CrestinOrtodox.

ro - Manastirea Crasna

Sitemap | Forum | Syndication | Newsletter | Adauga la Favorites

Cauta in: articole carti biblie

cauta

Parola: Inscriere | Recuperare parola Contact

Acatiste Biserici si
Meridianele
manastiri
Cuvinte duhovnicesti din Interviuri
credintei
Datini, obiceiuri Romania
si
superstitii Datini, obiceiuri si Cantari Predici audio
• New
Dictionarul superstitii bisericesti (468) (302)
Teologilor Romani Calendar ortodox Galerie de Director web
Diferente 2007 imagini (1051) ortodox
interconfesionale
Diverse
Dreapta credinta
Editoriale
Istoria Bisericii
 Liturgica
Morala • Manastirea Crasna
Organizare BOR Alte articole:
Pastorale Ma
Pelerinaje nast
irea • Manastirea Cetatuia
Povestea numelor
Cra • Biserica din Brosteni
Predici sna
Religiile lumii • Manastirea Sfanta Treime Libertatea
Remember Este - Perla Baraganului
Reportaj situ • Biserica din Bunesti
Rugaciuni ata • Manastirea Strehaia
pe
Secte si culte
sose Lumea celor mici:
Slujbe si randuieli
aua
Vietile sfintilor Tg.
Anunturi Jiu- • Povesti si poezii • Proverbe si
Retete de post Nov pentru copii zicatori
aci • Planse de colorat • Ghicitori
Parerea cititorului
Galerie de imaginila
30 km NE de Tg. Jiu si la aproximativ 15 km
vest de Novaci. Manastirea Crasna a luat
fiinta la sfarsitul secolului al XV-lea. Pozitia
ei deosebit de linistita si singuratica a atras
Povestiri biblice calugari rugatori inca de pe timpul
Povestiri cu talc Cuviosului Nicodim de la Tismana. In
Rugaciunile copiilor
secolul al XVI-lea exista in raza satului
Ghicitori Crasna o mica sihastrie cu biserica de lemn,
De ce? inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, unde se
Jocuri nevoiau cativa calugari retrasi de lume.
Povestiri audio In anul 1636, Dumitru Filisteanu din Filias,
Biblia copiilor mare sluger, construieste la Crasna noi chilii
si biserica din piatra de rau si caramida in
locul celei de lemn si introduce viata de
Parteneri obste in manastire. Biserica fost terminata la
Baraganul Ortodox24 septembrie 1637 dupa cum reise din
Lumea Credintei pisania bisericii: "Cu vrerea Parintelui, a
Fiului si a Sfantului Duh, eu, robul lui Iisus
Hristos, jupanul Dumitru cel mare cu feciorii
lui i-au dat lui Dumnezeu si n-am crutat
Linkuri
avutia ce au zidit aceasta Sfanta manastire in
sponsorizate
zilele bunului voievod Matei Basarab Valeat
(7145) 1637 luna septembrie ziua 24".

Ctitorul bisericii si proprietarul satului,

Dumitru Filisteanu era nepotul marelui ban
al Craiovei, Dobromir, si var cu doamna
Stanca, sotia lui Mihai Viteazul. La ctitorirea
sfantului locas au mai contribuit: jupanita
Ilinca Filisean, Grigore Socoteanul, Mihai
Filisean, jupan Mihai Crasnaru, Barbu
Tundrea, Maria Tundrea, Ion Tundrea,
Andronache Tundrea, Dumitru Ursache,
Galaction, Episcopul Ramnicului, Constantin
Dragoescu si altii. Dupa un secol de la
intemeiere a decazut la treapta de schit si
apoi la 12 noiembrie 1752 a devenit metoc al
Episcopiei de Ramnic. In 1936-1938
Comisia Monumentelor Istorice cu ajutorul
substantial al lui Gheorghe Tattarescu, face
importante reparatii si restaurari schitului. Pe
o placa memoriala a cladirii de chilii se scrie:
"Ridicatu-s-au din temelie aceste chilii si
refacutu-s-a Sfanta biserica precum si
celelalte cladiri aflatoare prin gandul si cu
ajutorul dumnealor Gheorghe Tattarescu,
consilier regal si al sotiei Aurelia, in zilele
Majestatii sale Carol al Il-lea, 1938." Dupa
1990, in timpul staretiei Protosinghelului Ilie
Bentoiu, prin grija nemijlocita a Mitropoliei
Olteniei si a IPS Mitropolit acad. dr. Nestor
Vornicescu, s-a renovat in intregime
manastirea, careia i s-a adaugat un plus de
frumusete, pastrandu-i originalitatea si
particularitatile ei.

