Sceneta

Cei trei purceluşi

Personaje:
* Povestitorul
* Lupul
* Naf-Naf
* Nuf-Nuf
* Nif-Nif

Lupul: Hauu, hauu…hauu, hauu!

M-am săturat! M-am săturat!
Tot mereu am de umblat…
Acesta e coşmarul meu:
Trebuie să fiu lup, mereu!
Şi ştiţi că nu-s avar,
Dar ce să fac? Mi-e foame, iar!...
Alerg din poveste în poveste
Şi foame, tot îmi este!
Scufiţa mi-a pus capac
M-a căzut greu la stomac…
Şi la iezi am cam ratat –
Din trei, doar doi am mâncat!
Cum să nu fiu hămesit?
Nu mai spun ce am păţit!!!
Din orice povestioare,
Ies cu coada-ntre picioare!!!
Dar din tot ce s-a-ntâmplat,
Ceva tot am învăţat:
M-am ascuţit la miros
Şi-o să-mi fie de folos!
(se aud guiţături)
Da!! Mă reprofilez pe purcei,
Şi-o să fie vai de ei!
O să vedeţi cine-s!
Aici nu mai dau rateu! (dispare)

Povestitorul: - După câte ama pătimit,

Tot nu s-a lecuit?
Încă n-a-nvăţat că-n viaţă,
După faptă-i şi răsplata?
Ce credul! N-aş fi crezut!
Dar… s-o luăm de la-nceput…
Trei purcei mai năzdrăvani,
 Din păcate şi orfani,
Se jucau din zori în noapte
Fără nici o grijă-n spate,
Iar noaptea se tolăneau
Pe iarbă şi adormeau…
Şi uite-aşa trecu o vară,
Şi veni galbena toamnă…

Nuf-Nuf: - Eu sunt porcul mijlociu

Şi-s deştept de când mă ştiu!
Oricine poate să vadă
O spirală-n loc de coadă!
Sunt chipeş şi frumuşel,
Şi la şorici sunt subţirel!
Sunt Nuf-Nuf, mă ştie oricine
Şi-s de soi printre porcine! (fuge la joacă)

Nif-Nif: - Eu sunt mic, dar sunt voinic

Şi n-am teamă de nimic!
Nu te-aş sfătui să-ncerci!
La trântă să mă provoci!
Sunt ca Prâslea din poveste,
Nif-Nif, numele meu este!
Din copite-mi sar scântei
Când mă-ntrec cu fraţii mei!
(pleacă la joacă)

Naf-Naf: - Sunt Naf-Naf şi am doi fraţi

Sprinteni şi neastâmpăraţi,
Şi de aproape doi ani
Am rămas purcei orfani.
Pentru că-s cel mai mare,
Îngrijesc de fiecare.
Nuf-Nuf! Nif-Nif! Mă auziţi?
Staţi pe-aici să n-o păţiţi!

Nuf-Nuf: - Ia, uitaţi, măi fraţilor,

Sunt regele tumbelor!!!
Hopa!

Nif-Nif: - Da, de unde! Ce tot zici?

Ia priviţi voi de aici!
Hopa! Au! (se împiedică)

Nuf-Nuf: - Ha, ha, ha, vezi că te lauzi?

 Era cât pe ce să cazi!

Nif- Nif: - Ştii, Nuf-Nuf, mai tacă-ţi gura,

Că aşa era figura!
(iar se împiedică)

Nuf-Nuf: - Asta-i tot figură, frăţioare ?

Nif-Nif: - Tu mi-ai dat peste picioare!

Nuf-Nuf: - Eu? Poate-ţi dau în cap vreo două!

Naf-Naf: - De ceartă vă arde vouă?

Nu vă mai astâmpăraţi,
O să fim de lup mâncaţi!
Faceţi atâta tărăboi,
De-aude lupul de noi!

Nuf-Nuf: - Care lup? Ce tot vorbeşti?

Nif-Nif: - Tu vrei să ne păcăleşti?
- Lupii sunt doar în poveşti

Nuf-Nuf: - Hai la joacă frăţioare,

Uite ce pădure mare!

Naf-Naf: - Nu prea mai e timp de joacă:

Ziua scurtă-o să se facă!
Aţi uitat ce frig am tras
De când orfani am rămas?
E timpul să ne gândim
O casă să construim!

Nuf-Nuf: _ Ce au intrat zilele-n sac?

Încă nu-i gheaţă pe lac;
Cât băltoaca este caldă,
Haide, vino de te scaldă!

