Manual ECI

PACHET DE PROCEDURI, METODOLOGII ȘI INSTRUMENTE DE LUCRU
adresat profesioniștilor din echipa comunitară integrată

pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale și unităților județene de incluziune socială
“Crearea și implementarea serviciilor comunitare integrate
pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale”
Grupul de lucru pentru elaborarea metodologiilor SCI
Motto:
”Revoluția sustenabilității” ar reprezenta după Ruby K. Payne, cea mai importantă schimbare.
Volumul I
Manual ECI
INDEX - ROLURI ŞI DEFINIŢII........................................................................................................................................ 4
INTRODUCERE.......................................................................................................................................................... 14
MECANISMUL OPERAȚIONAL DE COLABORARE INTERINSTITUȚIONALĂ LA DIFERITE NIVELURI TERITORIALE (CENTRAL,

JUDEȚEAN, LOCAL) ȘI DE COORDONARE A SERVICIILOR COMUNITARE INTEGRATE.....................................................15
ECHIPA COMUNITARĂ INTEGRATĂ (ECI).....................................................................................................................................17

UNITATEA JUDEȚEANĂ DE SUPORT ȘI SUPERVIZARE (UJSS)............................................................................................................18
ÎMBUNĂTĂȚIREA COLABORĂRII INTERDISCIPLINARE ȘI INTERINSTITUȚIONALE..........................................................19
SERVICIILE COMUNITARE INTEGRATE PENTRU COMBATEREA SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII SOCIALE................................20
MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN SERVICIILE COMUNITARE INTEGRATE PENTRU COMBATEREA SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII

SOCIALE.................................................................................................................................................................... 24
COMISIILE JUDEȚENE DE INCLUZIUNE SOCIALĂ – PLANURILE JUDEȚENE DE INCLUZIUNE SOCIALĂ..............................25
DE CE ARE NEVOIE ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI DE MĂSURI PENTRU COMBATEREA SĂRĂCIEI ȘI
EXCLUZIUNII SOCIALE................................................................................................................................................ 26
SERVICIILE PUBLICE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ LA NIVELUL PRIMĂRIEI..................................................................................................26

SERVICIILE DE ASISTENȚĂ COMUNITARĂ – SERVICII SOCIALE...........................................................................................................27
ASISTENTUL SOCIAL ÎN SPAS...................................................................................................................................................29
Identificarea. Pregătirea evaluării inițiale.................................................................................................................34
Acordul persoanei și confidențialitatea......................................................................................................................34
Proceduri de referire. Semnalarea urgențelor...........................................................................................................37
Planul de intervenție...................................................................................................................................................43
CENTRUL COMUNITAR ONLINE................................................................................................................................. 47
PROGRAMUL DE ACȚIUNI COMUNITARE PENTRU PREVENIREA ȘI COMBATEREA RISCULUI DE MARGINALIZARE ȘI

EXCLUZIUNE SOCIALĂ (PAC)...................................................................................................................................... 49
PAC – PARTE DIN PROCESUL DECIZIONAL AL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE.................................................................................49

MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN ELABORAREA, IMPLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA PAC.......................................................................53
EDUCAȚIE................................................................................................................................................................. 54
SITUAȚII DE RISC DIN DOMENIUL/ ARIA EDUCAȚIE, VIZÂND SĂRĂCIA ȘI EXCLUZIUNEA SOCIALĂ ............................................................54
CONSILIEREA ȘI MEDIEREA ȘCOLARĂ......................................................................................................................... 56
1. CONSILIEREA ŞCOLARĂ........................................................................................................................................................56
2. MEDIEREA ȘCOLARĂ...........................................................................................................................................................58
EDUCAŢIA PERMANENTĂ ŞI ÎNVĂŢAREA PE TOT PARCURSUL VIEŢII - PREMISE PENTRU REDUCEREA RISCULUI DE
EXCLUZIUNE SOCIALĂ............................................................................................................................................... 61
DELIMITĂRI CONCEPTUALE: EDUCAȚIE PERMANENTĂ – ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII................................................................62

ÎNVĂŢAREA...........................................................................................................................................................................62
CENTRUL COMUNITAR DE ÎNVĂŢARE PERMANENTĂ (CCIP)...........................................................................................................64
ASISTENȚA MEDICALĂ COMUNITARĂ........................................................................................................................ 68
DEFINIȚII ȘI OBIECTIVE............................................................................................................................................................69
DEZVOLTAREA REȚELEI DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ COMUNITARĂ......................................................................................................70
APLICAŢIA ONLINE AMCMSR.GOV.RO......................................................................................................................................72
FINANŢAREA CHELTUIELILOR DE PERSONAL PENTRU ASISTENŢII MEDICALI COMUNITARI ŞI MEDIATORII SANITARI......................................73
CENTRELE COMUNITARE INTEGRATE..........................................................................................................................................74
CARACTERISTICI AVUTE ÎN VEDERE ÎN PROCESUL DE CATAGRAFIERE A POPULAŢIEI..............................................................................77
ACTIVITATEA DE CONTROL ÎN ASISTENŢA MEDICALĂ COMUNITARĂ..................................................................................................77
CONCLUZII............................................................................................................................................................................78
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................................................... 79
INDEX - Roluri şi definiţii

Asistent social – absolvent studii superioare cu licenţă în asistenţă socială, înscris în Registrul Naţional al
Asistenţilor Sociali. Activităţile desfăşurate de către asistentul social: Asistentul social pune în practică
cunoştinţele, normele şi valorile asistenţei sociale pentru a interveni şi a acorda asistenţă persoanelor sau
comunităţilor, la cererea acestora sau ori de câte ori situaţia o impune. Asistentul social participă activ la
elaborarea şi aplicarea politicilor sociale în domeniu, strategiilor şi planurilor de acţiune la nivel local,
judeţean, naţional şi internaţional, promovând bunăstarea socială. Asistentul social desfăşoară în principal
următoarele tipuri generale de activităţi:
a) identifică segmentul de populaţie ce face obiectul activităţilor de asistenţă socială;
b) identifică şi evaluează problemele socioumane dintr-o anumită regiune, comunitate sau localitate;
c) dezvoltă planuri de acţiune, programe, măsuri, activităţi profesionalizate şi servicii specializate specifice
domeniului;
d) sensibilizează opinia publică şi o informează cu privire la problematica socială;
e) stabileşte modalităţile concrete de acces la prestaţii şi servicii specializate de asistenţă socială pe baza
evaluării nevoilor;
f) dezvoltă programe de cercetare ştiinţifică şi formare profesională. 1
Tehnician asistenţă socială – absolvent studii medii şi curs calificare autorizat ANC “tehnician asistenţă
socială”. SPRIJINĂ ASISTENTUL SOCIAL PE TOT PARCURSUL ACTULUI PROFESIONAL AL
ACESTUIA (DIAGNOZĂ ȘI INTERVENȚIE)
‐ Administrează şi implementează programe de asistenţă socială şi servicii comunitare şi asistă persoanele
pentru rezolvarea problemelor personale şi sociale.
‐ În lipsa asistentului social, acționează ca persoană de contact pentru beneficiari și membrii familiei acestora;
‐ Introduce date și informații în baze de date referitoare la măsurile de asistență socială;
‐ Participă, după caz, la realizarea documentelor referitoare la beneficiari (analizează, verifică și obține
documente necesare asistentului social);
‐ Participă, după caz, sub coordonarea/ împreună cu asistentul social la intervenții care presupun punerea în
aplicare a măsurilor de urgență pentru asigurarea siguranței persoanelor vulnerabile;
‐ Participă la organizarea întâlnirilor echipei de specialiști cu beneficiarii și membrii familiei acestora;
‐ Asistă și observă interacțiunea dintre beneficiar și membrii familiei: 1.oferă informații asupra rolului
familiei, viața de familie, parenting și sănătate, 2. Sprijină dezvoltarea comportamentelor pozitive, 3. Observă
și anunță asistentul social despre interacțiunea dintre beneficiar și familia acestuia;
‐ Culege informații necesare asistentului social în realizarea evaluării;
‐ Furnizează informații despre alte servicii și asistă beneficiarul în procesul de accesare a acestora;
‐ Organizează și însoțește, după caz, transportul beneficiarilor la întâlniri cu alți specialiști/servicii;
‐ Intermediază și susține comunicarea dintre asistentul social, alți specialiști și beneficiar și familia acestuia
(telefonic, electronic, etc.);
‐ Întocmește rapoarte de vizită, de întâlnire, completează fișe de observație, note telefonice, sinteze și analize
necesare în activitatea de monitorizare și raportare;
‐ Oferă suport pentru dezvoltarea deprinderilor de viață pentru beneficiar și membrii familiei acestuia;
‐ Efectuează muncă de teren/deplasări în teren și muncă în echipă;
‐ Se implică în gestionarea situațiilor conflictuale și comportamentelor agresive;
‐ Indexează și arhivează documentele din dosarul beneficiarului conform procedurilor existente;
‐ Ține la curent asistentul social despre respectarea termenelor și planificărilor;
‐ Se documentează permanent și diseminează, după caz, informații cu privire la rețeaua de servicii sociale
teritoriale precum și a altor servicii sociale necesare persoanelor vulnerabile din comunitate;
‐ Identifică și transmite asistentului social informații despre noi servicii sau resurse ce pot fi implicate în
intervenție;
‐ Completează, verifică și transmite documentele solicitate pentru obținerea de beneficii sociale pentru
beneficiar;
1
Potrivit Legii 466 din 2004 cu privire la statutul asistentului social
‐ Participă la realizarea evaluării de nevoi a comunității locale și întocmirea documentelor necesare elaborării
strategiilor de dezvoltare;
‐ Realizează raportări către asistentul social privind relația cu beneficiarii și familia acestora: vizite, întâlniri,
menținerea relației dintre beneficiarii de asistență socială și familia acestora;
‐ Participă la întâlnirile de supervizare lunară realizate de asistentul social. 2
Consilier şcolar - Consilierul şcolar este un specialist în educaţie care planifică şi desfăşoară activităţi de
consiliere educaţională individuală sau de grup care au drept obiectiv adaptarea elevului la probleme specifice
mediului şcolar; implementează programele de educaţie pentru carieră în scopul formării de competenţe în
domeniile vizate prin aria curriculară “Consiliere şi orientare”; organizează programe extracurriculare de
orientare vocaţională; promovează şi implementează programele de educaţie pentru sănătate care vizează
formarea şi dezvoltarea la elevi a abilităţilor de management al stilului de viaţă. 3
Mediator şcolar - Mediatorul şcolar acţionează ca agent al comunităţii în relaţie cu şcoala, reprezintă
comunitatea în şcoală şi şcoala în cadrul comunităţii. Sarcina principală a mediatorului şcolar este să sprijine
participarea tuturor copiilor din comunitate la învăţământul obligatoriu, prin încurajarea implicării părinţilor în
educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi prin facilitarea cooperării între familii, comunitate şi şcoală. Mediatorul
şcolar este angajatul şi subordonatul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau al centrelor de resurse şi de
asistenţă educaţională, înfiinţate şi organizate conform Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr.
5418/2005 (în vigoare în perioada 21.12.2005 – 26.10.2011), abrogat de Ordinul MINISTERULUI
EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI nr.5555/2011, modificat și completat prin
Ordinul nr.3608/2004 MINISTERULUI EDUCAŢIEI NAŢIONALE. Angajarea mediatorului şcolar se face
la solicitarea şcolii şi/sau a comunităţii, la propunerea inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului
Bucureşti, la cererea autorităţilor publice locale, a organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale. 4
Asistent medical comunitar – specialist care oferă educaţie privind sănătatea, sesizarea, monitorizarea şi
gestionarea cazurilor medico-sociale, asistenţă medicală preventivă de bază şi vizite la domiciliu persoanlor
vulnerabile din punct de vedere medical, social, economic. Acesta oferă asistenţă medical ă şi sprijin
persoanelor şi familiilor în vederea asigurării accesului la sistemul serviciilor de sănătate, sociale si servicilor
de ocupare, in functie de caz, acordă la recomandarea medicilor, servicii medicale şi referă medicului de
familie sau medicului specialist pacientul în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului preventiv sau
curativ; acordă informaţii de specialitate – în colectivităţi şi individual - cu privire la igienă, regim alimentar şi
întreprind alte măsuri medicale preventive. Asistentul medical comunitar contribuie la starea de sănătate
generalã a individului, familiei şi comunităţii prin acordarea îngrijirilor care vizează promovarea sănătăţii,
prevenirea îmbolnăvirilor, îngrijirea celor bolnavi la domiciliu, în condiţiile utilizării unei intervenţii care
adeseori reclamă o tehnologie avansată şi o foarte bună pregătire practică. 5
Asistentul medical comunitar colaborează cu furnizorii de servicii medicale (medicul de familie, unitățile
sanitare ambulatorii și spitalicești), cu autoritățile locale din teritoriu, cu furnizorii de servicii sociale, cu
organizații neguvernamentale în scopul schimbării atitudinii populaţiei în sensul dobândirii responsabilității
față de propria sănătate şi creşterea responsabilităţii comunităţii faţă de nevoile populaţiei marginalizate,
prevenirea stigmatizării și excluziunii, îmbunătățirea accesului la servicii medicale precum și oferirea de
servicii medicale directe.
2
Potrivit standardului ocupaţional “Tehnician asistenţă socială”
3
Potrivit standardului ocupaţional “Consilier şcolar”, Autoritatea Naţională pentru Calificări
4
Potrivit standardului ocupaţional “Mediator şcolar”, Autoritatea Naţională pentru Calificări
5
Potrivit standardului ocupaţional “Asistent medical comunitar”, Autoritatea Naţională pentru Calificări
Mediator sanitar - Mediatorul sanitar facilitează accesul nediscriminatoriu al persoanelor aparținând
grupurilor minoritare la servicii de sănătate de calitate, cultivă încrederea între personal medical și beneficiari,
contribuie la informarea autorităților despre obiceiurile și tradițiile grupurilor minoritare din comunitate. O
persoană aptă să devină mediator sanitar este persoana care întruneşte condiţiile definite de HG 324/ 2019.
Mediatorii sanitari au rolul principal de a înlesni comunicarea dintre persoanele vulnerabile şi membrii echipei
multidisciplinare, contribuind la creşterea eficacităţii intervenţiilor de sănătate publică, adresabilităţii şi
accesibilităţii la serviciile medico-sociale.
Servicii comunitare integrate - Serviciul comunitar integrat este fundamentat pe o abordare integrată a
evaluării nevoilor şi a intervenţiei pentru eliminarea cauzelor care generează sărăcie şi excluziune socială.
Furnizarea integrată a serviciilor comunitare este legată de abordarea sistemică a nevoilor şi de corelarea
eficientă a acestora cu pachetele de servicii din domenii diferite pentru reducerea suprapunerilor, armonizarea
resurselor şi crearea unui proces sustenabil de ieşire din starea de sărăcie şi integrare socială şi economică şi
vizează următoarele arii: asistenţa socială, sănătatea, educaţia, ocuparea, locuirea şi accesul la documente de
identitate. Abordarea integrată a furnizării serviciilor comunitare va fi inclusă în strategia de dezvoltare locală
a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. 6
ECI - Echipa comunitară integrată care asigură paleta de servicii ce sunt furnizate prin intermediul
serviciului comunitar integrat este compusă din: asistent social, asistent medical comunitar, respectiv mediator
sanitar pentru comunităţile de romi şi consilier şcolar/mediator şcolar. 7
UJSS – Unităţile de Suport şi Supervizare. Echipele funcţionează la nivel județean și organizate în legătură
cu serviciile publice de asistență socială în subordinea consiliilor județene (DGASPC), agențiile teritoriale de
plăți și inspecție socială (AJPIS), direcțiile de sănătate publică județene (DSP) și centrele județene de resurse
și de asistență educațională (CJRAE). Acestea au în principal rol de supervizare, coordonare și suport tehnic și
metodologic a echipelor comunitare integrate, precum și rol de monitorizare și raportare, asigurând inclusiv
corelarea dintre aspectele tehnice de implementare şi activitatea de management de proiect. Activitatea UJSS
se va realiza în baza manualului de lucru, componentă a pachetului de proceduri, metodologii și instrumente
de lucru, precum și a planului de supervizare profesională.
SPAS - Serviciul public de asistență socială are scopul de a asigura aplicarea politicilor sociale în domeniul
protecției copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, precum și altor persoane,
grupuri sau comunități aflate în nevoie socială și reprezintă temelia/ fundamentul construcției instituționale a
sistemului național de asistență socială bazat pe principiul subsidiarității.
Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale,
precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate,
prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii.
Serviciile sociale sunt servicii de interes general şi se organizează în forme/structuri diverse, în funcţie de
specificul activităţii/activităţilor derulate şi de nevoile particulare ale fiecărei categorii de beneficiari.
Serviciile sociale au caracter proactiv şi presupun o abordare integrată a nevoilor persoanei, în relaţie cu
situaţia socioeconomică, starea de sănătate, nivelul de educaţie şi mediul social de viaţă al acesteia. Pornind de
la nevoile fiecărei persoane, serviciile sociale pot avea o adresabilitate mai largă, la nivel de grup sau
6
Potrivit ORDIN Nr. 393/630/4236/2017 din 13 martie 2017 pentru aprobarea Protocolului de colaborare în vederea implementării serviciilor
omunitare integrate necesare prevenirii excluziunii sociale şi combaterii sărăciei
7
Potrivit ORDIN Nr. 393/630/4236/2017 din 13 martie 2017 pentru aprobarea Protocolului de colaborare în vederea implementării serviciilor
omunitare integrate necesare prevenirii excluziunii sociale şi combaterii sărăciei
comunitate. Pentru realizarea unor acţiuni sociale coerente, unitare şi eficiente în beneficiul persoanei,
serviciile sociale se pot organiza şi acorda în sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate, de educaţie,
precum şi cu alte servicii sociale de interes general, după caz. 8
Serviciile comunitare de utilități publice, denumite în continuare servicii de utilități publice, sunt definite ca
totalitatea activităților reglementate prin prezenta lege și prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor
esențiale de utilitate și interes public general cu caracter social ale colectivităților locale, cu privire la:
a) alimentarea cu apă;
b) canalizarea și epurarea apelor uzate;
c) colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale;
d) producția, transportul, distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat;
e) salubrizarea localităților;
f) iluminatul public;
g) administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, precum și altele asemenea.
h) transportul public local.9
SAC - Serviciul de asistență socială comunitară are drept scop prestarea asistenței sociale la nivel de
comunitate pentru prevenirea și depășirea situațiilor de dificultate la nivel de comunitate. Activităţile
Serviciului sunt:
Activități de informare și consiliere, evaluare și elaborare a planului de intervenție, consiliere psihologică,
facilitarea accesului la o locuință, promovarea unui stil de viață sănătos, intervenție în stradă, colectare și
distribuire ajutoare materiale, comunicare și monitorizare situații de risc (telefonul verde, monitorizare
persoane vârstnice singure și bolnavi cronici cu venituri mici, etc.), suport pentru realizarea unor activități
instrumentale ale vieții zilnice, mici reparații sau lucrări de amenajare a mediului ambiant, orientare
vocațională, reintegrare școlară, transport, masa, distribuire alimente, ajutoare materiale, asistență medicală
primară, etc.10
DSP - Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București sunt servicii publice deconcentrate,
cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătății, reprezentând autoritatea de sănătate publică la
nivel local, care realizează politicile și programele naționale de sănătate, elaborează programe locale,
organizează structurile sanitare, evidențele statistice pe probleme de sănătate, precum și de planificare și
derulare a investițiilor finanțate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate. 11 Au rolul de a coordona
tehnic şi metodologic, de a monitoriza, evalua şi controla activitatea de asistență medicală comunitară la nivel
județean conform OUG 18/ 2017.
Centrele comunitare integrate sunt organizate în subordinea autorităților executive ale administrației publice
locale, furnizează persoanelor, inclusiv celor de etnie romă și grupurilor vulnerabile, servicii comunitare
integrate adaptate nevoilor medicale, sociale și educaționale, din unitățile/subdiviziunile administrativ-
teritoriale deservite.12
8
LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011 Legea asistenţei sociale, modificată și completată de OG nr.31/2015, Legea nr.79/2017 și OUG nr.18/2017,
modificată și completată de Legea nr.119/2019
9
Potrivit Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 republicată
10
NSS și Anexa nr.7 la Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr.29/2019
11
Potrivit Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București din 27.07.2010, Text publicat
în Monitorul Oficial, Partea I nr. 550 din 05 august 2010. În vigoare de la 16 august 2010
12
Potrivit ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 18 din 27 februarie 2017 privind asistența medicală comunitară
Asistenţa socială - Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni
prin care statul, reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea civilă
intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situaţiilor care pot
genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor. (2) Sistemul
naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale şi
se compune din sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul de servicii sociale. (3) Asistenţa socială,
prin măsurile şi acţiunile specifice, are drept scop dezvoltarea capacităţilor individuale, de grup sau colective
pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune
socială.13
Asistența medicală comunitară - cuprinde ansamblul de programe, servicii de sănătate și acțiuni de

sănătate publică furnizate la nivelul comunităților cu scopul creșterii accesului populației și, în
special, al grupurilor vulnerabile, inclusiv a celor de etnie romă, la servicii de sănătate, în special la
cele centrate pe prevenire.14
Educaţia - Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală

formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi
şi aptitudini, necesare pentru: a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în
viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii; b) integrarea
socială şi participarea cetăţenească activă în societate; c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la
funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile; d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile
umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural; e) educarea în
spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; f) cultivarea
sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul
înconjurător natural, social şi cultural.15
Managementul serviciilor sociale reprezintă gestionarea de către conducerea desemnată legal a activităţilor şi
resurselor materiale, umane şi financiare ale serviciului/instituţiei/unităţii de asistenţă socială. 16
Managementul de caz reprezintă o metodă de coordonare şi integrare a tuturor activităţilor destinate

grupurilor vulnerabile, de organizare şi gestionare a măsurilor de asistenţă socială specifice, realizate de către
asistenţii sociali şi/sau diferiţi specialişti, în acord cu obiectivele stabilite în planurile de intervenţie. 17
Mediul social de viaţă reprezintă ansamblul condiţiilor de trai în familie şi/sau gospodărie, al relaţiilor sociale
personale, inclusiv mediul în care persoana lucrează, este educată şi îşi desfăşoară activităţile sociale
obişnuite.18
Nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor
strict necesare de viaţă, în vederea asigurării participării sociale sau, după caz, a integrării sociale. 19
13
LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011 Legea asistenţei sociale, modificată și completată de OG nr.31/2015, Legea nr.79/2017 și OUG nr.18/2017,
14
Potrivit ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 18 din 27 februarie 2017 privind asistența medicală comunitară
15
LEGE Nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011 - Legea educaţiei naţionale, cu modificările și completările ulterioare
16
Idem 14
17
Idem 14
18
Idem 14
19
Idem 14
Nevoia specială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile pentru asigurarea integrării sociale a
persoanelor care, din cauza afecţiunilor de sănătate, genetice sau dobândite pe parcursul vieţii, prezintă o
dizabilitate, precum şi a persoanelor care, din diverse motive de natură socială, sunt dezavantajate în
dezvoltarea personală.20
Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile
protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării, mobilităţii,
securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării participării active a
persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii. 21
Procesul de integrare socială reprezintă interacţiunea dintre individ sau grup şi mediul social, prin
intermediul căreia se realizează un echilibru funcţional al părţilor. 22
Protecţia socială se defineşte în contextul principiilor, valorilor şi tradiţiilor ce guvernează relaţiile sociale
dintre indivizi, grupuri, comunităţi şi instituţii în statele Uniunii Europene şi reprezintă un ansamblu de măsuri
şi acţiuni care au ca scop asigurarea unui anumit nivel de bunăstare şi securitate socială pentru întreaga
populaţie şi în mod special pentru anumite grupuri sociale. Protecţia socială cuprinde două componente de
bază: asigurările sociale în sistem contributiv şi asistenţa socială noncontributivă. 23
Sărăcia reprezintă starea unei/unui persoane/familii/grup/comunităţi manifestată prin lipsa resurselor strict
necesare cumpărării bunurilor şi serviciilor considerate a asigura nivelul minim de trai într-o anumită perioadă
de timp, raportat la condiţiile socioeconomice ale societăţii. Pragul de sărăcie reprezintă cuantificarea
resurselor, iar standardele utilizate pentru stabilirea acestuia sunt influenţate de nivelul general al costului
vieţii, precum şi de specificul politicilor sociale adoptate. 24 O persoană este în risc de sărăcie sau excluziune
socială dacă se află în cel puțin una din următoarele situații:
- este sub pragul riscului de sărăcie (stabilit la nivelul de 60% din venitul median disponibil pe adult-
echivalent);
- se află în stare de deprivare materială severă;
- trăiește într-o gospodărie cu o intensitate foarte redusă a muncii.
Prima categorie de situații este dată de ponderea persoanelor sărace, adică acele persoane care au un venit
disponibil pe adult-echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor
echivalente disponibile, în totalul populației.
Cea de-a doua categorie de situații, DEPRIVAREA MATERIALĂ SEVERĂ, se referă la cazul persoanelor
care, din cauza lipsei resurselor financiare, nu îşi pot permite cel puțin patru din cele nouă elemente
componente considerate esențiale pentru un TRAI DECENT, și anume:
1. achitarea la timp, fără restanțe, a chiriei, ipotecii sau a unor facturi la utilități;
2. asigurarea unei încălziri adecvate a locuinței;
3. posibilitatea de a face față unor cheltuieli neprevăzute;
4. plata unei săptămâni de vacanță anual;
20
Idem 14
21
Idem 14
22
Idem 14
23
Idem 14
24
LEGE nr. 292 din 20 decembrie 2011 - Legea asistenţei sociale, modificată și completată de OG nr.31/2015, Legea nr.79/2017 și OUG nr.18/2017,
5. consumul de carne sau peşte cel puțin o dată la 2 zile;
6. deținerea unui televizor color;
7. deținerea unei mașini de spălat;
8. deținerea unui telefon (fix sau mobil);
9. deținerea unui autoturism personal.
A treia categorie de situații, cea a persoanelor care trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a
muncii, se referă la persoanele (în vârstă de până la 60 de ani) din gospodăriile în care adulții în vârstă de
muncă au avut o activitate echivalentă cu mai puțin de 20% din potențialul lor de muncă în ultimul an. În
accepțiunea anchetei, prin persoane în vârstă de muncă se înțeleg persoanele de 18-60 ani, care nu sunt copii
dependenți sau inactivi.
DEPRIVAREA MATERIALĂ ȘI SOCIALĂ se referă la acea persoană care, din cauza lipsei
resurselor financiare, nu își poate permite cel puțin 5 din cele 13 elemente/PERSOANĂ CU
RESURSE MATERIALE ȘI SOCIALE:
1. posibilitatea de a face față unor cheltuieli neprevăzute;
2. posibilitatea de a pleca o săptămână de acasă, în concediu/vacanță, anual;
3. achitarea la timp, fără restanțe, a chiriei, ipotecii, a unor facturi la utilități și/ sau a ratelor
inițiale de cumpărare;
4. consumul de carne, pui sau pește cel puțin o dată la 2 zile;
5. asigurarea unei încălziri adecvate a locuinței;
6. deținerea unui autoturism personal;
7. posibilitatea înlocuirii mobilierului uzat;
8. posibilitatea înlocuirii hainelor uzate cu unele noi;
9. să aibă două perechi de încălțăminte care să i se potrivească corespunzător;
10. să cheltuie săptămânal o cantitate mică de bani pentru ea însăși („bani de buzunar”);
11. să aibă activități regulate de petrecere a timpului liber;
12. să se întâlnească împreună cu prietenii/ familia pentru o băutură/ masă cel puțin o dată pe
lună;
deținerea unei conexiuni la internet.
Situaţia de dificultate este situaţia în care se află o persoană care, la un moment dat, pe parcursul ciclului de
viaţă, din cauze socioeconomice, de sănătate şi/sau care rezultă din mediul social de viaţă dezavantajat, şi-a
pierdut sau limitat propriile capacităţi de integrare socială; în situaţia de dificultate se pot afla familii, grupuri
de persoane şi comunităţi, ca urmare a afectării majorităţii membrilor lor. 25
Societatea civilă este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor interese comune, şi care
îşi dedică timpul, cunoştinţele şi experienţa pentru a-şi promova şi apăra drepturile şi interesele; formele
asociative pot fi, în principal, asociaţii şi fundaţii, organizaţii sindicale şi patronale, organizaţii culturale şi de
cult, precum şi grupuri comunitare informale. 26
ISJ - Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti sunt servicii

publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, se organizează la nivel județean și acționează pentru
realizarea obiectivelor educaționale prevăzute de Legea Educației în domeniul învățământului preuniversitar.
25
Idem 14
26
Idem 14
Își desfășoară întreaga activitate pe baza Legii Educației, a Statutului personalului didactic, a hotărârilor și
ordonanțelor emise de Guvernul României, a tuturor actelor normative ce decurg din conținutul Legii
Educației, precum și a ordinelor/precizărilor elaborate de Ministerul Educației.
Aplică politicile şi strategiile, controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea activităţilor de
predare-învăţare şi respectarea standardelor naţionale/indicatorilor de performanţă, prin inspecţia şcolară,
controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor şi instituţiilor de învăţământ,
asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor şi monitorizează
participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu, coordonează admiterea în licee,
evaluările naţionale şi concursurile şcolare la nivelul unităţilor de învăţământ din judeţ şi, respectiv, din
municipiul Bucureşti.27
CJRAE - Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională sunt unităţi conexe ale învăţământului
preuniversitar, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului, coordonate metodologic de inspectoratele şcolare judeţene (ISJ)/Inspectoratul Şcolar al
Municipiului Bucureşti (ISMB). CJRAE/CMBRAE reprezintă o instituţie de învăţământ special integrat
specializată în oferirea, coordonarea şi monitorizarea de servicii educaţionale specifice acordate copiilor/
elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi membrilor comunităţii, pentru a asigura tuturor accesul la o educaţie
de calitate, precum şi asistenţa necesară în acest sens. 28
UAT – Unităţile administrativ-teritoriale.Teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în

