Noțiuni de teorie muzicală

pentru începători

Marina Lidia Băluță 2023 1

Cuprins
1. Introducere ...............................................................................................................................................3
2. Parametrii sunetului..................................................................................................................................4
2.1. Inaltimea ............................................................................................................................................4
2.2. Durata ................................................................................................................................................4
2.3. Intensitatea ........................................................................................................................................4
2.4. Timbrul sau culoarea..........................................................................................................................4
2.5. Valorile notei muzicale și durata lor ..................................................................................................4
3. Portativul și elementele sale .....................................................................................................................6
3.1. Portativul............................................................................................................................................6
3.2. Măsura ...............................................................................................................................................6
3.3. Ritmul .................................................................................................................................................7
3.4. Accentul .............................................................................................................................................8
3.5. Articulațiile (legăturile dintre note) ...................................................................................................9
3.5.1. Staccato .......................................................................................................................................9
3.5.2. Legato..........................................................................................................................................9
3.5.3. Non legato ................................................................................................................................ 10
3.6. Punctul care lungește nota (punctul de prelungire) ....................................................................... 10
3.7. Alterațiile......................................................................................................................................... 10
3.7.1. Diezul........................................................................................................................................ 10
3.7.2. Bemolul .................................................................................................................................... 11
3.7.3. Becarul ..................................................................................................................................... 11
3.8. Notele grupate ................................................................................................................................ 11
3.9. Pauzele ............................................................................................................................................ 12
3.10. Semnele de dinamicitate .............................................................................................................. 13
3.11. Semnul de repetitie....................................................................................................................... 13
3.12. Bara dubla ..................................................................................................................................... 14
3.13. Tonuri și semitonuri ...................................................................................................................... 14
4. Tonalitatea ............................................................................................................................................. 15
4.1. Gama muzicală ................................................................................................................................ 15
4.1.1. Gama majoră............................................................................................................................ 15
4.1.2. Gama minoră ........................................................................................................................... 16
4.2. Acordul ............................................................................................................................................ 16
4.3. Arpegiul ........................................................................................................................................... 17
4.4. Cheile muzicale ............................................................................................................................... 17
4.5. Notația științifică a înălțimii ............................................................................................................ 18

Marina Lidia Băluță 2023 2

 1. Introducere

Guido d'Arezzo, cunoscut și ca Guido Aretinus sau Guido Monaco (n. 991/992 – d. după 1033) a fost un
teoretician muzical din epoca medievală. El este considerat a fi inventatorul sistemului de notație
muzicală modernă. Guido a fost un călugăr al ordinului Benedictin din orașul-stat italian Arezzo.
Guido a dezvoltat noi tehnici de învățare a muzicii, cum ar fi sistemul de notație și utilizarea scării "ut–
re–mi–fa–so–la" (solmizare1), pe baza acrostihului imnului gregorian Ut queant laxis:

Utqueant laxis
Resonare fibris
Mira gestorum
Famuli quorum
Solve polputi
Labii reatum
Sancte Iohannes
rezultând denumirile notelor muzicale (ut, re, mi, fa, sol, la și si).
(Pentru ca slujitorii tăi să răsune, cu glasuri slăbite, minunile faptelor tale, să curețe vina de pe buzele
noastre pătate.)
Deoarece ut era greu de pronunțat, în secolul al XVII-lea a fost înlocuit cu do (de Giovanni Doni care a
folosit primele două litere ale numelui său), formă în care gama este cunoscută în continuare.
Notația literală internațională a notelor muzicale:

Întrucât cel mai grav sunet al sistemului era La, acesta a fost notat cu prima literă din alfabet (A), așa
cum se utilizează și azi în notația literală.

Pentru o mai bună orientare pe pian, claviatura a fost împărțită pe octave pornind de la sunetul ”DO”.
Octava reprezintă distanța dintre o inălțime muzicală și dublul vibrației ei. Astfel, între La1 (440 hz) și La
2 (880hz) avem o distanță de o octavă (8 trepte muzicale: la, si, do, re, mi, fa, sol, la).
1
Sistem medieval de intonare silabică a notelor

Marina Lidia Băluță 2023 3

2. Parametrii sunetului

2.1. Inaltimea
• caracteristica sunetului muzical de a fi mai grav (jos) sau mai acut (inalt).
• inaltimea sunetului muzical se calculeaza mereu fata de un punct de reper (nota) pe scara notelor
muzicale.

