în ce priveşte impactul îmbătrânirii asupra lor înşişi şi asupra
partenerilor lor.

Exemple de itemi Probleme de sănătate:

 Amândoi credem că este important să avem un stil de viaţă activ şi
sănătos.
 Partenerul meu are câteva obiceiuri nesănătoase care mă îngrijorează.

 Tranziţii de rol (peste 55 de ani) măsoară nivelul de satisfacţie cu modul în care

rolurile şi responsabilităţile sunt tratate în relaţia cuplurilor mai în vârstă. Mai exact,
această categorie analizează modul în care cuplurile mai în vârstă se raportează la
tranziţiile de rol asociate cu pensionarea.

Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) sugerează faptul că persoanele sunt
satisfăcute de modul în care sunt asumate responsabilităţile şi privesc cu optimism
apropiatele tranziţii de rol. Scorurile coborâte (30 şi mai mici) indică o satisfacţie mai
mică în ce priveşte rolurile şi responsabilităţile şi pot reflecta anumite îngrijorări legate
de coparticiparea la leadership şi luarea deciziilor.

Exemple de itemi Tranziţii de rol:

 Pe măsură ce stilul nostru de viaţă se schimbă, mă îngrijorează
posibilitatea izbucnirii luptelor pentru putere.
 Participăm în mod egal la stabilirea noilor obiective.

 Căsătorii anterioare măsoară îngrijorarea partenerilor că o relaţie anterioară ar

putea interfera cu sănătatea şi fericirea mariajului lor. Această scală este concepută
pentru cuplurile logodite în care unul sau ambii parteneri au divorţat anterior şi
analizează dacă cei doi au avut timp suficient pentru a-şi rezolva rănile emoţionale
trecute, pentru a înţelege despărţirile anterioare şi a se simţi încrezători în relaţia curentă.

Scorurile PCA şi individuale ridicate (70 şi mai mari) sugerează faptul că partenerii sunt
încrezători că sunt pregătiţi să meargă mai departe şi să aibă o relaţie reuşită. Scorurile
coborâte (30 şi mai mici) indică o încredere mai mică în relaţie şi probabil oarecare
temeri că un partener anterior ar putea interfera cu mariajul lor.

Exemple de itemi Căsătorii anterioare:

 Amândoi am avut timp suficient pentru a ne rezolva problemele şi rănile
emoţionale din relaţiile trecute.
 Uneori un fost partener interferează cu relaţia noastră.

 Probleme de coabitare evaluează modul în care fiecare partener priveşte şi

reacţionează la experienţa coabitării. Itemii se focalizează asupra modului în care cuplul
priveşte coabitarea, asupra impactului negativ sau pozitiv al acesteia asupra relaţiei şi
asupra aşteptărilor maritale.

Conform studiilor, coabitarea nu este o modalitate bună de pregătire pentru căsătorie

(Stanley, Rhoades & Markman, 2006). Din acest motiv, scorurile PCA ridicate nu sunt
considerate „puncte tari” ale cuplului, ci este folosit în schimb termenul „mai puţin
perturbator” atunci când cuplurile obţin scoruri mari la acordul pozitiv dintre parteneri.

Exemple de itemi Probleme de coabitare:

 Coabitarea ne-a creat câteva probleme noi.
 Coabitarea a fost mai dificilă decât mă aşteptam.

Capitolul 3:
Proceduri de administrare

Cuprins:
Proceduri de administrare
Opţiuni administrare & unităţi
Instrucţiuni pentru cuplurile care optează pentru evaluarea online

PROCEDURI DE ADMINISTRARE

Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH foloseşte tehnologia computerizată

pentru a maximiza relevanţa şi acurateţea şi a uşura utilizarea pentru facilitatori. Sistemul
online facilitează înregistrarea cuplului, completarea evaluării online şi notificarea
facilitatorilor atunci când cuplul a finalizat evaluarea. Sistemul permite calcularea rapidă
a scorurilor, imediat ce răspunsurile cuplurilor au fost completate.
Un ghid de administrare şi calcul al scorurilor online poate fi găsit pe
www.prepare-enrich.com.

Prezentaţi cuplului programul PREPARE/ENRICH

Uneori, atunci când sunt puse în faţa unui instrument de evaluare, cuplurile sunt
relativ anxioase. Pentru a le diminua frământările poate fi util să petreceţi un scurt
răstimp pentru a le prezenta procesul de evaluare. Există mai mulţi itemi asupra cărora ar
fi bine să le atrageţi atenţia:

 PREPARE/ENRICH nu trebuie privit ca un test. Unele cupluri asociază un

instrument de evaluare cu un test al viabilităţii relaţiei lor. PREPARE/ENRICH
nu a fost conceput pentru a fi folosit într-o manieră predictivă, ci pentru a evalua
relaţia în funcţie de punctele tari şi domeniile de creştere potenţiale.
 Identitatea cuplului va fi protejată. La înregistrarea cuplului pentru evaluare nu
sunt înscrise nume de familie, nici adrese fizice. Doar facilitatorul poate accesa
 websiteul securizat şi rezultatele evaluării. Rapoartele nu conţin numele de
familie, adresa sau adresele de email şi doar facilitatorul cunoaşte cărui cuplu îi
aparţine fiecare raport.
 PREPARE/ENRICH este interesant şi captivant. PREPARE/ENRICH a fost
utilizat de sute de mii de cupluri, iar eficacitatea sa este atestată de studii.

Maniera în care inventarul este prezentat unui cuplu are un impact direct asupra
importanţei pe care cuplu o va conferi evaluării. În prezentare, nu uitaţi să subliniaţi
faptul că PREPARE/ENRICH:
 A fost conceput pentru a ajuta partenerii să afle mai multe despre ei înşişi, despre
celălalt şi despre relaţia lor.
 Poate identifica câteva dintre punctele tari şi domeniile de creştere ale relaţiei
pentru a fi discutate de parteneri.
 Nu este conceput pentru a face predicţii legate de şansele cuplului de a avea un
mariaj fericit. Reuşita depinde de ei.
 Nu este un test. Nu există răspunsuri „corecte” şi „greşite”. Utilitatea rezultatelor
PREPARE/ENRICH pentru parteneri depinde de disponibilitatea lor de a
răspunde onest, complet şi la toate punctele, potrivit punctului lor de vedere.

OPŢIUNI ADMINISTRARE & UNITĂŢI

Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH poate fi accesată la adresa www.prepare-

enrich.com.

1. Înregistraţi-vă pe siteul PREPARE/ENRICH şi accesaţi versiunea personalizată.

2. Pentru a adăuga un cuplu nou, daţi pe clic pe butonul „Adăugare cuplu”.

 Introduceţi prenumele, adresa de email şi limba pentru cuplu.
1. Prenumele sunt introduse pentru ca rapoartele să poată fi
personalizate pentru fiecare cuplu. Dacă aveţi frământări legate
de confidenţialitatea datelor, puteţi introduce iniţialele sau un alt
termen de identificare. Singura cerinţă este ca numele de
utilizator să fie diferite pentru fiecare partener, pentru ca cei doi
să poată fi diferenţiaţi atunci când accesează contul.
2. Adresa de email este introdusă pentru ca sistemul să poată trimite
linkul website-ului şi codul de accesare direct cuplului. Din nou,
dacă există temeri legate de confidenţialitatea datelor, puteţi
introduce adresa dumneavoastră de email pentru a redirecţiona
apoi informaţiile la adresa cuplului. O singură adresă de email
poate fi introdusă de două ori, dacă partenerii au o adresă de
email comună.
3. Limba este limba în care va fi expediat emailul. Limba implicită
este limba engleză.

 Selectaţi modalitatea de plată pentru cuplu.

 1. Plăteşte cuplul: facilitatorul poate înregistra un cuplu ca plătind
cu cardul, la prima accesare pentru efectuarea evaluării.
2. Folosiţi o unitate pre-paid din contul facilitatorului: facilitatorii
pot achiziţiona unităţi pre-paid pentru a acoperi costul pentru
unităţi sau de administrare online.
3. Folosiţi unităţi gratuite: dacă recent aţi fost certificat ca
facilitator PREPARE/ENRICH puteţi avea o unitate gratuită în
contul dumneavoastră. Folosiţi-o mai înainte de a expira.
4. Achiziţionaţi unităţi online: pentru a achiziţiona unităţi este
necesar un card bancar. Observaţi faptul că pentru achiziţiile
mari se fac reduceri de preţ.
 Personalizaţi evaluarea
1. Selectaţi o versiune confesională: facilitatorul alege o versiune
confesională sau non-confesională.
2. Prima persoană răspunde la întrebări-cheie: Atunci când primul
partener din cuplu se înregistrează pentru evaluare, va trebui să
răspundă la mai multe întrebări de fond despre stadiul şi
structura relaţiei lor, în vederea personalizării evaluării şi a
unei evaluări acurate a relaţiei lor unice.
 Verificaţi setările cuplului şi trimiteţi informaţia de accesare a contului
către cuplu
1. Verificaţi informaţia cuplului: sistemul online permite
verificarea informaţiei introduse pentru cupluri. Dacă
informaţia este incorectă, puteţi modifica sau şterge contul.
2. Trimiteţi informaţia de accesare a contului către cuplu. Ultimul
pas al înregistrării implică trimiterea informaţiei de acces către
cuplu (un link la website şi codul de acces unic pe care îl vor
folosi pentru a accesa inventarul). Fiecare cuplu are un singur
cod de acces. <Clic pe butonul roşu „Trimitere cod de acces
către cuplu”>
 Tipărirea rapoartelor şi accesarea materialelor de feedback
Materialele de feedback includ un Raport pentru facilitator, un
Raport pentru cuplu şi un Caiet de lucru pentru cuplu.
1. Evaluare finalizată: După ce partenerii şi-au finalizat
evaluările, facilitatorul va fi notificat prin email de aceasta,
precum şi de faptul că raportul este disponibil pentru tipărire.
Facilitatorii pot de asemenea să acceseze pagina Administrare
cupluri pentru a verifica progresul (% finalizat) partenerilor
care încă nu şi-au finalizat evaluarea.
2. Administrare cupluri: Facilitatorii pot reveni în secţiunea
Administrare cupluri pentru a vizualiza sau tipări Raportul
pentru facilitator, precum şi Raportul pentru cuplu, cu
informaţii sumare care pot fi păstrare de către cuplu.
3. Vizualizare/Tipărire/Salvare raporturi pentru facilitator şi
cuplu. Din pagina Administrare cupluri, rapoartele pot fi
 generate ca fişiere PDF, care pot fi vizualizate online, tipărite
(color sau alb/negru) sau salvate în computer.
Raportul pentru facilitator şi raportul pentru cuplu vor fi păstrate
în sistem timp de 1 an de la finalizarea evaluării. Este bine să
salvaţi o copie în computerul dumneavoastră.

4. Tipăriţi sau comandaţi Caietul de lucru pentru cuplu. Fiecare

persoană ar trebui să aibă un exemplar al Caietului de lucru
pentru cuplu, pentru a efectua exerciţiile pentru cuplu şi a
răspunde la întrebările pentru discuţie. Aceste caiete de lucru
pot fi descărcate gratuit de pe website. Caiete de lucru
pretipărite pot fi comandate la magazinul online.

Evaluarea PREPARE/ENRICH include întrebări privitoare la abuz. Conform unor

studii, persoanele care comit abuzuri pot deveni mai periculoase dacă suspectează faptul
că abuzul a fost denunţat. Dacă aveţi motive să suspectaţi o situaţie de abuz, este bine să
faceţi aranjamente pentru ca cei doi să efectueze evaluarea într-un cadru neutru.

INSTRUCŢIUNI PENTRU CUPLURILE CARE OPTEAZĂ PENTRU

EVALUAREA ONLINE

Prezentare

Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH online poate fi accesată de pe orice

computer cu conexiune la internet. Statisticile efectuate în baza unui grup de 50.000 de
cupluri arată că nu există diferenţe semnificative între rezultatele celor care fac evaluarea
online şi ale celor care fac evaluarea pe hârtie. Itemii sunt prezentaţi în ordine aleatorie
pentru fiecare persoană care face evaluarea online pentru a reduce posibilitatea
colaborării partenerilor în timpul evaluării.
Odată ce facilitatorul a înregistrat un cuplu, cei doi parteneri vor primi un email
cu un link la website-ul programului şi un singur cod de acces pentru cuplu, pe care îl
vor folosi împreună. Înregistrarea se va desfăşura astfel:

 Pasul 1: daţi click pe linkul primit în email.

 Pasul 2: introduceţi codul de acces (inclus în email)
 Pasul 3: introduceţi modalitatea de plată (dacă facilitatorul nu foloseşte o
unitate pre-paid)
 Pasul 4: citiţi şi acceptaţi Termenii şi condiţiile
 Pasul 5: la prima accesare a contului, persoana în cauză va trebui să
răspundă la mai multe întrebări de fond în funcţie de care va fi personalizată
evaluarea cuplului.
 Pasul 6: identificaţi-vă dând clic pe numele de utilizator corespunzător
 Pasul 7: citiţi instrucţiunile şi efectuaţi evaluarea.
 Cuplurile pot întrerupe evaluarea în orice moment şi continua într-o altă sesiune.
De asemenea, partenerii pot modifica limba în care vor face evaluarea, selectând o altă
limbă din lista drop-down. Facilitatorii pot tipări raportul în orice limbă disponibilă în
sistem, indiferent de limba în care a fost făcută evaluarea.

Exemple de întrebări de fond utilizate pentru personalizarea evaluării:

Sunteţi în perioada de curtenie, logodiţi sau căsătoriţi?
Dumneavoastră sau partenerul aveţi copii dintr-o relaţie anterioară?
Dumneavoastră şi partenerul trăiţi împreună?
Dumneavoastră sau partenerul aveţi peste 55 de ani?

Întrebări legate de confidenţialitatea datelor

În unele cazuri, terapiştii şi consilierii autorizaţi au anumite restricţii în ce priveşte

tipul de informaţii electronice care pot fi trimise sau folosite atunci când lucrează cu un
cuplu. Dacă aveţi anumite frământări legate de confidenţialitatea datelor, iată câţiva paşi
simpli pe care îi puteţi adopta:
 În loc de a introduce prenumele celor doi parteneri, folosiţi un identificator
generic, cum ar fi „bărbat” sau „femeie”. Este bine să aveţi un registru cu codurile
de acces pentru fiecare cuplu, ca să ştiţi cărui cuplu îi aparţine fiecare raport.
 Facilitatorii îşi vor introduce adresa de email personală pentru a trimite mai
departe informaţia pentru accesarea programului. Această informaţie poate fi
atunci imprimată şi înmânată personal cuplului.
 Folosiţi o unitate pre-paid din contul facilitatorului.

Dacă aveţi întrebări, Serviciul pentru clienţi vă stă la dispoziţie de luni până vineri,
între orele 8:00 şi 16:30; sau puteţi folosi Ghidul de pe websiteul nostru.

www.prepare-enrich.com

Capitolul 4:
Organizarea şi oferirea feedbackului

Cuprins:
Materiale pentru feedback
Valoarea procesului de feedback
Obiectivele procesului de feedback
Principii călăuzitoare în oferirea feedbackului
Raportul facilitatorului
Examinarea raportului facilitatorului
Oferirea feedbackului pentru cuplu
Şase exerciţii de bază
Alte 18 exerciţii de cuplu
 Abordarea problemelor de abuz

MATERIALE PENTRU FEEDBACK

Odată ce cuplul a finalizat evaluarea PREPARE/ENRICH online, puteţi vizualiza şi tipări

două rapoarte: (1) Raportul facilitatorului, care este pentru uzul exclusiv al facilitatorului
PREPARE/ENRICH calificat, şi (2) Raportul cuplului, care urmează a fi dat cuplului spre
folosinţă şi păstrare.

Mai există şi un Caiet de lucru pentru cuplu, care conţine peste 20 de exerciţii de
feedback, concepute pentru a facilita discuţia, conştientizarea şi învăţarea unor aptitudini
relaţionale importante. În mod ideal, fiecare persoană va avea un exemplar al acestui
caiet de lucru, pe care să-l folosească în timpul procesului de feedback.
Ţinând cont că majoritatea facilitatorilor nu vor acoperi decât câteva din cele 20
de exerciţii, cuplul va putea să folosească acest caiet de lucru în abordarea problemelor
viitoare. Caietul de lucru pentru cuplu complet poate fi descărcat de pe website în format
PDF. De asemenea, puteţi comanda aceste caiet de la sediul nostru, contra unei sume
mici de bani.

VALOAREA PROCESULUI DE FEEDBACK

Inventarele PREPARE/ENRICH au fost concepute în aşa fel ca facilitatorii să le

poată oferi cuplurilor un feedback constructiv. Procesul de feedback urmăreşte să ajute
facilitatorii să lucreze mai eficient cu cuplurile. În timp ce încurajăm facilitatorii ca, la
început, să urmeze îndeaproape paşii următori, ulterior vă puteţi simţi liberi să încercaţi
abordări noi şi să clădiţi pe aceştia.

1. Odată cu finalizarea evaluării, multe cupluri manifestă o curiozitate firească şi

doresc să afle „cum stau”.
Cuplurile sunt adesea preocupate să afle dacă sunt „normale”, ce forţe şi ce
slăbiciuni a dat la iveală evaluarea şi dacă, în urma acesteia, s-au evidenţiat informaţii
care le-ar putea fi utile pentru îmbunătăţirea relaţiei lor. Oferirea feedbackului poate
ameliora orice temeri şi îndoieli iscate de evaluare.

2. Feedbackul este adesea un element valoros al procesului de schimbare.

Prin feedback, cuplurile sunt conştientizate de domenii în nevoie maximă de
schimbare. Obiectivele pot deveni mai clare prin utilizarea unui instrument de
evaluare. Cuplurile pot totodată deveni conştiente de punctele lor forte, care vor
constitui o resursă în progresul lor continuu. În plus, cuplurile adesea acordă mai mult
credit îndrumării primite de la facilitator dacă sunt susţinute printr-un instrument de
evaluare obiectiv.

3. Feedbackul îi oferă cuplului noi înţelegeri asupra relaţiei sale.

În mod tipic, partenerii învaţă multe lucruri despre relaţia lor şi despre modul în care
o percepe fiecare. Acest proces de învăţare este o parte valoroasă a feedbackului şi îi
 ajută să se înţeleagă mai bine unul pe celălalt. Un domeniu despre care cuplurile de
regulă discută cu plăcere este familia de provenienţă, iar aceste discuţii adesea le
deschid noi ferestre de înţelegere asupra relaţiei lor.

4. Feedbackul include învăţarea unor aptitudini relaţionale.

Două dintre cele mai obişnuite aptitudini relaţionale care sunt integrate în programul
PREPARE/ENRICH sunt Comunicarea şi Rezolvarea conflictelor. Pentru
aptitudinile de comunicare, se pune accentul pe asertivitate şi ascultare activă. Pentru
rezolvarea conflictelor, avem un Model în zece paşi pentru rezolvarea conflictelor din
cuplu.
Alte două aptitudini relaţionale pe care pune accentul PREPARE/ENRICH sunt
Ataşamentul dintre parteneri şi Flexibilitatea cuplului (în baza Diagramei
cuplului). Acestea sunt două aptitudini pe care partenerii pot învăţa să le folosească
mai eficient în relaţia lor. În Caietul de lucru pentru cuplu, le oferim sugestii pentru
creşterea şi descreşterea nivelurilor de ataşament şi flexibilitate din cuplu.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE FEEDBACK

Procesul de feedback aferent inventarelor PREPARE/ENRICH urmăreşte

atingerea mai multor ţinte:

1. Să ajute cuplurile să-şi exploreze domeniile forte şi de creştere din relaţia lor.
Exerciţiul Domenii forte şi de creştere comune a fost conceput pentru a ajuta
cuplurile să identifice şi să discute mai multe domenii importante în relaţia unui
cuplu.
2. Să ajute cuplurile să înveţe aptitudini de comunicare folositoare. Aptitudinile pe
care se pune accent în exerciţiile de comunicare sunt asertivitatea şi ascultarea
activă.
3. Să ajute cuplurile să îşi rezolve conflictele. Aplicând procedura în zece paşi
sugerată, cuplurile îşi pot dezvolta aptitudinile de rezolvare a conflictelor prin
discutarea problemelor identificate în urma evaluării.
4. Să ajute cuplurile să îşi discute relaţia de cuplu şi familia de provenienţă, aşa
cum au fost evaluate prin Diagrama Cuplului şi a Familiei. Cuplurilor le sunt
prezentate conceptele de ataşament şi flexibilitate conţinute în Diagramele pentru
cuplu şi familie şi au posibilitatea de a explora impactul acestora asupra relaţiei
lor.
5. Să ajute cuplurile să-şi înţeleagă mai bine asemănările şi deosebirile la nivel de
personalitate. Procesul de feedback urmăreşte să ajute partenerii să înţeleagă şi
să-şi accepte reciproc stilul de personalitate, maximizându-le abilitatea de a lucra
împreună, ca echipă.
6. Să ajute cuplurile să identifice şi să facă faţă factorilor de stres majori din viaţa
lor. Rareori partenerii îşi iau timp să vorbească despre stresul resimţit de fiecare şi
să elaboreze strategii de coping cu factorii majori de stres cu care se confruntă
fiecare.
7. Să ajute cuplurile să stabilească un buget şi ţinte financiare. Majoritatea
cuplurilor recunosc faptul că stabilirea unui buget le-ar putea ajuta, dar puţine îşi
 iau timpul de a-l şi pune la punct pentru ca astfel să reuşească să-şi atingă ţintele
financiare pe termen scurt şi lung.
8. Să ajute cuplurile să-şi stabilească şi să-şi împărtăşească ţintele personale, de
cuplu şi de familie. Cuplurile rareori se gândesc la ţintele lor sau discută despre
ele. Exerciţiul Obiective le oferă această ocazie.