unități administrativ-teritoriale care sunt comunele, orașele și județele.
Comunele și orașele sunt unități administrativ-teritoriale de bază.
Orice modificare a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale care privește înființarea,
reînființarea sau reorganizarea acestora se poate efectua numai prin lege și după consultarea obligatorie a
cetățenilor din unitățile administrativ- teritoriale respective prin referendum local, în condițiile legii.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și
patrimoniu propriu. Unitățile administrativ-teritoriale, precum și subdiviziunile administrativ-teritoriale sunt
subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile
teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind
administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din
raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază care cuprinde populația rurală unită prin comunitate de
interese și tradiții, alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale,
geografice și demografice. Prin organizarea comunei se asigură dezvoltarea economică, social-culturală și
gospodărească a localităților rurale.
Comunele pot avea în componența lor mai multe localități rurale denumite sate, care nu au personalitate
juridică.29
AAPL - Autoritățile administrației publice locale. Autoritățile administrației publice din comune, orașe și
municipii sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
27
Potrivit https://www.edu.ro/inspectorate-scolare-judetene
28
Potrivit ORDIN Nr. 5555 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea centrelor judeţene/al
municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională, modificat și completat prin Ordinul MINISTERULUI EDUCAŢIEI
NAŢIONALE nr.3608/2004
29
Potrivit Codului administrativ - Administrația publică locală - Unitățile administrativ teritoriale în România
Consiliile locale și primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile
prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile
publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. Autonomia locală se exercită de către autoritățile
administrației publice locale de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.
În condițiile legii, se pot constitui autorități ale administrației publice locale și la nivelul subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor.30
Comisia Naţională de Incluziune Socială - Se înfiinţează Comisia naţională privind incluziunea socială,
denumită în continuare Comisia naţională, organism cu rol consultativ, fără personalitate juridică, ce
funcţionează în cadrul Consiliului interministerial pentru afaceri sociale, sănătate, protecţia consumatorului.
Comisia naţională este constituită din câte un reprezentant, la nivel de secretar de stat sau preşedinte, al
ministerelor, autorităţilor, agenţiilor şi al altor instituţii guvernamentale cu atribuţii în domeniul incluziunii
sociale.
La lucrările Comisiei naţionale pot fi invitaţi şi partenerii sociali, reprezentanţi ai mediului academic,
reprezentanţelor organismelor internaţionale în România, organizaţiilor nonguvernamentale, institutelor de
cercetare şi alţii asemenea.
Comisia naţională este condusă de ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
Principalele atribuţii ale Comisiei naţionale sunt următoarele:
a) identificarea priorităţilor naţionale din domeniul incluziunii sociale;
b) stabilirea Planului de acţiune în conformitate cu priorităţile naţionale identificate;
c) avizarea rapoartelor de monitorizare a implementării priorităţilor din domeniul incluziunii sociale;
d) avizarea indicatorilor sectoriali privind incluziunea socială, utilizaţi în sistemele de raportare;
e) avizarea Raportului naţional privind domeniul incluziunii sociale şi protecţiei sociale. 31
Comisia Judeţeană de Incluziune Socială - Comisia judeţeană privind incluziunea socială este alcătuită din
reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei
publice centrale din subordinea Guvernului, cu responsabilităţi în domeniul incluziunii sociale, reprezentanţi ai
organizaţiilor neguvernamentale reprezentative din judeţ, reprezentanţi ai consiliilor locale şi ai consiliului
judeţean.
La reuniunile comisiei judeţene privind incluziunea socială sunt invitaţi să participe reprezentanţi ai
organizaţiilor sindicale, ai patronatelor, precum şi personalităţi recunoscute în domeniu.
Secretariatul comisiei judeţene privind incluziunea socială se asigură de compartimentul de incluziune socială
din cadrul direcţiei judeţene de muncă, solidaritate socială şi familie.
În vederea asigurării transversalităţii implementării politicilor de incluziune socială se organizează, la nivelul
instituţiei prefectului, comisia judeţeană privind incluziunea socială, respectiv Comisia privind incluziunea
socială a municipiului Bucureşti, având în principal următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) elaborează şi aprobă planul judeţean din domeniul incluziunii sociale şi protecţiei sociale;
b) monitorizează realizarea obiectivelor prevăzute în planurile judeţene şi efectuează informări periodice cu
privire la situaţia şi evoluţia stării sociale a judeţului;
c) prezintă periodic Comisiei naţionale informări asupra stadiului de realizare a priorităţilor asumate prin
planul judeţean anual.32
30
Potrivit Codului administrativ - Administrația publică locală - Autoritățile administrației publice locale
31
Potrivit HOTĂRÂRII Nr. 1217 din 6 septembrie 2006 privind constituirea mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România
32
Potrivit HOTĂRÂRII Nr. 1217 din 6 septembrie 2006 privind constituirea mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România
Volumul I
Manual ECI
Introducere
Proiectul “Crearea și implementarea serviciilor comunitare integrate pentru combaterea sărăciei și a
excluziunii sociale”, finanțat din Programul Operațional Capital Uman, POCU/375/4/22/122607 își
propune crearea unui mecanism de furnizare integrată a serviciilor comunitare la nivel local, prin
înființarea Echipelor Comunitare Integrate (ECI), formate din asistenți sociali/ tehnicieni asistență
socială, asistenți medicali comunitari/ mediatori sanitari, și consilieri școlari/mediatori școlari. Scopul
ECI este de a veni în sprijinul persoanelor vulnerabile, aflate în situații de dificultate, printr-o
abordare integrată și răspunzând, astfel, tuturor nevoilor acestora. Plecând de la o înțelegere
științifică a conceptului de sărăcie și excluziune socială, rolul acestor echipe constituite la nivel local
și județean este de a identifica și elimina barierele în combaterea sărăciei și excluziunii sociale, de a
maximiza potențialul de dezvoltare personală al fiecărei persoane afectată de sărăcie, dar și al
comunității în care aceasta trăiește.
Proiectul își propune să valideze un model sustenabil pentru combaterea sărăciei aplicând metoda
managementului de caz la nivel individual pentru implementarea planului de intervenție, cât și la
nivelul comunității pentru implementarea programului de acțiuni comunitare pentru combaterea
sărăciei și excluziunii sociale.
De asemenea, precizăm că pachetul de proceduri, metodologii şi instrumente prezentat în continuare
este un material elaborat de mai mulţi multi autori, cu abordări distincte având la bază experienţe şi
practici diferite, acesta reprezintă un draft care va suferi modificări în urma primirii feedback-urilor
din teritoriu; totodată, menţionăm că manualul cuprinde unele informaţii care pot excede
câteodată tematicile referitoare la proiect dar acest lucru se întamplă deoarece s-a dorit ca acest
material să poată fi utilizat ca resursă centralizată pentru specialiştii din teritoriu; în ceea ce priveşte
instrumentele propuse, nu este obligatoriu ca acestea să fie utilizate în întregime şi în forma propusă
iniţial, de către specialiştii din ECI, ci se doreşte ca în urma testării, aplicării, implementării şi
monitorizării acestora, să rămână în folosinţă doar cele evaluate ca fiind de un real suport.
Succesul activităţii din cadrul serviciilor publice desfăşurate pentru persoanele fără resurse depinde
de competențele angajaților care lucrează direct cu oamenii şi de organizarea bine gândită a activității
- pe baza unor ipoteze/concepte cheie referitoare la combaterea sărăciei și excluziunii sociale, înțelese
și bine cunoscute de toți cei implicați în acest proces, implementate și testate în mod constant și
ținând cont de ciclul de viață al persoanei.
Sustenabilitatea combaterii sărăciei și excluziunii sociale într-o comunitate constă în calitatea

colaborării între cele mai importante servicii publice – asistență socială, sănătate, educație, ocupare
etc.
Ideea de bază a proiectului este dezvoltarea unei structuri comune, numită ”echipa comunitară
integrată pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale” (ECI), formată cel puțin din asistent
social, asistent medical comunitar/mediator sanitar și consilier școlar/mediator școlar, dar
nelimitându-se la acești specialiști, ci implicând, pe cât posibil, toate resursele umane formale și
informale din comunitate.
Scopul serviciilor de sprijin acordate de echipa comunitară integrată pentru combaterea sărăciei și
excluziunii sociale este ca viața persoanelor care trăiesc în sărăcie să se îmbunătățească, iar
comunitățile marginalizate să se dezvolte sustenabil, favorabil pentru toți oamenii.
Această echipă împărtășește o viziune comună asupra misiunii de a sprijini persoanele fără resurse în
depășirea situației de sărăcie, accesul către independență economică și aspirația către clasa de mijloc.
Echipa își stabilește obiective și responsabilități integrate, agreează metodele de comunicare
permanentă, nemijlocită, în special fără barierele birocratice ale instituției, dar cu respectarea cadrului
agreat interinstituțional prin protocoalele de colaborare, își respectă reciproc abordarea profesională/
deciziile profesionale și codurile de etică. Responsabilitățile membrilor echipei comunitare integrate
se modelează și se adaptează tipurilor de intervenții necesare în comunitate ceea ce va conduce, la
încheierea proiectului, la formarea de noi competențe de lucru în comunitate și la reproiectarea
atribuțiilor acestora, din perspectiva atingerii obiectivelor propuse.
Înainte de toate, orice specialist care lucrează cu persoane din familii afectate de sărăcie/localități
marginalizate trebuie să empatizeze cu acestea, să identifice cauza lipsei resurselor și a unei strategii
a supraviețuirii cu decizii pe termen lung, să înţeleagă cum e să-ţi controlezi emoțiile, în special în
situații negative, etc.
Prin acest program sperăm ca specialiștii din serviciile publice asistențiale să fie pregătiți cu
instrumente de lucru potrivite și cu abilități dezvoltate în abordarea beneficiarilor vulnerabili ca să
poată sprijini familiile/persoanele cu multiple nevoi să-și îmbunătățească nivelul de trai și calitatea
vieții.
Accesaţi documentul Eliminarea barierelor personale și comunitare în combaterea sărăciei prin acordarea
serviciilor comunitare integrate – model sustenabil – documentul se regăseşte în format integral şi la sfârşitul
manualului, în ANEXA CONCEPTUL DE SERVICII COMUNITARE INTEGRATE
Mecanismul operațional de colaborare interinstituțională la diferite niveluri

teritoriale (central, județean, local) și de coordonare a serviciilor comunitare
integrate
Mecanismul de cooperare interinstituțională și de coordonare a serviciilor comunitare integrate
reprezintă un instrument de cooperare între instituțiile care gestionează domeniile relevante în
combaterea sărăciei și excluziunii sociale și are la bază Ordinul comun MMPS/MS/MEN nr.
393/630/4236/201733 pentru aprobarea protocolului de colaborare în vederea implementării
serviciilor comunitare integrate necesare prevenirii excluziunii sociale și combaterii sărăciei,
coroborat cu legislaţia specifică din domeniul asistenței sociale, asistenței medicale comunitare și din
domeniul educației.
Conform acestui act normativ, în vederea implementării serviciilor comunitare integrate în domeniile
considerate relevante în procesul de combatere a excluziunii sociale și a sărăciei, respectiv serviciile
sociale, sănătatea, educația, ocuparea, locuirea și obținerea documentelor de identitate, la nivelul
unității administrativ-teritoriale, în baza protocolului de colaborare și a strategiilor locale de
dezvoltare ale fiecărei unități administrativ - teritoriale, se semnează protocoale de colaborare între
serviciul public de asistență socială/primărie, inspectoratul școlar județean, direcția județeană de
sănătate publică și a municipiului București, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor,
agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă, agenția județeană pentru plăți și inspecție socială,
etc.
Astfel, protocolul de colaborare în vederea implementării serviciilor comunitare integrate necesare
prevenirii excluziunii sociale și combaterii sărăciei reprezintă nucleul național al mecanismului, care
se integrează în Mecanismul național pentru promovarea incluziunii sociale, aprobat prin HG nr.
1217/2006, în care sunt reprezentate și alte ministere/structuri ale administrației publice centrale și
județene și care are drept scop monitorizarea implementării angajamentelor asumate de România în
documentele internaţionale din domeniul incluziunii sociale.
33
A avut la bază prevederile art. 28 din Legea asistenței sociale, conform cărora, pentru realizarea unor acţiuni sociale coerente, unitare şi eficiente în
beneficiul persoanei, serviciile sociale se pot organiza şi acorda în sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate, de educaţie, precum şi cu alte
servicii sociale de interes general, după caz, precum și Legea educației nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare și OUG nr.18/2017 privind
asistența medicală comunitară, modificată și completată de Legea nr.119/2019.
Mecanismul de colaborare interinstituțională și de coordonare a serviciilor comunitare integrate este
operaționalizat în cadrul proiectului SCI prin semnarea protocoalelor de colaborare la nivel local,
județean și național, urmărind, în principal, stabilirea drepturilor și obligațiilor legate de constituirea
și funcționarea echipelor comunitare de intervenție integrată (ECI) la nivel local, respectiv, a
unităților de suport și supervizare de la nivel județean (UJSS), inclusiv:
a) cooptarea tuturor serviciilor de interes public/instituțiilor publice în eliminarea barierelor în
combaterea sărăciei (obligatoriu domeniul ocupării, educației, sănătății publice, locuirii,
dezvoltării infrastructurii, etc.) cel puțin prin:
 evitarea utilizării termenilor care au conotație stigmatizantă, evitarea discriminării și
segregării persoanelor afectate de lipsa resurselor, precum și protecția datelor cu
caracter personal;
 referirea către SAC/ECI în situația în care identifică în activitatea curentă persoane
care necesită sprijin, prin înmânarea/publicarea pe pagina proprie a materialului
informativ pregătit și distribuit de SAC/ECI;
 participarea la elaborare, sau după caz, implementarea programului local/județean de
acțiuni comunitare pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale;
 colectarea indicatorilor de incluziune socială relevanți domeniului de activitate ale
serviciului public respectiv;
b) identificarea vulnerabilităților legate de sărăcie şi excluziune socială identificabile în
domeniul specific de activitate prin mijloace de analiză specifică, dar obligatoriu și prin
vizite realizate în teren la domiciliul familiilor;
c) analiza barierelor în combaterea sărăciei și, în baza acestei analize, elaborarea programului
de acțiuni comunitare și a planurilor de intervenție, precum și includerea în planurile
județene de incluziune a obiectivelor necesare pentru eliminarea acestor bariere;
d) implementarea planurilor prin utilizarea instrumentelor de eliminare a acestor bariere la
nivel individual, instituțional, al comunității, al județului, dar și la nivel național;
e) colectarea permanentă a unor indicatori specifici atingerii obiectivelor de combatere a
sărăciei și excluziunii sociale și analizarea lor.
Echipa comunitară integrată (ECI)
Echipa comunitară integrată (ECI), alcătuită din asistent social, consilier şcolar/mediator şcolar şi
asistent medical comunitar/mediator sanitar, reprezintă nucleul local al mecanismului de colaborare
interinstituțională pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale.
Acesta este formalizat prin semnarea protocolului de colaborare între Serviciul public de asistență
socială, Direcția de sănătate publică județeană și Inspectoratul școlar județean pentru Centrul
Județean de Resurse și Asistență Educațională.
Precizăm că Serviciului public de asistenţă socială îi revine obligația înființării și obținerii licenței de
funcționare pentru serviciul de asistență comunitară și este responsabil de inițierea, coordonarea și
monitorizarea măsurilor de combaterea a sărăciei și excluziunii sociale la nivel comunitar.
Încheierea protocolului este prima etapă în implementarea acestui mecanism la nivel local.
În baza acestui protocol, între membrii ECI există comunicare nemijlocită pe parcursul implementării
serviciilor comunitare integrate. Membrii ECI realizează activități comune – evaluare, vizite în teren,
ședințe pentru analiza vulnerabilităților identificate și a barierelor împotriva sărăciei, referirea către
alte servicii publice din comunitate și monitorizarea soluționării obiectivelor prevăzute în planul de
intervenție, activități comune de informare și sensibilizare a comunității pentru eliminarea
stigmatizării, segregării și discriminării persoanelor sărace, etc.
Instrumentele utilizate de echipa ECI în acordarea serviciilor comunitare integrate sunt incluse în
pachetul de proceduri, volumul I, care include, pe lângă instrumentele specifice activității
specialiștilor din ECI (inclusiv platforma online) și modelul-cadru al protocolului și instrumentul de
monitorizare a colaborării interinstituționale.
La nivel instituțional/al serviciilor publice de interes local, echipei comunitare integrate îi revine
responsabilitatea comunicării permanente cu toate celelalte servicii cel puțin prin următoarele
mijloace:
1. Distribuirea permanentă de informații privind funcționarea SCI, respectiv a echipelor ECI,
astfel încât orice instituție publică/serviciu public să primească următoarele informații:
a. Recomandări pentru relațiile cu cetățenii în vederea evitării utilizării termenilor care
au conotație stigmatizantă, a riscului de discriminare și segregare a acestor persoane;
b. Material de prezentare sub formă de pliant/fluturaș/broșură în format tipărit şi
electronic cu privire la rolul și competențele Echipei Comunitare Integrate, care să
conţină şi datele de contact ale membrilor ECI şi ale Serviciului de asistenţă
comunitară. Datele de contact sunt necesare pentru a se putea realiza referirea, pentru
situațiile în care se identifică în activitatea curentă persoane care necesită sprijin.
c. Organizarea de ședințe comune între reprezentanţii serviciilor publice din primărie
pentru a înțelege rolul/responsabilitățile fiecăruia în combaterea sărăciei și excluziunii
sociale în cadrul UAT; este obligatorie reprezentarea tuturor celor menţionaţi anterior
în grupul de lucru desemnat pentru elaborarea programului de acțiuni comunitare
pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale. De asemenea, se recomandă
organizarea şi a altor şedinţe/acţiuni/evenimente care pot avea impact şi relevanţă
pentru activitatea de incluziune socială.
Unitatea județeană de suport și supervizare (UJSS)
Unitatea județeană de suport și supervizare (UJSS) și comisia județeană de incluziune socială

reprezintă nucleul județean al acestui mecanism, formalizat prin semnarea protocolului între instituția
prefectului, la nivelul căreia funcționează comisia județeană de incluziune socială (cu rol în
asigurarea transversalității măsurilor județene de incluziune socială), unitatea/unitățile administrativ-
teritoriale care au înființat SAC și ECI, Direcția de Sănătate Publică Județeană și Inspectoratul Școlar
Județean prin Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională, Agenția de Ocupare a Forței de
Muncă, Agenția Județeană Pentru Plăți şi Inspecție Socială, alte instituții deconcentrate cu atribuții în
incluziunea socială și structuri ale societății civile.
În baza acestui protocol, membrii UJSS și echipele ECI și, după caz, alți specialiști din cadrul
instituțiilor semnatare ale protocolului, pot colabora nemijlocit în implementarea atribuțiilor asumate.
Încheierea protocolului este prima etapă în implementarea acestui mecanism la nivel județean.
Instrumentele utilizate de echipa UJSS în coordonarea serviciilor comunitare integrate sunt incluse în
pachetul de proceduri, volumul II, care include, pe lângă instrumentele specifice specialiștilor UJSS
și modelul-cadru al protocolului și instrumentul de monitorizare a colaborării interinstituționale.
Utilizând schema privind eliminarea barierelor în combaterea sărăciei la nivel

comunitar/județean/național, UJSS identifică vulnerabilitățile în mecanismul de colaborare
interinstituțională la nivel local, dar și județean de incluziune socială și propune/discută/identifică
soluții pentru eliminarea acestor bariere, pentru implementarea cel puțin a prevederilor obligatorii din
legislația în vigoare. Avem în vedere cel puțin prevederile art. 11434 din Legea asistenței sociale nr.
292/2011, și includerea în planul județean de incluziune socială a obiectivelor necesare pentru
eliminarea acestor bariere.
Accesaţi documentul Mecanismul de colaborare interinstituțională în domeniul serviciilor comunitare integrate

– acesta se regăseşte în format integral şi la sfâşitul manualului la ANEXA CONCEPTUL DE SERVICII
COMUNITARE INTEGRATE
Îmbunătățirea colaborării interdisciplinare și interinstituționale
Colaborarea este principiul de bază în legea care reglementează funcționarea UAT și AAPL și, în
general, toate instituțiile publice.
Imperativul colaborării loiale dintre autoritățile publice constituie o condiție necesară şi esențială
pentru buna funcționare a autorităților publice ale statului35.
Toate profesiile care compun echipele comunitare integrate au la bază colaborarea – asistent social,
asistent medical comunitar și consilier școlar şi/sau mediator şcolar.
Modelul serviciilor comunitare integrate promovate prin acest proiect are la bază elaborarea unui
model eficient de colaborare instituțională, bazat pe obligațiile deja prevăzute de legislația în vigoare,
inclusiv modelul-cadru al Protocolului de colaborare în vederea implementării serviciilor comunitare
34
a) coordonarea înfiinţării şi organizării serviciilor sociale, în concordanţă cu nevoile şi situaţiile de dificultate identificate, pentru a se realiza o
acoperire echitabilă a dezvoltării acestora pe întreg teritoriul judeţului;
b) acordarea de sprijin autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor de pe raza teritorială a judeţului, în
scopul planificării, dezvoltării şi organizării serviciilor sociale de interes local;
c) înfiinţarea şi administrarea bazei de date referitoare la toţi furnizorii publici şi privaţi de servicii sociale de la nivel judeţean.
35
Decizie a CC;
integrate necesare prevenirii excluziunii sociale şi combaterii sărăciei, aprobat prin Ordinul
MMJS/MS/MEN nr.393/630/4236/2017.
Extras din Bridges Out of Poverty: Strategies for Professionals and Communities,
Dr. Ruby K. Payne, Philip E. DeVol, 2001
Din: Bridges Out of Poverty: Strategies for Professionals and Communities, Dr. Ruby K. Payne, Philip E. DeVol, 2001
1. o viziune comună și obiective reciproce;
2. o structură dezvoltată în comun, responsabilitate împărţită și metode de comunicare agreate;
3. autoritatea reciprocă și responsabilitatea pentru succes;
Împărţire/împărtăşirea resurselor și recompenselor.
Instrumentul recomandat în cadrul proiectului are la bază descrierea celor 6/19 factori care
influențează succesul unei colaborări, Paul W, Mattessich, Ph.D., Barbara R. Monsey, M.P.H., 1992,
(traducere Andreea Dina & Dorina V.), respectiv: cultura colaborării, caracteristicile calității de
membru, procesul/structura, comunicarea, scopul, resursele.
Evaluarea permanentă a eficienței colaborării în cadrul ECI/UJSS poate fi realizată prin aplicarea
instrumentului recomandat în anexa nr.2.
Serviciile comunitare integrate pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale
Sărăcia și excluziunea socială nu reprezintă o problemă în sarcina exclusivă a asistenței sociale.

Pentru că sărăcia nu reprezintă doar lipsa resurselor financiare, drumul către independență economică
și către bunăstare presupune sprijin din partea celor mai importante instituții/servicii publice care
promovează schimbarea – școala, serviciile sociale și de sănătate.
Specialiștii care interacționează cu persoane care trăiesc în sărăcie trebuie să își dezvolte abilități
specifice și să utilizeze metode adecvate dezvoltate pe baza cercetărilor științifice realizate în acest
domeniu. Este esențial ca aceste metode să țină cont de nivelul de cunoaștere și înțelegere al
persoanelor care trăiesc zi de zi fără resurse, să valorifice potențialul de supraviețuire și de rezolvare
a problemelor pe care acestea îl au. De asemenea, este esențial să eliminăm prejudecata că persoanele
sărace sunt leneșe și nu doresc să muncească și să sprijinim comunitatea să aibă instituții puternice și
incluzive.
Pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, prin politicile publice
iniţiate, statul instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor, familiilor şi
grupurilor defavorizate, în vederea respectării unor drepturi fundamentale, cum ar fi:
a) Asigurarea de șanse egale de acces și participare la un învățământ incluziv și de calitate, prin
programe sociale și programe pentru grupuri dezavantajate:
 Programul guvernamental naţional Rechizite şcolare;
 Programul Euro 200 (achiziționarea de calculatoare);
 Programul național de protecție socială Bani de liceu (sprijin financiar);
 Asigurarea navetei elevilor (rambursarea cheltuielilor de transport pentru naveta
elevilor pentru distanțe de până la 50 km);
 Programul-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preșcolarii și elevii din
50 de unități de învățământ preuniversitar de stat – Masa caldă;
 Programul A doua șansă;
 Programul pentru școli al României în perioada 2017-2023:
 (distribuirea de fructe, legume, lapte şi produse lactate preşcolarilor şi elevilor din
unităţile de învăţământ);
 Programul Școala după școală (ȘDȘ);
 Proiectele din cadrul apelului Școala pentru toți, cu cofinanțare din POCU 2014-
2020, pentru implementarea de măsuri integrate socio-educaţionale, vizând în
același timp familia, școala şi comunitatea;
 Apelul necompetitiv Bursa profesională, urmărind creșterea participării la
programele de formare profesională inițială, în special pentru elevii care provin
din comunități dezavantajate, cu preponderență din mediul rural și cei aparținând
minorității rome.
b) accesul la servicii de sănătate prin acordarea de facilități, în condițiile legii și prin
asistența medicală comunitară reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
18/2017 privind asistența medicală comunitară, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2017 si completată prin Legea 119/ 2019 si HG nr. 324/ 2019 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea
activităţii de asistenţă medicală comunitară;
c) participarea pe piața muncii prin facilități prevăzute de Legea nr.76/2002 sistemul
asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și
completările ulterioare;
d) accesul la locuințe sociale potrivit prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, sau la alte servicii/ facilități de cazare pentru
studenți/ tineri.
Serviciile comunitare integrate sub diverse forme (centre comunitare integrate, echipe de
intervenție integrată, centre comunitare de învățare permanentă, etc.) și măsuri în domeniul
combaterii sărăciei și excluziunii sociale se regăsesc în peste 15 dintre strategiile naționale pentru
perioada 2014-2020, în domeniul incluziunii sociale (HG nr.383/2015), îmbătrânirii active și
protecția persoanelor vârstnice (HG nr.566/2015, modificată de HG nr.861/2016), protecția
drepturilor copilului (Legea nr.272/2004 privind protecția drepturilor copilului, republicată), a
persoanelor cu dizabilități (HG nr.655/2016), a cetățenilor români de etnie romă (HG nr.18/2015,
modificată de HG nr.767/2015), împotriva traficului de persoane (HG nr.475/2015), de dezvoltare a
sistemului judiciar (HG nr.1155/2014), al egalității de șanse între femei și bărbați (HG nr.1050/2014),
de învățare pe tot parcursul vieții (HG rn.418/2015), al ocupării forței de muncă (HG nr.1071/2013),
al sănătății mintale a copilului și adolescentului (HG nr.889/2016), reducerea părăsirii timpurii a
școlii (HG nr.417/2015), reintegrarea socială a persoanele private de libertate (HG rn.389/2015), al
sănătății (HG nr.1028/2014), al politicilor de tineret (HG nr.24/2015), dar și al consolidării capacității
administrației publice (HG nr.909/2014, modificată de HG nr.462/2017).
Extras din Strategia naţională în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015 – 2020
CAPITOLUL IV
Contribuţia Strategiei la incluziunea socială a tinerilor, în special a celor vulnerabili şi/sau care, din diferite
motive, ar putea avea oportunităţi mai puţine
1. Excluziune ocupaţională
Obiective specifice şi direcţii de acţiune
1.1. Promovarea unor măsuri incluzive adresate tinerilor în vederea facilitării accesului acestora pe piaţa formală a
muncii
Direcţii de acţiune:
(...) b) acordarea de acompaniament social tinerilor care se confruntă cu riscul de marginalizare socială pentru a se
evita o situaţie de "uşă rotativă" în care persoanele sunt prinse între şomaj şi un loc de muncă precar, de slabă calitate;
c) încurajarea tinerilor aparţinând unor grupuri vulnerabile să intre pe piaţa formală a muncii, prin facilitarea accesului
la programe de tip a doua şansă, programe de educaţie nonformală şi cursuri de formare şi consiliere pentru plasarea pe
piaţa muncii;
d) stimularea şi extinderea măsurilor de încurajare a angajării tinerilor pe piaţa muncii, în special a celor proveniţi din
sistemul de protecţie a copilului, a tinerilor care au ispăşit pedepse privative de libertate şi a tinerilor cu dizabilităţi, prin
dezvoltarea întreprinderilor de economie socială;
e) iniţierea de acţiuni ţintite de integrare care să îmbunătăţească accesul pe piaţa muncii al tinerilor dintr-o serie de
grupuri vulnerabile social: femei, cetăţeni români de etnie romă, tineri cu nevoi speciale, precum şi persoane cu nivel
scăzut de şcolarizare şi calificare profesională.
2. Excluziune de la educaţia formală, nonformală şi cultură
2.1. Direcţionarea educaţiei nonformale spre reintegrarea socială a tinerilor excluşi social, asigurarea menţinerii sau
restabilirii accesului la educaţia formală în paralel cu o reală promovare a învăţării nonformale şi informale şi a
recunoaşterii competenţelor dobândite
a) ameliorarea rezultatelor în domeniul educaţiei, tratând fiecare segment (preşcolar, primar, secundar, profesional şi
universitar) în cadrul unei abordări integrate care să includă competenţele-cheie şi care are scopul de a reduce părăsirea
timpurie a şcolii;
b) dezvoltarea de platforme de educaţie prin parteneriat între şcoli, universităţi, organizaţii neguvernamentale de şi
pentru tineret şi furnizori de învăţare nonformală cu participarea membrilor comunităţii (părinţi, tineri) din care provin
beneficiarii acestor platforme de învăţare;
c) acordarea unor măsuri de susţinere a elevilor cu rezultate şcolare bune şi foarte bune din medii defavorizate;
d) asigurarea accesului la şcoală al tinerilor, în special al tinerelor fete, din comunităţile cu valori tradiţionale;
e) promovarea participării la procesul de decizie, asigurarea diversităţii şi incluziunii şi scăderea centrării exclusiv pe
examene şi certificate, în scopul asigurării unei culturi a înţelegerii, acceptării şi respectului;
f) facilitarea, prin consilii judeţene şi primării, a unor convenţii între unităţile şcolare din zone izolate, fără angajatori în
proximitate, şi operatori economici din alte zone economice, pentru a permite organizarea învăţământului profesional în
aceste zone şi a preveni excluziunea de la educaţie a tinerilor;
g) implementarea unor măsuri pentru promovarea e-incluziunii tinerilor, direcţionate în special spre zonele mai sărace şi
mai izolate din mediul rural şi spre categoriile de tineri cu un standard de viaţă mai scăzut;
h) asigurarea de oportunităţi de afirmare artistică şi culturală a tinerilor cu resurse economice precare şi excluşi social,
precum şi a tinerilor cu dizabilităţi;
i) reducerea abandonului şcolar prin asigurarea serviciilor de sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi (adaptarea
curriculei, asigurarea profesorului itinerant, asigurarea de manuale în format accesibil).
3. Excluziune de la sănătate
(..) d) promovarea unui pachet integrat de educaţie pentru sănătate şi educaţie sexuală dedicat tinerilor;
e) elaborarea unui set de măsuri de conştientizare şi planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile
social;
4. Excluziune de la participare
4.1. Încurajarea "vocii" şi împuternicirea comunităţilor sărace locuite masiv de copii şi tineri şi a categoriilor de tineri
excluse social
a) participarea tinerilor în toate fazele derulării politicilor publice: conlucrarea serviciilor pentru tineret, serviciilor
sociale şi instituţiilor de educaţie formală cu tinerii şi familiile lor pentru a preveni excluziunea socială a tinerilor;
b) încurajarea tinerilor din comunităţile-ţintă beneficiari ai unor proiecte de dezvoltare să participe în toate fazele
elaborării şi implementării proiectelor respective şi implicarea tinerilor în regenerarea comunităţilor;
c) lansarea unor competiţii de proiecte adresate organizaţiilor de şi pentru tineret pentru a încuraja munca
acestora cu tineri defavorizaţi;
d) încurajarea tinerilor aflaţi în sărăcie extremă, fără nicio experienţă pe piaţa muncii şi deprivaţi social să participe în
forme de voluntariat care să le ofere alte beneficii decât cele băneşti, să le permită acumularea de experienţă profesională
şi reintegrarea socială.
5. Sărăcie, excluziune socială şi grupuri vulnerabile
5.1. Relansarea politicilor de combatere a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale în România cu accent pe
tineri şi copii, pentru a reduce deficitele pe toate dimensiunile vieţii, acumulate în stadiile iniţiale ale vieţii, deficite
care sunt de aşteptat să marcheze negativ tot parcursul ulterior al indivizilor şi să devină mult mai dificil de
recuperat
a) combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale a tinerilor şi a transmiterii intergeneraţionale, precum şi întărirea
coeziunii la nivel societal şi a solidarităţii cu tinerii;
b) creşterea accentului pe prevenire, cea mai eficientă şi viabilă cale de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale, şi
pe intervenţia timpurie, pentru a se evita situaţia în care persoanele care ajung în sărăcie rămân prinse în situaţii
socioeconomice tot mai dificile;
c) adoptarea unei abordări intersectoriale în demersurile de îmbunătăţire a coeziunii comunitare şi solidarităţii, precum
şi în cele de reducere a excluziunii sociale a tinerilor, abordând într-o manieră integrată problemele acestei categorii,
inclusiv prin acţiuni de îmbunătăţire a participării la procesul educaţional, integrarea pe piaţa muncii, accesul la servicii
locative, sociale şi de îngrijire medicală, precum şi combaterea discriminării;
d) acţiuni de combatere a sărăciei şi a excluziunii pe întreg spectrul de politici; pentru a răspunde nevoilor tinerilor şi
pentru a asigura coerenţă în politicile privind bunăstarea şi accesul la sistemele de asistenţă şi protecţie, trebuie întărită
cooperarea intersectorială, precum şi cea între nivelurile local, regional, naţional şi european;
e) identificarea mecanismelor pentru direcţionarea unei părţi a resurselor europene şi din bugetul naţional spre
reabilitarea infrastructurii serviciilor sociale;
f) crearea mecanismului necesar pentru transformarea autorităţilor administraţiei publice locale în actor
principal în eradicarea sărăciei şi a consecinţelor acesteia la nivel local;
g) promovarea tranziţiei de la îngrijirea instituţională la servicii comunitare, inclusiv prin sprijin în infrastructură pentru
centrele integrate de îngrijire comunitară;
h) îmbunătăţirea calităţi vieţii şi a atractivităţii localităţilor rurale pentru tineri;
i) întărirea responsabilizării părinţilor şi a colaborării cu serviciile de asistenţă socială şi dezvoltarea funcţiilor
sociale ale autorităţilor administraţiei publice locale;
j) elaborarea de către autorităţile responsabile (Guvern, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice) a unui program prioritar, parte a strategiei antisărăcie şi de promovare a incluziunii sociale, aflate în curs de
elaborare: Incluziunea socială a copiilor şi tinerilor aflaţi în sărăcie extremă şi cu risc ridicat de marginalizare/excluziune
socială; elaborarea unui pachet complex integrat de servicii sociale adresate copiilor şi tinerilor din zonele cu sărăcie
extremă, în vederea facilitării accesului la educaţie, acordării de alimentaţie sănătoasă, creşterii capacităţii de dezvoltare
personală;
5.2. Conceperea unor noi programe de construire sau amenajare de locuinţe sociale, care să permită implementarea
prevederilor legale care îndreptăţesc tinerii defavorizaţi la o locuinţă
...
c) realizarea unui stoc de locuinţe sociale, la nivel de 20% din nevoi, până la nivelul anului 2020.
5.3. Elaborarea şi implementarea în parteneriat cu toate instituţiile responsabile din toate sectoarele a unor măsuri de
suport special pentru grupurile de tineri vulnerabile social
a) lărgirea atribuţiilor centrelor de tineret şi ale caselor de cultură ale studenţilor pentru a le transforma în instituţii care
pot fi la nivel local centre de resurse pentru tinerii excluşi social şi marginalizaţi, integrând intervenţia autorităţilor
administraţiei publice locale cu responsabilităţi sectoriale în implementarea politicilor de tineret;
c) utilizarea mai bună a potenţialului pe care îl reprezintă lucrătorii de tineret, inclusiv prin prevederi legislative
privind angajarea în serviciile publice destinate protecţiei şi incluziunii tinerilor;
g) integrarea acţiunilor de combatere a fenomenului copiilor şi tinerilor fără adăpost în ansamblul strategiilor de
acţiune şi al politicilor sociale iniţiate de MMSSPV; pregătirea unui cadru instituţional integrat de intervenţie;
h) corelarea şi simplificarea serviciilor dedicate categoriei copiilor şi tinerilor fără adăpost şi acordarea lor într-un
pachet integrat - este nevoie de colaborare instituţională pentru a acorda integrat suport - acte de identitate, asistenţă
medicală, asistenţă socială (indemnizaţii), acces la pensii, acces la adăposturi şi locuinţe sociale, acces la sistemul
educaţional, acces la oportunităţi de angajare;
i) creşterea accesului acestei categorii la drepturile legale oferite prin legi, precum venitul minim garantat, legea
marginalizării sociale, legea economiei sociale şi alte legi care includ această categorie socială printre beneficiarii
eligibili;
Succesul serviciilor comunitare integrate pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale depinde de
evaluarea exhaustivă a vulnerabilităților/barierelor persoanelor și comunității, de colaborarea
interdisciplinară și interinstituțională de calitate, de implementarea managementului de caz atât în
vederea implementării programului de acțiuni comunitare cât și în vederea implementării planurilor
personale de intervenție, precum și de asigurarea unui mediu antreprenorial și participativ în
comunitate.
Managementul de caz în serviciile comunitare integrate pentru combaterea

