Student: Stanchi Marian Laurențiu

Anul 4, Gr. 8, Teologie Pastorală

Sfântul Duh la Vladimir Lossky

Vladimir Lossky (1903-1958) a fost un teolog ortodox rus de renume mondial, cunoscut
pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul teologiei ortodoxe și al misticismului
creștin. Născut într-o familie cu tradiție teologică, el și-a dedicat întreaga viață cercetării și
înțelegerii profunde a învățăturilor Bisericii Ortodoxe de Răsărit. Lossky a avut o educație
teologică solidă, studiind la Institutul Teologic din Paris și colaborând cu alți teologi influenți
ai vremii. În timpul perioadei sale de studiu, a fost profund influențat de tradiția patristică și
de spiritualitatea ortodoxă, dezvoltându-și propriile idei și viziuni teologice.
O contribuție deosebită a lui Lossky a fost în domeniul teologiei misticismului. El a
susținut importanța experienței mistice și a comuniunii personale cu Dumnezeu în cadrul
tradiției ortodoxe. În lucrarea sa semnificativă, "Teologia mistică a Bisericii de Răsărit,"
Lossky explorează concepte precum teosisul (unirea cu Dumnezeu), rugăciunea inimii și
natura comuniunii dintre om și Dumnezeu. Lossky a fost, de asemenea, implicat în eforturile
de reconciliere dintre diferitele tradiții creștine. El a promovat dialogul interconfesional și a
căutat să îmbine diversitatea teologică cu unitatea creștină esențială.
Din păcate, moartea prematură a lui Vladimir Lossky în 1958 a întrerupt parcursul său
teologic activ. Cu toate acestea, moștenirea sa rămâne vie prin lucrările sale teologice, care au
influențat atât teologii ortodocși cât și non-ortodocși, având un impact semnificativ asupra
teologiei creștine contemporane. Ca scrieri rămase de la acest mare teolog amintim: „Vederea
lui Dumnezeu”, ”Introducere în teologia ortodoxă” , „Teologia mistică a Bisericii de
Răsărit”, „După chipul și asemănarea cu Dumnezeu”.
Vladimir Lossky a fost un gânditor profund și un teolog pasionat, recunoscut pentru
abordarea sa distinctivă în interpretarea teologiei ortodoxe și a misticismului creștin. Viața și
activitatea sa au lăsat o amprentă durabilă asupra înțelegerii teologice a secolului XX și
continuă să inspire cercetători și credincioși în căutarea profunzimilor spirituale ale credinței
creștine ortodoxe.
În lucrarea sa marcantă intitulată „Teologia mistică a Bisericii de Răsărit”, Vladimir
Lossky este ferm convins că un asemenea scolasticism nu poate fi identificat în istoria
Bisericii Ortodoxe. El precizează următoarele: "Teologia Bisericii Ortodoxe, fiind profund
soteriologică în caracterul său, nu a intrat niciodată în alianţă cu filozofia spre a realiza o
sinteză doctrinară”. În ciuda bogăţiei sale, gândirea religioasă răsăriteană nu a avut niciodată
parte de un scolasticism. Deşi această teologie conţine anumite elemente de gnoseologie
creştină, aşa cum sunt cele din scrierile Sfinţilor Grigorie de Nyssa, Maxim Mărturisitorul sau
în Capitolele naturale şi teologice ale Sfântului Grigorie Palama, speculaţia sa este dominată
de ideea centrală a unirii cu Dumnezeu şi nu dobândeşte niciodată caracterul unui sistem.
Neavând preferinţe religioase, Biserica utilizează întotdeauna în mod liber rezultatele
filozofiei şi ale ştiinţelor pentru scopuri apologetice, dar ea nu a avut niciodată nevoie să
apere aceste adevăruri relative şi schimbătoare, aşa cum a apărat adevărul neschimbabil al
dogmelor ei. De aceea, teoriile cosmologice vechi sau moderne nu pot afecta în nici un fel
adevărul mult mai profund care este revelat de către Biserică: "Adevărul Scripturii este mult
mai profund decât capacităţile înţelegerii noastre", aşa cum spune mitropolitul Filaret al
Moscovei. Poziția lui Vladimir Lossky este una care, deși din punct de vedere istoric este
doar parțial corectă, din punct de vedere teologic nu are absolut nici o problemă. Într-adevăr,
teologia ortodoxă nu a avut nevoie de Platon, Aristotel sau alții asemenea pentru a realiza
sinteza doctrinară. Dogmele Bisericii nu s-au născut prin încreştinarea filozofiei antice, cu
mici modificări, aşa cum susţinea spre exemplu la finalul secolului al XIX-lea Adolf von
Harnack. O a doua observaţie interesantă a lui Lossky constă în aceea că ideile filozofice
creştine sunt dominate de centralitatea îndumnezeirii exprimată în operele în care apar. În
perioada actuală, Sfântul Maxim Mărturisitorul nu este considerat doar un Părinte al Biserici,
ci şi un filozof. Unul destul de bun, de vreme ce, din punctul de vedere al unor cercetători, în
perioada modernă nici un teolog nu se apropie prea mult de creativitatea unui Heidegger, spre
exemplu. De asemenea, a treia idee importantă exprimată de Lossky este că Biserica nu a
apărat niciodată cu tărie adevărurile trecătoare ale filozofiei şi ştiinţelor. Este adevărat că
Sfinţii Părinţi le-au utilizat în operele lor, fie pentru a face diverse analogii, sau pentru a
explica unele versete scripturistice dificile (cum sunt cele din referatul creaţiei din Geneză,
care au fost explicate de Sfântul Vasile cel Mare în propriul Hexameron într-o modalitate
care îngloba cele mai actuale informaţii ştiinţifice şi filozofice din perioada în care a trăit),
dar aceste acţiuni nu au condus la înveşnicirea unor aspecte ştiinţifice schimbătoare.
Vladimir Lossky a dorit să atingă și alte aspecte legate de Sfântul Duh, astfel găsim în
cartea „După chipul și asemănarea cu Dumnezeu” găsim prezentat în capitolul despre
purcederea sfântului duh cazul filique dar și raportarea la celelalte persoane ale sfintei treimi
și anume Tatal și fiul.
Gândirea lui Vladimir Lossky subliniază rolul Duhului Sfânt în lucrarea de mântuire și
realizarea lucrării de mântuire în Biserică . Teologia lui Lossky indică două iconomii
mântuitoare, și anume iconomia Fiului și iconomia Duhului, ambele lucrând spre scopul
comun al mântuirii . Înțelegerea lui Lossky a teozei, procesul de obținere a unirii cu
Dumnezeu, este ținută laolaltă de o temă comună a rolului Duhului Sfânt în caracterul
ontologic al teozei . Lossky susține importanța distincției dintre esență și energie în teologia
ortodoxă, iar Duhul Sfânt este văzut ca energia divină care permite teoza și transformarea
spiritului uman. Rolul Duhului Sfânt este evidențiat și în accentul lui Lossky asupra
personalității și înțelegerii realității ca fiind în raport cu Dumnezeu .