ANUL. III No. 1. UN NUMER 1 LEU
CURIERUL JUDICIAR ZIAR SEPTĂMÂNAL
DOCTRINĂ:- JURISPR UDENTĂ ::-PRACTICĂ
ADEVER ŞI LUMINA PROPRIETAR:
ABONAMENTUL
Pe an. . . . . . . . . . 30 leI
Pe 6 lunl'. . . . . . . . J 6 „
Pentru inserţii ~i reclame a se adresa la
Pe 3 luni . . . . . . . 8 „
Studenţii plătesc pe jumetate.
Psntrn slreiniilata ss adaogii Forlul.
.....~ REPRODUCŢIA INTţRZISĂ "Tf--
D-nn abonaţi din provincie şi c1pitală sunt rugaţi . să
bine voiască a'şi achita abonamentele prin mandat sau
timbre postale către administraţie, strada Colţei No. 19,
de unde vor primi în schimb chitanţe din registrul ăsouche.
SUMAR
Codul comercial de O. N. Toneanu (urmare 27),-Jurlsprundenţa
română: Curtea de Casaţie, secţia I, Nicolae Bă9·b1.ilescu C?t
Minist&·ul Domeniilor şi alţii.- Idem, Ioan V. Ianacari şi C.
Gheorghiacle cu O. Fotiadi.- Idem sectia II, :!Iinister11l de finanţe
cu G. Paspale.-Idem,N. Alecsandresm.i condamnat pentr1t fiirt.
Curtea de Apel din Cr11,iova. secţia I, Louis Calm,els cii Etienne
Famin. - InformaW şi Bibliografie.
CODUL COMERCIAL
Doctrină şi jurispt•udenţă asupra fie - cărur art. ln
parte, 1n comparaţiune ou articolele
oorespunzetoare ale legis/aţiunilor streine.
DE
O. N. TONEA.NU
Avocat (Galaţl'.)
(Urmare 27 ')
DESPRE FALIMENT
Această opjniune, susţinută cu atâta tărie de emi~
nentul profosor italian, e împărtăşită :şi sancţionată :ş1
de Inalta noastră Curte de Casatie, care a decis că :
de si articolul 712 cod. corn. ridică falitului, din ziua
pronunţărel: sentinţel: declarative de faliment, admi-
nistraţiunea bunurilor sale, şi de şi prin urmare toate
actele :şi operaţiunile făcute de densu:l după ce a fost
declarat falit, sunt nule, însă art. 7~~0 cod. corn. le
declară ast-fel faţă numaX cu masa creditorilor, nu faţă
") Vez1 numornl precedent.
Duminică 9 Ianuarie 1893.
E. I. CODREANU JUSTIŢIE ŞI LIBERTATE
REDACŢA Ş ADM/NSTRAŢIA
redacţie BUCURESCI
:::lhada Oolţei No. 19
-t-1->-
Un numer veclliii 2 lei
:şi cu alte persoane către care falitul s'a obligat. Ast-
fel, nu violează nid un text de lege tribunalul care
admite acţiunea uner persoane care nu a figurat nid
o dată între creditori1 falimentulur, obligând pe falit
să '1 plătească ~ambia ce densul subscrisese după ce
fusese declarat în stare de faliment 1) - Iar jurispru-
denţa în Italia afară de puţine escepţiunl'., este că
după art. 707 (Rom. 720) actele săver:şite de falit după
sentinţa declarativă de faliment (de exemplu, cambiele)
nu sunt nule de cât atunci numai când atacă sub-
stanţa falimentului. 2) Asemenea s'a decis că nulitatea
aceasta fund o nulitate relativă, ea poate fi invocată
numai de ace1 în favorul cărora a fost creată de le-
giuitor, adică a creditorilor falimentulu1, nu şi ai fa-
litulu'f, nicl'. a acelora care a contractat cu el. Ca speţă
se dă cazul că falitul nu poate ataca cesiunea acti-
vului seu în favoarea aceluia care s'a făcut garant al
concordatuîu1 propus de el şi adoptat în urmă de
creditori 3).
B. - Acte anterfoare sentinţei declarative
de faliment, dar posterioare datei în•
cetărel plăţilor declarate de lege
nule de drept.
137. - Am vezut că legiuitorul faţă cu masa cre-
ditorilor declară nule de drept toate actele, operaţiu­
nile şi plăţile falitnlut făcute de el în urma sentinţei
1) Cass. Roffână S. II No. 111 din 8 1Aug. 1891 (Buletin
pag. 881)
2) Cass. Ita!. 1''lorenza 3 Martie 1890: F. It. R. G. 1890 pag.
555 D. 75.
3) Cass. Ital. Torino, 28 Ianuarie 1890: F. It. R G. 1890 pag.
557, A. 87. 88, 89. - Oonfra: Nulitatea actelor seversite de
falit după declaraţiunea falimen!;ulu1 este al)solută, iar' nu re-
laUvă, şi decI nulitatea cambial emisă după declaraţiunea fa-
limentului poate :fi invocată dt:i toţî şi chiar de însuşl faliml,
(Curtea de Apel Jtal. Firenze 21 Decembre 1889: F. It: R. G.
1890 pag. 557 D. 90, 91). .Asemenea Curtea de Apel din Ge·
nova la 22 Martie 181:Q, decide că aceasta este o nulitate ab-
solută iar nu relativă, şi motivele pe care le clă, se resumă
ast-fel: "Geneza art. 699 (Rom. 712) cod. com., ideia care a pre·
dominat la facerea luI, litera sa, şi confruntarea lui cu alte
dispos1ţiunr cu care are afinitate, demonstra că afinjtatea fali-
tul.ul nu este relativă ci absolută. - Că conceptul nulităţel ab•
solu.te mal reese din confruntarea art. 699 şi 707 (Rom. 712 şi
720) cod. com. în vigoare, cu articolele 555 şi 556 al cod. corn.
din 1865, abrogat.
 CURIERUL JUDICIAR No. 1-
-~~~~==~~~~~========~~~~~~~
declarative de faliment (720 al. 1). Legiuitorul în ne-
cesitatea in care se găsea de a concilia justiţia şi a.de-
verul cu siguranţa de a ajunge o dată la distribu-
ţinnea patrimoniului falitului între toţ i creditori'i pa-
trimoniu care din momentul încetărei plăţilor nu mai
este al seu, ci aparţine legalmente creditorilor. a luat
disposiţinnl: şi a zis că, în periodul dintre înceta_rea
plăţilor şi sentinţa de declarare de faliment sunt 2
feluri de acte săv erşite în acel timp. la care a apl'Îcat
doue sanctiuni diferite. Prima din această clasă este
prevezută 'de art. 720 al. 2, şi secunda de articolul
722 cod. corn 1)
Prima din aceste clase, - de care ne ocupăţn sub
acest titlu priveşte acele acte şi plăţ1 care în intere-
sul mase\: trebuesc declarate nule tără să fie trebuintă
de multe cercetărl: serioase sau probe, despre natura
lor frauduloasă ; de oare ce legea le presupune ca atarI,
şi nu permite nici o probă contrariă. Ast fel sunt ac-
tele şi înstreinările cu titlu gratuit (art 720 No. 1)
şi datoriele neajunse la scadenţă (art. 720 No. 2). In
adever, se înţelege foarte lesne raţiunea acestel'. dis-
posiţiunr, căci toate aceste acte derivend dintr'o libe-
ralitate spontanee, acela care le face ştie bine că nu
le poate face onest vorbind, şi deci nici de cum nu le
poate sustrage de la legitima acţiune a creditorilor
ser. Ast fel legea, declarând nulitatea unor ast-fel de
acte, nu face de câ,t să aplice normele dreptulul: co-
mun relatjve la eserciţiul acţiune\'. pauliane, cu dife •·
renţa că pe când această acţiune nu cere, pentru a
se putea revoca înstreir1ările cu titlu gratuit făcute
în paguba creditorilor, ca să se probez,e frauda din
partea donatorulu1 ci numa.i amin11s fraudandi, din
partea celui care înstreinea.ză; în casul art. 720 No . 1
.şi 2 aminus este presupus de lege de plin drept, ese-
cutându-se od-ce probă 2).
