Analiza Regională A Economiei Sociale

PROIECT COFINANŢAT din FONDUL Social European prin PROGRAMUL OPERATIONAL Capital Uman
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

PROIECT COFINANŢAT prin PROGRAMUL OPERATIONAL Capital Uman
Axa Prioritară 4 - Incluziunea socială și combaterea sărăciei
Componentă 1 - Apel : POCU/449/4/16/Consolidarea capacității întreprinderilor de economie sociala de a funcționa într-o manieră auto-
sustenabilă /16/Sprijin pentru înfiinţarea de întreprinderi sociale
Titlul proiectului: „ANTREPRENORIATUL SOCIAL, SOLUTIA PENTRU O ECONOMIE DURABILĂ”

Nr. Contract de finanțare: POCU/449/4/16/128609
Beneficiar: Fundația CORPUL EXPERȚILOR ÎN ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE ȘI DE COEZIUNE EUROPENE
ANALIZA REGIONALĂ A ECONOMIEI SOCIALE

MAI 2020
1
CUPRINS
Cuprins ........................................................................................................................................... 2
I. Direcţii de dezvoltare a economiei sociale.................................................................................... 4
I.1. Economia socialӑ în Europa .................................................................................................. 4
I.1.1. Conceptul de economie socialӑ ...................................................................................... 4
I.1.2. Structurile şi caracteristicile economiei sociale în Europa................................................ 6
I.1.3. Politici europene privind economia socialӑ ...................................................................... 8
I.2.Economia socialӑ în România .............................................................................................. 10
I.2.1. Legea 219 din 2015 privind economia socialӑ ............................................................... 10
I.2.2 Entitӑţi de economie socialӑ în România........................................................................ 12
I.2.3. Grupuri vulnerabile şi nevoi de servicii sociale în regiunile de implementare ale

proiectului .............................................................................................................................. 15
II: Antreprenoriatul social în Romania în cifre ................................................................................ 22
II.1. Reţeaua de organizații non-guvernamentale înregistrate în Registrul Naţional ONG .......... 23
II.1.1. ONG-uri active ............................................................................................................. 25
II.1.2. Distribuţia ONG-urilor pe regiuni .................................................................................. 26
II.1.3. Domenii de activitate ale organizaţiilor neguvernamentale ........................................... 34
II.1.4. ONG în urban vs rural .................................................................................................. 35
II.1.5. Veniturile organizaţiilor neguvernamentale ................................................................... 36
II.1.6. Angajaţii organizaţiilor neguvernamentale .................................................................... 36
II.1.7. Liderii organizaţiilor neguvernamentale ........................................................................ 37
II.1.8. Finanţarea organizaţiilor neguvernamentale................................................................. 39
II.2. Reţeaua de întreprinderi sociale înregistrate conform legii 219/2015 .................................. 40
II.2.1. Distribuţia numӑrului de întreprinderi sociale pe judeţe ................................................ 41
2
II.2.2. Distribuţia întreprinderilor dupӑ forma de organizare .................................................... 44
II.2.3. Distribuţia numӑrului de angajaţi în întreprinderile sociale ............................................ 44
III. Obstacole şi oportunitӑţi în demararea unei întreprinderi sociale ............................................. 46
III.1. Accesul la finanţare ........................................................................................................... 46
III.2. Asigurarea sustenabilitӑţii .................................................................................................. 48
III.3. Cadrul legislativ şi relaţia cu autoritӑţile statului ................................................................. 49
III.4. Know how .......................................................................................................................... 50
IV. Recomandӑri şi resurse pentru înfiinţarea unei afaceri sociale ................................................ 52
IV.1. Bazele unei afaceri sociale de succes ............................................................................... 52
IV.1.1. Motivaţia şi ideea de afacere ...................................................................................... 52
IV.1.2. Paşii necesari în vederea constituirii unei afaceri sociale ............................................ 54
Pasul 1 : Inițierea întreprinderii sociale................................................................................... 54
Pasul 2: Informarea și mobilizarea comunității locale ............................................................. 55
Pasul 3:Crearea întreprinderii sociale .................................................................................... 55
Pasul 4: Planificarea .............................................................................................................. 58
Pasul 5: Înființarea și funcționarea întreprinderii sociale ......................................................... 58
IV.2. RESURSE PENTRU AFACERI SOCIALE......................................................................... 60
IV.2.1. Finanţarea afacerii ...................................................................................................... 60
IV.2.2. Mentori ....................................................................................................................... 63
IV.2.3. Structuri de sprijin ....................................................................................................... 65
IV.3. Exemple de afaceri sociale de succes în regiunile de implementare ale proiectului .......... 67
Bibliografie şi opere citate: ............................................................................................................ 71
3
I. DIRECȚII DE DEZVOLTARE A ECONOMIEI SOCIALE
I.1. ECONOMIA SOCIALӐ IN EUROPA
I.1.1. CONCEPTUL DE ECONOMIE SOCIAL Ӑ
Trebuie, de la început, să subliniem varietatea și natura diversă a termenilor folosiți de diferite țări
pentru a descrie conceptul de economie socială ca mod de generare a bogăției în economie. În Regatul Unit,
Malta și Slovenia, conceptul de sector al ONG-urilor este acceptat pe scară largă atât în cercurile științifice,
cât și în cele politice. Țările francofone (Franța, Valonia-Belgia și Luxemburg) recunosc conceptul de
solidaritate. Între timp, în țări germanice precum Germania și Austria, conceptul de Gemeinwirtshaft (economie
socială) este bine acceptat.
Termenul „economie socială” a fost folosit pentru prima dată în literatura științifică de către economistul
francez, Charles Dunoyer (1830), în articolul său intitulat „Nouveau Traité d’Économie Sociale”, În același
deceniu, Universitatea din Louvain a creat un curs axat pe economia socială. Comunitatea științifică continuă
să contribuie la știința și conceptul academic, fiind influențat de o serie de gândiri ideologice precum
socialismul, liberalismul și solidaritatea creștină. În consecință, obiectivul final al economie sociale este un
angajament față de individ și mediul înconjurător.
Una dintre primele definiții ale economiei sociale apare în prima conferinţă de economie socialӑ din
decembrie 1993. Aceasta a fost definită ca „orice activitate economică, bazată pe persoane care lucrează în
asociere şi care prioritizează contribuțiile personale ale oamenilor și munca lor asupra capitalului”. În
decembrie 1989, Comisia Comunităților Europene declarată că „întreprinderile sociale sunt cele a căror
activitate economică se desfășoară în structuri organizaționale specifice”. Aceste structuri sau modalitӑţi de
organizare se bazează pe principiile de solidaritate (de obicei utilizate în contextul „un singur om, un vot”),
precum și pe valorile autonomiei și cetățeniei. Alte definiții ale economiei sociale își concentrează atenția
asupra modului de desfășurare a activității economice, dacӑ întreprinderea respectă principiile și protejează
interesele indivizilor, sau dacă activitatea este de natură socială menită să îmbunătățească condițiile oamenilor
și ale societății din general. În funcţie de aceste concepte, definiţia poate varia.
4
Definiția conceptuală actuală a economiei sociale este cea d Harta principiilor economiei sociale,
promovată de Social Economy Europe, instituția reprezentativă la nivel european pentru organizații socio-
economice unde primează obiectivul individual şi social asupra capitalului, voluntariatul şi asocierea deschisă,
controlul democratic al membrilor, combinarea intereselor membrilor/utilizatorilor şi/sau interesul general,
principiul solidarităţii şi responsabilităţii, managementul democratic şi autonomia faţă de autorităţile publice,
cea mai mare parte a profiturilor este utilizată în scopul obiectivelor de dezvoltare durabilă, serviciilor în
interesul membrilor sau în interesul general (Atlasul Economiei Sociale, 2014).
Economia socială este uneori numită „al treilea sector” sau „sectorul non-profit” și poate fi definită
ca fiind spațiul economic dintre sectorul privat generator de venituri și sectorul public. Economia socială s-a
dezvoltat din necesitatea de a găsi soluții noi, inovatoare unor probleme sociale, economice sau de mediu ale
comunităților și pentru satisfacerea nevoilor membrilor comunității care sunt ignorate sau insuficient acoperite
de sectorul public sau privat.
Cu alte cuvinte, sectorul economiei sociale se referă la toate acele activități socio-economice care nu
aparțin nici sectorului privat generator de venituri, nici sectorului public și care operează într-o mare varietate
de organizații juridice / organizaționale. Formele juridice, experiența și tradiția istorică a unor astfel de activități
socio-economice diferă în mare măsură de la o țară la alta. În majoritatea țărilor europene, economia socială
primește în general caracteristicile juridice / instituționale ale organizațiilor care compun sectorul, ceea ce
înseamnă că economia socială este definită și descrisă ca fiind compusă din patru „forme de organizare a
familiei”: întreprinderi cooperative; case de ajutor reciproc, asociații și fundații.
Recent, au apărut organizații de tip întreprindere care sunt definite de un set de valori și principii pe
care organizațiile economiei sociale le împărtășesc. Procesul democratic de luare a deciziilor predomină
printre aceste principii și valori (CEP-CMAF, 2004).
În 2007, Comitetul Economic şi Social European a publicat studiul Economia socială în Uniunea
Europeană elaborat de CIRIEC, în care s-a făcut o delimitare a componentelor economiei sociale în țările UE-
25. "Economia socială reprezintă setul de întreprinderi private organizate formal, având autonomie decizională
și libertate de asociere, create pentru a ieși în întâmpinarea nevoilor membrilor prin intermediul pieței, prin
producerea de bunuri și furnizarea de servicii, asigurări și finanțare, în care procesul decizional și orice
distribuire a profiturilor sau a excedentelor între membrii nu sunt direct legate de aportul de capital sau de
cotizațiile plătite de către aceștia, fiecare dintre membrii dispunând de un vot. De asemenea, economia socială
include organizațiile private organizate formal având autonomie decizională și libertate de asociere, care
prestează servicii necomerciale pentru gospodării și ale căror excedente, dacă există, nu pot fi însușite de
5
către agenții economici care le creează, controlează sau finanțează." (definiția economiei sociale propusă în
raportul CIRIEC).
În 2011 a avut loc o schimbare importantă în agenda politică a Comisiei Europene, când a început să
aplice „Inițiativa pentru antreprenoriatul social" (SBI). Pentru a crește interesul investitorilor privați în
întreprinderile sociale, a fost aprobat Regulamentul nr. 346/2013 privind fondurile europene pentru
antreprenoriatul social .
În Europa anilor 1970, furnizarea serviciilor sociale se realiza aproapte integral de sectorul public.
Astăzi economia socială reprezinta aproximativ 10% din ansamblul înteprinderilor europene, și 6% din totalul
locurilor de muncă, peste 11 milioane de angajați, sub diferite forme de organizare: 70% - angajați în organizații
nonprofit; 26% - angajați în cooperative; 3% - în case de ajutor. Economia socială europeană asigură:
▪ peste 13,6 milioane de locuri de muncă remunerate în Europa;