2.2. Durata
• caracteristica sunetului muzical de a fi mai lung sau mai scurt in timp.
• durata se calculeaza din momentul impactului pana la disparitia ultimei vibratii percepute.

2.3. Intensitatea
• caracteristica sunetului de a fi mai slab sau mai puternic. Se refera la frecventa notei (numarul de
vibratii/secunda).
• de exemplu, nota LA de de-asupra notei DO de la mijloc in prezent este considerata ca avand 440
hertz (LA = 440 Hz) iar nota LA cu o octava sub DO este de 880 Hz.

2.4. Timbrul sau culoarea

• caracteristica unui sunet muzical de a se deosebi de alte sunete de aceeasi inaltime, durata si
intensitate.
Ex: doua sau mai multe instrumente interpreteaza concomitent acelasi paragraf. Desi sunt aceleasi note,
noi putem deosebi diferenta dintre un pian si o chitara chiar daca ele canta in acelasi timp.

2.5. Valorile notei muzicale și durata lor

Muzica are si ea pulsul ei, acesta se numeste bataie (timp).
Unele note sunt cantate doar intr-o bataie. Altele sunt cantate in 2 batai, si altele in 3 sau mai multe
batai. Sunetul muzical cu durata de un timp se numeste patrime si se noteaza cu semnul grafic:

Duratei de un timp ii corespunde o silaba sau un cuvant alcatuit dintr-o silaba. Durata de un timp este
redata printr-un pas, printr-o bataie de palme sau printr-o miscare a bratului in jos sau in sus si se
tacteaza in mod egal.

Marina Lidia Băluță 2023 4

Marina Lidia Băluță 2023 5
3. Portativul și elementele sale

3.1. Portativul
Portativul constituie cadrul grafic pentru întregul sistem de notație muzicală, servind drept referință
pentru toate elementele scrisului (notației) muzicale.
Portativul este un desen (o grafică) alcătuit din 5 linii paralele și echidistante (și implicit 4 spații). Liniile
și spațiile portativului se numără de jos în sus:

Pe portativ (sau în funcție de el) se notează înălțimea și durata sunetelor (elemente morfologice ale
graiului muzical), repartizate astfel:

 pe ordonată (axa verticală) se notează înălțimile (intonația)

 pe abscisă (axa orizontală) se notează duratele sunetelor (inclusiv ritmul)

3.2. Măsura
Daca te uiti atent la o partitura muzicala, vei observa liniile verticale. Aceste linii se numesc bare de
masura.
Din punct de vedere grafic, spațiul unei măsuri se delimitează prin bare verticale (bare de măsură).
Barele divid muzica in masuri:

Bara dublă finală indică finalul cântecului.

Marina Lidia Băluță 2023 6

3.3. Ritmul
Ritmul muzical ia naștere prin alăturarea duratelor sau a valorilor de note, precum și a pauzelor
corespunzătoare acestora.
Majoritatea pieselor au numere la inceputul partiturii. Aceste numere ne spun numarul si tipul notelor
care se afla intr-o masura. Sunt doua cifre care reprezinta masura.
Ritmul muzical este organizat, măsurat și încadrat cu ajutorul timpilor și al măsurilor. Un timp este o
unitate reper pentru desfășurarea ritmului, pe baza căruia se măsoară duratele și se raportează una față
de alta.
Timpii pot fi accentuați și neaccentuați. Măsura este gruparea de timpi, accentuați și neaccentuați, ce se
succed periodic. Ea se delimitează prin bare de măsură. Timpul poate fi egal cu orice durată. Când
accentul se repetă din doi în doi timpi, măsura în care este încadrat cântecul este măsura de doi timpi.
Dacă timpul este egal cu o pătrime, măsura este de două pătrimi și vom nota 2/4, unde cifra de sus
reprezintă numărul timpilor din măsură, iar cifra de jos arată ce durată are timpul de referință.