Biserica de tip bizantin, are pereti putin inalti

decorati cu un brau de caramida sub
streasina si cu arcuri ce par a se rezema pe o
bogata colonada ce inconjoara biserica, cu o
singura turla octogonala asezata pe o baza
patrata deasupra naosului. Catapeteasma,
printre cele mai frumoase din tara - inalta
pana la bolta - este de lemn, cu o sculptura
ornamentala, poleita cu foi de aur. Naosul si
pronaosul sunt cam la fel de spatioase,
despartite de un zid inalt pana la bolta, cu o
deschidere cat o usa obisnuita.
Pridvorul este inchis cu ziduri la fel de
groase. Este pictat in totalitate (pereti si
bolta). Are doua deschideri pentru intrarea
credinciosilor: una in partea de apus cat o
usa obisnuita, alta la intrarea din sud de 1,80
m inaltime si de 50 cm latime. Lumina
provine in altar de la o fereastra asezata la
rasarit, in naos, de la cate o fereastra pe
fiecare parte a zidurilor, iar in pronaos de la
o singura fereastra pe peretele din sud. Toate
ferestrele sunt simple si fara grilaj metalic.
Pridvorul n-are ferestre, fiind luminat prin
cele doua deschideri de intrare.
Turla este pe naos de forma octogonala, cu
opt ferestre inalte si inguste. Pardoseala este
de scandura - in naos, placi mari de beton -
in pronaos, si piatra mica, cioplita cu sase
fete - in pridvor. In partea stanga a
pridvorului (nord) este o piatra funerara a
unuia dintre ctitori, cu inscriptia: "Supt
aceasta piatra se odihnesc oasele raposatului
robul lui Dumnezeu dumnealui jupan Ion
Tundrea fiul raposatului robul lui Dumnezeu
Ion Tundrea si s-au pastorit in zilele prea
luminatului domn Io Grigore Ghica Voievod
la luna lui iunie. Leat."
Potrivit unui vechi obicei (influenta
bizantina), biserica a fost sfintita fara pictura,
ci impodobita numai cu icoane. Sa pictat in
anii 1756-1757 de Grigore Zograf si de fiul
sau, Ion. Sub crucea de la rastignire, pictorul
a scos in relief portretul lui Matei Basarab
Voievod si al lui Stefan, Mitropolitul Tarii
Romanesti.

Viata monahala a fost sustinuta totdeauna de

calugari imbunatatiti si buni lucratori ai
rugaciunii lui Iisus. Cativa sihastri de la
Crasna intemeiaza in sec. al XVII- lea
Sihastria Dumbravita, la Novaci, disparuta in
sec. al XIX- lea. In prezent asezamantul se
afla in curs de restaurare: s-a consolidat si
restaurat cladirea principala si s-a schimbat
acoperisul tuturor cladirilor.

Acest articol a fost vizualizat de 935 ori

<< Comenteaza articol >>
<< Recomanda articol >>

<< Vezi arhiva

<< Inapoi
'biserici si
 manastiri din
romania'

Imprima "Manastirea Crasna"

Pagina 1 din 1

Biserica Patrauti
Manastirea Polovragi
Capela Sfanta Ecaterina
Catedrala arhiepiscopala din
Targoviste
Manastirea Lupsa

Acasa | Galerie de imagini | Adauga un site | Contact | Syndication | Sitemap | Publicitate

www.crestinortodox.ro

Manastirea Crasna
Alte articole:

• Manastirea Sfantul Prooroc Ilie din

Toplita
• Schitul Sihla
• Biserica Bucur Ciobanul
• Manastirea Agapia - o straja a
frumusetilor
• Manastirea Dragomirna
 Lumea celor mici:
Manastirea Crasna

Manastirea este situata la 50 km • Povesti si poezii • Proverbe si

N de Ploiesti pe soseaua pentru copii zicatori
Ploiesti-Brasov prin Valenii de • Planse de colorat • Ghicitori
Munte-Cheia, pe raza comunei
Izvoarele, fiind construita in padure, langa paraul Crasna, la poalele
muntilor Ursoaia. Inceputurile vietii monahale in tinuturile Prahova -
Teleajen sunt mai putin cunoscute, mai ales pentru secolele XIV-XV. Cu
toate acestea, sihastri izolati s-au nevoit in zona subcarpatica pe Valea
Prahovei si a Teleajenului inca din secolul XIV, insa abia la inceputul
secolului XV s-au constituit in mici comunitati monahale. Aceasta
retrasa asezare pustnicesca a luat fiinta la inceputul secolului XVIII,
intemeiata probabil de cativa sihastri de la Valeni. Prima atestare
documentara, un act de donatie in care se arata ca aici era un schit de
calugari avand o biserica de lemn, dateaza din anul 1745. Biserica de
lemn cu hramul "Sfintii Imparati Constantin si Elena", asezata intr-o
poiana singuratica, era inconjurata de cateva chilii pustnicesti.

Proprietarul acestor locuri, postelnicul Dinu Constantin Potlogea, fiul

preotului Radu Potlogea din Izvoarele, hotaraste zidirea actualei biserici
ca biserica de mir pentru satul Bajenari, unde se refugiasera locuitorii din
imprejurimi dupa 1821, din cauza navalirii turcilor. Constructia inceputa
in 1824 a durat pana in 1828 cand s-a facut sfintirea bisericii si episcopul
Chesarie al Buzaului a sugerat ca acesta asezare monahala sa devina
schit. Primul staret a fost chiar ctitorul Constantin Potlogea, calugarit cu
numele de Chesarie. Acesta doneza schitului mosia sa si a construit chilii
din lemn pe care le-a populat cu calugari adusi de la Cheia, Ciolanu.

In 1836, Nicolae, singurul fiu al staretului, se calugareste cu numele de

Nil monahul si doneaza si mosia lui schitului. Staretul a infiintat aici o
scoala pentru copiii din satele vecine, care, in timpul cursurilor, stateau in
internatul schitului pe cheltuiala acestuia. Secularizarea averilor
manastiresti in 1864, face ca schitul sa decada si cei 2-3 calugari care au
mai ramas l-au inchinat manastirii Cheia si i-au schimbat si numele in
schitul Crasna. In 1920, cand mai avea un singur calugar, manastirea a
fost jefuita de ocnasii de la Slanic. Din 1964 schitul a inceput sa se
refaca, gratie staretilor Ghedeon, Galaction, si Nicodim.
Biserica veche a schitului este in forma de cruce. Naosul este despartit de
pronaos prin 4 coloane care sustin o arcada a boltei. Usa de la intrare in
pronaos este din lemn sculptat. Catapeteasma lucrata la Viena, are o
sculptura demna de admirat, acoperita cu foita de aur; sunt de admirat si
cele doua icoane de Irineu Protcenco. Pridvorul inchis, mai jos decat
restul constructiei, lasa impresia ca a fost adaugat mai tarziu. Nu este
pictat ci varuit in alb. Are o singura turla mare pe naos. In exterior
zidurile sunt simple, varuite in alb. Acoperisul este din sindrila,
pardoseala din placi de piatra. Pictura a fost facuta in 1832-1834, de un
necunoscut.