▪ echivalentul a aproximativ 6,3 % din populația activă a UE-28;
▪ locuri de muncă pentru peste 19,1 milioane de persoane, inclusiv activități remunerate și neremunerate
peste 82,8 milioane de voluntari, echivalentul a 5,5 milioane de lucrători cu normă întreagă;
▪ peste 232 milioane de membri în cadrul cooperativelor, societăților mutuale și al altor entități similare;
▪ peste 2,8 milioane de entități și întreprinderi.
I.1.2. STRUCTURILE ȘI CARACTERISTICILE ECONOMIEI SOCIALE IN EUROPA
Principalele forme de organizare ale economiei sociale în Europa sunt :
▪ Asociațiile – sunt actori social economici care nu activează pentru profit, scopul lor fiind acela de a contribui
la interesul general, acestea sunt des implicate în dezvoltarea de acțiuni colective asigurând o reală
productivitate socială. Acestea sunt definite prin Ordonanța de urgență 26/2000 alături de fundații, drept
„persoane fizice și juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul
unor colectivități ori după caz, în interesul lor personal nepatrimonal”.
▪ Fundațiile – acționează în interes public, nu au acționari / membri, nu activează pentru profit, sunt
proactive, au obiective și un scop asumat. Diferența majoră între asociații și fundații se referă la active,
prezente în cazul fundațiilor.
Categorii de fundații:
➢ Fundații independente, care alcătuiesc cea mai mare parte a acestui sector;
6
➢ Fundațiile corporatiste;
➢ Fundațiile sprijinite de guvern;
➢ Fundații comunitare cu acțiune locală/comunitară şi alte fundații pentru strângerea de fonduri.
▪ Organizațiile mutuale - sunt o asociație autonomă de persoane fizice/juridice unite voluntar cu scopul
principal de a satisface nevoile lor comune de asigurare, providență, sănătate și risc fiananciar, care
desfășoară activități care fac obiectul unei concurențe. Față de cooperative, organizațiile mutuale nu
răspund principiilor acțiunilor sau părților sociale și nici obiectivelor exclusive de obținere de profit, scopul
principal fiind cel de asigurare, grijă și îngrijire, sănătate sau alte activități, precum cele bancare, supuse
puternic competiției.
▪ Întreprinderi sociale – În cadrul european, viziunea consolidată a întreprinderii sociale face referire la
definiţia elaborată de EMES, o reţea europeană de cercetare care cuprinde zece centre universitare şi
diferiţi experţi specializaţi pe tema antreprenoriatului social. Conform acestei abordări, întreprinderea
socială poate fi definită şi identificată prin intermediul a două dimensiuni distincte. Prima este de tip
economico-antreprenorial şi prevede întrunirea a patru condiţii: o activitate de producţie de bunuri şi /sau
de servicii în formă continuӑ, un nivel ridicat de autonomie, un nivel semnificativ de risc economic şi
existenţa unei anumite forţe de muncӑ retribuite. Cea de a doua dimensiune este de tip social şi ia în calcul
existenţa a cinci caracteristici: producerea de beneficii pentru comunitate ca obiectiv explicit, o iniţiativă
promovată de un grup de cetăţeni, o conducere care să nu se bazeze pe proprietatea capitalului, o
participare lărgitӑ în măsură să implice toate persoanele interesate de activitate şi o distribuţie limitată a
profiturilor (Defourny, 2001).
În Europa, conceptul de economie socială cuprinde, pe lângă cele patru forme majore amintite mai
sus, incluzând și alți actori sociali, precum: societățile amicale, cooperativele de producție, cooperative
comunitare, cooperative de vecinătate, trusturi comunitare, firme sociale, asociații pentru dezvoltare
comunitară, întreprinderi voluntare, cooperative de locuințe, uniuni de creditare. În ultimii ani, dezvoltarea
acestui sector a condus la includerea unui al treilea grup de întreprinderi sociale (social entreprises), cu o
mare concetrare pe rolul antreprenoriatului, precum afacerile sociale, instituțiile de microfinanțare, etc.
Caracteristicile comune ale acestor forme de organizare ale economiei sociale:
▪ sunt private, cu alte cuvinte, nu fac parte din sau nu sunt controlate de sectorul public;
▪ au o formă de organizare, adică au, în general, personalitate juridică;
▪ au autonomie decizională, ceea ce înseamnă că au deplina capacitate de a‐şi alege şi revoca organele
de conducere, precum şi de a‐şi controla şi organiza toate activitățile;
▪ se bucură de libertate de asociere, cu alte cuvinte, asocierea la acestea nu este obligatorie;
7
▪ orice distribuire a profiturilor sau excedentelor între membrii utilizatori, în cazul în care are loc, nu este
proporțională cu aportul de capital sau cu cotizațiile plătite de membri, ci cu activitățile sau tranzacțiile
acestora în cadrul organizației;
▪ desfăşoară o activitate economică în sine, pentru a satisface nevoile unor persoane, gospodării sau
familii. Din acest motiv, organizațiile economiei sociale sunt considerate organizații ale oamenilor, nu ale
capitalului. Acestea lucrează cu capitalul şi alte resurse decât cele monetare, dar nu în favoarea
capitalului.
În același timp, întreprinderile de economie socială joacӑ un rol important în sprijinirea obiectivelor
stabilite prin politicile guvernamentale, astfel:
▪ ajutând la creşterea productivitӑţii şi competitivitӑţii;
▪ contribuind la dezvoltarea unei societӑţi incluzive şi participative;
▪ încurajând şi abilitând membrii comunitӑţii sӑ participe la rezolvarea unor probleme locale;
▪ oferind o nouӑ modalitate de furnizare a serviciilor publice.
I.1.3. POLITICI EUROPENE PRIVIND ECONOMIA SOCIAL Ӑ
La nivelul Uniunii Europene s‐au identificat trei grupuri de state după nivelul de recunoaştere şi
acceptare a conceptului de economie socială, astfel: sunt țări precum Franța, Belgia, Italia, Spania, Portugalia
care au legi comprehensive privind economia socială; țări care limitează economia socială la domeniul
integrării în muncă a persoanelor vulnerabile precum Polonia și Finlanda. Dar în același timp sunt țări unde nu
au legi speciale, însă economia socială funcționează pe bază de parteneriat social public priviat și anume
Germania, Danemarca și Suedia. Sunt prevăzute ca facilități: mӑsuri non-financiare (ex : Belgia, Finlanda şi
Marea Britanie): incubatoare regionale; servicii de consultanţӑ pentru începerea şi dezvoltarea de întreprinderi
sociale; centre de asistenţӑ tehnicӑ – tip business şi facilitӑţi fiscale (ex :. scutiri de taxe şi impozite sau sub
forma acordurilor de cooperare prin intermediul cӑrora sistemul public de protecţie socialӑ subcontracteazӑ
de la entitӑţi private servicii sociale – Portugalia); sprijin direct, prin programe de finanţare a înfiinţării şi
dezvoltării întreprinderilor econimiei sociale; sprijin combinat, prin aplicarea măsurilor non-financiare şi fiscale.
Prevederile legislative cu privire la economia socială au o importanță deosebită în contextul necesității

de a recunoaşte acest sector, din trei perspective:
8
▪ recunoaşterea explicită de către autoritățile publice a identităților diferite ale acestor organizații ce au
nevoie de un tratament special. Reglementarea cadrului legislativ, din acest punct de vedere, se referă la
instituționalizarea acestora ca agenți privați;
▪ recunoaşterea capacității şi libertății acestor organizații de a acționa în orice domeniu de activitate
economică şi socială;
▪ recunoaşterea rolului de negociere în procesul de elaborare şi aplicare a diferitelor politici, stabilindu‐se
astfel cadrul normativ prin care structurile economiei sociale devin co-decidenți şi co‐executanți ai
politicilor din această arie.
Politicile sociale moderne dezvoltă ideea utilizării puterii de stat pentru a stabili condițiile pentru o viață
modernă și pentru o economie de succes. De aici, politicile al cărui obiectiv este protejarea șomerilor prin
acțiuni de combatere a efectelor propagării sărăciei în corelație cu dezvoltarea și piața. Strategia europeană
pentru ocuparea forței de muncă recomandă statelor membre să își concentreze activitatea eforturi pe trei
direcții prioritare:
▪ Atragerea și menținerea în muncă a unui număr cât mai mare posibil de persoane; o ofertă de muncă mai
mare și modernizarea sistemelor de protecție socială;
▪ Îmbunătățirea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor și
▪ Investiții mai mari în capitalul uman pentru o mai bună educație și formare.
Strategia Europa 2020, aprobată în martie 2010 de Consiliul European este o nouă strategie pentru
creșterea locurilor de muncă și creșterea, bazată pe consolidare și pe o mai bună coordonare a acesteia,
politicile economico-sociale în funcție de obiective clare stabilite pe baza următoarelor priorități (COM, 2010):
▪ Creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

▪ Creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punct de vedere al resurselor, mai
ecologică și mai competitivă și
▪ Creștere incluzivă (termen folosit pentru prima dată în documentele oficiale europene).
În ultimele decenii, economia socială și-a dovedit capacitatea de eficiență în contribuția la soluționarea
problemelor nou-emergente, reușind să-și consolideze poziția de sector necesară dezvoltării echilibrate și
stabile a statului și a mediului de afaceri. Entitățile economiei sociale au reușit cumva să reducӑ diferențele
dintre clase, pentru a compensa defectele din serviciile oferite de stat, pentru a sprijini piața muncii prin
includerea diferitelor grupuri vulnerabile, pentru a îmbunătăți, practic, nivelul de trai al oamenii și pentru
consolidarea democrației. În Europa, economia socială este formată dintr-o multitudine de actori și reușește
să producă utilitate socială și să acopere nevoile pe care nici sectorul public și nici mediul de afaceri nu le pot
9
acoperi. Economia socială se adresează tuturor formelor de nevoi sociale, iar fondurile pentru aceste activități
sunt obținute fie prin donații și subvenții, fie, după cum se dorește în ultima vreme, prin derularea de activități
economice al căror profit este îndreptat către astfel de servicii.
I.2.ECONOMIA SOCIALӐ ÎN ROMÂNIA
I.2.1. LEGEA 219 DIN 2015 PRIVIND ECONOMIA SOCIALӐ
În ultimii ani, România a aderat la Țările UE prin dezvoltarea tendinței spre economia socială, care s-
a dezvoltat aici într-o diversitate de tipuri de organizații și domenii. Din 2015 există o lege dedicată economiei
sociale, Legea nr. 219/2015, al cărei regulile au fost aprobate prin HG 585/2016, care prevede un sistem
de certificare a întreprinderilor sociale. Aceasta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei
sociale, stabilirea măsurilor de promovare și de sprijinire a economiei sociale, precum și reglementarea
condițiilor și a criteriilor de atestare, de către autoritățile publice, a douӑ tipuri de entități juridice inexistente
până acum în legislația noastră : întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sprijină activităţile de economie socială prin:
❖ recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere socială;
❖ recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale de inserţie prin acordarea mărcii sociale;
❖ dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserţie;
❖ promovarea şi susţinerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;
❖ participarea la activităţi de economie socială prin colaborare în diferite forme, potrivit legii;
❖ înfiinţarea de centre de informare şi consiliere în domeniul economiei sociale.
Principalele reglementari ale Legii nr. 219/2015 privind economia sociala vizeazӑ:
▪ definirea termenului de economie socială;

▪ stabilirea principiilor care stau la baza economiei sociale și a obiectivelor acesteia;
10
▪ definirea unor termeni semnificativi în domeniul economiei sociale, precum și stabilirea categoriilor de
persoane care fac parte din grupul vulnerabil;
▪ definirea termenului de “întreprindere socială” și acordarea unui atestat în domeniul economiei sociale
pentru persoanele juridice care desfășoară activități în acest domeniu;
▪ definirea termenului de “întreprindere socială de inserție” și certificarea statutului de întreprindere de
inserție socială prin acordarea mărcii sociale pe baza îndeplinirii unor criterii specifice;
▪ stabilirea mecanismelor de sprijinire și încurajare a dezvoltării întreprinderilor sociale;
▪ înființarea la nivel național a Registrului unic de evidență al întreprinderilor sociale;
▪ stabilirea faptului că luna mai va fi dedicată organizării diferitelor evenimente sau acțiuni de mediatizare a
domeniului economiei sociale, denumită „luna promovării economiei sociale ».
Conform art. 2 din Legea nr. 219/2015, « Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor
organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general,
interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de
ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri,
prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări. Economia socială are la bază iniţiativa privată,
voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea
limitată a profitului către asociaţi. »
Obiectivele economiei sociale sunt :
❖ consolidarea coeziunii economice şi sociale;
❖ ocuparea forţei de muncă;
❖ dezvoltarea serviciilor sociale.
Pentru a îndeplini obiectivele de mai sus, structurile de economie sociala realizează, în principal,
următoarele activităţi de interes general:
❑ producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la

bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia;
❑ promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru
încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil;
❑ dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil;
11
❑ dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor
din grupul vulnerabil.
Legea 219 din 2015 defineşte principiile economiei sociale astfel:
1. prioritatea acordată individului și obiectivelor sociale față de creșterea profitului;
2. solidaritatea și responsabilitatea colectivă;
3. convergența dintre interesele membrilor asociați și interesul general și/sau interesele unei
colectivități;
4. controlul democratic al membrilor, exercitat asupra activităților desfășurate;
5. caracterul voluntar și liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei

sociale;
6. personalitatea juridică distinctă, autonomia de gestiune și independența față de autoritățile

publice;
7. alocarea celei mai mari părți a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de
interes general, ale unei colectivități sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.
I.2.2 ENTITӐTI DE ECONOMIE SOCIALӐ IN ROMANIA
Potrivit Legii nr. 219/2015, entitățile economiei sociale din România sunt:
❑ întreprinderea socială;
❑ întreprinderea socială de inserție.
Întreprinderile sociale sunt persoane juridice de drept privat care dovedesc că respectă, conform
actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în lege.
Statutul de întreprindere socială se recunoaște prin dobândirea unui atestat de întreprindere socială,
care se acordă pe o perioadă de 5 ani (cu posibilitatea prelungirii ) la solicitarea persoanelor juridice pe baza
12
actelor de înfiinţare şi funcţionare. Atestatul se eliberează de către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea
Forţei de Muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, prin compartimentul pentru economie socială.
Persoanele juridice de drept privat care pot fi întreprinderi sociale sunt:
a) societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi
funcţionarea cooperaţiei, republicată;
b) cooperativele de credit, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu
modificările şi completările ulterioare;
c) asociaţiile şi fundaţiile, care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii
şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările
ulterioare;
d) casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, care funcţionează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul
juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, republicată;
e) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înfiinţate şi funcţionează în baza Legii nr. 540/2002
privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi completările ulterioare;
f) societăţile agricole, care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de
asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;
g) orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare,
cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în lege.
Pot fi întreprinderi sociale federaţiile şi uniunile persoanelor juridice de mai sus.
Persoanele juridice de drept privat pot solicita un atestat de întreprindere socială dacă actelele de
înființare și funcționare conțin prevederi prin care se demonstrează faptul că:
✓ activitatea desfășurată are scop social;
✓ respectă principiile economiei sociale;
✓ respectă următoarele criterii:
13
❖ acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;
❖ alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social și rezervei statutare;
❖ se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
❖ aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între
care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.
Intreprinderea social de inserţie este întreprinderea socială care:
❑ are, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât
timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al
tuturor angajaţilor;
❑ are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socio-
profesională a persoanelor defavorizate.
Statutul de întreprindere socială de inserţie se certifică prin acordarea mӑrcii sociale.
Marca socială cuprinde certificatul care atestă statutul de întreprindere socială de inserţie, cu o
valabilitate de 3 ani de la data emiterii, precum şi un element specific de identitate vizuală, care se aplică în
mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează
prestarea unui serviciu.
Întreprinderile sociale de inserţie au obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate care fac parte
din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială precum:
❖ informarea, consilierea, accesul la formele de pregătire profesională,
❖ adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei,
❖ alte măsuri care au ca scop sprijinirea inserţiei profesionale şi sociale.
Întreprinderile sociale de inserţie colaborează cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivel

judeţean şi local, agenţiile de ocupare, centrele de furnizare de servicii integrate de asistenţă medicală,
psihologică şi socială, cu specialişti în domenii precum psihologie, asistenţă socială, adicţii, pedagogie,
formare profesională, ocupare, medicină, medicina muncii, etc.
14
Întreprinderile sociale de inserţie pot participa la ofertele de achiziţii publice, cu condiţii însă speciale,
prin care se urmăreşte obţinerea unor efecte de ordin social, care trebuie realizate de operatorii economici
pentru îndeplinirea contractului.
Întreprinderile sociale de inserţie, care angajează tineri cu risc de marginalizare socială sunt
considerate angajatori de inserţie şi beneficiază de facilităţile prevăzute de Legea nr. 76/2002 pentru această
categorie de angajatori.
Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de:
• măsuri de sprijin, de natura ajutorului de stat, ce vor fi aprobate prin acte specifice, cu respectarea
prevederilor comunitare şi naţionale în materie de ajutor de stat;
• anual de programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor din sfera economiei
sociale,
precum şi de următoarele facilităţi din partea autorităţilor administraţiei publice locale:
• atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în domeniul public al unităţilor / subdiviziunilor administrativ-
teritoriale, cu respectarea prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, în scopul desfăşurării activităţilor pentru care le-a fost acordată
marca socială;
• sprijin, în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate
în comunitate, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere a acestora;
• sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric
şi cultural local;
• alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite acordate de autorităţile administraţiei publice locale, în
condiţiile legii.
I.2.3. GRUPURI VULNERABILE ŞI NEVOI DE SERVICII SOCIALE ÎN REGIUNILE DE