Pentru a cânta toți timpii egali, însoțim cântecul cu mișcări de braț – figura de tact, unde fiecare mișcare
corespunde unui anumit timp din măsură. De exemplu, în măsura de 2/4, mișcarea de sus în jos
reprezintă timpul 1, iar mișcarea de jos în sus, timpul 2. Dacă alăturăm două măsuri de 2 timpi, obținem
măsura de 4 timpi, unde accentul principal este pe primul timp, iar cel secundar pe al treilea timp.
Figura de tact a măsurii de 4 timpi se execută astfel: timpul 1 – de sus în jos, timpul 2 – în interior,
timpul 3 – în exterior, timpul 4 – în sus.

Marina Lidia Băluță 2023 7

In imaginea urmatoare sunt 4 batai pe fiecare masura. Patrimea primeste 1 bataie.

Pentru a reda evenimente sonore mai rapide, este nevoie de durate mai scurte.
Măsura de 4/4 se formează din două măsuri de 2/4.
Exemple:

3.4. Accentul
Cand muzicianul vede acest semn, trebuie sa cante nota respectiva un pic mai tare decat celelalte note.

Măsura de 2/4 are un timp accentuat și unul neaccentuat.

Măsura de 4/4 are un timp cu accent principal și unul cu accent secundar, iar ceilalți doi timpi sunt
neaccentuați.
Măsura de 3/4 reprezintă o grupare ritmică care are primul timp accentuat și următorii doi
neaccentuați.

Marina Lidia Băluță 2023 8

3.5. Articulațiile (legăturile dintre note)
Diferitele semne de de-asupra notelor ajuta muzicianul sa stie cum sa cante fiecare nota (mai lung sau
mai scurt, mai tare sau mai incet, etc.). Aceste semne se numesc articulatii, si sunt puse, de obicei, de-
asupra notei.

3.5.1. Staccato
Semnul de staccato arata ca punctul de la sfarsitul unei propozitii. Este un punct care se aseaza
deasupra sau dedesubtul unei note si ii reduce valoarea la jumatate.

Termenul staccato înseamnă „separat” și ne arată că notele trebuie să fie bine articulate, separate una
de cealaltă.

3.5.2. Legato
Este un cuvânt provenind din limba italiană, care înseamnă „legat, prins împreună”. Constă într-un semn
în formă de arc, ce unește două note, însumând duratele acestora. Dacă notele sunt scrise în partea de
sus a portativului, semnul pentru legato arată ca un zâmbet întors.
a. Legato de durată (legato de prelungire)
Legato de durată poate fi găsit în interiorul unei măsuri dar mai ales între 2 măsuri, legând notele de la
finalul unei măsuri și începutul măsurii următoare.
Legato de durată este de multe ori confundat cu legato de expresie, insă diferența între acestea o face
inălțimea sunetelor. La legato de durată, sunetele legate sunt identice (se găsesc pe aceeași bară sau
spațiu de portativ). Se articulează doar prima notă care va cumula și durata celei de a doua.

b. Legato de expresie
O altă situație în care întâlnim legato este atunci când el unește două sau mai multe note cu înălțimi
diferite și poartă numele de legato de expresie. Această indicație de interpretare care arată că sunetele
se succed fără întrerupere, adică se cântă legat.

Marina Lidia Băluță 2023 9

3.5.3. Non legato

3.6. Punctul care lungește nota (punctul de prelungire)

Punctul așezat la dreapta unei note prelungește durata acesteia cu jumătate din valoarea sa și se
numește punct de prelungire. Folosind punctul de prelungire, obținem ritmuri noi, punctate care dau un
impuls și o dinamică aparte mișcării. În acest fel se pot exprima stări de bucurie, exuberanță, voioșie,
strălucire sau precipitare, se poate acumula tensiune ori se poate detensiona discursul muzical.
Exemplu: O nota intreaga = 4 timpi. O nota intreaga cu punct = 6 timpi.