PRINCIPII CĂLĂUZITOARE ÎN OFERIREA FEEDBACKULUI

Este important să avem în minte aceste principii, atunci când oferim feedback
unui cuplu:

1. Sesiunile de feedback sunt concepute pentru a-i ajuta pe parteneri să afle mai
multe despre relaţia lor, iar nu doar pentru a le comunica rezultatele evaluării.
2. În mod ideal, facilitatorul îi ajută pe parteneri să comunice informaţii şi să discute
direct unul cu celălalt.
3. Partenerii trebuie să perceapă feedbackul drept o experienţă didactică pozitivă, în
cadrul căreia sunt echipaţi cu instrumente necesare relaţionării. Speranţa este că
acest lucru îi va încuraja să-şi continue instruirea, consolidarea sau consilierea, în
funcţie de necesităţi.

RAPORTUL FACILITATORULUI

Raportul facilitatorului va rămâne în posesia permanentă a facilitatorului şi

nu va fi dat şi cuplului, din următoarele motive:

1. Cuplul primeşte de la dumneavoastră Raportul pentru cuplu, conceput pentru

parteneri şi care nu conţine itemii specifici ai evaluării, secţiunea despre abuz sau
alte materiale care ar putea fi problematice pentru cuplu.
2. Interpretarea corespunzătoare a Raportului facilitatorului necesită un facilitator
care a fost instruit şi autorizat pentru aplicarea Inventarului. Cuplurile care
primesc acest raport detaliat ar fi putea înclina să considere rezultatele drept
caracteristici permanente ale relaţiei lor, iar nu drept evaluare curentă.
3. Un scop important al PREPARE/ENRICH este de a-i ajuta pe parteneri să-şi
exploreze domeniile relaţionale forte şi de creştere, pentru facilitarea creşterii
relaţionale continue. Dat fiind că relaţiile se schimbă, răspunsurile date la itemii
inventarului ar putea să nu mai fie valide peste câteva luni.
4. Itemii inventarelor sunt standardizaţi. Dacă itemii sunt împărtăşiţi cuiva care
urmează să facă evaluarea, este posibil ca rezultatele lor să fie influenţate şi să nu
prezinte o evaluare validă a relaţiei lor.
5. Itemii evaluării PREPARE/ENRICH fac obiectul legislaţiei privind drepturile de
autor. Darea acestora spre păstrare de către cuplu reprezintă o încălcare a acestor
drepturi.

EXAMINAREA RAPORTULUI FACILITATORULUI

  Mai înainte de întrevederea cu cuplul, studiaţi cu atenţie raportul
facilitatorului. Veţi avea nevoie de o oră pentru a studia raportul şi a vă pregăti
materialele înainte de întrevederea cu cuplul. Pe măsură ce veţi lucra cu cuplurile
şi vă veţi familiariza cu inventarul, timpul aceasta se va mai micşora.
 Pentru a obţine o imagine generală despre cuplu, studiaţi fiecare pagină a
raportului facilitatorului.
 Studiaţi exerciţiile de feedback din caietul de lucru pentru cuplu şi alegeţi-le pe
cele pe care le veţi folosi cu acel cuplu. Exerciţiile pot fi selectate în funcţie de
domeniile forte şi de creştere ale fiecărui cuplu, însă în mod tipic vor include
câteva din cele şase exerciţii de bază.

Personalizări
Luaţi notă de personalizarea efectuată pentru acest cuplu în funcţie de istoricul personal
şi stadiul relaţiei lor. Această secţiune se găseşte chiar înainte de cuprins.

Istoricul
Examinaţi istoricul fiecărui partener pentru a identifica asemănările (puncte tari) şi
deosebirile (probleme potenţiale) dintre ei.

Tipologia cuplului/Domenii forte şi de creştere

Studiaţi tipurile de cupluri pentru fiecare tip de relaţie de cuplu, domeniile relaţionale
forte şi de creştere şi sugestiile pentru lucrul cu cuplul.

Satisfacţie generală/Distorsiune idealistă

Examinaţi nivelul de satisfacţie şi distorsiunea idealistă pentru fiecare partener.

Dinamici relaţionale
Revedeţi dinamicile relaţionale pentru a înţelege mai bine tendinţele relaţionale ale
fiecărui partener (de exemplu, încrederea în sine şi asertivitatea) şi tiparele de
interacţiune în relaţia lor de cuplu (de exemplu, dominanţa partenerului şi evitarea).
Exerciţiile de comunicare din Caietul de lucru pentru cuplu îl pot ajuta pe facilitator să-i
înveţe pe cei doi despre asertivitate.

Devotamentul
Examinaţi răspunsurile fiecărui partener la întrebările despre cum percep nivelul de
devotament personal şi al partenerului.

Abuzul
Revedeţi întrebările de fond despre consumul de alcool şi droguri.

Dacă există probleme legate de consumul de alcool, discutaţi-le împreună cu cuplul.

Dacă sunt probleme curente, discutaţi opţiunile pe care le au pentru a se ocupa de
acestea. Dacă sunt îngrijorări serioase privind consumul de droguri, fiţi pregătiţi să-i
îndrumaţi pe cei doi către un specialist sau un terapist marital şi familial. Vedeţi
secţiunea „Cunoaşteţi-vă propriile limite profesionale”, pentru mai multe detalii legate
de astfel de îndrumări.
Revedeţi cele patru întrebări despre abuz care se focalizează asupra tuturor celor patru
tipuri de abuz (verbal, emoţional, fizic sau sexual) şi stabiliţi dacă a fost observat între
părinţii unui partener sau dacă a fost suferit personal din partea părinţilor, a partenerului
sau a unei alte persoane. Vedeţi secţiunea despre „Abordarea problemelor de abuz”.

Profilul Stresului Personal

Revedeţi nivelul fiecărui partener de stres personal. În lista principalilor factori de stres,
ajutaţi-i să înceapă să identifice domeniile care pot fi abordate cu metode de coping
pozitive, cum ar fi comunicarea, rezolvarea problemelor, flexibilitatea şi ataşamentul.

Categorii relaţionale
Examinaţi fiecare categorie. Acordaţi atenţie scorului obţinut de fiecare partener şi
nivelului lor de acord de cuplu pozitiv. Observaţie: Distorsiunea idealistă este folosită
pentru a corecta scorurile individuale ale partenerilor, dar nu şi pentru a corecta
scorurile PCA (Acord pozitiv între parteneri – Positive Couple Agreement).

Revedeţi răspunsurile celor doi la fiecare categorie. Acordaţi atenţie scorului obţinut de
fiecare partener şi nivelului de acord pozitiv între parteneri. Observaţie: Distorsiunea
idealistă este folosită pentru a corecta scorurile individuale, dar nu şi pentru a corecta
scorurile PCA.

Revedeţi răspunsurile la itemii de la fiecare categorie şi pregătiţi un feedback echilibrat

care să evidenţieze aspectele pozitive şi pe cele problematice.
 Pentru fiecare domeniu, alegeţi 2-3 itemi de acord pentru a-i discuta cu cuplul.
 Apoi, alegeţi 2-3 itemi de dezacord, indecizie sau focus special pentru a-i discuta
cu cuplul.

Diagrama cuplului şi a familiei

Revedeţi aceste diagrame pentru o descriere a relaţiei de cuplu şi a familiilor de origine.

Personalitatea SCOPE
Revedeţi rezultatele la toate cele cinci dimensiuni şi nu analizaţi doar una sau două
trăsături la care cei doi au obţinut scoruri mai mici sau mai mari. Comparaţi-le rezultatele
şi punctele în care trăsăturile lor de personalitate sunt similare şi/sau diferite.

În timp ce examinaţi Raportul facilitatorului, gândiţi-vă la planul de lucru pe care îl

veţi adopta pentru acel cuplu.

OFERIREA FEEDBACKULUI PENTRU CUPLU

Luaţi-vă un timp la începutul sesiunii de feedback pentru a re-stabili raportul cu cuplul.

Petreceţi câteva minute discutând despre completarea inventarului. Fiţi pregătiţi să
răspundeţi la întrebări pe care cei doi le-ar putea avea în legătură cu evaluarea.
 Este important să evaluaţi atitudinea cuplului faţă de inventar şi modul în care
cred că vor fi folosite rezultatele. În continuare, aveţi câteva exemple de întrebări care l-
ar putea ajuta pe facilitator să afle mai multe despre atitudinea unui cuplu:

1. Ce părerea aveaţi despre participarea la această evaluare?

2. Aveţi întrebări legate de evaluare?
3. După ce aţi finalizat evaluarea, au existat aspecte pe care le-aţi discutat împreună cu
partenerul?

De asemenea este important să subliniaţi faptul că inventarul PREPARE/ENRICH nu

este un test care poate fi trecut sau picat. Programul este conceput să ajute cuplul să-şi
evalueze relaţia în funcţie de domeniile lor relaţionale forte şi de creştere, iar nu ca să
stabilească dacă relaţia este o reuşită sau un eşec.

Caietul de lucru pentru cuplu

Caietul de lucru conţine 24 de exerciţii acoperind 12-14 categorii relaţionale. Alegeţi-le

pe cele pe care aţi dori să le folosiţi pentru fiecare cuplu.

Observaţie: Nu trebuie să faceţi toate exerciţiile cu fiecare cuplu.

Programele premaritale şi de consolidare a mariajului de înaltă calitate alocă între

6 şi 12 ore pentru feedback şi instruirea cuplului în aptitudinile relaţionale. Ca facilitator,
luaţi-vă timp să examinaţi domeniile forte şi de creştere ale cuplului şi să stabiliţi ce
exerciţii veţi folosi pentru a-i ajuta să-şi îmbunătăţească şi să-şi consolideze relaţia.
Fiecare exerciţiu este de sine stătător şi poate fi folosit individual sau în
conjuncţie cu întregul caiet de lucru. Fiecare partener trebuie să aibă un exemplar sau
măcar o copie a exerciţiului care va fi făcut. Caietele de lucru pot fi descărcate în format
PDF de pe website şi multiplicate după necesităţi, sau pot fi cumpărate online. În format
PDF puteţi tipări doar paginile de care aveţi nevoie.

Enunţurile exerciţiilor sunt explicite. Unele exerciţii sunt mai eficiente atunci când sunt
rezolvate împreună cu facilitatorul (de exemplu, Domenii forte şi de creştere comune),
altele pot fi efectuate de către parteneri singuri şi sunt potrivite şi ca temă pentru acasă
(de exemplu, Planul de buget). Simţiţi-vă liberi să fiţi creativi şi să creaţi alte exerciţii,
mai ales dacă aveţi pregătirea profesională adecvată sau lucraţi într-un cadru care pune
accentul pe anumite doctrine şi învăţături de factură religioasă.

ŞASE EXERCIŢII DE BAZĂ

În cuprinsul Caietului de lucru pentru cuplu veţi observa că şase exerciţii au un asterisc –
acestea sunt exerciţiile de bază. În baza studiilor trecute şi a expertizei realizatorilor,
aceste şase exerciţii s-au dovedit a fi deosebit de eficiente şi importante pentru
consolidarea cunoştinţelor şi aptitudinilor relaţionale. Chiar dacă nu le veţi utiliza pe
toate cu fiecare cuplu, este recomandat să includeţi câteva dintre ele în sesiunea de
feedback pentru fiecare cuplu. Exerciţiile de bază şi categoriile de evaluare aferente sunt:
Şase exerciţii de bază pentru cuplu Categoria relevantă
1. Domenii forte şi de creştere comune………………Nivel general de conştientizare
2. Crearea unei liste de dorinţe folosind
asertivitatea şi ascultarea activă…………………...Comunicarea
3. Identificarea problemelor celor
mai critice……………………………………………Profil Stres Personal
4. Zece paşi de rezolvare a
conflictelor…………………………………………..Rezolvarea conflictelor
5. Diagrama relaţiei……………………………………Diagramă cuplu şi familie
6. Personalitatea SCOPE………………………………Personalitate

ALTE 18 EXERCIŢII DE CUPLU

În afară de acestea, mai sunt alte 18 exerciţii care nu au fost marcate drept
„exerciţii de bază”. Aceasta nu înseamnă că ar fi mai puţin valoroase pentru cupluri. În
unele cazuri, puteţi prefera chiar să înlocuiţi un exerciţiu de bază cu unul din celelalte
care este mai relevant pentru relaţia cuplului.
În funcţie de timpul disponibil, adăugaţi 2-3 exerciţii la cele 6 de bază, atunci
când oferiţi feedback cuplului. Totodată puteţi selecta anumite exerciţii ca temă pentru
acasă, între sesiunile de feedback. Restul exerciţiilor şi categoriile de evaluare
corespondente sunt:

18 exerciţii suplimentare Categoria relevantă

Dialog şi complimente zilnice…………………………….Comunicarea
Echilibrarea priorităţilor…………………………………Profil stres personal
Stresul legat de nuntă……………………………………..Profil stres personal

Cum să luaţi o pauză………………………………………Rezolvarea conflictelor

Cererea şi oferirea iertării………………………………...Rezolvarea conflictelor/
Iertare

Planul de buget……………………………………………..Administrarea banilor

Semnificaţia banilor………………………………………..Administrarea banilor

La întâlnire………………………………………………....Activităţi recreaţionale
Fundamentul intimităţii……………………………………Sexualitate şi afectivitate
Împărţirea rolurilor………………………………………..Roluri relaţionale
Călătoria voastră spirituală………………………………..Convingeri spirituale
Gestionarea aşteptărilor……………………………………Aşteptări maritale

Planificarea familială……………………………………….Aşteptări parentale

Planificarea unei întruniri de familie
săptămânale…………………………………………………Copiii şi rolul de părinte
Familii reconstituite: adoptarea
unor aşteptări realiste……………………………………...Copiii şi rolul de părinte
Ataşamentul………………………………………………...Digramă cuplu şi familie
Flexibilitatea………………………………………………..Diagramă cuplu şi familie
Atingerea ţintelor împreună...……………………………..Stabilirea ţintelor generale

ABORDAREA PROBLEMELOR DE ABUZ

Evaluarea PREPARE/ENRICH conţine mai multe întrebări legate de abuz.

Primele trei puncte tratează consumul de alcool şi droguri de către părinţi, partener şi
respondent. Următoarele patru întrebări se focalizează asupra unor forme de abuz (verbal,
emoţional, fizic şi sexual) între părinţi, de către părinte, de către partener şi de către
altcineva. Ultimele două întrebări se referă la comportamentul sexual nesănătos şi
folosirea pornografiei.
Cele patru întrebări despre abuz au fost concepute ca întrebări globale, ţinând
seama că ar fi prea indiscret şi ar dura prea mult pentru a pune întrebări detaliate pentru
fiecare din aceste aspecte. Însă, dacă cineva indică o frământare în acest sens, este un
semnal că acesta este un domeniu important pe care să-l discutaţi cu acea persoană mai
detaliat. Dată fiind posibilitatea ca abuzul să vină din partea partenerului, această discuţie
mai detaliată, iniţial, trebuie efectuată individual, cu fiecare partener separat.
Dacă este raportat orice tip de abuz la itemii privitori la abuzul verbal, emoţional,
fizic sau sexual, poate fi necesară referirea cazului către un psihiatru profesionist care are
pregătire în domeniul violenţei familiale şi care poate stabili dacă situaţia trebuie sesizată
la poliţie. În multe state, obligativitatea de a raporta la poliţie un abuz se aplică doar în
cazul în care victimele sunt minori, persoane cu dizabilităţi sau bătrâni. Aceste legi diferă
de la stat la stat. Informaţi-vă cu privire la legislaţia în vigoare pe teritoriul
dumneavoastră.

Date despre abuz:

Abuzul este cauza cea mai frecventă de vătămare a femeilor din SUA, mai
frecventă decât accidentele rutiere, tâlhăriile şi violurile laolaltă. La nivel naţional, peste
30% dintre femeile victime ale unui homicid sunt ucise de către partenerul lor. Potrivit
unei alte statistici, o femeie este bătută la fiecare 12 secunde (U.S. Bureau of the Census,
2008).
Abuzul este corelat cu trăsăturile de personalitate ale celor doi parteneri.
Secţiunea din raport Dinamica relaţiei se focalizează asupra a patru dimensiuni:
asertivitate, încredere în sine, evitare şi dominanţa partenerului. Persoanele care prezintă
riscul cel mai mare de a fi abuzate sunt cele care apreciază un nivel ridicat de dominanţă
din partea partenerului, iar în dreptul lor - un nivel ridicat de evitare şi, respectiv, coborât
de asertivitate şi încredere în sine.

Cunoaşteţi-vă limitele profesionale

Dacă nu sunteţi consilier sau terapeut profesionist autorizat, va trebui să stabiliţi o

relaţie cu unul sau mai mulţi profesionişti autorizaţi pe care să-i puteţi consulta în mod
regulat. Astfel veţi putea să vă ocupaţi de cupluri cu probleme individuale şi relaţionale
mai serioase.
 Tipurile de probleme care în mod tipic necesită consultarea unui specialist sunt:
 Abuzul
 Dependenţa de droguri
 Dependenţa de alcool
 Infidelitate perpetuă
 Tulburări mentale grave, precum:
- Depresie clinică
- Tulburări bipolare
- Tulburări anxioase
 Pericolul pentru propria persoană sau alţii (gânduri sau intenţii de
suicid)
Asiguraţi-vă că specialiştii pe care îi veţi consulta (psihologi, consilieri, asistenţi
sociali) au instruirea necesară pentru a lucra cu cupluri şi indivizi. Terapeuţii maritali şi
familiali sunt pregătiţi special pentru a lucra cu cupluri. Pentru localizarea acestor
specialişti din zona dumneavoastră, căutaţi pe internet, în ghidurile de profil sau luaţi
legătura cu birourile regionale care eliberează autorizaţii pentru specialiştii din această
categorie.

Capitolul 5:
Dinamica relaţiei

Cuprins:
Dinamica relaţiei
Cicluri pozitive şi negative
Exerciţii de cuplu pentru creşterea asertivităţii
Definiţiile pe larg ale scalelor dinamicii relaţionale
Fiabilitatea scalelor dinamice relaţionale
Dinamici relaţionale şi satisfacţia cuplului
Dinamici relaţionale şi tipuri de cupluri
Dinamici relaţionale şi scalele prepare

DINAMICA RELAŢIEI

Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH analizează patru dinamici

relaţionale:

Asertivitatea – reprezintă abilitatea unei persoane de a-i comunica partenerului

ceea ce simte şi de a cere ceea ce doreşte.
Încrederea în sine – se focalizează asupra modului în care cineva se percepe pe
sine şi a abilităţii de a controla lucrurile din viaţa sa.
Evitarea – reprezintă tendinţa cuiva de a minimaliza problemele şi reluctanţa de a
aborda direct problemele.
 Dominanţa partenerului – se focalizează asupra nivelului de dominanţă şi control
perceput de cineva din partea partenerului.