IMPLEMENTARE ALE PROIECTULUI
15
Pentru a sublinia importanţa dezvoltӑrii întreprinderilor sociale, prezentӑm câteva informaţii relevante
din raportul „Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de servicii sociale” realizat
în 2019 de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, care detaliazӑ nevoile de servicii sociale identificate
comparativ cu serviciile existente.
La nivel naţional peste 1 din 4 persoane se află în sărăcie relativă şi aproape 4 din 10
persoane în risc de excluziune socială şi sărăcie.
Figura 1: Cele mai vulnerabile grupuri la nivel național
Sursa: Raport MMJS 2019

Regiunile Sud Est şi în special Sud-Muntenia se numӑrӑ printre regiunile cele mai slab dezvoltate,
serviciile existente, inclusiv cele private, fiind mult sub celelalte regiuni. Nevoia este cu atât mai mare în
mediul rural, deoarece mai mult de jumӑtate din serviciile existente sunt concentrate în mediul urban, asa
cum vom vedea mai jos.
In regiunile de implementare ale proiectului, distribuţia categoriilor vulnerabile este:
Figura 2: Cele mai vulnerabile grupuri în Regiunea Sud-Muntenia
16
Sursa: Raport MMJS, 2019
Figura 3: Cele mai vulnerabile categorii în Regiunea Sud-Est

Din analiza numӑrului total de servicii sociale necesare a rezultat cӑ regiunile cu cel mai mare număr
de servicii sociale necesare sunt Nord-Est (19% din totalul naţional) şi Sud-Muntenia (17%), urmate de Nord-
Vest şi Sud-Est (13% fiecare), Centru şi Sud-Vest (12% fiecare), Vest (11%) şi Bucureşti-Ilfov (3%).
Figura 4: Servicii sociale necesare pe regiuni de dezvoltare
17
În acelaşi raport sunt identificate şi principalele probleme sociale la nivel naţional ca fiind :
- lipsa locurillor de muncӑ ;
- sӑrӑcia ;
- lipsa condiţiilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilitӑţi şi vârstnici ;
- îmbӑtrânirea poulaţiei ;
- integrarea persoanelor de etnie romӑ;
- persoanele vârstnice singure.
Proporţiile acestor probleme la nivel naţional şi regional sunt prezentate în figurile de mai jos.
Figura 5: Principalele probleme sociale la nivel naţional
18
Sursa : Raport MMJS, 2019
În regiunea Sud-Est procentele sunt apropiate de media naţionalӑ..
Figura 6: Principalele probleme sociale în Regiunea Sud-Est
Sursa : Raport MMjs, 2019

Însӑ în regiunea Sud-Muntenia, lipsa locurilor de muncӑ este considerabil mai mare, cu aproape
10% faţӑ de media naţionalӑ.
Figura 7: Principalele probleme sociale în regiunea Sud Muntenia
19
Faţӑ de nevoile identificate, serviciile sociale existente în regiunile Sud-Est şi în special Sud-
Muntenia sunt mult mai reduse faţӑ de celelalte regiuni.
În regiunile mai slab dezvoltate Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, Sud-Est şi Nord-Est, numărul şi
ponderea furnizorilor privaţi în total furnizori de servicii sociale sunt mult mai mici decât în celelalte regiuni. În
medie, la un furnizor privat de servicii sociale revin aproximativ 7 furnizori publici de servicii sociale în
regiunea Sud-Vest Oltenia, 5 în regiunea Sud-Muntenia, 3 în regiunea Sud-Est şi 2 în regiunea Nord-Est, în
timp ce, în regiunea Bucureşti Ilfov, numărul furnizorilor privaţi de servicii este aproape dublu faţă de cel al
furnizorilor publici, iar în regiunile Centru, Nord Vest şi Vest raportul este de 1,3:1.
Tabel 1: Repartizarea serviciilor sociale pe grupuri vulnerabie şi regiuni de dezvoltare
20
Diferenţӑ dintre mediul urban şi cel rural este considerabilӑ:

- În timp ce în mediul urban, revin, în medie, aproximativ 10 furnizori de servicii sociale la o
UAT (unitate administrativ teritorialӑ), în mediul rural un furnizor de servicii sociale
deserveşte aproximativ 7 UAT.
- În medie, la nivel naţional exstӑ un furnizor de servicii sociale la 6.244 locuitori. În mediu urban
revine un furnizor de servicii sociale la 3.961 locuitori, iar în mediul rural la 23.975
locuitori.
- Numărul de UAT-uri din mediul rural reprezintă aproximativ 90% din total UAT, în timp ce în
acest mediu sunt localizaţi numai 11,4% (406) din furnizorii de servicii sociale existenţi la
nivel naţional, restul de 88,6% (3.153) fiind localizaţi în mediul urban.
- Structura serviciilor sociale existente diferă substanţial:
▪ În mediul rural, ponderea majoritară o deţin serviciile sociale destinate persoanelor
vârstnice (care deţin 45,8% din total), urmate de serviciile sociale pentru copii în
familie, copii separaţi sau în risc de separare /aferente mamei şi copilului (40,1%
din total) şi cele specifice persoanelor adulte cu dizabilităţi (6,2%). Categoriile de
grupuri vulnerabile cu gradul cel mai mic de acoperire cu servicii sociale sunt:
persoanele fără adăpost, tinerii în dificultate şi persoanele în situaţie de dependenţă.
21
▪ În mediul urban, pe primul loc ca pondere în total servicii existente se află cele pentru
copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare /aferente mamei şi copilului
(52,8%), urmate de serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi
(15,8% din total) şi cele pentru persoanele vârstnice (19,6%).
- Mai mult de jumătate din furnizorii de servicii sociale sunt localizaţi în localităţile urbane cu mai
mult de 100.000 locuitori (1.920, respectiv 53,9% din total). Aproximativ 18,2% (649) dintre
aceştia sunt localizaţi în localităţile urbane cu 60-100.000 locuitori şi 8,9% (318) în localităţile
urbane cu 30-60.000 locuitori.
II: ANTREPRENORIATUL SOCIAL ÎN ROMANIA ÎN CIFRE
Antreprenoriatul social în România se aflӑ la începutul unei noi etape de dezvoltare, dupӑ adoptarea
legii 219 din 2015. Existӑ relativ puţine informaţii şi au fost realizate foarte puţine studii care sӑ propunӑ o
vedere de ansamblu cu date pertinente. Unele din ele sunt din perioada 2010-2012 şi nu mai sunt relevante
astӑzi. Alte studii mai recente, din 2017 de exemplu, sunt bazate pe date din anul 2015 şi, chiar dacӑ pot oferi
anumite informaţii interesante, situaţia a evoluat cu siguranţӑ de atunci. În prezent nu existӑ niciun studiu care
sӑ demonstreze impactul pe care l-a avut legea 219 asupra dezvoltӑrii antreprenoriatului social în ultimii 5 ani
de la adoptarea ei.
Am dorit ca în aceastӑ analizӑ sӑ prezentӑm informaţii cât mai complete şi detaliate despre
antreprenoriatul social, care sӑ permitӑ participanţior la proiect şi persoanelor interesate, sӑ-şi formeze o
imagine cât mai realistӑ asupra a ceea ce înseamnӑ sӑ fii antreprenor social şi sӑ dezvolţi o afacere socialӑ
în România. Pentru aceasta a trebuit sӑ ţinem cont de urmӑtoarele constrângeri:
1. Datele sunt rӑspândite între diferite instituţii şi sintetizarea lor este greoaie.
Pe de o parte, informaţii despre organizaţiile tradiţionale ale economiei sociale (asociaţiile, fundaţiile,
federaţiile, etc) sunt înscrise în Registrul Naţional ONG publicat de Ministerul Jistiţiei. El este
actualizat sӑptӑmânal şi pus la dispoziţie în format Excel, oferind date generale. Datele care sӑ
permitӑ o analizӑ aprofundatӑ sunt dificil de prelucrat pentru scopul proiectului nostru, datoritӑ
volumului mare. Datele statistice pentru ONG-uri nu sunt disponibile în publicaţiile Institutului de
Statisticӑ şi pentru a avea acces la ele, ar trebui sӑ facem apel la sinteze specialiate realizate de
22
personal calificat. Chiar şi aşa, aceste date nu oferӑ prea multe informaţii despre cât de active sunt
aceste întreprinderi, ce venit produc, câţi angajaţi au, etc.
Pe de altӑ parte, evidenţa întreprinderilor sociale constituite conform Legii 219/2015 este ţinutӑ de
Agenţia Naţionalӑ pentru Ocuparea Forţei de Muncӑ. Registrul Unic al Întreprinderilor Sociale din
România este actualizat în fiecare lunӑ şi conţine informaţii interesante despre evoluţia
antrerenoriatului social în contextul legii 219. Cu toate acestea, el reprezintӑ doar o micӑ parte din
economia socială la nivel naţional, aşa cum vom vedea în continuare.
2. Lipsa sintezelor recente la nivel naţional. Cele mai multe studii disponibile nu sunt foarte actuale.
Ultima ediţie a Atlasului Economiei Sociale este din 2014. Un studiu mai recent a fost realizat de
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societӑţii Civile în 2017. Cel mai recent document este Raportul
Naţional despre Antreprenoriatul Social în România, publicat de Fundaţia Ashoka în 2019. Aceste
studii au metode proprii de analizӑ şi sintezӑ şi produc rezultate diferite.
3. Timpul pe care îl avem la dispoziţie nu ne permite realizarea unei analize aprofundate şi detaliate
asupra antreprenoriatului social în România, ci mai degrabӑ o analizӑ şi sintezӑ a celor mai
relevante informaţii disponibile la acest moment, din care sӑ putem extrage informaţii de interes
pentru participanţii la proiect.
În consecinţӑ, vom prezenta în continuare sinteza principalelor date separate pentru:
a) Reţeaua organizaţiilor non-guvernamentale din Registrul Naţional ONG ;
b) Reţeaua de întreprinderi sociale din Registrul Unic constituit conform Legii 2019/2015.
Pentru ambele categorii sunt sintetizate cele mai semnificative informaţii extrase din surse cât mai
recente, relativ la perioda de redactare a acestei analize.
II.1. REȚEAUA DE ORGANIZAȚII NON-GUVERNAMENTALE ÎNREGISTRATE ÎN REGISTRUL

NAȚIONAL ONG
23
Principalele organizaţii non-guvernamentale sunt reprezentate de asociaţii, fundaţii, federaţii şi

uniuni. În afarӑ de acestea, Registrul National ONG mai înregistreazӑ persoanele juridice strӑine și alte
forme care nu sunt neprecizate. Acestea din urmӑ nu au fost încluse aici, nefiind relevante.
Cea mai mare pondere în totalul de ONG-uri înregistrate o au asociaţiile, care reprezintӑ 81%.
Figura 8: Distribuţia ONG-uilor pe forme de organizare
Tabel 2 : Numӑrul organizaţiilor non-guvernamentale din România în februarie 2020
Tip ONG Numӑr total Radiate Dizolvate În lichidare
Asociaţii 96.762 2.515 (3%) 763 (1%) 1.060 (1%)
Fundaţii 19.981 553 (3%) 167 (1%) 273 (1%)
Federaţii 1.458 12 (1%) 29 (2%) 11 (1%)
Uniuni 764 4 (1%) 25 (3%) 1 (1%)
24
TOTAL 118.965 3.084 984 1.345
Din tabelul de mai sus, observӑm cӑ între 1 şi 3% din numӑrul total, pentru fiecare formӑ de
organizare a ONG-urilor, se aflӑ în situaţia de radiere, dizolvare sau lichidare. Cu toate cӑ numӑrul
organizaţiilor non-guvernamentale creşte constant, dinamica lor ne sugereazӑ cӑ nu este întotdeauna uşor
ca o organizaţie sӑ se menţinӑ activӑ pe termen lung. În capitolul III vom prezenta câteva din dificultӑţile cu
care se confruntӑ acestea.
Toate tipurile de organizaţii au înregistrat creşteri constante în ultimii cinci ani. Cea mai mare
creştere, de 27%, a fost înregistratӑ tot de numӑrul de asociaţii.
Tabel 3 : Creşterea numӑrului de ONG-uri înregistrate
2020 2015 creştere
Asociaţii 96.762 70.194 27%
Fundaţii 19.981 16.613 17%
Federaţii 1.458 1.195 18%
Uniuni 764 649 15%
Sursa date 2015: România 2017. Sectorul neguvernamental – profil, tendinţe, provocări, FDSC
II.1.1. ONG-URI ACTIVE
Câte din ONG-urile înregistrate sunt de fapt active ?
Nu deţinem informaţii pentru ultimul an contabil, dar, conform ultimelor date disponibile în Raportul
România 2017, la nivelul anului 2015 doar 42,8% din ONG-uri erau active. Acest procent, deşi poate
25
pӑrea surprinzӑtor de scӑzut, era totuşi mai mare decât al ratei de activitate a sectorului întreprinderilor
economice care era de doar 32,4%. Pe de altӑ parte, în paralel cu creşterea ratei de înregistrare, a crescut
constant şi rata de activitate, aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos. Asociaţiile erau în 2015 cele
mai active categorii de organizaţii, cu o ratӑ de activitate de 52%.
Figura 9 : Evoluţia ratei de înregistrare şi a ratei de activitate ONG între 2000 şi 2015
Sursa : România 2017, FDSC
II.1.2. DISTRIBUTIA ONG-URILOR PE REGIUNI
ASOCIAŢII
Din totalul de 96.762 de asociaţii înregistrate în februarie 2020 la nivel naţional, practic 5% din ele
erau fie radiate (3%), dizolvate (1%) sau în lichidare (1%).
Municipiul Bucureşti este de departe locul unde sunt înfiintate cele mai multe asociaţii, el
cumulând 15% din totalul asociaţiilor înscrise în România. Este urmat de judeţele Cluj, Timiş, Braşov, Iaşi,
Mureş şi Sibiu, în fiecare dintre acestea fiind înfiinţate peste 3000 de asociaţii. Cele mai puţine asociaţii sunt
înregistrate în Cӑlӑraşi (640) şi Ialomiţa (435).
În ceea ce priveşte distribuţia pe regiuni, din graficele de mai jos putem observa cӑ regiunea cea mai
slab reprezentatӑ este Sud-Vest, urmatӑ de regiunile Sud-Est şi Sud Muntenia, al cӑror numӑr de asociaţii
este aproape jumӑtate faţӑ de Bucureşti-Ilfov, Centru şi Nord-Vest.
Figura 10: Distribuţia asociaţiilor pe regiuni, în februarie 2020
26
Distributia asociatiilor pe regiuni
Bucuresti-Ilfov
Centru
Nord-Vest
Nord-Est
Vest
Sud-Est
Sud-Muntenia
Sud-Vest
0 2000 4000 6000 8000 10000 12000 14000 16000
Figura 11: Numӑrul asociaţiilor pe judeţe în februarie 2020
Regiunea Sud-Est
Regiunea Sud Muntenia
Figura 12: Distribuţia asociaţiilor pe regiuni de dezvoltare în februarie 2020
27
ASOCIATII IN PROCENTE PE REGIUNI