Clopotnita, la 40 m de biserica, este construita din caramida si piatra,

acoperita cu sindrila. Gangul mai nou este pictat de Ioan si Daniela
Moldoveanu. Intre clopotnita si biserica este construit din piatra si
caramida un frumos aghiasmatar cu un acoperis de tabla. In 1983 biserica
a fost renovata, iar in 1991 s-a repictat de Ioan Chiriac prin grija Prea
Fericitului Patriarh Teoctist. Dupa revolutia din 1989, prin stradania PC
staret Galaction Stanga (actualul Episcop al Alexandriei si
Teleormanului), ajutat de obste si credinciosi, s-a construit un monument
al eroilor pictat de Ioan si Daniela Moldoveanu, o cladire cu etaj pentru
oaspeti, iar alaturi de ea o alta cladire masiva din caramida si piatra, cu
doua etaje, cu chilii pentru calugari. S-a ridicat o noua biserica din
caramida si beton, acoperita cu tabla. Este o constructie dubla, care are si
un paraclis. Din anul 2001 schitul s-a transformat in manastire.
www.crestinortodox.ro

CRASNA

Dincolo de Valenii de Munte, pe soseaua care urca si coboara catre

Brasov, o abatere de drum catre stanga te duce la una din cele mai
vestite manastiri ortodoxe: Crasna, loc de smerenie dar si de
efervescenta spirituala, din care multi calugari au plecat in scaune de
episcopi

Gradina Maicii Domnului

 Drumul spre Crasna e greu si desfundat. Dincolo
de Valeni si de ultimele case din Homoraciu, lasi
masina la poalele unui deal, te afunzi in padure, treci
puntea suspendata pe cabluri a unui rau involburat,
dupa care urci anevoie, pieptis, ca un alpinist. Din
loc in loc, bancile de odihna sunt strajuite de copaci,
pe scoarta carora stau scrijelite cruci si initiale
mistice, imaginand la tot pasul troite si mici altare
vegetale. Manastirea e sus, intr-o scorbura de cer.
Dar rasplata e pe masura. Dincolo de zidurile si
clopotnita medievala e raiul. Inconjurat de flori si
roiuri blande de albine, esti in alta lume, esti chiar in gradina Maicii
Domnului. Jur imprejur, un imens covor de narcise, toporasi, stanjenei si
lalele sangerii creeaza subtile jocuri de culoare, desenate pe verdele crud,
proaspat vopsit al primaverii, in timp ce multimea de ciresi in floare, de
magnolii si imaculate petale de boule-de-neige imita parca transparenta
unei marame de borangic - usoara ca vantul, ca aerul racoros de padure.
Ca un stalp al curtii, biserica cea veche vegheaza intrarea. Alaturi,
langa pangar, cativa pelerini aprind lumanari si discuta cu glas soptit.
Unii au venit la Crasna pentru prima oara, cu nadejde la icoana facatoare
de minuni din biserica; altii vor doar sa
multumeasca pentru toate cate li s-au implinit.
O femeie din Schiulesti povesteste cum,
ramanand vaduva, socrul ei
voia sa o alunge din casa.
Disperata, s-a rugat la icoana
si a doua zi batranul ii batea la
poarta sa-si ceara iertare si sa
o intrebe cu ce poate sa o ajute. O alta femeie, din
Grosani, a venit la manastire cu fiul ei, bolnav de
hemofilie. Copilul era atat de slabit din cauza
hemoragiilor, incat a trebuit sa-l duca tot drumul in
spinare. Dupa rugaciune si Sfantul Maslu, baiatul s-a
ridicat pe picioarele lui, vindecat.
Discutiile despre minunile icoanei Maicii Domnului si ale Sfantului
Maslu se curma brusc, atunci cand pe aleile strajuite de flori apar mai
multi calugari, iesind de la slujba utreniei. Multimea pestrita a
credinciosilor da binete si cere binecuvantare, in timp ce o batrana ii
lamureste pe cei mai tineri si mai putin stiutori ca monahii de la Crasna
sunt aparte; sunt intelectuali si oameni invatati. Mai toti parintii au scoli
inalte. Sunt doctori in teologie ori au masterate in strainatate, la
Strasbourg sau Atena, si, poate nu intamplator, de aici au fost alesi, in
ultimii ani, sase episcopi - sase ierarhi tineri si intelepti.
Curiosi, oamenii asculta si cer amanunte. Ar fi multe de spus si de
intrebat, dar din pragul trapezei, un tanar rasofor pofteste pe toata lumea
la masa. E obiceiul nestramutat al manastirii - nimeni nu are voie sa plece
din Crasna flamand, neomenit. Pentru calugarii de la Crasna, frangerea
painilor si bucatele binecuvantate reprezinta o a doua impartasanie -
amintirea agapelor crestine si a comuniunii cu Cristos.In timpul mesei,
parintele Miron sau alt frate cu darul vorbirii tine o predica despre
virtutile si invatatura crestina, despre infranare si mila. Ca sa fie deplina,
hrana trupului trebuie sa treaca prin cuget, prin ascutisul gandului si al
meditatiei, implinind astfel vorbele intelepte din Pateric: „Cand spiritul
meu se inalta, trupul cade in genunchi”.