Evaluarea acestor dinamici urmăreşte să mărească înţelegerea facilitatorului în ce

priveşte fiecare partener şi modul în care aceste tendinţe se răsfrâng asupra dinamicilor
cuplului. Aceste patru domenii sunt conexate şi împreună, oferă o perspectivă importantă
asupra fiecărui partener şi a modului în care relaţia tinde să funcţioneze.

CICLURI POZITIVE ŞI NEGATIVE

În urma studiilor, am descoperit că există un ciclu pozitiv care conexează

asertivitatea şi încrederea în sine şi, respectiv, un ciclu negativ care conexează evitarea şi
dominanţa percepută.
În ciclul pozitiv, cu cât persoana este mai asertivă, cu atât tinde să crească nivelul
de încredere în sine. Pe măsură ce creşte încrederea în sine a unei persoane, cresc şi
dispoziţia şi abilitatea sa de a fi mai asertivă.
În cadrul ciclului negativ, atunci când cineva îşi percepe partenerul ca fiind
dominant, o reacţie comună este să evite abordarea acestor probleme. Cu cât mai
frecventă va fi evitarea, cu atât mai frecventă va fi şi percepţia de dominanţă din partea
partenerului (vezi ilustraţie cicluri).

Obiectivul este de a consolida Obiectivul este de a diminua

ciclul pozitiv ciclul negativ

Asertivitate Evitare

Încredere Dominanţa
în sine partenerului

EXERCIŢII DE CUPLU PENTRU CREŞTEREA ASERTIVITĂŢII

 Unul dintre obiectivele majore ce decurg din această secţiune a evaluării este de a
mări asertivitatea fiecărui partener. Aceasta este partea centrală a exerciţiului, în care se
urmăreşte îmbunătăţirea asertivităţii şi a aptitudinilor de ascultare activă ale fiecărui
partener. Pentru mai multe detalii, vezi Caietul de lucru al cuplului.
Pe măsură ce partenerii îşi îmbunătăţesc asertivitatea şi aptitudinile de ascultare
activă, încrederea în sine a fiecăruia creşte. Acesta este ciclul pozitiv în care o mai mare
asertivitate conduce la o mai mare încredere în sine. Totodată, creşterea asertivităţii tinde
să descrească evitarea şi dominanţa partenerului care descriu un ciclu negativ obişnuit în
viaţa de cuplu.

DEFINIŢIILE PE LARG ALE SCALELOR DINAMICII RELAŢIONALE

Asertivitatea:

Asertivitatea reprezintă abilitatea unei persoane de a-i spune partenerului ceea ce simte
şi ceea ce-şi doreşte.

Comunicarea asertivă implică exprimarea sinceră a gândurilor, sentimentelor şi

dorinţelor personale. Asertivitatea se focalizează pe sine şi, ca atare, este marcată de
folosirea enunţurilor la persoana I singular. Persoanele asertive pot să ceară ceea ce-şi
doresc fără s-o impună şi fără să încalce drepturile celorlalţi. Persoanele asertive tind să
se simtă bine în propria piele deoarece sunt capabile să se exprime pe ele însele.
Un obiectiv important în lucrul cu cuplurile este de a-i ajuta pe ambii parteneri să
devină mai asertivi în raporturile lor. Creşterea asertivităţii va avea un efect pozitiv
asupra celorlalte trei dinamici relaţionale evaluate în această secţiune. Dacă fiecare
partener devine mai asertiv, faptul acesta va conduce la o mai mare încredere în sine a
acestuia, o mai mică dominanţă a celuilalt şi o tendinţă diminuată de a recurge la evitare.
Atunci când ambii parteneri sunt asertivi în raporturile lor, are loc o creştere a
nivelului de intimitate dat fiind că cei doi îşi împărtăşesc sentimentele şi dorinţele şi
astfel îşi măresc probabilitatea de a se recepţiona şi a se înţelege reciproc.

Evitarea:

Evitarea reprezintă tendinţa unei persoane de a minimaliza problemele şi reluctanţa de a

le aborda direct.

Evitarea tinde să atingă niveluri maxime la persoanele pasive sau neasertive. Şi

invers, persoanele care sunt foarte asertive prezintă niveluri coborâte de evitare. Există
dovezi că un stil evitant creează probleme în relaţiile apropiate.
Persoanele cu scoruri ridicate la evitare tind să indice faptul că se simt dominate
de către partener, că le displace personalitatea partenerului şi modul în care comunică şi
îşi rezolvă conflictele cu acesta.
John Gottman (1994), cercetător proeminent în domeniul marital, descrie trei
stiluri comune de relaţionare în cuplu. Unul dintre acestea este tipul evitant. Cuplurile
evitante tind să minimalizeze conflictele şi, adesea, nu-şi rezolvă neînţelegerile, partenerii
fiind de acord asupra stării de dezacord dintre ei. Gottman a descoperit că mariajul
evitant poate rezista, dar, spune el, prezintă „un nivel coborât de tovărăşie şi părtăşie”. Şi
continuă: „Un alt risc într-un astfel de mariaj este că partenerii pot ajunge singuratici.”
(Gottman, 1994, pag. 46). Partenerii din astfel de mariaje adesea se simt deconectaţi,
neînţeleşi şi neechipaţi pentru a trata conflictele care apar.

Încrederea în sine:

Încrederea în sine se focalizează asupra modului în care se percepe cineva şi asupra

abilităţii sale de a controla lucrurile din viaţa sa.

Această dimensiune a fost creată prin combinarea aspectelor de „stimă de sine” şi

„control”. Stima de sine măsoară cât de bună este părerea pe care o are cineva despre
sine. Controlul măsoară cât de stăpân se simte cineva pe ceea ce i se întâmplă în viaţă.
Încrederea în sine este considerată un concept integrant valoros deoarece it is easier to
change than self esteem şi se focalizează cu precădere asupra atitudinii pozitive de a avea
capacitatea de a fi stăpân pe propria viaţă.
Atunci când partenerii au niveluri ridicate de încredere în sine, cuplurile prezintă
o mai mare probabilitate de a avea un mariaj reuşit. Prin urmare, unul dintre obiectivele
programului este de a mări încrederea în sine. Aceasta se poate realiza prin ajutarea celor
doi parteneri să devină mai asertivi unul faţă de celălalt.

Dominanţa partenerului:

Dominanţa partenerului măsoară nivelul de control şi dominanţă perceput de fiecare

partener din partea celuilalt.

Dominanţa partenerului este problematică atunci când cel în cauză nu este de

acord ca partenerul său să ocupe o astfel de poziţie autoritară. Un scor ridicat la
Dominanţa partenerului va genera o discuţie cu persoana respectivă.
Studiile din SUA au adus dovezi considerabile că partenerii care au o relaţie
egalitară tind să aibă un mariaj mai reuşit (Olson şi DeFrain, 1997). Desigur, există şi
excepţii, anume cuplurile în care ambii parteneri sunt de acord cu rolurile relaţionale
tradiţionale, adesea în virtutea convingerilor lor religioase sau a tradiţiei culturale. Relaţia
tradiţională este acea relaţie în care bărbatul este capul de familie.
Domeniul Dominanţa partenerului trebuie investigat împreună cu domeniul Roluri
relaţionale. Cuplurile logodite care îşi doresc o relaţie egalitară în ce priveşte rolurile
relaţionale, vor avea parte de lupte dacă unul dintre parteneri este excesiv de dominant.
Cuplurile căsătorite de asemenea pot înregistra lupte în ce priveşte rolurile şi
responsabilităţile, dacă unul dintre parteneri este dominant, iar celălalt percepe
inegalitatea.

FIABILITATEA SCALELOR DINAMICE RELAŢIONALE

Fiabilitatea (alfa) evaluează gradul în care itemii din fiecare domeniu de dinamici
relaţionale sunt interconectaţi şi oferă o evaluare fiabilă a acelui domeniu. Fiabilitatea
celor patru scale are la bază un eşantion de 11.996 de persoane (număr egal de femei şi
bărbaţi) care au făcut evaluarea ENRICH în perioada 2006-2008.
Fiabilitatea celor patru scale de dinamici relaţionale este ridicată, situându-se între
.74 şi .84. Acesta este un nivel ideal pentru scopuri clinice, educaţionale sau de cercetare.

Scala Fiabilitate (Alfa)

Asertivitate .83
Încredere în sine .80
Evitare .74
Dominanţa partenerului .84

DINAMICI RELAŢIONALE ŞI SATISFACŢIA CUPLULUI

Folosind cele patru scale ale dinamicii relaţionale şi satisfacţia maritală a fost
efectuată o analiză asupra unui eşantion de 1.800 de persoane (900 de cupluri) care au
completat inventarul ENRICH. Mai jos sunt prezentate pe scurt corelaţiile dintre aceste
cinci scale.

Tabelul 1: Dinamici relaţionale & Satisfacţia de cuplu (2008)

Satisfacţia Încrederea Asertivitatea Evitarea Dominanţa

cuplului în sine partenerului
Satisfacţia 1.0
cuplului
Încrederea .49 1.0
în sine
Asertivitatea .73 .47 1.0
Evitarea -.60 -.45 -.81 1.0
Dominanţa -.71 -.45 -.68 .71 1.0
partenerului

Persoanele care au o satisfacţie maritală ridicată au tendinţa de a prezenta niveluri

ridicate de asertivitate şi încredere în sine şi niveluri coborâte de evitare şi dominanţă a
partenerului. Această concluzie are la bază corelaţiile pozitive ridicate ale satisfacţiei
maritale cu asertivitatea (r = .73) şi încrederea în sine (r = .49), precum şi corelaţiile
negative cu evitarea (r = .60) şi dominanţa partenerului (r = -.70).
Persoanele asertive au tendinţa de a avea încredere în ele însele, iar cele care sunt
evitante au tendinţa de a percepe niveluri ridicate de dominanţă din partea partenerului.
Această concluzie are la bază corelaţia pozitivă a asertivităţii cu încrederea în sine (r
= .47) şi corelaţia pozitivă dintre evitare şi dominanţa partenerului (r = .71).
Persoanele care au niveluri ridicate de asertivitate şi încredere în sine au tendinţa
de a avea niveluri coborâte de evitare şi dominanţă a partenerului. Faptul acesta este
reflectat de corelaţiile negative dintre asertivitate şi evitare (r = -.81), respectiv,
dominanţa partenerului (r = -.68). Există de asemenea o corelaţie negativă între
încrederea în sine şi evitare (r = -.45), respectiv, dominanţa partenerului (r = -.45).
 DINAMICI RELAŢIONALE ŞI TIPURI DE CUPLURI

Studiul de faţă compară cele cinci tipuri de cupluri din ENRICH cu cele patru
scale din domeniul Dinamici relaţionale (Kouneski şi Olson, 2004). Cele cinci tipuri de
cupluri variază de la foarte fericite (energice) la foarte puţin fericite (devitalizate).

Tabelul 2: Dinamici relaţionale şi tipuri de cupluri ENRICH (%)

Energice Armonioase Convenţionale Conflictuale Devitalizate

Asertivitate
Amândoi – ridicată 95% 74% 52% 14% 4%
Amândoi – coborâtă 1 1 2 15 33

Încredere în sine
Amândoi – ridicată 79 58 41 23 11
Amândoi – coborâtă 1 2 5 17 30

Evitare
Amândoi – ridicată 1 1 4 17 36
Amândoi – coborâtă 86 58 29 9 2

Dominanţa
partenerului
Amândoi – ridicată 1 3 7 35 64
Amândoi – coborâtă 77 32 13 2 1

Observaţie: rezultatele indică dacă ambii partenerii au obţinut scoruri individuale

procentuale ridicate sau coborâte pe o scală dată; celelalte combinaţii sunt omise.

Tipul energic are preponderenţa cea mai mare între cuplurile în care ambii
parteneri au niveluri ridicate de asertivitate (95%) şi încredere în sine (86%), respectiv,
niveluri coborâte de evitare (86%) şi dominanţă a partenerului (77%).
La extrema opusă a cuplurilor devitalizate, găsim tiparul opus raportat la aceste
patru variabile. Aproximativ o treime (33%) dintre cuplurile devitalizate aveau niveluri
coborâte de asertivitate şi circa 30% aveau niveluri coborâte de încredere în sine. 36%
dintre cuplurile devitalizate au înregistrat niveluri ridicate de evitare şi circa două treimi
(64%) au prezentat niveluri ridicate la dominanţa partenerului.
În concluzie, cu cât mai sănătos şi mai fericit este cuplul, cu atât mai mari vor fi
scorurile celor doi parteneri la asertivitate şi încredere în sine, şi cu atât mai mici vor fi
scorurile lor la evitare şi dominanţa partenerului. Într-un alt studiu, Craddock (2006) a
descoperit că femeile care au suferit abuz parental aveau niveluri mai mici de satisfacţie
relaţională, iar acest efect a fost reflectat de scorurile coborâte pe scala Încredere în sine.
 DINAMICI RELAŢIONALE ŞI SCALELE PREPARE

A fost efectuată o analiză corelaţională asupra unui eşantion de 2.766 de persoane

care au făcut evaluarea PREPARE. Corelaţiile au fost calculate între cele trei domenii ale
Asertivităţii, Evitării şi Dominanţei partenerului (domeniul Încrederea în sine nu era
disponibil) şi alte trei domenii PREPARE (Personalitate, Comunicare şi Rezolvarea
conflictelor). Rezultatele sunt prezentate pe scurt mai jos.

Persoanele cu scoruri ridicate la asertivitate tind:

 Să aibă scoruri mici la Evitare (r = -.72)
 Să aibă scoruri mici la Dominanţa partenerului (r = -.50)
 Să le placă personalitatea partenerului (r = .49)
 Să aibă o părere bună despre modul în care comunică cu partenerul
(r = .77)
 Să aibă o părere bună despre modul în care sunt rezolvate
conflictele în cuplu (r = .68)

Au existat relaţii specifice între cele trei scale din acest domeniu. Asertivitatea a
corelat negativ cu Evitarea (-.72) şi Dominanţa partenerului (-.50). Aceasta înseamnă că
cu cât mai asertiv este cineva, cu atât mai puţin va recurge la evitare şi îşi va percepe
partenerul ca dominator.
Asertivitatea corelează foarte mult cu alte domenii din PREPARE. Cu cât mai
ridicat este scorul la Asertivitate, cu atât mai mult persoana respectivă va agrea
personalitatea partenerului său (.49), comunicarea din cuplu (.77) şi modul în care îşi
rezolvă conflictele (.68).

Persoanele cu scoruri ridicate la Evitare tind:

 Să aibă niveluri coborâte de asertivitate (r = -.72)
 Să aibă scoruri ridicate la Dominanţa partenerului (r = .62)
 Să le displacă personalitatea partenerului (r = -.59)
 Să le displacă modul în care comunică în cuplu (r = -.66)
 Să le displacă modul în care îşi rezolvă conflictele în cuplu (r = -.71)

Aşa cum am indicat anterior, persoanele cu niveluri ridicate de evitare au tendinţa

de a fi mai puţin asertive. Cum era de aşteptat, există o corelaţie pozitivă între evitare şi
dominanţa partenerului (.62), indicând faptul că cu cât mai mult recurge cineva la evitare,
cu atât mai mult îşi va percepe partenerul ca fiind dominant.
Spre deosebire de asertivitate, persoanele cu scoruri ridicate la evitare au tendinţa
de a-şi percepe relaţia cu partenerul în termeni mai negativi. Persoanele cu niveluri
ridicate de evitare tind să nu agreeze personalitatea partenerului (-.59) şi să nu aibă o
părere bună despre comunicarea lor (-.66) şi modul în care rezolvă conflictele (-.71).
În schimb, persoanele care îşi consideră partenerul ca fiind dominant (scoruri
ridicate la Dominanţa partenerului) au tendinţa de a nu agrea personalitatea partenerului
(-.83) şi de a nu le plăcea modul în care comunică (-.67) şi îşi rezolvă conflictele cu
partenerul (-.66).
 În concluzie, această analiză demonstrează clar faptul că persoanele asertive tind
să-şi vadă relaţia în termeni pozitivi, în timp ce persoanele evitante tind să-şi vadă relaţia
în termeni negativi. Prin urmare, un obiectiv important al programului este să mărească
nivelul de asertivitate al fiecărui participant pentru ca astfel aceştia să-şi poată forma o
mai bună înţelegere reciprocă a sentimentelor, nevoilor şi preferinţelor.

Capitolul 6:
Diagrama cuplului şi a familiei

Cuprins:
Diagrama cuplului şi a familiei
Modelul Circumplex
Ataşamentul familial şi de cuplu
Flexibilitatea cuplului şi a familiei
Tipuri de cupluri şi familii
Schiul şi echilibrul dinamic în Diagrama cuplului şi a familiei: o analogie
Dinamica familiei în televiziune şi filme
Raportul facilitatorului
Ipoteze: relaţiile echilibrate sunt mai sănătoase
Studii care validează ipotezele privitoare la diagramă
Schimbări ale tipului de familie de-a lungul ciclului vieţii
Schimbări ale tipului de familie legate de stres
Oferirea feedbackului folosind diagramele

DIAGRAMA CUPLULUI ŞI A FAMILIEI

Diagramele sunt realizate după un model circumplex

Diagrama cuplului şi a familiei au la bază cele două concepte cheie ale

ataşamentului şi flexibilităţii. Diagramele derivă din Modelul circumplex al sistemelor
maritale şi familiale, conceput iniţial de David H. Olson, Douglas Sprenkle şi Candyce
Russel (1980). În acest capitol vom prezenta pe larg modulul şi vom descrie conceptele şi
ipotezele de bază. O prezentare detaliată a modelului circumplex se găseşte pe
www.facesiv.com.
Istoric vorbind, Modelul circumplex al sistemelor maritale şi familiale a
identificat 16 tipuri de cupluri şi relaţii familiale. A fost conceput pentru a umple golul
care există în mod obişnuit între cercetare, teorie şi practică. O modalitate majoră folosită
în acest sens a fost dezvoltarea sistematică a scalelor de auto-raportare bazate pe modelul
circumplex, denumite FACES (versiunile I, II, III şi IV), acronim pentru Family
Adaptibility and Cohesion Evaluation Scale (Scala de evaluare a adaptabilităţii şi
coeziunii familiale). Mai mult de 1000 de studii au fost realizate folosind FACES, care au
 devenit cele mai populare scale de auto-reportare pentru evaluarea funcţionării familiei.
Vezi www.facesiv.com pentru o prezentare istorică şi actualizări.
Diagramele pentru cuplu şi familie folosite în PREPARE/ENRICH reprezintă o
versiune revizuită şi simplificată a modelul circumplex pentru sistemele maritale şi
familiale. Ideile şi scalele teoretice folosite în Digrama cuplului şi a familiei sunt foarte
similare cu modelul circumplex original, care a fost creat pentru terapeuţii maritali şi
familiali şi folosea un limbaj mult mai clinic, aferent teoriei sistemului familial.
Deoarece Diagramele pentru cuplu şi familie sunt concepute pentru a fi folosite
direct cu cuplul, acestea se deosebesc de modelul circumplex original în mai multe
aspecte:
 Terminologia descriptivă în diagrame a fost simplificată, iar termenii clinici au
fost înlocuiţi. „Ataşamentul” înlocuieşte „Coeziunea”, iar „Flexibilitatea”
înlocuieşte „Adaptabilitatea”. Au fost folosiţi termenii descriptivi privitori la
ataşament şi flexibilitate în locul termenilor clinici (de pildă, dezangajat, haotic,
rigid).
 Numărul de niveluri de ataşament şi flexibilitate a fost crescut de la patru la cinci
niveluri. Crescând numărul de niveluri de la 4 la 5 la ambele dimensiuni a crescut
numărul de tipuri de cupluri şi sisteme familiale de la 16 la 25. Acest număr mai
mare de tipuri oferă o reprezentare mai acurată a spectrului de familii normale şi
clinice.
 Reprezentarea a fost modificată de la modelul circular la unul rectangular.