Sud-Vest
Bucuresti-Ilfov 7%
17% Sud-Muntenia
10%
Sud-Est
10%
Centru
17%
Vest
10%
Nord-Vest Nord-Est
17% 12%
FUNDAŢII
Un numӑr de 19.981 de fundaţii erau înregistrate în februarie 2020 în Registrul Naţional ONG. Și în
cadrul fundaţiilor întâlnim aceeaşi situaţie, aproximativ 5% din ele sunt radiate, dizolvate sau în lichidare.
Regiunile Nord-Vest şi Bucureşti-Ilfov conduc şi aici, ele au 25%, respectiv 21%, împreunӑ aproape
jumӑtate din totalul fundaţiilor. Și în acest caz, în Nord-Vest şi Bucureşti-Ilfov existӑ un numӑr dublu de
fundaţii comparativ cu Sud-Est şi Sud-Muntenia.
Figura 13: Numӑrul de fundaţii pe judeţe în februarie 2020
28
Regiunea Sud-Est

Figura 14: Distribuţia fundaţiilor pe regiuni de dezvoltare în februarie 2020
29
Figura15: Distribuţia numӑrului de fundaţii în procente, pe regiuni de dezvoltare, în februarie 2020
FUNDATII IN PROCENTE PE
REGIUNI
Vest Sud-Est
Nord-Vest 4% Sud-Vest
4%
25% 6%
Sud-
Muntenia
10%
Centru
Bucuresti- 14%
Ilfov Nord-Est
21% 16%
FEDERATII
În cazul federaţiilor, regiunea Sud-Muntenia este pe locul 2, deşi la mare distanţӑ de Bucureşti-Ilfov.
Figura 16: Distribuţia federaţiilor pe regiuni în februarie 2020
30
Figura 17: Distribuţia federaţiilor în procente, pe regiuni de dezvoltare, în februarie 2020
UNIUNI
Tot pe locul 2 este Sud-Muntenia şi în cazul uniunilor.
Figura 18 : Distribuţia uniunilor pe regiuni de dezvoltare în februarie 2020
31
Distributia uniunilor pe regiuni
Vest
Sud-Vest
Sud-Muntenia
Sud-Est
Nord-Vest
Nord-Est
Centru
Bucuresti-Ilfov
0 50 100 150 200
Figura 19: Distribuţia uniunilor în procente, pe regiuni de dezvoltare, în februarie 2020
UNIUNI IN PROCENTE PE REGIUNI

Vest Bucuresti-Ilfov
Sud-Vest 8% 9%
4%
Centru
Sud-Muntenia 27%
22%
Sud-Est Nord-Est
6% Nord-Vest 6%
18%
Cum a evoluat distribuţia regionalӑ şi cum se explicӑ diferenţele dintre regiuni?
La nivelul anului 2015, regiunile Bucureşti-Ilfov, Nord-Vest şi Centru concentrau 55% din
organizaţiile non-guvernamentale active din România. Ele realizau 62% dintre veniturile totale, angajau 54%
din întreg personalul și administrau 64% dintre activele sectorului. Deşi nu deţinem date la zi despre
organizaţiile active pentru a putea compara, în ceea ce priveşte numӑrul de organizaţii înregistrate, tendinţa
s-a pӑstrat aceeaşi.
32
Regiunile care concetreazӑ cele mai multe organizaţii sunt au indexul de asociativitate (raportul
numӑrului de organizaţii active la o mie de locuitori) cel mai ridicat şi sunt, în general regiunile cele mai
dezvoltate ale României din punct de vedere economic.
În ceea ce priveşte situarea regiunii Sud-Muntenia pe locul 2 în cazul federaţiilor şi uniunilor, o

posibilӑ explicaţie este dezvoltarea organizaţiilor cu activitate în domeniu agricol care ar putea fi mai ridicatӑ
în zona Sud-Muntenia.
Figura 20: Evoluţia indexului de asociativitate pe regiuni între 2007 şi 2015
Sursa : Raportul România 2017, FDSC
Figura 21 : Relaţia dintre asociativitate şi dezvoltare economicӑ (2015)
33
Sursa : Raportul Romania 2017, FDSC
II.1.3. DOMENII DE ACTIVITATE A LE ORGANIZAȚIILOR NEGUVERNAMENTALE
Conform Raportului România 2017, cel mai important domeniu de activitate în care activau
organizațiile neguvernamentale din România , la nivelul anului 2015, era cel social/ caritabil. Astfel,
21% dintre organizațiile active în anul 2015 derulau activități din sfera socială sau caritabile, cumulând 23%
din veniturile totale ale sectorului, 30% dintre angajați și 24% din totalul activelor imobilizate.
Acelaşi raport menţioneazӑ evoluţia organizaţiilor în domeniul agricol, care au rate de creştere de
peste 150% o datӑ la 5 ani pe perioada 2000-2015 şi creşteri semnificative în zona de dezvoltare/turism
(97%), cultură și organizații profesionale (94%) și educație (86%), între 2010 şi 2015.
Figura 22 : Distribuţia numӑrului de organizaţii şi a principalilor indicatori economici pe domenii de

activitate, 2015
34
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
Numar organizatii Venituri totale Active imobilizate Angajati
Sursa date: Raportul România 2017, FDSC
II.1.4. ONG ÎN URBAN VS RURAL
Ponderea organizaţiilor neguvernamentale în mediul rural a crescut de la 13% în 2007 la 25% în

2015. Totuşi, marea majoritate (75%) în 2015 erau înregistrate în mediul urban.
Domeniile de activitate predominante în mediul rural sunt cele agricol şi silvic.
Figura 23: Distribuţia organizaţiilor din mediul rural pe domenii de activitate, 2015
35
Sursa: Raportul Romania 2017, FDSC
II.1.5. VENITURILE ORGANIZAŢIILOR NEGUVERNAMENTALE
Veniturile organizaţiilor neguvernamentale sunt în continuӑ creştere. Cu toate acestea, relativ puţine
organizaţii obţin un venit consistent. La nivelul anului 2015, veniturile sunt foarte concentrate într-un numӑr
mic de organizaţii : 7,9% dintre ONG-uri (3381 de organizaţii) au realizat 82% din veniturile totale
înregistrate în sector.
Doar 15% dintre ONG-uri au venituri totale peste 200.000 lei, iar 20% dintre organizaţii au obţinut
venituri între 40.000 - 200.000 lei. Marea majoritate a organizaţiilor (65%), fie nu au obţinut niciun venit,
fie au obţinut venituri modeste, mai mici de 40.000 lei.
55% dintre organizaţii au apreciat resursele organizaţiei ca fiind insuficiente şi 77% dintre
organizaţii au apreciat că resursele lor acoperă între 0 -50% din necesar pentru anul urmӑtor.
(Barometrul Liderilor ONG, FDSC, 2016).
Cele mai mari venituri au fost realizate în Regunile Bucureşti-Ilfov (35%), Nord-Vest şi Centru.
II.1.6. ANGAJAȚII ORGANIZAȚIILOR NEGUVERNAMENTALE
36
Raportat la anul 2015, numărul locurilor de muncă create de sector a fost de 99.774, în medie o
organizaţie neguvernamentală având 2 angajaţi. Doar 32% dintre ONG-urile active au creat aceste locuri
de muncă, restul (68% din total organizaţii) neavând niciun angajat.
Alte caracteristici ale sectorului ONG, similare cu tendinţele europene, sunt :
- media de vârstӑ scӑzuta : 25 - 34 ani (42%) şi 35 - 44 ani (35%) (Barometrul Liderilor ONG,
2016);
- nivel de salarizarea scӑzut : doar 20% din angajaţi au salarii peste salariul mediu.
II.1.7. LIDERII ORGANIZAŢIILOR NEGUVERNAMENTALE
Un studiu asupra liderilor ONG din România a fost realizat de fundaţia Ashoka, urmӑrind prin metode
specifice determinarea inovatorilor sociali şi ai susţinӑtorilor lor.
Una dintre cele mai interesante concluzii a fost rolul important al femeilor lider în mediul ONG,
care reprezintӑ 53% din inovatorii sociali. Ele sunt implicate mai ales în educaţie, incluziune socialӑ şi în
organizaţii care desfӑşoarӑ mai multe activitӑţi transversale, dupӑ cum putem observa din graficul de mai
jos.
O tendiţӑ similarӑ se observӑ şi în acest caz, cei mai mulţi lideri nominalizaţi (care sunt influenceri,
experţi sau sunt din regiunile Bucureşti-Ilfov, Nord-Vest şi Centru. Totuşi, în domeniul educaţiei regiunea
Sud-Muntenia ocupӑ primul loc. Din pӑcate, regiunea Sud-Est este în urma celorlalte în toate domeniile.
În capitolul III vom prezenta care sunt provocӑrile cӑrora trebuie sӑ le rӑspundӑ un lider de afacere
socialӑ, iar în capitolul IV, care sunt principalii inovatori sociali consacraţi, care pot servi drept model sau
inspiraţie.
Figura 24: Distribuţia pe gen şi sectoare a inovatorilor sociali
37
Sursa : Raportul Ashoka, 2019
Figura 25: Distribuţia nominalizӑrilor pe sectoare şi regiuni
38
II.1.8. FINANȚAREA ORGANIZAȚIILOR NEGUVERNAMENTALE
Cea mai importantӑ sursӑ de venituri ale ONG-urilor este constituită de direcţionarea a 2% din
impozite, donaţii individuale sau din partea companiilor şi cotizaţiile membrilor. Granturile, finanţӑrile
nerambursabile din Fonduri Europene sau alte instituţii constituie şi ele un procent important, la care se
adaugӑ, deşi în mai micӑ mӑsurӑ, subvenţiile statului român.
Figura 26 : Sursele de finanţare ale ONGurilor
39
Sursa : Raportul Romӑnia 2017, FDSC
II.2. REȚEAUA DE ÎNTREPRINDERI SOCIALE INREGISTRATE CONFORM LEGII 219/2015
În cele ce urmeazӑ am sintetizat datele din Registrul Unic al întreprinderilor Sociale din România,
care este administrat de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și cuprinde informații cu
40
privire la întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție înregistrate conform legii 219/2015 în
România.
II.2.1. DISTRIBUTIA NUMӐRULUI DE INTREPRINDERI SOCIALE PE JUDETE
Figura 27 : Numӑrul de întreprinderi sociale înregistrate pe judeţe
Regiunea Sud-Est
În ianuarie 2020, în Registrul Unic al Intreprinderilor Sociale din România figurau 125 de
întreprinderi sociale, înregistrate în 36 de judeţe (inclusiv Municipiul Bucureşti), în fiecare dintre acestea
fiind înregistrate între 1 şi 12 întreprinderi. Judeţul cu cele mai multe întreprinderi sociale înregistrate este
Maramureş.
Cele mai multe judeţe, aşa cum se vede şi din tabelul de mai jos, au între 2 şi 5 întreprinderi
sociale (40%) şi sunt destul de multe judeţe care au o singurӑ întreprindere socialӑ înregistratӑ (31%).
Sunt puţine judeţe, numai 10%, care au între 6 şi 10 întreprinderi sociale şi doar 2 judeţe au peste 10
întreprinderi sociale. Acestea din urmӑ sunt Maramureş şi Iaşi.
41
6 judeţe (15%) nu au nici o întreprindere socialӑ înregistratӑ. Aceste judeţe sunt : Bihor, Caraş-
Severin, Mehedinţi, Neamţ, Teleorman şi Vaslui.
Tabel 4: Distribuţia întreprinderilor sociale pe judeţe
Numӑr de întreprinderi Numӑr de %

sociale înregistrate judeţe
0 6 14%
1 13 31%
2-5 17 40%
6-10 4 10%
>10 2 5%
Sursa date: Registrul Naţional al Intreprinderilor Sociale
Figura 28: Distribuţia numӑrului de întreprinderi sociale pe judeţe
42
Regiunea Sud-Muntenia este una din cele mai puţin dezvoltate şi are numai 16 întreprinderi
înregistrate şi un judeţ, Teleorman în care nu s-a înfiinţat niciuna.
În graficele de mai jos se pot observa care sunt judeţele mai avansate din acest punct de vedere.
Regiunea Sud-Est
Figura 29 : Numӑrul de întreprinderi sociale pe judeţe în regiunea Sud-Est
Figura 30 : Numӑrul de întreprinderi sociale pe judeţe în regiunea Sud Muntenia
43
II.2.2. DISTRIBUȚIA ÎNTREPRINDERILOR DUPӐ FORMA DE ORGANIZARE
Cele mai multe întreprinderi sociale sunt organizate ca asociaţii (42%). Un numӑr suprinzӑtor de
mare (40%) este reprezentat de SRL-uri (alte categorii de persoane juridice). Restul de 8% reprezintӑ
fundaţii, case de ajutor reciproc, societӑtii coperative de gradul 1 sau federaţii.
Aceastӑ evoluţie este interesantӑ, deoarece demonstreazӑ numӑrul din ce în ce mai mare de
întreprinderi sociale orientate cӑtre producţie care ajung, cel puţin ca numӑr, sӑ fie egale cu întreprinderile
sociale tradiţionale de tip asociaţii, orientate în general spre servicii sociale, educaţie, sӑnӑtate, etc.
Totuşi situaţia nu este egalӑ ca numӑr de angajaţi, întreprinderile de tip SRL actuale au un numӑr
mic de angajaţi comparatic cu asociaţiile. Ele sunt recent înfiinţate, cadrul juridic fiind creat în perioada 2015-
2016.
Figura 31 : Distribuţia întreprinderilor sociale dupӑ forma de organizare
II.2.3. DISTRIBUȚIA NUMӐRULUI DE ANGAJAȚI ÎN ÎNTREPRINDERILE SOCIALE
În extrasul din ianuarie 2020, 41 (33%) din totalul de 125 de întreprinderi înregistrate declarӑ un
numӑr de angajaţi, pentru restul de 67% nu figureazӑ nici o informaţie sau numӑrul de angajaţi declaraţi
este 0.
44
Un total de 454 de angajaţi figurau la aceastӑ datӑ în Registrul Unic, din care doar 84 (18,5%)
aparţin unor grupuri vulnerabile.
Numӑrul total maxim de angajaţi în întreprinderle sociale înregistrate este de 41, respect 16
angajaţi din categorii vulnerabile.
În tabelul de mai jos sunt prezentate întreprinderile care au peste 10 angajaţi :
Tabel 5: Numӑrul de angajaţi în întreprinderile sociale
Nume Domeniu de activitate Judeţ Numӑr Numӑr

total angajaţi
angajaţi din
categorii
vulnerabile
Asociaţia Caritas Câmpulung Alte activitati de asistenta sociala, Argeş 31 10

cu cazare n.c.a.
CAR Braiconf Casa de ajutor reciproc a salariaţilor Brӑila 12
CAR Solidaritatea Casa de ajutor reciproc a salariaţilor Brӑila 24
CAR Tractorul Braşov Casa de ajutor reciproc a salariaţilor Braşov 23
AVODAS CONSCOOP Societate Fabricarea altor articole din beton, Dolj 18

cooperativӑ ciment și ipsos
SC TOP KINDER SPACE SRL Învӑtӑmânt preşcolar Giurgiu 10
45
Asociaţia non-profit L&C Servicii sociale Hunedoara 41