Exemple:
O nota intreaga = 4 timpi. O nota intreaga cu punct = 6 timpi.
Deoarece, ½ din 4 este 2, si 4+2=6
O doime = 2 timpi. O doime cu punct = 3 timpi.
Deoarece ½ din 2 este 1, si 2+1=3.
O patrime = 1 timp. O patrime cu punct = 1 ½ timpi.
Deoarece ½ din 1 este ½ , si 1+ ½ = 1 ½ .

3.7. Alterațiile
Alterațiile sunt, prin definiție, semne convenționale care modifică înălțimea sunetului, urcând sau
coborând nota respectivă.

3.7.1. Diezul
Diezul (notat ♯) are rolul de a urca înălțimea notei cu un semiton. Semitonul este cea mai mică distanță
posibilă între două sunete – adică cel mai mic interval al unei scări sonore. Astfel, dacă, de exemplu,
între nota Do și nota Re este distanță de 1 ton (echivalent cu 2 semitonuri), între Do și Do♯ este un
interval de un semiton.

Marina Lidia Băluță 2023 10

Prin urmare, diezul modifică sunetul cu un semiton în urcare. Acesta este așezat, de regulă, lângă notă
sau la începutul portativului. În limba engleză este utilizată denumirea de sharp.

3.7.2. Bemolul
Bemolul (notat ♭) influențează nota în mod opus față de diez – adică are rolul de a coborî înălțimea
sunetului cu un semiton. Așadar, Si♭ se află la un interval de un semiton în jos față de Si. Acesta, de
asemenea, se notează lângă nota pe care o influențează sau la începutul portativului. În limba engleză
este numit flat.

3.7.3. Becarul
Becarul nu acționează ca celelalte două semne de alterație, ci le aduce la normal pe cele anterioare. În
consecință, el anulează toate efectele diezilor sau ale bemolilor și aduce nota la înălțimea ei de bază.
Acesta se utilizează doar în interiorul măsurilor muzicale, lângă nota respectivă. În limba engleză este
numit natural.

3.8. Notele grupate

Este foarte dificil sa citesti multe note scurte (optimi, saisprezecimi, treizecidoimi) scrise una langa alta.
Pentru a face lucrurile mai simple pentru muzician, aceste note sunt grupate.

Daca muzica canta foarte repede, ii va fi foarte greu muzicianului sa citeasca notele. Acum uita-te la
aceleasi note grupate:

Marina Lidia Băluță 2023 11

Cand optimiile sunt grupate, sunt mult mai usor de citit.
Un exemplu folosind saisprezecimi:
a. Saispezecimii negrupate:

b. Saisprezecimi grupate:

3.9. Pauzele
Pentru fiecare valoare de nota exista si un semn de tacere corespunzator, numit pauza. Momentele în
care nu se cântă, echivalente ca durată valorilor de note, poartă numele de pauze:

 pauza de notă întreagă se scrie sub linia a patra a portativului ,

 pauza de doime se scrie pe linia a treia, ca o pălărie așezată pe cap,

 pauza de pătrime se încadrează pe liniile 2,3 și 4,

 pauza de optime între liniile 2 și 4 ale portativului.

Marina Lidia Băluță 2023 12

3.10. Semnele de dinamicitate
Unele note sunt cantate tare, si altele sunt cantate incet. Cum stim taria sau intensitatea cu care se
canta?
Daca te uiti sub partitura, uneori apar semne speciale. Unul este semnul forte f, ceea ce inseamna ca
muzicianul trebuie sa cante tare. Alt semn este piano p, inseamna ca muzicianul trebuie sa cante incet.