sărăciei și excluziunii sociale
Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, legislația specifică
diverselor categorii de persoane vulnerabile – copii, persoane cu dizabilități, persoane vârstnice,
standardele minime de calitate și literatura de specialitate în asistență socială prevăd utilizarea
managemenului de caz.
În acest sens sunt dezvoltate reglementări, standarde de calitate, atribuții, normative de personal 36,
instrumente de lucru (formulare, instrumente de colectare și prioritizare informații, de referire, etc.),
inclusiv aplicații software.
Managementul de caz (MC) reprezintă o metodă de coordonare și integrare a tuturor activităților

destinate grupurilor vulnerabile, de organizare și gestionare a măsurilor de asistență socială specifice,
realizate de către asistenții sociali și/sau diferiți specialiști, în acord cu obiectivele stabilite în
planurile de intervenție - art. 6, lit. u) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, publicată în
36
Spre ex.: Potrivit HG nr.797/2017, art.4 alin.(3) La structura de personal prevăzută la alin. (2) se adaugă, după caz, un responsabil de caz la 50 de
cazuri pentru copiii pentru care se află în implementare un plan de servicii, un manager de caz la 100 de asistenţi personali, un manager de caz la 50
de persoane adulte cu dizabilităţi aflate în familie, cu planul individual de servicii în implementare, precum şi cu măsurile luate în legătură cu adultul
cu handicap, un manager de caz la 50 de persoane vârstnice pentru care este în implementare un plan individualizat de asistenţă şi îngrijire, precum şi
un responsabil de caz la 300 de persoane îndreptăţite la beneficii de asistenţă socială acordate pe baza testării veniturilor.
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905, din 20 decembrie 2011, modificată și completată de
OG nr.31/2015, Legea nr.79/2017 și OUG nr.18/2017.
Potrivit IFSW – Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali, procedura MC face posibil ca, mai
mulți angajați din aceeași instituție/agenție sau din mai multe instituții/agenții să își coordoneze
eforturile pentru a acorda sprijinul unei persoanei/grup de persoane prin intermediul echipei
interdisciplinară, astfel încât, să poată crește gradul de acoperire a serviciilor de care este nevoie. MC
poate include și monitorizarea progresului clientului ale cărui nevoi necesită implicarea mai multor
specialiști, instituții, centre de îngrijire a sănătății și programe de servicii sociale.
În mod obișnuit, MC implică: identificarea cazului, evaluarea complexă, multidimensională,
reevaluarea periodică.
MC este modalitatea cea mai bună pentru a limita problemele care pot apărea din cauza fragmentării
serviciilor, coordonarea neadecvată între diverși furnizori de servicii și lipsa personalului.
Managerul de caz este asistentul social, membru al echipei comunitare integrate. Acesta coordonează
şi integrează toate activităţile destinate grupurilor vulnerabile, de organizare şi gestionare a măsurilor
de asistenţă socială specifice, realizate de către asistenţii sociali şi/sau diferiţi specialişti, potrivit
Protocolului de colaborare în vederea implementării serviciilor comunitare integrate necesare
prevenirii excluziunii sociale şi combaterii sărăciei, aprobat prin Ordinul nr. 393/630/4236/2017
MMJS/MS/MEN, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 6 iulie 2017.
Atribuțiile managerului de caz în SCI sunt prevăzute în fișa de post și în protocoalele

interinstituționale, potrivit legislației în vigoare și mecanismului de colaborare interinstituțională
aplicat în proiect.
Comisiile județene de incluziune socială – planurile județene de incluziune socială

În anul 2006, s-a reglementat prin HG nr.1217/2006, Mecanismul naţional pentru promovarea
incluziunii sociale în România.
La nivel județean, Mecanismul prevede faptul că, în vederea asigurării transversalităţii
implementării politicilor de incluziune socială se organizează, la nivelul instituţiei prefectului,
comisia judeţeană privind incluziunea socială, respectiv Comisia privind incluziunea socială a
municipiului Bucureşti, având în principal următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a) elaborează şi aprobă planul judeţean din domeniul incluziunii sociale şi protecţiei sociale;
b) monitorizează realizarea obiectivelor prevăzute în planurile judeţene şi efectuează informări
periodice cu privire la situaţia şi evoluţia stării sociale a judeţului;
c) prezintă periodic Comisiei naţionale informări asupra stadiului de realizare a priorităţilor
asumate prin planul judeţean anual.
Comisia judeţeană privind incluziunea socială este alcătuită din reprezentanţi ai serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din
subordinea Guvernului, cu responsabilităţi în domeniul incluziunii sociale 37, reprezentanţi ai
organizaţiilor neguvernamentale reprezentative din judeţ, reprezentanţi ai consiliilor locale şi ai
37
Sunt enumerate 19 instituții în anexa la HG nr.1217/2006;
consiliului judeţean. La reuniunile comisiei judeţene privind incluziunea socială sunt invitaţi să
participe reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale, ai patronatelor, precum şi personalităţi recunoscute
în domeniu. Secretariatul comisiei judeţene privind incluziunea socială se asigură de Agenția
județeană pentru plăți și inspecție socială.
De ce are nevoie administrația locală de asistență socială și de măsuri pentru

combaterea sărăciei și excluziunii sociale
Serviciile publice de asistență socială la nivelul primăriei
Soluţionarea problemelor curente ale colectivităţii locale sunt, potrivit Legii administrației publice
locale nr.215/2001republicată, în sarcina primăriei - structură funcţională cu activitate permanentă,
denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului
local şi dispoziţiile primarului.
Indiferent de dimensiunea/rangul/categoria unității administrativ-teritoriale, drepturile cetățenilor la
servicii de interes public sunt același. Și cetățenii din comune și cei din municipii au acces la aceleași
servicii publice de interes local, în principalele domenii enumerate la art. 36 alin. (6) lit. a), respectiv:
1. educaţia, 2. serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a
persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială; 3.
sănătatea;
În conformitate cu prevederile art. 7 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a

compartimentului de asistenţă socială organizat la nivelul comunelor, prevăzut în anexa nr. 3 la HG
nr.797/2017, modificată de HG nr.417/2010, în administrarea şi acordarea serviciilor sociale, acesta
realizează următoarele:
a) solicită acreditarea ca furnizor de servicii sociale şi licenţa de funcţionare pentru
serviciile sociale ale autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativ-
teritorială respectivă;
b) primeşte şi înregistrează solicitările de servicii sociale formulate de
persoanelebeneficiari, de reprezentanţii legali ai acestora, precum şi sesizările altor
persoane/instituţii/furnizori privaţi de servicii sociale privind persoane/familii/grupuri
de persoane aflate în dificultate;
c) evaluează nevoile sociale ale populaţiei din unitatea administrativ-teritorială în
vederea identificării familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, precum şi a cauzelor
care au generat situaţiile de risc de excluziune socială;
d) elaborează, în baza evaluărilor iniţiale, planurile de intervenţie care cuprind măsuri de
asistenţă socială, respectiv serviciile recomandate şi beneficiile de asistenţă socială la
care persoana are dreptul;
e) realizează diagnoza socială la nivelul grupului şi comunităţii şi elaborează planul de
servicii comunitare;
f) acordă servicii de asistenţă comunitară în baza măsurilor de asistenţă socială
incluse în planul de acţiune;
g) recomandă realizarea evaluării complexe şi facilitează accesul persoanelor beneficiare
la serviciile sociale;
h) acordă direct sau prin centrele proprii serviciile sociale pentru care deţine licenţa de
funcţionare, cu respectarea etapelor obligatorii prevăzute la art. 46 din Legea nr.
292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, a standardelor minime de calitate
şi a standardelor de cost.
Serviciul public de asistență socială are scopul de a asigura aplicarea politicilor sociale în domeniul
protecției copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, precum și altor
persoane, grupuri sau comunități aflate în nevoie socială și reprezintă temelia/fundamentul
construcției instituționale a sistemului național de asistență socială bazat pe principiul subsidiarității.
Domeniul de intervenție al acestuia este interdisciplinar, având în vedere atribuțiile SPAS de a iniția,
coordona și monitoriza măsurile și acțiunile la nivelul comunității pentru combaterea sărăciei și
excluziunii sociale.
Criteriile minime de organizare și funcționare sunt reglementate prin Regulamentul cadru de

organizare și funcționare aprobat prin HG nr. 797/2017.
Având în vedere complexitatea domeniului de competență, a funcțiilor și atribuțiilor acestui serviciu

așa cum sunt reglementate de Legea asistenței sociale nr.292/2011, modificată și completată de OG
nr.31/2015, Legea nr.79/2017 și OUG nr.18/2017 și Regulamentul cadru de organizare și funcționare
aprobat prin HG nr.797/2017 și având în vedere faptul că standardele minime de calitate pentru
serviciile sociale de proximitate prevăd un set de instrumente/proceduri etc. obligatorii, este necesar
ca setul de instrumente utilizat în implementarea serviciilor comunitare integrate pentru combaterea
sărăciei și excluziunii sociale să aibă în vedere corelarea organică cu acestea.
Serviciile de asistență comunitară – servicii sociale
Serviciile de asistență comunitară sunt prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale (8899CZ-PN-

V) şi primesc licența de funcționare în baza standardelor minime de calitate prevăzute în Anexa nr.7
la Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr.29/2019.
Serviciile de asistență comunitară sunt acordate în baza unui plan de intervenție prin care sunt
stabilite activitățile realizate în sprijinul unei persoane, familii, etc. și care pot fi, în principal,
activități de informare și consiliere, evaluare și elaborare plan de intervenție, consiliere psihologică,
facilitarea accesului la o locuință, promovarea unui stil de viață sănătos, intervenție în stradă,
colectare și distribuire ajutoare materiale, comunicare și monitorizare situații de risc (telefonul verde,
monitorizare persoane vârstnice singure și bolnavi cronici cu venituri mici, etc.), suport pentru
realizarea unor activități instrumentale ale vieții zilnice, mici reparații sau lucrări de amenajare a
mediului ambiant, etc.
Înființarea serviciului de asistență comunitară în cadrul SPAS necesită resurse materiale și
umane minime, conducând, în același timp, la un impact social considerabil, datorită caracterului
preventiv al acțiunilor, intervenției imediate și accesului facil, inclusiv posibilitatea acordării acestora
fără încheierea unui contract de servicii sociale etc.
De altfel, aceste activități și servicii de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup,
informare despre drepturi şi obligaţii, de consiliere, de conştientizare şi sensibilizare socială, de
sprijin în vederea menţinerii în comunitate a persoanelor în dificultate și orice alte măsuri şi acţiuni
care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot
duce la marginalizare sau excluziune socială, etc, precum și finanțarea acestora sunt reglementate
încă din anul 2003, prin Ordonanța Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, modificată de
OG nr.31/2015 și de Legea nr.197/2012 și prin Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006 abrogată
prin OUG nr.57/2019, în sarcina serviciului public de asistență socială de proximitate, inclusiv
de la nivelul comunelor.
Evidenţierea, diagnosticarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale şi de grup,

informarea asupra situaţiilor de risc social, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei,
identificarea persoanelor şi familiilor aflate în situaţii de risc, în vederea realizării de acţiuni şi măsuri
cu caracter preventiv, furnizarea de măsuri de urgenţă în vederea înlăturării situaţiei de dificultate în
care se poate găsi o familie sau o persoană la un moment dat, sensibilizare asupra necesităţilor sociale
existente sau latente şi asupra resurselor umane, materiale şi financiare necesare satisfacerii lor,
dezvoltarea de programe cu caracter comunitar, în scopul promovării sociale a indivizilor şi
colectivităţilor, prevenirea oricărei forme de dependenţă prin acţiuni de identificare, ajutor, susţinere,
informare, consiliere, gestionarea activă a procedurilor de conlucrare cu celelalte servicii, cum ar fi
cele educaţionale, medicale, de locuire, ocupare şi altele asemenea, sunt funcții ale serviciilor sociale,
definite în OG nr. 68/2003 (Art. 3^1, 3^2, 53^1 și 53^2) ca fiind servicii sociale și care, potrivit
prevederilor Legii-cadru a descentralizării nr.195/2006, cu modificările și completările ulterioare,
intră în competențele exclusive ale autorităților administrației publice locale de la nivelul comunelor
și orașelor.
Potrivit prevederilor art.3 lit. a) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, principiul
subsidiarității constă în exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale
situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean, nivel care dispune de capacitatea
administrativă necesară exercitării serviciului.
Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare (ca și legile cadru
anterioare), dar și legile speciale, abordează subsidiaritatea din mai multe perspective:
a) din perspectiva responsabilizării fiecărei persoane precum şi familiei acesteia pentru
dezvoltarea propriilor capacităţi de integrare socială şi implicarea activă în
soluţionarea situaţiilor de dificultate care revine, autorităţile statului intervenind prin
crearea de oportunităţi egale şi, în subsidiar, prin acordarea de beneficii de asistenţă
socială şi servicii sociale adecvate;
b) stabilind ordinea intervenției autorităților publice, în situaţia în care persoana sau
familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale - intervin colectivitatea locală şi
structurile ei asociative şi, complementar, statul;
c) din perspectiva dezvoltării serviciilor publice în interesul cetățenilor, legea
reglementând principiul proximității, ca una dintre bazele generale ale sistemului
național de asistență socială, conform căruia, serviciile sunt organizate cât mai
aproape de beneficiar, pentru facilitarea accesului şi menţinerea persoanei cât mai
mult posibil în propriul mediu de viaţă;
d) din perspectiva cooperării între UAT, inclusiv în vederea acordării serviciilor la
domiciliu, în comunitate, centre de zi - de proximitate, pentru prevenirea
instituționalizării.
Potrivit Strategiei Naţionale privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, printre
obiectivele pe care România și le-a asumat se regăsesc cele referitoare la întărirea capacității
serviciilor publice de asistență socială de la nivel local, astfel încât asistenţii sociali angajaţi cu normă
întreagă să aibă în fişa postului sarcini cu impact şi să lucreze individual cu persoanele/familiile
aflate în situaţii vulnerabile şi familiile acestora, precum și obiective care privesc asigurarea
complementarității dintre asistența socială și serviciile de ocupare și, în special, măsuri care privesc
creșterea impactului beneficiilor de asistență socială.
Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare reglementează

obligația serviciului public de asistență socială de a identifica familiile şi persoanele aflate în
dificultate, precum şi cauzele care au generat situaţiile de risc de excluziune socială, de a realiza
evaluarea și diagnoza comunității și a elabora planurile inițiale de intervenție pentru persoanele și
familiile vulnerabile, în care să includă serviciile sociale și beneficiile de asistență, precum și alte
măsuri/servicii necesare depășirii situației de dificultate, în modul cel mai eficient din punct de
vedere al integrării sociale, al responsabilizării persoanei, al scurtării perioadei de intervenție, etc.
Asistentul social în SPAS
Asistentul social realizează evaluarea inițială, planul inițial de intervenție, asigură consilierea
necesară depăşirii situaţiilor de dificultate, precum și managementul de caz în cadrul serviciilor
comunitare integrate pentru prevenirea excluziunii sociale şi combaterea sărăciei. Astfel, crește
accesul persoanei la servicii, creşte impactul serviciilor furnizate, creşte gradul de valorificare a
resurselor persoanei/familiei/comunităţii şi sustenabilitatea intervenţiei. Potrivit Legii nr. 292/2011,
serviciul public de asistență socială are rolul de inițiator și coordonator al măsurilor de prevenire și
combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau
comunităţi.
Asistentul social trebuie să înțeleagă ce simt și cum gândesc persoanele în dificultate, inclusiv cele
care trăiesc în sărăcie, tocmai pentru a avea cunoștințele și abilitățile necesare de a le ajuta să se ajute
singure; acceptă și înțelege sentimentele persoanei/familiei; acționează și determină care sunt cei mai
potriviți pași numai împreună cu persoana/familia, ținând cont de nevoile și situația acesteia, de
valorile și preferințele ei, dar și de cele mai bune recomandări științifice în activitatea de asistență
socială, precum și de experiența și judecata sa profesională.
Asistentul social ajută persoana să își înțeleagă și să își spună propria poveste, evită blamarea și
stigmatizarea, recunoaște nevoia de respect și demnitate si îi ajută să ia decizii și să aibă satisfacția
vieții și a autodeterminării.
Tabelul de mai jos, preluat din Asistența socială: Teme, provocări și dezbateri critice, autori Robert
Adams, Elena Dominelli și Malcom Payne, Ediția a 3-a, 2009, prezintă în mod succint menţiuni
asupra scopului intervenţiei, asupra principalelor intervenţii strategice şi, în egală măsură, asupra
rolurilor principale ale asistentului social, cu scopul de a se facilita înţelegerea complexităţii
procesului de intervenţie în lucrul cu categoriile vulnerabile.
Pg.272 Tabelul 20.1 scopul intervenției și asistență socială:
Roluri
principale ale
asistentului
Scopul intervenției Principalele intervenții strategice social
4 Bunăstarea  Abordarea clienților ca un tot integrat; Antrenor și
generală  Atingerea unei armonii/echilibru fizic, intelectual și spiritual; consilier
 Principiul SMART:
 Puternic focusat
 Reconstrucție semnificativă
 Autoafirmare
 Dezvoltarea deprinderii de a face față schimbărilor;
 Transformare;
3 Dificultati  Abordarea centrată pe rezolvarea problemelor și pe concentrarea Consilier și
psihologice și pe obiective/atribuții concrete; terapeut
patologice  Terapii psihologice:
 Terapii individuale;
 Terapii de cuplu și de familie;
 Terapii de grup.
2 Nevoi de bază și  Mobilizarea resurselor Manager de caz și
boli fizice  Servicii medicale; de îngrijire
 Servicii de reabilitare;
 Suport pentru cei dezavantajați sau cu dizabilități
1 Siguranță  Intervenții în criză Funcționar în
personală  Exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege în legătură cu: implementarea
 Abuzul asupra copilului; legislației în
 Violență domestică; asistență socială
 Persoane cu dizabilități mentale aflate într-o stare
mentală instabilă;
 Neglijare și îngrijirea persoanelor cu incapacitate
mintală
 Victimele infracțiunilor/violenței
Asistentul social care îşi desfăşoară activitatea în serviciul public/compartimentul de asistenţă socială
din cadrul unităţii administrativ-teritoriale, nu are activitatea limitată la acordarea beneficiilor și a
serviciilor sociale de prevenire sau de sprijin, de îngrijire și asistență, etc., ci acesta trebuie consultat
și în procesul de elaborare a strategiei de dezvoltare a UAT și strategiile sectoriale, în toate domeniile
relevante în combaterea sărăciei și excluziunii sociale – locuire, utilități publice, educație, sănătate,
ocupare, dezvoltare economică, etc.
De asemenea, având în vedere obligația AAPL de a consulta cetățenii din comunitate în procesul
decizional, asistentul social și membrii echipei comunitare integrate trebuie consultați pentru
identificarea celor mai bune metode de implicare a persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, în
procesul decizional.
Există o diversitate de modele dezvoltate în toată lumea pentru facilitarea participării persoanelor
vulnerabile/fără resurse/din comunitățile marginalizate, în procesul decizional, sau, pur și simplu, în
problemele comunității.
Chiar înainte de obligația transparenței decizionale, reglementate prin Legea nr. 52/2003 republicată,
s-au dezvoltat, fie prin reglementări la nivel național, fie prin inițiative locale, sau doar prin proiecte
ale ONG, forme de consultare publică, ori specifice pe domenii, ori specifice pe categorii de
cetățeni, fie cu rol de formare, fie cu rol de reprezentare efectivă și participare cu identificare
de probleme și de soluții.
Ex:
 proiectul PAL-TIN – Participarea TINerilor la Administrarea Locală (1994);
 sfatul bătrânilor38(1996)
 comitetele consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice, în cadrul
prefecturilor39 (2004)
 structurile comunitare consultative (2004)
De asemenea, a fost acordată o atenţie deosebită în respectarea principiului egalității de șanse în

participarea grupurilor vulnerabile la programele de interes național sau locale – sportive, culturale,
etc.
Spre ex.1: Programul naţional de utilitate publică "România în mişcare" (aprobat prin Ordinul nr.
MTS nr. 445/2018). Beneficiarii Programului sunt cetăţeni din toate categoriile sociale începând cu
vârsta de 6 ani, în egală măsură femei şi bărbaţi/fete şi băieţi, din mediul urban şi rural, persoane cu
oportunităţi reduse şi cu dizabilităţi, respectiv, persoanele sau familiile care sunt expuse riscului de
excluziune socială în sensul Strategiei naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei
pentru perioada 2015 - 2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 383/2015.
Spre ex.2: Programul de centre de tineret, având ca obiectiv, printre altele, deprinderea de
competenţe, abilităţi şi aptitudini pentru participarea activă a tinerilor la viaţa comunităţii şi
integrarea lor în societate (2018)40;
38
În 1996 s-a înființat comitetul consultativ “Sfatul Bătranilor”, ca un organism cu caracter obștesc aflat în apropierea Primarului Sectorului 1 și
orientat către implicarea cetățenească și către creșterea performanțelor administrației publice;
39
HG nr. 499/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea comitetelor consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice, în
cadrul prefecturilor;
40
Metodologia privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea centrelor de tineret în cadrul Programului de centre de tineret, aprobată prin Ordinul MTS
nr. 455/2019 din 12 martie 2019.
Totuși, asigurarea participării și a reprezentativității unor categorii de oameni a căror
vulnerabilitate presupune nu doar lipsa resurselor financiare, fizice, intelectuale, grup suport,
etc. dar chiar dificultăți în formularea, reprezentarea și susținerea propriilor interese, incapacitatea
de a alege și de a-și controla emoțiile în special în situații dificile, fără a se angaja într-un
comportament auto-distructiv, presupune suport din partea asistentului social.
Aceasta reprezintă o schimbare semnificativă pentru persoanele din comunitățile marginalizate. Din
aceste considerente, printre activitățile serviciului de asistență comunitară, pentru promovarea unui
stil de viață sănătos și activ sunt enumerate, cu titlu de excemplu și facilitarea accesului la servicii
medicale, organizarea acţiunilor şi/sau promovarea participării la activităţi de educaţie fizică sau
sportive, organizarea evenimentelor şi/sau facilitarea accesului la activităţi culturale şi artistice,
excursii şi drumeţii, promovarea activităţilor de voluntariat etc.;41
SFATURI PRACTICE
1. Elementul cheie al serviciilor sociale comunitare este prevenirea. Chiar și pentru situațiile în
care populația are deja nevoie de servicii mai concrete decât informarea, acțiunile de
prevenire limitează sau elimină situațiile sociale, psihologice sau de altă natură care ar cauza
sau ar agrava starea de sănătate, dificultățile emoționale, etc. ale persoanei/familiei, dar și alte
probleme socio-economice la nivelul comunității.
Identificarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup şi elaborarea

planurilor de intervenţie pentru prevenirea, combaterea şi soluţionarea situaţiilor de dificultate
se realizează, în condiţiile legilor speciale, de către asistenţii sociali, în conformitate cu
atribuţiile ce le revin potrivit statutului asistentului social şi regulamentelor interne ale
angajatorilor, respectiv fişei postului. Autorităţile administraţiei publice locale angajează
asistenţi sociali sau contractează serviciile acestora pentru realizarea acestor activități cu
respectarea raportului de un asistent social la maximum 300 de beneficiari.
Legea asistenței sociale nr.292/2011 prevede obligația statului de a interveni, prin autoritățile
administrației publice locale și centrale de a asigura șanse egale de dezvoltare și de a interveni
prin beneficii și servicii sociale acordate în sistem integrat cu alte servicii de interes general,
în situația în care persoana nu poate depăși singură sau cu sprijinul familiei situația de
dificultate în care se află.
Codul Administrativ sancționează neluarea măsurilor necesare, stabilite de lege, de către
primar sau președintele consiliului județean, în calitatea acestora de reprezentanți ai statului în
unitățile administrativ-teritoriale.
De asemenea, Mecanismul pentru prevenirea torturii și relelor tratamente eligibil să evalueze
respectarea drepturilor omului în sistemul de sănătate și de asistență socială, solicită AAPL
41
Anexa nr.7, Ordinul MMJS nr.29/2019.
asigurarea asistenței sociale prestate profesionist pentru a se asigura respectarea drepturilor
omului.
2. Atât PAC42, cât și planul inițial de intervenție au ca obiectiv nu doar combaterea riscului de
marginalizare și excluziune socială şi soluţionarea situaţiilor de dificultate, dar și, în mod
constant, prevenirea.
Prevenirea acoperă toate categoriile de beneficiari și toate domeniile serviciilor publice de
interes general – prevenirea separării copilului de familia sa, a părăsirii timpurie a școlii, a
tulburărilor psihice și asigurării sănătății mintale, a violenţei în familie, a instituționalizării
persoanelor dependente, etc.
3. Nu ezitați că cereți sprijin instituțiilor județene, chiar și pentru serviciile de prevenire, Deși
prevenirea este în primul rând responsabilitatea primăriei/administrației publice de
proximitate, potrivit legii și principiului subsidiarității.
Legea asistenței sociale și Codul administrativ prevăd obligația colaborării între UAT.
Potrivit prevederilor art.156 (2) din Codul administrativ, în calitate de reprezentant al statului,
primarul poate solicita prefectului, în condițiile legii, sprijinul conducătorilor serviciilor
publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației
publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, dacă sarcinile ce îi revin nu pot fi
rezolvate prin aparatul de specialitate.
Serviciile comunitare integrate pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale sunt parte din
programul de acțiuni comunitare pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale, iar
obiectivele de combatere a sărăciei și excluziunii sociale în UAT și la nivelul județului se
regăsesc în planul judeţean din domeniul incluziunii sociale şi protecţiei sociale;
Comisiile judeţene de incluziune socială şi cea a municipiului Bucureşti sunt constituite la

nivelul instituţiei prefectului şi funcţionează în cadrul mecanismului naţional pentru
promovarea incluziunii sociale în România aprobat prin hotărâre a Guvernului.43
Extras art. 53 din Legea asistenței sociale nr.292/2011

ART. 53 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011:
(1) Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială se înscriu în cadrul general de
acţiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură oportunităţile şi resursele
necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod deplin la viaţa economică, socială şi culturală a
societăţii, precum şi la procesul de luare a deciziilor care privesc viaţa şi accesul lor la drepturile fundamentale.
(2) Pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, prin politicile publice iniţiate, statul:
a) asigură accesul persoanelor vulnerabile la unele drepturi fundamentale, cum ar fi: dreptul la locuinţă, la asistenţă
socială şi medicală, la educaţie şi la loc de muncă;
b) instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor, familiilor şi grupurilor defavorizate.
(3) Armonizarea politicilor destinate cunoaşterii, prevenirii şi combaterii situaţiilor care determină sărăcia şi riscul
de excluziune socială se realizează în cadrul mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale, constituit
42
Grupurile şi comunităţile aflate în situaţii de dificultate beneficiază de servicii sociale, în cadrul programelor de acţiune comunitară destinate
prevenirii şi combaterii riscului de marginalizare şi excluziune socială, aprobate prin hotărâri ale consiliilor judeţene/locale.
43
Art.117 din Legea asistenței sociale nr.292/2011;
conform legii, cu participarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a reprezentanţilor organizaţiilor
societăţii civile.
(4) În cadrul acţiunilor multidimensionale ale procesului de incluziune socială se înscriu şi activităţile din domeniul
economiei sociale, orientate spre generarea sau asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele prevăzute la alin. (1).
Organizarea şi funcţionarea sectorului economiei sociale se reglementează prin lege specială.
RESURSE:
 http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/legislatie/asistenta-sociala/servicii-sociale-si-
incluziune-sociala
 edu.gov.ro
 ms.gov.ro
 https://www.unicef.org/romania/media/656/file/Experts%E2%80%99%20supporting
%20document%20to%20the%20%22Bucharest%20EU%20Children's%20Declaration
%22.pdf
 https://www.ahaprocess.com/aha-locations/
Identificarea. Pregătirea evaluării inițiale.

