Sophie Brahe (cunoscută și ca Sophia Thott, n.

24 august 1556 la Svalöv -

d. 1643 la Helsingør) a fost o femeie de știință daneză, cunoscută mai ales ca
fiind asistenta fratelui ei, Tycho Brahe. A
studiat horticultura, astronomia, chimia și medicina.
I se atribuie o lucrare valoroasă privind genealogia unor familii influente
daneze.
Provenită dintr-o familie de nobili, a primit o educație privată și a
învățat germana, latina și a studiat literatura clasică. A învățat astronomia de la
fratele ei, alături de care observat eclipsa de Lună de la 8 decembrie 1573.
După moartea primului soț, Otte Thott, începe să se ocupe intens de grădina
castelului moștenit practicând horticultura. De asemenea, se
dedică iatrochimiei și astrologiei.
Se recăsătorește cu Erik Lange, cu care are un fiu care studiază în Germania.
După moartea celui de-al doilea soț, se întoarce din această țară și revine în
Danemarca. Aici își continuă cercetările în domeniul chimiei și al genealogiei
unor persoane ilustre.
Elena Lucrezia Cornaro Piscopia (n. 5 iunie 1646, la Veneția - d. 26 iulie 1684) a
fost o femeie-matematician italiană și prima femeie din lume care a obținut un
doctorat în filozofie.
A studiat matematica teologia, filozofia. Cunoștea numeroase limbi
străine: latina, greaca, ebraica, araba, spaniola, franceza.
Doctoratul în filozofie l-a primit în cadrul Universității din Padova la 25
iunie 1678.

Elisabetha Catherina Koopmann Hevelius (în poloneză Elżbieta Koopman

Heweliusz) (1647, Danzig – 1693) a fost o astronomă, a doua soție a
astronomului Johannes Hevelius din orașul hanseatic Danzig (în
prezent Gdańsk în Polonia). Elisabeth Koopmann s-a născut la Danzig, în 1647.
A devenit a doua soție a lui Johannes Hevelius (1611-1687), astronom și berar,
cu treizeci și șase de ani mai în vârstă decât ea.
Era interesată de astronomie încă înainte de căsătoria cu Hevelius (la 16 ani). Ei
împărtășeau această pasiune de observare a cerului.
În anul 1669 orașul Danzig a devenit parte a Uniunii Polono-Lituaniene. În 1679
atât braseria lor, cât și numeroase documente, au fost distruse de un incendiu.
Soțul ei nu a putut rezista la aceste pagube materiale și ideale, și a murit curând
după aceasta. Elisabetha a continuat singură observațiile pe care le făcuseră
până atunci împreună. În 1688 a publicat catalogul a 1.564 de stele stabilit de
cei doi. La publicare era cel mai important catalog de stele, și ultimul care a fost
stabilit prin observații făcute fără telescop.
Maria Sibylla Merian (n. 2 aprilie 1647, Frankfurt am Main, Sfântul Imperiu
Roman – d. 13 ianuarie 1717, Amsterdam, Comitatul Olanda, Provinciile Unite)
a fost un naturalist, entomolog și ilustrator știintific german, care a
studiat plantele și insectele, făcând ilustrații (desene) detaliate ale acestora.[11]
A trăit, a studiat și a activat în Germania și în Țările de Jos. A făcut o călătorie
în Surinam, de unde și-a procurat o mare parte din materialul științific pentru
cea mai importantă și faimoasă lucrare a sa: Metamorphosis insectorum
Surinamensium, privind metamorfoza insectelor.
Deși pentru o lungă perioadă de timp contribuțiile științifice ale Mariei Sibylla
Merian au fost neglijate, spre sfârșitul secolului XX acestea au fost
reconsiderate, ca urmare a calității muncii sale artistice și științifice. Ea este
considerată în prezent printre cele mai importante personalități care au
contribuit la dezvoltarea entomologiei.
Ca o recunoaștere a importanței activității ei, Germania a introdus portretul
Mariei Sibylla Merian pe ultimele bancnote de 500 DM emise înainte de
trecerea la Euro.