In imaginea de sus, primele 2 masuri trebuie cantate piano, sau incet, si urmatoarele 2 masuri trebuie
cantate tare, sau tare.
Termeni
• Forte (f) = tare, forte, puternic
• Fortissimo (ff) = foarte tare, foarte puternic
• Fortississimo (fff) = cat se poate de tare
• Mezzoforte (mf) = pe jumatate cat forte
• Piano (p) = incet
• Pianissimo (pp) = mai incet, foarte incet
• Pianississimo (ppp) = cat se poate de incet
• Mezzopiano (mp) = pe jumatate incet

3.11. Semnul de repetitie

Acest semn arata ca o bara dubla, dar are 2 puncte langa ea. Ii spune muzicianului sa se intoarca inapoi
si sa cante aceeasi sectiune inca o data. Semnele de repetiție sunt semne de prescurtare a scrierii
muzicale. Acestea sunt folosite atunci când un fragment muzical se repetă, pentru a nu fi scris de două
ori. Semnele de repetiție indică repetarea identică a unui fragment muzical.
Se scriu sub forma: linie groasă-linie subțire-două puncte.

Marina Lidia Băluță 2023 13

3.12. Bara dubla
Acest semn apare la sfarsitul piesei muzicale. Ii spune muzicianului ca nu mai sunt note de cantat.

3.13. Tonuri și semitonuri

Octava este divizata in 12 note. Distanta dintre fiecare nota este cunoscuta ca semiton. Pe claviatura,
orice nota se afla la un semiton de nota anterioara sau de cea urmatoare.

Un ton este format din 2 semitonuri. Toate tastele albe de pe claviatura separate de o tasta neagra sunt
la o distanta de un ton. Tastele care nu sunt separate de o tasta neagra se afla la o distanta de un
semiton.

Notele corespunzatoare tastelor albe pe claviatura sunt numite C (DO), D (RE), E (MI), F (FA), G (SOL), A
(LA) si B (SI). Aceste note sunt considerate note naturale.
Pot fi ridicate cu un semiton cu un diez sau coborate cu un bemol. O tasta neagra, cum ar fi de exemplu
cea dintre DO si RE, poate fi considerata un DO diez sau un RE bemol.

Marina Lidia Băluță 2023 14

4. Tonalitatea
Tonalitatea este organizarea notelor unei compoziții în raport cu un centru (tonica). Sunetul cu
care începe şi se sfârşeşte gama (treptele I şi a VIII-a) poartă numele de tonică. Sunetele unei melodii
sunt organizate în jurul tonicii, dând naştere tonalităţii (de exemplu, tonalitatea Do major).

4.1. Gama muzicală

Dacă așezăm notele muzicale în ordinea înălțimii, vom obține o scară muzicală. Scara muzicală care
începe și se termină cu aceeași notă repetată peste opt trepte poartă denumirea de gamă.
Gama este o selectie de diferite note in cadrul unei octave, organizate în mod specific (ascendent).
Treptele unei game se numerotează pentru că fiecare dintre ele îndeplinește câte un rol, ca și când ar
juca într-o piesă de teatru. Această piesă se numește tonalitate, iar sunetele, asemenea actorilor, sunt
în rol principal sau secundar, de aceea există trepte principale și trepte secundare. Rolul cel mai
important îl are treapta I, tonica.
Pornind de pe orice sunet, putem construi o gamă majoră dacă păstrăm locul tonurilor și al
semitonurilor în scară. Prima notă va da denumirea gamei.

4.1.1. Gama majoră

Este construita dupa formula urmatoare:

Gama Do major:

Marina Lidia Băluță 2023 15

Incepem cu nota DO. Adaugam un ton si obtinem nota RE. La nota Re adaugam un ton si obtinem MI. La
nota MI adaugam un semiton si obtinem nota FA. Adaugam un ton si obtinem nota SOL. La nota SOL
adaugam un ton si obtinem nota LA. Notei LA adaugam un ton si obtinem nota SI. Si in final, notei SI
adaugam un semiton si obtinem nota DO. Astfel am obtinut gama Do major.
Nota DO poartă denumirea de tonică și este cea mai importantă din gamă, reprezentând treptele 1 și 8.
Gama Do major este o scară muzicală care începe și se termină cu nota do. Semitonurile sunt
poziționate între treptele 3-4 și 7-8. Se numește gamă majoră deoarece începe cu două tonuri.
Toate celelalte game majore se obtin dupa acceasi formula. Prima notă va da denumirea gamei.