Acordul persoanei și confidențialitatea
Identificarea cazului (IFSW – Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali) – căutarea și

identificarea acelor persoane sau grupuri de persoane vulnerabile sau care se află în dificultate și
pentru care asistenții sociali sau instituțiile au responsabilitatea să acorde serviciile necesare.
În sistemul național de asistență socială din România, intră în această categorie asistentul social din
unitățile sanitare44, inclusiv din unitățile medico-sociale, activitatea de screening a asistenței medicale
comunitare45, anchetele sociologice pentru identificarea populației vulnerabile realizate de serviciul
public de asistență socială46, etc.
SPAS are rolul de realizare a diagnozei sociale la nivelul unităţii administrativ-teritoriale respective,
prin evaluarea nevoilor sociale ale comunităţii, realizarea de sondaje şi anchete sociale, valorificarea
potenţialului comunităţii în vederea prevenirii şi depistării precoce a situaţiilor de neglijare, abuz,
abandon, violenţă, a cazurilor de risc de excluziune socială, etc.
AMC - Principalele caracteristici care sunt avute în vedere la catagrafierea populaţiei sunt
reprezentate de: nivelul socioeconomic al gospodăriei, numărul membrilor gospodăriei, genul şi
vârsta membrilor familiei, condiţiile de locuit, starea de igienă a gospodăriei, statutul de încadrare în
44
Maternități, spitale de boli cronice, etc.;
45
Examinarea iniţială, aplicată "în masă", care constă în aplicarea unui ansamblu de procedee şi tehnici de investigaţie unei populaţii în scopul
identificării prezumtive a unei boli, anomalii sau a unor factori de risc (NM OUG18),
46
Legea asistenței sociale nr.292/2011, art. 112 (2) lit. g) efectuează sondaje şi anchete sociale pentru depistarea precoce a cazurilor de risc de
excluziune socială sau a altor situaţii de necesitate a membrilor comunităţii şi, în funcţie de situaţiile constatate, propun măsuri adecvate în vederea
sprijinirii acestor persoane;
muncă a membrilor familiei şi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, starea curentă de sănătate
şi eventuale patologii cronice ale fiecărui membru al familiei, statusul privind serviciile preventive -
cum ar fi vaccinare şi screening, conform vârstei, riscuri personale şi familiale, alte caracteristici
specifice populaţiei din colectivităţile locale deservite.
ORDIN Nr. 1254/2018 din 16 martie 2018 pentru aprobarea Instrumentului de monitorizare privind
implementarea Strategiei naţionale "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi" 2016
– 2020, prevede (Măsura 2.1., art. 11 47) - Depistarea precoce, prin examene de screening
standardizate ale nou-născuţilor, a acelor boli care pot conduce la dizabilitate.
Prevenția secundară (IFSW) – eforturile pentru limintarea extinderii sau agravării unei probleme
prin identificarea din timp a existenței acesteia, identificarea din timp/devreme a cazului, izolarea
problemei astfel încâ efectele ei asupra altor oameni sau situații să fie minime și intervenția/terapia
din timp.
Pregatirea evaluării inițiale

Deși Legea asistenței sociale nr. 292/2011 și standardele minime de calitate prevăd ca primă etapă în
procesul de acordare a serviciilor sociale evaluarea inițială, asistentul social/furnizor de servicii
sociale trebuie să aibă în vedere realizarea etapelor preliminare și pregătirea evaluării inițiale.
Helping in Child Protective Services: A Competency-Based Casework Handbook 48 recomandă 7
etape ale procesului de anchetă socială/intervenție socială, iar înainte de evaluarea ințială propune
etape de preluare (intake). Această primă etapă include:
a) primirea raportului sau a referirii cazului;
b) identificarea persoanelor care ar putea avea legătură cu cazul și verificarea înregistrărilor
existente;
c) verificarea documentului de referire – dacă este adecvat, etc.
d) realizarea înregistrării cazului.
Social casework este, potrivit Dicționarului de asistență socială al IFSW, the orientation, value
system, and type of practice used by professional social workers in which psyhosocial, behavioral,
and systems concepts are translated into skills designed to help individuals and families solve
intrapsychic, interpersonal, socioeconomic and environemnetal problems through direct face-to-face
relationships.
Information Model - is basing its initial assessment on existing assessments and information from
services currently working with the family to develop an intelligence report. This is then used to
assess families’ needs and identify actions, including additional specialist assessments, which may be
47
ART. 11 Activitatea de monitorizare a atingerii indicatorilor de rezultat pe direcţia strategică de acţiune nr. VII Sănătate urmăreşte obiectivul general:
"Asigurarea accesului echitabil al persoanelor cu dizabilităţi la servicii şi facilităţi de sănătate de calitate, care acordă atenţie problemelor specifice
de gen, la un cost rezonabil şi cât mai aproape posibil de comunităţile în care acestea trăiesc " şi vizează următoarele măsuri aferente obiectivelor
specifice:
48
evaluarea
required. The approach is focused on bringing existing information together and identifying gaps,
i.e. – ”What don’t we know and it is important”, 49
Acordul persoanei și confidențialitatea

Acordul persoanei și respectarea confidențialității sunt principii esențiale în asistență socială.
Standardele minime de calitate prevăd indicatori de verificare în acest sens.
Relaţiile asistentului social cu beneficiarii serviciilor sale profesionale se bazează pe onestitate şi
confidenţialitate.
Extras din Codul deontologic al profesiei de asistent social – CNASR

ART. 26 (1) Asistentul social se bazează în activitatea profesională pe principiile respectării şi apărării intimităţii
beneficiarului, confidenţialităţii acestuia, precum şi pe principiul utilizării responsabile a informaţiilor obţinute în
timpul exercitării profesiei sau în legătură cu aceasta.
(2) Asistentul social nu poate solicita informaţii despre viaţa privată a beneficiarului serviciilor sale, decât în cazul în
care acestea sunt relevante pentru intervenţie, asistentul social având obligaţia păstrării confidenţialităţii în privinţa
acestora.
(3) În anumite situaţii, asistentul social poate dezvălui informaţii confidenţiale, cu acordul beneficiarilor sau ai
reprezentanţilor legali ai acestora, după caz.
(4) Asistenţii sociali pot dezvălui informaţii confidenţiale fără acordul beneficiarilor, în condiţiile legii şi ale actelor
normative adoptate în vederea executării acesteia sau atunci când nedezvăluirea acestora ar pune în pericol viaţa,
integritatea fizică a beneficiarilor sau a altor persoane.
(5) Asistentul social informează beneficiarii serviciilor de asistenţă socială despre încălcarea confidenţialităţii
informaţiilor pe care le deţin în legătură cu aceştia, motivaţia avută în vedere, precum şi despre posibilele consecinţe, în
condiţiile legii.
(6) Asistentul social trebuie să păstreze confidenţialitatea asupra identităţii beneficiarilor, atunci când acesta prezintă
informaţii în mass-media, în condiţiile legii.
ART. 28
(1) Accesul la documentele beneficiarilor şi transferul acestora se realizează astfel încât să se asigure protecţia
deplină a informaţiilor confidenţiale conţinute.
(2) Accesul la documentele beneficiarilor este permis profesioniştilor care lucrează în echipa pluridisciplinară,
supervizorilor sau coordonatorilor activităţii profesionale de asistenţă socială, precum şi altor persoane autorizate în
condiţiile legii.
(3) La cerere, beneficiarii au acces la informaţii din propriile dosare, în măsura în care asistentul social apreciază că
acestea servesc intereselor lor şi nu prejudiciază alte persoane.
(4) La încheierea serviciilor, asistentul social are responsabilitatea de a arhiva dosarele clienţilor pentru a asigura
accesul la informaţie în viitor şi protecţia informaţiilor confidenţiale.
Protecția datelor cu caracter personal nu reprezintă o noutate în domeniul asistenței sociale. În afara
obligațiilor prevăzute în codurile de etică, din anul 2001 sunt reglementate prevederi cu privire la
protecția datelor cu caracter personale, prin Legea nr. 677/2001, abrogată prin Legea nr.129/2018, din
data de 25 mai 2018, dată de la care sunt aplicabile prevederile REGULAMENTULUI (UE) 2016/679
din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu
49
Department for education family assessment UK, Sally Kendall, John Rodger and Helen Palmer, The use of whole family assessment to identify the
needs of families with multiple problems, 2010,
https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/181688/DFE-RR045.pdf
caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE
(Regulamentul general privind protecţia datelor) (Text cu relevanţă pentru SEE).
Regulamentul poate fi consultat pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
Din Regulament: ”De asemenea, acest drept nu ar trebui să aducă atingere dreptului persoanei
vizate de a obține ștergerea datelor cu caracter personal și limitărilor dreptului respectiv, astfel cum
sunt prevăzute în prezentul regulament, și nu ar trebui, în special, să implice ștergerea acelor date
cu caracter personal referitoare la persoana vizată care au fost furnizate de către aceasta în vederea
executării unui contract, în măsura în care și atât timp cât datele respective sunt necesare pentru
executarea contractului.”
Evaluarea (potrivit IFSW - Federaţiei Internaţionale a Asistenţilor Sociali) – este procesul prin care se
determină natura, cauza, evoluția și prognosticul unei probleme precum și persoanele și situațiile implicate; în
egală măsură, evaluarea reprezintă şi funcția asistenței sociale de a investiga și înțelege o problemă, cauzele
acesteia și ce poate fi schimbat pentru a o reduce sau pentru a o rezolva.
Helping in Child Protective Services: A Competency-Based Casework Handbook 50 include 10 etape

ale evaluării inițiale:
1. realizarea contactului inițial cu copilul și familia;
2. realizarea vizitelor subsecvente;
3. evaluarea stării de dificultate a copilului;
4. evaluarea posibilității ca situația de risc să persiste;
5. evaluarea indicatorilor familiali referitori la abuz și neglijare;
6. determinarea dacă abuzul și neglijarea există și menținerea cazului deschis;
7. determinarea necesității de a invoca autoritatea instanței pentru familie;
8. acordarea serviciilor de urgență dacă este cazul;
9. acordarea feedbackului persoanelor potrivite.
10. întocmirea raportului de evaluare.
Proceduri de referire. Semnalarea urgențelor
Definiția referirii. Vorbim despre referire dacă cerem instituției/FSS/specialistului către care referim
să participe cu suport/să intervină în baza unor indicii/informații rezultate direct din identificarea
cazului sau din evaluarea inițială. Referirea este utilizată atât în vederea realizării evaluării, cât și în
vederea acordării unor servicii.
Potrivit Dicționarului de asistență socială (IFSW, 1988) referirea este procesul de asistență socială
prin care o persoană este direcționată către o agenție/resursă/specialist care îi poate oferi serviciile de
care are nevoie. Acest proces presupune că sunt cunoscute atât resursele disponibile cât și nevoile
clientului. Referirea presupune, de asemena, facilitarea oportunității clientului de a accesa acele
servicii și urmărirea ulterioară pentru a se asigura că a avut într-adevăr loc întâlnirea/contactul.
50
Helping in Child Protective Services: A Competency-Based Casework Handbook, Patricia Schene, Ph.D. (Author), Nancy McDaniel, M.P.A.
(Author), Judee Filip, M.S.W. (Author), American Humane Association, Children's Division (Editor)
Potrivit unor autori, cum ar fi Brindis, Bard și Loomis, citați în Working Effectively with Systems to
Support Vulnerable Families, Practitioner’s Resource Guide, Strenghthening Families Toghether
Pilot ”familiile cu risc mare de vulnerabilitate au nevoie mai mult decât de o simplă referire”. Ei
subliniază nevoia de încurajare și suport suplimentar din parte specialiștilor, altfel, este posibil ca
aceste familii să nu acceseze serviciile.
Din aceste considerente, Legea asistenței sociale nr.292/2011, cu modificările și completările

ulterioare, în stabilirea etapelor procesului de acordare a serviciilor sociale prevede că, în cadrul
procesului de evaluare iniţială, persoana primeşte gratuit informaţiile referitoare la riscurile sociale
şi drepturile de protecţie socială de care poate beneficia, precum şi, după caz, consilierea necesară
în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate.
Obligația asistentului social pe perioada realizării evaluării inițiale nu se rezumă la ”colectarea”

informațiilor necesare realizării planului inițial de intervenție. Identificarea nevoilor individuale şi
familiale este un proces, nu o simplă activitate.
Pe tot parcursul realizării evaluării, asistentul social încurajează și acordă suport persoanei.
Potrivit prevederilor art.47, planul de intervenţie realizat în condiţiile alin. (2) se adresează
persoanei şi, după caz, familiei acesteia şi cuprinde măsurile de asistenţă socială, respectiv serviciile
recomandate pentru soluţionarea situaţiilor de nevoie sau risc social identificate, precum şi
beneficiile de asistenţă socială la care persoana are dreptul.
Implementarea planului de intervenție, nu presupune exclusiv referirea persoanei către serviciile

necesare pentru pentru soluţionarea situaţiilor de nevoie sau risc social identificate, precum şi
beneficiile de asistenţă socială la care persoana are dreptul.
Dacă pe parcursul evaluării inițiale asistentul social constată că persoana/familia a avut tentative de
accesare a unor servicii publice/drepturi sociale, etc și povestește că i s-a refuzat accesul la acele
servicii/drepturi.
Este necesar să înțeleagă care este motivul și realizeze demersurile necesare pentru a sprijini și dacă
este cazul pentru a pleda în favoarea rezolvării cerinței îndreptățite a beneficiarului.
Ex.:
1. să întocmească rapoarte de referire în mod profesionist, cu justificarea temeiului legal, a
motivelor rezultate din evaluarea cazului și a argumentelor profesionale și știintifice necesare;
2. Să solicite întâlniri/discuții/conferințe de caz între instituții/furnizorii de servicii, etc.
3. Să revină asupra solicitării de referire pe care a realizat-o către o altă instituție/furnizori și să
se asigure că serviciile au fost acordate. Dacă este cazul să aducă/pledeze pentru clarificările
necesare. Din aceste considerente întâlnirile periodice ale echpei comunitare integrate sunt
importante.
4. Să promoveze în mod constant o imagine pozitivă a persoanelor fără resurse, subliniind
calitățile pe care aceste persoane le au și le pot valorifica.
Exista mai multe rațiuni pentru pomovarea unei imagini pozitive a persoanei beneficiare.
În secţiunea Anexe, se regăsesc atât tipuri de referire enumerate cât şi un model raport de referire.
Semnalarea urgențelor
Potrivit legislației în vigoare în domenii specifice, situațiile de urgență trebuie semnalate imediat,
după caz, instituției responsabile.
Spre ex.1.: Metodologia-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în

reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de
intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc
de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi
victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state, aprobate prin HG nr. 49/2011 prevăd fișe
de referire de tip semnalare:
- fişa pentru semnalarea cazurilor de abuz şi/sau de neglijare a copilului;
- fişa pentru semnalarea cazurilor de exploatare a copiilor prin muncă.
Spre ex.2.: În domeniul violenței în familie, potrivit art.35^1 din Legea nr.217/2003 republicată,
intervenţia de urgenţă se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale prin intermediul unei
echipe mobile formate din reprezentanţi ai Serviciului Public de Asistenţă Socială, denumit în
continuare SPAS. Sunt reglementate standarde minime de calitate.
Spre ex.3.: NEGLIJARE/ABUZ PERSOANE VÂRSTNICE, 24 ore legea 17/2000
Spre ex.4.: ORICE FEL DE INFRACȚIUNI, Victime infracțiuni.
Strategia privind incluziunea sociala și combaterea saraciei aprobată prin HG nr. 383/2015 prevede
dezvoltarea unor proceduri de referire a cazurilor și a unor protocoale de cooperare intersectorială în
acest sens.
RESURSE:
Stabilirea priorităților de intervenție pentru a răspunde nevoilor persoanelor aflate în sărăcie –

adaptare după modelul FAST (Family Advocay and Support Tool) 51
Specialiștii din asistență socială și, în general, din serviciile publice care lucrează cu persoanele fără
resurse și, în special, cei care realizează activitate de teren, pot fi primele persoane care
află/identifică/constată/sunt martori/sunt sesizați, etc. despre situații care necesită intervenție de
urgență pentru a proteja viața, pentru a preveni agravarea situației, etc.
Sunt multe informații care pot fi colectate pe parcursul procesului de evaluare inițială. Pentru
valorificarea acestor informații într-un plan de intervenție cât mai eficient, asistenții sociali folosesc
51
http://praedfoundation.org/tools/the-family-advocacy-and-support-tool-fast/
diverse instrumente cum ar fi ”ancheta socială”, genograma, ecomapa, timeline, ancheta bio-psiho-
socială, etc.
Este importat să avem în vedere faptul că aceste instrumente, nu reprezintă evaluarea în sine și nu
trebuie utilizate ca simple formulare, pentru că, într-adevăr, evaluarea este un proces, nu se rezumă la
un interviu ale cărui răspunsuri sunt consemnate într-un formular.
Ecoharta (IFSW) – reprezintă o diagramă folosită de asistenții sociali, terapeuții familiali și alți
specialiști pentru a ilustra/reproduce/descrie o varietate de influențe reciproce între client/beneficiar
și persoanele cu care el relaționează, instituțiile/serviciile publice relevante precum și influențele
mediului în care trăiește.
Genograma (IFSW) – este diagrama folosită în terapia de familie pentru a ilustra relațiile de familie
extinse până la cel puțin trei generații. Diagrama folosește cercuri pentru reprezentarea genului
feminin și pătrate pentru genul masculin, precum și linii orizontale pentru căsătorii. Liniile verticale
sunt desenate de la linia căsătoriei către alte cercuri și pătrate pentru ilustrarea copiilor. Diagrama
poate conține și alte simboluri sau termeni explicativi pentru a indica evenimentele critice cum ar fi
moartea, divorțul, recăsătoria sau pentru a releva un anumit comportament care apare frecvent.
SFATURI PRACTICE
 Identificarea elementelor din instrumentele de evaluare prevăzute în legislația în vigoare – fie
legea asistenței sociale, fie legile speciale, inclusiv legislația secundară;
 Solicitarea punctuală a îndrumării metodologice de la instituția responsabilă – fie la nivel de
județ, fie la nivel central – MMJS și instituțiile subordonate,
RESURSE:
 http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/legislatie/asistenta-sociala/servicii-sociale-si-
incluziune-sociala;
Exemplul nr. 1 din Developping an Integrated Assessment Tool

for the Health and Social Care of Older People
Exemplul nr.1:
În Developing an Integrated Assessment Tool for the Health and Social Care of Older People, Brian J. Taylor, British
Journal of Social Work Advance Access published October 11, 2011propune un instrument flexibil – nucleul evaluării/
evaluarea de bază, care poate fi folosit în orice evaluare și care acoperă trei din cele zece necesare de evaluat în relația
cu persoanele vârstnice: sănătatea fizică, mentală și starea emoțională; urgențele și luarea deciziilor. Celelalte 7
domenii sunt: managementul medicației, comunicare și funcționarea senzorială, deplasare și mișcare, îngrijire
personală și activități de bază ale vieții zilnice, condițiile de locuit, relațiile, activitatea/ocupare, finanțe și timp liber.
(...)
Această evaluarea de bază poate fi realizată de orice specialist din domeniul sănătății și asistenței sociale.
Potrivit lui Taylor, prin proiectarea evaluării de bază care urmează să fie completată de orice profesionist în
domeniul sănătății și asistenței sociale în orice cadru, introducerea instrumentului unic de evaluare ar trebui să
permită prevenirea intervențiilor instituționale și inutile în cazul persoanelor în vârstă dependente printr-o
identificare mai clară a nevoii într-un stagiu incipient.
În domeniul persoanelor vârstnice, potrivit art.4 din Legea nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală
sau parţială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei
naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţă.
Criteriile de încadrare în grade de dependenţă se stabilesc prin evaluarea statusului funcţional, senzorial şi psihoafectiv
al persoanei vârstnice. Fişa de evaluare sociomedicală (geriatrică) prezentată în anexa nr. 3 la HG nr.886/2000,
cuprinde astfel de informații.
Grila este completata de o echipa de specialisti, printre care asistent social și medic.
Existența unei rubrici dedicate pentru urgențe și asistarea în luarea deciziilor ar reprezenta un pas în asigurarea calității
serviciilor sociale, respectarea autodeterminării, deciziilor persoanei cu privire la opțiunile personale.
Exemplul nr.2. Despre FAST - Instrumentul de sprijin și advocacy pentru familie

Exemplul nr.2:
FAST - Instrumentul de sprijin și advocacy pentru familie
FAST a fost elaborat de Dr. John Lyons de la fundația Praed și a fost ulterior perfecționat de practicienii din domeniul
asistenței sociale din Singapore. Instrumentul/unealta este conceput ca fiind un rezultat al procesului de evaluare, care
ajută la formularea planurilor de caz (case plans). Fiind un instrument de comunicare, design-ul său se bazează mai
degrabă pe comunicare decât pe teoriile psihometrice. Faptul că este un instrument de măsurare a comunicării
(communimetric) înseamnă că poate fi util în facilitarea unui limbaj comun în domeniul serviciilor sociale.
Principii utile în utilizarea FAST:
1. FAST nu este un instrument de evaluare.
Este un rezultat al procesului de evaluare.
2. Beneficiarii rămân în centrul practicii de asistență socială.
Poate există tendința de a depinde total de un instrument și de a-l utiliza mecanic pentru a evalua complexitatea și
riscurile unui caz. Pentru a evita acest lucru, nu trebuie pierdut din vedere faptul că relațiile interpersonale rămân
elementul central al practicii în managementul de caz (casework).
3. FAST este conceput pentru a facilita comunicarea eficientă a unei viziuni comune la diferite niveluri (de exemplu
între diferite organizații, între supervizor și supervizat, între practicienii în asistență socială în cazul transferului unui
dosar etc). De asemenea, FAST poate ajuta în ceea ce privește prioritizarea scopurilor intervenției.
Referitor la organizațiile care acordă servicii sociale, instrumentul FAST poate fi util în măsurarea gradului de încărcare
a cazurilor (caseloads) pe baza complexității și a riscurilor identificate.
Faptul de a considera instrumentul ca fiind un alt proces administrativ care generează și mai multă birocrație
(paperwork) va submina eficiența acestei unelte.
4. FAST descrie ceea ce se întâmplă și nu de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă. Astfel descrie doar problemele cu care
o familie se confruntă, fără a încerca să explice de ce familia se confruntă cu aceste probleme.
Practicienii în asistență socială ar trebui să facă referire la teoriile în asistență socială în vederea elaborării de moduri
creative de intervenție și de rezolvare a problemelor identificate.
5. FAST poate fi utilizat în colaborare, de exemplu cu un supervizor sau cu colegii, pentru a ajunge la un consens.
Utilizarea FAST în procesul de colaborare și într-un mod etic.
În încercarea de a lucra în mod colaborativ și etic cu acest instrument de lucru, ar fi util ca practicienii în asistență
socială să adreseze beneficiarilor aceste întrebări în activitatea desfășurată:
Întrebările în faza anterioară interviului:
- Introducerea conceptului FAST persoanelor asistate;
- Există anumite îngrijorări din partea dumneavoastră în ceea ce privește utilizarea acestui instrument de lucru?
- Dacă v-ar deranja ceva cu privire la întrebările pe care vi le adresez, cum mi-ați comunica acest lucru?
- Ai experiență în ceea ce privește utilizarea unui chestionar sau al altui instrument utilizat de către un practician? Cum
au fost acele experiențe pentru dumneavoastră?
Întrebări ulterioare interviului:
- A fost interviul util pentru dumneavoastră? În ce mod a fost util? În ce mod nu a fost util?
- A existat ceva ce dumneavoastră ați sperat să vă întreb, dar nu s-a întâmplat?
- A schimbat acest interviu modul în care percepeți situația dumneavoastră de viață actuală?
- Aceste (descrieți problemele identificate) sunt câteva dintre problemele identificate. Ce credeți despre acestea? Sunteți
de acord/nu sunteți de acord cu oricare dintre acestea?
- Aceste (descrieți problemele) sunt câteva provocări la care ar trebui să lucrăm. Vreți să adăugăm sau să eliminăm una
sau mai multe dintre probleme?
Cum poate fi integrat FAST în managementul de caz?

FAST poate fi integrat în procesele implicate în managementul de caz, cum ar fi în etapa de implicare a beneficiarilor,
planificarea cazului, supervizarea cazului și planificarea serviciilor sociale. O analiză a rezultatelor FAST poate ajuta
practicienii în asistență socială în analizarea cazului și în prioritizarea intervențiilor mai eficient.
FAST poate ajuta practicienii din domeniul asistenței sociale să urmărească evoluția familiei la diferite intervale de
timp. Compararea rezultatelor FAST pentru același element la diferite momente permite practicienilor să urmărească
progresul pe care familia respectivă l-a realizat.
FAST furnizează informații pentru evaluări și planuri de intervenție/individualizate (case plans).
Integrarea FAST în supervizare

FAST îl ajută pe supervizor să identifice nevoile de training ale persoanei supervizate în timpul discuției cu privire la
rezultatele FAST.
Practicienii din domeniul asistenței sociale utilizează diferite teorii în practica lor. Utilizarea FAST în supervizare este
utilă în crearea unui limbaj comun între supervizor și persoana supervizată. Rezultatele FAST îl ajută pe supervizor să
identifice problemele cu care se confruntă familia și să îl sprijine pe supervizat în analiza cazului și prioritizarea
intervențiilor.
Analiza rezultatelor FAST ale diferitelor domenii ale acestui instrument, în momente diferite, poate fi utilizat ca raport
de progres în supervizare. Acest fapt va crea terenul pentru discuții îmbogățite și ghidate cu privire la progresul
familiei.
----------
Având în vedere că situația familiei este dinamică, este important să se aplice din nou FAST în momentele de criză sau
de tranziție pentru că rezultatele acestui instrument se vor schimba în aceste conjuncturi și astfel vor fi necesare
intervenții diferite pentru a adresa noile nevoi apărute.
Implicarea membrilor familiei pentru care s-a aplicat FAST și împărtășirea schimbărilor rezultate cu aceștia astfel încât
membrii de familie să fie martorii schimbărilor unor domenii cheie din instrumentul FAST la diferite momente poate fi
o sursă de motivație în direcția acțiunii privind scopurile familiei.
http://praedfoundation.org/tools/the-family-advocacy-and-support-tool-fast/
Planul de intervenție
Elaborarea planului de intervenție (PII)

Scurtă descriere
Elaborarea PII se recomandă a fi realizată în termen de maxim de 3 zile, după finalizarea evaluării
inițiale a situației persoanei/familiei/gospodăriei afectate de sărăcie (completarea cererii unice de
acordare a serviciilor integrate, listarea vulnerabilităților care se potrivesc
persoanei/familiei/gospodăriei și completarea Fişelor de evaluare.
La baza elaborării planului inițial de intervenție stau rezultatele autoevaluării
beneficiarului/beneficiarilor din cadrul Cererii unice de acordare a serviciilor integrate și lista
vulnerabilităților care necesită acțiune și acțiune imediată (scorate cu 2 și 3 în cadrul Fişa de
evaluare-identificarea priorităţilor de intervenţie în situaţii de urgenţă).
PII trebuie să includă, de asemenea, acțiuni de monitorizare a situației persoanei/familiei/gospodăriei

cu o anumită frecvență stabilită, în funcție de nivelul de risc și de necesitățile care au fost determinate
în urma evaluării. Acțiunile incluse în PII trebuie să fie planificate pe termen scurt/imediat, pe termen
mediu și termen lung.
Copiii, părinții și vârstnicii ar trebui să fie implicați pe cât posibil în stabilirea obiectivelor și
acțiunilor din PII. În cazul copiilor, în funcție de necesitate, managerul de caz poate convoca o
ședință oficială de planificare, care implică și alte persoane importante din viața copilului, precum și
alți prestatori de servicii și autorități competente.
Managerul de caz este persoana principală de contact pentru persoana/familia afectată de sărăcie și
excluziune socială pe întregul proces de prestare a serviciilor. El este responsabil de coordonarea și
monitorizarea acțiunilor realizate de către specialiștii din cadrul SCI, alte structuri, organizații și
persoane implicate în acest caz. Managerul de caz trebuie să se asigure că se fac progrese în direcția
obiectivelor stabilite în PII.
Structura PII
PII este constituit din trei părți. Prima parte include obiective și acțiuni necesare pentru îmbunătățirea
fiecărui domeniu din viața copiilor din familie care e afectat de sărăcie și excluziune socială și pentru
prevenirea situațiilor de risc la care sunt expuși aceștia. Partea a doua a PII include obiective și
acțiuni necesare pentru soluționarea de către părinți a problemelor/situațiilor care duc la sărăcie și
excluziune socială, pentru consolidarea familiei și responsabilizarea părinților pentru satisfacerea
necesităților fiecărui membru al familiei.
Partea a treia din PII include obiective și acțiuni axate pe soluționarea problemelor/situațiilor pe care
le trăiesc vârstnicii din familie din cauză stării de sărăcie și excluziune socială, pe prevenirea
situațiilor de risc la care sunt expuși vârstnicii din familie și pe modul de satisfacere a nevoilor
acestora.
În procesul de planificare, nevoile care necesită acțiune și acțiune imediată rezultate din completarea
Instrumentului suport integrat acordat persoanei/familiei aflată în situația de sărăcie și excluziune
socială se transformă în obiective/rezultate așteptate, spre realizarea cărora sunt orientate toate
acțiunile planificate.
Acțiunile planificate vor contribui la asigurarea bunăstării membrilor familiei/gospodăriei și la

dobândirea independenței economice care ajută familia să devină funcțională. Acțiunile planificate
trebuie să fie orientate spre diminuarea punctelor slabe constatate la membrii familiei afectați de
sărăcie și excluziune socială, prin consolidarea punctelor forte. Acțiunile planificate pot fi adresate
părinților (ce trebuie dezvoltat/consolidat la părinți pentru a depăși situația de sărăcie și excluziune
socială în care se află, ce trebuie să facă aceștia pentru a preveni expunerea copiilor la situații de
risc/vulnerabilitate), consilierilor școlari/mediatorilor şcolari/cadrelor didactice/educatorilor (cum pot
accesa copiii și părinții servicii educaționale, cum pot susține copiii în obținerea rezultatelor școlare,
cum pot ajuta părinții să devină mai buni în rolul lor de părinți, precum și ce poate face instituţia de
învăţământ pentru copii, pentru a compensa implicarea redusă a părinților sau pentru a completa
eforturile părinților), asistenților medicali comunitari/medicilor de familie/(cum să fie asigurați și să
beneficieze de servicii medicale membrii familiei, cum să stimuleze părinții să ofere copilului
îngrijire adecvată, cum să contacteze medicii specialiști (la necesitate), cum să sprijine părinții în
dobândirea unui stil de viață sănătos și să dezvoltare deprinderi igienice la copil, să aibă acces la
acțiuni de prevenție/informare), etc.
La planificarea acțiunilor, accentul trebuie pus pe consolidarea capacității familiei de a deveni

independentă economic și de a putea lua decizii pe termen lung, precum și pe prevenirea situațiilor de
risc care îi afectează pe membrii familiei/gospodăriei prin implicarea membrilor ECI, a altor
profesioniști, a serviciilor și programelor de prevenire existente, a altor resurse din comunitate astfel
încât, în rezultat, familia să devină mai puternică și capabilă să depășească situația de sărăcie și
excluziune socială în care se află.
Managerul de caz planifică totodata acțiuni care vizează reziliența parentală și care poate fi
consolidată prin: “adoptarea unei atitudini pozitive față de familie, bazate pe punctele forte ale
acesteia; susținerea familiei în calitate de factor principal de decizie în procesul de planificare a
lucrului pe caz; încurajarea părinților să-și analizeze propriile experiențe traumatizante ca să înțeleagă
cum îi influențează aceste experiențe în prezent; înțelegerea că rolul de părinte, în sine, este stresant.
Managerul de caz trebuie să le ofere părinților/îngrijitorilor suport pentru dezvoltarea capacității de
control al stresului în rolul de părinți, în valorificarea punctelor forte ale acestora, precum și să-i
susțină în luarea unor decizii constructive”52.
La sfârșitul PII managerul de caz notează opinia membrilor familiei (copii-în funcție de vârsta și
capacitatea acestora-, părinți, vârstnici) privind acțiunile incluse în PII și acordul de a se implica în
realizarea acestora. Opiniile privind acțiunile propuse se pot obține în cadrul întâlnirii de planificare,
dacă membrii familiei/gospodăriei sunt invitați sau ulterior printr-o discuție purtată de către asistentul
social/managerul de caz cu membrii familiei/gospodăriei cu privire la planul propus de echipa
comunitară integrată în vederea soluționării situației de sărăcie și excluziune socială.
De asemenea, se notează în plan numele participanților la elaborarea PII, funcția și instituția pe care o
reprezintă.
La această etapă se recomandă semnarea Contractului de Servicii Sociale între beneficiar/familie și