Naf-Naf: - Nu am timp de scăldătoare,

Plec să-mi fac o casă mare!
Din piatră şi cărămidă,
O să-mi fac casa solidă,
Din stejar o uşă fac,
Să-i vin lupului de hac!
Nif-Nif: - Chiar ţi-e frică, măi, Naf-Naf?
Pe lup, cu-n pumn îl fac praf!
Naf-Naf: - Voi nu prea ştiţi ce vorbiţi!
Nu v-aş dori să-l întâlniţi,
Băgaţi-vă minţile-n cap, degrabă,
Şi mai bine hai la treabă!
Nuf-Nuf: - Deja ne-ai cicălit destul!
Nif-Nif: - Nu mai vreau să mai ascult!
Nuf-Nuf: - De-acum vrei să muncim?
La iarnă o să construim!
De frig nouă nu ne pasă,
Într-o zi ne facem casă!
Povestitorul: - Eiiiiii! …aşadar!
Naf-Naf, ca tot omul gospodar,
Vara –sanie îşi face,
Iar când vine iarna, car
Zi de zi, până-n noapte,
El buşteni cară în spate,
Din pietrele de la râu,
Şi-a făcut la casă brâu,
Şi pereţi de cărămidă
Ca să fie mai solidă.
Fraţii lui nu-l luau în seamă,
Profitau de lunga toamnă;
Nici măcar nu au observat,
Când Naf casă şi-a ridicat…..
Nuf-Nuf+Nif-Nif: - Ia te uită!!! Ce mai casă!!!
Nuf-Nuf: - Ia ascultă, Naf-Naf, frate!
Asta-i casă sau cetate?
Nif-Nif: - Ai făcut-o până-n cer!!!
Naf-Naf: - Să mă apere de ger!
Nuf-Nuf: - Ce mai piatră, ca la moară!
De-o pica, te şi omoară!
Naf-Naf: - Frica ta e în zadar,
E-ntărită cu mortar!
Nif-Nif: - Şi o uşă –aşa de mare,
La ce-i bună, frăţioare?
Naf-Naf: - Să mă apere de vânt
Şi de lupul cel flămând!
Nuf-nuf: - Asta-i casă pentru fiţe!
Nu îi faci şi dependinţe?
Hai Nif-Nif, c-am stat destul,
Ăsta ne cam strică jocul! (pleacă la joacă)
Povestitorul: - A trecut timpul uşor,
Şi deodată, la izvor,
 Pe apă se înfiripă
O pojghiţă subţirică…
În această dimineaţă
Şi codiţa le îngheaţă!
Căzuse şi ceva brumă,
Nu mai era timp de glumă!
Iar frigul ce le intra în oase
Acum le aminti de case…
Nuf-Nuf: - Brrr…!
Cred că a sosit momentul
Să ne facem adăpostul!
Nif-Nif: - Ba, de ne mai jucăm puţin,
Frigul n-o să-l mai simţim.
Şi în pauza de masă
Ne facem şi câte-o casă
(se mai joacă puţin)
Nuf-Nuf: - Gata, frate, cred c-ajunge!
Frigul acesta mă cam strânge…
Hai puţin să ne oprim
Case să ne construim.
Noi, doar nu facem cetate
Şi până pe înserate
Casele le-om termina,
Ba, chiar ne-om mai şi juca!
Şi-acum dau fuga prin pădure,
Şi aduc nişte surcele…
Nif-Nif: - Eu o să mă reped la claie,
Să aduc un braţ de paie.
Şi apoi pentru oblong,
Vom găsi noi un nylon!
Povestitorul: - Când zilele intră în sac
Nu ai timp de bunul plac!
Căsuţe şi-au construit
În grabă, din ce-au găsit…
Nuf-Nuf – porcuşorul mijlociu
Şi-a făcut din nuiele de lângă râu,
O casă… cam fără rost,
Mai mult un fel de adăpost.
Iar cel mai mic în mare grabă,
A ridicat o colibă.
Din joacă n-a vrut să taie
Şi-a făcut casă din paie.
Făcând mare tevatură,
Să-i auzi.. laudă-mă gură!
Nuf-Nuf: - Frăţioare, vino repede să vezi,
 Tu n-ai vrut ca să ne crezi,
Că în stare noi vom fi
Să ridicăm case-ntr-o zi.
Nif-Nif: - Nici măcar n-am folosit
Unelte de construit.
Ziceai că-i mare şmecherie
Să te pricepi la zidărie?
Nuf-Nuf: - Din palme cât am bătut,
Două case am făcut Naf-Naf:
- Da, dar nu prea sunt solide.
Astea-s case? Sunt colibe!...
Nuf-Nuf: - Lasă, ştim că te oftici
Tu, abia dacă ridici,
O căsuţă… într-o vară… (râd amândoi)
Nif-Nif: - Şi-acum hai la joacă iar!
Naf-Naf: - Nu mai faceţi tărăboi,
De-aude lupul e ai de voi!
Nif-Nif: De lup, mă doare-n cot,
Când i-oi trage una-n bot….
Nuf-Nuf: - Şi-o să-l tragem şi de coadă,
Să vină el… şi o să vadă…
(fac tărăboi prin pădure)
Lupul: - Uite, vine iarna iar!
Şi mă prinde tot hoinar.
Prin pădure tot alerg,
Poate dau de vre-un bârlog.
Dacă hrană nu găsesc,
Măcar să mă adăpostesc.
Brr…. Frigul îmi cam dă târcoale…
Dar, ce se vede colo-n vale?
Unde râul face coturi
Zăresc două adăposturi…
Hai, cumetre, hai că poţi
Mai strângi puţin din colţi
Şi până la râu să te coboară,
Că doar burta ţi-e uşoară!...
Ah! Nimic în cale de nu-mi iese
M - oi da pe rădăcinoase…
Dar… parcă…. Miroase bine…
Zău! E miros de porcine…
Dacă nu-i fata Morgana,
Cred că îmi apare hrana!
Pot să jur pe colţii mei
Că zăresc chiar trei purcei!î
Hai, cumetre, după ei!
 (purceii se joacă)

Naf-Naf: - Aoleu! Lupul! Fraţilor fugiţi!