Clasa 2-a de acte preveq.ute de art. 722 cod. corn.
coprinde acte care sunt presupuse de lege ca fraudu-
loase, însă admite contra lor proba contrarie, după
cum vom vedea Aceste acte ~i contracte, pe care le-
gea le bănueste ca frauduloase în dauna creditorilor,
Jăsând celor 'interesaţi dreptul de a proba contrariul
şi autorităţel: judecătoreşti de a le anula sau nu, după
cum îşi formează convingerea din probele administrate,
sunt: actele, plăţile şi înstreinările cu titlu oneros, în
care terţiul cunoştea starea în care se găsea comer-
ciantul de şi nedeclarat încă falit (722 No. 1); actele
şi contractele comutative în care valorile date si obli •
gaţiunile luate de falit întrec cu mult ace~a ce
i s·a
dat sau promis lu1 (722 No. 2); pHi.ţile datoriilor ajunse
la scaden~-ă şi exigibile neefec'tuate în ban'i: sau cu
efecte de cornerciu (722 No 3); gagiurile, anticrezele
şi ipotecele constituite asupra bunurilor debitorului
(722 No. 4) 3) .
Afară de aceste doue seri! de acte, legiuitorul. după
cum am vezut lasă intact, dreptul terţiilor de a exer•
cita acţiunea pauliană (art. 721) şi prevede şi o pre-
sumţiune care se poate combate prin proba contrarie
în privinţa actelor, plăţilor şi înstreinărilor făcute în
cele 10 zile anterioare dec!arat.iunei de faliment.
138. - Ma1 înainte însă de a
ne ocupa de fie care
din aceste categorii de acte, p ' ăţl'. şi înstreinărl: anu-
labile, trebue să observăm 3 lucrurl'. Primo: în casul
art. 720 al. 2 si 722 cod. corn. actiunea de nulitate
sau de anulare, nu priveşte de cât masa, şi ea nu
se poate face de cât prin mijlocul sindiculu'i:; cu es-
cluderea falitulul'. şi a orr cărui creditor în parte.. (Cas.
1) Vidari I. No. 162 fine şi 163 prima parte.
2) Vidari I No 163 part. sec.
3) Vidari I. No. 163 par. sec.
Duminică 9 Ianuarie
Torino 9 Iulie 1879), sau a od-cărt'i'. alte persoane.
Sindicul. întru cât esercitează actiunea de nulitate
sau de ~nulare, nu este de cât ca uri tertiu atât fată cu
falitul cât si fată cu fie-care creditor' ca si fa.tă cu
od-cine (.Apel Genova 4 Noe,mbre 1879.-Apei Bologna
5 Martie 1883) Secundo: cazurile de nulitate sau de
anulare stabilite de lege trebuesc interpretate restric-
tiv fiind - că este vorba de o derogare la dreptul co-
mun. Terţio: nul sau anulat un act, or'i: cine a primit
de la falit ce-va trebue să restitue mase1 nu numa\'.
lucrul primit, dar şi toate fructele sau interesele în-
cepând din ziua de când s·a priimit lucrul nedatorit 1).
139. - In fine , fiind că ne ocupăm de actele, plă­
ţile şi înstreinările făcute după data încetăre:r plăţilor,
să' stabilim dacă trebuesc sau nu considerate ca în-
tâmplate după data sus 4isă actele sevârşîte de falit
în 4iua chiar a încetărel: plăţilor.
.Qicem că da. Ele se socotesc posterioare aceste1
date In adever, aci nu se poate aplica principiul co-
prins în procedura civilă die a quo non imputatur in
tennine. că91 casul de determina,rea date'i: încetăre1 plă­
ţilor este guvernat de alt criteriu, adică de faptul dacă
în 4iua în care s'a determinat data încetărei plăţilor
a făcut sau nu plăţ\'. In cJiua aceia nu se poate ca fa.
litul să pll'ltească. Cel mult s'ar putea discuta asupra
orei în sensul ca să se corn.; tate dacă nu este ante-
rioară aceleI ore în care falitul a făcut ultima plată;
dar nid o asemenea sistemă nu este admisibilă, pen-
tru că a 4ice că falitul a încetat de a face plăţile în-
tr'o q.i dată, este a q.ice că în toată acea q.i n'a făcut
plăţ1, pentru că dacă ar fi făcut, atund prima q.i în
care a încetat de a face plaţile ar trebui. logic vor-
bind, să fie q.iua următoare, consecnenţa neadeverată
care dovedeste că diua în care a fixat data încetăre'i:
plăţilor se socoteşte ca posterioară acestei date 2).
140 . - O dată ce am stabilit şi acest lucru, să e-
saminăm în parte, fie•care din actele preveq.ute de art .
720 al. 2, No. 1 şi 2i acte pe care legea le declară de
nule.
141. - I. Actele şi Znstreinările cu ti:tlu gratuit făcute
în urme~ daM incetărd plifţilor (art. 720, No 1) Nici
un act nu poartă ma'i: mult imprimat stigmatul de
fraudă de cât acela cu titlu gratuit. A da cu titlu
gratuit . însemnează a face să iasă din patrimoniul fa.
litulur o parte din bunurile care 'l însoţesc, fără ca în
acest patrimoniu să intre vr'o valoare corespunq.etoare
or cât de mică; însemnează adică a sustrage fraudu-
los creditorilor, o parte din aceea ce constitue garan-
ţia drepturilor lor 8 )
Şi pentru aceasta, nu este necesitate ca actul cu
titlul gratuit să fie privitor la bunurl'. mobile, imobile
sau incorporale ale falitului, sau să aibă forma de act
de înstreinare, precum se cere de alte legiuid (cod.
franc. art. 446, al. 2) . Nici de cum; este sau nu în-
streinare, este vorba de bunur'i mobile sau imobile,
sau de alte drPptur'r patrimoniale, este destul numai
ca patrimoniul falitului să fie micşorat, şi să fie pre~
judiciate deci drepturile maser, actul gratuit e nul.
Cea ce de exemplu s'ar întâmpla, dacă falitul s'ar fi
obligat către or-cine cu titlu gratuit, sau ar fi făcut
remiterea creanţel'. sale, sau ar fi constituit usufructud,
servituţi, gajuri îpoteci, ca garanţie pentru terţil, sau
ar fi remmţat la un drC'pt de usufruct. servitute. gaj,
ipotecă, ce 'I avea asupra altora, etc. (Bravard-Veyrie-
1) Vidari I. No. 164-.
2~ Curtea de Apel ital. Torino 5 Septe.mbre 1890 : F H. 1891,
pagina 283.
3) Viclari I, No.. 105.
 CURIERUL JUDICIAR No.
res et Demongeat, op. cit Vol. V> 216 şi nota ndes-
tul ca aceste acte să conducă la o micşorare a patri-
moniului falitulu'i în casul când debitorul garantat de
el nu plăteşte şi trebue ded să plătească el; sa , pen-
tru el, masa; şi apoi nu importă ca actul cu titlul
gratuit să fie o causă de îmbogă.ţire pentra creditorul
garantat, ci este destul ca patrimoniul falitulu'f să nu
sufere o micşorare, nefiind vorba aci ele a aplica re-
gulele acţiuner pauliane, ci acelea proprir falimentulul:. 1).
142. - Tot pentru aceste motive trebue să decidem
că atuncr când actul gratuit al falitnlu'i n'a adus nicr
o daună patrimoniulul: seu, nicl: a lovit drepturile ma-
ser. nu poate fi nul nid faţă cu aceasta. De esemplu,
când falitul a prestat gratuit munca sa în avantagiul
altora 2).