4.1.2. Gama minoră

În gama minoră naturală notele sunt separate după regula ton-semiton-ton-ton-semiton-ton-ton. Cele
două semitonuri se află între notele 2-3 și 5-6.
Gama minoră naturală se poate obține din gama majoră cu o descreștere de un ton și jumătate. De
exemplu, se poate ajunge în gama La Minor naturală în acest fel din gama Do Major.

Gama LA minor:
Tonica tonalităţii la minor este sunetul LA: Spre el se atrag toate celelalte sune din tonalitate. Gama
tonalităţii la minor este formată din suntele : LA, SI, DO, RE, MI, FA, SOL, LA.

4.2. Acordul
Prin acord se intelege efectul sonor produs de mai multe sunete emise simultan. Un acord este un grup
de trei sau mai multe note cântate simultan.
Când se formează un acord, prima notă este cunoscută sub numele de notă fundamentală. Această
notă dă acordului numele său, precum Do pentru un acord de Do major. Următoarea notă din acord
este a treia treaptă din gamă. În final, acordul este completat cu încă o notă, care este a 5-a notă din
gamă.
De exemplu, un acord de pe nota Do este format prin cântarea simultană a 3 note: Do, Mi și Sol.
 Do este nota fundamentală,
 Mi este a treia notă din gamă,
 Sol este a cincea notă din gamă.
Această combinație de note creează sunetul distinct al unui acord format de pe nota Do.
Structura de bază a acordului este 1-3-5, 2-4-6, 3-5-7, etc, din tonalitatea folosită.

Marina Lidia Băluță 2023 16

4.3. Arpegiul
Arpegiul reprezintă executarea succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent.
Succesiunea de patru sunete muzicale, reprezentând treptele I, III, V, VIII ale gamei, formează arpegiul.
Arpegiul gamei Do Major este format din sunetele: do mi sol do2. Arpegiile sunt folosite foarte mult in
muzica, sunt cele care sustin /acompaniaza liniile melodice.

4.4. Cheile muzicale

Denumirea sunetelor notate pe portativ sau cu ajutorul liniilor suplimentare este precizata de semnul
muzical numit cheie. Acesta este scris la inceputul portativului. Unele note sunt joase, si altele sunt
inalte.
Cum facem deosebirea intre notele joase si notele inalte cand vedem o partitura muzicala?
O metoda e prin folosirea cheilor. Muzica care suna inalt este scrisa de obicei in cheia SOL. Muzica care
suna jos este scrisa in cheia FA.
Cheia SOL are ca punct de plecare nota SOL (linia a 2-a din portativ), nota care-i determina si numele. Ca
urmare, toate notele care se scriu pe acasta linie se numesc SOL.
Cheia FA are ca punct de plecare nota FA (linia a 4-a din portativ), nota care-i determina si numele. Ca
urmare, toate notele care se scriu pe aceasta linie se numesc FA.
Asezarea notelor (in notatia internationala) pe portativ in cheia SOL și în cheia FA:

Initial, cand s-a inventat partitura muzicala, aceasta a fost considerata cu 11 linii.

Marina Lidia Băluță 2023 17

Daca eliminam linia din mijloc vom avea doua partituri normale. Adaugand cheia SOL partiturii de sus si
cheia FA celei de jos se va vedea relatia dintre cele doua partituri.

Se observa cum nota DO "uneste" cele doua partituri. Acest este numit "DO din mijloc" deoarece se afla
unde era vechea linie din mijloc.
Cele trei chei din notarea muzicală modernă:
a) cheia Sol – pentru notarea registrului acut al scării muzicale;
b) cheia Do – pentru notarea registrului mediu al scării muzicale;
c) cheia Fa – pentru notarea registrului grav al scării muzicale.

Cheia Sol Cheia Fa Cheia Do

4.5. Notația științifică a înălțimii

Marina Lidia Băluță 2023 18

Notația științifică a înălțimii, cunoscută și ca notație standard americană și notație internațională, este o
metodă de specificare a înălțimii muzicale prin combinarea unui nume de notă muzicală și a unui număr
care identifică octava înălțimii.

Locul notelor pe portativ:

Marina Lidia Băluță 2023 19