managerul de caz/Reprezentant legal UAT. Utilizarea contractului de servicii în relația cu
beneficiarul are rolul de a-l responsabiliza și implica în intervenție ca parte activă, de a-l ajută să
conștientizeze/înțeleagă propriile responsabilități. Nerespectarea termenelor acordului de colaborare
poate argumenta deciziile ulterioare ale managerului de caz cu privire la cazul respectiv (întreruperea
furnizării serviciilor, prelungirea perioadei de intervenție, reevaluarea situației cazului, etc).
52
ibidem, p.41
Contractul de Servicii Sociale, ca structură, include consimțământul beneficiarului de a participa la
elaborarea și realizarea PII pentru îmbunătățirea situației în care se află familia sa; consimțământul ca
informația personală să fie împărtășită cu alți specialiști implicați în rezolvarea problemelor familiei,
precum și consimțământul de încetare a intervențiilor în cazul nerespectării responsabilităților
asumate de către beneficiar.
Pentru a motiva beneficiarul să respecte condițiile Contractului de Servicii Sociale, managerul de caz
poate introduce în contract detalii (în funcție de caz) legate de responsabilitățile părților, care trebuie
să fie reflectate în Plan. Exemple de obligații ale beneficiarului: să respecte întâlnirile stabilite cu
asistentul social sau cu alți profesioniști, să informeze asistentul social despre schimbările survenite
în situația sa familială, socială sau profesională, să folosească ajutorul bănesc primit în corespundere
cu destinația acestuia, să se intereseze săptămânal de situația școlară a copiilor săi, să întreprindă
acțiuni pentru a se angaja în câmpul muncii, conform calificării și abilităților sale, să se prezinte la
medicul de familie care îi va lua în evidență, să coopereze cu medicul de familie, să facă reparație în
propria locuință, etc.
Implementarea planului inițial de intervenție (PII)
Managerul de caz, în colaborare cu membrii ECI și alți profesioniști relevanți în soluționarea cazului,
se asigură că membrii familiei/gospodăriei afectați de sărăcie și excluziune socială primesc suport în
vederea depășirii situației de dificultate în care se află.
Managerul de caz are responsabilitatea de a urmări realizarea obiectivelor din PII, pentru a se asigura
că dificultățile cu care se confruntă familia sunt cunoscute și pot fi depășite.
Managerul de caz trebuie să dețină informații cu privire la serviciile existente/dezvoltate/reorganizate
în cadrul rețelei existente la nivel de comunitate și județ, să dețină harta serviciilor sociale. Aceste
informații îi sunt utile în vederea referirii situației unui beneficiar.
În situațiile în care o nevoie/problemă a beneficiarului este referită către un serviciu existent la nivel
de comună/județ, managerul de caz acționează conform procedurilor de referire descrise în Anexa nr.
5 din volumul 1 al Manualului de proceduri.
Managerul de caz trebuie să discute cu membrii familiei/gospodăriei despre informația pe care ei sunt
de acord să o împărtășească cu alte servicii/organizații, despre modul în care ei doresc să fie
împărtășită informația, precum și perioada de timp pentru care acest consimțământ este valabil.
Monitorizarea implementării Planului initial de intervenție (PII)
Monitorizarea implementării PII implică verificarea faptului că beneficiarii primesc servicii adecvate
și că suportul oferit îl ajută să depășească situația de dificultate cu care se confruntă. Totodată, se
verifică dacă situația beneficiarilor se îmbunătățește, în conformitate cu PII, sau, din contra, se
menține/înrăutățește. Monitorizarea se efectuează cu regularitate pe parcursul lucrului pe caz, pentru
a se verifica dacă acțiunile și serviciile planificate au fost efectuate și oferite și dacă acestea au dus la
redresarea situației socio-economice a familiei.
Totodată, monitorizarea implementării este esențială pentru a ajuta managerul de caz să identifice
orice modificare în situația unui membru al familiei/gospodăriei, care ar putea necesita o revizuire și
o schimbare a PII. Ca parte a monitorizării, este important să fie luat în considerare și faptul apariției
unor factori de risc noi sau a creșterii gradului de risc a unor situații constatate în trecut. Acest lucru
ar putea impune necesitatea unor noi acțiuni urgente, care vor fi incluse în minuta și planul ședinței
ECI pe caz sau poate duce la revizuirea PII.
Revizuirea Planului inițial de intervenție (PII)
Revizuirea PII se face, de obicei, la intervale de timp stabilite în plan, precum şi ori de câte ori se
constată că situaţia persoanei/familiei regresează foarte mult. La revizuirea PII trebuie să fie luate în
considerare opiniile membrilor familiei/gospodăriei, pentru a-i implica să contribuie la deciziile luate.
Ședința de revizuire a planului trebuie să aibă loc după maximum 6 luni de la implementare și în caz
de necesitate. Fiecare ședință de revizuire a PIA trebuie să înceapă cu analiza implementării PII și a
recomandărilor făcute la ședința precedentă de revizuire, iar ulterior, să înceapă cu analiza
progreselor copiilor/părinților/persoanelor vârstnice înregistrate în perioada dintre ședințele de
revizuire a PII.
Pentru revizuirea PII managerul de caz analizează schimbările intervenite în situația
persoanei/familiei/gospodăriei, stabilește progresele înregistrate, constată efectele pe care le-a avut
intervenția asupra situației lor – este util să fie discutate cu beneficiarii înainte de ședința de revizuire.
De exemplu, la prima revizuire a PII se bifează acțiunile care au fost realizate în perioada de la
elaborarea PII și până la prima revizuire. Totodată, este rezervată o coloană unde se indică termenul
nou de realizare pentru acțiunea/acțiunile care nu s-au încheiat sau nu s-au realizat. Acțiunile noi
planificate în urma revizuirii se înscriu, în continuare, în partea PII unde sunt indicate acțiunile.
Pentru aceasta, la elaborarea PII, managerul de caz trebuie să lase loc la fiecare domeniu de
intervenție pentru a le completa în urma fiecărei revizuiri. La fel se procedează și la celelalte revizuiri
ale PII care vor urma. Documentul va ajuta managerului de caz să vadă în ansamblu acțiunile
planificate și realizarea acestora, precum și schimbările din PII în urma fiecărei revizuiri până la
închiderea cazului.
RESURSE:
Accesaţi model Plan intervenţie – documentul se regăseşte în format integral şi la sfârşitul
manualului, în ANEXA INSTRUMENTE AFERENTE MANAGEMENTULUI DE CAZ PENTRU
IMPLEMENTAREA PLANULUI DE INTERVENȚIE
Centrul comunitar online
Intervenția în stradă, colectarea și distribuirea ajutoarelor materiale, comunicarea și monitorizarea

situațiilor de risc (telefonul verde, monitorizare persoane vârstnice singure și bolnavi cronici cu
venituri mici, etc.), suportul acordat pentru realizarea unor activități instrumentale ale vieții zilnice,
micile reparații sau lucrările de amenajare a mediului ambiant, sprijinul pentru identificarea unei
locuințe, etc. sunt activități specifice serviciului de asistență comunitară. Serviciul de asistență
comunitară nu ar trebui să își limiteze activitatea la programe/acțiuni specifice adresate soluționării
situațiilor de vulnerabilitate utilizând metodele clasice de ajutor: vizitele la domiciliu și consilierea la
biroul asistentului social, sau în ședințe comune de caz.
De asemenea, printre activitățile desfășurate de către serviciul de asistență comunitară sunt și:
informarea publicului larg cu privire la necesitatea unui stil de viața sănătos, riscurile automedicației
și nerespectării tratamentului prescris și gratuit în anumite afecțiuni, cum ar fi TBC, beneficiile
educației, posiblitatea formării la vârsta adultă și oportunitatea de a beneficia de evaluarea
competențelor dobândite în sistem informal, oportunitățile de ocupare, șansele de a beneficia de
servicii gratuite de recuperare, facilități pentru inițiative economice, etc. sunt resurse esențiale pentru
populația vulnerabilă care ar trebui publicate pe pagina de internet a primariei, la o rubrică dedicată,
ușor de găsit și în format ușor de înțeles, inclusiv în versiunea „ușor de citit”.
Ex.
https://europa.eu/european-union/about-eu/easy-to-read_ro
Versiunea „ușor de citit” este menită să facă informațiile accesibile pentru cei cu dizabilități
intelectuale, astfel încât toată lumea să le poată înțelege.
Este relevant să menționăm demersul Profesorului de matematică Fatulescu la primul forum al ONG-
urilor din România, în anul 1992:
„Copiii cu handicap, inclusiv cei proveniți din medii socio-culturale defavorizate, vin la scoală
lipsiți de principala unealtă de învățare: un limbaj suficient de evoluat. De aceea, Fundația H a
conceput o serie de materiale didactice astfel construite încât să permită o comunicare bogată și
nuanțată cu elevii chiar când aceștia au un limbaj sărac.” (Pentru un învățământ adaptat copiilor
defavorizați, prof. Ștefan Fatulescu, Fundația H pentru învățământul la distanță destinat
persoanelor cu handicap, 11 noiembrie).
Principala misiune de prevenire a marginalizării și excluziunii sociale este în sarcina serviciului de

asistență comunitară prin asigurarea informării populației vulnerabile asupra formelor de spijin
imediat, de conştientizare şi sensibilizare socială, de sprijin în vederea menţinerii în comunitate a
persoanelor în dificultate și orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea
unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.
Serviciul public de asistență socială și instituțiile cu care a încheiat protocoale de colaborare își
asumă punctual responsabilitatea conținutului publicat.
Resursele online sunt încărcate de fiecare dintre membrii echipei interdisciplinare.

În activitatea lor de evaluare/consiliere/intervenție, membrii echipei recomandă, după caz,
beneficiarilor accesarea resurselor enumerate mai jos/sau le accesează împreună în cadrul întâlnirilor
individuale cu beneficiarii:
a. resursă comunitară/serviciu public gratuit pentru comunitate accesibil pe pagina de
internet a SPAS/UAT (inclusiv în situația în care SPAS este ADI la care UAT este
membru asociat în acest scop și sau județ), sau pe pagina DGASPC în cazul în care
acesta găzduiește site-urile UAT din proiect care n-au pagină web;
b. informații utile în format ușor de citit/simplificat pentru persoane, public, familie,
copii, etc.
c. materiale de prezentare servicii (AMC, medici de familie, ocupare, școală, programe
de educație, locuințe sociale – condiții accesare, tarife, date de contact, etc.)
d. aplicații de dezvoltare personală – aplicații software;
e. cursuri/tutoriale/coach online de instruire părinți, îngrijitori formali și informali,
persoane aflate în situații de dificultate, etc. Spre ex.: Programul de formare şi
îndrumare metodologică a personalului care lucrează în domeniul serviciilor sociale,
dar și a îngrijitorilor informali, voluntarilor, părinților. (Ordin 1086/2018, modelul-
cadru al Planului anual de acţiune privind serviciile sociale)
f. spațiu de întâlnire online pentru structurile comunitare consultative: programul
acestora, discuții, rezultate, opinii, decizii, etc.; Ex.: Forum, vizibil pe pagina de
internet a UAT/SPAS etc.
g. mecanism de monitorizare a situațiilor de discriminare după criterii economice/
sărăcie/ marginalizare, etc.
h. activități de voluntariat, activități culturale, activități sportive, etc.
i. informații disponibile pe pagina de internet a UAT/SPAS etc.
Principalele informații necesare pentru publicare utile atât specialiștilor, cât și publicului larg, sunt
prezentate în anexele de la sfârșitul manualului;
SFATURI PRACTICE
Editați materialele informative referitoare la serviciile comunitare integrate în format ușor de parcurs
și de înțeles, cu text esențializat și relevant pentru problematica pe care o abordează.
Sunt persoane care ar putea să depășească singure situația de dificultate în care se afla dacă ar avea
acces la un pachet minim de informații necesare cum ar fi: drepturi sociale, servicii existente în
comunitate, resurse de dezvoltare personală.
Aceste persoane se pot autoreferi, singura barieră în depășirea situației de dificultate fiind lipsa de
informare.
Asigurați-vă că permanent, pe pagina de internet a primariei la domeniul Centrul comunitar online
figurează informații necesare, dar și linkuri către alte resurse, care aparent nu sunt destinate
combaterii sărăciei, cum ar fi organizarea de evenimente culturale în comunitate, dezbateri publice,
etc.
RESURSE:
http://serviciicomunitare.ro/
Programul de acțiuni comunitare pentru prevenirea și combaterea riscului de

marginalizare și excluziune socială (PAC)
PAC – parte din procesul decizional al administrației publice locale
Potrivit ONU, sustenabilitatea înseamnă a răspunde nevoilor generației prezente fără a reduce
capacitatea generațiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.
Pentru a combate sărăcia în mod sustenabil, administrația publică locală și toate resursele
instituționale din comunitate își stabilesc ca obiective nu doar acordarea de beneficii de asistență
socială/ajutoare umanitare/activități filantropice, etc., ci și protejarea și dezvoltarea capacității
generațiilor viitoare de a fi independente economic. Aceasta presupune implementarea obligațiilor
specifice de serviciu public53 de către toate serviciile publice locale de interes general, asumarea de
către principalele servicii publice care au ca misiune schimbarea (școala și serviciile sociale) a
obiectivelor de dezvoltare umană/dezvoltarea personală, inclusiv dobândirea deprinderilor necesare
de gândire critică, de luare a deciziilor pe termen lung, de control al emoțiilor, fără a dezvolta
comportamente și obiceiuri autodistructive, etc.
În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, grupurile şi
comunităţile aflate în situaţii de dificultate beneficiază de servicii sociale, în cadrul programelor de
acţiune comunitară destinate prevenirii şi combaterii riscului de marginalizare şi excluziune
socială, aprobate prin hotărâri ale consiliilor judeţene/locale.
În conformitate cu prevederile Codului administrativ (CA) aprobat prin OUG nr.57/2019, consiliul
local aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii
administrativ-teritoriale. Tot el asigură cadrul necesar pentru funcționarea serviciilor publice de
interes local. Potrivit art.129 (7) sunt enumerate 17 domenii de interes general, printre care: educația,
serviciile sociale, sănătatea, cultura, tineretul, sportul, serviciile comunitare de utilități publice de
interes local, podurile și drumurile publice, evidența persoanelor, locuințele sociale, activitățile de
administrație social-comunitară, devoltarea urbană, punerea în valoarea a resurselor naturale,
serviciile comunitare de utilităţi publice de interes local, etc.
Prin activităţile de administraţie social-comunitară, CA menționează acţiunile prin care se
concretizează relaţia autorităţilor administraţiei publice locale cu persoanele juridice de drept
public sau de drept privat care au atribuţii în sfera activităţilor social-comunitare pe raza
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale;
În categoria serviciilor comunitare de utilităţi publice intră, potrivit prevederilor Legii serviciilor
comunitare de utilităţi publice nr.51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
totalitatea activităţilor care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public
general cu caracter social ale colectivităţilor locale, cu privire la:
a) alimentarea cu apă;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;
d) alimentarea cu energie termică în sistem centralizat;
e) salubrizarea localităţilor;
f) iluminatul public;
f^1) alimentarea cu gaze naturale;
h) transportul public local de călători.
53
Principiile calității, siguranței, accesibililității, egalității de tratament, accesului universal, drepturile utilizatorilor, etc.
Serviciile de utilităţi publice fac obiectul unor obligaţii specifice de serviciu public în scopul
asigurării unui nivel ridicat al calităţii siguranţei şi accesibilităţii, egalităţii de tratament,
promovării accesului universal şi a drepturilor utilizatorilor, au caracter economico-social și arie
de acoperie de dimensiuni locale: comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene;
Principalele elemente ale politicilor de dezvoltare urbană sunt 54: politicile de taxe locale, de alocare a
fondurilor, de educație, de transport public urban, politicile de combatere a sărăciei și de planificare
urbană.
În conformitate cu prevederile art. 19^1 (3) din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi
urbanismul, proiectele şi programele destinate aşezărilor informale se vor corela cu programele de
asistenţă socială ce pot viza fie o zonă afectată de insalubritate, de lipsa serviciilor şi de sărăcie, fie
una sau mai multe categorii de beneficiari ai măsurilor de asistenţă socială, prezenţi în mare măsură
în cadrul aşezării informale.
Așezarea informală, gruparea de minimum 3 unităţi destinate locuirii dezvoltate spontan, ocupate de
persoane sau familii care fac parte din grupuri vulnerabile (...) şi care nu au niciun drept asupra
imobilelor pe care le ocupă. Aşezările informale sunt situate de obicei la periferia localităţilor
urbane sau rurale, cuprind locuinţe improvizate, realizate din materiale recuperate, şi/sau locuinţe
realizate din materiale de construcţii convenţionale, iar prin localizarea şi caracteristicile
sociodemografice generează excluziune, segregare şi marginalizare socială. Prin situarea în zone de
risc natural (alunecări de teren, inundaţii), biologic (gropi de gunoi, depozite de deşeuri, situri
contaminate şi altele asemenea) sau antropic (zone de siguranţă sau zone de protecţie ale
obiectivelor Seveso, ale infrastructurilor tehnico-edilitare şi altele asemenea), unele aşezări
informale pun în pericol siguranţa şi sănătatea locuitorilor lor.
Potrivit din comisia pentru coordonarea implementării măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă a locuitorilor din aşezările informale reprezentanţi ai structurilor specializate
privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, control şi disciplină în construcţii, asistenţă socială şi
protecţia copilului de la nivel judeţean, sănătate publică, problemele romilor, de la nivelul
judeţean şi din unităţile administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora au fost identificate aşezări
informale, precum şi reprezentanţi ai comunităţilor din aşezările informale de pe teritoriul
judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Primarul în aria sa de competenţă, prin structurile specializate privind amenajarea teritoriului şi

urbanismul, control şi disciplină în construcţii, asistenţă socială şi sănătate publică, respectiv
poliţia locală, are, printre alte obligații și aceea de a realiza şi actualiza baza de date cu privire la
numărul de persoane ce locuiesc în aşezări informale, imobilele ocupate de acestea şi tipologia
aşezărilor informale, de a informa locuitorii din aşezările informale cu privire la prevederile legii și
de a iniţia un proces de consultare şi planificare participativă în vederea identificării de soluţii de
intervenţie adaptate specificului aşezării informale şi nevoilor comunităţii, sau, după caz, de a
54
potrivit WA Schultze (1974, Citat de Adrian Dan, 2002, Vicol, 2012);
asigură relocarea locuitorilor acestora (locuinţe sociale, fie prin sprijin în reconstrucţia
locuinţelor pe terenuri echipate edilitar, etc.);
De asemenea, serviciului public de asistență socială atât de la nivelul municipiilor, orașelor și

comunelor, cât și de la nivelul județului, îi revine rolul de a elabora strategia de dezvoltare a
serviciilor sociale ținând cont de cei mai relevanți indicatori demografici și socio-economici, de
nivelul de dezvoltare socioeconomică și culturală a zonei, precum și de faptul că soluțiile cele mai
sustenabile în intervenția în asistență socială sunt cele care privesc - pe lângă satisfacerea nevoilor
elementare ale cetăţenilor privind locuirea, alimentația, igiena, etc. creșterea oportunităților de
angajare, facilitarea mobilității forței de muncă, încurajarea participării sociale, culturale și
economice în comunitate, etc.
Prin urmare, direcțiile de acțiune și măsurile pentru implementarea strategiei de dezvoltare a

serviciilor sociale, trebuie să fie corelate și după caz, complementare, cu cele prevăzute în strategia
de dezvoltare economică a comunității.
În ultimii ani, vorbim tot mai mult de aplicarea unor politici de dezvoltare și planificare urbană noi,
ca o consecință a proceselor economice, dar și a unor mișcări de migrare internă dinspre urban spre
rural sau din zonele central-urbane, spre zonele de periferie, altădată neinteresante din punct de
vedere economic, folosite ca pășuni, parcuri industriale neutilizate, etc. De fapt se produce o
reinvestire a capitalului în zonele altădată considerate neatractive, sărace, de o schimbare a stilului de
viață a populației. În acest context, ne referim tot mai mult de extinderea fenomenului de gentrificare,
schimbarea modului de locuire și a structurii comunităților umane rezidențiale.
Gentrificare (IFSW – Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali 55) – fenomenul social în care
locuințele/casele/apartamentele/terenurile din foste cartiere sărace, aglomerate sunt cumpărate și
reabilitate de noii proprietari din familii bogate pentru locuințele lor sau pentru investiții/dezvoltare.
Aceasta conduce la creșterea prețurilor proprietăților, a chiriilor și a taxelor/impozitelor pentru toate
locuințele din cartier, forțând plecarea celor care au rămas și sunt mai puțin influenți și înlocuirea
acestora cu alții care își pot permite să locuiească acolo. Gentrificarea unui cartier pare să fie un
fenomen dorit/pozitiv, însă persoanele care au plecat/care au fost înlocuite de noii proprietari, trebuie
să se mute în alte cartiere/locaţíi, conducând la o creştere a densităţii numărului de locuitori din
suprafaţa respectivă, presiunea rezultată putând genera declinul acelor cartiere.
Exemple de obiective ale Direcţiei strategice prioritare pe termen mediu/ lung 2002 – 2012
din cadrul Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale
Acum 17 ani, unul din obiectivele aferente Direcţiei strategice prioritare pe termen mediu/lung: 2002 – 2012 din cadrul
Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, aprobat prin HG 829/2002, era dezvoltarea capacităţii
autorităţilor publice naţionale, judeţene şi locale de identificare a problemelor sociale, de dezvoltare şi implementare de
politici şi programe sociale, de evaluare şi monitorizare a politicilor şi programelor.
Alte obiective în cadrul aceleiași direcții erau:
- Investiţie în noua generaţie: asigurarea condiţiilor decente de viaţă pentru copii şi a accesului lor la
55
Federația Internațională a Asistenților Sociali este organismul mondial pentru activități profesionale din domeniul asistenţei sociale. Acesta cuprinde
141 de asociații profesionale de asistență socială reprezentând peste 3 milioane de asistenţi sociali https://www.ifsw.org/
oportunităţile de dezvoltare; Eradicarea sărăciei copiilor într-o perioadă de 15 ani (2017).
- Eradicarea unor situaţii sociale inacceptabile moral pentru o societate civilizată: copiii străzii, copiii
abandonaţi în instituţii, traficul cu fiinţe umane, violenţa domestică, copiii neglijaţi şi/ sau abuzaţi în familie;
dezvoltarea unui sistem de suport pentru victime.
Documentul utilizează concepte cum ar fi ”activizarea capacităţilor individuale şi colective”, vorbește de ”deficitul de
resurse și deficitul de capacități.”
Apreciază că ”unele nevoi de suport au fost acoperite doar formal-legislativ, fără însă a se asigura o acoperire reală (de
exemplu, cazul serviciilor comunitare destinate populaţiei vârstnice), sau că accesul la serviciile de asistenţă socială -
puţine, nesistematice şi cel mai adesea furnizate numai în municipii sau oraşe mari - este foarte inegal, atât în plan
geografic (rural/ urban, distanţă faţă de reşedinţa de judeţ), cât şi în plan social (între diferite grupuri şi categorii socio-
economice). Costurile de acces inegal repartizate în plan social, dar şi geografic îi afectează, evident, pe cei mai săraci
dintre săraci. Mediul rural a fost până în prezent practic exclus de la orice serviciu de asistenţă socială.
(...)
- susţinerea constituirii de comisii antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale la nivel judeţean şi a elaborării unor
PNAinc judeţene şi chiar locale;
(...)
- crearea unui sistem integrat de promovare a programelor sociale;
- întărirea capacităţii judeţene de a dezvolta şi implementa planuri antisărăcie şi de promovare a incluziunii sociale,
de a elabora strategii proprii de dezvoltare socială;
Managementul de caz în elaborarea, implementarea și monitorizarea PAC
Potrivit prevederilor art.112 alin.(3) lit.c) serviciului public de asistență socială îi revine rolul de a
iniția, coordona și aplica măsurile de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi
excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi.
Plecând de la înțelegerea conceptului de sărăcie atât la nivelul persoanei, cât și la nivelul comunității,
asistentul social care realizează diagnoza socială a comunității 56 are în vedere toate domeniile
acoperite de serviciile publice locale de interes general, dar și cele județene și regionale, strategiile
locale de dezvoltare, strategiile naționale generale și cele sectoriale care conțin obiective, măsuri și
direcții de acțiune – soluții rezultate din fundamentarea acestor strategii, pe baza analizelor socio-
economice, etc.
Analiza documentară pentru identificarea acestor obiective/măsuri/direcții de acțiune incluse în

strategiile naționale sectoriale pentru principalele domenii cu impact în incluziunea socială și
combaterea sărăciei este un prim pas. Identificarea instituțiilor județene responsabile de
implementarea acestor măsuri, în cazul în care există și a actelor normative locale prin care se
implementează aceste măsuri, reprezintă, de asemenea, un alt prim pas.
Din proiectul Strategiei naţionale pentru incluziunea socială pentru perioada 2021—2027,
menţionăm obiectivul general și cele 4 obiective specifice:
Obiectiv general: reducerea cu cel puțin 7%, față de anul 2020 a numărului de persoane expuse
riscului de sărăcie sau excluziune socială, până în anul 2027 - indicator: AROPE
56
Potrivit prevederilor art.47 (5) din Legea asistenței sociale nr.292/2011, evaluarea iniţială poate avea în vedere inclusiv realizarea diagnozei sociale la
nivelul grupului şi comunităţii şi elaborarea planului de servicii comunitare.
Obiectivul strategic nr. 1: un trai decent pentru toți, în temeiul principiului „nimeni nu este lăsat în
urmă”
Obiectivul strategic nr. 2: investiţii sociale pentru promovarea coeziunii
Obiectivul strategic nr. 3: protecție socială pe tot parcursul vieții unei persoane
Obiectivtul strategic nr. 4: îmbunătățirea capacității administrative pentru coordonarea politicilor în
plan național în acord cu exigențele europene
http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/transparenta/proiecte-in-dezbatere/6180-20201222-proiecthg-sn-
incluziune-sociala21-27
Resurse:
Accesează documentul Despre strategia de dezvoltare a unităţilor adiministrativ-teritoriale – acesta se
regăseşte în format integral şi la sfârşitul manualului, în ANEXA MATERIALE RESURSĂ PENTRU
ECHIPELE COMUNITARE INTEGRATE (ECI)
SFATURI PRACTICE
Analiza modelului de viață pe cele două categorii: persoanele sărace sau în risc de sărăcie și
persoanele din clasa de mijloc, din câteva perspective:
- Instituțiile/ actorii din comunitate cu care relaționează;
- Cum își petrec timpul liber;
- Indicatori de analizat din comunitate: protecţie socială, ocuparea forţei de muncă, educaţie,
informare-comunicare, mobilitate/transport, securitate, justiţie şi cultură,
- (adică toate aspectele cuprinse in definirea procesului de incluziune socială, așa cum e
prevăzut în Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, destinate combaterii excluziunii sociale şi
asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi
politice ale societăţii);
Educație
Acceseză documentul Analiză de nevoi din perspectiva educației, în scopul prevenirii şi combaterii sărăciei și
excluziunii sociale – acesta se regăseşte în format integral şi la sfârşitul manualului în ANEXA MATERIALE
RESURSĂ PENTRU ECHIPELE COMUNITARE INTEGRATE (ECI)
Situații de risc din domeniul/ aria Educație, vizând sărăcia și excluziunea socială
1. Factori de risc vizând sărăcia şi excluziunea socială în România
Perioada de după 1989 evidenţiază ca şi grupuri cu risc de sărăcie de consum următoarele categorii:
ţăranii, şomerii, lucrătorii pe cont propriu în sectoare neagricole, persoanele cu nivel redus de
instruire (cu precădere cei care au absolvit cel mult gimnaziul), gospodăriile cu cinci sau mai mulţi
membri, gospodăriile cu trei sau mai mulţi copii, rezidenţii mediului rural, populaţia roma şi copiii.
În anul 2002, persoanele din gospodăriile sărace, conduse de salariaţi sau pensionari, au reprezentat
76% din persoanele aflate în situaţii de sărăcie, evidenţiind faptul că în România, nici statutul de
salariat şi nici cel de pensionar, în ciuda unui venit regulat, nu anulează riscul de a cădea în sărăcie;
principala explicaţie reprezentând-o scăderea valorilor reale atât a salariilor, cât şi a pensiilor, precum
şi a tuturor prestaţiilor sociale. De asemenea, în România, nu doar că există un dezechilibru între
mediul rural şi cel urban sub aspectul ponderii salariaţilor (mult mai puţini în mediul rural decât în
mediul urban), dar diferenţele sunt evidente şi sub aspectul salarizării, pentru acelaşi tip de activitate;
locuitorii oraşelor mari primesc salarii mai bune decât cei din oraşele mici şi, mai ales, decât cei din
sate şi comune.
În România, creşterea economică reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru resorbţia
sărăciei. Strategiile antisărăcie trebuie să includă un set specific de măsuri şi politici de dezvoltare,
care să fie adaptate contextului local căruia acestea se adresează. De aceea, întărirea capacităţii
instituţiilor locale trebuie să constituie un punct central al politicilor de răspuns la problematica
sărăciei.
Ocuparea şi educaţia reprezintă factorii determinanţi ai sărăciei, indiferent de mediul de rezidenţă sau
de tipul de sărăcie. Astfel, orice strategie antisărăcie trebuie să se concentreze pe dezvoltarea şi
diversificarea pieţei forţei de muncă, pe facilitarea accesului pe piaţa muncii a grupurilor
defavorizate, precum şi pe măsuri din domeniul educației, calibrate pentru grupurile vulnerabile
învăţământului. Dezvoltarea mediului rural nu poate fi realizată fără diversificarea economiei rurale
şi îmbunătăţirea învăţământului în acest mediu. Deşi comparaţia la nivelul vârstelor tinere arată că
distanţa rural–urban s-a diminuat, educaţia şi învăţământul rural sunt considerate încă probleme cheie
nu doar în relaţie cu politicile antisărăcie, ci chiar cu dezvoltarea durabilă a mediului rural.
Învăţământul rural se confruntă în continuare cu dificultăţi majore legate de investiţia în
infrastructura fizică, personalul didactic calificat, fluctuaţia cadrelor didactice, accesul limitat la
formarea profesională, precum şi la programele de formare continuă a populaţiei rurale.
”Echitatea în domeniul educației, decalajul dintre mediul rural și cel urban și incluziunea romilor
rămân provocări-cheie, cu consecințe asupra unei creșteri favorabile incluziunii și asupra
inegalităților în societate”
(https://ec.europa.eu/romania/news/20181016_monitor_european_educatie_si_formare_2018_date_r
omania_ue_ro )
Dacă la nivelul orașelor mari din România se înregistrează o rată de părăsire timpurie a școlii de
4,5%, adică mai mică decât media europeană și cu mult sub ținta strategică pentru 2020, rata este
alarmant de ridicată în zonele rurale (27,1 %) și în rândul romilor (77%, FRA).
Deși ratele abandonului școlar din învățământul primar și secundar inferior au scăzut, în special în
zonele rurale, proporția copiilor neșcolarizați a crescut. Ratele de înscriere la liceu arată faptul că
unul din patru elevi fie nu își continuă studiile (după clasa a opta), fie abandonează după absolvirea
învățământului obligatoriu (clasa a zecea). Deşi politicile de îmbunătățire a calității educației au
continuat să fie implementate, intervențiile au fost insuficient corelate cu alte seturi de măsuri, iar
legătura cu creșterea ratelor de participare rămâne slabă.
În ceea ce priveşte participarea la educația și îngrijire a copiilor preșcolari (ECEC) se constată

îmbunătăţiri, dar rămâne scăzută în raport cu media europeană. În 2016, participarea copiilor cu
vârste cuprinse între 4 și vârsta obligatorie de 6 ani a crescut ușor, până la 88,2%, rămânând totuși
sub nivelul de referință pentru educație și formare pentru anul 2020, de 95%. S-a acordat în
continuare cuponul pentru copii defavorizați, menit să stimuleze participarea acestora la educația și
îngrijirea continuă a copiilor preșcolari, dar ţinta propusă nu a fost încă atinsă (110 000 copii, adică
aproximativ unul din cinci copii să meargă la grădiniță).
În ceea ce priveşte copiii romi, se constată că puțini dintre copiii romi frecventeazăgrădinița: 38% în
2016 (FRA, 2016). Şcolile situate în zone dezavantajate, gradul ridicat de sărăcie, nivelul de educaţie
redus al părinţilor, precum şi specificul pregătirii cadrelor didactice care lucrează în instituţiile de
învăţământ din aceste zone şi, nu în ultimul rând, fenomenul segregării în școlile dezavantajate, toate
acestea întrețin fenomenul excluziunii.
(Monitorul educaţiei şi formării 2018 - Comisia UE)
Pentru că sărăcia este concentrată la nivelul anumitor grupuri de populaţie şi/sau anumitor zone
geografice, politicile şi programele antisărăcie promovate la nivel naţional, oricât de bine ţintite şi de
eficiente ar fi, nu pot rezolva problema, în absenţa unui suport consistent de programe şi proiecte
dezvoltate la nivel local. Totodată, asumarea sărăciei, ca problemă locală prioritară, de către
autorităţile locale, este esenţială, fiind obligatorie identificarea la nivel local a grupurilor sărace, a
grupurilor vulnerabile, a grupurilor defavorizate.
Pentru reducerea sărăciei într-un mod sustenabil, autorităţile locale trebuie să aibă în vedere
monitorizarea grupurilor şi zonelor cu risc de sărăcie şi dezvoltarea unor mecanisme de mobilizare a
comunităţilor şi resurselor locale, ţinând seama şi de faptul că deprivarea în mediul rural vizează şi
infrastructura şi instituţiile care facilitează participarea socială : slaba conectare la sistemele de
comunicare şi informare, infrastructura financiar-bancară şi infrastructura culturală (teatre, muzee,
cinema) slab dezvoltate, gradul de integrare monetară foarte redus, utilizarea deficitară a
instrumentelor de asigurare etc.
De asemenea, riscul de sărăcie este determinat şi de faptul că educaţia şi ocuparea sunt puternic
corelate. Astfel, un nivel ridicat de instruire facilitează accesul şi obţinerea unui loc de muncă cu un
venit bun, regulat şi sigur, care asigură protecţie împotriva sărăciei de consum, dar şi posibilitatea de
economisire, accesul la credite etc. La extrema opusă, sunt persoanele fără studii sau cel mult cu
studii gimnaziale, care nu asigură vreo calificare, pentru care oferta de locuri de muncă este foarte
limitată, locurile de muncă sunt nesigure şi prost plătite.
Consilierea și medierea școlară