143. - In consecinţă. trebue să decidem că remu-
neraţiunile datorite slugilor şi întrebuinţaţilor falitulu'i
pentru serviciY prestate nu pot fi atinse de nuiitate,
şi chiar bacşişurile (pour- boire) ce se dau la oare-care
timpurl'. ale anulu'i, sau pentrn oare care însărcinăr'i
sau servicil extraordinare care se obic'inuesc a se face
de aceste persoane, nu pot fi declarate nule. Insă tri-
bunalul, va vedea şi va aprecia dacă aceste bacşişur'i
au proporţiuni modeste, sau dacă nu servesc din con-
tra a masca sustraged frauduloase în danna credito
rilor Şi tot aşa vom: q.1ce despre multe alte acte mixte>
care coprind şi gratuitate şi onerositate ; vom lăsa la
înţeleapta judecare a tribunalelor. care pot aprecia e-
lementele de fapt suficiente pentru a cunoaşte unde
începe una şi fineşte cea-l'altă. 8).
144. - Dacă falitul s'a făcut fidejusor, J,entru un
act întâmplat după încetarea plăţilor> acea.stă fideju-
siune poate ea să fie coprinsă printre actele nule faţă
cu masa creditorilor, despre care se ocupă articolul
720 No. 1. cod. corn.? Cu alte cuvinte, acest act este
gratuit sau cu titlu oneros?
In drPptul ,ivil, conform articolulu'i 946, contractul
gratuit sau de bine-f'ac€re. este acela în care una din
părţ'i voeşte a procura fără equivalent, un avant.agiu
celei l'alte; şi conform articolului 945, contractul oneros
este ace:a în care fie-care parte voeşte a'şl'. procura
un avantagiu.
Conform principiulul: din articolul 946 şi 945 basat
şi pe natura intimă a lucrurilor, fidejusiunea fără în-
doială un contract de esenţă, ci de regulă din natura
sa gratuit şi de bine-facere faţă cu debitorul garantat;
însă este de asemenea evident că în raporturile fide-
jusorului cu creditorul căruia i s·a dat gara11ţia,, con-
tractul n'are nimic de gratuit, ci din contra este cu
titlul oneros şi perfect comutativ. Caracterul de gra.
tuitate esistă faţă cu debitorul, pentru că fidejusorul
'I prestează un serviciu fără nici un equivalent dar
faţă cu creditorul nu esistă, pentru că acesta de si
profită de fidejusiune, el însă a dat ce,,a ca equiva-
~ent al oblig_?,ţiune't de den~ul contractată ; şi puţin
1mportă daca suma dată de densul a luat'o debitorul
sau fidejusorul, pe cât timp este tot d'auna sigur că
el a dat un equivalent pentru obligaţiunea luată de
alţil: în favoarea sa, si atâta este destul a esclude fată
cu el caracterul de g'ratuitate al fidejusiune't prestate.
(Va urma).
1) Vidari I. No. 165: Citează pag. 177 nota 2. Contra: Sa-
cerdoti! D~-riti dei creditori etc. pag. 5u..'...57,
2) V1dan I, No. 166. pr. part.: Citează de aceiasl opiniune pe
Saierd?ti, _Dir. dei cred. etc. pag. 56. , rea tabÎoulul'. de ordine a creditorilor există înd.intea
,,) VHlan 1, No. lGG Rec, part. ~i 1Ci7.
1-Duminică 0 Ianuarie 3
JURISPRUDENŢA ROMÂNA
Inalta Curte de Casaţ·iune secţia I
Audienţa de la 9 Noembrie 1893
PREŞEDENŢIA D-Jur CH. PHER[OHIDE, OONSILlER
Nicolae Bărbulescu cii Ministerul Dome-nilor şi alţii.
Oposiţiune. - Dacă înaintea Curţii de Casaţiune, în materie
de contostaţie la urmărire, partea judecată în lipsă are dreptul
de oposiţiune şi dacă prin urmare este loc a se aplica art. lfil
din procedura civilă în cas când fiind mai mulţî pârî:t ori ro-
clamanţl, unii dintr'inşH lipsesc.
(Art, 151 şi 402 din pr. civilă şi art 73, 76 şi 77 din legea
organică a Curţil de Casaţie).
1). După art. 7 3 din legea organică a Cu,rţiZ de
Casaţie orz-ce hotărîre pronu.nţată de această Curte,
în lipsa uneia din părţ?'., este supusă oposiţiunez, şi
prin urmare este loc a se aplica art. 151 pr. c. î-it
cas de linsii a unuia dintre recurent! sait intimavt.
J::' '
2). Art. 402 d,n procedura civilă, din disposiţiele
'
cdruia se decluce că partea judecată în lipsă în ma-
terie de contestaţiwne, n' are drept ele oposiţiune, nu
vorbf'şte de cât de clreptttl de apel şi prin urmare
de judecata înaintea instanţelor de fond;
3). Dacă legittitornl ar fi voit ca art. 402 pr. c.
să fie aplicabil şi în casatfane ar fi redus şi ter-
menul ele recurs cum, a 1·ecl-us termenul de apel.
4). Curtea de Casaţiune fiind o instanţă extra-
orclinară creată n1.t în interesnl părţilor ci în in,te-
resul menţinerez legez şi a imijormităţ:if. de jurispru ·
dunţct, legiuitorul nit vutea r clica, în vederea unuz
interes privat, o cale legala deschisă prin legea spe-
cială a acestet instante.
5). Motivul ele ur9~nţă ce interesul pă, ţii câştiqă­
toare reclamă în materie de contestatie la urmărire
1w poate să existe înaintea Curţi!/, de' Casaţie, ele oare
ce în virtidea art. 76 şi 77 din legea· sa organică,
decisiitnile Curţilor de Apel sunt definitive şi ese-
cutoriz.
Jurnalul No. 914 bis.
Astă-zl: fiind cercetarea recursului făcut de Nicolae
Bărbulescu contra decisiune'! Curţel'. de Apel din Cra-
iova secţia I, cu No 52 din 92, dată în proces cu
Ministeriul Domenilor, Primăria oraşulu'i Tergu-Jiu, Ca-
sieria generală de Gorjiu ~i I. Bărbulescu, la apelul no-
minal s'au presentat recwentul N. Bărbulescu în per-
soană ~i asistat de d advocat. V. Dimitrcipol, Minis-
terul Domeniilor, intimat, prin d. advocat Al Riosianu
autorisat în regulă, Casieria generală de Gorjiu, 'inti-
mată, prin d. advocat D. R Ştefănescu, autorisat în
regulă. lipsind intimaţiY I. Bărbulescu şi Primăria ora-
şulul'. Tergu Jiu, citaţi în regulă.
D. advocat Dimitropolu, din partea recurentulul:, a
ridicat incidentul că în specie nu este loc a se aplica
art. 151 din procedura civilă fiind în specie, o ces-
tiune de esecutare.
D advocat Rioşianu şi Ştefănescu au conchis în ace-
lasl'. sens.
' Curtea deliberând,
Asupra incidentului ridicat de recurent, acela adică
d'a se sti dacă în materie de contestatiune la forma-
acestel'. Curţl', pentrn partea judecată în lipsă dreptul
~""™'""'__
...,._,_.,_..,______CURlERUL JUDICIAR No.
de oposiţiun..e şi dec'i dacă este loc a se aplica art.