(Vezi figura Diagrama cuplului şi a familiei)

DIAGRAMA CUPLULUI ŞI A FAMILIEI

INDICATORI NEECHILIBRAT
FLEXIBILITATE EXCESIV DE FLEXIBIL
SCHIMBARE Prea multă schimbare
LEADERSHIP Deficit de leadership
INDICATORI Neechilibrat Echilibrat Neechilibrat
ÎMPĂRŢIRE ROLURI Rocade de roluri dramatice
ATAŞAMENT Detaşat Relativ ataşat până la foarte ataşat Excesiv de DISCIPLINĂ
ataşat Disciplină eratică
„Eu” vs. „noi” Prea mult „Eu” Prea mult „Noi” Echilibrat
Individualitate Echilibru bun între „Eu” şi „Noi” Comuniune
ATAŞAMENT Puţin ataşament Ataşament moderat până la Prea mult ataşament Zona medie
ECHILIBRAT
ridicat INDICATOR RELATIV FLEXIBIL PÂNĂ
LOIALITATE Lipsa loialităţii Loialitate moderată până la FLEXIBILITATE
Loialitatea impusă LA FOARTE FLEXIBIL
ridicată SCHIMBARE Neechilibrat
Se poate schimba atunci când
INDEPENDENŢĂ Independenţă ridicată Interdependenţă Dependenţă ridicată este necesar
LEADERSHIP Leadership co-participativ
ÎMPĂRŢIREA ROLURILOR Roluri co-participative
DISCIPLINĂ Disciplină democratică

INDICATORI NEECHILIBRAT
FLEXIBILITATE INFLEXIBIL
SCHIMBARE Prea puţină schimbare
LEADERSHIP Leadership despotic
ÎMPĂRŢIRE ROLURI Rolurile rareori se schimbă
DISCIPLINĂ Disciplină strictă
Ataşamentul familial şi de cuplu

Ataşamentul este definit drept legătura emoţională pe care membrii cuplului şi ai

familiei o au unul cu celălalt. Există cinci niveluri de ataşament, variind de la detaşare
(foarte coborât) la relativ ataşat, ataşat, foarte ataşat şi excesiv de ataşat (foarte ridicat) -
vezi Diagrama.
Este propusă ipoteza că cele trei niveluri centrale sau echilibrate de coeziune
(relativ ataşat, ataşat şi foarte ataşat) corespund unei vieţi de familie şi maritale optime.
Extremele sau nivelurile neechilibrate (detaşat şi excesiv de ataşat) sunt în general mai
problematice pentru relaţii, pe termen lung.
Ataşamentul se focalizează asupra modului în care sistemele contrabalansează
individualitatea şi comuniunea. În zona de coeziune echilibrată a modelului, familiile
reuşesc să realizeze un echilibru moderând şi individualitatea şi comuniunea. Persoanele
pot să fie şi independente de familie, dar şi conectate.
Patru indicatori sunt folosiţi pentru a evalua ataşamentul în cupluri şi familii:
individualitate (eu) versus comuniune (noi), ataşament, loialitate şi independenţă
versus dependenţă (vezi Diagrama). Mai jos vă prezentăm pe scurt tipurile dinamice de
cupluri/familii echilibrate sau neechilibrate.
Cuplurile şi familiile cu probleme maritale adesea cad în zona detaşată sau
neechilibrată a unei prea mari individualităţi sau segregări. Persoanele detaşate „îşi văd
de ale lor” şi au un ataşament sau devotament limitat pentru relaţia lor. Atunci când
nivelurile de coeziune sunt foarte ridicate (excesiv de ataşate), în familie există prea mult
consens/ataşament emoţional şi prea puţină independenţă.
Cuplurile şi familiile echilibrate (relativ ataşate, ataşate şi foarte ataşate) tind să
fie mai funcţionale de-a lungul ciclului vieţii. Acestea au capacitatea de a echilibra
individualitatea (”eu”) şi comuniunea („noi”) în relaţia lor. La nivelul mai coborât există
mai multă individualitate, iar la nivelul mai ridicat – mai multă comuniune. În ce priveşte
loialitatea, aceasta creşte de la nivelul relativ ataşat la nivel foarte ataşat. În relaţiile
relativ ataşate există mai multă independenţă, iar în cele foarte ataşate – mai multă
dependenţă. Toate nivelurile echilibrate, însă, prezintă un oarecare grad de
interdependenţă.
Poemul „Despre căsătorie” de Kahil Gibran, din volumul The Prophet, descrie cu
deosebită elocvenţă conceptul de echilibru între individualitate şi comuniune.

Cântaţi şi dansaţi împreună şi fiţi voioşi

Dar îngăduiţi-vă unul altuia să fiţi singuri –
Aşa cum şi corzile unei lăute sunt singure
Chiar dacă vibrează în aceeaşi melodie
Lăsaţi spaţii în comuniunea voastră
Ca vânturile cerului să danseze printre voi.”

Nivelurile neechilibrate de coeziune se găsesc la extrema de jos (detaşare) sau la

cea de sus (ataşament excesiv). O relaţie detaşată adesea prezintă o separare emoţională
extremă şi foarte puţină apropiere. Lipseşte loialitatea şi majoritatea persoanelor în astfel
de situaţii sunt în general independente. Există puţină implicare din partea membrilor
familiei şi un nivel ridicat de individualitate şi independenţă. Într-o relaţie excesiv de
ataşată există un nivel extrem de ataşament emoţional şi loialitatea este impusă.
Persoanele în astfel de situaţii sunt foarte interdependente şi reactive reciproc. Există un
deficit de individualitate şi puţin spaţiu privat este îngăduit. Energia familiei este
focalizată în interiorul familiei şi nu există decât puţini prieteni individuali din afară.
În concluzie, nivelul foarte ridicat de ataşament (excesiv de ataşat) şi nivelul
foarte coborât de ataşament (detaşat) tind să fie problematice pentru persoane şi evoluţia
relaţiei pe termen lung. Pe de altă parte, relaţiile cu scoruri moderate au capacitatea de a
echilibra individualitatea şi comuniunea într-un mod mult mai funcţional. Multe relaţii
vor avea probleme dacă funcţionează la una din aceste extreme prea mult timp. Totodată,
este de aşteptat ca familiile şi cuplurile să-şi modifice nivelul de ataşament de-a lungul
timpului.

Flexibilitatea cuplului şi a familiei

Flexibilitatea reprezintă cantitatea de schimbare la nivel de leadership, roluri

relaţionale şi reguli de relaţionare. Conceptele specifice create pentru a măsura
flexibilitatea sunt: schimbarea, coparticiparea la leadership şi disciplina. Cele cinci
niveluri de flexibilitate variază de la inflexibil (foarte coborât) la relativ flexibil (coborât
spre moderat) la flexibil (moderat) la foarte flexibil (moderat spre ridicat) la excesiv de
flexibil (foarte ridicat).
Flexibilitatea se focalizează asupra modului în care sistemele contrabalansează
stabilitatea cu schimbarea. La fel ca în cazul ataşamentului, se formulează ipoteza că
nivelurile centrale sau echilibrate de flexibilitate (relativ flexibil, flexibil şi foarte flexibil)
sunt mult mai favorabile unei bune funcţionări de cuplu şi familie, în timp ce extremele
(inflexibil şi excesiv de flexibil) sunt cele mai problematice pentru cupluri şi familii, pe
măsură ce parcurg ciclurile vieţii.
Patru indicatori sunt folosiţi pentru a evalua flexibilitatea în cupluri şi familii:
schimbarea, leadershipul, rolurile şi disciplina (vezi Diagrama). În continuare vă
prezentăm succint dinamica tipurilor de cupluri echilibrate sau neechilibrate.

Cuplurile şi familiile echilibrate au capacitatea de a gestiona atât stabilitatea, cât

şi schimbarea. O relaţie relativ flexibilă tinde să prezinte caracteristicile unui leadership
democratic, cu anumite negocieri la care participă şi copiii. Rolurile sunt stabile şi, într-o
măsură, împărţite, iar regulile sunt aplicate riguros, cu puţine schimbări. O relaţie
flexibilă are un leadership egalitar, cu o abordare democratică în privinţa luării deciziilor.
Negocierile sunt deschise şi îi includ în mod activ şi pe copii. Rolurile sunt împărţite şi
deschise la schimbare, atunci când este necesar. Regulile pot fi schimbate şi corespund
vârstei. O relaţie foarte flexibilă tinde spre împărţirea leadershipului şi a rolurilor.
Regulile sunt foarte flexibile şi rapid ajustate atunci când este nevoie de schimbare.
Cuplurile şi familiile neechilibrate tind să se situeze fie la extrema unei prea mari
stabilităţi (inflexibilitate), fie la extrema a prea multe schimbări (flexibilitate excesivă).
Într-o relaţie inflexibilă, un membru este la conducere şi deţine o foarte mare autoritate.
Negocierile tind să fie limitate, majoritatea deciziilor fiind impuse de către lider. Rolurile
sunt strict definite, iar regulile nu se pot schimba. O relaţie excesiv de flexibilă deţine un
leadership eratic sau limitat. Deciziile sunt impulsive sau insuficient deliberate. Rolurile
sunt neclare şi adesea sunt pasate de la un membru la altul.
 În concluzie, nivelurile foarte ridicate de flexibilitate (excesiv de flexibil) şi
nivelurile foarte coborâte de flexibilitate (inflexibil) tind să fie problematice pentru
persoane şi evoluţia relaţiei pe termen lung. Relaţiile cu scoruri moderate (de la relativ
flexibile la foarte flexibile) au capacitatea de a echilibra schimbarea şi stabilitatea într-un
mod mult mai funcţional.

Tipuri de cupluri şi familii

Diagrama cuplului şi a familiei descrie 25 de tipuri de cupluri şi familii. Există cinci

niveluri de ataşament şi cinci niveluri de flexibilitate care, combinate, generează 25 de
tipuri. Există 9 tipuri echilibrate, 12 tipuri medii şi 4 tipuri neechilibrate (vezi
Diagrama).
Cele 9 tipuri echilibrate se găsesc la nivelurile echilibrate (3 zone centrale) de
ataşament şi flexibilitate. Aceste cupluri şi familii sunt considerate ca fiind cele mai
funcţionale şi sănătoase. Ele au capacitatea de a echilibra individualitatea şi comuniunea
(Ataşament), dar şi stabilitatea şi schimbarea (Flexibilitate).
Cele 12 tipuri medii prezintă echilibru la o dimensiune (ataşament sau
flexibilitate) şi dezechilibru la cealaltă. Aceste cupluri şi familii în general funcţionează
bine până într-un moment de stres, când adesea alunecă la un nivel mai neechilibrat.
Cele 4 niveluri neechilibrate comportă niveluri neechilibrate de ataşament şi
flexibilitate. Aceste cupluri şi familii sunt considerate a fi cele mai disfuncţionale şi
nesănătoase. Ele tind să se blocheze la extreme, fiind fie „detaşate” sau „excesiv de
ataşate” (Ataşament), fie „inflexibile” sau „excesiv de flexibile” (Flexibilitate).

Schiul şi echilibrul dinamic în Diagrama cuplului şi a familiei: o analogie

Se poate face o analogie între sistemele familiale echilibrate versus neechilibrate

şi schiorii experţi versus novici, comparaţie făcută prima dată într-un articol semnat de
Walsh şi Olson (1989). Schiorii experimentaţi funcţionează asemenea unui sistem
echilibrat, în timp de novicii se comportă asemenea unui sistem neechilibrat.
În ce priveşte ataşamentul, cuplurile şi familiile trebuie să stabilească un echilibru
între individualitate şi comuniune. Aceste două domenii pot fi comparate cu picioarele
schiorului. Schiorii experimentaţi îşi ţin picioarele laolaltă şi îşi trec cu uşurinţă greutatea
de pe un picior pe altul, obţinând un echilibru între individualitate şi comuniune. În mod
similar, cuplurile şi familiile echilibrate au capacitatea de a comuta între individualitate şi
comuniune, într-o manieră fluidă. În schimb, schiorii novici tind să-şi ţină picioarele fie
prea depărtate (prea multă individualitate), fie prea apropiate (prea mult ataşament), astfel
dând naştere la un sistem neechilibrat. Cuplurile şi familiile neechilibrate de asemenea
tind să se blocheze într-una din extremele individualităţii sau comuniunii şi nu au
capacitatea de a stabili un echilibru.
În ce priveşte flexibilitatea, este necesar ca familiile şi cuplurile să menţină în
echilibru stabilitatea şi schimbarea. Aceste două domenii pot fi echivalate cu mişcarea
corpului schiorului. Dacă urmărim coborârea unui schior expert, observăm fluiditatea
mişcării sale şi cum picioarele se mişcă în sus şi în jos pentru a absorbi şocurile, în timp
ce trunchiul se menţine drept. Cu alte cuvinte, au şi stabilitate a trupului, dar şi abilitatea
de schimbare. La fel, în cuplurile şi familiile echilibrate, există abilitatea de a menţine
stabilitatea, dar şi de a face schimbări atunci când este necesar. În schimb, novicii tind să-
şi ţină corpul rigid şi când lovesc un obstacol, devin şi mai rigizi (neechilibraţi), fapt care
adesea conduce la o prăbuşire haotică. Cuplurile şi familiile neechilibrate de asemenea
par să fie prea focalizate pe stabilitate (conducând la rigiditate) sau prea deschise la
schimbare (ducând la haos).
În ce priveşte comunicarea, analogia cu schiul este la fel de edificatoare. Schiorii
experţi cunosc foarte bine terenul de schi, inclusiv obstacolele, lumina, calitatea stratului
de zăpadă, şi folosesc acest feedback pentru a lua decizii bune. Similar, cuplurile şi
familiile echilibrate sunt deschise la comunicare şi feedback din alte surse pentru a-şi
ajusta cât mai bine nivelurile de ataşament şi flexibilitate. În schimb, novicii adesea nu
cunosc condiţiile terenului şi nici cum să folosească o astfel de informaţie. Cuplurile şi
familiile neechilibrate de asemenea ignoră sau nu pot să accepte feedback de la alţii care
le-ar putea ajuta să-şi îmbunătăţească abilitatea de a-şi modifica nivelul de coeziune şi
flexibilitate.
Stresul în mod clar evidenţiază diferenţele dintre schiorii experţi şi novici,
respectiv dintre cuplurile/familiile echilibrate şi neechilibrate. Schiorii experţi, asemenea
sistemelor echilibrate, au capacitatea de a deveni mai unitari şi flexibili în condiţii de
stres. Pe de altă parte, la fel ca în sistemele neechilibrate, schiorii novici se blochează în
extremele coeziunii şi flexibilităţii, fapt care nu face decât să le agraveze insuccesul în
gestionarea situaţiei de stres sau criză. La fel ca în schi, cuplurile şi familiile trebuie să
devină mai unitare şi flexibile pentru a putea face faţă cu succes terenului schimbător al
vieţii.

Dinamica familiei în televiziune şi filme

Filmele şi showurile TV adesea portretizează excelent dinamica de cuplu şi

familie. Dat fiind că tind să fie mult mai interesante şi mai dramatice, tipurile familiale
neechilibrate sunt abordate mult mai adesea decât tipurile echilibrate. Unele filme
prezintă şi modul în care familiile se schimbă ca reacţie la un factor de stres sau odată cu
înaintarea în vârstă. În această secţiune, vom arunca o privire asupra câtorva filme care
prezintă câteva tipuri familiale. Familiile din multe filme clasice şi actuale pot sluji drept
exemple ale diverselor tipuri de familie. În continuare vă propunem o selecţiune de
exemple bune de diverse tipuri de familii.

Toată lumea îl iubeşte pe Raymond: o familie excesiv de ataşată şi inflexibilă

Serialul îl are în centru pe Ray Barone, un cronicar sportiv de succes care

locuieşte în Long Island împreună cu soţia, Debra, o fiică, Ally, şi doi gemeni, Geoffrey
şi Michael. Părinţii lui Ray, Frank şi Marie, locuiesc chiar vizavi, fapt care le oferă
numeroase ocazii de a interveni în viaţa lui Ray.
Fratele Robert, poliţist divorţat, ba pleacă din casa părinţilor, ba se întoarce la ei,
şi găseşte o deosebită plăcere în a-şi invidia fratele pentru carieră şi viaţa de familie
reuşită. Invidia sa este ilustrată şi prin convingerea sa că Marie, mama sa, întotdeauna l-a
preferat pe Raymond. Familia prezintă o mare măsură de ataşament excesiv, astfel că
părinţii şi fratele lui Raymond se găsesc mai tot timpul acasă la acesta. Aşa cum se
obişnuieşte într-o astfel de familie, viaţa personală şi relaţia Debrei şi a lui Ray adesea fac
subiectul conversaţiei familiei. Membrii familiei nu reuşesc să se individualizeze. Debra
se luptă fără speranţă pentru mai mult spaţiu şi autonomie din partea părinţilor lui Ray,
dar rareori reuşeşte fără să plătească sub forma vizitelor incriminatoare ale soacrei ei.
Marie este capul matriarhal al familiei şi încearcă să-i controleze pe ceilalţi, ceea
ce constituie un tipar tipic sistemelor rigide. Inflexibilitatea sistemului socrilor se
întrevede şi în incapacitatea băieţilor de a face vreo schimbare în propriile vieţi sau de a
acţiona împotriva dorinţelor mamei fără a plăti preţul relaţional.
Aşa cum este caracteristic într-un sistem neechilibrat, comunicarea este deficitară,
plină de secrete şi caracterizată de mesaje indirecte şi reduceri la tăcere. Rareori se văd şi
exemple de comunicare pozitivă şi sănătoasă în această familie.

Ce facem cu Bob?: o familie ataşată şi inflexibilă

Capul familiei Marvin este un psihiatru proeminent, dr. Leo Marvin (Richard
Dreyfuss), autorul unei cărţi intitulate Baby Steps. El şi soţia lui, Fay (Julie Hagerty), au o
fiică adolescentă, Anna, şi un băiat de 9 ani, Sigmund. Leo este foarte sigur pe sine şi
exercită un control puternic asupra familiei sale. Fay este o femeie casnică afectuoasă şi
grijulie, care încearcă să-şi susţină soţul; ambii copii sunt oarecum distanţi faţă de
familie.
Ca familie, Marvinşii funcţionează ca un sistem ataşat inflexibil, dat fiind tatăl
atât de autoritar şi nivelul scăzut de apropiere emoţională în familie. Aptitudinile lor de
comunicare sunt slabe, în principal din cauză că tatăl încearcă să controleze schimbul de
informaţii şi nu-i lasă pe ceilalţi să spună mare lucru despre familie.
Familia trece printr-o mare schimbare atunci când Bob Wiley (Bill Murray)
devine pacientul dr. Marvin. Bob devine aşa de dependent de dr. Marvin că se duce după
el la casa de vacanţă a familiei. Cam în aceeaşi perioadă, showul TV Good morning,
America îl contactează pe dr. Marvin pentru a-i lua un interviu la reşedinţa sa de pe malul
lacului. Bob devine implicat în realizarea interviului deoarece doreşte să spună cât de
mult l-a ajutat consilierea dr. Marvin. În timpul filmărilor, Bob este foarte bine articulat;
în schimb, dr. Marvin se emoţionează aşa de tare că nu mai reuşeşte să lege nici două
cuvinte.
Pe parcursul filmului, Bob devine tot mai prezent în familie, fapt care duce la o
reechilibrare a nivelurilor – flexibilitate şi ataşament ridicat, plus aptitudini de
comunicare bune. Bob încurajează familia să-şi exprime sentimentele şi să se distreze
împreună. El îl ajută pe Sigmund (Siggy) să înveţe să facă scufundări în lac, lucru pe care
Leo nu-l reuşise. Leo pierde controlul total asupra familiei şi cu toţii se vor bucura de
stilul de operare mai flexibil încurajat de Bob. Leo devine tot mai frustrat şi detaşat de
familie, fapt care îi provoacă o depresie pentru care va fi nevoit să se interneze. Însă, în
cele din urmă, familia se schimbă şi este mult mai echilibrată ca urmare a apariţiei lui
Bob.

RAPORTUL FACILITATORULUI
(preluat direct din raportul facilitatorului)
 Diagrama cuplului descrie modul în care fiecare partener percepe relaţia lor de
cuplu. De multe ori, partenerii văd diferit relaţia dat fiind că au aşteptări diferite şi
experienţe de viaţă deosebite care le influenţează cadrul de referinţă.

Diagrama cuplului

Excesiv
de flexibilă

F
L
E Foarte
X flexibilă
I
B
I
L Flexibilă
I
T
A Relativ
T flexibilă
E

Inflexibilă

Detaşată Relativ Ataşată Foarte Excesiv de

ataşată ataşată ataşată

ATAŞAMENT

Ataşamentul cuplului este definit ca reprezentând ataşamentul emoţional simţit de

fiecare partener faţă de celălalt. La această dimensiune, relaţia poate varia de la detaşată
la excesiv de ataşată.