Consulting
Fundaţia Alӑturi de voi România Alte activitati de asistenta sociala, fara Iaşi 39 16
cazare, n.c.a.
Asociaţia pentru sprijin comunitar Alte activitati de asistenta sociala, fara Iaşi 12 6
şi integrare socialӑ cazare, n.c.a.
Emmans integrare SRL Comert cu amanuntul al bunurilor de Satu Mare 13 10

ocazie vandute prin magazine
Asociaţia Phoenix Speranţa Servicii sociale pentru persoane Sibiu 24 11

apartinand grupurilor vulnerabile
CAR Sanitar Râmnicu Vâlcea Casa de ajutor reciproc a salariaţilor Vâlcea 17
CAR CFR Râmnicu Vâlcea Casa de ajutor reciproc a salariaţilor Vâlcea 17
Asociaţia Flori în Suflet Fabricarea altor articole de Vrancea 37

imbracaminte
Asociaţia Suntem acolo Fabricarea altor articole de Vrancea 35

imbracaminte
Remarcӑm asociaţiile Flori în suflet şi Suntem acolo, ambele din Vrancea, care reuşesc sӑ angajeze un numӑr
semnificativ de angajaţi, în activitӑţi de producţie.
III. OBSTACOLE ȘI OPORTUNITӐȚI ÎN DEMARAREA UNEI ÎNTREPRINDERI

SOCIALE
III.1. ACCESUL LA FINANȚARE
46
În capitolul II am vӑzut cӑ un procent redus de ONG-uri reuşesc sӑ asigure un venit consistent şi cӑ

peste trei sferturi din lideri sunt preocupaţi de asigurarea finaţӑrii pentru anul care urmeazӑ. Lipsa unor
venituri consistente şi continui este principala preocupare în economia socialӑ. Modelul de întreprindere
socialӑ înfiinţatӑ în urma legii 219/2015 este prea recent pentru a mӑsura profitabilitatea lor şi cum vor
evolua pe termen lung.
De aceea nu este surprinzӑtor cӑ principalul obstacol menţionat de liderii ONG este accesul la
finanţare. Situaţia este şi mai dificilӑ pentru zonele mai puţin dezvoltate economic, precum Sud Muntenia şi
Sud-Est, care nu beneficiazӑ de aceleaşi venituri precum zonele mai dezvoltate Bucureşti-Centru sau Nord
Vest.
Figura 32 : Principalele obstacole în antreprenoriatul social
Finanţӑrile prin Fondul Social European care sunt orientate cӑtre regiunile mai puţin
dezvoltate constituie o oportunitate. Totuşi, ele nu acoperӑ decât o micӑ parte din nevoi şi pe termen lung
ele nu pot rezolva diferenţa semnificativӑ dintre regiunile dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate. Lipsa unei
strategii naţionale, nivelul scӑzut al finanţӑrii publice şi lipsa de continuitate se adaugӑ dificultӑţilor cu care
se confruntӑ antreprenorii sociali.
47
Deşi existӑ posibilitӑţi de finanţare privatӑ, în special în afaceri inovative, sunt puţini finanţatori care
sunt implicaţi în afaceri sociale. Pentru a valorifica aceste oportunitӑţi, antreprenorii au nevoie de un nivel de
ridicat de pregӑtire în gӑsirea şi atragerea finanţatorilor.
În capitolul IV al acestui studiu vӑ oferim câteva resurse utile pentru finanţarea afacerilor sociale.
III.2. ASIGURAREA SUSTENABILIT ӐȚII
Asigurarea veniturilor pe termen lung este principala preocupare a antreprenorilor sociali, aşa cum
am vӑzut în capitolul precedent. Cu toate cӑ a fost creatӑ posibilitatea ca organizaţiile neguvernamentale sӑ
susţinӑ activitӑţi economice şi sӑ-şi consolideze veniturile pe termen lung, aceasta nu este neapӑrat mai
uşor.
Relativ puţine întreprinderi reuşeşc sӑ se menţinӑ pe piaţӑ pe termen lung. Sӑ nu uitӑm cӑ acest
lucru este dificil pentru orice întreprindere, nu numai pentru cele de economie socialӑ. Am observat, în
capitolul anterior, cӑ la nivelul anului 2015 doar 42,5% din ONG-uri erau active, în timp ce sectorul
întreprinderilor întregistra o ratӑ de activitate chiar mai micӑ, de numai 32,4% (Raportul România 2017).
Veniturile din activitӑţi economice în ONG au crescut de 3 ori între 2010 şi 2015, dar ponderea
acestora în veniturile totale ale ONG-urilor este mult mai micӑ decât în alte ţari UE. Doar jumӑtate din ONG-
urile care desfӑşurau activitӑţi economice în 2015 au reuşit sӑ obţinӑ profit.
Intreprinderile sociale constituite conform legii 215 din 2019 sau ONG-urile cu activitate economicӑ
se confruntӑ cu concurenţa pe o piaţӑ în continuӑ schimbare. In plus, crearea şi dezvoltarea de produse
trebuie adaptatӑ în acest caz posibilitӑţilor de angajare a persoanelor din categorii vulnerabile. Aici nu este
vorba numai de capacitate redusӑ de muncӑ, aşa cum este cazul persoanelor cu dezabilitӑţi, ci şi de nivelul
de educaţie foarte scӑzut şi lipsa de experienţӑ care sunt caracteristice zonelor sӑrace ale României, în
special în mediul rural. Pentru a asigura produse sau servici de calitate, pe o piaţa concurenţialӑ, în
asemenea condiţii, necesitӑ un nivel mai ridicat de creativitate şi acţiuni mai complexe, de formare şi
adaptare a condiţiilor de lucru decât într-o întreprindere obişnuitӑ.
Figura 33 : Ponderea veniturilor din activitӑţile economice în ONG
48
Sursa : Raportul România 2017, FDSC
Legea 2019 din 2015 a introdus marca socialӑ, un element care contribuie la promovarea produselor
de economie socialӑ, care se disting astfel de celelalte produse din piaţӑ. Cu toate acestea, pentru
promovarea produselor pe o scarӑ suficient de largӑ, efortul revine tot întreprinderii sociale. Chiar dacӑ unii
cumpӑrӑtori fac o alegere cӑtre produsele de economie socialӑ şi le încurajeazӑ, pe termen lung, decizia
cumpӑrӑtorilor este determinatӑ de aceleaşi criterii : calitate, preţ, disponibilitate, transport, servicii dupӑ
cumpӑrare, etc. Crearea unui produs concurenţial este o provocare mare pentru întreprinderile sociale, ca şi
mӑrirea portofoliului de produse/servicii.
Fluctuaţile în numӑrul de întreprinderi sociale înregistrate conform legii 2019/2015 ne conduc la

impresia cӑ pӑstrarea statutului de întreprindere socialӑ este dificilӑ, ca şi a mӑrcii sociale. Este un domeniu
aflat la început, în care antreprenorii învaţӑ sӑ evolueze într-un teritoriu parţial cunoscut şi în care, deşi
existӑ câteva modele de bune practici aşa cum vom vedea în capitolul IV, nu existӑ un model unic care sӑ
se potriveascӑ în orice situaţie.
Cu toate acestea, economia socialӑ este un domeniu cu mari oportunitӑţi de inovare şi de creare a
unor pieţe noi, de schimbare a relaţiilor tradiţionale cu cumpӑrӑtorii, etc.
III.3. CADRUL LEGISLATIV ȘI RELAȚIA CU AUTORITӐȚILE STATULUI
49
Structurile de economie socialӑ se confruntӑ, ca toate companiile şi organizaţiile, cu dificultӑţile

rezultate de un cadru legal în continuӑ schimbare şi un mediu care încӑ nu este suficient de stabil pentru a
atrage investitorii. Lipsa unei strategii puternice la nivel naţional conduce la apariţia de noi legi care sunt
disparate, insuficient coordonate şi a cӑror detalii de aplicare nu sunt clare.
Antreprenorii sociali din România considerӑ cӑ schimbul între organizaţii şi autoritӑţile statului nu
este suficient şi cӑ nu îşi pot aduce suficient contribuţia la adoptarea unor mӑsuri şi legi mai bine adaptate la
realitatea economiei sociale. Lipsa unui cadru legislativ propice este al doilea mare obstacol dupӑ finanţare,
conform raportului Ashka din 2019.
Deşi economia socialӑ vine cu soluţii acolo unde statul nu poate acoperi nevoile comunitӑţilor,
întreprinderile sociale nu sunt acceptate de autoritӑţile centrale şi locale ca parteneri. Statutul lor hibrid, în
special al organizaţiilor care desfӑşoarӑ activitӑţi economice, le face mai dificil de asimilat şi, în consecinţӑ,
mai dificl de acceptat şi susţinut. Deşi ele sunt autonome şi independente faţa de autoritӑţile publice,
implementarea activitӑţilor sociale nu se poate face în absenţa acestora. Lipsa pregӑtirii în acest caz este
atât din partea reprezentanţilor întreprinderilor sociale în a crea parteneriate cu autoritӑţile, cât şi din partea
autoritӑţilor care nu au suficiente informaţii şi experienţӑ în a lucra cu întreprinderi sociale.
III.4. KNOW HOW
Cei mai mulţi antreprenori pornesc la drum “vӑzând şi fӑcând”. O parte din ei reuşesc sӑ obţinӑ
rezultate, cu efort şi perseverenţӑ. Modalitӑţile de învӑţare sunt diverse, nestructurate, depinzând de
resursele şi metodele de învӑţare ale fiecӑruia, aşa cum putem observa în concluziile studiului Ashoka
realizat în 2019.
Figura 34 : Cum învaţӑ antreprenorii sociali
50
Sursa : Raportul Naţional despre Antreprenoriatul Social, Fundaţia Ashoka, 2019
Antreprenorii sociali estimeazӑ cӑ acestea nu sunt suficiente şi, astfel, pe locul 4 în lista provocӑrilor
şi obstacolelor în calea inovatorilor sociali, în cadrul aceluiaşi studiu, figureazӑ « abilitӑţile de antreprenoriat
şi fundraising reduse şi oportunitӑţi reduse de a achiziţiona asemenea abilitӑţi ».
O oportunitate insuficient exploatatӑ este existenţa unui numӑr de antreprenori sociali consacraţi
care au o experienţӑ de peste 10 ani în organizaţii neguvernamentale din România. Ei sunt mentori şi experţi
care influenţeazӑ mediul ONG din România şi care pot contribui la dezvoltarea antreprenoriatului social în
România. Un prim pas a fost fӑcut prin publicarea în anul 2019 de cӑtre Fundaţia Ashoka a Hӑrtii Inovatorilor
Sociali şi a susţinӑtorilor lor. În capitolul IV prezentӑm o listӑ a celor mai des nominalizaţi antreprenori sociali
şi a afacerilor dezvoltate de aceştia.
O altӑ oportunitate de învӑţare şi dezvoltare a antreprenorilor sociali o constituie comunitӑţile de