151, din procedura civilă, în cas când fiind mai multi
pârîţl: ori reclamanţt, unul dintr'înşil: lipseşte ; '
Considerând că după art. 73, din legea Curte'i de
Casaţiune toate hotărîrile, ce densa pronunţă
uneia din părţi, sunt supuse dreptului de opositiune
în
lipsa
în termenul stabilit de lege şi că dar esto loc 'a se
aplica suscitatul art. 151 din procedura civilă în cas
de lipsa a uneia dintre recurentl: saii intimati
Considerând că art. 402 din 'procedura dvilă, din
disposiţiunele căruia se deduce că partea judecată în
lipsă, în mater;e de contestaţiune, n'are dreptul de
oposiţiune, nu vorbeşte de câ.t de dreptul de apel si
dar de judecată înaintea instanter de fond · că dacă.
legiuitorul ar fi voit ca acest articol să fi~ aplicabil
şi înaintea Curţe'i: de Casaţiune ar fi redus termenul
de recurs precum a redus pe cel de apel; că de alt-
mintrelea deosebirea în această privintă între instanta
de fo:~1d şi această instanţă se explică, şi prin consl-
deraţmnea că Curtea de Casaţiune, fiind o instantă
extra-ordinară creată nu în interesul părtilor ci în in-
teresul m~n~inere'i legii şi. a _u1;1-iformităţet' de jurispru-
denţă, legm1tornl nu putea ndwa, în vederea unui in.
teres privat, una cale legală deschisă prin legea spe-
cială a aceste'i instanţe, d'a se ajunge la acest resultat •
că afară de aceasta motivul de urgentă ce interesul
părţe:r_ câr;,~igăţoare reclam__ă ;n această materie nu poate
să existe mamtea acestei mstante de oare-ce în vir-
tutea art. 7G şi 77 din frgea organică a acestei Curtt
hotărîrile Curţilor de Apel sunt definitive f;,i esecutorh'.
Pentru aceste motive.
Curtea respinge incidentul, declară că este loc a se
aplica art. 151 din procedura civilă si amână judecarea
acestu'f recurs pentru un alt termen'.
Audienta de la 19 Noembrie 1893
PREŞEDENŢIA D-luI GR. LAHOV ARI, PREŞEDINTE
Ioan V. Ianacari şi O. Gheorghiade cu C. Fotiadi.
Retr~ct liti~i_o~ ( art H92 şi 1403 din codul civil). - Când
este dreptul l!t1g10s. - Cand se poate face proptmerea de re•
tract. :-- Dacă propunerea de retrocesiune a dreptului litigios
poate influenţa retractnl. - Hotărâre de anularea cesiune! în·
tre cedant şi cesiona;·, dacit se po~te opune terţiuluI care pro-
pune retractul.----: Daca retractul l1t1g10s se poate propune si î11
procesele de pet1ţmne de ereditate. -Respingere. • face cesionarul in profitul cedentuluL
1) Un drept se socoteşte litigios îndată ce există
contestaţiune în fond înaintea itne! instanţe Juclecă­
toreşVI, or2 cât de pitternice ar fi mijloaceZe de apt-
rare opitse contestatiimez.
2) Retractu.l litigios poa.te fi propits în orz-ce
stare s' ar afla procesul până la definitiva sa ter-
minare şi înaintea ori-cărez instanţe judecătoreşU.
3) Efectele propunerei retractu,litz litigios nu pot
fi anitlate printr' o retrocesiime posterioară propune-
rez de retract f acută de cesi.onar în profititl ceden-
teliti. . cât această ?-nul~re şi chiar cererea în justiţie pentru
1
~) Botilrîrea deltă asupra unez retrocedăr'i, pos-
terioară propunere¾ ele retract nit poate fi opusa ca
lucru judecat terţiulitt care cere retractul.
5) Retractitl litigios se poate propime în ori-ce
/el de contestaţie chiar când obiectul litigiului este
asupra voaaţiiwelf, la rnoştenire.
Decisiunea No. 3G2. - Respinse ca neînteme-
iate recursurile făcute de Ioan V. Ianacari si C.
'
!-Duminică 9 Ianuarie
Gheorghiadi contra decisiunei Curţer de Apel din
Bucureştr secţjaIII, No. 107 din 93 dată în pro-
ces cu C. Fotiadi.
S'a citit raporturile făcute în causă de d-nu consi-
lier C. C Stefănescu.
S'au ascultat d-nil: C. Boerescu si Emil Theodoru
avocaţir recurenţilor în desvoltarea motivelor de casare'.
S'au ascultat şi d-nit Gr. Triandafil si V. Athana-
sovid:, avocaţi\' intimatulu1, în combated
Curtea deliberând,
Asupra motivelor 1 şi 2.
,,Curtea refuză, prin esces de putere, de a tine sea-
mă de efectele sentinţe'i definitive a tribunalulu1 Bu-
zeu, din 22 Martie 1893, şi ast-fel pe de o parte dă
urmare retractulut succe„oral care nu mar avea obiect
iar pe de altă parte ordonă să se libereze d-lu'i lana~
cari iar nu mie preţul retractulut succesoral de si era
definitiv judecat că d-nu Ianacari nu numerase mie
nid un preţ.
„2 Curtea violează art. 1402 cod. civ., prin esces
de putere. art. 841 din cod. Napoleon pe care legiui-
torul nostru .'l a suprimat, face omisiune esentială si
nu motivează atunci când admite retractul suc'cesoral
propus de d-nu Fotiadi şi nu se preocupă de mijloa-
cele noastre de aperare fărâ a arăta motivele pe care
se întemeiază pentru a le respinge."
Avend în vedere că din coprinderea art. 1403 si
14~2 din codul ~ivii, lucrul_ se socoteşte litigios când
ex1s!ă :proces sau contestaţm1;1-e ast~pra fondului drep-
t1;1-lm, ~1 că acela contra oţrma există un drept liti-
. g10s vendut se va putea libera de cssionar numerân-
du'r preţul real al cesiuner, spesele contractulu'i si do-
bânda ~in q.iua.când cesionarul a plătit preţul cesiuneî:;
Considerând că un drept contestat în fond înaintea
instanţe'i: judecătoreşt'i, prin aceasta chiar că este con-
testat, trebue să fie considerat ca litigios or'i: cât de
puternice ar fi mijloacele de aperare opuse de defen-
dor contestaţiune1; că retractul litigios. prevedut de
art. 1402 cod. civil, poate fi propus în or-ce stare
s'ar afla procesul, până la definitiva sa terminare si
înaintea or-cărer instanţe ; că, ceva mar mult, efectele
p~opunerer r_etrasulu'[ lit~gio~ nu poate fi anulat prin-
tr o retrocesmne, postenoara acester propuneri ce ar
'
Considerând că în specie, prin decisiunea atacată
cu recurs. Curtea de apel nu face de cât să discute
şi să admită retractul litigios propus de Fotiade, inti-
mat aq.1, neocupându-se câtu-ş'i de puţin de retractul
succesoral, întru cât Fotiade nu a propus alt-ceva de
cât retractul litigios prevedut de art. 1402 cod. civil
şi motivendu şl: decisiunea 'sa pentru ce admite acest
retract litjgios ;
Considerând, î!l ceea ce priveşte mijlocul întemeiat
pe _faptul că cesrni:ea ţăcută de Gheorghiadi Iul: Iana-
can a fost anulata prm sentinta trib. Buzeu din 22
Martie 1893, că acest mijloc nu poate fi admisibil întru
anul!l'r~a. ~esrn~ei s'a făcut posterior propunere1 retrac-
tulm hbg1os facută de Fotiade · că dacă s'ar admite
.
c~rerea i:ecurenţ1lor ' şi Ianacari, atunct
Gheorghiade
s_a~ des~mţa favoarea acordată de art. 1402 din cod.