 Daniel descrie această relaţie ca fiind ataşată. Aceste persoane realizează un

echilibru sănătos între „noi” şi „eu”, sau ataşament şi individualitate, fapt care
reflectă o relaţie interdependentă. Majoritatea mariajelor sănătoase cultivă
ataşamentul, dar în acelaşi timp lasă spaţiu pentru ca fiecare partener să continue
să crească şi să se dezvolte individual.
  Maria descrie această relaţie ca fiind foarte ataşată. Aceste persoane adesea
prezintă un bun echilibru între ataşament şi individualitate, fapt care reflectă o
relaţie interdependentă. Mariajele sănătoase cultivă ataşamentul, dar totodată lasă
loc pentru ca fiecare partener să se ocupe de interesele şi activităţile individuale.

Flexibilitatea cuplului este definită drept capacitatea de adaptare la schimbările de rol şi

leadership ca răspuns la cerinţele vieţii. La această dimensiune, relaţiile pot varia de la
inflexibile la excesiv de flexibile.

 Daniel percepe relaţia ca fiind relativ flexibilă, cu mai multă stabilitate şi mai
puţină deschidere la schimbare. Uneori se pot împotrivi schimbărilor de
leadership sau roluri şi ar putea fi necesar să-şi amintească faptul că relaţiile
sănătoase adesea necesită abilitatea de a fi flexibile în timp ce răspund la cerinţele
unei vieţi aglomerate.
 Maria percepe relaţia ca fiind foarte flexibilă, cu un echilibru bun între
stabilitate şi schimbare. Cei doi parteneri adesea pot participa împreună la luarea
deciziilor şi au capacitatea de a se adapta la problemele curente. Majoritatea
cuplurilor funcţionează bine cu acest nivel de flexibilitate.

Discuţie de cuplu: Revedeţi rezultatele la ataşament şi flexibilitate. Poate fi util să

discutaţi care sunt aspectele pozitive la aceste niveluri de ataşament şi flexibilitate. De
asemenea poate fi util să discutaţi despre orice schimbare dorită (creştere sau descreştere)
în dreptul ataşamentului şi flexibilităţii.

Exerciţii PREPARE/ENRICH: Diagrama relaţiei voastre, Exerciţii pentru ataşament,

Exerciţii pentru flexibilitate.

Diagrama familiei (preluată direct din raportul facilitatorului) descrie modul în

care partenerii îşi văd familiile de provenienţă. Este important deoarece adesea oamenii
tind să recreeze tipul de familie în care au crescut sau să reacţioneze la acesta făcând
invers. Astfel, dacă partenerii provin din două sisteme familiale diferite în ce priveşte
ataşamentul sau flexibilitatea, lucrul acesta poate genera conflicte în relaţia lor de cuplu.
 Diagrama familiei

Excesiv
de flexibilă

F Foarte
L flexibilă
E
X
I
B Flexibilă
I
L
I
T Relativ
A flexibilă
T
E

Inflexibilă

Detaşată Relativ Ataşată Foarte Excesiv de

ataşată ataşată ataşată

ATAŞAMENT

Ataşamentul familiei este definit ca reprezentând ataşamentul emoţional perceput de

fiecare partener în familia de provenienţă. La această dimensiune, relaţiile familiale pot
varia de la detaşate la excesiv de ataşate.

 Daniel a crescut într-o familie relativ ataşată. Aceste persoane au perceput o

oarecare apropiere familială, cu multă libertate individuală şi de a avea relaţii în
afara familiei.
 Maria a crescut într-o familie excesiv de ataşată. Aceste persoane adesea
vorbesc despre un nivel ridicat de ataşament în familia de provenienţă,
ataşamentul şi loialitatea fiind priorităţi de vârf. Uneori este posibil să fi avut
parte de prea mult ataşament şi să-şi fi dorit mai multă libertate din partea
familiei.
Flexibilitatea familială este definită ca reprezentând abilitatea familiei de a se adapta la
schimbările de rol, leadership şi disciplină. La această dimensiune, relaţiile familiale pot
varia de la inflexibile la excesiv de flexibile.

 Daniel a crescut într-o familie inflexibilă. Aceste familii nu sunt foarte deschise
la schimbare. Membrii familiei adesea sunt prea rigizi şi se împotrivesc
schimbărilor la nivel de leadership, roluri şi rutină. Aceste familii au dificultăţi şi
în adaptarea la stres şi în găsirea de noi moduri de a rezolva problemele.
 Maria a crescut într-o familie relativ flexibilă. Aceste familii menţin un nivel
ridicat de structură şi organizare. Leadershipul, luarea deciziilor şi rolurile sunt
clar definite, cu o mică marjă de flexibilitate. Uneori pot avea anumite dificultăţi
în adaptarea la stres şi în găsirea unor noi moduri de a aborda dificultăţile.

Discuţie de cuplu: Revedeţi rezultatele la ataşamentul şi flexibilitatea familiei de

provenienţă. Discutaţi despre ataşamentul şi flexibilitatea familiei cu ajutorul unor
exemple actuale, cum ar fi respectarea sărbătorilor, sărbătorirea zilelor de naştere sau
administrarea disciplinei. Ce anume doreşte fiecare partener să preia din familia de
provenienţă în relaţia curentă? Ce anume doreşte să lase în urmă?

Exerciţii PREPARE/ENRICH: Diagrama relaţiei voastre, Exerciţii pentru ataşament,

Exerciţii pentru flexibilitate

IPOTEZE: RELAŢIILE ECHILIBRATE SUNT MAI SĂNĂTOASE

Mai multe ipoteze au fost derivate din Diagramă (Modelul circumplex) şi au fost
testate în sute de studii care au aplicat inventarul FACES. În general, aceste ipoteze au
fost confirmate.
Una dintre cele mai importante ipoteze derivate din Diagrama cuplului şi a
familiei compară tipurile de relaţii de cuplu şi familie echilibrate şi neechilibrate.
Relaţiile echilibrate tind să fie apropiate şi flexibile. Cele nouă tipuri de relaţii echilibrate
sunt localizate în zona centrală a diagramei.
Cuplurile sau familiile neechilibrate sunt inflexibile sau excesiv de flexibile şi/sau
detaşate sau excesiv de ataşate. Cele patru tipuri de relaţii neechilibrate sunt localizate în
cele patru colţuri ale diagramei.

Ipoteza 1:
Cuplurile sau familiile cu ataşament şi flexibilitate echilibrate vor funcţiona în general
mai bine de-a lungul ciclului vieţii de familie decât cele care se situează la extremele
acestor dimensiuni.

Un aspect important al Diagramei cuplului şi familiei îl reprezintă conceptul de

echilibru. Chiar dacă un sistem familial se situează la nivelurile centrale ale diagramei,
ocazional poate înregistra niveluri extreme la aceste dimensiuni. Însă, cuplurile/familiile
echilibrate nu funcţionează în mod tipic la extreme pe perioade lungi de timp.
 Cuplurile şi familiile din zona echilibrată a dimensiunii Ataşament le permit
membrilor lor experienţa de a fi în acelaşi timp independenţi şi ataşaţi de familie. Ambele
extreme sunt tolerate şi anticipate, însă familia nu funcţionează în permanenţă la valorile
extreme. Şi viceversa, tipurile familiale neechilibrate tind să funcţioneze doar la o
extremă şi nu-şi încurajează membrii să schimbe modul în care funcţionează ca familie.
Faptul acesta conduce la cea de-a doua ipoteză.

Ipoteza 2:
Tipurile echilibrate de cupluri şi familii au un repertoriu comportamental mai amplu şi
sunt mai capabile de schimbare decât tipurile neechilibrate.

Deoarece tipurile echilibrate de cupluri şi familii trebuie să echilibreze

individualitatea şi comuniunea (la ataşament) şi stabilitatea şi schimbarea (la
flexibilitate), îşi formează şi practică o serie de comportamente. Şi viceversa, relaţiile
neechilibrate în mod tipic au un tip extrem de comportament pe care îl folosesc de regulă.

Ipoteza 3:
Dacă aşteptările normative ale unui cuplu sau familii susţin extremele
comportamentale la una sau ambele dimensiuni ale Diagramei cuplului şi familiei, ele
vor funcţiona bine atâta timp cât membrii familiei acceptă aceste aşteptări.

Aşteptările normative în cultura noastră comportă două teme conflictuale care pot
crea probleme pentru cupluri şi familii. O temă este că membrii familiei trebuie să facă
lucruri împreună, ca familie. însă, cea de-a doua temă îi încurajează pe fiecare „să facă
ce-i place” şi „să se dezvolte pe sine”. Tema independenţei devine tot mai proeminentă
pe măsură ce copiii se apropie de vârsta adolescenţei şi a căpătat o mai mare importanţă
pentru un număr crescând de femei din cultura noastră. În consecinţă, multe familii
americane găsesc echilibrarea celor două teme ca fiind o problemă dificilă.
Familiile din cultura noastră continuă să difere mult în ce priveşte măsura în care
încurajează ataşamentul familial şi dezvoltarea individuală. Deşi majoritatea părinţilor ar
prefera ca propriii copii să adopte valori şi idei similare cu ale lor, ei doresc totodată şi ca
aceştia să devină întrucâtva autonomi şi distincţi de sistemul familiei.
Un număr tot mai mare de familii, însă, au aşteptări normative care pun un accent
mai puternic pe coeziunea familială decât pe independenţa membrilor familiei. Normele
acestor familii acordă importanţă coeziunii emoţionale şi fizice şi urmăresc niveluri
ridicate de consens şi loialitate.
Unele grupuri etnice din ţara noastră de asemenea au aşteptări ridicate privind
coeziunea familială versus independenţa membrilor familiei. Multe dintre aceste familii
ar putea fi descrise ca situându-se la extrema dimensiunii Ataşament (adică, excesiv de
ataşate), totuşi ele funcţionează bine atâta timp cât cuplul şi toţi membrii familiei aderă la
acele aşteptări.

Ipoteza 4:
Cuplurile echilibrate vor tinde să aibă aptitudini de comunicare mai pozitive decât
cuplurile/familiile extreme.
 Comunicarea este o dimensiune critică în Diagrama cuplului şi a familiei dat fiind
că facilitează mişcarea pe cele două dimensiuni. Aceasta ne conduce la două ipoteze
specifice care corelează comunicarea şi tipurile echilibrate de cupluri/familii, precum şi
schimbarea în ce priveşte ataşamentul şi flexibilitatea.
În general, aptitudinile pozitive de comunicare sunt considerate ca ajutând
sistemele maritale şi familiale să stabilească şi să menţină un echilibru între cele două
dimensiuni Ataşament şi Flexibilitate. Şi invers, aptitudinile negative de comunicare
împiedică familiile/cuplurile să se deplaseze în cele două zone centrale şi, astfel, cresc
probabilitatea că sistemele extreme vor rămâne extreme.
Aptitudinile de comunicare pozitive sunt:
 Asertivitatea
 Ascultarea activă
 Transmiterea unor mesaje clare şi congruente
 Afirmaţiile susţinătoare
 Aptitudini efective de rezolvare a problemelor

Aptitudinile de comunicare negative includ:

 Evitarea
 Aptitudini de ascultare deficitare
 Transmiterea unor mesaje incongruente
 Slabe aptitudini de rezolvare a problemelor

Ipoteza 5:
Aptitudinile de comunicare pozitive vor capacita cuplurile/familiile să-şi schimbe
nivelurile de ataşament şi flexibilitate mai uşor decât o pot face cuplurile/familiile
neechilibrate.

Dat fiind că relaţiile echilibrate în mod tipic au mai bune aptitudini de

comunicare, acestea sunt mult mai deschise la feedback din partea altor membri ai
familiei cu privire la ceea ce şi-a dori şi ar avea nevoie fiecare în termeni de flexibilitate
şi ataşament. Şi viceversa, tipurile neechilibrate adesea au slabe aptitudini de comunicare
şi sunt refractare la feedbackul oferit de diverşi membri ai familiei.

Ipoteza 6:
În abordarea stresului situaţional şi a schimbărilor developmentale din cadrul ciclului
vieţii de familie, familiile echilibrate îşi vor schimba nivelul de ataşament şi
flexibilitate, în timp ce familiile neechilibrate se vor împotrivi schimbării de-a lungul
timpului.

Diagrama cuplului şi a familiei permite integrarea teoriei sistemelor în evoluţia

familiei, propunere făcută cu mai bine de trei decenii în urmă de către Reuben Hill.
Astfel, ipoteza spune că familiile trebuie să se schimbe pe măsură ce parcurg tranziţiile
normale din viaţa de familie. Este de aşteptat ca stadiul vieţii de familie şi componenţa
familiei să aibă un impact considerabil asupra tipului de sistem familial.
Diagrama cuplului şi a familiei este dinamică prin faptul că presupune că
schimbarea poate surveni în relaţiile familiale, de-a lungul timpului. Familia este liberă să
se deplaseze în orice direcţie este cerută de o anumită situaţie, de stadiul în care se
găseşte şi socializarea membrilor săi.

STUDII CARE VALIDEAZĂ IPOTEZELE PRIVITOARE LA DIAGRAMĂ

Familii echilibrate versus familii neechilibrate

O ipoteză centrală derivată din model afirmă că familiile şi cuplurile echilibrate
vor funcţiona mai bine decât cuplurile şi familiile neechilibrate. Peste 250 de studii
(Kouneski, 2001; Olson şi Gorall, 2003) au confirmat această ipoteză majoră. Aceste
studii au comparat în general familii cu diverse simptome şi probleme emoţionale cu
familii non-clinice. Majoritatea acestor studii au folosit scala FACES (Scala de evaluare a
adaptabilităţii şi coeziunii familiei), în care scorurile mai mari obţinute la coeziune şi
flexibilitate reprezintă cupluri şi familii echilibrate. Această înseamnă că există o relaţie
liniară între funcţionarea sănătoasă şi scorurile FACES (Olson, 2000). Aceasta se
datorează faptului că versiunile FACES anterioare nu abordau nivelurile extrem de
ridicate de coeziune sau flexibilitate, însă FACES IV realizează acest obiectiv (aflaţi mai
multe despre FACES IV pe www.facesiv.com).
O susţinere puternică pentru ipoteza majoră vine şi din partea a circa 10 studii
care folosesc scala de evaluare clinică (CRS), instrumentul de evaluare observaţional
creat pentru a evalua dimensiunile Circumplex (Kouneski, 2001). Spre deosebire de
FACES, CRS nu abordează întregul continuum al dimensiunilor Coeziune şi Flexibilitate
şi relevă o relaţie curbilinie cu stilul de funcţionare al familiei (Thomas & Olson, 1993;
Thomas & Ozechowski, 2000).

Cuplurile/familiile echilibrate şi comunicarea

O altă ipoteză afirmă că familiile şi cuplurile echilibrate vor avea aptitudini de

comunicare mai pozitive decât familiile neechilibrate. Comunicarea poate fi măsurată la
nivel marital şi familial.
Într-un sondaj naţional realizat în rândul a 21.501 de cupluri căsătorite care au
răspuns la inventarul ENRICH, s-a descoperit că mariajele cele mai fericite sunt
echilibrate în ce priveşte coeziunea şi flexibilitatea şi au o comunicare foarte bună, în
comparaţie cu cele neechilibrate (Olson şi Olson, 2000). Într-o analiză a celor peste 20 de
studii asupra familiilor, Kouneski (2001) a descoperit că majoritatea studiilor au oferit o
susţinere solidă ipotezei că familiile echilibrate au o comunicare mai pozitivă decât
familiile neechilibrate.

SCHIMBĂRI ALE TIPULUI DE FAMILIE DE-A LUNGUL CICLULUI VIEŢII

Diagrama cuplului şi a familiei este dinamică prin faptul că presupune faptul

schimbările pot apărea şi chiar apar în tipul de familie, de-a lungul timpului. Familiile se
pot deplasa în orice direcţie cerută de situaţie, stadiu sau socializarea membrilor familiei.
Modelul poate fi folosit pentru a ilustra schimbările developmentale ale unui cuplu pe
măsură ce progresează de la curtenie la căsătorie, la perioada de sarcină, naşterea
copilului, creşterea copilului, creşterea şi lansarea adolescenţilor şi revenirea la statutul
de cuplu.
 Figura ilustrează schimbările trăite de un cuplu tânăr pe parcursul a 5 ani, de la
prima întâlnire până la naşterea primului copil şi ajungerea acestuia la vârsta de 4 ani. În
perioada de curtenie (1), cuplul a avut o relaţie foarte ataşată/foarte flexibilă. S-au simţit
aproape unul de celălalt (foarte ataşaţi) şi au avut stiluri foarte flexibile de leadership şi
luare a deciziilor.
În primul an de căsnicie (2), tinerii însurăţei pot fi descrişi cel mai bine ca fiind
excesiv de ataşaţi/flexibili. Fiind înamoraţi şi dornici să petreacă împreună cât mai mult
timp, cei doi încă se mai găsesc în faza „lunii de miere” şi sunt foarte ataşaţi emoţional.
În general sunt flexibili fiind în curs de organizare la nivel de roluri şi leadership.
Spre finalul celui de-al doilea an de căsnicie (3), efectul „lunii de miere” s-a
epuizat şi cuplul devine relativ flexibil/ataşat. Pasiunea reciprocă s-a mai domolit, iar
comuniunea lor s-a mai moderat, fiecare având o mai mare măsură de viaţă individuală.
Totodată rolurile şi stilul de viaţă s-au rutinat şi acum cei doi sunt relativ flexibili.
În cel de-al treilea an de căsătorie, cuplul are un copil (4). Bebeluşul le-a schimbat
în mod dramatic relaţia de cuplu, cei doi devenind o familie relativ ataşată/foarte
flexibilă. Prezenţa copilului a intensificat iniţial ataşamentul dintre soţ şi soţie, care s-au
simţit uniţi în misiunea de a-şi creşte copilul. Însă bebeluşul consumă mult din timpul şi
energia mamei, astfel că devine dificil pentru cei doi parteneri să petreacă un timp
împreună ca şi cuplu. În timp ce mama şi bebeluşul au o relaţie foarte strânsă, cuplul a
devenit relativ ataşat. Schimbarea este foarte mare în această perioadă, iar cuplul este
nevoit să se adapteze la noile provocări parentale. Viaţa este oarecum agitată, noapte de
noapte trebuind să hrănească bebeluşul şi să stea pe lângă el. Comportamentul
nepredictibil al acestuia adesea generează haos, fapt care face dificilă menţinerea unei
rutine fixe. Prin urmare cei doi au devenit o familie foarte flexibilă.
Până când copilul împlineşte 4 ani, viaţa se stabilizează pentru această familie (5)
şi acum funcţionează ca o familie ataşată/flexibilă. Dacă înainte erau un cuplu cu dublă
carieră, ulterior au adoptat roluri mai tradiţionale, mama rămânând acasă, dar acum ea se
întoarce la serviciu, cu un program de lucru part-time. Soţul petrece puţin timp cu copilul,
fiind mai focalizat asupra serviciului şi a promovării. Atât ataşamentul, cât şi
flexibilitatea lor au coborât cu un nivel, iar viaţa este acum mult mai uşor de administrat
pentru amândoi.

SCHIMBĂRI ALE SISTEMULUI FAMILIAL

PE PARCURSUL CICLULUI VIEŢII
 Proaspăt căsătoriţi

Pe scurt, acest exemplu ilustrează modul în care se poate schimba relaţia unui
cuplu, din perioada de curtenie şi pe parcursul primelor etape maritale. Schimbările pot
apărea treptat, de-a lungul lunilor, sau rapid, după naşterea copilului. Aceste schimbări
adesea survin fără o planificare specifică. Totuşi, cuplul poate negocia ce tip de relaţie îşi
doreşte şi poate fi mai proactiv în crearea tipului de relaţie pe care îl preferă ambii
parteneri. Aceste schimbări în sistemul de cuplu/familie sunt o versiune „instantanee” a
schimbărilor care apar la nivelurile de coeziune şi flexibilitate ale cuplului/familiei d-a
lungul ciclului vieţii de familie.