1. Consilierea şcolară
1.1. Consilierea școlară – delimitări conceptuale

Consilierea școlară este un “proces intensiv de acordare a asistenței psihopedagogice elevilor,
studenților și celorlalte persoane implicate în procesul educațional (profesori, părinți, tutori și
autorități școlare), (...) cu rol proactiv pentru prevenirea situațiilor de criză personală și educațională
și pentru dezvoltarea personală și educațională și socială a elevilor”57.
57
Gheorghe Tomșa, Consilierea și orientarea în școală, Casa de Editură și Presă “Viața Românească”, București, 1999, p. 21.
De multe ori, consilierea școlară este încă confundată cu psihoterapia, iar consilierul școlar,
cu psihologul/psihoterapeutul. Pentru diferențierea celor două situații, sunt importante perspectivele
de abordare. Astfel:
 Ca proces de dezvoltare, consilierea școlară se diferențiază de psihoterapie, prin faptul că
aceasta din urmă reprezintă mai mult un proces corectiv; fără a diminua însă rolul remedial al
consilierii școlare și pe cel de dezvoltare al psihoterapiei. De asemenea, o altă diferențiere
între activitatea de consiliere școlară și cea psihoterapeutică constă în faptul că
psihoterapeutul intervine întotdeauna pe baza unui model de intervenție într-o criză, chiar și
fără a avea un contact anterior cu individul/grupul, spre deosebire de consilierul școlar care
intervine fie că există sau nu crize în viața copiilor/elevilor sau a grupurilor școlare (la nivelul
clasei de elevi). Consilierul școlar își bazează intervenția pe un program care urmărește
atingerea unor scopuri comportamentele ce vizează dezvoltarea pozitivă personală,
educațională și socială a copiilor/elevilor, nu doar în situații de criză.
 În funcție de specificul impactului/rolului celor două activități, consilierea școlară are un rol
proactiv, prin faptul că prin intervenția sa urmărește conștientizarea copiilor/elevilor asupra
sinelului și a relaționării cu ceilalți, spre deosebire de rolul reactiv al psihoterapiei, de reacție
punctuală la situațiile de criză.
 În funcție de gradul de responsabilitate, comparativ cu psihologul/psihoterapeutul care se
limitează strict la relația cu individul/grupul, consilierul școlar, pe lângă rolul de a-i ajuta pe
copii/elevi să-și îmbunătățească relațiile cu ei înșiși și cu ceilalți (școală, societate), are și
rolul de a optimiza relațiile la nivelul colectivului din care fac parte aceștia (clasă, școală,
familie). Mai mult, aprecierea activității consilierului școlar se realizează nu doar în raport cu
rezultatele directe ale activității de consiliere, ci și în raport cu rezultatele indirecte, care
vizeză în principal, impactul activității de consiliere asupra mediului educațional din școală.
 Ca tipologie a problematicii abordate, pe lângă aspectele de natură personală și socială pe
care le abordează psihoterapia, consilierea școlară urmărește și aspecte pur educaționale și de
orientare școlară și profesională, ca și componente ale problematicilor de natură personală
și/sau socială.
1.2. Consilierea și orientarea școlară și profesională

Consilierea pentru orientarea școlară urmărește îndrumarea copiilor și elevilor în alegerea unei forme
de învățământ adecvată și prin oferirea de informații despre rețeaua școlară, în raport cu potențialul și
interesele fiecăruia. Consilierea pentru orientarea școlară se bazează pe verificarea/testarea nivelului
de cunoștințe, competențe și interese (atitudini și valori) ale copiilor și elevilor, prin teste, inventare
de interese profesionale, chestionare de personalitate, probe de tip examen etc.
Consilierea pentru orientarea profesională continuă orientarea școlară și urmărește integrarea elevilor
în unitatea/instituția de învățământ recomandată. De data aceasta, informațiile vizează piața muncii,
specificul unor profesii, mobilitatea pe piața muncii etc., iar competențele sunt verificate/testate în
raport cu aptitudinile elevilor/tinerilor pentru executarea unor operații/sarcini de lucru specifice
anumitor ocupații de pe piața muncii. Ca și principale modalități prin care se realizează consilierea și
orientarea profesională, pot fi amintite: convorbirile individuale și de grup, studiile de caz, teste,
chestionare și inventare de interese și de aptitudini, analiza unor monografii și nomenclatoare
profesionale, vizite la diverși angajatori de pe piața muncii etc.
1.3. Consilierea în carieră

Învățarea pe tot parcursul vieții a determinat și nevoia de consiliere și orientare profesională pe tot
parcursul vieții. Ca și componentă a învățării pe tot parcursul vieții, consilierea și orientarea
profesională oferă suport persoanelor/grupurilor, în diverse etape ale vietii lor, în special aflate în
situație de tranziție între niveluri de educație, formare și calificare profesională, precum și în situația
revenirii în sistemul de educație și/sau formare, după ce au abandonat timpuriu școala, celor care
revin pe piața muncii după o perioadă de timp, angajaților cărora schimbările economice impun să-și
schimbe natura profesiei lor, angajaților în vârstă și imigranților.
În cazul subiecților adulți, consilierea și orientarea profesională capătă valențele consilierii în/pentru
carieră. Consilierea carierei urmărește compatibilizarea la cele mai înalte cote între resursele,
cerinţele, aspiraţiile, valorile şi interesele unui individ şi oferta reală din domeniul educaţiei, formării
şi integrării socio-profesionale, presupunând “o abordare globală a individului, continuă, flexibilă şi
derulată de-a lungul tuturor ciclurilor vieţii personale (finalizarea studiilor formale, încadrarea în
muncă, inserţia socială, asumarea de roluri comunitare, schimbarea slujbei, schimbarea statutului
familial, recalificarea, pensionarea etc.)”58.
Consilierea în carieră asigură echilibrul între sistemul de educaţie şi formare şi piața muncii,
urmărind în mod direct, reducerea șomajului și creşterea ratei de angajabilitate și indirect, creșterea
independenței indivizilor față de sistemele de asistență și ajutor social.
2. Medierea școlară
Medierea școlară urmărește asigurarea participării tuturor copiilor din comunitate la învăţământul
general obligatoriu, încurajând implicarea părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi facilitând
colaborarea dintre familie, comunitate şi şcoală. Mediatorul şcolar colaborează cu personalul unităţii
de învăţământ preuniversitar, cu consiliul părinţilor sau cu alte structuri asociative ale părinţilor
recunoscute de unitatea de învăţământ preuniversitar, cu autorităţile locale/judeţene, cu organizaţii
neguvernamentale şi cu ceilalţi parteneri ai unităţii de învăţământ preuniversitar care au ca scop
creşterea gradului de participare la educaţie şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale.
Activitatea de mediere școlară se poate desfășura direct în unităţile de învăţământ preuniversitar, dar
şi în cadrul comunităţilor de care aparţin acestea.
Informații utile:
Activitatea de consiliere și orientare școlară și profesională se asigură, în condițiile legii, de către
consilieri școlari, în cadrul cabinetelor școlare și la nivelul centrelor județene/centrului municipiului
București de resurse și asistență psihopedagogică, aflate în coordonarea și monitorizarea Centrelor
Județene de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE)/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse
şi Asistenţă Educaţională (CMBRAE).
58
Coord. Mihai Jigău, Consilierea carierei adulților, Institutul de Științe ale Educației, București, 2003.
Mediatorul școlar poate să fie angajat fie direct de unitatea de învăţământ, fie de către CJRAE/
CMBRAE. De asemenea, organizaţiile neguvernamentale sau grupurile locale de iniţiativă pot angaja
mediatori şcolari, cărora le asigură costurile salariale, pentru şcoli cuprinse/partenere în diferite
proiecte educaţionale, în condițiile în care activitatea mediatorului şcolar în şcoală este agreată de
comunitate şi de şcoală şi există acordul inspectoratului şcolar judeţean/Inspectoratului Şcolar al
Municipiului Bucureşti.
Activitatea mediatorului școlar este coordonată metodologic de către CJRAE/CMBRAE, iar

coordonarea şi monitorizarea activităţii mediatorului școlar revin conducerii unităţii/unităţilor de
învăţământ preuniversitar în care îşi desfăşoară activitatea și de asemenea, evaluarea anuală se
realizează pe baza rapoartelor de monitorizare elaborate de unitatea/unităţile în care mediatorul şcolar
şi-a desfăşurat activitatea.
 Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala (CMBRAE)

 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Alba
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Arad
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Argeş
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Bacău
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Bihor
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Bistriţa-Năsăud
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Botoşani
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Brăila
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Braşov
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Buzău
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Călăraşi
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Caraş-Severin
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Cluj
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Constanţa
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Covasna
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Dâmboviţa
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Dolj
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Galaţi
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Giurgiu
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Gorj
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Harghita
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Hunedoara
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Ialomiţa
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Iaşi
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Ilfov
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Maramureş
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Mehedinţi
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Mureş
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Neamţ
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Olt
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Prahova
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Sălaj
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Satu Mare
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Sibiu
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Suceava
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Teleorman
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Timiş
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Tulcea
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Vâlcea
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Vaslui
 Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională (CJRAE) Vrancea
Acte normative care reglementează activitatea de consiliere și mediere școlară:

 Legea educației nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare
 Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5555 din 7 octombrie 2011
pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea centrelor judeţene/al
municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională, cu modificările și completările
ulterioare
 Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1539 din 19 iulie 2007 privind
normele de încadrare și de activitate ale mediatorului școlar
Atribuțiile consilierului școlar, dar, într-un anumit procent, și al mediatorului școlar sunt legate de
mediul școlar. Beneficiarii acestor servicii sunt, preponderent, copiii/tinerii care sunt școlarizați. Deși
la momentul introducerii în COR a ocupației de mediator școlar acesta avea un rol esențial în
comunitate, treptat s-a recalibrat în direcția derulării activității în special în CJRAE sau în școli.
Astfel, se constată o redusă conectare a unităților de învățământ la comunitățile în care funcționează.
În acest context, există o slabă monitorizare a copiilor care ar trebui să frecventeze învățământul
preșcolar, a copiilor de vârstă școlară care nu sunt cuprinși în învățământul obligatoriu, a copiilor
care s-au întors din străinătate sau a copiilor lăsați în grija altor persoane prin plecarea la muncă, în
străinătate, a părinților etc. Absența unui mecanism de identificare a acestor situații, dar și a unui
sprijin real pentru familii în sensul asigurării unui suport pentru a face demersurile necesare de
înscriere la grădiniță/școală, pentru a-și constitui dosarul pentru a obține diferitele suporturi
financiare, pentru a fi orientați către serviciile oferite de CJRAE etc. toate acestea conduc la creșterea
fenomenului neșcolarizării în comunitățile dezavantajate sau a eșecului educațional încă din primii
ani de școală, în special prin producerea unui decalajul educațional ridicat între acești copii care nu
au frecventat grădinița și nici nu au beneficiat în familie de un suport educațional veritabil și ceilați
copii care au beneficiat de parcurgerea tuturor nivelurilor de învățământ și de suport adecvat nevoilor
individuale.
În cadrul acestui proiect, schimbarea de paradigmă vine din reconsiderarea responsabilităților

resurselor umane existente și implicarea acestora direct în comunitate, din așezarea ca nucleu al
intervenției mecanismul de colaborare.
În cadrul proiectului, consilierii școlari și mediatorii școlari fac parte din grupul țintă și
desfășoară activitățile prevăzute în ”Metodologie de acordare a subvenției pentru grupul țintă
(mediator școlar și consilier școlar) care vor face parte din echipa comunitară integrată”
Descrierea activităților mediatorului școlar

Medierea școlară urmărește asigurarea participării tuturor copiilor din comunitate la
învățământul general obligatoriu, încurajând implicarea părinților în educația copiilor și în
viața școlii şi facilitând colaborarea dintre familie, comunitate şi școală.
Proiectul recentrează activitatea mediatorului școlar spre comunitate: recensământul
copiilor și realizează cartografia specifică grupului țintă din colectivitatea locală din punct de vedere
al vulnerabilităților din domeniul educației, monitorizarea copiilor de vârstă preșcolară din
comunitate care nu sunt înscriși la grădiniță şi sprijină familia/susținătorii legali ai copilului în
demersurile necesare pentru înscrierea acestora în învățământul preșcolar, monitorizarea copiilor de
vârstă școlară, din circumscripția școlară, care nu au fost înscriși niciodată la școală, propunând
conducerii școlii soluții optime pentru recuperarea lor şi facilitând accesul acestora la programele
alternative de învățământ (înscrierea în învățământul de masă la cursuri de zi sau la cursuri cu
frecvență redusă, includerea în Programul "A doua șansă" etc.), sprijinirea familiilor/susținătorilor
legali în demersurile de înscriere a copiilor la școală etc., toate acestea sunt intervenții absolut
necesare pentru a compensa deficitul de informare și de capacitate de a finaliza demersuri în raport
cu diferite instituții publice de către persoane/familii din comunități sărace, vulnerabile.
Atribuţiile mediatorului școlar din cadrul proiectului sunt calibrate pe nevoia de a construi în
comunitate un mecanism de suport pentru copiii aparţinând grupurilor vulnerabile. În general,
instituțiile de educație înregistrau pe acei copii ai căror părinți respectau legislația privind înscrierea
copiilor la școală și care erau autonomi în inițierea demersurilor administrative: depunerea cererii,
pregătirea și depunerea documentelor doveditoare etc. Este, însă, în comunitate o categorie de copii
”uitați” de sistem, fie pentru că părinții se simt neajutorați în raport cu instituțiile publice, fie pentru
că nu au încredere în impactul sistemului de educație asupra bunăstării familiei, fie pentru că există
bariere care apar urmare a sărăciei în care se află familia (nu au haine/încălțăminte pentru a-i trimite
la grădiniță/școală, nu au resurse pentru rechizitele copiilor etc.). În unele cazuri, familia nu este
informată cu privire la programe diverse - Cornul și Laptele, rechizite școlare, Școală după școală -
care să sprijine participarea şcolară a copiilor din grupurile dezavantajate. Totodată, familiile nu sunt
susținute, prin programe de informare, să înțeleagă importanța educației pentru a reuși ieșirea din
ciclul repetitiv al sărăciei. Mecanismul de avertizare din comunitate se referă la metodologia,
instrumentele de lucru, procedurile operaționale și resursele ce trebuie folosite de către echipele
comunitare integrate în scopul cuprinderii tuturor copiilor în sistemul de educație, reducerea
neșcolarizării, precum și pentru preîntâmpinarea abandonului școlar, de la primele semne identificate,
urmare a colaborării cu unitățile de învățământ, respectiv cu CJRAE.
Mecanismul care va funcționa la nivel local va cuprinde atât proceduri standardizate de colectare a
datelor privind grupurile vulnerabile, cât și modalități integrate de intervenție pentru a răspunde
nevoilor concrete din comunități.
Educaţia permanentă şi învăţarea pe tot parcursul vieţii - premise pentru

reducerea riscului de excluziune socială
Educaţia poate fi definită ca activitate, prin ansamblul de acţiuni conştiente, sistematice pe care un
subiect educaţional (educatorul) le exercită asupra unui obiect educaţional (educatul) în vederea
realizării unui scop bine determinat. Stadiul superior al educaţiei şi umanizării îl reprezintă
autoeducaţia. De asemenea, educaţia poate fi definită ca proces de transformare în sens pozitiv şi pe
termen lung a fiinţei umane, în perspectiva unor finalităţi explicit formulate; proces specific uman
care urmăreşte valorizarea resurselor interne ale personalităţii. Şi nu în ultimul rând, educaţia poate fi
definit ca produs, exprimând achiziţiile pe care le acumulează un individ: cultura generală şi de
specialitate, comportamentul, atitudinile, valorile, deprinderile şi priceperile, motivaţia etc.
Prin funcţiile sale, educaţia asigură individului, atât condiţiile unei dezvoltări complexe în funcţie de
particularităţile sale individuale, cât şi în funcţie de specificul şi nevoile societăţii în care acesta
trăieşte, în acord cu idealul educaţional.
Delimitări conceptuale: educație permanentă – învățare pe tot parcursul vieții

Educaţia permanentă este un concept specific pedagogiei contemporane, care trebuie însă disociat de
caracterul permanent al educaţiei şi care abordează educaţia ca un ,,continuum existenţial, a cărei
durată se confundă cu însăşi durata vieţii şi care nu trebuie limitată în timp şi închisă în spaţiu” .
Educaţia permanentă presupune atât o expansiune cantitativă (sub aspectul duratei de desfăşurare şi
al multiplicării situaţiilor de învăţare), cât şi o expansiune calitativă (sub aspectul conţinuturilor
curriculare şi al organizării procesului educativ), în scopul conştientizării nevoii de învăţare pe toată
durata vieţii.
Educaţia permanentă trebuie circumscrisă şi educaţiei formale, nu doar educaţiei informale şi
nonformale aşa cum, din păcate, în mod greşit se interpretează, considerând-se că educaţia
permanentă se adresează doar adulţilor. Deşi o opţiune individuală, educaţia permanentă este
determinată de transformările la nivelul întregii societăţi şi este abordată atât de fiecare individ, prin
prisma propriilor nevoi, cât şi la nivelul societăţii, ca şi condiţii de devenire ce necesită adaptarea şi
integrarea individului în diverse contexte/experienţe oferite de societate.
Învăţarea
În sens psihopedagogic, învăţarea este un proces existent numai la om; activitate (pe care o
desfăşoară elevul în şcoală sau orice om în situaţie similară) pentru însuşirea de cunoştinţe şi
dobândirea de deprinderi în toate sectoarele vieţii psihice-cunoaştere, emotivitate, voinţă. Totodată,
învăţarea este un proces care determină o schimbare de durată a comportamentului celui care învaţă,
a modului de a gândi, simţi şi acţiona a acestuia. La sfârşitul unei activităţi de învăţare, subiectul
cunoscător va dispune de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi, competenţe, interese, atitudini,
convingeri etc., pe care nu le avea înainte de învăţare sau le avea la un nivel de performanţă mai
scăzut.
Învăţarea umană este ca un fenomen complex ce vizează dezvoltarea personalităţii în ansamblu, iar
învăţarea şcolară este o formă particulară a învăţării umane, ce se desfăşoară într-un cadru
instituţional (şcoala) sub îndrumarea specialiştilor – cadrelor didactice.
Cele mai multe lucrări de specialitate prezintă învăţarea din trei perspective: ca proces, în funcţie de
diverşi factori şi ca produs.
a. învăţarea ca proces
Sub aspect procesual, învăţarea este înţeleasă ca o succesiune de operaţii, acţiuni, stări şi evenimente
interne, conştient finalizate în transformări ce intervin în structurile de cunoştinţe, în operaţiile
mentale, în modul de reflectare a realităţii şi de comportare ale elevului.
Învăţarea reprezintă o suită de transformări ce merg de la imagine la noţiuni, de la acţiune la gîndire,

de la contemplare sensibilă la gândire, de la empiric la ştiinţă, de la forme vechi de comportare la
forme noi, etc. Învăţarea generează schimbări în felul de a gândi, de a simţi şi de a acţiona,
reflectându-se cu timpul în profilul personalităţii elevului.
Învăţarea nu mai este considerată ca o simplă problemă de asimilare, de răspunsuri la situaţii

standard, ca o înmagazinare de cunoştinţe şi achiziţii de deprinderi etc, ci ca un proces de cunoaştere,
de reflectare a realităţii şi de transformare în permanenţă a modurilor personale de reflectare ale
acestei realităţi.
Caracterul activ al învăţării constă în faptul că ea este destructurare şi restructurare în acelaşi timp,
este pierdere şi câştig, excludere şi reţinere totodată.
Învăţarea este o înaintare progresivă, în spirală, pe calea cunoaşterii, pe baza angajării şi dezvoltării
unor însuşiri esenţiale ale fiinţei umane - creativitate, anticipare, selectivitate, decizie, independenţă.
Cheia învăţării este deplina angajare a individului în actul învăţării. Numai o experienţă trăită cu
intensitate este în măsură să declanşeze o nouă experienţă capabilă să genereze învăţarea. Aşa se
explică importanţa care se acordă astăzi principiului activizării şi utilizării unor metode activ-
participative în practica şcolară.
b. învăţarea – în funcţie de diverşi factori

Reuşita sau nereuşita învăţării se datorează influenţei combinate a factorilor interni şi a celor externi.
În rândul condiţiilor interne pot fi enumeraţi unii factori biologici – vârstă, sex, dezvoltare fizică,
stare de sănătate etc. şi factori psihologici – nivel al dezvoltării intelectuale, stadiul dezvoltării
structurii cognitive şi operatorii (inteligenţă, gândire, memorie, imaginaţie etc.), motivaţia învăţării,
voinţă, trăsături de personalitate, nivel de cultură generală, deprinderea cu unele deprinderi tehnici de
muncă intelectuală etc. – deci disponibilităţi pentru învăţare.
Dintre condiţiile externe - precizăm aspecte ce ţin de organizarea şcolară, de natură didactică, cum ar
fi: sistem de cerinţe şcolare (obiective), conţinuturi, calitatea instruirii (metode, procedee, strategii
didactice); caracteristici ale clasei de elevi (ambianţa psiho-socială); personalitatea profesorilor,
relaţiile profesor-elev, mediul fizic şi timpul şcolar etc.
Alte influenţe – mediul familial
- mediul local (urban-rural) etc.
c. învăţarea ca produs
Învăţarea reprezintă un ansamblu de rezultate exprimate în termeni de noi cunoştinţe, noţiuni, idei
norme, priceperi, deprinderi, modalităţile de gândire, de expresie şi de acţiune, atitudini,
comportamente etc. Rezultatele oferă măsura eficienţei activităţii de învăţare şi predare; ele constituie
o probă a valorii învăţământului. De asemenea, rezultatele sunt cele care-i aparţin elevului, care-l
caracterizează şi îi conferă o valoare în clasa de elevi, în şcoală.
Cunoştinţele, competenţele şi atitudinile dobândite în perioada copilăriei şi a adolescenţei în familie,

la şcoală, în timpul formării profesionale sau în universitate nu vor dura toată viaţa. Integrarea
învăţării pe tot parcursul vieţii de adult este o parte foarte importantă a punerii în practică a învăţării
permanente, dar este, cu toate acestea, doar o parte dintr-un întreg. Învăţarea pe tot parcursul vieţii
consideră învăţarea un continuu aparent, etapizat, odată cu educația timpurie și până la sfârşitul vieţii.
Educaţia de bază urmată de educaţia şi formarea profesională iniţială au rolul de a forma

competenţele de bază solicitate de piaţa muncii şi totodată, trebuie să stimuleze intersul pentru "a
învăţa să înveţi" şi a unei atitudini pozitive asupra învăţării. În general, adulţii îşi planifică activităţi
consistente de învăţare permanentă dacă vor/au motive să înveţe. De asemenea, ei nu acordă
importanţă învăţării/educaţiei dacă învăţarea în prima parte a vieţii a fost lipsită de succes sau a
reprezentat o experienţă personală negativă. Ei nu vor vrea să continue dacă posibilităţile potrivite de
învăţare, cum sunt programarea timpului, ritmul, locaţia şi accesibilitatea nu sunt luate în
consideraţie. Adulţii nu se simt motivaţi să ia parte la un proces de învăţare al cărui conţinut şi
metode nu ţin cont de perspectivele lor culturale şi de experienţa lor de viaţă; nu vor să investească
timp, efort şi bani într-o educaţie viitoare dacă experienţa, cunoştinţele şi abilităţile pe care le-au
dobândit nu sunt recunoscute într-un mod palpabil, fie pentru scopuri personale, fie pentru
promovarea în muncă/avansarea în carieră.
Din aceste considerente, motivaţia individuală a învăţării şi varietatea posibilităţilor de a învăţa sunt
cheile fundamentale în implementarea cu succes a învăţării permanente.
Centrul Comunitar de Învăţare Permanentă (CCIP)
Centrul Comunitar de Învăţare Permanentă (CCIP) este o entitate publică în subordinea autorităţii
administraţiei publice locale, înfiinţată prin hotărâre a autorităţii deliberative a administraţiei publice
locale, în parteneriat cu furnizorii de educaţie şi formare, la propunerea autorităţilor executive, care
implementează la nivelul comunităţii politicile şi strategiile în domeniul învăţării pe tot parcursul
vieţii pentru dezvoltarea comunităţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor. CCIP–urile pot fi
înfiinţate ca instituţii publice de subordonare locală sau ca activităţi pe lângă o instituţie de
subordonare locală finanţată integral din bugetul local, cu condiţia încadrării în numărul maxim de
posturi aprobat unităţii administrativ-teritoriale şi în plafonul cheltuielilor de personal aprobate prin
buget. Condiţiile minimale care trebuie să fie îndeplinite cumulativ în vederea înfiinţării unui centru
comunitar de învăţare permanentă sunt:
a) existenţa unui spaţiu adecvat pentru funcţionarea Centrului, deţinut cu orice titlu legal, pentru
o perioadă de minimum 2 ani;
b) asigurarea dotărilor necesare funcţionării Centrului, inclusiv tehnologie modernă de
comunicare şi conexiune la internet;
c) existenţa unei analize a nevoii de educaţie permanentă a comunităţii care să justifice
propunerea de înfiinţare a Centrului.
Justificarea necesităţii CCIP se fundamentează prin realizarea profilului comunităţii, din perspectivă
teritorială, demografică, a ocupaţiilor, serviciilor, psihosocială, instituţională, antropologico-
culturală, care să evidenţieze realitatea locală în dinamica ei şi care se constituie în punctul de plecare
pentru realizarea analizei de nevoi de educaţie permanentă la nivelul comunităţii. Profilul comunităţii
conţine orientativ următoarele tipuri de informaţii:
a) context socio-economic (numărul de locuitori, statutul ocupaţional al membrilor comunităţii,
nivel de dezvoltare economică, structura populaţiei pe vârste şi niveluri de educaţie, migraţie,
activităţi de bază ale locuitorilor din zonă, structura veniturilor populaţiei, oportunităţi de
ocupare în zonă, riscuri legate de piaţa forţei de muncă);
b) context lingvistic şi cultural (limba/limbile maternă/materne folosită/folosite în comunitate,
structura etnică a populaţiei, tradiţii specifice, obiceiuri, istorie locală);
c) oferta educaţională la nivelul comunităţii (şcoli, grădiniţe, alte instituţii cu rol educativ şi de
formare);
d) grupuri-ţintă şi nevoi specifice de educaţie permanentă identificate la nivelul comunităţii;
e) orice alte date şi informaţii relevante pentru justificarea nevoilor specifice de educaţie
permanentă de la nivelul comunităţii.
Pe lângă acestea, profilul comunității vizează și o inventariere a tuturor resurselor disponibile în

comunitate pentru asigurarea funcţionării Centrului, precum:
a) resurse financiare, publice sau private;
b) resurse umane;
c) resurse materiale (spaţii, echipamente, tehnologie);
d) parteneri potenţiali (instituţii publice, culte recunoscute de lege, persoane juridice cu scop
lucrativ, organizaţii neguvernamentale, media sau alte instituţii de drept public şi privat
interesate).
Organizarea și funcționarea Centrului se realizează în baza prevederilor Metodologiei de acreditare,

evaluare periodică, organizare și funcționare a centrelor comunitare de învățare permanent, aprobată
prin HG nr. 598/2017, precum şi a regulamentului elaborat de autoritatea deliberativă a administraţiei
publice locale care îl înfiinţează. În cazul în care oferta cuprinde programele de tip remedial pentru
dobândirea sau completarea competenţelor-cheie, inclusiv programe educaţionale de tip "A doua
şansă" sau programe de tip "zone de educaţie prioritară" pentru tinerii şi adulţii care au părăsit
timpuriu sistemul de educaţie ori care nu deţin o calificare profesională, acestea trebuie avizate de
inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti. De asemenea, în cazul în care Centrul
organizează cursuri de formare profesională care se adresează adulţilor, acestea trebuie să respecte
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, privind formarea profesională a adulţilor,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind formarea profesională a adulţilor şi să
solicite agenţiei judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti
informaţii privind piaţa muncii.
Totodată, CCIP îndeplineşte funcţia de coordonare şi creare de reţele de educaţie permanentă prin
încheierea de parteneriate cu alte instituţii şi organizaţii, cum sunt: instituţii de cultură, direcţii şi
agenţii publice judeţene, servicii publice de asistenţă socială şi alţi furnizori publici şi privaţi de
servicii sociale, culte recunoscute de lege, organizaţii neguvernamentale, furnizori publici sau privaţi
de formare, societăţi private, consorţii şcolare, palate şi cluburi ale copiilor, muzee, case de cultură, şi
prin realizarea de reţele on line la nivel local, interjudeţean, naţional, internațional.
Principiile pe baza cărora funcţionează CCIP sunt:

a) principiul sustenabilităţii – îndeplinirea condiţiilor necesare pentru asigurarea funcţionării în
comunitate atâta vreme cât există nevoia specifică, fără a afecta resursele alocate altor
proiecte viitoare;
b) principiul centrării pe cunoaştere - oferta se axează pe ceea ce absolvenţii vor şti să facă şi vor
fi capabili să facă în practică, mai mult decât calificările formale - abordare axată pe rezultate;
c) principiul abordării locale şi integrate - oferta ţine cont de nevoile locale, dar şi de specificul
naţional, legislaţia în domeniu şi tendinţele în evoluţia educaţiei şi pieţei muncii;
d) principiul abordării strategice - nevoia de formare nu este abordată separat, ci integrat, această
abordare ţinând cont de toţi factorii şi resursele implicate, pentru a atinge obiectivele
personale ale participanţilor, dar şi pe cele ale comunităţii.
Scopul CCIP este să răspundă flexibil şi adaptat nevoilor de educaţie permanentă ale membrilor
comunităţii, în cadrul unei entităţi publice adecvate. Prin învăţare sau educaţie permanentă se înţelege
totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană pe parcursul vieţii, în contexte
formale, nonformale şi informale în scopul formării sau dezvoltării competenţelor dintr-o multiplă
perspectivă: personală, civică, socială ori ocupaţională. La activităţile desfăşurate în cadrul CCIP pot
participa atât cetăţeni români, cât și cetăţeani străini rezidenți pe teritoriul României şi apatrizii
rezidenţi în România, activităţile fiind desfășurate atât în limba română, cât și în limbile minorităţilor
naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională.
Obiectivele urmărite de activitatea CCIP sunt:

a) identificarea periodică şi satisfacerea nevoilor de educaţie permanentă la nivelul comunităţii
locale pentru toate categoriile de copii, tineri sau adulţi, prin utilizarea de instrumente
adecvate;
b) corelarea studiilor şi analizelor cu documentele de planificare strategică a educaţiei şi formării
profesionale de la nivel judeţean - Planul local de dezvoltare a învăţământului, PLAI, şi cu
Planul regional de dezvoltare a învăţământului, PRAI;
c) oferirea de informaţii actualizate şi complete referitoare la tipurile de servicii educaţionale
formale şi nonformale disponibile în comunitate sau în afara acesteia, utilizând mijloace
diferite de comunicare;
d) dezvoltarea şi diversificarea serviciilor educaţionale formale şi nonformale pentru comunitate
prin oferirea unor activităţi cât mai variate de învăţare pe tot parcursul vieţii;
e) dezvoltarea şi diversificarea competenţelor sociale, profesionale şi a abilităţilor de viaţă ale
membrilor comunităţii;
f) oferirea oportunităţilor de învăţare permanentă cât mai aproape de beneficiari, în propriile lor
comunităţi;
g) creşterea nivelului de educaţie a membrilor comunităţii aparţinând grupurilor dezavantajate,
prin programe remediale, în vederea reducerii riscului de excluziune socială;
h) creşterea şanselor de integrare socioprofesională şi de dezvoltare personală pentru membrii
comunităţii, prin oferirea de cursuri adaptate la nevoile pieţei muncii şi la nevoile personale;
i) facilitarea integrării/reintegrării membrilor comunităţii pe piaţa muncii şi crearea premiselor
pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii prin validarea rezultatelor învăţării nonformale şi
informale;
j) creşterea implicării active a cetăţenilor în viaţa comunităţii prin promovarea voluntariatului şi
a conceptului de îmbătrânire activă;
k) gestionarea informaţiilor cu privire la participarea beneficiarilor la activităţile oferite de
CCIP;
l) promovarea valorilor culturii universale, europene, naţionale şi locale;
m) valorificarea tradiţiilor şi a capitalului uman de la nivelul comunităţii prin integrarea valorilor
culturale locale în oferta de educaţie permanentă.
Tipuri de activități desfășurate în cadrul CCIP:

a) educaţie şi formare: programe de alfabetizare, programe educaţionale pentru antepreşcolari şi
preşcolari, programe de educaţie remedială, programe de calificare, recalificare, specializare
şi perfecţionare profesională, programe de educaţie nonformală, programe de certificare a
competenţelor-cheie, programe de recunoaştere a rezultatelor învăţării în contexte nonformale
şi informale;
b) informare şi consiliere;
c) dezvoltare personală şi comunitară, petrecerea timpului liber;
d) coordonare şi creare de reţele.
Pentru a îndeplini atribuţiile stabilite prin lege în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii, oferta de
cursuri a CCIP acoperă trei paliere majore:
a) alfabetizare, educaţie remedială şi sprijin educaţional adecvat;
b) formarea şi dezvoltarea competenţelor profesionale;
c) dezvoltare personală şi comunitară şi petrecerea timpului liber.
În domeniul educaţiei remediale, grupul-ţintă este reprezentat de persoanele cu probleme

educaţionale specifice, cum ar fi: analfabetism, abandon şcolar, analfabetism funcţional, întârzieri în
dobândirea cunoştinţelor şi a competenţelor specifice grupei lor de vârstă, lipsa unei calificări
profesionale. Cursurile de alfabetizare şi de completare a studiilor organizate de CCIP se derulează
doar în şcoli, fie că este vorba de unităţi şcolare acreditate ca centre comunitare de învăţare
permanentă, fie şcoli partenere ale CCIP. Acestea se organizează în situaţia în care este nevoie de
astfel de cursuri în comunitate, iar membrii comunităţii nu au acces la şcolile care implementează
aceste programe în judeţ. Durata şi programul cursurilor de alfabetizare şi pentru programul "A doua
şansă" se stabilesc conform metodologiilor specifice elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale, în
timp ce activităţile şi cursurile din domeniul dezvoltării personale, comunitare şi al petrecerii
timpului liber pot fi variate, fiecare CCIP stabilind tipul de cursuri oferite în funcţie de cererea
exprimată în comunitate.
Dobândirea dreptului CCIP de a desfășura activități se realizează, după caz, prin parcurgerea unui
proces de acreditare/autorizare/avizare, dacă există instituții de reglementare sau, în lipsa acestor
instituții, prin decizie proprie de aprobare la nivel local pentru fiecare activitate/program/curs. (Prin
Ordinul comun nr. 3894/823/ 2019 au fost aprobate instrucţiunile specifice privind acreditarea şi
evaluarea periodică a centrelor comunitare de învăţare permanentă.)
Ex:
A doua șansă
Programul școală după școală
Accesaţi documentul Școala părinţilor şi cursuri pentru părinţi şi familie – acesta se regăseşte în format
integral şi la sfârşitul manualului, în ANEXA INSTRUMENTE DE LUCRU AFERENTE ASIGURĂRII
RESURSELOR ON-LINE PENTRU FAMILIE ȘI COMUNITATE
Asistența medicală comunitară