01v1l, prm aceea că cesionarul unor drepturi litigioase
pentru a scăpa de retractul litigios propus de defendor,
ar retroceda acele ?reptud cedentulu'i, fie prin act vo-
lnntar, fie pe cale JU-decătorească printr'un proces fă­
cut de coniventă cu cedentul ·
Că aşa. ~ind,' cu drept eu~ent Curtea a admis re-
tractul l1t1g1os propus de Fotiade şi a dispus ca preţul
 CURIERUL JUDICIAR No. 1 Duminică 9 Ianuarie
--~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
cesiune'î să se dea Jur Ianacari cesionarul drepturilor
lui Gheorghiadi, remânendu'I acestuia calea, dacă nu
a primit acel preţ, să 'l ceară de la Ianacari ;
Că asa fiind, ambele aceste motive sunt neînte-
meiate. · · legea organisărez Ministeriitlztl de finance.
Asupra motivulu1 3.
„Curtea chiar clacă ar fi fost în drept să primească
retractul succesoral, violează din nou art, 1403 c. civ.
face esces de putere, face omisiune esenţială şi nu
motivează când permite d-luI Fotiade să eserciteze a-
cest retract, fără să dovedească că are vocaţiune_ ere-
ditară si fără să 1:;tatueze asupra mijloacelor invocate
pentru 'a dovedi că nu este rudă cu decujus ".
Avend în vedere că întru cât obiectul litigiulu1 din-
tre părţi era tocmar asupra vocaţiunei la moştenirea
decedatului Tomaide, moştenire reclamată atât de re-
curentul G:heorghiadi cât şi de intimatul Fotiade, şi
întru cât Fotiade în apel se afla faţă cu un cesionar,
Curtea de Apel nu putea să nu admită retractul liti-
gios propus de una din părţr care în apel se aflp, . faţă
cu un cesionar al drepturilor celei l'alte părţi litigante,
retras ce stingea litigiul de moştenire dintre părţi ;
Că asa fiind, si acest motiv este neîntemeiat.
Pentru aceste 'motive, Curtea respinge recursurile.
Inalta Curte de Casaţ-iime, secţta II.
Audienţa de la 22 Noembre 1893
PREŞEDENŢTA D-ln! P. ORBESCU, PREŞEDINTE
)Jtiinistentl de Finance cu G. Paspale.
Nulităţ1 resultând din neesercitaren.în termenul legal a drep-
turilor de oposiţiun0, apel, revisuire, contestaţie şi recurs. Dacă
asemenea nulităţi 1,unt de ordine publică şi se pot iuvoca în
tot timpul judecăţil, sau numa! înaintea orl careI apţ1răr1 asu-
pra fondului - Incbeeri'. preparatoril.-Dacă asemenea 1ncheer1
se pot revoca .
.Atribu 1 iu110Je directorului general al Ministcriulu1 de Finance.
- Dacă aceste atribuţinnl sunt prev/jzute de organisarea spe-
cială a acelui ministeriu. - (Art. lll, 160 şi 173 pr. civi ă, şi
art. 5, 987 şi 1533 c. civ ).
Respingere şi divergi ţă.
1) Nulităţile resu,ltâncl din neobse'f·varea termenelor
pentrit esercitarea dreptitrilr;r de oposiţiitne, apel, re-
visnire, contestaţie şi recitrs sunt de 01-cline publică,
cari ating direct fondul procesuliti, nit sunt escep-
ţiimz relative la n·ulităţile actelor de procedură, şi
prin urm,are pMderea unor ase'l'lienea drepturi, prin
neese-rcitarea lor în termenele legale, se poate invoca
nit nurn,M de partea interesată ci şi din oficiil şi
în tot timpul 'judecăţii relatire la ese1·citarea acelor
drepturi/,, nu numai înaintect or!f,-cif.re!f, aperari asu-
pra foncluliti procesitlu!f,, cum prescrie art. 111 pr.
civilă.
2). lncheerile preparatorii ale instanţelor de fund,
afciră de acea relativă la jurdrnentitl jttdiciar, se
pot revoca şi această revoca.re este lăsatd la apre-
cierea judecătorilor, iar nu absolitt obligatorie.
3). Directorul general al Ministeriulu!f, de finance
nu se pr1ate prevala de, disposiţitunele art. 987 şi
1533 din codul civil sp1·e a susţine că avea dreptul
ele a face opnsiji•nne la o ltotărîre fuclecătoreascd,
dată în lipsa, în calitate de gerant de afaceri sait
în puterea mandatului tacit ce avea de la Ministrit 1
căcz asemenea disposiţhtn!t ele lege nu se aplică de
cât în lipsă de alte disposiţiu,nz speciale, şi în cee~
ce priveşte at1·ibuţiunile directorului/, general al llft-
nisteriulitz de finance sunt disposiţiuni specia.le în
Decisiunea No. 199. -· Respinse ca nefondate
toate motivele, afară de motivul II de casare asupra
căruia s'a făcut divergenţă, în recursul făcut de
Ministerul de finance contra decisiunei CurţeI de
Apel din BucureştI, secţia li, No. 141 din 93, în
proces cu G, Paspale pentru pensie.
S'a citit raportul făcut în causă de d. consilier I.
Prodan.
S'a ascultat d. Maniu, advocatul recurentulu'i Mi-
nister în desvoltarea motivelor de casare şi d G. An-
ghelescu. advocatul intimatului. în combaterL
Curtea deliberând
Asupra. motivulu'i. I de casa~e : . .. .
„Violarea leger de procedura în d1spos1ţrnmle de la
art. 111, 160, 173 pr civ."
"Violarea leger în art 5, 987 ~i 1533 cod civ.
,, Violarea dreptul ul'. de aperare.
„Este în adever violare de procedură când, conti:ar
prescripţiunilor positive de la citaţii articoH se admite
o excepţiune de nulitate relativă, după ce s'a făcut
aperarea în fond, mai mult încă după ce s'a pronunţat
decisiunea Curţe'î anunţându-se diverginţă. .,
Este violarea art. 160 pr. civ si a dreptului de ape-
n , .. d
rare când se referă revenirea asupra unei or onanţe
preparatorii, nefiind în cestiune jurămentul judiciar
deferit părţilor . .
,,S'a violat principiul de drept sacrat şi prm dispo-
sitiunea de la art 5 cod ci v. după care numaI excep-
til111ile nulitătilor absolute fond de ordine pîlblică pot
fi ridicate în 'od-ce stare a procesulu'i'..
,,S'a violat legea de la quasi contracte (art 987 cod.
c.) şi de 1a mandate tacite art. 1353 cod c declarân-
du-se nulitatea oposiţiuner noastre pe motiv că purta
semnătura secretarulu1 general"
Consicfarând că termenele pentru exercitarea drep-
tulu'i de oposiţiune, apel, revisuire, contestaţie şi re-
curs fiind fixate de lege în interesul ordiner pub ice,
pentru încetarea cât mai curând a conflictelor şi JU-
decăţilor ce se nasc între locuitoril ţere1, urmează că
perderea unor asemenea drepturi, prin neesercitarea
lor în termenele legale, de către partea interesată, se
poate invoca nu numai de către cei-l'altă parte inte-
resată, ci şi din oficiu de către magistra.ţi, în tot
timpul judecăţei relative la exercitarea ace.lor dreptur'i;
Că prin urmare inqidentele ce se ridică în cursul
judecăţilor pentru a se dec'ara perderea acestor drep-
tud nu se pot considera ca excepţiun'i relative la nu-
lităţile actelor de procedură, cu obligaţiunea impusă
părţilor inten sate de a le propune înaintea or'î cărei
aperăr'i asupra fondului procesulur, după cum prescrie
art. 111 pr. civ., ci ele constituesc excepţiun\: cad ating
direct fondul procesului şi se pot propune în tot cur-
sul judecăţei relative la exercitarea acelor '1,reptud;
Considerând că, în specie, făcendu-se oposiţiune, is•
călită de directorul Ministerulur de finauce, în contra
decisiuneY No. 90 din 92 a Curţei de Apel din Bucu-
reşti, secţia II, prin care acel Minister este obligat de
a plăti d-Jur G. Paspali cu începere de la 1 Aprilie
1891, pensiunea cuvenită pentru q.ece ani de serviciu
în funcţiuni publice, dupe legea din Februarie 1868,
deosebit de pensiunea ce mar are pentru serviciile fă­
cute înaintea lege'.i pensiunilor din 18G8, ~i pentru corn-
baterea aceler oposiţiun\'. ridicându-se de către avoca-
tul d-lui Paspale, în urma pledăre'i'. procesului în fond,
incidentul că oposiţiunea ar fi nulă pentru motivul că
directorul general al Ministerului de finanţe n'ar avea
drept, conform legel: de orga,nisare a acestul: Minister,
de a face a<semenea acte în numele Ministerului fără
autorisaţiuneaJ specială, cu drept cuvent Curtea- de A-
pel a resolvat acel incident, conform principiilor ma'[
sus expuse ca o chestiune peremptorie de fond iar
nu ca o escapţiune de nulitate a actelor de procedură
si astfel nu s'a violat art 111 si 733 pr, civ. si nici
art. 5 cod. civ. după cum se pretinde prin moti~ul de
casare;
Considerând apo'i că prin decisiunea preparatorie de
la 22 Maiu 1893, Curtea puind obligaţiunea d lut a-
vocat al MinisternluY de finance, de a aduce pentru
termenul viitor, proba cerută pentru autorisarea d-lul'.