SCHIMBĂRI ALE TIPULUI DE FAMILIE LEGATE DE STRES

O ipoteză formulată în baza Diagramei se referă la modul în care cuplul şi familia

se adaptează la factori de stres majori. Tipurile de familii echilibrate vor reuşi să
gestioneze mai eficient stresul decât tipurile neechilibrate deoarece primele pot să-şi
schimbe sistemul (schimbare de ordinul 2) pentru a face faţă factorului de stres.
Următoarele principii generale pentru schimbarea legată de stres au fost formulate
după studierea impactului înregistrat de stres asupra a mai multe sute de cupluri şi familii,
folosind Diagrama cuplului şi a familiei (Olson, 2000). Primul principiu: în condiţii de
stres, cuplurile şi familiile adesea ating niveluri mai extreme atât la flexibilitate
(deplasarea către un sistem excesiv de flexibil), cât şi la coeziune (deplasarea către un
sistem excesiv de ataşat). Al doilea principiu: aproape întotdeauna, comunicarea creşte în
timpul unui eveniment stresant. Al treilea principiu: odată ce stresul s-a atenuat, cuplurile
şi familiile de regulă revin la un tip de sistem similar, dar rareori identic cu cel anterior
perioadei de stres. Al patrulea principiu: adesea, cuplurile şi familiile necesită un timp de
6 şi 12 luni pentru a se adapta la un factor de stres major. Al cincilea principiu: cuplurile
şi familiile echilibrate tind să devină neechilibrate în perioadele de stres, după care revin
la un alt tip de sistem echilibrat.

SCHIMBĂRI ALE SISTEMULUI DE FAMILIE ÎN URMA UNUI INFARCT

 Un aspect important al diagramei este abilitatea de a înţelege şi a schematiza
schimbările care au loc într-un sistem familial înainte şi după un stres major. Consideraţi
exemplul următor, în care soţul, John, suferă un infarct major la vârsta de 58 de ani. John
este un om de afaceri de succes, iar soţia sa, Martha, lucrează part-time. Împreună au un
fiu, Dan, student, şi o fiică, Ava, elevă la liceu. Înainte de infarct (punctul A), familia era
relativ ataşată/flexibilă, tip adecvat pentru stadiul lor de viaţă. La câteva ore după infarct
(punctul B), sistemul familial devine excesiv de ataşat/excesiv de flexibil, dat fiind că
familia nu ştie dacă tatăl are să supravieţuiască. Familia, împreună cu rudele şi prietenii
apropiaţi, se strâng acasă şi se susţin reciproc. Un nivel foarte ridicat de ataşament şi
legătură este creat, iar incertitudinea legată de supravieţuirea tatălui a generat destul de
mult haos în familie. Acesta este un exemplu despre modul în care niveluri de coeziune şi
flexibilitate, care altfel s-ar presupune a fi problematice pentru buna funcţionare a
familiei, pot fi cu adevărat foarte funcţionale.
În următoarele zile şi săptămâni, se organizează foarte bine ca grup, în încercarea
de a ajuta şi a susţine într-o manieră continuă. Familia rămâne laolaltă şi are o legătură
emoţională puternică, însă şi-a format un stil de operare structurat, creând un sistem
excesiv de ataşat/relativ flexibil (punctul C). Acest adaos de structură este o încercare de
a instaura puţină ordine în starea de haos. Casa familiei a devenit un loc de întâlnire şi
toată lumea a păstrat legătura la telefon.
Două luni mai târziu, John se întoarce acasă şi familia se schimbă din nou
devenind un sistem ataşat/relativ flexibil (punctul D). Încă mai sunt oarecum riguros
organizaţi pentru a avea grijă de el şi încep să revină la rutina normală. Ataşamentul s-a
mai atenuat, coborând de la nivelurile extreme. Însă familia este mai ataşată şi mai
organizată decât înainte de infarct, acesta fiind un stil benefic în perioada de recuperare a
familiei după stresul prin care au trecut cu toţii.
 Acest exemplu ilustrează abilitatea unei familii de a se adapta la o situaţie de
criză. Familia a schimbat nivelurile de sistem de mai multe ori pe parcursul săptămânilor
de după infarct, iar aceste schimbări au ajutat familia să gestioneze mai bine această
traumă majoră. Abilitatea familiei de a face schimbări într-o manieră fluidă, fără să se
blocheze într-un anumit tip, este foarte funcţională pentru că îi capacitează pe membri să
se adapteze mai bine la evenimente.
În concluzie, este de aşteptat ca familiile să se schimbe ca răspuns la o criză.
Conform ipotezelor formulate în diagrama cuplului şi a familiei, familiile echilibrate
dispun de resursele şi aptitudinile necesare pentru a-şi deplasa sistemul într-o manieră
potrivită pentru a depăşi cât mai bine o criză. În schimb, familiile neechilibrate nu au
resursele necesare pentru a-şi schimba sistemul şi, prin urmare, au dificultăţi mai mari în
a se adapta la o criză. Familiile echilibrate au o abilitate mai mare de a realiza schimbări
de ordinul 2, deoarece pot să-şi schimbe sistemul familial pentru a se adapta la crizele de
familie.

OFERIREA FEEDBACKULUI FOLOSIND

DIAGRAMA CUPLULUI ŞI A FAMILIEI

Fiecare partener şi-a descris relaţia de cuplu şi familia de origine în termeni de

ataşament şi flexibilitate, iar rezultatele sunt rezumate în diagramele cuplului şi familiei.
 Definiţi ataşamentul de cuplu şi de familie şi modul în care sunt echilibrate
individualitatea şi comuniunea.
 Definiţi flexibilitatea din cuplu şi familie şi modul în care sunt echilibrate
stabilitatea şi schimbarea.
 Descrieţi atât tipurile echilibrate, cât şi pe cele neechilibrate de relaţii de cuplu şi
familie.
 Prezentaţi pe scurt diagrama cuplului şi a familiei şi propria experienţă în
folosirea acestora cu alte cupluri. Arătaţi cuplului unde se situează în aceste
diagrame.
 Folosiţi aceste exemple în discuţia cu cuplul despre ataşamentul şi flexibilitatea în
familia de provenienţă:

Întâlnirile de familie de sărbători Sărbătorirea unei zile de naştere sau aniversări

Timpul cinei/timpul meselor Disciplina şi responsabilităţile parentale
Ataşamentul în relaţia părinţilor Flexibilitatea în căsnicia părinţilor
Îngrijirea unui membru bolnav Adaptarea la o schimbare cauzată de stres

1. Cât de similare sau diferite au fost familiile voastre în termeni de ataşament şi

flexibilitate?
2. Cum s-ar putea răsfrânge aceste asemănări sau deosebiri asupra relaţiei voastre
curente?
3. Ce anume din familia voastră de provenienţă aţi dori să reiteraţi în relaţia voastră
de cuplu?
4. Ce anume din familia voastră de provenienţă aţi dori să nu reiteraţi în relaţia
voastră de cuplu?
 5. Cât de satisfăcuţi sunteţi cu nivelul actual de ataşament şi flexibilitate din relaţia
voastră de cuplu?
6. Gândiţi-vă la modurile în care aţi putea să creşteţi sau să descreşteţi aceste
niveluri.

Capitolul 7:
Profilul personalităţii SCOPE

Cuprins:
Definirea personalităţii
SCOPE şi modelul celor cinci factori
Comparaţie între SCOPE şi alte scale ale personalităţii
Interpretări ale scorurilor SCOPE mici şi mari

DEFINIREA PERSONALITĂŢII

 Personalitatea poate fi definită drept acele caracteristici ale unei persoane care
generează tipare stabile de a simţi, a gândi şi a se comporta (Pervin şi John, 2001).
Această definiţie, deşi simplă, în general oferă un bun cadru de referinţă pentru
înţelegerea personalităţii.
 Consilierii care au o înţelegere adecvată a personalităţii sunt mult mai capabili să
facă predicţii în ce priveşte modul în care cineva va reacţiona la semeni, conflicte
şi viaţă, în general. Modurile diferite de a privi personalitatea le permit
cercetătorilor şi consilierilor să sistematizeze cantităţile mari de informaţie
privitoare la o persoană în termeni mai mici şi mai digerabili, care prezintă
descrieri utile ale comportamentului şi funcţionării.
 Un aspect important al personalităţii este faptul că tinde să fie relativ stabilă de-a
lungul timpului. O percepţie greşită obişnuită spune că-ţi poţi schimba trăsăturile
de personalitate, dacă nu îţi plac. Chiar dacă reuşeşti o oarecare ajustare a
personalităţii cu timpul, trăsăturile de personalitate sunt în mare parte stabile de-a
lungul vieţii.
 Pentru cupluri aceasta înseamnă că partenerii nu trebuie să încerce sau să se
aştepte ca celălalt să-şi schimbe trăsăturile de personalitate. Aptitudinile
relaţionale pot fi învăţate şi îmbunătăţite. Cineva poate învăţa să comunice sau să-
şi gestioneze banii mai bine. Însă nu trebuie să ne aşteptăm ca un extravertit să
devină cumva un introvertit. Partenerii care îşi propun să-şi schimbe unul altuia
personalitatea pornesc pe un drum plin de frustrare.
 Indiferent de cât de multe au în comun doi parteneri, este imposibil să gândească,
să simtă şi să se poarte exact la fel. Nu numai că sunt diferenţe de sex şi mediu de
provenienţă, dar fiecare personalitate este unică. Explorarea asemănărilor şi
deosebirilor de personalitate poate fi o treabă fascinantă şi distractivă. Nu există
combinaţii „greşite” sau „corecte” de trăsături de personalitate pentru o relaţie
 reuşită, dar unele cupluri se confruntă cu mai multe dificultăţi atunci când au
preferinţe foarte diferite în modul de a fi.

SCOPE ŞI MODELUL CELOR CINCI FACTORI

Versiunea personalizată PREPARE/ENRICH include o secţiune pentru

personalitate, care are la bază o versiune simplificată a Modelului celor cinci factori
pentru personalitate, considerat în literatura de specialitate actuală cel mai robust şi mai
des utilizat cadru de referinţă pentru evaluarea personalităţii (Costa & McRae, 1992;
Goldberg, 1990; Widiger & Trull, 2007).
„Marele cinci” se referă la cele mai documentate cinci aspecte ale personalităţii,
care operează şi sunt memorate sub acronimul OCEAN. Spre deosebire de alte abordări
ale personalităţii, care încep cu un model teoretic al modului în care este organizată
personalitatea, după care construiesc o evaluare corespondentă, „Marele cinci” nu începe
cu nicio teorie. În schimb, cercetătorii au analizat statistic fiecare adjectiv din limba
engleză pentru a vedea ce tipare sau factori emerg. Cei cinci factori rezultaţi au fost
reiteraţi în multe alte limbi şi culturi.
În PREPARE/ENRICH este folosit acronimul SCOPE, în locul acronimului
OCEAN, deoarece denumirile scalelor au fost schimbate pentru a face limbajul mai
accesibil şi mai uşor de memorat. Categoriile SCOPE sunt pozitive şi uşor de reţinut:
limbajul non-clinic a fost folosit în mod intenţionat în denumirea fiecărei categorii pentru
a face scala mai uşor de înţeles de către populaţia generală. Clinicienii şi academicienii
pot avea siguranţa că SCOPE este întemeiat pe numeroase studii de personalitate conduse
după modelul „Marele cinci”.
Un aspect unic al scalelor SCOPE este posibilitatea fiecărei persoane de a obţine
scoruri mari sau mici la toate cele cinci scale. Aceasta demonstrează faptul că scalele sunt
independente empiric şi practic una de cealaltă.

Avantajele scalelor SCOPE

 SCOPE este clădit pe ani de cercetare empirică

 Acronimul SCOPE este uşor de reţinut de către consilieri şi cupluri deopotrivă
 Utilizarea intenţionată a limbajului non-clinic face scalele uşor de înţeles
 Scalele sunt orientate într-o direcţie pozitivă, permiţând cuplurilor şi facilitatorilor
să se focalizez asupra punctelor tari mai degrabă decât asupra slăbiciunilor
 Subscalele pot fi uşor explicate şi înţelese de către cupluri, fără a fi necesară vreo
experienţă anterioară în evaluarea personalităţii
 Scalele SCOPE corespund îndeaproape Modelului celor cinci, astfel că
cercetătorii şi consilierii familiarizaţi cu această terminologie pot comuta uşor
între cele două modele.
 SCOPE permite compararea fără dificultate a diferitelor modele de personalitate

Tabelul 1 prezintă o definiţie operaţională mai detaliată a fiecăreia din cele cinci
scale SCOPE. Pentru fiecare scală este oferită o interpretare pentru un scor mic şi unul
mare. De exemplu, pe scala Sociabilitate, un scor ridicat indică o persoană extrovertită,
iar un scor mic – o persoană introvertită. Mai sunt prezentaţi şi câţiva dintre termenii
descriptivi primari pentru persoanele cu scoruri mari.

Tabelul 1: Interpretarea scorurilor mari pe Scalele SCOPE

Sociabilitate Schimbare Organizare Amabilitate Stabilitate

emoţională
Extravertit vs. Deschis la Conştiincios vs. Agreabil vs. Calm vs.
introvertit schimbare vs. mai puţin autoritar reactiv
convenţional organizat
 Cu abilităţi  Preferă  Mereu  Îi respectă pe  Nu este
sociale varietatea în pregătit ceilalţi deranjat uşor
 Sufletul locul rutinei  Face planuri  Nu-i place să  Rareori se
petrecerii  Îi place să şi se ţine de se impună înfurie
 Se simte bine înceapă ele  Crede în  Rareori se
în compania lucruri noi  Duce bunele plânge
oamenilor  Îi place să planurile până intenţii ale  Rareori se
 Îşi face viziteze locuri la capăt celorlalţi simte
prieteni cu noi  Rareori  Îi acceptă pe deprimat
uşurinţă  Preţuieşte pierde timpul oameni aşa  Confortabil în
 Activ flexibilitatea  Nu amână cum sunt situaţii
 Iubeşte  Îi place să treburile  Preţuieşte nefamiliare
grupurile conceapă noi  Îi place cooperarea  Se simte bine
mari moduri de a ordinea mai mult în propria
 Nu-l face ceva  Încearcă să decât piele
deranjează să  Confortabil respecte competiţia  Rămâne calm
fie în centrul cu regulile  Îi place să în condiţii de
atenţiei schimbarea ajute stres
 Are o vorbă
bună pentru
toată lumea

INTERPRETAREA PROFILULUI SCOPE

Ţineţi seama de toate cele cinci scale

 Spre deosebire de alte modele de personalitate, care identifică una sau două
trăsături definitorii pentru a eticheta tipul de personalitate, modelul SCOPE este
conceput să măsoare şi să informeze cu privire la toţi cei cinci factori.
 Este posibil ca cineva să obţină un scor ridicat la toate cele cinci scale. Aceasta nu
înseamnă neapărat o autoevaluare distorsionată.
 Este posibil ca cineva să obţină un scor coborât la fiecare din cele cinci scale.
 Nu luaţi în calcul doar una sau două scoruri mari pentru fiecare respondent, ci
ţineţi seama de toţi cei cinci factori, cu scoruri mici şi mari, pentru a le cunoaşte
personalitatea şi a compara asemănările şi deosebirile dintre ei.
SCOPE evaluează registrul normal al personalităţii

 Profilul SCOPE nu este conceput pentru a evalua nivelurile anormale sau

patologice ale funcţionării personalităţii. SCOPE măsoară registrul normal al
fiecăreia din cele cinci trăsături.
 Urmăriţi echilibrul: conceptul de echilibru poate fi aplicat şi în modul de
funcţionare al personalităţii. Cineva poate obţine un scor mic la Sociabilitate şi,
chiar dacă nu este nimic în neregulă în a fi un introvertit, pierderea contactului cu
semenii sau alunecarea într-o existenţă alienată sau o izolare din raţiuni de
superioritate marchează o pierdere a echilibrului. Nu este nimic greşit în a obţine
scoruri mari la Organizare, dar neglijarea cronică a relaţiei cu partenerul sau
copiii pentru a te focaliza mai bine asupra muncii şi a nimic altceva constituie o
cădere din echilibru.
 La nivel fundamental, o trăsătură de personalitate devine neechilibrată atunci când
interferează cu munca, şcoala sau relaţiile. Atunci când facilitatorul identifică
trăsături extreme sau neechilibrate în urma analizării raportului facilitatorului şi a
întrevederilor cu un cuplu, poate recomanda consultarea unui profesionist.

SCOPE este descriptiv, nu critic

 Feedbackul SCOPE nu urmăreşte să judece un scor „coborât” sau „ridicat” la

oricare din cele cinci dimensiuni, ca fiind implicit bun sau rău. Aceste trăsături
sunt pur şi simplu descriptive, iar un scor mare, mediu sau mic la fiecare din cele
cinci dimensiuni poate prezenta aspecte pro sau contra.

FIABILTATEA SCOPE
 O analiză a 832 de cupluri care au efectuat evaluarea SCOPE a demonstrat că
scalele au un nivel ridicat de fiabilitate alfa (vezi Tabelul 2 de mai jos).

Tabelul 2: Fiabilitatea SCOPE

Scala SCOPE Numărul de itemi Fiabilitate alfa

per scală
Sociabilitate 7 .84
Schimbare 7 .80
Organizare 7 .83
Amabilitate 7 .77
Stabilitate emoţională 7 .84

COMPARAŢIE ÎNTRE SCOPE ŞI ALTE SCALE ALE PERSONALITĂŢII

Tabelul şi discuţia din continuare îi pot ajuta pe cei familiarizaţi cu aplicarea unui
instrument de evaluare a personalităţii să facă o comparaţie cu SCOPE. Atunci când o
celulă este subdivizată, aceasta indică faptul că o anumită caracteristică este cel mai bine
caracterizată ca o combinaţie a două sau mai multe subscale SCOPE.

SCOPE Sociabilitate Schimbare Organizare Amabilitate Stabilitate

emoţională
OCEAN „Marele Extravertire Deschidere Conştiinciozitate Agreabil Nevrotic
cinci” (E) (O) (C) (A) (N)
Patru umori Coleric Flegmatic Sanguin Melancolic
Melancolic
LOBG Vidră Leu Castor Golden
Retriever
Leu
DISC Influenţă Conştiinciozitate Statornicie
Dominant Dominant
Indicatorul de tip Introvertit-extravertit Perceptual- Critic-perceptual Simţire-
Myers-Briggs iNtuitiv gândire
Analiza Senin Activ Expresiv- Calm Obiectiv Simpatetic
temperamentală social înţelegător
Taylor-Johnson Dominant Dominant

Ocean
 Modelul „Marele cinci” împarte personalitatea în cinci componente majore.
Domeniul „Deschidere la experienţe noi” este definit de tendinţa unei persoane
de a se bucura de noutate, varietate şi schimbare. Persoanele cu o „deschidere”
mare tind să fie conştiente de sentimentele lor, să găsească plăcere în gândirea
abstractă şi să aibă un spectru larg de interese.
 Persoanele cu scoruri mari la „Conştiinciozitate” adesea sunt considerate ca fiind
de încredere, muncitoare şi capabile să-şi controleze impulsurile. Aceste persoane
pot să se focalizeze cu uşurinţă asupra treburilor imediate, să stabilească
obiective şi să le urmărească cu hotărâre. Prudenţa este un însemn al unei mari
conştiinciozităţi. Persoanele mai puţin conştiincioase pot fi privite ca fiind
neglijente, dezorganizate şi trăind doar în prezent.
 „Extravertirea” este o trăsătură care măsoară angajarea cuiva în lumea externă.
Extravertiţii interacţionează cu plăcere cu ceilalţi, adesea sunt entuziaşti, activi şi
verbali. Preferă să fie în preajma oamenilor şi sunt energizaţi de activităţile
sociale. Aceia care obţin scoruri mici la Extravertire pot fi priviţi ca fiind mândri
sau singuratici, deşi aceasta nu este neapărat adevărat; aceste persoane pur şi
simplu necesită mai puţină interacţiune şi stimul social.
 Persoanele foarte „agreabile” preţuiesc buna înţelegere cu ceilalţi şi sunt atente,
prietenoase, gata să ajute şi dornice să coopereze cu ceilalţi. În general sunt
simpatizate de cei din jur. În sfârşit, agreabilitatea poate măsura simpatia,
interesul pentru semeni şi menţinerea unui interes robust pentru ceilalţi.
 Dimensiunea nevrotică măsoară reacţia emoţională la factorii de stres interni şi
externi. Persoanele cu scoruri mari la această dimensiune sunt înclinate spre
niveluri mai mari de stres, anxietate şi depresie decât ceilalţi. Reacţiile
emoţionale negative adesea sunt difuze şi, ca atare, aceste persoane pot fi privite
 ca fiind excesiv de mohorâte, acre şi instabile. Reactivitatea şi hipersensibilitatea
emoţională sunt însemne ale persoanelor cu un indice nevrotic ridicat.