Asistența medicală comunitară cuprinde ansamblul de programe, servicii de sănătate şi acţiuni de
sănătate publică furnizate la nivelul comunităţilor cu scopul creşterii accesului populaţiei şi, în
special al grupurilor vulnerabile la aceste tipuri de servicii.
Activitatea de asistență medicală comunitară se desfășoară în sistem integrat, prin colaborarea cu
cabinetele medicilor de familie, cu serviciile sociale și servicii educaționale, cu alte structuri
medicale și sociale de pe raza comunității și a județului, inclusiv cu organizații neguvernamentale.
Personalul care desfășoară activitatea de asistență medicală comunitară este format din medici,
asistenți medicali comunitari, moașe și mediatori sanitari.
Activitatea de asistență medicală comunitară are vechi inițiative în parcursul timpului
Despre asistenţa medicală comunitară

Ca și istorie a Asistenței medicale comunitare și a Centrelor Comunitare Integrate, amintim că în Legea
sanitară și de ocrotire nr 236/1930, la capitolul 5, art. 149 este definită Casa de ocrotire ”ca un așezământ
comunal și are scopul de a servi în deosebi în mediul rural ca instituție sanitară, de ocrotire și de educația
poporului. Casele de ocrotire păstrează relațiuni permanente de ordin tehnic cu oficiul de ocrotire al
județului, este sub conducerea unui medic comunal ajutat de o soră de ocrotire”, și ”dispune de:
a) Un dispensar mixt pentru consultațiuni generale, examinarea copiilor de școală și combaterea
mortalității infantile, sala dispensarului putând servi și ca sală de conferințe;
b) Un cămin de zi pentru copii;
c) O sală pentru intervenții chirurgicale urgente (faceri, accidente, operații de urgență);
d) Un salon pentru bolnavii de urgență;
e) O baie duș;
j) Locuință pentru sora sau surorile de ocrotire;
g) Birou administrativ.
La nevoie se poate atașa Casei de ocrotire și un local pentru izolarea bolilor contagioase.
Casa de ocrotire poate să cuprindă toate cele enumerate mai sus sau numai o parte dintr-însele, după
posibilități.
Casa de ocrotire este sub conducerea medicului comunal ajutat de o soră de ocrotire. Este centrul de activitate
a surorilor de ocrotire în comunele rurale.
Casele de ocrotire sunt în sarcina bugetară a comunelor, care la înființarea și întreținerea lor pot să fie ajutate
de județ, minister sau societăți particulare de binefacere sau culturale și orice altă societate sau persoană”.
Accesaţi documentul Atribuţiile asistentului medical comunitar – documentul în format integral se regăseşte şi
la sfârşitul manualului, în ANEXA INSTRUMENTE DE LUCRU AFERENTE ACTIVITĂŢII ECI ÎN
SERVICIILE COMUNITARE INTEGRATE
Accesaţi documentul Atribuţiile mediatorului sanitar – documentul în format integral se regăseşte şi la sfârşitul
manualului, în ANEXA INSTRUMENTE DE LUCRU AFERENTE ACTIVITĂŢII ECI ÎN SERVICIILE
COMUNITARE INTEGRATE
Definiții și obiective
Conform prevederilor OUG 18/2017 (1) privind asistența medicală comunitară, aprobată prin Legea
180/2017:
Asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de programe, servicii de sănătate şi acţiuni de

sănătate publică furnizate la nivelul comunităţilor cu scopul creşterii accesului populaţiei şi, în
special, al grupurilor vulnerabile, inclusiv a celor de etnie romă, la servicii de sănătate, în special la
cele centrate pe prevenire.
Scopul asistenţei medicale comunitare constă în îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin
asigurarea echitabilă a accesului la servicii de sănătate a tuturor persoanelor din fiecare comunitate,
indiferent de statutul socioeconomic, nivelul de educaţie, amplasarea acesteia în mediul rural sau
urban sau de distanţa faţă de furnizorul de servicii medicale.
Obiectivele asistenţei medicale comunitare sunt următoarele:

a) identificarea activă, în colaborare cu serviciul public de asistenţă socială, a problemelor medico-
sociale ale comunităţii şi, în special, ale persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile;
b) facilitarea accesului populaţiei, în special al persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile, la
servicii de sănătate şi sociale;
c) promovarea unor atitudini şi comportamente favorabile unui stil de viaţă sănătos, inclusiv prin
acţiuni de educaţie pentru sănătate în comunitate;
d) participarea la implementarea de programe, proiecte, acţiuni şi intervenţii de sănătate publică
adaptate nevoilor comunităţii, în special persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile;
e) furnizarea de servicii de sănătate în limita competențelor profesionale
Din 2007 angajatorul personalului din asistență medicală comunitară este autoritatea publică locală
cu finanțare asigurată de la bugetul de stat prin Ministerul Sănătății şi transferat direcțiilor publice
județene. Anterior lui 2007 personalul din asistență medicală comunitară a fost angajat al spitalelor ce
erau la aceea dată în subordinea direcțiilor de sănătate publică judetene și a municipiului București.
Coordonarea tehnica şi metodologică fiind a Ministerului Sănătății direct sau prin direcţiile de
sănătate publică judeţene.
Extras din HOTĂRÂRE Nr. 324/2019 din 23 mai 2019 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea
activităţii de asistenţă medicală comunitară
ART. 2 (1) Beneficiarii serviciilor de asistenţă medicală comunitară sunt categoriile de persoane prevăzute la art. 7 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017 privind asistenţa medicală comunitară, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2017.
(2) Beneficiarii serviciilor de asistenţă medicală comunitară sunt identificaţi în mod activ şi continuu prin catagrafierea
populaţiei colectivităţii locale şi prin actualizarea lunară a acesteia în aplicaţia on-line AMCMSR.gov.ro.
ART. 3 (1) Principalele caracteristici care sunt avute în vedere la catagrafierea populaţiei sunt reprezentate de: nivelul
socioeconomic al gospodăriei, numărul membrilor gospodăriei, genul şi vârsta membrilor familiei, condiţiile de locuit,
starea de igienă a gospodăriei, statutul de încadrare în muncă a membrilor familiei şi în sistemul de asigurări sociale de
sănătate, starea curentă de sănătate şi eventuale patologii cronice ale fiecărui membru al familiei, statusul privind serviciile
preventive - cum ar fi vaccinare şi screening, conform vârstei, riscuri personale şi familiale, alte caracteristici specifice
populaţiei din colectivităţile locale deservite.
(2) Pentru îndeplinirea activităţilor şi furnizarea de servicii de asistenţă medicală comunitară, moaşele au următoarele
atribuţii:
ş) participă la desfăşurarea diferitelor acţiuni colective de pe teritoriul comunităţii: vaccinări, programe de screening
populaţional şi implementarea programelor naţionale de sănătate, inclusiv mobilizarea populaţiei pentru participarea la
programele de vaccinări şi controalele medicale profilactice;
t) implementează programe de screening specifice în colaborare cu medicul de familie: recoltare citologie Babeş-
Papanicolau în conformitate cu recomandările privind vârsta şi statusul fertil al femeii, screening anual pentru cancer
mamar; prin screening se înţelege examinarea iniţială, aplicată "în masă", care constă în aplicarea unui ansamblu de
procedee şi tehnici de investigaţie unei populaţii în scopul identificării prezumtive a unei boli, anomalii sau a unor
factori de risc;
(...) 29. Anunţare pentru screening populaţional
Dezvoltarea rețelei de asistență medicală comunitară
Activitatea de asistență medicală comunitară a fost inițiată de către Ministerul Sănătății Publice
(denumire la aceea dată) în 2002 în cadrul unui pilot comun în 7 județe și municipiul București,
proiect prin care s-a încercat pilotarea de servicii de asistență medicală comunitară pentru populația
aparținând grupurilor vulnerabile, în special pe urmărirea gravidei și copilului 0-1an, datorită
indicatorului de mortalitate foarte ridicat la începutul anilor 2000. Datorită rezultatelor care au
dovedit utilitatea proiectului s-a ajuns ca în prezent la nivelul țării să funcționeze un număr de 1741
de asistenți medicali comunitari din care 1682 finanțati de la bugetul de stat prin Ministerul
Sănătății, 56 finanțati de la bugetul local al unităților/subdiviziunilor administraţiilor teritoriale și 3
plătiţi de UNICEF România (Conform ultimei baze de date a resursei umane din AMC) și 448
mediatori sanitari finanțați de la bugetul de stat prin Ministerul Sănătății.
În 2006, odată cu apariția Legii 95/2006 privind reforma în sănătate, asistența medicală comunitară a
avut pentru o perioadă un titlu dedicat - Titlul V - Asistenţa medicală comunitară. Odată cu apariția
cadrului legal s-a creat și oportunitatea de a dezvolta rețeaua de asistență medicală comunitară și
Ministerul Sănătății își propunea să aibă la nivel național un număr de 2500 de asistenți medicali
comunitari- inițiativă care nu s-a concretizat nici pană în 2020.
Dezvoltarea rețelei de asistență medicală comunitară și a centrelor comunitare integrate sunt

indicatori asumați de Ministerul Sănătății în Strategia Naţională de Sănătate 2014 – 2020, în Strategia
Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinînd minorităţii rome pentru perioada
2015 - 2020 precum şi în Planul de acţiuni pentru implementarea Programului Naţional de Reformă
2015.
În acest moment nu există o acoperire suficientă la nivel național cu personal din asistență medicală
comunitară, generând disparități în ceea ce privește accesul la astfel de servicii între mediul urban și
cel rural. Situație creată și de procesul de descentralizare a activității de asistență medicală
comunitară prin OUG 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate
de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile administrației publice locale și Hotărârea nr. 56/2009
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății
către autoritățile administrației publice locale. Odată cu descentralizarea activității, deși a fost gandită
că activitatea va fi mai aproape de pacient, personalul din asistența medicală comunitară nu a fost
preluat în multe din localitățile pentru care furniza servicii de asistență medicală comunitară din
necunoştință, neimplicarea autorităților publice locale sau din teama de a nu avea încă un angajat pe
care să-l plătească - neînţelegând procesul de finanțare de la bugetul de stat. La nivelul lui 2007
existau aproximativ 1600 de asistenți medicali comunitari iar prin procesul de descentralizare,
neimplicarea nici a ministerului și nici a autorităților publice a făcut ca numărul acestora să ajungă
undeva până la 970 de asistenți medicali comunitari, număr pe care îl vom regăsi și la finele anului
2013.
Analiza activității de asistență medicală comunitară și disfuncționalitățile identificate (creșterea

mortalității infantile (medicul de familie nu realizează vizite de urmărire la domiciliu, personalul din
asistență medicală comunitară este personalul care asigură urmărirea în teren a copiilor si gravidei
etc.), a reducerii procentelor de vaccinare, a creșterii numărului de bolnavi TB și MDAR/TB
(activitate nemonitorizată de medicul de familie) etc. au condus la elaborarea OUG 18/2017 privind
asistența medicală comunitară adoptată de Guvern în data de 27.02.2017, publicată în MO nr.
154/01.03.2017 și Legea de aprobare nr. 180/2017 si completată prin Legea 119/ 2019. În prezent
sunt aprobate şi normele de aplicare ale OUG 18/2017, HG 324/2019 - norme care detaliază și
clarifică atribuțiile personalului din asistență medicală comunitară, ale Ministerului Sănătății,
Direcțiilor de Sănătate Publică Județene și ale Autorităților Administrației Publice Locale în scopul
realizării monitorizării, evaluării și controlului activității de asistență medicală comunitară și a
abordării integrate a acesteia cu activitatea socială și cea educațională.
În cazul analizei activității de asistență medicală comunitară concluzia a fost că trebuie întărit rolul
ministerului și al direcțiilor de sănătate publică județene. De asemenea, s-a considerat necesară și
preluarea dotării minime a personalului din asistența medicală comunitară de către Ministerul
Sănătății, activitate ce ar trebui să fie asigurată de autoritățile administrației publice locale conform
OUG 162/2007, dar autoritățile publice locale nu au asigurat, din 2007 niciodată, dotarea truselor de
urgență cu care au fost transferați asistenții medicali comunitari.
OUG 18/2007 reglementează organizarea, funcționarea și finanțarea activității de asistență medicală

comunitară și a centrelor comunitare integrate și a constituit condiționalitate a Ministerului Sănătății
privind accesarea fondurilor europene din POR și POCU. Ordonanța a fost elaborată cu consultarea
ministerelor avizatoare inclusiv a structurilor asociative ceea ce a condus la atribuții ce vor fi
asigurate de minister prin structurile deconcentarate ale sale în parteneriat cu autoritățile publice
locale și în nici un caz doar de către autoritățile publice locale singure - pentru ca au dovedit că nu
sunt pregătite pentru monitorizarea și dezvoltarea acestei activități.
În prezent, funcționează la nivel naţional 1741 de asistenți medicali comunitari (AMC) plus asistenţii
medicali comunitari care vor fi membri în echipele comunitare integrate din cadrul ECI (POCU
122607) și 448 de mediatori sanitari plus mediatorii sanitari care vor fi membri ai ECI (POCU
122607). Din 2007 singura finanțare a resursei umane din asistența medicală comunitară s-a realizat
în anii 2015-2016, când numărul de asistenți medicali comunitari a ajuns de la 970 la 1696 iar cel al
mediatorilor sanitari de la 280 la 459. În prezent avem 1741 de asistenți medicali, număr crescut
prin faptul că o parte din mediatorii sanitari au terminat studii de asistenți medicali comunitari și
acum acordă servicii medicale de asistență medicală comunitară în comunitățile în care activau ca și
mediator, si o parte din asistentii medicali comunitari sunt angajati de UAT din bugetul propriu,
OUG 18/2017 permițând acest lucru.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2017 privind asistența medicală comunitară aprobată prin
Legea 180/2017, care reglementează cadrul legal privind organizarea, funcționarea și finanțarea
activității de asistență medicală comunitară și a centrelor comunitare integrate în contextul dezvoltării
rețelei de asistență medicală comunitară pentru creșterea accesului la servicii medicale de sănătate a
grupurilor vulnerabile și reducerea sărăciei și e excluziunii sociale, reprezintă obiectiv asumat în
Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 cu accent pe dezvoltarea rețelei de asistență medicală
comunitară.
Prin prevederile OUG 18/2017 și a normelor metodologice de aplicare HG 324/2019, se definește

modalitatea de abordare integrată a serviciilor medicale comunitare cu serviciile sociale și
educaționale ce au în atenție identificarea și soluționarea problemelor medico-socio-educaționale a
populaţiei aparținând grupurilor vulnerabile.
Aplicaţia online AMCMSR.gov.ro
Prin dezvoltarea aplicației on-line funcțională, cu numele de subdomeniu AMCMSR.gov.ro înscrisă

în REGISTRU GOV.RO cu asigurarea protecției datelor personale și a celor medicale conform
legislației în vigoare, Ministerul Sănătății are un instrument standardizat de colectare date, analiză,
planificare, monitorizare și evaluare a serviciilor de asistență medicală comunitară la nivel national
și de intervenție în timp real în cazul identificării situațiilor medico-sociale cu risc major. Aplicația
permite analiza indicatorilor atât pe fiecare localitate în parte, pe județ cât și la nivel național, în
prezent raportarea în aplicaţia ministerului este obligatorie ca urmare a prevederilor HG 324/ 2019,
iar prin analiza indicatorilor colectați, a datelor colectate și pe componenta de diagnoză comunitară
din cadrul aplicației, pe care ne propunem să o realizăm la nivelul fiecărui județ ne va ajuta să
urmărim și să realizăm în timp util monitorizare, evaluarea și realizarea controlului activității cu
scopul îmbunătățirii indicatorilor stării de sănătate a grupurilor populației vulnerabile.
În scopul asigurării accesului la servicii medico-sociale de calitate a grupurilor vulnerabile,

Ministerul Sănătății prin Unitatea de Incluziune Socială urmărește dezvoltarea de activități și acțiuni
măsurate pe indicatori de rezultat cu efecte pe îmbunătățirea indicatorilor stării de sănătate a
populației și a indicatorilor demografici, ceea ce va conduce la decongestionarea unităților sanitare,
aglomerate în acest moment și de cazuistică socio-medicală. Sperăm ca acțiunile măsurate pe
indicatori de rezultat să cointereseze toti decidenții centrali și locali, personalul din asistență medicală
comunitară, în dezvoltarea acestei activități.
În procesul de reglementare a activității de asistență medicală comunitară urmează să elaborăm

standarde, ghiduri și protocoale de lucru ca proceduri de lucru unice la nivel național.
Creșterea eficienței în sistemul de sănătate va fi posibilă și prin întărirea rețelei de asistență medicală
comunitară, integrarea serviciilor la nivel comunitar și crearea centrelor comunitare integrate având
în vedere evidențele înregistrate prin proiectele pilot derulate anterior și care confirmă rezultatele
cercetărilor internaționale care demonstrează cost - eficiența intervențiilor similare.
Autoritățile administrației publice locale sunt responsabile de asigurarea de servicii de asistență

medicală comunitară a populației, în special a persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile din punct
de vedere medical, economic sau social, în condițiile legii și în limitele resurselor umane și financiare
existente.
Finanţarea cheltuielilor de personal pentru asistenţii medicali comunitari şi mediatorii

sanitari
Finanţarea cheltuielilor de personal pentru asistenţii medicali comunitari şi mediatorii sanitari care îşi
desfăşoară activitatea potrivit prevederilor art. 10, precum şi a cheltuielilor determinate de aplicarea
standardelor minime de dotare se asigură din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale,
prin bugetul Ministerului Sănătăţii, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie şi a
normativului de personal aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 459/2010 pentru aprobarea
standardului de cost/an pentru servicii acordate în unităţile de asistenţă medico-sociale şi a unor
normative privind personalul din unităţile de asistenţă medico-socială şi personalul care desfăşoară
activităţi de asistenţă medicală comunitară, cu modificările ulterioare.
Centrele comunitare integrate
Centrele comunitare integrate furnizează servicii de asistență medicală comunitară integrate cu

serviciile sociale și cele educaționale persoanelor vulnerabile din punct de vedere medical, economic
și social, adaptate nevoilor acestora. Aceste centre sunt organizate și înființate ca entități cu sau fără
personalitate juridică la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale.
O parte din personalul din asistență medicală comunitară își desfășoară activitatea în centre înființate
de către Ministerul Sănătății, anume, 7 centre medico-sociale înființate în cadrul proiectului finanţat
prin Mecanismul Financiar Elvețian și 43 de centre de sănătate în cadrul proiectul RO 19.03
”Întărirea Reţelei Naţionale de mediatori Romi” pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei
rome, finanţat prin Mecanismul Financiar Norvegian.
În efortul de a accelera progresul către acoperirea universală cu servicii medicale, Ministerul

Sănătății acordă prioritate dezvoltării rețelei de asistență medicală primară și centrelor comunitare
integrate.
Consolidarea rolului personalului din asistența medicală comunitară și definirea centrelor comunitare
integrate prin aprobarea OUG 18/2017 privind asistența medicală comunitară aprobată prin Legea
180/2017 și a HG 324/2019 Normelor metodologice privind organizarea, funcționarea și finanțarea
activității de asistență medicală comunitară, reprezintă doi din pașii importanți pe care Ministerul
Sănătății i-a realizat în scopul creșterii accesului populației grupurilor vulnerabile la servicii medico-
soaciale de calitate și a consolidării legislației privind organizarea, funcționarea și finanțarea
activității de asistență medicală comunitară.
Ideea de centru comunitar integrat s-a născut ca urmare a nevoii identificate la nivelul comunităților
rurale în special, și anume aceea de a avea un spațiu dedicat activității asistentului medical comunitar
și asistentului social pentru a-și putea desfăşura activitatea cu beneficiarii în condiții care să asigure
un confort emoțional acestora în ce priveste intimitatea problemelor discutate și a respectării
dreptului de confidențialitate și a respectării principiilor eticii și deontologiei profesionisților. În
prima fază s-au numit centre comunitare medico-sociale şi aşa se numesc și o parte din centrele
existente, dar pe parcursul elaborării și avizării OUG nr. 18/ 2017 decizia a fost ca centrele
comunitare medico-sociale să fie definite ca centre comunitare integrate pentru a se putea
implementa și derula actvități în funcție de toate problemele identificate la nivelul comunităților și cu
o paleta de specialiști mai vastă în funcție de problematica identificată.
Personalul care prestează activități de asistență medicală comunitară lucrează în colaborare cu

personalul din cabinetele medicilor de familie, cu personalul din cadrul serviciului public de asistență
socială, cu personalul centrului comunitar integrat și cu alți furnizori de servicii de sănătate, sociale,
educaționale, inclusiv cu organizații neguvernamentale care furnizează servicii de profil.
Avizul de înfiinţare a CCI-urilor este dat de Ministerul Sănătăţii prin Unitatea de Incluziune Socială,
respectiv prin coordonatorul naţional al activității de asistență medicală comunitară (Ordin MS 1558/
2019 – ordin privind numirea coordonatorului naţional al activității de asistență medicală
comunitară).
Extras HG 324/ 2019

Art. 6
(1)Atribuţiile Ministerului Sănătăţii în domeniul asistenţei medicale comunitare, prin Unitatea de
incluziune socială:
n) avizează înfiinţarea centrelor comunitare integrate, ţinând cont de direcţiile strategice şi de
obiectivele de dezvoltare a asistenţei medicale comunitare la nivel naţional;
De asemenea în centrul comunitar integrat mai pot activa sau pot fi angajați și orice alți profesioniști
conform OUG nr. 18/2017 cu modificările și completările ulterioare în funcție de nevoile membrilor
comunității: moașă și/ sau mediator sanitar, după caz, consilier școlar și/ sau mediator școlar, medic
de familie, medic specialist, psiholog, agent de ocupare și alte categorii profesionale ce pot fi
implicați în soluționarea problematicii medico-socio-educaționale a grupurilor vulnerabile; precum și
personal administrativ.
Beneficiarii serviciilor și activităților furnizate în centrul comunitar integrat sunt categoriile
reglementate conform prevederilor OUG nr.18/2017 privind asistența medicală comunitară,anume,
Art. 7
(1) Beneficiarii serviciilor de asistenţă medicală comunitară sunt membrii comunităţii, cu precădere
persoanele vulnerabile din punct de vedere medical sau social, cu accent pe populaţia din mediul
rural şi grupurile vulnerabile, inclusiv cele de etnie romă.
(2) Categoriile de persoane vulnerabile sunt persoanele care se găsesc în următoarele situaţii:
a) nivel economic sub pragul sărăciei;
b) şomaj;
c) nivel de educaţie scăzut;
d) dizabilitate;
e) boli cronice;
f) boli aflate în faze terminale, care necesită tratamente paliative;
g) graviditate;
h) vârsta a treia;
i) vârsta sub 18 ani;
j) fac parte din familii monoparentale;
k) risc de excluziune socială;
l) alte categorii identificate ca vulnerabile din punct de vedere medical sau social de la nivelul
comunităţii.
Beneficiarii centrului comunitar integrat primesc servicii medicale comunitare indiferent de statutul
de asigurat sau neasigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Finanțarea centrelor comunitare integrate se asigură, potrivit legii, din următoarele surse:
a) Ministerul Sănătății asigură finanțarea cheltuielilor de personal pentru asistenții medicali
comunitari, moașe și mediatorii sanitari, cât și cheltuielile determinate de aplicarea standardelor
minime de dotare (trusa medicală pentru asistenții medicali comunitari și moașe), în limita creditelor
bugetare aprobate cu această destinație, conform prevederilor OUG nr. 18/2017, aprobată prin Legea
180/ 2017;
b) unitățile/ subdiviziunile administrativ - teritoriale finanțează infrastructura centrului și dotarea
minimă, din bugetul local, din diferite fonduri externe nerambursabile și, după caz, alte fonduri legal
constituite și în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și bunurile și serviciile
necesare întreținerii și funcționării centrului și activității de asistență medicală comunitară, conform
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2017;
c) finanțarea celorlalte categorii de personal din centrul comunitar integrat care furnizează, potrivit
legii, servicii medicale, sociale și după caz educaționale, se realizează de către autoritățile
administrației publice locale, cu asigurarea finanțării cheltuielilor acestora din bugetul local respectiv.
Pentu înființarea și funcționarea unui centru comunitar e necesar următorul barem:

a) un birou pentru personalul centrului
b) o încăpere pentru consiliere individuală medicală și/sau întâlniri de grup
c) o încăpere pentru consiliere socială sau alte activități de servicii sociale
d) o încăpere pentru activități de consiliere/mediere școlară/alte activități cu specific educativ
e) un spațiu cu dotare medicală minimală, în care să se poată furniza consultații de către medicul de
familie sau de către medicii de specialitate care doresc să furnizeze servicii medicale de specialitate
în sistem flexibil, inclusiv servicii de telemedicină și paleație;
f) un spațiu de depozitare;
g) grupuri sanitare distincte pentru personal și beneficiari;
În cazul unităților teritorial administrative care dispun de fonduri în bugetul local sau prin alte
finanțări nerambursabile și, funcție de nevoile și de resursele colectivității/ colectivităților locale în
centrul comunitar integrat pot funcționa:
a) un punct de lucru de medicină de familie sau un cabinet individual de medicină de familie cu
respectarea legislației specifice privind înființarea acestora;
b) un cabinet de medicină dentară, un punct de recoltare pentru analizele medicale,
alte servicii medicale necesare unităților/subdiviziunilor administrativ- teritoriale, cu respectarea
legislației specifice privind înființarea acestora;
c) un centru de permanență cu respectarea legislației specifice privind înființarea acestora;
d) alte puncte de lucru destinate activităților și serviciilor integrate de sănătate, sociale și
educaționale, în conformitate cu nevoile locale identificate și cu posibilitățile de finanțare ale
unității/unităților/ subdiviziunii/subdiviziunilor administrativ-teritoriale.
Un centru medico-social care respectă în proproție de 80% criteriile de mai sus, privind înființarea
unui centru comunitar integrat funcționează la nivelul Primăriei Comunei Cumpăna din judetul
Constanța, numit Centru Multifuncțional de Asistență Socio- Medicală.
Inițiative în derulare cu finanțare nerambursabilă din fonduri europene cu impact în dezvoltarea

rețelei de centre comunitare integrate și în care se vor analiza și prelua exemplele de bune practice
deja elaborate și implementate în cadrul proiectelor de dezvoltare a bunelor practici în activitatea
medico-socio-educațională.
Caracteristici avute în vedere în procesul de catagrafiere a populaţiei
Principalele caracteristici în baza cărora se face catagrafierea populației sunt:

a) nivelul socioeconomic al gospodăriei,
b) numărul membrilor gospodăriei,
c) genul și vârsta membrilor familiei,
d) condițiile de locuit,
e) starea de igienă a gospodăriei,
f) statutul de încadrare în muncă a membrilor familiei și în sistemul de asigurări sociale de sănătate,
g) starea curentă de sănătate și eventuale patologii cronice ale fiecărui membru al familiei,
h) statusul privind serviciile preventive - cum ar fi vaccinare și screening, conform vârstei,
i) riscuri personale și familiale,
j) alte caracteristici specifice populației din colectivitățile locale deservite.
Nerespectarea prevederilor legale privind activitatea de asistență medicală comunitară atrage

sancțiuni.
Ministerul Sănătăţii exercită controlul privind respectarea legislaţiei specifice organizării,
funcţionării şi finanţării activităţii de asistenţă medicală comunitară, mijloacele de control urmând a
fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Activitatea de control în asistenţa medicală comunitară
Extras HG 324/ 2019