director general al acelul'. Minister de a face oposiţiu­
ne în numele Ministrnlnr contra de iis'uner dată în
lipsă şi la 7 Septembrie când s'a judecat afacerea,
Curtea ne admitând cererea d-lui avocat al Ministe-
rulu! de finance' în sens de a reveni asupra menţiona-.
te'f decisiuni preparatorie prin aceasta n·a violat art.
160 pr civ. după cum se mar pretinde prin motivul
de ca.sare, căd asemenea revocare a decisiunilor pre-
parative afară de aceea rela,tivă la j urămentul judiciar
este lăsată la j2,precim:ea judecătorilor, iar nu absolut
obligatorie;
Considerând în fine că nu s·a violat de Curte nior
art. 987 şi 1533 cod civ. după cum se mai pretinde
prin motivul de casare, în sens că directorul general
al Ministerulu1 de finance ar fi făcut menţionata opo-
siţi.une contra decisiune'I Curţe'i'. de Apel. dată în lipsă
în calitate de gerant de afaceri, sau în puterea man-
datului tacit ce avea de la Ministru căci asemenea
disposiţiunr de lege nu se aplică de cât în li})Să de
alte disposiţiun'i speciale şi asemenea cas nu există \n
specie, căci judecata urmează să se pronunţe asupra
modulu'i de aplicaţiune a disposiţiunilor speciale din
legPa organisărei Ministerulu'i'. de finance şi a adminis-
traţîunel: domenielor StatulnI, prin care se preved a-
tribuţiuni]t Ministrului de finance şi a celor-l'alţ1 func- _
ţionarl'. a hnor asemenea autorităţ1 publice ;
Că prin urmare motivul de casare este în totul ne-
fondat
In ce priveşte cele.J'alte motive de casare ;
Considerând că oele-l'alte motiv0 de casare sunt mo-
tive de fond, care nu ar putea fi discutate de cât de
instanţele de fond, atunci când s'ar resolvi cestinnea
relativă la admisibilitatea oposiţiune'f, şi prin urmare
ele urmează a fi respinse. , PRE!:;EDEN'\'IA. d-ln1 N. ST.\NESCU, PRIIvl-PREŞEDlN'l'E
Pentru aceste motive, Curtea respinge toate cele-
l'alte motive de casare, iar asupra motivulu'î 2 ele ca-
sare ivindu se diverginţă.
Auclienţa de b 1 Decembrie 1893
PREŞEDENŢIA. D·lu'i P. ORBESCU, PREŞEDINTE
N. Ale:ranclrescu, eottdmnnat pentru furt.
,\cţiune publicr1. - Dacă reprezentanţi! prevenitulu! decedat
au dreptul să continue instanţ.a în recurs, o dată ce acţiunea
publică s'a stins prin moartea lu!.
Numai acţiunea publică se stinge prin moa rtea 1
pr<,ven'itulu't, iar acţiune.a privată se poate esercita
împotriva prevenitul·uz şi a reprezenta11ţilor se~; ast-
fel că rnoar ·ea apă• ă numaz de ,peclcapsă) iar mi fji
rle despitgubiri civUe.
Decisiunea No. 542. - Respins incidentul ri-
dicat în recursul făcut de N. Alexandrescu, az'[
decedat si representat prin soţia Elisa N. Ale-
xandresc~ ca tutoare a copiilor se1, contra deci-
siune'i Curţel: de Apel Craiova sectia I, No. 695
din 93, prin care este condamnat la închisoare
şi despăgubire pentru furtul săverşit în prejudi-
tiul d-lui M. Constantinescu.
)
După citirea raportulu.1 făcut în cauJă ~e ~- _consi•
lier O. Liciu, d P. Borş. advocatul parţe1 cm le M.
Collstantinescu, ridică incidentul că representanţil de-
cedatuluî n'au dreptul de a continua instanţa în re·
curs o dată ce acţiunea publică. s'a stins prin moar-
tea recurentulul'..
S'a ascultat el ni1 C. G. Ion şi Chebapcea, advocaţii
reprezentantei recurentull:1 în comb_ate:·i, precum şi d.
procuror Ciru Oeconomu m conclusmm.
Curtea deliberând,
Asupra inoîdentulu1 ridicat :
,, R prezintanţir deced~tu1u'i_ recurent y Alexa.ndresc~
. n au dreptul d·a contul.na mstanţa m recurs o data
'',, ce actiunea
'
publică s1a stins prin moartea recuren-
,,tn1uL"
Avend în vedere prescripţiile art. 12 clin pr. pen.,
după care act,iunea publică se stinge prin moartea
prevenitulu'f iar actilmea· privată se poate esercita în
contra pre;enitulu1' şi în contra reprezentanţilor sel'.;
Considerând dar că moartea"" aperă numai de pe•
deapsă şi lasă să substste acţiul!,ea şi adjudecaţiuaile
civile: ·
Că întru cât esistă interes, Curte.a de Casaţie este
în drept a statua asupra recursulu'i'. din punctul de
vedere al despăgubirilor civile şi în consecinţă ea tre•
bue să esamineze în această privinţă regula.r itatea pro-
cedurer si a hotă"îrer de condamnatiune la cheltuel'î
si despăgnl)id civile; '
' Că prin urmare incidentul ridicat cată a se res- ·
pinge ca neîntemeiat. . ..
Pentru aceste molive, Curtea, în umre conclusule
d-lu1 procuror Ciru Oeconomu, respinge incidentul şi
dă, cuv&ntul în fond.
In fond recursul găsindu se rn-întemeiat Curtea: l'a
respins.
Ourtea de Apel d·in Craiova secţia I
.Audienţa de la 26 Noembrie 1893.
Loiiis CaMnels CH E,'tienne Fami1i.
Faliment.-Când poate fi o persoană de0larată :în stare de
f.iliment. - Ce se socotesc fapt de 00Ii1ercif1. (art. 4 codul co·
mPrcial). - Pădure cumperată în scop de a fi re,,endută în
detali(1. într'un timp determinat. -Dacă închirierea muncel şi
serviciilor -unei pe,·soane pentru exploatarea unel păduri. cons·
titue un act de comerciu. - Sentinta arbitrală. - Daci.\. ac•
ţiunea în nulitatea unei asemenea sentinţe se poate invoca ca
un just motiv de opunere la plaHL.
1) Pentru ca o persoană să fie declarată m stare
de faliment să cere âouJJ condiţiun1, : a) să fie co-
merciant, şi b) sd fi încetat plăţile sale comerciale.