Staretul dintre flori

 La Crasna, simti din prima clipa ca esti in largul tau. Te poti plimba de
unul singur printre branduse si magnolii, printre stupii si ciresii din
livada, fara oprelisti, fara sa tulburi pe cineva. Chiar si
calugarii, grabiti si speriosi de felul lor, acum par sa
paseasca alene, in ritmul florilor si al diminetii. Cu
privirea atenta, il caut pe staretul Nicodim. Nu-l zaresc
niciunde, intreb, trec pe langa el de mai multe ori, si
intr-un tarziu il gasesc. Imbracat cu o rasa ponosita, cu
un sort atarnat de gat si cu mainile pline de tarana,
parintele munceste la gradina, pierzandu-se printre alti
monahi. Sta aplecat deasupra straturilor de galbenele si
irisi violacei, le mangaie frunzele delicate si le vorbeste
soptit, indemnandu-le sa creasca, sa se bucure de stralucirea si caldura lui
Dumnezeu.
De patruzeci de ani, de cand a venit prima oara la Crasna, parintele e
staret la oameni si la flori. Munca, dragostea si rabdarea sunt aceleasi.
Nadejdea si bucuria - asemenea. Lasand o clipa migala gradinaritului,
parintele se indreapta greoi de spate si priveste puzderia de flori din jur,
ca un indragostit. In ziua cand a pasit prima data peste pragul de piatra al
manastirii, in curtea ei erau doar iarba si buruieni. Crasna fusese lasata
pustie vreme de zece ani. Erau doar el si batranul Ghedeon Bunescu, pus
staret peste nimic - staretul unui schit care nu mai exista de mult,
desfiintat de comunisti. Plimbandu-se printre chiliile ruinate si biserica
pravalita pe o parte, cei doi monahi s-au pus pe treaba. Ca Marta si Maria,
si-au impartit frateste lucrarea - unul, cu partea
spirituala; celalalt, cu partea materiala. Intreaga lor avere
incapea toata intr-un saculet - Ghedeon purta cu sine
Filocalia si Cartile Sfinte; Nicodim avea in traista bulbi
si radacini de flori. Asa simteau ei ca e bine - sa inceapa
biserica si chiliile dinspre gradina spre altar.
Pentru parintele Nicodim, fiecare floare si fiecare
copacel din livada are o poveste. Magnolia alba a adus-o
in spate de la serele din Ploiesti. Narcisele, luate din sat,
le-a pus in pamant, asa cum pun taranii ceapa, udandu-le
apoi cu apa sfintita ca sa le mearga bine, in timp ce bulbii de ghiocei i-a
coborat ca un alpinist tocmai de pe Muntele Rosu, strecurandu-se printre
rapi si stanci ascutite. Cand vremea e frumoasa si treburile manastirii
ingaduie, parintele se plimba printre margaritare, iasomie si liliac batut.
Doar el cu gandurile lui, paseste agale, rasfoind culori, arome si amintiri.
Se opreste mai ales in dreptul tufei imense de boule-de-neige si cugeta
usor surprins: „Ma uit la ea si zic: „Doamne, cum trece timpul si ce
repede am imbatranit”. Cand am adus floarea in traista, era doar un firicel
plapand, o ata verde. Acum e un adevarat copac. Ma uit la magnolii si
ciresi, asa cum se uita batranii la copiii lor. Cu cat cresc feciorii, cu atat
scad parintii”. Desi nu vrea sa recunoasca, staretul Nicodim are suflet de
poet. In momentele lui de liniste, se roaga in culori si delicate desene
vegetale. Se roaga cu privirea.
Asemenea lucratorului din Evanghelie,
staretul nu vrea sa se laude cu munca sa si,
astfel, sa-si piarda plata. El doar constata -
simplu, calugareste: „In 1967, din Crasna nu
mai ramasesera decat biserica ruinata, un gard
pravalit si un monah batran - paznic si stapan
peste ierburi si salbaticiuni ale padurii. Nici eu nu stiu cand si cum ne-am
ridicat. Obstea si chiliile au crescut ca aluatul - de la zi la zi, nevazut si
fara zgomot. Ca sa rezisti in manastire, trebuie sa fii asemenea florilor -
tacut si roditor. Sa nu te gandesti la tine, ci la bucuria altora. Tin minte ca
in aprilie 1967, chiar de Florii, am savarsit prima slujba in fata a patru
femei. Acum, la praznicul de dinaintea Sfintelor Pasti vin peste o mie de
credinciosi, iar autocarele se insira kilometri intregi de-a lungul drumului.
Nu ma deranjeaza sa vad curtea plina de oameni. Inseamna ca manastirea
are viata, ca lucrarea ei este vie. Desi sunt calugar, nu-mi place
singuratatea. Imi plac doar linistea si pacea gandului care te ajuta in lupta
cu dusmanii dintotdeauna ai monahului - lumea, trupul si ispita”.
Parintele se intrerupe si tace. Cu o umbra de lacrimi in priviri, si-l
aminteste pe blandul Ghedeon, mereu cu cartea in mana si rugaciunea pe
buze. Si-l aminteste pe inteleptul Pantelimon, retras acum la Ciocanu, sau
pe parintele Petru Sovejeanu, fost profesor universitar de geologie, care a
editat foarte multe carti, petrecandu-si intreg amurgul vietii migalind
Acatistele tuturor sfintilor de peste an. S-a mutat la Domnul intr-o seara.
Avea 73 de ani, dar era inca in putere. S-a stins lin si fara zbatere, ca o
candela cand nu mai are ulei.