Cele patru umori

Dacă modelul celor cinci factori poate fi considerat tipologia cel mai bine
înţeleasă şi studiată în prezent, în nici un caz nu reprezintă prima modalitate de înţelegere
a alcătuirii personalităţii umane. Mulţi chiar îl consideră pe Hippocrate primul care a
sistematizat personalitatea în mai multe domenii de funcţionare. În jurul anului 400 î.H.,
acest părinte grec al medicinii a împărţit funcţia personalităţii în patru domenii care
corespundeau celor patru elemente fundamentale din natură – aer, pământ, foc şi apă.
Hippocrate credea că patru fluide sau umori care curg în tot corpul determină anumite
emoţii, comportamente şi atitudini. Metoda sa a fost numită, ca atare, „umorală”. În jurul
anului 200 î.H., aceste clasificări erau tot mai popularizate de medicul grec Galen, care a
folosit termenii sanguin (aer), melancolic (pământ), coleric (foc) şi flegmatic (apă).
Tipul personalităţii sanguine este descris ca fiind optimist, încrezător, iubitor de
distracţie şi moderat. Melancolicul este descris în general ca fiind gânditor, amabil, atent
şi oscilând între stări de înaltă creativitate şi perioade ursuze. Colericul este carismatic,
dornic de realizări şi acţiune, dar totodată înclinat spre mânie şi capriciozitate.
Flegmaticul este văzut ca fiind consecvent, relaxat, bun observator şi, în general,
mulţumit (Keirsey, 1998).

Leu, vidră, castor şi Golden Retriever (LOBG)

O reiterare recentă a anticelor patru umori se regăseşte în clasificarea

personalităţii în Leu, Vidră, Castor şi Golden Retriever (LOBG). Această clasificare a
fost popularizată, mai ales în cercurile religioase, de către Gary Smalley şi dr. John Trent.
Leii sunt în general indivizii puternici, asertivi, care au tendinţa să preia comanda.
Adesea aceştia iau decizii rapide în baza faptelor la îndemână şi sunt capabili să acţioneze
rapid. Vidrele sunt vorbăreţe, creative, le place distracţia şi le prieşte schimbarea. Castorii
sunt minuţioşi, foarte organizaţi şi nu le prieşte schimbarea. Golden Retrieverii sunt plini
de compasiune şi preţuiesc loialitatea în relaţii. Au inima bună, înţelegătoare şi lucrează
bine în echipă (Smalley şi Trent, 1999). În timp ce cele patru umori şi LOBG au fost
folosite cu mult succes în rândul anumitor populaţii, nu sunt la fel de amplu cercetate şi
testate academic precum alte sisteme. Aşa cum am menţionat anterior, Modelul celor
cinci factori a fost foarte studiat şi este adesea considerat standardul la care sunt raportate
alte sisteme.

Mai înainte de Modelul celor cinci factori însă, două au fost sistemele care au
trecut testul timpului şi al reviziei academice: Indicatorul de tip Myers-Briggs (MBTI) şi
Profilul DISC. Un alt instrument creat în aceeaşi perioadă cu modelul celor cinci factori
este Analiza temperamentală Taylor-Johnson (TJTA), folosită în general în cadru clinic şi
de specialitate.

Profilul DISC (Dominanţă, Influenţă, Stabilitate, Conştiinciozitate)

 În prezent, profilul DISC este folosit în clinici şi organizaţii. DISC datează de pe
la sfârşitul anilor 1920, fiind produsul muncii de pionierat desfăşurate de scriitorul şi
psihologul William Moulton Marston. Profilul DISC evidenţiază tendinţele persoanei în
cadrul celor patru categorii de la care îşi ia numele – dominanţă, influenţă, stabilitate,
conştiinciozitate (DISC Classic Personal Profile System 2800, 2001).
Cei cu niveluri ridicate de dominanţă sunt adesea siguri pe ei, curioşi, aventuroşi,
îndrăzneţi şi competitivi. Sunt motivaţi de prestigiu şi provocare, de dorinţa de realizare
şi acţiune şi se bucură de noi activităţi provocatoare. Sunt buni la decizii rapide, preluarea
conducerii şi rezolvarea problemelor. Totodată, pun accent pe modelarea mediului în care
trăiesc, prin depăşirea dificultăţilor pentru a obţine rezultate măsurabile.
Persoanele cu niveluri ridicate de influenţă pun accentul pe modelarea mediului
prin persuasiune sau alt mod de influenţare a celorlalţi. Aceştia tind să fie impulsivi,
prietenoşi, entuziaşti, de încredere, sociabili şi generoşi. Le place să fie în grupuri, să facă
o impresie socială bună şi sunt buni la crearea unui mediu motivator. Ei înşişi sunt adesea
motivaţi de dorinţa de a fi liberi de control şi detaliu, de nevoia de libertate de expresie şi
de recunoaşterea socială. Le mai place şi să instruiască, să consilieze şi să lucreze cu
ceilalţi.
Persoanele cu niveluri ridicate de stabilitatea sunt predictibile, relaxate, loiale şi
răbdătoare. Ceilalţi le consideră nişte persoane senine şi care preferă rutina. Nu le place
conflictul şi pun accent pe cooperare în limitele aranjamentelor în vigoare, pentru
realizarea ţintelor şi activităţilor. Adesea sunt buni ascultători şi sunt motivaţi de
aprecierea sinceră a muncii pe care o fac.
În ultimul rând, conştiinciozitatea îi caracterizează pe cei care sunt diplomatici,
care se concentrează pe detaliile cheie şi care sunt rezervaţi şi analitici. Aceştia sunt
precauţi, adesea spun lucrurile doar pe jumătate şi folosesc canale subtile şi indirecte de
comunicare, atunci când se confruntă cu un conflict. Sunt sistematici şi motivaţi de
definirea clară a aşteptărilor. Totodată le prieşte un mediu fără prea multe interferenţe
exterioare. Persoanele cu niveluri ridicate de conştiinciozitate pun accent pe lucrul în
condiţiile date pentru a asigura acurateţea, calitatea şi standardele înalte.

Indicatorul de tip Myers-Briggs

MBTI a fost creat în 1940 de către echipa mamă & fiică Katharine Briggs şi
Isabel Briggs-Myers. MBTI împarte indivizii în 16 tipuri, în baza combinaţiilor unice a
patru variabile dihotomice primare (Williams & Tappan, 1995). Are la bază teoria lui
Carl Jung.
Termenii introvertit şi extravertit sunt folosiţi pentru a descrie atitudinile şi modul
în care oamenii interpretează în general lumea din jurul lor. Introvertiţii preferă să se
focalizeze asupra lumii interioare şi se simt mai confortabil cu concepte şi idei.
Extravertiţii, pe de altă parte, se simt mai confortabil să aibă de-a face cu oameni şi
obiecte; sunt orientaţi în primul rând către lumea exterioară.
Indexul Percepţie-iNtuiţie îi ajută pe subiecţi să înţeleagă modul în care percep
informaţia care le parvine din diferite surse. Persoanele foarte perceptive preferă datele
receptate prin cele cinci simţuri. Persoana iNtuitivă se încrede mai puţin în simţurile
fizice, percepând şi interpretând datele prin relaţiile intuitive dintre obiecte. Acest proces
poate fi mediat la nivel subconştient şi operează în afara conştienţei conştiente a
persoanei foarte iNtuitive.
Judecata este măsurată de scorurile individuale pe scala Gândire-Simţire. Cei care
se bazează în primul rând pe gândire, tind să considere lumea foarte raţională şi folosesc
judecăţi de tip „adevărat-fals” şi „dacă X, atunci Y”. Simţirea se referă la tendinţa de a
lua deciziile în baza valorilor sociale sau personale. Cei cu scoruri mari la Simţire pot
folosi rubrici tip „ mai mult sau mai puţin” şi „mai bine sau mai rău” atunci când iau o
decizie.
În sfârşit, variabila Critic-Perceptual măsoară atitudinile faţă de lumea exterioară.
Cei cu scoruri mari la Critic preferă metoda pas cu pas de rezolvare a problemelor şi o
cale deductivă de ajungere la concluzii. Astfel, aceste persoane merg de la parte la întreg
atunci când încearcă să înţeleagă lucruri dificile. Persoanele foarte perceptuale merg de la
întreg la parte şi s-ar putea să nu ajungă la concluzii ferme la fel de rapid ca persoanele
foarte critice.
Este important să notăm faptul că fiecare din cele 16 tipuri este considerat
funcţional şi sănătos. Nu există un mod „mai bun” de a fi sau a funcţiona. Persoanele
devin mai eficiente atunci când sunt conştiente de propriile tendinţe de funcţionare şi sunt
capabile să utilizeze acele tendinţe. Pe toată durata vieţii, oamenii învaţă din trăsăturile
mai puţin dominante, cu scopul de a putea alege în mod conştient ce stil vor folosi, date
fiind anumite situaţii.

Analiza temperamentală Taylor-Johnson

TJTA a fost creat de Robert Taylor şi Lucile Morrison şi este cel mai nou
instrument de evaluare din cele discutate până acum (Wright, 1996). A fost patentat în
1984. TJTA este folosit pentru a-i ajuta pe subiecţi să-şi conştientizeze mai multe
trăsături de personalitate care le vor influenţa interacţiunile cu ceilalţi. O trăsătură unică a
profilului este capacitatea de a folosi analiza „încrucişată”, prin care subiectul poate să
facă o comparaţie între auto-percepţie şi modul în care partenerul său percepe aceleaşi
caracteristici. Instrumentul măsoară nouă domenii de funcţionare:
 Nervos vs. stăpân pe sine: tensionat, cu nervii întinşi la maxim, timorat vs. calm,
relaxat, liniştit
 Depresiv vs. cu inima uşoară: pesimist, descurajat, nefericit vs. fericit, voios,
optimist
 Activ social vs. liniştit: energic, entuziast, implicat social vs. inactiv social,
letargic, retras
 Expresiv-reactiv vs. inhibat: spontan, afectuos, demonstrativ vs. reţinut, apatic,
reprimat
 Simpatetic vs. indiferent: amabil, înţelegător, plin de compasiune vs. nesimţitor,
insensibil, indiferent
 Subiectiv vs. obiectiv: emoţional, ilogic, egocentric vs. echitabil, rezonabil, logic
 Dominant vs. supus: încrezător, asertiv, competitiv vs. pasiv, conformator,
dependent
 Ostil vs. tolerant: critic, argumentativ, punitiv vs. tolerant, răbdător, omenos
 Auto-disciplinat vs. impulsiv: controlat, metodic, perseverent vs. necontrolat,
dezorganizat, schimbător
 INTERPRETĂRI ALE SCORURILOR SCOPE MICI ŞI MARI

SOCIABILITATE

Trăsătura socială evaluează cât de introvertit sau extravertit este cineva în context
social.

Scoruri ridicate la sociabilitate: Cei cu scoruri ridicate pe această scală sunt mai
extravertiţi. Le face plăcere compania oamenilor şi adesea sunt plini de energie. Astfel de
persoane tind să fie entuziaste şi active. În grupuri, le place să vorbească, să se afirme şi
adesea pot fi în centrul atenţiei. În situaţii extreme, pot părea avizi de atenţie sau
superficiali. Alţii pot chiar considera extravertirea ridicată drept incapacitate de a lua
viaţa în serios.
Dacă ambii parteneri obţin scoruri ridicate pe scala socială, probabil că sunt un
cuplu foarte expansiv şi energic, croit pentru multă distracţie. Oamenii sunt atraşi de ei
datorită mentalităţii lor joviale şi abilităţii lor de a-şi face prieteni cu uşurinţă.
Inconvenientele potenţiale ar fi supraaglomerarea şi supraimplicarea în activităţile
exterioare. Pot neglija să acorde suficientă prioritate relaţiei lor de cuplu din cauza
calendarului social aglomerat. În situaţii extreme, faptul acesta le lasă mai puţin timp
pentru relaţia de cuplu. Planificarea unui timp de reconectare îi poate ajuta.

Scoruri medii la sociabilitate: Persoanele cu scoruri medii pot savura cadrele sociale, dar
totodată apreciază şi intimitatea. Preferinţa lor pentru a fi în grup sau singuri se poate
schimba în funcţie de dispoziţia lor sau circumstanţele exterioare. Cuplurile în care ambii
parteneri obţin scoruri medii în general doresc un echilibru între timpul petrecut în
societate şi timpul privat.

Scoruri coborâte la sociabilitate: Cei cu scoruri mici pe scala socială tind să fie rezervaţi
sau introvertiţi. Introvertiţii social adesea nu au exuberanţa şi nivelul de activitate al
extrovertiţilor. Tind să stea în umbră, să fie deliberaţi şi mai puţin conectaţi social.
Adesea preferă să fie singuri sau doar cu câţiva prieteni apropiaţi. Se vor simţi mult mai
energizaţi după un timp petrecut în singurătate sau într-un cadru restrâns decât după o
petrecere cu multă lume. În cazurile extreme, par solitari sau izolaţi de ceilalţi. Unii ar
putea interpreta greşit nevoia de timp intim drept aere de superioritate.
Cuplurile în care ambii parteneri obţin scoruri mici la Sociabilitate vor fi mai
rezervate şi private, savurând timpul petrecut unul cu altul în linişte. Adesea nu le face
plăcere să meargă la ocazii sociale cu multă lume. Aceste evenimente le provoacă mai
mult stres decât bucurie. Un inconvenient potenţial este izolarea de ceilalţi. În cazuri
extreme, doi introvertiţi sociali se pot simţi izolaţi şi unul de celălalt. Aceştia trebuie să
găsească moduri de a comunica unul cu altul, în acelaşi timp acordându-şi reciproc şansa
de a-şi încărca fiecare bateriile separat.

Abordarea deosebirilor dintre parteneri: Atunci când unul dintre parteneri este foarte
sociabil, iar celălalt nu, cuplul va trebui să comunice deschis în legătură cu participarea la
evenimente sociale şi întâlnirile cu prietenii. Unul dintre ei este energizat de socializarea
cu ceilalţi, dar celălalt preferă intimitatea şi timpul solitar. Conflicte inutile pot fi evitate
în astfel de relaţii dacă se vor consulta unul pe celălalt înainte de a spune da sau nu la o
invitaţie.

SCHIMBARE

Această trăsătură reflectă deschiderea unei persoane la schimbare, flexibilitate şi

interesul pentru activităţi noi.

Scoruri ridicate la schimbare: Persoanele cu scoruri ridicate vor avea tendinţa de a fi

mai flexibile, neconvenţionale şi foarte deschise la experienţe noi. Aceşti oameni sunt
deschişi la schimbare şi adesea au un spectru larg de interese. Sunt stimulaţi de căutarea
unor soluţii noi şi creative la probleme, chiar şi atunci când metoda clasică funcţionează
cât se poate de bine. În situaţiile extreme, pot părea excesiv de interesaţi de idei şi
aventuri noi, uitând de realitatea practică.
Cuplurile în care ambii parteneri au obţinut scoruri ridicate la această dimensiune
prezintă o probabilitate mai mare de a se bucura de schimbare în viaţa lor. Uneori trebuie
să aibă grijă să nu creeze prea multă schimbare care să genereze un stres nenecesar în
viaţa lor. Nu uitaţi că şi metoda practică sau convenţională îşi are valoarea ei uneori.

Scoruri medii la schimbare: Cei cu scoruri medii adesea obţin un bun echilibru între
ideile noi, abstracte sau creative şi stilurile de a fi mai tradiţionale sau pragmatice. În
funcţie de situaţiile cu care se confruntă, aceştia pot fluctua între flexibilitate şi
pragmatism.

Scoruri coborâte la schimbare: Persoanele cu scoruri mici sunt mult mai practice,
realiste şi mai puţin interesate de idei şi experienţe noi. Schimbarea poate fi dificilă
pentru ei şi le poate creşte nivelul de stres. Preferă familiarul şi metodele pe care le-au
înţeles deja şi cu care sunt familiarizaţi. Atitudinile lor pot fi mai convenţionale sau
tradiţionale. În situaţiile extreme, pot părea rigizi sau opaci la experienţe noi.

Cuplurile în care ambii parteneri obţin scoruri coborâte la schimbare se prezintă

ca fiind practice şi mai convenţionale în atitudini. Niciunul dintre parteneri nu va clătina
barca şi nu va crea stres inutil prin adoptarea a ceva nou sau diferit. Aceste cupluri ar
putea avea nevoie să aibă grijă să nu-şi lase viaţa şi relaţia să se rutineze sau să devină
prea plictisitoare.

Abordarea deosebirilor dintre parteneri: Atunci când un partener obţine un scor mai
ridicat decât celălalt la dimensiunea Schimbare poate reprezenta un caz de atracţie între
extreme. Persoana mai practică adesea este atrasă de gândirea deschisă şi atitudinile
liberale ale partenerului. Şi invers, partenerul mai flexibil poate remarca valoarea stilului
stabil de a fi al celuilalt. Vor fi momente în care atitudinea, preferinţele sau
comportamentul partenerului vor fi greu de acceptat şi frustrante. Cei doi vor trebui să-şi
aducă aminte să lucreze cu deosebirile dintre ei şi nu să încerce să se schimbe sau să se
critice pe faţă unul pe altul. Le va fi de ajutor să privească la lucrurile bune, chiar şi în
abordările diferite ale aceleiaşi probleme.
Organizare

Această trăsătură reflectă cât de organizată şi hotărâtă este o persoană în viaţa şi

munca de fiecare zi. De asemenea reflectă perseverenţa în realizarea obiectivelor.

Scoruri ridicate la organizare: Persoanele cu scoruri ridicate sunt în mod tipic metodice
şi bine organizate. Aceşti oameni tind să fie perseverenţi şi de încredere, punând un
accent mare pe acest tip de comportamente în majoritatea domeniilor vieţii lor. Adesea
mânaţi de realizarea obiectivelor, pot avea planuri minuţioase pentru aceasta. În situaţiile
extreme, pot fi percepuţi ca fiind perfecţionişti, despotici sau prea ambiţioşi.
Cuplurile în care ambii parteneri obţin scoruri ridicate la organizare pot fi foarte
meticuloase şi ambiţioase. Foarte probabil vor avea disciplina necesară pentru realizarea
obiectivelor pe termen lung, ca şi cuplu. Aceştia pun preţ pe consecvenţă şi ordine în
multe aspecte ale convieţuirii lor. Posibilele inconveniente ar fi posibilitatea ca cei doi să
devină prea absorbiţi de atingerea ţintelor şi să pună treburile înaintea relaţiei. Uneori,
dorinţa lor de consecvenţă va fi frustrată de situaţiile stresante sau schimbările
neprevăzute din viaţă, pe care nu le pot controla.

Scoruri medii la organizare: Cei cu scoruri medii sunt în general organizaţi. Pot fi de
încredere şi focalizaţi pe realizări, dar pot fi şi flexibili, punând deoparte munca şi agenda
de lucru, atunci când este necesar. Aceştia ştiu cum să se organizeze, dar aceasta nu este
întotdeauna o prioritate înaltă. Dacă locuinţa şi locul de muncă pot fi oarecum
aglomerate, ei ştiu unde se găseşte fiecare lucru.
Având aceasta în comun poate fi un lucru pozitiv pentru cuplu, partenerii putând
să-şi echilibreze munca, ţintele şi relaţia. Vor trebui să comunice unul cu celălalt despre
acele domenii din viaţa lor în care au nevoie să se organizeze mai bine şi despre rolurile
pe care şi le vor asuma fiecare pentru a-şi maximiza relaţia.

Scoruri coborâte la organizare: Cei cu scoruri coborâte tind să fie refractari la prea
multă structură şi mai spontani. Totodată pot fi mai puţin atenţi, mai puţin focalizaţi şi
mai pasibili să fie distraşi de la ce au de făcut. Adesea relaxaţi şi preferând să nu facă
planuri stricte, le fac plăcere acele situaţii în care nu sunt obligaţi să se conformeze la
nişte baremuri stricte. În situaţiile extreme, pot părea neglijenţi sau dezorganizaţi.
Cuplurile în care ambii parteneri obţin scoruri coborâte la organizare vor fi foarte
relaxate în ce priveşte planificarea şi niciunul nu va pune mare accent pe detalii. Sunt
confortabili cu un anumit nivel de dezorganizare şi chiar se pot mira de ce alţii consumă
atâta energie focalizându-se asupra amănuntelor minore. Posibile inconveniente ar fi
rămânerea în urmă cu treburile cotidiene, precum gestionarea conturilor bancare sau
rătăcirea unor obiecte, cum ar fi cheile de la maşină. Trebuie să nu uite faptul că stabilirea
unor ţinte ca şi cuplu este importantă şi că vor putea să compenseze deficitul de
organizare prin strategizarea unor domenii cheie din viaţa lor.