2) Dupe clisposiţiiinile art. 4 din codul co11iercial
se socotesc ca fapte de comercii'î toate contractele şi
obligaţiimile u,nui comerciant dacă nit sunt de na-
titră civilă sai'î dacă cont'rarrif1,. nit resultă din însuş:t
actu,l.
 CURIERUL JUDICIAR No.
~.ot,ca..~":.,...?':r:e::r,s;l'a-====~::ers:vnre::ur....,.,.,.....-
3) Oimiperarea itnot păclitrz în scop de a o re-
vinde în detaliii într'itn timp determinat, constitu0
im act de comcrcii't.
4) Acela care cumpărând o pădure spre a o re-
vinde în detaliu închiria.ză mitnca şi serviciile wn.ei
persoane în înteres·ul rxploatărez acelei pădur:t, jace
itn act de speculaţiunP, de comerţ.
5) O dată ce părţile ait- convenit ca sentinţa ar-
bitrală să fie definitivă ş 1 esecutorie, renunţrînd mat
dinainte la orz-ce cale ele atac contra e't, acţiunea
intentată ele wna din părţt prin care cere nitlitatea
sentinţei arbitrale pe motiv că qrbUri n: ar fi judecat
drept, nu se poate invoca ca un just motiv de opit-
nere la plată.
Decisiunea comercială No. 14 din 93.·- Res-
pins ca nefundat apelul făcut de Etienne Famin
contra sentinţei trib. Gorj No. 7/ 93 dată în pro-
cesul cu Louis Calmels.
Asupra apelului făcut în termen de către Etienne
Famin, contra sentinţe'i comerciale a trib. Gorj cu
No. 7 din 93 .
Vezend zisa sentinţă şi actele presintate;
Ascultând pe ambele părţi în susţinerile şi obiec-
ţiunile făcute ;
Avend în vedere că obiectul procesulul' consistă în
cererea făcută la prima instanţă de intimatnl Louis
Calmels de a se declara în stare de faliment apelantul
Etienne Famin ;
Considerând că pentru a fi decla,rat cineva în stare
de faliment se cere 2 condiţiuni:, 1) ca acel cine-va să
fie comersant şi 2) să fi încetat plăţile sale comer-
ciale;
, Considerând că calitatea de comerciant a apelantulu'i
este recunoscută prin toate actele sale şi nic'i s'a ne-
gat, de densul înaiatea Curţe'i'. aşa că nu există nici o
dificultate în a se admite prima condiţiune ca do-
vedită
In ce priveşte a doua condiţiune ;
Considerând că din desbaterile urmate înaintea
Curţei şi din actele presintate de părţi, resuită că un
d Boulan uin Paris a cumperat în România 2 pădurl'.
mad, una în Gorj şi alta în Velcea pentru a le ex -
ploata într'un timp determinat ; că în cursul exploa-
tării, încetând din viaţă cumperătorul şi succesiunea
sa declarându-se vacantă de trib. de Sena, a fost nu-
mit ca curator al succesiune1, un d. Fauque, care prin
mandat formal şi general a însărcinat pe apelantul
Et Famin cu exploatarea pădurilor în cestiune; eă
apelantul neştiind limba română. a angajat pe inti-
matul ca director al exploatărei', cu salariu lunar de
300 lei si o remisă de 5 la sută din beneficiul net al
exploatăi·ei; că în Decembrie 1892, a 1•elantul Et. Famin,
a devenit cumperător al pădureî'. din Gorj, iar în Ia-
nuarie 1893, a depărtat din servicit1 pe intimat; oă
intimatul avend pretenţiunea atât pentru remisa de
5 la sută, cât şi pentru daunele ce a încercat prin
depărtarea i=oa din serviciu înainte de finele exploa-
tăre'f, a convenit cu apela,ntul să numească 2 a1bitrii
şi un super-arbitru care să judece aceste pretenţiun1
în mod definitiv, renunţând ambele părţi la ori-ce cale
de apel sau recurs ; că trib. arbitral a condamnat pe
Famin ca să plătească lui Calmels 8000 lei plus 1000
le'i cheltueli arbitrilor ; că a doua zi după darea hotă­
rîrel: apelantul a încheiat o societate în comandită cu
alte 2 persoane, pentru exploatarea pădurel: din Go1j,
1-Duminică 9
-
Ianuarie
cumperată de densul; că intimatul voind a esecuta
hotărîrea arbitrilor s'a urmărit pădurea, societatea a
făcut contestaţie şi trib ele Gorj a anulat urmărirea
pe motiv că pădurea în cestiune nu mai aparţine es•
clusiv apelantului ci une'i societă,ţi, că în fine inti-
matul a cerut de la trib. declararea în stare de fali-
ment a apelantulu1.
Considerând că obligaţiunea ce apelantul 'şi-a luat
către intimat în luna Martie 1891 de a'i plăti 300 lel:
pe lună plus o remisă de 5 la sută din beneficiu net
al exploatăre'i, în schimbul serviciilor şi cunăştlnţelor
intimatulu1 pe care acesta, le închiria apelantulu'i'., este
o obliga iune personală a sa, căc'i din scrisoarea ce
apelantul a dat intimatului la acea dată, nu resuită
câiiuşl'. de puţin că densul se obligă ca mandatar al
altuia .şi ceea ce învederează şi ma'f mult aceasta,
este că procesul înaintea arbitrilor s'a tratat personal
între apelantul şi intimat şi sentinţa arbitrală con-
damnă de asemenea personal pe apelant, iar nu în
calitate de mandatar al altuia ;
Considerând că a~a fiind, remâne a se examina
dacă obligaţiunea apelantului constatată prin sentinţa
arbitrală este o obligaţiune comercială sau civilă ;
Considerând că după disposiţ art 4 cotl comercial
se socotesc ca fapte de comerciu toate contractele .şi
obligaţiunile unul: comerciant dacă nu sunt de natură
ci vilă sau dacă contrariu nu resultă din însuşr actul ;
Considerând că obligaţiunea ce apelantul a luat
în Martie 1891 către intimat este privitoare la o în-
treprindere comercială, căci cumperarea une'i'. păduri
în scop de a o revinde în detaliu într'un timp deter-
minat, constitue un act de comerţ, şi prin urmare
când apelantul, în mo,i personal, închiria munca şi
serviciile intimatulu1 în interesul acestei: întreprinderi,
făcea un act de speculaţiune de oare-ce singur a mir-
turisit înaintea arbitrilor că din suma ce curatela a
scos de la Goix fostul administrator al pădure'i Bn-
desc'i din Velcea, densul avea stipulat pentru sine
40 la sută şi 50 la sută ;
Considerând dar că pe cât timp calitatea apelan-
tului de comerciant nu s'a negat de densul .şi pe cat
timp creanţa intimatulu'i constatată prin sentinţa ar.