Gradinar de oameni

Parintele Nicodim indrageste poezia, florile si oamenii. El, care nu a

reusit sa urmeze scoli inalte, ii indeamna pe cei mai tineri ucenici sa
citeasca mereu, sa prinda drag de carti si sa invete, iar apoi sa discute
intrei ei, marturisindu-L pe Cristos, asa cum se pricep si-i indeamna jarul
inimii. „Nu poti sa iubesti ce nu intelegi si nu intelegi ce nu iubesti”, zice
parintele, amintindu-si ca aceleasi vorbe i le-a spus Preasfintitului
Galaction Stanga, pe atunci un tanar firav si
tacut. Student la teologie fiind, Galaction venea
la Crasna in vacante, oferindu-se sa fie ghid si
cantaret la strana, pentru ca in timpul liber sa participe la inaltele
convorbiri duhovnicesti ce aveau loc intre calugari si invitatii manastirii -
duhovnici si profesori de teologie, de talia parintilor Bordasiu, Stoica,
Ioanichie, Galeriu, Badoiu, Arsenie Papacioc; monahi traitori in Athos
sau chiar teologi catolici, uimiti sa descopere in ortodoxie fervoarea
rugaciunii si a unui misticism demult pierdut prin alte parti.
„Preasfintitului Galaction nu i-am vorbit niciodata de calugarie si nici nu
i-am iscodit in vreun fel gandul. L-am lasat sa se cerceteze singur, asa
cum lasi vinul sa se aseze si sa-si castige
aromele vechimii. Intr-o buna zi, tanarul
Galaction a venit si nu a mai vrut sa plece.
Hotarat si fara alte vorbe. La fel s-a intamplat si
cu alti frati ai nostri... Nu tu alegi sa ramai la Crasna, ci manastirea te
alege pe tine.”
Daca il intrebi cum se face ca de la Crasna au plecat sase episcopi si
nenumarati stareti, parintele surade incurcat. „S-ar zice ca am mana buna
la oameni. De fapt, nu e nici un secret. Imi place sa fiu gradinar de
oameni, sa-i ingrijesc si sa-i aleg cu tot dragul. Cand cineva doreste sa
vina la manastire, ma uit la el. Il cantaresc atent si-i dau ascultare dupa
firea lui. La unele manastiri exista obiceiul ca ultimul venit sa faca
treburile cele mai grele, sa grijeasca de oi sau de vaci. Mi se pare o
greseala. O fi omul masura lucrului, dar si lucrul e pe masura omului.
Cum sa pun un orasean nedeprins cu munca fizica sa fie vacar? Cum sa
dau ascultare prin rotatie, asa cum se face in alte manastiri? Vacile isi stiu
stapanul. Il simt, il miros, il stiu dupa calcatura, dupa taria glasului. Nu e
bine sa schimbi ingrijitorul. Cine are drag de animale sa ramana langa ele.
Cine are drag de carti sa le ingrijeasca... De multe ori le spun ucenicilor
mai ravnitori, care vor ascultari si munci grele: „Nu stiti ce cereti. In
manastire ati venit nu ca sa fiti grajdari, ci slujitori ai lui Dumnezeu”.”