Art. 42
Ministerul Sănătăţii este abilitat să exercite controlul privind respectarea legislaţiei referitoare la
organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă medicală comunitară prin Unitatea de
incluziune socială şi structurile de control din aparatul propriu, precum şi cele existente la nivelul
direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Art. 43
(1)Nerespectarea legislaţiei privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă
medicală comunitară atrage sancţiuni, după cum urmează:
a)avertisment - pentru personalul din asistenţa medicală comunitară pentru nerealizarea atribuţiilor
prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2017, şi în prezentele norme metodologice;
b)avertisment - pentru autoritatea administraţiei publice locale care nu respectă prevederile privind
organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă medicală comunitară, reglementată de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 180/2017, şi prevederile prezentelor norme metodologice;
c)retragerea finanţării unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale care continuă să nu
respecte prevederile privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă medicală
comunitară reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2017, şi prevederile prezentelor norme metodologice,
după primirea avertismentului prevăzut la lit. b);
d)avertisment - pentru furnizorul privat de asistenţă medicală comunitară care nu respectă
prevederile privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă medicală
comunitară reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2017, şi prevederile prezentelor norme metodologice;
e)retragerea finanţării pentru furnizorul privat de asistenţă medicală comunitară care continuă să
nu respecte prevederile privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă
medicală comunitară reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2017, şi prevederile prezentelor norme metodologice,
după primirea avertismentului prevăzut la lit. d).
(2)Metodologia privind aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al
ministrului sănătăţii, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme
metodologice.
Asistența medicală comunitară înseamnă să ajuți oamenii să trăiască sănătos în cele mai optime
condiții de mediu și, atunci când au nevoie de îngrijire medicală, aceasta să li se acorde la momentul
potrivit, în comunitățile lor, de aici si necesitatea dezvoltării echipelor comunitare integrate și a
centrelor comunitare integrate cu o varietate de servicii medico-socio-educaționale. Este un obiectiv
necesar pentru o acoperire universală cu servicii medicale, care trebuie să fie la baza oricărui sistem
de sănătate funcțional pentru că are ca scop principal prevenția evoluției diferitelor patologii
medicale prin identificarea pacienţilor în timp util și referirea lor către medicii de familie sau medicii
specialiști, promovarea practicilor necesare unui stil de viață sănătos. Abordarea în echipa
comunitară integrată multidisciplinară, din cadrul centrelor comunitare integrate, a problematicii
complexe medico-sociale poate preveni din fază incipientă efectele diferitelor probleme medicale,
sociale precum și a celor asociate acestora ceea ce poate conduce la prevenirea excluziunii
beneficiarilor aparținând grupurilor vulnerabile prin asigurarea de servicii specializate începând de la
cele de identificare a problemelor, continuând cu cele de intervenție, monitorizare și sprijin.
Concluzii
Creșterea eficienței în sistemul de sănătate va fi posibilă și prin întărirea rețelei de asistență medicală
comunitară, integrarea serviciilor la nivel comunitar și crearea centrelor comunitare integrate având
în vedere evidențele înregistrate prin proiectele pilot derulate anterior și care confirmă rezultatele
cercetărilor internaționale care demonstrează cost - eficiența intervențiilor similare.
Centrele comunitare integrate furnizează servicii de asistență medicală comunitară integrate cu
serviciile sociale și cele educaționale persoanelor vulnerabile din punct de vedere medical, economic
și social adaptate nevoilor acestora. Aceste centre sunt organizate și înființate ca entități cu sau fără
personalitate juridică la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale.
Ministerul Sănătății trebuie să consolideze programul de instruire pentru personalul din rețeaua de
asistență medicală comunitară și să sprijine dezvoltarea rețelei de asistență medicală comunitară și a
centrelor comunitare integrate în întreaga țară.
RESURSE
http://serviciicomunitare.ro/
www.ms.gov.ro
BIBLIOGRAFIE
Legislație şi resurse bibliografice specifice domeniului educației și formării profesionale din România;
a) Legislație de bază pentru implementarea serviciilor comunitare integrate:
 Ordinul comun nr. 393/MMJS/13.03.2017//630/MS/6.06.2017//4236/MEN/27.06.2017 pentru
aprobarea protocolului de colaborare în vederea implementării serviciilor comunitare integrate
necesare prevenirii excluziunii sociale și combaterii sărăciei
b) Documente strategice:
 Programul Operațional Capital Uman 2014-2020; http://www.fonduri-ue.ro/pocu-2014
 Programul Național de Reformă 2017;
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2017-european-semester-national-reform-programme-
romania-ro_0.pdf
 Programul Național de Reformă 2018;
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2018-european-semester-national-reform-programme-
romania-ro.pdf
 Strategia națională de învățare pe tot parcursul vieții, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 418/2015;
https://edu.ro/strategia-na%C8%9Bional%C4%83-de-%C3%AEnv%C4%83%C5%A3are-pe-tot-
parcursul-vie%C5%A3ii
 Strategia educației și formării profesionale din România pentru perioada 2016 – 2020, aprobată prin
Hotărârea de Guvern nr.317/2016;
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2016/strategii/Strategia_VET
%2027%2004%202016.pdf
 Strategia națională pentru învățământ terțiar 2015 – 2020, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr.
565/2015;
https://www.edu.ro/sites/default/files/fisiere%20articole/Strategie_inv_tertiar_2015_2020.pdf
 Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România, aprobată prin Hotărârea de Guvern
nr. 417/2015; https://edu.ro/strategia-privind-reducerea-p%C4%83r%C4%83sirii-timpurii-
%C8%99colii-%C3%AEn-rom%C3%A2nia
 Strategia Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru
perioada 2015-2020, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr.18/2015; http://www.fonduri-
ue.ro/images/files/transparenta/romi/Hot%C4%83r
%C3%A2rea_nr_18_pe_2015_pentru_aprobarea_Strategiei_Guvernului_Rom
%C3%A2niei_de_incluziune_a_cet%C4%83%C5%A3enilor_rom%C3%A2ni_apar%C5%A3in
%C3%A2nd_minorit%C4%83%C5%A3ii_rom.pdf
 Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014 - 2020 şi
Planul operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea
drepturilor copilului 2014 – 2016, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1113/2014;
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014/2014-02-
03_Anexa1_HG_Strategie_protectia_copilului.pdf
 Strategia națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016-2020, aprobată
prin Hotărârea de Guvern nr.655/2016;
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2015/2015-10-08-proiecthg-
strateg-diz-anexa1.pdf
 Strategia națională în domeniul politicii de tineret 2015 – 2020; https://www.unicef.ro/publicatii/%EF
%BF%BCstrategia-nationala-in-domeniul-politicii-de-tineret-2015-2020/
 Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, aprobată prin Hotărârea de Guvern
nr. 877/2018;
https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Rom
%C3%A2niei-2030.pdf
c) Legislație specifică în domeniul educației

 Legea Educației Naționale, Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;
 Legea nr. 272/2004 Republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu
modificările și completările ulterioare;
 Legea nr.151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educație și sociale adresate
persoanelor cu tulburări din spectrul autist și cu tulburări de sănătate mintală asociate, modificată
şi completată prin Legea nr.200/2013.
 Hotărârea de Guvern nr. 1251 din 13 octombrie 2005 privind unele măsuri de îmbunătăţire a
activităţii de învăţare, instruire, compensare, recuperare şi protecţie specială a
copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educative speciale din cadrul sistemului de învăţământ special
şi special integrat;
 Hotărârea de Guvern nr. 564 din 4 august 2017, privind modalitatea de acordare a drepturilor
copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în sistemul de învăţământ preuniversitar, cu
 Hotărârea de Guvern nr. 49 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind
prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra
copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi
interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă,
copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme
de violenţă pe teritoriul altor state
 Hotărârea de Guvern nr. 691 din 19 august 2015 pentru aprobarea Procedurii de monitorizare a
modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor
de care aceştia pot beneficia, precum şi pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind
colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice
de asistenţă socială şi a modelului standard al documentelor elaborate de către acestea;
 Hotărârea de Guvern nr. 598/2017 din 23 august 2017 pentru aprobarea Metodologiei de
acreditare, evaluare periodică, organizare şi funcţionare a centrelor comunitare de învăţare
permanentă;
 Ordinul comun MMFPSPV, MS, MENCS nr. 1985/1305/5805/2016 din 4 octombrie 2016,
privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării
copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe
educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau
cerinţe educaţionale speciale, cu modificările și completările ulterioare;
 Ordinul comun MS, MENCS, MMFPSPV, CNAS nr. 968/5194/1945/714/2016 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de
sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de
sănătate mintală asociate;
 Ordinul ministrului educației națioanle și cercetării științifice nr. 5086/2016 din 31 august 2016
pentru aprobarea Metodologiei – cadru privind şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de
grupe/clase în spitale, cu modificările și completările ulterioare;
 Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1539 din 19 iulie 2007 privind normele
de încadrare și de activitate ale mediatorului școlar;
 Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5555 din 7 octombrie 2011
pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea centrelor judeţene/al
municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională, cu modificările și completările
ulterioare;
 Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr.5573 din 7 octombrie 2011
privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a învăţământului special şi special
integrat, cu modificările și completările ulterioare;
 Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5574 din 7 octombrie 2011
privind aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii,
elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă, cu modificările
și completările ulterioare;
 Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 1539/2007 privind normele de
încadrare și de activitate ale mediatorului școlar, cu modificările și completările ulterioare;
 Ordinul ministrului educației naționale nr.3622/2018 privind aprobarea planurile – cadru pentru
învățământul special preșcolar, primar și gimnazial;
 Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 6.134/21.12.2016 privind
interzicerea segregării școlare în unitățile de învățământ preuniversitar;
 Ordinul ministrului educației naționale nr. 3480/26.03.2018 pentru modificarea anexei la Ordinul
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5576/2011 privind aprobarea Criteriilor
generale de acordare a burselor elevilor din învăţământul preuniversitar de stat;
 Ordinul comun MEN, MMJS nr. 3894/823/2019 din 15 aprilie 2019 pentru aprobarea
Instrucţiunilor specifice privind acreditarea şi evaluarea periodică a centrelor comunitare de
învăţare permanentă.
d) Legislație specifică în domeniul calificărilor și formării profesionale

Legislație națională
 Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile
reglementate din România, cu modificările și completările ulterioare;
 Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu
 Hotărârea Guvernului nr. 917/2018 privind aprobarea Registrului naţional al calificărilor
profesionale din România;
 Hotărârea Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului Naţional al Calificărilor, cu
 Hotărârea Guvernului nr. 556/2011 privind organizarea, structura şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale pentru Calificări, cu modificările și completările ulterioare.
 Hotărârea Guvernului nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor;
 Ordinul nr. 4007/2019 pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 3475/2017 pentru
aprobarea Metodologiei de înscriere și înregistrare în Registrul Național al Calificărilor din
Învățământul Superior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din
11.06.2019;
 Ordinul nr. 3770/2019 privind aprobarea Listei cuprinzând categoriile de informații secrete de
serviciu, elaborate și deținute de Ministerul Educației Naționale, în domeniul său de activitate,
precum și de către instituțiile aflate în subordinea sau în coordonarea acestuia și termenele de
clasificare aferente acestora;
 Ordinul nr. 3177/660/2019 privind aprobarea Metodologiei de elaborare, actualizare și gestionare
a Registrului naţional al calificărilor profesionale din România;
 Ordinul nr. 3712/1721/2018 privind aprobarea Metodologiei de elaborare, validare, aprobare şi
gestionare a standardelor ocupaţionale şi a modelului de standard ocupațional.
 Ordinul nr. 3629 din 2 mai 2018 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea criteriilor și
procedurilor de evaluare și certificare ale evaluatorilor de competențe profesionale, evaluatorilor
de evaluatori și evaluatorilor externi, cu modificările și completările ulterioare;
 Ordinul nr. 3023/2018 privind controlul standardelor de pregătire profesională şi înregistrarea
acestora în Registrul Naţional al Calificărilor Profesionale din Educaţie (RNCPE);
 Ordinul nr. 3475/2017 pentru aprobarea Metodologiei de înscriere şi înregistrare a calificărilor din
învăţământul superior în Registrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior (RNCIS),
cu modificările și completările ulterioare.
 Ordinul nr. 5613/2015 privind aprobarea modelului certificatului de absolvire utilizat la
finalizarea programelor de educaţie permanentă de nivel postuniversitar, cu modificările și
completările ulterioare.
 Ordinul nr. 5160/2015 privind organizarea de programe de studii postuniversitare de educaţie
permanentă de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.
 Ordinul nr. 3973/2014 privind echivalarea nivelurilor de calificare obţinute prin sistemul naţional
de învăţământ şi formarea profesională a adulţilor, anterior momentului intrării în vigoare a
Cadrului naţional al calificărilor, cu nivelurile de calificare stabilite prin Cadrul naţional al
calificărilor.
 Ordinul comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi
familiei nr. 4543/468/2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor
profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, cu modificările și completările ulterioare.
 Ordinul comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului educaţiei şi
cercetării nr. 35/3112/2004 pentru aprobarea Nomenclatorului calificărilor pentru care se pot
organiza programe finalizate cu certificate de calificare, cu modificările și completările ulterioare.
cercetării nr. 501/5253/2003 pentru aprobarea Metodologiei certificării formării profesionale a
adulţilor, cu modificările și completările ulterioare.
cercetării nr. 353/5202/2003 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a furnizorilor de
formare profesională a adulţilor, cu modificările și completările ulterioare.
 Ordinul nr. 270/273/2002 al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al preşedintelui
Institutului Naţional de Statistică pentru aprobarea Procedurii de actualizare a nomenclatorului
Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR).
Legislație internațională
Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții;
 Recomandarea Consiliului din 20 noiembrie 2017 privind monitorizarea parcursului profesional al
absolvenților (2017/C 423/01);
 Recomandarea Consiliului din 22 mai 2017 privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea
pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23
aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții
(2017/C 189/03);
 Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 privind parcursurile de actualizare a competențelor:
noi oportunități pentru adulți (2016/C 484/01);
 Recomandarea Consiliului din 12 iulie 2016 privind Programul național de reformă al României
pentru 2016 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență al României
pentru 2016 (2016/C 299/18);
 Recomandarea Consiliului din 14 iulie 2015 privind Programul național de reformă al României
pentru 2015 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență al României
pentru 2015 (2015/C 272/01);
 Recomandarea Consiliului din 8 iulie 2014 privind Programul național de reformă al României pentru
2014 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență al României pentru
2014;
 Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale
(2012/C 398/01);
 Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru
european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (2009/C 155/01);
 Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului
european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (2008/C 111/01);
 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European
și Comitetul Regiunilor – Construirea unei Europe mai puternice: rolul politicilor în domeniul
tineretului, educației și culturii;
și Comitetul Regiunilor privind o nouă agendă a UE pentru învățământul superior (2017);
și Comitetul Regiunilor – O nouă agendă pentru competențe în Europa. Să lucrăm împreună pentru
consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității (2016);
și Comitetul Regiunilor - Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-
economice mai bune; Strasbourg, 20.11.2012;
 Comunicarea Comisiei – EUROPA 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,
ecologică și favorabilă incluziunii (03.03.2010);
 Rezoluția Consiliului privind un plan european reînnoit pentru învățarea în rândul adulților (2011/C
372/01);
 Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană in
domeniul educației și formării profesionale (ET 2020).
Legislația care reglementează asistența medicală comunitară

 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2017 privind asistența medicală comunitară aprobată prin
Legea 180 din 18 iulie 2017 si completata prin Legea 119/ 2019;
 Hotărârea Guvernului nr 324/2019 privind organizarea, funcționarea și finanțarea activității de
asistență medicală comunitară
 HG 459/2010 pentru aprobarea standardului de cost/an pentru servicii acordate în unităţile de asistenţă
medico-sociale şi a unor normative privind personalul din unităţile de asistenţă medico-socială şi
personalul care desfăşoară activităţi de asistenţă medicală comunitară.
 Strategia Naţională de Sănătate 2014- 2020
Legislația şi resurse bibliografice din domeniul asistenței sociale

 Planul strategic de acțiuni pentru perioada 2015-2020, Strategia naţională privind incluziunea socială
şi reducerea sărăciei pentru perioada 2015 – 2020;
 From Understanding Poverty to Developing Human Capacity, Ruby K Payne Ruby K Payne articles
on Transforming individuals, Families, Schools, Churches and Communities
 https://www.ahaprocess.com/bridges-mental-model-shares-big-picture-path-policy-change/
 Bridges Aut of Poverty Study Guide, based on Bridges aut of poverty: Strategies for Professionals and
Communities, by Ruby H. Payne, Philip E., DeVol and Terie Dreussi Smith;
 Dimensiunea socială a Europei, COM(2017), https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-
political/files/reflection-paper-social-dimension-europe_ro.pdf
 https://www.cmsuk.org/ Code of Ethics and Conduct in Case Management Practice, 2018
 Utopia for realists, Rutger Bergman;
 http://www.europarl.europa.eu/committees/en/deve/amendments.htm
 Social Work: Themes, Issues and Critical Debates: 3th edition;
https://www.macmillanihe.com/resources/sample-chapters/9780230218659_sample.pdf
 www.files.finantare.ro., POCU-Ghid specific CLLD, Obiectiv 5.2., Anexa 2. Informaţii generale şi
exemple privind combaterea segregării
 Ordinul nr.1540/2007 al Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice privind interzicerea
segregării școlare a copiilor romi și aprobarea metodologiei pentru prevenirea și eliminarea segregării
școlare a copiilor romi
 Ordinul 6134/2016 al Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice privind interzicerea
segregării şcolare în instituţiile de învăţământ preuniversitar.
 www.segregareurbana,blogspot.com. Segregare socială în mediul urban
 Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune;
 Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările
ulterioare;
 Hotărârea de Guvern nr. 818/2018 privind aprobarea standardelor minime de lucru în probaţiune
pentru instituţiile din comunitate;
 Legea nr. 2011/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției
victimelor infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare (prevederile Ordonanței de urgență
nr. 24/2019)
 Hotărârea de Guvern nr. 389/2015 privind aprobarea Strategiei naţionale de reintegrare socială a
persoanelor private de libertate, 2015 – 2019;
 Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal;
 Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative
de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
 Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată;
 Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare
 Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
 http://anp.gov.ro/wpcontent/uploads/rapoarte/ghid%20de%20bune%20practici%20pentru
%20asistentul%20social%20care%20lucreaz%C4%83%20%C3%AEn%20sistemul
%20penitenciar.pdf
 Hotărârea de Guvern nr. 389/2015 privind aprobarea Strategiei naţionale de reintegrare socială a
persoanelor private de libertate, 2015 – 2019
 Proiectul Ex-Offenders Community of Practice
 https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2019/04/MEMO-13.pdf
 MEMORANDUM - Raport de monitorizare a implementării Hotărârii Guvernului nr. 389/2015
pentru aprobarea Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate
2015-2019, pentru anul 2018
 Ordonanța nr. 19/1994 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și
construcții de locuințe.
 Legea locuinţei nr.114/1996.
 Lege nr. 17 din 6 martie 2000 *** Republicată privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice
 Legea nr.678/2001 privind combaterea traficului de persoane.
 Legea nr.116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, cu modificările și
completările ulterioare.
 Lege nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap.
 Legea asistenţei sociale nr.292 /2011, cu modificările și completările ulterioare.
 Legea nr.151 din 2019 pentru completarea legii 350 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
nr.350/2001.
 Ordinul MMJS nr. 25/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale
de tip rezidenţial destinate copiilor din sistemul de protecţie special.
 Ordinul MMJS nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile
sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecţie special.
de zi destinate copiilor.
 Ordinul MMJS nr. 28/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru acreditarea
serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice.
 Ordinul MMJS nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea
serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit
sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum și
pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate în sistem integrat și cantinele sociale.
organizate ca centre maternale.
 Ordinul MMJS nr.82/2019 privind aprobarea standardelor specifice minime de calitate obligatorii
pentru serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi.
 www.coe-romact.org.Criterii de atribuire a locuinţelor sociale. Ghid pentru autorități publice locale,
accesat la data de 03.12.2019, ora 15.30.
 Dan, Adrian-Nicolae, Locuirea în România. Dreptul la locuire, Calitatea Vieţii, XVI, nr. 1–2, 2005, p.
3–20, p.3.
 Ghid de prevenție. Stil de viață sănătos și alte intervenții preventive prioritare pentru boli
netransmisibile, în asistența medicală primară. Vol 2, Intervenții preventive adresate stilului de viață.
Consumul de alcool. Fumatul. București, iunie, 2016
 Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri;
 Legea nr. 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor
stupefiante şi psihotrope;
 Legea nr. 194 din 7 noiembrie 2011 republicată, privind combaterea operaţiunilor cu produse
susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de actele normative în vigoare;
 H.G. nr. 1915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor
stupefiante şi psihotrope, cu modificările şi completările ulterioare;
 H.G. nr. 461 din 11.05.2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog;
 H.G. nr. 784/09.10.2013 privind aprobarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020 şi a Planului de
acţiune în perioada 2013-2016 pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020
 http://ana.gov.ro/
 http://ana.gov.ro/despre-institutie/reteaua-nationala/
 http://www.infodrog.ro/index.html
 http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Metodologia-de-lucru-cu-adolescen%C8%9Bii-la-risc-
%C8%99i-consumatori-de-droguri.pdf
 https://www.ce-re.ro/upload/carusel_studiu.pdf
 http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2019.pdf
 Hotărâre nr. 861/2018 pentru aprobarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru
perioada 2018-2022 şi a Planului naţional de acţiune 2018-2020 pentru implementarea Strategiei
naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2018-2022:
 Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi
completările ulterioare;
 Legea nr. 208/2019 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2019 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției
victimelor infracțiunilor, precum și a altor acte normative;
 Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările
şi completările ulterioare;
 Legea nr. 286/2009 privind Codul penal al României, cu modificările și completările ulterioare;
 Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare;
 Hotărârea Guvernului nr.299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii
nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;
 Hotărârea Guvernului nr.1238/2007 pentru aprobarea Standardelor naţionale specifice pentru serviciile
specializate de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane;
 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004
privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, precum și a altor acte
normative;
 Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de
şanse, al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei
nr.335/2007/2881/2007/1990/2007/1072/2007/266/A 6880/409/C/2353/C/2008 pentru aprobarea
Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.
 Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane
 http://anitp.mai.gov.ro/alegeri-prezidentiale-2019/
 https://www.adpare.eu/ro/despre-noi/
 http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/Proiecte/ISF01/MNIR%20Lb%20Romana.pdf
 Boca, Cristina Ana Maria, Ulrich, Cătălina, Lică, Carmen, Ştefănescu, Doina Olga, Centre de resurse
pentru educaţie şi dezvoltare. Ghid de organizare, funcţionare şi implementare a serviciilor, Editura
Centrul Step by Step, Bucureşti, 2009.
 Cojocaru, Ştefan (coordonator), Bunea, Ovidiu, Clicinschi Claudia, Galbin Alexandra, Zăgan Iulia, Ce
este educaţia parental? Ghid pentru încurajarea educaţiei parentale. Ghid elaborat de fundatia HotIS
în cadrul campaniei “Hai la şcoală!”, Editura Experts Projects, Iaşi, 2015.
 Cojocaru, Ştefan, Cojocaru, Claudia, Educaţia parentală în România, Studiu realizat în cadrul
proiectului „Centrul pentru Copilărie şi Parentalitate” implementat de Holt România – Filiala Iaşi, cu
sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România, 2011.
 Glăveanu, Simona Maria, Rezistenţa la stress, resursă a competenţei parentale, Revista de
Psihologie, vol. 58, nr. 1, Ianuarie – Martie 2012, Bucureşti.
 Ghid pentru profesioniştii care organizează cursuri de educaţie parentală şi întâlniri cu părinţi,
Fundaţia Copiii Noştri.
 Hartley, Elizabeth, Cum să creşti un copil fericit, Editura Sian Books, 2015.
 România_2018-001-Summative_evaluation-Ro-EVALUAREA SUMATIVĂ A MODELULUI „
PRIMA PRIORITATE: NICIUN COPIL ‘INVIZIBIL’!”2011-2015, RAPORT DE EVALUARE,
UNICEF, București, 2017.
 Studiu de cercetare cu privire la educaţia parentală şi nevoia de servicii de sprijin pentru părinţi,
Bucureşti, 2016, Fundaţia Copiii Noştri.
 Ordonanţa nr.137/2000 *** Republicată privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare**.
 Ordin cadru nr 6134/2016 privind interzicerea segregării şcolare în unităţile de învăţământ
preuniversitar.
 Ordinul nr.5633/23.12.2019 pentru aprobarea Metodologiei de monitorizare a segregarii şcolare în
învăţământul preuniversitar.
 Legea n° 2016-832 du 24 juin 2016 visant à lutter contre la discrimination à raison de la précarité
sociale.
 www.cairn.info, Arnsperger, Christian,Pauvrete et droits humains: la question de la discrimination
economique systemique avec quelques propositions pratiques de reforme, Revue internationale des
sciences sociales, nr. 180, 2004, pages 323 à 333.
 Asselin, Marie-Noelle, Fontaine, Alexandra, Entre le “eux” et le “nous”, la stigmatisation des
personnes en situation de pauvrete et d’assistance sociale, Rapport de recherche presente au Collectif
pour un Quebec sans pauvrete, 2018.
 Badea, Constantina, De la categorisation sociale a la discrimination: le role de l’identification au
groupe, www.researchgate.net
 Les prejuges a l’egard des personnes en situation de pauvrete et d’exclusion sociale: rapport de
documentation, Centre Integre Universitaire de Sante et de Servicea Sociaux de la Capitale Nationale,
Quebec, 2017.
 Paraschiv, Elena, Problema sărăciei în comunităţile urbane şi rurale din România, Revista Română de
Sociologie, serie nouă, anul XIX, nr. 3–4, pp. 423–451, Bucureşti, 2008.
 Rapport sur la pauvrete en France, Observatoire des inegalites, 2018.
 Zamfir, Elena, Sărăcia, o abordare psihosociologica, în Neculau, Adrian, Psihologie Socială. Aspecte
contemporane, Editura Polirom, Iasi, 1996, pp.419-433.
 www.cncd.ro, www.apador.org,www.irdo.ro, www.crj.ro, www.antidiscriminare.ro,
www.romanaiacurata.ro
 Bourque, Sonia Le guide sur la supervision professionnelle des travailleuses sociales et leş
travailleures sociaux, Quebec, (2009).
 Brun, Jean-Pierre, Biron, Caroline, Martel, Josee, Ivers, Hans, Evaluation de la sante mental au
travail :une analyse des pratiques de gestion des ressources humaines, Rapport R-342, August, 2003,
www.irsst.qc.ca
 Canţer, Nicoletta, Monitorizare, evaluare și supervizare în asistența socială, note de curs on line,
Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălți, 2014.
 Cojocaru, Ştefan, Metode apreciative în asistenţă socială. Ancheta, supervizarea și managementul de
caz, Iaşi, Polirom. (2005).
 Cole, Jonh, Reilly, Stephanie, Scieszinski, Patricia, Surowiec, Samantha, Supervision and mentoring
în child welfare services, NEW Partenership for Childre and Families, University of Wisconsin-Green
Bay from the Federal Children's Bureau, (2003).
 Fortin, Cindy, Le vecu professionnel des intervenants de la relation d’aide. Les facteurs d’influence
de la fatigue de compassion et du traumatisme vicariant, Memoriu prezentat la Universitatea din
Quebec la Chicoutimi, Martie, 2014.
 Guvernul Republicii Moldova, Mecanismul de supervizare profesională în asistenţă socială, Ghid de
implementare practică, Aprobat prin ordinul Ministrului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. 74
din 10.05.2017, Chișinău, 2017.
 Haynes, Robert, Corey, Gerarld, Moulton, Patrice Clinical Supervision în the helping professions: a
practical guide, Thomson Learning, Canada, (2003).
 Holunga, Lavinia, Evaluarea și supervizarea în servicii sociale, suport de curs, Universitatea de Stat
”Alecu Russo”, Balți, 2017.
 Koleck, M. et al. (M. Bruchon-Schweitzer, M.L. Bourgeois), Stress et coping:un modele integratif en
psychologie de la sante, Éditions Scientifiques et Médicales Elsevier SAS, Annales Medico
Psychologiques 161 (2003) pp.809-815, www.sciencedirect.com
 La détresse chez les intervenants,pp.17-19, www.coozook.com
 Lorsque compassion rime avec souffrance: l’épuisement professionnel, le stress vicariant et la
traumatisation secondaire chez les fournisseurs de services travaillant auprès des femmes enceintes et
des jeunes enfants, Centre de ressources Meilleur, Toronto, 2012.
 Muntean, Ana (coordonator), Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale, Iași, Polirom, 2017.
 Neamţu, George, Tratat de asistență socială, Iași, Polirom (2011).
 Richardson, Jan I.,Guide sur le traumatisme vicariant:Solutions recommandées pour les personnes
luttant contre la violence,Centre for Research on Violence Against Women and Children à London,
Ontario, 2001.
 Rijicova, Svetlana, Grigoraș, Stela, Mecanismul de supervizare profesională în asistență socială, Ghid
de suport pentru aplicarea practică, Chișinău, 2017.
 https://virtualboard.ro/modelul-karasek-stres-profesional/
 https://cabpsi.ro/wp/problematica-stresului-la-nivelul-organizatiilor/

Manual ECI

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual ECI

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PACHET DE PROCEDURI, METODOLOGII ȘI INSTRUMENTE DE LUCRU

adresat profesioniștilor din echipa comunitară integrată

Grupul de lucru pentru elaborarea metodologiilor SCI

INDEX - ROLURI ŞI DEFINIŢII........................................................................................................................................ 4

MECANISMUL OPERAȚIONAL DE COLABORARE INTERINSTITUȚIONALĂ LA DIFERITE NIVELURI TERITORIALE (CENTRAL,

ECHIPA COMUNITARĂ INTEGRATĂ (ECI).....................................................................................................................................17

ÎMBUNĂTĂȚIREA COLABORĂRII INTERDISCIPLINARE ȘI INTERINSTITUȚIONALE..........................................................19

SERVICIILE COMUNITARE INTEGRATE PENTRU COMBATEREA SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII SOCIALE................................20

MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN SERVICIILE COMUNITARE INTEGRATE PENTRU COMBATEREA SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII

COMISIILE JUDEȚENE DE INCLUZIUNE SOCIALĂ – PLANURILE JUDEȚENE DE INCLUZIUNE SOCIALĂ..............................25

SERVICIILE PUBLICE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ LA NIVELUL PRIMĂRIEI..................................................................................................26

CENTRUL COMUNITAR ONLINE................................................................................................................................. 47

PROGRAMUL DE ACȚIUNI COMUNITARE PENTRU PREVENIREA ȘI COMBATEREA RISCULUI DE MARGINALIZARE ȘI

PAC – PARTE DIN PROCESUL DECIZIONAL AL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE.................................................................................49

CONSILIEREA ȘI MEDIEREA ȘCOLARĂ......................................................................................................................... 56

DELIMITĂRI CONCEPTUALE: EDUCAȚIE PERMANENTĂ – ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII................................................................62

ASISTENȚA MEDICALĂ COMUNITARĂ........................................................................................................................ 68

INDEX - Roluri şi definiţii

Asistența medicală comunitară - cuprinde ansamblul de programe, servicii de sănătate și acțiuni de

Educaţia - Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală

Managementul de caz reprezintă o metodă de coordonare şi integrare a tuturor activităţilor destinate

ISJ - Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti sunt servicii

UAT – Unităţile administrativ-teritoriale.Teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în

Sustenabilitatea combaterii sărăciei și excluziunii sociale într-o comunitate constă în calitatea

Mecanismul operațional de colaborare interinstituțională la diferite niveluri

Echipa comunitară integrată (ECI)

Unitatea județeană de suport și supervizare (UJSS)

Unitatea județeană de suport și supervizare (UJSS) și comisia județeană de incluziune socială

Utilizând schema privind eliminarea barierelor în combaterea sărăciei la nivel

Accesaţi documentul Mecanismul de colaborare interinstituțională în domeniul serviciilor comunitare integrate

Îmbunătățirea colaborării interdisciplinare și interinstituționale

Serviciile comunitare integrate pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale

Sărăcia și excluziunea socială nu reprezintă o problemă în sarcina exclusivă a asistenței sociale.

Managementul de caz în serviciile comunitare integrate pentru combaterea

Managementul de caz (MC) reprezintă o metodă de coordonare și integrare a tuturor activităților

Atribuțiile managerului de caz în SCI sunt prevăzute în fișa de post și în protocoalele

Comisiile județene de incluziune socială – planurile județene de incluziune socială

De ce are nevoie administrația locală de asistență socială și de măsuri pentru

Serviciile publice de asistență socială la nivelul primăriei

În conformitate cu prevederile art. 7 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a

Criteriile minime de organizare și funcționare sunt reglementate prin Regulamentul cadru de

Având în vedere complexitatea domeniului de competență, a funcțiilor și atribuțiilor acestui serviciu

Serviciile de asistență comunitară – servicii sociale

Serviciile de asistență comunitară sunt prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale (8899CZ-PN-

Evidenţierea, diagnosticarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale şi de grup,

Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare reglementează

Asistentul social în SPAS

Pg.272 Tabelul 20.1 scopul intervenției și asistență socială:

De asemenea, a fost acordată o atenţie deosebită în respectarea principiului egalității de șanse în

Identificarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup şi elaborarea

Comisiile judeţene de incluziune socială şi cea a municipiului Bucureşti sunt constituite la

Extras art. 53 din Legea asistenței sociale nr.292/2011

Identificarea. Pregătirea evaluării inițiale.

Identificarea cazului (IFSW – Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali) – căutarea și

Pregatirea evaluării inițiale

Acordul persoanei și confidențialitatea

Extras din Codul deontologic al profesiei de asistent social – CNASR

Helping in Child Protective Services: A Competency-Based Casework Handbook 50 include 10 etape

Proceduri de referire. Semnalarea urgențelor

Din aceste considerente, Legea asistenței sociale nr.292/2011, cu modificările și completările

Obligația asistentului social pe perioada realizării evaluării inițiale nu se rezumă la ”colectarea”

Implementarea planului de intervenție, nu presupune exclusiv referirea persoanei către serviciile

Spre ex.1.: Metodologia-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în

Spre ex.3.: NEGLIJARE/ABUZ PERSOANE VÂRSTNICE, 24 ore legea 17/2000