antreprenori. Antreprenoriatul şi în special antreprenoriatul social, nu mai sunt iniţiative individuale ci
colective şi antreprenorii cautӑ din ce în ce mai mult sprijin în comunitӑţile de antreprenori, spatiile de
inovare şi cautӑ sӑ-şi devolte ideile în cooperare cu persoane similare. Ce resurse sunt disponibile pentru
antreprenori sociali aflaţi în capitotul urmӑtor.
51
IV. RECOMANDӐRI ȘI RESURSE PENTRU ÎNFIINȚAREA UNEI AFACERI SOCIALE
IV.1. BAZELE UNEI AFACERI SOCIALE DE SUCCES
IV.1.1. MOTIVAȚIA ȘI IDEEA DE AFACERE
Pentru a pune bazele unei afaceri sociale de succes, în primul rand trebuie să existe un grup de
inițiere format din persoane pasionate, cu o motivație puternică, cu viziune și determinare care să cunoască
provocările cărora trebuie să le facă față și să dețină cunoștințele și deprinderile utile în acest proces.
De ce vreţi să înfiinţaţi o întreprindere socială?
Care este motivaţia dumneavoastră de a începe o afacere socială? Fӑrӑ o motivaţie puternicӑ, nici o
afacere nu va dura şi nu va produce rezultate. În afacerile sociale, banii nu sunt principala motivaţie, de
aceea este cu atât mai important sӑ vӑ clarificaţi. Iatӑ câteva întrebări care vă vor ghida. Va fi nevoie de o
perioadӑ suficientӑ de reflecţie şi sӑ reveniţi de mai multe ori asupra motivaţiei pentru a o detalia.
Ce aţi înţeles că este o întreprindere socială?
Ce aspecte ale întreprinderii sociale se potrivesc cel mai bine cu ţelurile voastre şi stilul vostru de
viaţӑ?
Ce idee vӑ motiveazӑ cel mai mult pentru întreprinderea socială? De ce?
Cu ce v-ar ajuta personal sӑ construiţi o afacere socialӑ de succes? Cum vӑ va ajuta sӑ creşteţi
personal?
Cât de bine relaţionaţi cu ceilalţi şi pe ce se bazeazӑ aceste relaţii?
52
La ce/cine vӑ gândiţi atunci când vreţi sӑ ajutaţi pe cineva? Cine este persoana care vӑ influenţeazӑ
cel mai mult în acest sens?
Cu cine vӑ puteţi asocia? Care sunt persoanele care împӑrtӑşesc aceeaşi viziune?
Care este cea mai bunӑ idee de afacere socialӑ pe care sӑ o înfiinţaţi?
Ideea de afacere socialӑ nu trebuie sӑ fie rezultatul unui lung proces de analizӑ dar nici al unui
impuls de moment insuficient analizat. Existӑ câteva aspecte cheie:
➢ RESURSE PERSONALE
Cine sunteţi, ce ştiţi sӑ faceţi, ce experienţe anterioare aveţi şi cu cine vӑ puteţi asocia?
➢ ÎNȚELEGEREA PROBLEMELOR COMUNITĂȚII ȘI RELAȚIONARE
Ce problemӑ socialӑ rezolvӑ? Care este comunitatea cӑreia i se adreseazӑ?
Care sunt nevoile oamenilor din comunitate?
Cum veţi ajuta comunitatea prin această afacere?
Veţi angaja persoane care se sunt în situaţie de risc social?
De ce reţea de colaboratori, susţinӑtori, voluntari,etc, are nevoie?
Cum veţi utiliza resursele comunităţii?
Cu ce organizaţii / instituţii veţi încheia parteneriate?
Cine vӑ poate sprijini local în dezvoltarea afacerii?
➢ ÎNȚELEGEREA FUNCȚIONĂRII AFACERII
Cum va produce bani? Care este piaţa pentru produsele/serviciile oferite?
Ce produse şi servicii sunt cele mai potrivite din punct de vedere al scopului social, al
nevoilor comunitӑţii, resurselor şi a celor care au nevoie de un loc de muncӑ?
53
Unde vor fi vândute serviciile şi produsele?
IV.1.2. PAŞII NECESARI ÎN VEDEREA CONSTITUIRII UNEI AFACERI SOCIALE
În procesul de infiinţarea a unei întreprinderi sociale este necesar ca grupul de inițiere să identifice în
primul rand oportunităţile de afaceri existente, să ia în considerare toate opţiunile de afaceri ce pot apărea,
să se examineze motivele înfiinţării sale şi să se definească cu claritate scopul, câte locuri de munca vor să
creeze și care este capitalul necesar. Ulterior vor pregӑti un plan de afaceri, un statut şi un regulament de
funcționare.
Vom prezenta în continuare care sunt pașii necesari în vederea constituirii unei afaceri sociale:
Pasul 1 : Iniţierea întreprinderii sociale
Pasul 2: Informarea și mobilizarea comunității locale
Pasul 3: Crearea întreprinderii sociale
Pasul 4: Planificarea activității sociale
Pasul 5: Infiinţarea și funcționarea întreprinderii sociale
PASUL 1 : INIȚIEREA ÎNTREPRINDERII SOCIALE

Pentru a iniția o întreprindere socială este necesar să existe un grup mic de persoane active și
conștiente care să poată crea o schemӑ partenerialӑ sustenabilă din punct de vedere economic și productiv.
În vederea asigurării unei funcționări pe termen lung a întreprinderii sociale, partenerii vor evalua o serie de
aspecte precum:
• obiectivele financiare și organizaționale;
• care sunt beneficiarii care se vor implica în activitățile întreprinderii sociale și totodatӑ care sunt
beneficiarii cărora se adresează afacerea socială;
• stabilirea indicatorilor și a rezultatelor sociale urmărite;

54
• resursele necesare desfășurarii activității;
• stabilirea indicatorilor și a rezultatelor pentru obiectivele financiare și organizaționale.
PASUL 2: INFORMAREA ȘI MOBILIZAREA COMUNIT ĂȚII LOCALE

Informarea și mobilizarea comunității locale are ca scop identificarea persoanelor care vor /pot
participa la constituirea întreprinderii sociale, care dintre acești pot fi angajați sau constitui potențiali
parteneri.
Ulterior se va trece la acțiuni de conștientizare și informare a comunității, cum ar fi:
• realizarea unor întâlniri deschise de informare în regiunile respective care au ca rol obținerea de
informații relevante despre comunitate și totodatata oferă informații membrilor comunității despre
acțiunile în care se pot implica în cadrul întreprinderii sociale ;
• organizarea întâlnirilor cu instituții locale și trimiterea de adrese de informare către acestea ;
• distribuirea de flyere;
• organizarea de conferințe;
• postarea informațiilor pe site-uri, pagina de Facebook, presa locală.
Mobilizarea comunității locale se poate face prin:
• întâlniri de informare, dezbateri, mese rotunde;

• discuții la locurile de muncă;
• informarea sistematică și personalizată a persoanelor interesate.
PASUL 3:CREAREA ÎNTREPRINDERII SOCIALE

În aceasta etapa se vor face analize de prefezabilitate a viitoarelor întreprinderi sociale și vor fi
analizate ideile de afaceri și obiectivele propuse.
Infiinţarea unei afaceri în mediul rural se confruntă cu anumite probleme, pe care le prezentăm în
continuare, pentru a veni în ajutorul realizării analizei de prefezabilitate.
Probleme comune în înfiinţarea unei noi afaceri:
55
• Identificarea pieţei şi realizarea studiului pieței;

• Stabilirea locaţiei corespunzătoare;
• Stabilirea şi obţinerea licenţelor, permiselor şi a asigurărilor;
• Găsirea furnizorilor;
• Obţinerea şi menţinerea stocurilor;
• Angajarea persoanelor adecvate;
• Marketingul afacerii, inclusiv dezvoltarea şi promovarea produsului;
• Gestionarea fondurilor, în special pentru persoanele fără experienţă anterioară;
• Obţinerea capitalului inițial.
Probleme comune în derularea unei afaceri:
• Obţinerea licenţelor şi autorizaţiilor necesare;

• Furnizarea de servicii pentru clienţi;
• Construirea unei relaţii cu comunitatea ;
• Angajarea şi supravegherea angajaţilor;
• Concurenţa cu alte afaceri;
• Obţinerea şi actualizarea noilor tehnologii;
• Gestionarea fluxului de numerar;
• Dezvoltarea afacerii;
• Circumstanţe particulare, specifice mediului rural:
o Dificultăţi în găsirea unor specialişti (contabili, jurişti etc.) ;
o Pieţe limitate (mai ales în localităţile cu număr mic de locuitori) ;
o În unele cazuri, dificultăţi în găsirea furnizorilor de materii prime/ materiale;
o Costuri suplimentare de transport.
Ideile de afaceri trebui analizate conform unui punctaj predefinit și a unor criterii stabilite, astfel incat să
poată fi preîntâmpinate problemele care ar putea să apară.
Dupa analiza de prefezabilitate, urmează elaborarea studiului de fezabilitate care trebuie structurat astfel
încât să conțină date cantitative și calitative ale întreprinderii sociale.
Structura studiului de fezabilitate este centrată în jurul analizei cost-beneficiu şi cuprinde următoarele
capitole:
56
1. INTRODUCERE (Scopul și obiectivele studiului, Prezentarea pe scurt a întreprinderii, Produse /

servicii oferite, Prezentarea investiției, Programul de punere în funcțiune, Planul de finanțare a
investiției)
2. PREZENTAREA ÎNTREPRINDERII (Forma juridică, Obiect de activitate, Structura acționarilor/
asociaților, Scurt istoric)
3. PREZENTAREA INVESTIȚIEI (Proiectul de investiții - prezentare și costuri de realizare, Graficul de
realizare a investiției, Planul de finanțare a investiției, Calculul amortizării mijloacelor fixe)
4. ANALIZA COMERCIALĂ ( Produse și / sau servicii oferite, Prezentarea produselor și / sau serviciilor
oferite, Nivelul de competitivitate pe piață a produselor, Piața și comercializarea, Analiza cererii și a
ofertei pe piața internă, Definirea segmentelor de piață țintă, Estimarea structurii și volumului cererii
pe piața internă, Concurența, Avantaje competitive, Marketing, Promovarea și distribuția produselor,
Canale de distribuție a produselor, Prețul de vanzare al produselor / serviciilor, Prețuri de piață,
Prețurile care vor fi practicate de întreprinderea pe care doriţi să o înfiinţaţi )
5. ANALIZA OPERAŢIONALĂ (Capacitatea tehnică şi de producţie, Amplasare şi facilităţi, Prognoza
activităţii, Factorii de producţie și costurile acestora, Estimarea cheltuielilor cu forţa de muncă,
Evoluţia structurii personalului şi previziuni legate de aceasta, Cheltuielile anuale cu forţa de muncă,
Estimarea cheltuielilor cu materiile prime, materialele şi mărfurile aprovizionate. Materii prime,
materiale, Surse de aprovizionare, Consumuri specifice, politica stocurilor de materiale, Costurile
unitare cu materiile prime, materialele şi mărfurile aprovizionate, Cheltuieli anuale cu materii prime,
materiale, mărfuri, Estimarea costurilor cu utilităţile, Utilităţi necesare exploatării, consumuri
specifice, Surse de aprovizionare, preţuri de achiziţie, Cheltuieli anuale cu utilităţile, Influenţa asupra
mediului, Emisii poluante)
6. MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERII (Strategia activităţii viitoare, Obiectivele strategice, Măsuri
necesare îndeplinirii obiectivelor, Structura organizatorică (organigrama şi diagrama de relaţii),
Conducerea întreprinderii şi calitatea echipei de conducere, Sistemul informaţional-informatic
(existent şi preconizat))
7. ANALIZA FINANCIARĂ (Scurt diagnostic economico-financiar, Analiza veniturilor, cheltuielilor şi
rezultatelor, Analiza patrimoniului, Calculul indicatorilor economico-financiari, Indicatori de
solvabilitate şi lichiditate, Indicatori de rentabilitate, Evaluarea activităţii viitoare, Estimarea veniturilor
pe activităţi, Estimarea cheltuielilor pe activităţi, Prognoza cheltuielilor financiare, Prognoza
profiturilor, Proiecţia fluxurilor de lichidităţi nete, Calculul duratei de recuperare a investiţiei, Analiza
de sensibilitate şi risc)
8. CONCLUZIILE STUDIULUI DE FEZABILITATE- idea de afacere este / nu este realizabilă şi viabilă
57
PASUL 4: PLANIFICAREA
Planificarea antreprenoriala urmărește preântampinarea problemelor/dificultăților care pot să apară
în mediul social,economic. Planificarea antreprenorială funcţionează ca un instrument de planificare
strategică, comunicare, management al resurselor umane, marketing şi promovare. Planul de afaceri este un
rezumat al obiectivelor pe care le are antreprenorul social.
Structura planului de afaceri este, în general, următoarea:
• Descrierea generală;
• Definirea misiunii şi a obiectivelor ;
• Descrierea obiectului de activitate ;
• Descrierea întreprinderii sociale;
• Stabilirea pieţii ţintă – studiul de piaţă ;
• Evaluarea resurselor şi a potenţialului întreprinderii;
• Mediul de afaceri (intern şi extern) ;
• Analiza comparativă a rezultatelor studiului de piaţă, a evaluării resurselor şi a mediului de afaceri ;
• Planul de activităţi – producţie;
• Strategia de marketing;
• Planul de gestionare a resurselor umane ;
• Planul de finanţare;
• Scenarii de dezvoltare a întreprinderii.
PASUL 5: ÎNFIINȚAREA ȘI FUNCȚIONAREA ÎNTREPRINDERII SOCIALE