În case vă adăpostiţi
Povestitorul: - Apărut de nu ştiu unde,
Cu privirea lui pătrunde,
Parcă i-a hipnotizat
Un moment, în loc au stat!
Apoi au ţâşnit săgeata,
Străbătând pădurea toată.
Lupul, n-a stat mult pe gânduri,
După ei vine în salturi!
Astă fugă sănătoasă!
Cu greu nimeriră casa…
Lupul: - Ieşi afară porcuşor,
Cu colţii să te măsor!
(acasă la Nif-Nif)
Nif-Nif: - Ştiu ce vrei, nu ies din casă,
Cumetre, n-ai nici o şansă!
Nu îmi este mie frică!
În căsuţa mea cea mică
Nu o să intri uşor
Abia încape un porcuşor!
Lupul: - Ai făcut-o chiar de oaie!
Casa asta doar din paie,
Eu cu un simplu strănut,
O s-o dobor la pământ!
O să suflu tare-acum
Şi casa o s-o dărâm!
(suflă-casa cade)
Nif-Nif: - Vai… mi-a luat casa taifunul,
Nuf-Nuf…repede…dă-mi drumul!
(acasă la Nuf-Nuf)
Lupul: - Cumetre asta da noroc,
Am să prind doi la un loc
Ieşiţi afară purceluşi,
Să vă gâdil niţeluş!
Nif-Nif: - Ştiu ce pericol ne paşte,
Casa asta ne păzeşte…
Nuf-Nuf: - Din nuiele e lucrată,
N-o să intri niciodată!
Lupul: - Nu-i nevoie ca să intru,
O să suflu precum vântul
Şi căsuţa de surcele
O să zboare pân‘ la stele!
Nuf-Nuf: - Treaba asta n-ai s-o vezi,
Vei vedea doar stele verzi!
(lupul suflă – o dărâmă – purceii fug)
Nif-Nif: - Frăţioare… zăvorul repede-l urneşte
Că lupul ne fugăreşte!
Naf-Naf: - Haideţi, repede, intraţi!
Nif-Nif: - … A suflat…
Nuf-Nuf: - … A Zburat…
Naf-Naf: - Liniştiţi-vă, măi fraţi,
Staţi puţin şi respiraţi!
Aici no intra cumătrul
Nici dac-o veni cu tancul!
Lupul: - Credeţi voi c-o să scăpaţi?
Puteţi să vă ferecaţi
Cu şapte lacăte la uşă,
Când voi sufla eu din guşă
Uşa asta o să zboare
Cu tot cu încuietoare…
Casa asta cu al meu suflu
O fac una cu pământul!
(suflă)
Naf-Naf: - Poţi să sufli oricât vrei,
Nu o să mănânci purcei!
Nif-Nif: - Tu eşti sigur de ce spui?
N-ajungem în burta lui?
Nuf-Nuf: - I-auzi cum suflă de tare…
Casa asta o s-o doboare?
Naf-Naf: - Potoliţi-vă o dată !
Casa mea este din piatră!
Poate să sufle cât vrea…
În ea nu poate intra!
Lupul: - Aha! Asta era şmecheria?
Păi, ia să schimb eu strategia!
Casa de nu pot s-o răstorn,
Atunci voi intra pe horn!
Nif-Nif: - Vai de mine! Aţi auzit?
Nuf-Nuf: - Hornul casei e păzit?
Naf-naf: - Nu, dar ştiu eu o metodă!
Pe plită am apă fiartă.
Ceaunul să-l apucăm toţi trei
Să-l ducem la gura sobei.
Şi când lupu-o să coboare,
O să se frigă la picioare!
Nuf-Nuf: - Dar eu sunt aproape sigur
C-o să se prindă, după abur.
Naf-Naf: - O să-l astupăm cu capacul
Şi n-o să ne dăm de gol!
Nuf-Nuf: - Mie unul tot mie teamă,
Dacă mă face pastramă
Nif-Nif: - Eu deja am leşinat,
Parcă mă văd şi tocat!
Lupul: - Mai am un singur pas
A sunat al vostru ceas!
Hop-aşa!
(cade în ceaun)
Naf-Naf: - Ei, cumetre, nu mai vrei
Să te saturi de purcei?
(toţi se bucură şi dansează)
Povestitorul: - Când crezi că eşti cel mai tare,
Pleci cu coada-ntre picioare…
Dar acolo unde-s trei,
Chiar dacă sunt ei purcei,
Când pui mână, lângă mână,
Multă putere se adună…
Cam de-atunci, în lumea toată,
Se zice ,,casă de piatră!“
Cam asta-i povestea toată!