Sponsorul din altar

La Crasna, fiecare cladire si fiecare cotlon isi are istoria sa. In mijloc,
acoperita de sita ca niste solzi obositi de peste, sta biserica cea veche,
tocmita de boierul Constantin Dinu Parlogea, calugarit apoi si devenit
staret, asemenea fiului sau, Nicolae, tuns in monahism cu numele de Nil
Schimonahul - cel care a dat dovada de smerenie, inlocuind tabloul votiv
al ctitorilor de la intrare cu intruchiparea unor ingeri, ce Il slavesc in
genunchi pe Dumnezeu. Parintele Nicodim ne arata si explica. La Crasna
se afla singurul paraclis inchinat sfintilor romani, singura intruchipare in
imagini a Acatistului Maicii Domnului si una din rarele icoane ale
sfantului Ioan Rusu ori ale lui Dimitrie Basarabov, pictat cu un picior
descult - pedeapsa luata de el insusi, dupa ce, din neatentie, a calcat un
 cuib de pasarele.
Cu privirea atintita spre turla, parintele isi
aminteste. Ca restauratorii sa refaca tavanul, a
trebuit sa decupeze pictura si s-o pastreze in
ceara, pentru a o repune apoi la locul ei si a o
reface bucata cu bucata, ca un urias mozaic. Intr-
un final, tavanul a costat cat toata biserica, dar a meritat. Pictura lui
Tatarascu si-a recapatat valoarea si stralucirea de altadata. Daca il intrebi
cum a obtinut banii pentru constructii si restaurare,
parintele zambeste cu o bruma de umor: „Avem ca
sponsori pe cei cu lumanarea. Banca cu care lucram se
afla chiar in altar”.
Undeva, in preajma, clopotele alamite ale bisericii
pornesc a bate de vecernie. Staretul Nicodim tresare, isi
scoate sortul de gradinar cu un gest hotarat si ne priveste
a scuza. E timpul sa schimbe randuiala florilor cu cea a
psalmilor si a cantarilor de noapte. Ne insoteste usor
grabit spre poarta de plecare si, trecand pe langa micul cimitir al
manastirii, se opreste o clipa in dreptul mormantului parintelui Ghedeon
Bunescu, prietenul si duhovnicul sau de-o viata, pentru o metanie si un
gand nostalgic. Nu mai e ca inainte, cand, asemenea Martei si Mariei,
unul si-a luat partea spirituala, iar celalalt - partea materiala. Prin voia
Domnului, parintele Nicodim Dimulescu se ocupa acum de toate. Cu
ajutorul lui Dumnezeu, va ramane pana la sfarsitul zilelor staret peste
flori si peste oameni.
SORIN PREDA
Fotografii de GEORGE DUMITRIU

Versiune de printare
www.formula-as.ro