Pentru a înfiinţa o întreprindere socială se va ține cont de următoarele aspecte: stabilirea formei
juridice a acesteia, natura activităţii ,volumul activităţii, numărul de angajaţi necesari, resursele necesare
demarării, taxele necesare pentru înfiinţare, taxele şi impozitele ce vor fi plătite în perioada de funcţionare.
Odatӑ cu înfiintarea întreprinderii sociale se stabilesc organele administrative (şi anume Adunarea
Generală, Consiliul Administrativ, sau/şi Consiliul de Monitorizare), este elaborat Regulamentul Intern de
Funcţionare, care include teme personale, responsabilităţi ale membrilor şi angajaţilor, teme legate de
58
remuneraţii, cheltuieli şi proceduri decizionale, etc. Înregistrarea juridică presupune parcurgerea

următoarelor etape:
➢ Rezervarea denumirii afacerii la Registrul Comerţului

➢ Întocmirea actului constitutiv (care poate fi întocmit la un avocat).
➢ Deschiderea unui cont în bancă şi depunerea capitalului social
➢ Constituirea dosarului de înfiinţare a afacerii şi depunerea lui la Registrul Comerţului.
➢ Dupa verificarea dosarului, se vor elibera actele de înregistrare a afacerii, și anume:
o o Certificat de Înregistrare
o o Anexa avize necesare
o o Anexa avize colaterale
o o Rezoluţia de acordare a personalităţii juridice
o o Actul constitutiv şi Dovada sediului social.
Actele de înființare și funcționare ale persoanelor juridice sunt :
SOCIETĂȚTILE COOPERATIVE DE GRADUL I
• actul constitutiv;
• autorizaţia de funcționare emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
COOPERATIVELE DE CREDIT
• statutul;
• autorizaţia de funcţionare acordată de Banca Națională a României potrivit prevederilor Ordonanței

de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
ASOCIAȚIILE ȘI FUNDAȚIILE
• statutul;
• certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor şi fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei

circumscripție își au sediul, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociații și fundații.
CASELE DE AJUTOR RECIPROC ALE SALARIAȚILOR
59
• statutul;

circumscripție își au sediul, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 ,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005.
SOCIETĂȚILE AGRICOLE
• statutul elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte
forme de asociere în agricultura, cu modificările ulterioare;
• copie a încheierii de înscriere în registrul rezervat acestui tip de societăți.
CASELE DE AJUTOR RECIPROC ALE PENSIONARILOR
• statutul;

circumscripție își au sediul, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 ,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005.
IV.2. RESURSE PENTRU AFACERI SOCIALE
IV.2.1. FINANȚAREA AFACERII
Proiectul nostru este finanţat prin Fondul Social European, Programul POCU, Axa prioritarӑ 4
Incluziunea socială și combaterea sărăciei, Obiectivul 4.16: Consolidarea capacității întreprinderilor de
economie socială de a funcționa într-o manieră auto-sustenabilă.
60
Pe lӑngӑ finanţarile prin POCU şi programele de subvenţii acordate de stat, existӑ o serie de
organizaţii care activeazӑ în România de mai mulţi ani şi care oferӑ spriin financiar şi susţin antreprenoriatul
social.
Acestea sunt :
1. Fundaţia NESST, https://www.nesst.org/romania
Fundaţia NESST acţioneazӑ prin finanţarea, susţinerea şi formarea antreprenorilor sociali. Pânӑ la
sfarşitul anului 2017, fundaţia a investit 3 milioane de dolari în 33 de întreprinderi sociale din România şi
Balcani, prin care s-au creat 5435 de locuri de muncӑ şi a organizat evenimente şi traininguri pentru 2131 de
participanţi.
Printre proiectele şi afacerile susţinute de fundaţia NESST se numӑrӑ :
Asociaţia Mai bine
Întreprinderea socială CUIB, https://incuib.ro/ , a Asociației Mai Bine, comercializează produse ecologice
și produse provenite din comerțul echitabil, realizate de producători locali, printre care se numără persoane
cu dizabilități care au acces limitat la piețe.
Brutӑria Concordia
Brutăria CONCORDIA (http://www.concordia.org.ro/intreprindere-sociala/brutaria-concordia oferă

oportunități profesionale pentru cei mai buni elevi din cadrul Școlii profesionale CONCORDIA. Elevii sunt
tineri proveniți din familii vulnerabile sau care trăiesc pe străzi și care doresc să se reintegreze în comunitate.
Mesteshukar Butiq
MBQ, https://mbq.ro/, se bazează pe dezvoltarea unei rețele naționale de ateliere meșteșugărești și mici
afaceri sociale. Designerii de produs din rețeaua MBQ dezvoltă produse noi, grupate în colecții premium de
life-style, bazându-se pe tehnici de producție tradiționale și influențe din cultura romă.
Timural Group
Întreprinderea produce și comercializează jucării educative și mic mobilier din lemn sub brandul Woodjoy
(https://www.woodjoycollection.com/), angajând persoane cu dizabilități sau cu venituri mici pentru fabricarea
produselor sale.
Made în Roşia Montanӑ
61
Întreprinderea (https://www.madeinrosiamontana.ro/ ) vinde produse de îmbrăcăminte din lână, lucrate

manual de către femei din Roșia Montană, o activitate ce le oferă venituri și le permite un standard de viață
ușor mai ridicat.
2. Romanian American Foundation, https://www.rafonline.org/

Fundaţia Romӑno-Americanӑ contribuie proiecte de economie ruralӑ, tehnologie şi inovaţie şi implicare
civicӑ. În proiectele de economie ruralӑ, fundaţia urmӑreşte sӑ dezvolte și să testeze soluții pentru
dezvoltarea economică locală, calibrate la cerințele pieței și care să contribuie la crearea de locuri de muncă
și de oportunități economice. Un exemplu de asemenea proiect este dezvoltarea FOOD HUBs
(https://www.rafonline.org/programe/dezvoltarea-food-hub-urilor/ ), centre integratoare de produse locale, ca
alternative economice durabile pentru micii producători rurali.
3. Fundaţia Ashoka (https://ashoka-cee.org/romania/) investeşte în inovaţii sociale şi contribuie la
crearea unui mediu în care sӑ se poatӑ dezvolta antreprenorii sociali.
4. Social Innovation Solutions și Global Shapers Bucharest Hub organizeazӑ competiţia Social
Impact Awards (https://romania.socialimpactaward.net/), un program educațional în inovare socială și o
competiție de idei pentru tinerii care vor să producă o schimbare în societate într-un mod constructiv.
5. Petrom-OMV susţine proiectul Tara lui Andrei, https://www.taraluiandrei.ro/. Prin acest acest
proiect sunt finanţate periodic afaceri cu impact social pentru care sunt oferite finanţari de lansare, formare şi
consiliere a antreprenorilor.
6. BCR a îniţiat Campionatul de Bine (https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/campionat), o

competiție pentru atragerea donațiilor individuale, adresată ONG-urilor din România, ce urmărește sprijine
organizaţiile în activitatea de fundraisig.
7. ING se implicӑ mai multe dmenii prin programul sӑu de responsabilitate socialӑ, inclusiv în
antreprenoriat (https://ing.ro/ing-in-romania/responsabilitate-sociala#antreprenoriat). Prinpre proiectele
finanţate se numӑrӑ STARTARIUM (https://www.startarium.ro/), un website cu resurse pentru lansarea şi
dezvoltarea unei afaceri şi The Entrepreneurship Academy, (https://www.entrepreneurship-academy.ro/), un
program de iniţiere în antreprenoriat pentru studenţi.
Și alte companii şi organzaţii, prin propriile fundaţii sau programe de responsabilitate socialӑ
contribuie la dezvoltarea iniţiativelor sociale. Printre ele se numӑrӑ Fundaţia Orange
(https://www.fundatiaorange.ro/), Ikea, Enel, etc.
62
IV.2.2. MENTORI
În ciuda lipsurilor din sistemul economiei sociale, existӑ un mare avantaj în prezenţa unei comunitӑţi
destul de mari de lideri de organizaţii care au cunoştinţele şi experienţa în domeniu, care au dezvoltat afaceri
sociale şi au devenit infleunceri, mentori şi susţinӑtori a noi proiecte.
În anul 2017, fundaţia Ashoka a realizat Harta Inovatorilor Sociali din România, ce cuprinde
principalii 932 de inovatori din domeniu. Harta trasează modul în care relaționează antreprenorii din diverse
domenii sociale și ne ajută să înțelegem mediul în care activează. Harta poate fi decӑrcatӑ şi consultatӑ
aici : https://ashoka-cee.org/romania/wp-content/uploads/sites/8/2017/05/Harta-Inovatorilor-Sociali.pdf.
Figura 35 : Harta inovatorilor sociali
Sursa : Fundaţia Ashoka
63
În aceastӑ analizӑ a rezultat cӑ mediul antreprenoriatului social din România este compus din 53%
femei și 47% bărbați, fiind singurul astfel de ecosistem din Europa în care femeile sunt mai numeroase decât
bărbații.
Prezentӑm mai jos principalii influenceri nominalizaţi în Harta Inovatorilor Sociali şi organizaţiile lor.
Numӑrul mare de afaceri nu ne permite sӑ încludem și alte nume de antreprenori sociali care au deschis
drumuri noi în diverse domenii în România în ultimii 10-15 ani. Vӑ sugerӑm sӑ consultaţi Harta Inovatorilor
Sociali unde veţi gӑsi detalii, ca şi numeroasele resurse disponibile în special în social media despre aceşti
antreprenori şi initiativele lor.
Tabel 6 : Principalii influenceri în antreprenoriat social
Angela Achiţei Fundaţia Alӑturi de voi https://alaturidevoi.ro/
Tincuţa Apӑteanu Asociaţia EduSfera http://www.edusfera.ro/
Zoltan Bereczki NeSst https://www.nesst.org/
Traian Brumӑ Universitatea Alternativӑ http://universitateaalternativa.ro/
Anna Cristina Burtea Fundaţia Inimӑ de copil https://inimadecopil.ro/
Oana Craioveanu Impact Hub https://www.impacthub.ro/
Vlad Craioveanu Impact Hub https://www.impacthub.ro/
Cristina Cristea Universitatea Alternativa
Ticӑ Darie Made în Rosia Montanӑ https://www.madeinrosiamontana.ro/
Simona David Crisbӑşanu Asociaţia ROI https://aroi.ro/
Anca Gheorghicӑ Asociaţia Mai Bine https://www.maibine.eu/despre
Alexandru Ghiţӑ Educativa https://educativa.ro/
Cristian Hatu CEAE https://ceae.ro/
64
Alina Kasprovschi Fundaţia Comunitara https://fundatiacomunitarabucuresti.ro/

Bucureşti
Cristian Lupşa Decât o Revistӑ https://www.dor.ro/
Raluca Negulescu Policy Center for Roma http://policycenter.eu

and Minorities
Valeriu Nicolae
Laila Onu Fundaţia Pentru Voi https://www.pentruvoi.ro/
Raluca Ouriaghli Ateliere Fӑrӑ Frontiere http://www.atelierefarafrontiere.ro/
Alin Prunean Fundaţia Agapis http://www.agapis.ro
Corina Puiu Teach for Romania https://teachforromania.org/
Ionuţ Soleanicov Teach for Romania https://teachforromania.org/
Ciprian Stӑnescu Social Impact Award https://romania.socialimpactaward.net/
Oana Toiu Social Inovatio Solutions https://socialinnovationsolutions.wordpress.com/
Mihaela Vetan A Reciproc Cafe www.lareciproc.ro
Daniela Vişoianu Coaliţia pentru Educaţie http://coalitiaedu.ro/
Roxana Vitan Fundaţia Româno- https://www.rafonline.org/

Americanӑ
Vlad Voiculescu Asociaţia MagiCamp https://asociatiamagic.ro/
IV.2.3. STRUCTURI DE SPRIJIN
Rolul central în orice tip de economie îl au antreprenorii și managerii. În acest sens, o economie socialӑ
nu poate exista fӑrӑ antreprenori sociali și nici antreprenori sociali, care să nu formeze o economie socialâ.
65
În cele ce urmeazӑ, vom trece în revistӑ câteva exemple de stucturi existente ce spijinӑ
antreprenoriatul social.
ECOVISIO:
EcoVisio este o organizație nonguvernamentală din Moldova, care se concentreazӑ pe împuternicirea

tinerilor și educația ecologică în acțiune.
Ariile principale de lucru și interes sunt: agricultură ecologică, transport, eficiență energetică. energie
regenerabilă, consumul conștient, dezvoltare urbană/rurală și fluxurile de resurse.
Asociația Obștească ”EcoVisio” a început activitatea în domeniul ecologiei în anul 1999, iar din anul
2013 include în sfera priorităților sale și domeniul de antreprenoriat social.
În activitӑţile lor, la nivel naţional și internaţional, reuşesc să combine abordӑrile ecologice cu cele
antreprenoriale, pentru a contribui la dezvoltarea durabilӑ a regiunii, în special prin dezvoltarea capacitӑţilor
tinerilor activişti.
Proiectul principal ai Organizaţiei este reprezentat de Programul active Eco, lansat în 2013, un
program educational anual ce are ca scop împuternicirea tinerilor creativi și motivaţi din toata regiunea
(Moldova, Ucraina și Romania) să iși poatӑ concentra energia pentru a tranziţiona societatea cӑtre un mod de
viaţӑ sustenabil.
Programul include pe participanții săi într-un proces constant de învățare interactivă, dezvoltare a
capacităților, implementare practică a aptitudinilor dobândite, dar și multiplicarea impactului în societate.
”activEco” cuprinde un curriculum pentru dezvoltarea capacităților, micro-finanțare pentru proiectele elaborate
în cadrul cursului, și un program de mentorat. În acest mod, programul oferă o platformă sigură de învățare,
schimb de experiență și încercare de inovații în domeniul dezvoltării durabile.
Mai multe detalii despre acest porogram, puteti gasi aici: https://www.activeco-program.org/ro/
TBF – RAZVAN CAZANESCU
Răzvan Căzănescu este un antreprenor român și consultant de business și marketing, care a crescut
peste 300 de companii din 23 de industrii. Printre acestea se numără domenii ca dezvoltare personală
66
(training, coaching), sectorul medical (nutriție, stomatologie), turism, fashion, software, imobiliare (construcții,
închirieri și vânzări), marketing (online și offline), investiții, închirieri auto.
Răzvan Căzănescu a creat TBF (The Basic Fundamentals) pentru a oferi absolut gratuit toată
informația și sistemele pe care le-a creat în 13 ani de scalare de companii din zeci de industrii.
PODCAST - TBF Show este podcast-ul în care Răzvan Căzănescu rezolvă probleme de
management, marketing și vânzări, în timp real, pentru antreprenori din diferite industrii. De la industria de
tâmplărie PVC, la industria de ecommerce, și până la industria de educație pentru părinți, podcast-ul TBF
Show vine cu soluții concrete pentru provocările aduse de afacerile românești.
ROMANIA POZITIVĂ – Fondator Florin Ghinda
Florin are aproape 20 ani de experiență ca trainer pentru circa 10 000 de participanți, iar domeniile de
expertiză includ: facilitare de procese de învățare, orientarea spre soluție (psihologie pozitivă aplicată pentru
rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, design thinking, managementul echipelor,
management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, teambuilding.
România Pozitivӑ, este o platformӑ de informatie și educatie pozitiva, cu peste 30.000 de exemple de
Bine despre România de la peste 30 de autori și colaboratori.
Printre multiplele tipuri de servicii ce pot fi accesate se numӑrӑ și Ateliere de antreprenoriat social &
management de proiecte sociale & business model, ce pot fi definite ca solutii pentru companii, antreprenori
și iniţiatori ce dezvolta afaceri și proiecte cu impact social pozitiv.
Programele de training sunt structurate în funcție de nevoia și obiectivele participanților și nivelul lor
de experiență în dezvoltarea unei afaceri sociale și conțin elemente despre modelarea idei de afacere sociale,
vânzări, operațiuni, financiar, resurse umane, impact social.
IV.3. EXEMPLE DE AFACERI SOCIALE DE SUCCES ÎN REGIUNILE DE IMPLEMENTARE