bitrală aste isvorîtă dintr'un act de comerţ făcut per-
sonal de eătre apelant. nu mal'. remăne de constatat
de cât neputinţa sau nevoinţa apelantnlul: de a plăti
această creanţă, pentru ca acţiunea în faliment să fie
admisă. ·
Considerând că apelantul a doua zi după promms
ţarea hotărîre1 arbitrală a încheat o societate în co-
mandită cu alte doue persoane pentru exploatarea
pădurei din Gorj, singură care a trecut în proprietatea
sa, aşa că prin aceasta, a pus în imposibilitate pe
intimat să urmărească pădurea, iar de altă parte a
intentat o actiune la tribunnl contra sentinteI arbi-
trilor cerend nulitatea e'i, pe motiv că arbitrii n'ar fi
ţinut seamă în judecata lor de respunsurile făcute
înaiţ1tea lor de către părţi, acţiune eare s'a respins de
tribunal în lipsa chiar a intimatului şi care acum se
găseşte pendinte la această Curte secţia II şi ea se
judecă în luna viitoare- Decembrie;
Considerând că o dată ce părţile au convenit ca
sentinţa arbitrală să fie definitivă şi executorie re-
nunţând de ma'f 1nainte la or-ce cale de atac contra
eî, apo'f acţiunea în nulitate intentată de apelant pe
motiv că arbitril: n'ar fi judecat drept, nu se poate
invoca ca un just motiv de opunere la plată·
Considerând de asemenea că graba pusă d~ apelant
ca a doua <ţi după darei:l, hotărire.'f arbitrală, să for-
meze o asociaţie în comandită pcmtru exploatarea p:1~
 8 CURIERUL JUDICIAR No.
durel:, nu este de natură a proba cu buna sa credinţă
la opunerrn plăţe'i'., ci din contră învederează în mod
patent voinţa sa de a alerga la toate mijloacele pen-
tru a împedeca pe intimat să fie plătit;
Considerâ,nd că de şi apelantul a mal: invocat îna-
intea acestei: Curţ1 la o înfăţişare precedentă că este
gata a, depune 10,000 Jet în efecte publice pentru a-
sigurarea creanţe1 intimatulu1, totuşi acordându-se de
Curte un termen pentru efectuarea depunere\:, densul
nu s'a conformat obligaţiune'( ce singur 'şr-a mat'o, ci
s'a mărginit să exibe Cruţe'i'. o petiţiune ce un împu-
ternicit al seu din Bucuresci, ar fi presintat'o casel: de
depunerl:, alegând că acea casă ar fi refuzat primirea
efectelor, fără ca pe petiţie să se vadă nici o respin-
gere din partea cur-va şi fără ca cel puţin asUl, cJi să
depue la această Curte acele efecte, declarând că nu
le are la sine ;
Considerând, că chiar petiţia ce apelantul pretinde
că ar fi dat'o casel: de depuner'i' este în totul în alte
condiţiuni de cât cele ce densul 'ş'i'.-a luat obligaţiune
de a face depunerea acelor efecte, aşa că ~i din fap-
tul acesta al apelantului, Curtea '~;'i a format pe de-
plin convincţinnea că densul nu are câtuşi de pu~in
intenţiunea .de a plăti creanţa intimatulu'i.
Pen1ru aceste motive, Curtea respinge apelul.
IN:B,O R,~1.AŢil
Tribunalul Jlfov, secţia I, a cercetat la 4 curent ce-
rerea de punere sub interdicţie a d-lui Radu Th
Văcărescu pentru motiv de risipă.
Consiliul de familie era reprezentant prin d. ad vo-
cat V. Brătianu.
D. Radu Văcărescu lipsea. .
S'a prezentat un teanc de poliţe, prin care se de-
monstra gradul. de galantonie a aceluja a cărut inter-
dictie se cerea.
Tribunalul a pronunţat interdicţia d-!u'i'. Radu Vă­
cărescu, numind ca curator pe d advocat Gr. Trian-
dafil.
Donaţiunea făcută Eforie'i' spitalelor civile de de-
functul Mihail Cutti coprinde pe lângă suma de le'i
150 OOO în scrisuri fundare urbane 5 la sută şi doue
case situate în strada Mircea Vodă.
Un furt s'a comis în ziua de 30 Decembrie 1893,
Ia Banca Naţională din Capitală. Unul dintre împie ·
gaţr, anume lon N. Ionescu, funcţionar la serviciul cu-
poanelor, a furat cupoane verificate în valoare de le1
6.700.
Numitul a prefăcut cupoanele în ban\: şi a fugit din
ţară După probele adunate fugarul a trecut graniţa
pe la BurdujenL
In ziua de 5 corent, arestanţii penitenciarului Văcă­
resc'i: s'au revoltat contra adrni11is1ratie1 si adunându-se
într una din camerile cele mar'i ale penitenciarului, au
încuiat si baricadat usa, refuzând a esi Ia lucru. Sol„
daţii din postul de gardă, în urma o'rdinulul primit,
siîuind uşa şi intrând înăuntru spre a scoate pe ares
tanţI la lucru, unul dintr înşii a fost foarte grav lovit
de un arestant cu un fier de la pat la gură şi fluerul
piciorulul în cât i s'a rupt doi dinţl: şi i s'a sfărămat
osul piciorulul drept.
Arestanţii nu s'au liniştit până ce n'au sosit la faţa
Administrator şi girant responsauil St. Origorescu.
1-Duminică '9 Ianuarie
loculu1 d. Capşa, directorul general al penitenciarelor,
el. Rasti, prefectul capitalei şi el nil membru ar par-
chetelor şi un pluton de jandarm'f Ca motiv al res .
coalei a.restanţi'i'. invoacă: 1) lipsa de căldură în abon-
denţă în camere şi 2) că ii se dă o remisă prea mică
din lucrul ce '! fac în atelierile ataşate pe lângă pe-
nitenciar. Capi1 rescoaleI au fost puşi la carceră iar
victima a fost transportată la spitalul militar. S'a o-
r[mdnit o anchetă
In clina de 5 curent sectiunea a II a tribunalulur
Ilfov a confirmat din nou mandatul de depunere dat
de d. jude instructor G. Fratoştiţeanu contra lu'i Pădu­
raru, presupusul asa.sin din strada Senatulut
La 10 Ianuarie s n, curtea cu juraţ1 din Paris a
condamnat la -moarte pe anarchistul Vaillant, cel ce
a comis atentatul cu bomba cu dinamită în Camera
france să. Curh'a a fost presidată de d. consilier Gaze,
acusaţiunea a fost susţin~tă de d procuror general
Bertrand, iar apărarea, acusatulur a fost făcută de a-
vocatul Labori, unul din cel: mai talentat\: ,t ineri ar
baroulul: parisian. '
Va.mant, în urma stăruinţelor apărătorului seu, a
semnat, în ultimul moment recursul seu în Casaţiune.
MaI mulţ'i deputaţr socialişti au adresat pre~edinte-
lu'i'. Republice'i'. o petiţiune prin care cer ca preşedin­
tele să useze de dreptul seu de graţiere pentru a
schimba pedeapsa, întru cât n:icl: una din victimele
atentatulul nu a murit. Preşedintele Republice'i a tri·
mis petirunea la comisiunea de graţieri, remânend a
a decide dupe ce Curtea de Casaţie se va pronunţa
asupra recursulu'i lu'i'. Vaillant.
A eşit de sub tipar!
TRATAT DE DREPT CO:.M~ERCIAL
După jurisprudentă şi doctrină asupra fie-cărui articol
în parte încomparaţiune cu art. corespunzătoare ale
legislaţiunilor streine, de Constantin N. Toneanu licen-
ţiat în drept, avocat.-Volumul 1.-Partea I Preţul 51
Jn curend va apare Volumul IL
De vendare, la librăria Socec in Bucurestr si Saraga
în Ia~'L ' ' ' '
Srib titlul de L-gi usua.lf, a apărut de sub tipar o
colecţiune de legr adnotate cu Jurisprudenţa Inalte'I
Curţ'i: de Casaţiune până în present, coprin4end: L~gea
timbrului le.gea vămilo"', l, !J ·a lict1iţelo)·, legP.a impos•tulu:i
asupta beu~111·ilcr spirtoase leg,•a penf1•n constata·re1, per-
ceperea -~i urmcîrirea veniturilor oom1;,n,,le împreună cu
regulamentul er, şi legea de urmăi·ire.
Această lucrare de o importanţă incontestabilă, atât
pentru administraţiunile financiare şi comunale, cât şi
pentru ramura judecătorească din ţară; se datoresce
d lui George Băclulescu, licenţiat în drept, fost judecă­
tor de ocol si actualmente sef de biurou Ia !nalta
Curte de Casaţiune şi de Justiţie.
Pretul este de 3 le'i si se află de vânzare la autor Str.
Tudor' Vladimirescu No. 3 Bucurescr.
Tip. Mod , Or, Luis. C. ·1liJA8.