Abordarea deosebirilor dintre parteneri: În cuplurile cu niveluri diferite de organizare,

partenerii vor trebui să comunice deschis unul cu celălalt despre obiectivele, rolurile şi
aşteptările lor. Deosebirile pe care altădată le îndrăgeau pot deveni enervante,
deconcertante sau chiar iritante atunci când apar situaţii de stres. Aceştia trebuie să caute
căi de a se echilibra unul pe celălalt şi să evite extremele perfecţionismului şi indolenţei.
Dificultăţi posibile ar fi aşteptările diferite în ce priveşte întreţinerea locuinţei, rolurile
relaţionale şi obiectivele pe termen lung. Focalizarea asupra punctelor tari şi încredinţarea
de comun acord a detaliilor în grija partenerului organizat îi poate ajuta foarte mult, însă
cuplurile trebuie să aibă grijă ca acesta să nu funcţioneze mai mult ca un „părinte” şi mai
puţin ca un „partener”.

AMABILITATE

Această dimensiune reflectă cât de atentă şi de cooperantă este o persoană în

interacţiunea zilnică cu ceilalţi.

Scoruri ridicate la amabilitate: Scorurile ridicate sugerează faptul că persoana este de

încredere, prietenoasă şi cooperantă. Preţuieşte buna înţelegere cu ceilalţi, este atentă şi
de ajutor. Cu o viziune optimistă despre oameni, îi consideră pe ceilalţi ca fiind în esenţă
oneşti, decenţi şi de încredere. În situaţiile extreme, astfel de oameni îşi pot sacrifica
propriile nevoi şi opinii pentru a face pe placul celorlalţi. În relaţiile lor, le poate fi dificil
să ceară ce au nevoie.
Cuplurile în care ambii parteneri au obţinut scoruri ridicate la această dimensiune
se vor trata unul pe celălalt cu mult respect şi consideraţie. Preţuiesc mai mult cooperarea
decât competiţia, iar conflictele aprinse pot fi puţine şi rare. Totuşi prezintă riscul de a
nu-şi împărtăşi adevăratele simţăminte, mai ales emoţiile negative. Reprimarea opiniilor
şi sentimentelor poate priva astfel de relaţii de o intimitate emoţională mai profundă.
Aceste cupluri vor trebui să înveţe să-şi cultive asertivitatea, înţelegând că relaţia lor va
avansa după ce vor comunica deschis şi vor rezolva un conflict.

Scoruri medii la amabilitate: Cei cu scoruri medii pot fi calzi şi cooperanţi, dar uneori
oarecum competitivi sau asertivi. Când simt că le sunt încălcate drepturile, ştiu să
răspundă şi să şi le apere. În general ştiu să se înţeleagă bine cu ceilalţi şi sunt agreaţi.
Cuplurile în care ambii parteneri obţin un scor mediu la această dimensiune ştiu cum să
echilibreze consideraţia reciprocă cu asertivitatea şi dialogul direct.

Scoruri coborâte la amabilitate: Aceştia tind să fie foarte siguri pe ei, asertivi şi mai
puţin cooperanţi. Adesea îşi exprimă mânia în mod direct şi uneori sunt consideraţi a fi
competitivi şi neprietenoşi. Este puţin probabil ca cineva să profite de ei. Sunt capabili să
îşi apere drepturile. În situaţiile extreme, pot părea sceptici, mândri sau agresivi. Ceilalţi
pot fi intimidaţi de ei şi le este greu să lege o relaţie apropiată cu ei. Persoanele cu scoruri
coborâte la amabilitate pot avea niveluri ridicate de conflict în relaţia lor, dacă nu vor
învăţa cum să-şi tempereze asertivitatea.
Cuplurile în care ambii parteneri obţin scoruri coborâte la această dimensiune vor
avea tendinţa de a fi mai mult competitivi decât cooperanţi. Aceştia au capacitatea de a fi
asertivi şi direcţi unul cu celălalt. Potenţiale inconveniente ar fi conflictele, disputele şi
tendinţa de a-şi spune părerea în loc de a se asculta activ şi a se susţine reciproc.
Comunicarea lor poate fi interpretată de celălalt ca fiind aspră şi neiertătoare, iar nu pur şi
simplu asertivă. Aceşti oameni adesea au nevoie să lucreze la propriile aptitudini de
ascultare activă şi rezolvare a conflictelor, ascultarea fiind adesea partea cea mai dificilă
din comunicare pentru ei.

Abordarea deosebirilor dintre parteneri: Cuplurile în care unul dintre parteneri obţine
scoruri mai ridicate decât celălalt la această dimensiune ar putea avea nevoie să-şi
exerseze aptitudinile de comunicare şi rezolvare a conflictelor. Partenerul cu scorul mai
mare va trebui să-şi cultive abilitatea de a-şi exprima cu sinceritate opiniile şi
simţămintele, atât pe cele pozitive, cât şi pe cele negative. În acest fel, i se oferă ocazia
partenerului mai asertiv de a-şi înţelege cu adevărat propriile simţăminte. Partenerul cu
scorul mai mic va fi ajutat de exersarea aptitudinii de ascultare activă.

STABILITATE EMOŢIONALĂ

Această dimensiune reflectă tendinţa de a rămâne calm şi pozitiv, chiar şi în situaţiile

de stres.

Scoruri ridicate la stabilitate emoţională: Aceştia tind să fie mai relaxaţi, mai calmi şi
mai puţin predispuşi la nelinişte. Probabil rămân calmi şi stabili emoţionali chiar şi în
situaţiile stresante. La extremă, pot părea nesimţitori sau impasibili.
Cuplurile în care ambii parteneri sunt stabili emoţional rămân calmi şi stăpâni pe
ei în confruntarea cu dificultăţile vieţii. Nu sunt predispuşi la prea multă anxietate, ca
indivizi, şi adesea îşi rezolvă bine conflictele, ca şi cuplu, pentru că sunt înceţi la mânie,
tulburare sau depresie.

Scoruri medii la stabilitate emoţională: Aceştia sunt în general calmi şi apţi să facă faţă
stresului. Ceilalţi îi pot considera capabili să înfrunte factorii de stres cotidieni. În condiţii
de stres ridicat, pot avea simţăminte negative de anxietate, depresie sau mânie, dar în
general, sunt stabili emoţional şi la cârma vieţii lor. Cuplurile cu scoruri medii sunt
capabile să-şi folosească aptitudinile de comunicare şi de rezolvare a problemelor,
precum şi flexibilitatea pentru a naviga cu succes prin apele tulburi ale perioadelor de
stres. Focalizarea asupra lucrurilor pe care le pot influenţa este mai de folos decât a se
lăsa covârşiţi de ceea ce nu pot controla.

Scoruri coborâte la instabilitate emoţională: Aceştia sunt în mod tipic mult mai sensibili
emoţional şi mai predispuşi la tulburare. Adesea au dificultăţi în depăşirea situaţiilor
stresante din viaţa lor. Confruntaţi cu dificultăţi, au tendinţa de a avea simţăminte
tulburătoare precum anxietatea, mânia sau depresia. În situaţii extreme, devin fragili
emoţional sau hipersensibili. Unele cunoştinţe pot găsi dificil de acceptat reacţiile
acestora şi se retrag din relaţie, fapt care le accentuează sentimentul de izolare.
Cuplurile în care ambii parteneri obţin scoruri coborâte ştiu cum este să te simţi
stresat şi să ai o dispoziţie proastă. Ei ar trebui să poată să înţeleagă şi să empatizeze cu
partenerul atunci când acesta este neliniştit, doborât sau furios. Stările lor individuale,
însă, pot uneori să capete întâietate chiar şi asupra relaţiei lor. Aceştia trebuie să fie atenţi
cât de multă anxietate, schimbare şi stres pot tolera fiecare. Dacă vor fi buni ascultători şi
se vor susţine unul pe celălalt în perioadele de stres, îşi vor maximiza capacitatea de a
depăşi cu bine dificultăţile vieţii împreună. Fiecare trebuie să lucreze ca să-şi dezvolte
aptitudinile pozitive de coping la stres.

Abordarea deosebirilor dintre parteneri: Cuplurile în care un partener obţine un scor mai
ridicat decât celălalt pot trece prin dificultăţi ocazionale. În perioadele de stres, partenerul
mai calm trebuie să preia controlul şi să-l ajute pe celălalt să-şi diminueze sentimentul de
frustrare. Cel anxios, deprimat sau mânios se va mira că partenerul său nu simte la fel.
Este util pentru aceste cupluri să-şi amintească să lucreze cu deosebirile dintre ei şi să nu
încerce să-şi schimbe sau să-şi critice partenerul.

REFERINŢE:
 APENDICE A:
SCALELE PERSONALIZATE PENTRU GRUPURI CONFESIONALE

Facilitatorul preselectează versiunea confesională pentru cuplu

Dacă facilitatorul PREPARE/ENRICH doreşte pentru un cuplu versiunea

confesională a evaluării, va preselecta versiunea dorită atunci când înregistrează cuplul.
Evaluarea va include atunci itemii relevanţi pentru tradiţia religioasă respectivă.
Scala Convingeri spirituale standard, alcătuită din 10 enunţuri, este una dintre
opţiunile pe care le poate selecta facilitatorul. Sunt însă câţiva itemi care au fost adaptaţi
pentru tradiţii religioase specifice, cum ar fi: protestantă, catolică, ortodoxă, mozaică.
Dacă un cuplu provine dintr-o tradiţie religioasă diferită, facilitatorul poate selecta
versiunea interconfesională/interreligioasă.
Mai sunt şi alte scale PREPARE/ENRICH selectate de sistem/program în funcţie
de istoricul cuplului. Multe dintre aceste scale sunt de interes pentru grupurile
confesionale: Probleme de coabitare, Iertarea, Devotamentul, Căsătorii anterioare. Toţi
aceşti itemi sunt enumeraţi pe paginile următoare.

Convingeri spirituale standard

(-) Eu şi partenerul meu nu suntem de acord în privinţa convingerilor noastre

spirituale.
(+) Amândoi avem convingeri spirituale similare.
(+) Împărtăşirea valorilor spirituale ne ajută relaţia să crească.
(+) Convingerile mele spirituale sunt o parte importantă a devotamentul pentru
partenerul meu.
(-) Deosebirile spirituale cauzează oarecare tensiuni în relaţia noastră.
(+) Am discutat împreună despre importanţa convingerilor noastre spirituale.
(+) Cred că mariajul nostru trebuie să includă participarea activă într-un locaş de
închinare.
(+) Suntem satisfăcuţi de modul în care ne exprimăm valorile şi convingerile
spirituale.
(+) În perioadele dificile ne sprijinim pe convingerile noastre spirituale.
(+) Eu şi partenerul meu ne simţim mai aproape unul de celălalt datorită
convingerilor noastre spirituale.

Convingeri spirituale protestante

(-) Eu şi partenerul meu nu concordăm în privinţa convingerilor noastre creştine.

(+) Amândoi avem convingeri spirituale foarte similare.
(+) Rugăciunea este o parte importantă a vieţii mele de fiecare zi.
(+) Credinţa mea este temelia devotamentului pe care îl am pentru partenerul meu.
(-) Deosebirile noastre spirituale pot cauza anumite tensiuni în relaţia noastră.
(+) Am discutat despre importanţa credinţei noastre creştine.
(+) Eu şi partenerul meu ne simţim mai aproape unul de celălalt datorită credinţei
noastre creştine.
(+) În perioadele dificile ne sprijinim pe credinţa noastră în Dumnezeu.
(+) Amândoi susţinem practica de a dărui o parte din venitul nostru la biserică.
(+) Cred că mariajul nostru trebuie să includă participarea activă la biserică.

Alte adaptări protestante ale itemilor

(+) Am discutat şi am ajuns la un acord cu privire la limitele activităţii noastre

sexuale premaritale. (De la Aşteptări sexuale)
(-) Mă preocupă faptul că partenerul meu este interesat să vizioneze materiale cu
conţinut sexual explicit (pornografie). (De la Aşteptări sexuale)
Convingeri spirituale catolice

(+) Eu şi partenerul avem convingeri spirituale similare.

(-) Diferenţele spirituale pot cauza oarecare tensiuni în relaţia noastră.
(+) Am discutat împreună despre importanţa convingerilor noastre catolice.
(+) Cred că mariajul nostru trebuie să includă participarea activă la o biserică.
(+) În perioadele dificile ne sprijinim pe credinţa noastră în Dumnezeu.
(+) Înţeleg ceea ce învaţă Biserica despre căsătorie ca sacrament.
(+) Accept învăţătura potrivit căreia căsătoria este un angajament permanent.
(+) Pentru mine este important să particip la Mesă în fiecare duminică.
(+) Rugăciunea este o parte importantă a vieţii mele de fiecare zi.
(+) Amândoi suntem de acord cu practica de a dărui o parte din venitul nostru la
biserică.

Alte adaptări catolice

(+) Amândoi suntem de acord să ne educăm copiii în spiritul valorilor catolice. (de
la Aşteptări parentale)
(+) Pentru mine este important să-mi dau copiii la o şcoală catolică. (de la Aşteptări
parentale)
(+) Am discutat şi am căzut de acord să folosim metodele naturale de planificare
familială. (de la Aşteptări sexuale)
(-) Mă preocupă faptul că partenerul meu este interesat de vizionarea materialelor
cu conţinut explicit sexual (pornografie). (de la Aşteptări sexuale)

Versiunea ortodoxă

(-) Diferenţele spirituale pot genera anumite tensiuni în relaţia noastră.

(+) Amândoi suntem de acord cu practica de a dărui o parte din venit la biserică.
(+) Înţeleg ceea ce învaţă Biserica Ortodoxă cu privire la căsătorie ca sacrament.
(+) Am discutat despre importanţa împărtăşaniei regulate ca familie şi cuplu.
(+) Cred că mariajul nostru trebuie să includă participarea activă la biserică.
(+) Am discutat despre ce înseamnă să ne iubim unul pe altul ca soţ şi soţie.
(+) Cred că Dumnezeu mă cheamă să exercit umilinţă şi lepădare de sine în viaţa
maritală.
(+) Credinţa ortodoxă este foarte importantă pentru amândoi.
(-) Eu şi partenerul meu avem concepţii diferite despre modul în care ne vom
practica credinţa ortodoxă în cămin.
(+) Înţeleg modul în care Dumnezeu foloseşte mariajul şi viaţa de familie ca să ne
ajute să ne lucrăm mântuirea.

Convingeri spirituale mozaice

(-) Îmi este greu să accept unele dintre învăţăturile majore ale religiei mele.
(+) Religia are aceeaşi semnificaţie pentru amândoi.
(+) Împărtăşirea valorilor şi tradiţiilor mozaice ne ajută relaţia să crească.
(+) Convingerile mele religioase mozaice sunt o parte importantă a devotamentului
pentru partenerul meu.
(-) Eu şi partenerul meu nu suntem de acord cum ne vom practica tradiţiile
religioase.
(+) Este important pentru mine să merg la sinagogă împreună cu partenerul meu.
(+) Cred că din casa noastră nu trebuie să lipsească practicile religioase active şi
ţinerea sărbătorilor religioase.
(+) Dragostea mea pentru partenerul meu afirmă un sens şi ceva sacru în viaţa mea.
(-) Eu şi partenerul meu nu suntem de acord cu privire la anumite învăţături ale
religiei mele.
(+) Eu şi partenerul meu ne simţim mai aproape unul de altul datorită tradiţiei
noastre culturale/religioase.

Interconfesional/Interreligios

(-) Eu şi partenerul meu nu suntem de acord cu privire la aspecte importante ale

convingerilor noastre spirituale/religioase.
(+) Chiar dacă practicăm tradiţii religioase diferite, avem convingeri şi valori
similare.
(-) Sunt câteva probleme religioase/confesionale cu privire la care eu şi partenerul
meu nu vom ajunge niciodată la un acord.
(-) Deosebirile dintre convingerile noastre spirituale pot cauza tensiuni în relaţia
noastră.
(+) În ciuda deosebirilor religioase dintre noi, am găsit (sau dorim să găsim) un
locaş de închinare la care să putem merge împreună.
(-) Familia mea este îngrijorată din cauza deosebirilor religioase dintre noi.
(+) Ne respectăm şi ne cinstim reciproc convingerile religioase/spirituale.
(-) Mi-aş dori să participăm la mai multe activităţi bisericeşti împreună (servicii
religioase săptămânale, cantonamente, seminare, evenimente pentru familii).
(+) Am discutat despre dificultăţile asociate cu creşterea copiilor într-o familie
interconfesională.
(-) Din cauza deosebirilor religioase dintre noi, parcă suntem tot mai puţin
implicaţi în viaţa de biserică.

Scale care au la bază întrebările de fond

Mai multe scale PREPARE/ENRICH sunt selectate de sistem/program în baza istoricului

cuplului. Multe dintre aceste scale sunt de interes pentru grupurile confesionale:
Probleme de convieţuire, Iertarea, Devotamentul, Căsătorii anterioare.

Probleme de convieţuire (cupluri premaritale)

(-) Convieţuirea ne-a creat unele probleme noi.

(-) Convieţuirea a fost mult mai dificilă decât am anticipat.
(+) Cred că faptul că trăim împreună ne-a mărit devotamentul reciproc.
(+) Sunt mult mai sigur de relaţia noastră de când am început să trăim împreună.
(+) Simt că faptul că trăim împreună ne-a apropiat mai mult ca şi cuplu.
(-) Convieţuirea este un test bun mai înainte de a încheia legământul căsătoriei.
(-) Unele dintre obiceiurile partenerului meu mă deranjează mai mult de când trăim
împreună.
(-) De când trăim împreună, partenerul meu a devenit mai critic faţă de mine.
(-) Avem mai multe probleme de ordin financiar de când trăim împreună.
(-) Avem mai multe lupte pentru putere, ca şi cuplu, de când trăim împreună.

Devotament

(+) Mă angajez să fac totul pentru ca mariajul nostru să dureze toată viaţa.
(+) Cred că partenerul meu este angajat să facă totul pentru ca mariajul nostru să
dureze toată viaţa.
(+) Sunt dispus să fac tot ce este nevoie pentru a ne ameliora mariajul.
(+) Cred că partenerul meu este dispus să facă tot ce este nevoie pentru a ne
ameliora mariajul.

Iertarea (cupluri căsătorite)

(-) Partenerului meu îi este greu să depăşească rănile şi dezamăgirile trecute.

(-) Partenerul meu a făcut sau a spus câteva lucruri pe care s-ar putea să nu le pot
ierta niciodată.
(+) Ştim să ne rezolvăm problemele şi să mergem mai departe.
(-) Partenerul meu are tendinţa de a ţine supărarea mult timp.
(-) În relaţia noastră, iertăm dar nu uităm.
(+) Partenerul meu ştie să se scuze şi să-şi ceară iertare.
(-) Partenerului meu îi este greu să recunoască atunci când greşeşte.
(-) Tensiunea persistă în relaţia noastră chiar şi după ce ne rezolvăm rănile
emoţionale şi dezamăgirile.
(+) Mă simt mai aproape de partenerul meu după ce ne rezolvăm o dezamăgire.
(-) Îmi este dificil să am încredere în partenerul meu din cauza faptelor sale trecute.

Căsătorii anterioare

(-) Uneori partenerul meu se teme de o altă despărţire.

(-) Uneori un fost partener interferează cu relaţia noastră.
(+) Am încredere că relaţia noastră va reuşi.
(-) Mă deranjează faptul că partenerul meu vorbeşte uneori despre o
căsătorie/relaţie anterioară.
(-) Mă aştept ca aranjamentele financiare dintr-o căsătorie anterioară să fie o
problemă pentru noi.
(-) Partenerul meu are prea multe legături cu fostul partener sau este prea influenţat
de acesta.
(-) Mă îngrijorează faptul că relaţiile trecute vor constitui o problemă pentru noi.
(+) Eu şi partenerul meu am învăţat lecţii valoroase din relaţiile/mariajele trecute.
(+) Amândoi am avut timp suficient ca să ne rezolvăm problemele şi rănile din
relaţiile trecute.
(+) Acum înţeleg clar motivele pentru care relaţiile/mariajele anterioare nu au mers.