ALE PROIECTULUI
Asociaţia ECOSOCIAL TRADIȚII, Merişani, Argeş

67
http://ecosocialtraditii.ro/ro/
EcoSocial TRADIȚII – își propune promovarea unor tradiții populare din Merișani, județul Argeș, cum
ar fi realizarea de articole de îmbrăcăminte și țesături (covoare, ştergare, macat etc), inspirate după motive
folclorice românești. Întreprinderea are angajate 7 persoane, din care 5 femei în situații de risc și 2 romi.
Acesția au fost instruiți și cerificați, într-o primă etapă a proiectului, în meseria de ”confecționer – asamblor
articole din textile”, alături de alte 5 persoane din comunitate.
Pe lângă serviciile de croitorie și țesătorie, atelierul include și servicii de imprimare pe suport textil, dar
şi alte materiale.
Autenticitatea produselor rezultate aici constă în promovarea identității etnofolclorice a României, prin
utilizarea procedeelor tradiționale de țesut, dar și datorită folosirii echipamentelor tradiționale, precum războiul
de țesut în confecționarea lor.
Cusăturile realizate manual pentru inserții și broderii adăugă un plus de valoare articolelor
vestimentare. Sunt utilizate materiale textile naturale, dar şi materiale reciclate din deșeuri textile.
Asociaţia MIERE SINCERA, Comuna Măgureni, Prahova
https://www.mieresincera.ro/
Mihail Apostolescu este initiatorul afacerii sociale „Miere Sincera” în Poiana Campina, Prahova. Mihail,
a creat 3 locuri de munca permanente şi susţine 5 apicultori în cadrul unei stupine care va putea fi vizitata de
turisti și care va avea laborator propriu de extractie. În plus, este sprijin în scolarizarea a 7 apicultori, dintre
care 3 vor fi sustinuti în infiintarea unor stupine.
Stupina Apostolescu – grup de apicultori cu traditie intr-o zona foarte cunoscuta pentru potentialul sau
apicol și cu o traditie de peste 30 de ani în producerea mierii de albine, prin mijloace artizanale, 100%
acologice.
Pe langa ‘’Miere’’, aici putem gasi și ‘’Produse apicole’’, ‘’Amestecuri de sanatate’’, ‘’Lumânari
ceremoniale’’ - cu modele traditionale realizate din ceara naturala produsă de albine, în scopul reinvierii
traditiei romanesti.
FRUCTOS, Gura Ocniţei, Dâmboviţa
https://www.fructos.ro/
68
Dragos Plopeanu și Ioana Ionita sunt initiatorii afacerii sociale „Fructos” în comunitatea Gura Ocnitei,
Dambovita. În 2016 „Fructos” s-a numărat printre cele 10 proiecte câștigătoare în cadrul competiței de
antreprenoriat social, „Fabricat în Țara lui Andrei.” Afacerea a creat 2 locuri de munca permanente și 2
sezoniere în cadrul unei fabrici de dulceturi si colaboreaza cu 10 producatori locali. În plus, ofera training-uri
în metode de plantare, îngrijire şi recoltare.
Dulcețurile sunt preparate în totalitate manual, în loturi mici, doar din ingrediente proaspete, atent
selecționate, achiziționate de la localnicii din comuna Gura Ocniței și de la micii producatori locali. Toate
produsele Fructos, sunt 100% naturale, nu conțin conservanți, coloranți, aditivi sau potențiatori de aromă.
Afacerea genereaza surse de venit suplimentare pentru locuitorii din zonele rurale, prin cultivarea și
recoltarea fructelor și legumelor, necesare pregătirii dulcețurilor.
Asociaţia Hercules, Costeşti, Argeş
https://asociatiahercules.ro/
Asociaţia Hercules şi-a propus sӑ combat sӑrӑcia şi problemele sociale în comunitate, prin încurajarea
educaţiei copiilor. Asociaţia gestioneazӑ douӑ centre de zi pentru copii. Pe lângӑ activitӑţile zilnice ce au loc
la centrul de zi Hercules (after-school, cantinӑ, ateliere creative şi educative) Asociatia Hercules desfӑşoarӑ
proiectele :
STAY IN SCHOOL – proiect de burse pentru prevenirea abandonului școlar în Costești prin care oferӑ
burse lunare pentru 50 copii din Costesti care riscă abandonul școlar din cauza situației sociale și economice
a familiei de origine.
HERCULARIUM – BIBLIOTECA VIITORULUI – proiect de înfiinţare a unei biblioteci moderne (sală

multimedia, sală de calculatoare, spații confortabile de lectură, ludotecă) în incinta Centrului de zi Hercules.
“SACOSA CU ALIMENTE” -care oferӑ lunar o sacosa cu alimente greu perisabile copiilor de la
Hercules si familiilor lor.
Asociaţia Hercules a fost câştigӑtoare a competiţiei Campionatul de bine în 2013 şi a Social Entreprise
Awards în 2009-2010. Principalul obiectiv şi strategia de sustenabilitate a asociaţiei este multiplicarea surselor
de venit şi reducerea dependenţei de finanţatori. Asociaţia demarat numeroase activităţi de autofinanţare
(intrarea în franciza Fornetti, ateliere de covoare, de obiecte decorative). FUNDupӑ un studiu asupra nevoilor
69
locale, care a relevat cӑ lista de aşteptare pentru evenimente precum nunţi la singurul restaurant local era de
12 luni, asociaţia a construit în 2008-2009 o salӑ de evenimente, care sӑ rӑspundӑ comunitӑţii cu venituri mici.
Unele locuri de muncă din întreprinderi au fost ocupate de către persoane vulnerabile: persoane fără
ocupaţie, de etnie roma, şomeri de lungă durată sau beneficiari de venit minim garantat.
Fundaţia HAND-ROM, Curtea de Argeş, Argeş
https://www.handrom.ro/
Fundaţia HAND-ROM este o iniţiativă singulară în nordul judeţului Argeş. Centrul de zi „Marina”
inaugurat de fundaţie în septembrie 2002 în Curtea de Argeş a reprezentat o alternativă la măsurile adoptate
de autorităţile publice locale de închidere a Centrului de Plasament Special din Tigveni, a Centrului de
Plasament Special Valea Nandrii şi a Şcolii de Ucenicie Fete Şuici. În urma închiderii centrelor, un număr
considerabil de copii cu dizabilităţi nu sau mai regăsit nici în cadrul sistemului de educaţie specială, nici în
cel de masă. Centrul de zi asigură educaţia timpurie şi pregătirea şcolară necesară pentru ca elevii de acum
să aibă capacitatea de a deveni independenţi la vârsta adultă.
În contextul în care tot mai mulţi din beneficiarii Centrului de Zi „Marina” se apropiau sau depăşeau
vârsta majoratului iar identificarea unui loc de muncă pe piaţa liberă se prefigura a fi mai degrabă o misiune
imposibilă, s-a simţit nevoia creării unui spaţiu adecvat de pregătire preprofesională care să formeze tinerii
cu dizabilităţi în diverse meserii. Astfel a luat naştere atelierul protejat DIZAB-ROM care oferă consiliere
vocaţională şi contribuie la pregătirea preprofesională în meseriile de lumânărar şi legător manual poligraf.
Beneficiarii atelierului au diferite grade (accentuate, medii sau uşoare) şi tipuri (psihic, locomotor, auditiv,
vizual) de dizabilităţi şi nu au posibilitatea de a urma cursurile unui liceu sau şcoli profesionale. Zona de
provenienţă a beneficiarilor include 21 de comune arondate municipiului Curtea de Argeş (Albeşti, Aref,
Băiculeşti, Corbeni,Tigveni, Valea Danului, Valea Iaşului etc.) ce concentrează aproximativ 17% din
populaţia judeţului Argeş. Atelierul protejat a fost demarat în anul 2009 printr-un proiect implementat de
Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap. Serviciile şi produsele realizate în atelierul protejat sunt
comercializate prin SC „Nicosmail” SRL înfiinţată de Costel Nicolae, preşedintele Fundaţiei HAND-ROM, în
anul 2007 şi autorizată în acelaşi an ca UPA.
70
BIBLIOGRAFIE ȘI OPERE CITATE:

Barna Cristina (2014), Atlasul Economiei sociale - Ediţia 2014, Institutul de Economie Socialӑ
http://www.ies.org.ro/library/files/atlas_-_final_-_bun.pdf
Chivu Mircea- coordonator (2017), România 2017. Sectorul neguvernamental – profil, tendinţe,
provocări, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societӑţii Civile
http://www.fdsc.ro/library/files/romania-2017.pdf
***, (2019), Raportul National despre antreprenoriatul social în România, Fundaţia Ashoka România
Sursa: https://ashoka-cee.org/romania/wp-content/uploads/sites/8/2018/03/Exploratory-for-Website.pdf
***, (2020), Registrul unic de evidenţӑ al întreprinderilor sociale
https://www.anofm.ro/index.html?agentie=&categ=9&subcateg=1
*** (2020), Registrul Naţional ONG, Ministerul Justiţiei
http://www.just.ro/en/registrul-national-ong/
***(2019), Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de servicii sociale,
Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMPS/Rapoarte_si_studii_MMPS/2019_-
_Raport_grupuri_vulnerabile_final.pdf
*** LEGE Nr. 219 din 23 iulie 2015
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L219-2015.pdf
*** HOTĂRÂRE Nr. 585/2016 din 10 august 2016
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/2016/HG_585_2016.pdf
71

Analiza Regională A Economiei Sociale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Regională A Economiei Sociale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT COFINANŢAT din FONDUL Social European prin PROGRAMUL OPERATIONAL Capital Uman

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Titlul proiectului: „ANTREPRENORIATUL SOCIAL, SOLUTIA PENTRU O ECONOMIE DURABILĂ”

Beneficiar: Fundația CORPUL EXPERȚILOR ÎN ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE ȘI DE COEZIUNE EUROPENE

ANALIZA REGIONALĂ A ECONOMIEI SOCIALE

I. Direcţii de dezvoltare a economiei sociale.................................................................................... 4

I.1. Economia socialӑ în Europa .................................................................................................. 4

I.1.1. Conceptul de economie socialӑ ...................................................................................... 4

I.1.2. Structurile şi caracteristicile economiei sociale în Europa................................................ 6

I.1.3. Politici europene privind economia socialӑ ...................................................................... 8

I.2.Economia socialӑ în România .............................................................................................. 10

I.2.1. Legea 219 din 2015 privind economia socialӑ ............................................................... 10

I.2.2 Entitӑţi de economie socialӑ în România........................................................................ 12

I.2.3. Grupuri vulnerabile şi nevoi de servicii sociale în regiunile de implementare ale

II: Antreprenoriatul social în Romania în cifre ................................................................................ 22

II.1. Reţeaua de organizații non-guvernamentale înregistrate în Registrul Naţional ONG .......... 23

II.1.1. ONG-uri active ............................................................................................................. 25

II.1.2. Distribuţia ONG-urilor pe regiuni .................................................................................. 26

II.1.3. Domenii de activitate ale organizaţiilor neguvernamentale ........................................... 34

II.1.4. ONG în urban vs rural .................................................................................................. 35

II.1.5. Veniturile organizaţiilor neguvernamentale ................................................................... 36

II.1.6. Angajaţii organizaţiilor neguvernamentale .................................................................... 36

II.1.7. Liderii organizaţiilor neguvernamentale ........................................................................ 37

II.1.8. Finanţarea organizaţiilor neguvernamentale................................................................. 39

II.2. Reţeaua de întreprinderi sociale înregistrate conform legii 219/2015 .................................. 40

II.2.1. Distribuţia numӑrului de întreprinderi sociale pe judeţe ................................................ 41

II.2.2. Distribuţia întreprinderilor dupӑ forma de organizare .................................................... 44

II.2.3. Distribuţia numӑrului de angajaţi în întreprinderile sociale ............................................ 44

III. Obstacole şi oportunitӑţi în demararea unei întreprinderi sociale ............................................. 46

III.1. Accesul la finanţare ........................................................................................................... 46

III.2. Asigurarea sustenabilitӑţii .................................................................................................. 48

III.3. Cadrul legislativ şi relaţia cu autoritӑţile statului ................................................................. 49

III.4. Know how .......................................................................................................................... 50

IV. Recomandӑri şi resurse pentru înfiinţarea unei afaceri sociale ................................................ 52

IV.1. Bazele unei afaceri sociale de succes ............................................................................... 52

IV.1.1. Motivaţia şi ideea de afacere ...................................................................................... 52

IV.1.2. Paşii necesari în vederea constituirii unei afaceri sociale ............................................ 54

Pasul 1 : Inițierea întreprinderii sociale................................................................................... 54

Pasul 2: Informarea și mobilizarea comunității locale ............................................................. 55

Pasul 3:Crearea întreprinderii sociale .................................................................................... 55

Pasul 4: Planificarea .............................................................................................................. 58

Pasul 5: Înființarea și funcționarea întreprinderii sociale ......................................................... 58

IV.2. RESURSE PENTRU AFACERI SOCIALE......................................................................... 60

IV.2.1. Finanţarea afacerii ...................................................................................................... 60

IV.2.2. Mentori ....................................................................................................................... 63

IV.2.3. Structuri de sprijin ....................................................................................................... 65

Bibliografie şi opere citate: ............................................................................................................ 71

I. DIRECȚII DE DEZVOLTARE A ECONOMIEI SOCIALE

I.1. ECONOMIA SOCIALӐ IN EUROPA

I.1.1. CONCEPTUL DE ECONOMIE SOCIAL Ӑ

▪ peste 13,6 milioane de locuri de muncă remunerate în Europa;

I.1.2. STRUCTURILE ȘI CARACTERISTICILE ECONOMIEI SOCIALE IN EUROPA

Principalele forme de organizare ale economiei sociale în Europa sunt :

Caracteristicile comune ale acestor forme de organizare ale economiei sociale:

I.1.3. POLITICI EUROPENE PRIVIND ECONOMIA SOCIAL Ӑ

Prevederile legislative cu privire la economia socială au o importanță deosebită în contextul necesității

▪ Creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

I.2.ECONOMIA SOCIALӐ ÎN ROMÂNIA

I.2.1. LEGEA 219 DIN 2015 PRIVIND ECONOMIA SOCIALӐ

❖ recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere socială;

❖ recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale de inserţie prin acordarea mărcii sociale;

❖ dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserţie;

❖ promovarea şi susţinerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;