Rezumat

„Take, Ianke și Cadâr”

Pe o stradă sunt trei prăvălii, a lui Take, Ianke și

Cadâr. Casa lui Take și a lui Cadâr sunt
asemănătoare iar a lui Cadâr ia elemente de la
ambele. Prăvăliile lui Take și a lui Ianke vând
produse alimentare iar Cadâr vinde dulciuri și cafea.
Take și Ianke stau pe două scaune în fața
prăvăliilor sale și se ceartă. Ianke încearcă să doarmă
dar nu îl lasă sforăitul lui Cadâr, așa că aruncă cu un
calup de săpun în turc. Când vine un cumpărător, cei
doi se prefac că dorm. După plecarea babei Safta,
Take și Ianke abordează subiectul zugrăvirii caselor,
culoarea urma să fie aleasă de copiii lor.
Ionel sosește din spatele casei, de unde a urmărit
trenul și își roagă tatăl, pe Take să se îmbrace în
haine curate. Ana îl vede pe tatăl său, Ianke , și
acestuia nu-i vine să creadă că e fata sa deoarece e
prea frumoasă. Ana apoi merge să îl viziteze pe
Cadâr, unde iarăși îi este complimentată frumusețea
ei și primește bomboane.
Ana și Ionel își anunță tații că vor să se
căsătorească. Aceștia se opun, însăimântați de
consecințele unei căsătorii interetnice. Take și Ianke
discută despre ce să facă în privința celor doi copii.
Ana și Ionel îi cer sfatul lui Cadâr. El le spune că nu
trebuie să se despartă și că el a făcut greșeala să se
despartă de cineva pe baza religiei și regretă că a
ajuns bătrân și singur.
Ianke motivează refuzul de a accepta căsătoria
fiicei sale prin teama de gura lumii. Take începe să
cânte Ada-ida-vavălă, un trist cântec evreiesc.
După câteva zile, seara, Take, Ianke, Ana și
Ionel iau masa în curțile din spatele caselor lor,
despărțite de un gărduleț mic cu portița deschisă.
Take și Ianke împart mâncare între ei și se
tachinează.
Cadâr apelează la un șiretlic, spunându-le lui
Take și lui Ianke, că el este tatăl biologic al celor doi
tineri. Baba Safta îl avertizează pe Take, iar Ilie,
reprezentantul comunității evreiești, pe Ianke că
oamenii au decis să nu mai cumpere de la ei dacă
vor fi de acord cu căsătoria. Până la urmă, cei doi
acceptă soluția propusă de Cadâr: tinerii fug de acasă
, lăsându-le însă o scrisoare, dovadă a nesupunerii
lor.
Take și Ianke așteaptă revenirea copiilor de la
care primesc scrisori, se plâng de numărul scăzut de
clienți, minunându-se de succesul adacerii lui Cadâr.
Acuzat de falimentul lor, Cadâr recunoaște că i-a
mințit pentru binele copiilor. Take și Ianke își
reîntâlnesc copiii la tren și află că s-au căsătorit cu
ajutorul lui Cadâr și vin de la turc de unde au primit
adăpost și bani pe împrumut. Cei trei deschid o
asociație între român, evreu și turc și se ceartă cum
să o numească.