ANUL III.- No. 22. UN NUMER 1 LEU.

CURIERUL JUDICIA ZIAR SEPTĂMÂNAL

DOCTRINĂ- JUR ISP R ______...
, ....,,_ UDENT Ă- PRACTICĂ ____
ADEVER ŞI LUMINĂ JUSTIŢIE ŞI LIBERT ATE
==============;;=======================--- - - - - ==>

Prim-Redactor : A. NENOVEANU Director : PETRE BORŞ ~ ProDrietar : E. I. CODREANU

ABONAMENTUL REDACţIA ŞI ADI\UNISTRA'( ,i.
Pe an. . . . . . . . . . . 30 Le1
Pe 6 lunl . . . . . . . . 16 •
Pentru inscrtil ~i reclame a se aaresa la ad'.llrnistratic :aucu-:az:sc:i:
Pe 3 lunl. . . . . . . . . 8 • No-. 36, STRADA COL ŢEi, No. 36
Studenţi[ plătesc pe jumetate. REPRODUCŢIA INTERI;)ISĂ
Pontru s~reină.te.te se a.da.ugă. portul. Un n11mer vechiu. 2 Le1.

Administraţia roagă, pe d-nii abona.ţi să, dovedi că dânsul este d'asupra afacerilor sa1e. Culll ?
ţi11ii seamii de sacrificiile ce face piin im- Un debitare, sau chi::u· şi un singur creditor, pot cerc fa-·
limentul: iar tot cel lalţI creditori să nu :iibă dreptul a
buniită,tirile aduse acestui ziar s1 să, bine-
'
voiască a'si achita abonamentele, unii fjjnd
. cere revocarea stăre'f de faliment, c/\nd de esemp1u dinsa
I a fost injustamente provocată prin o interpretare dală
neplutiţi pe c~te unu şi doi rinl. eronat qnalităţiJ de comerciante!
=================
SU l'vl A R: NoI credem că intenţiunea legiuilornlu1 nu a fost să
jignească, ci să proteagll. drepturile creditorilor. Antino-
Procesul societăţel de a,provisiona,1·e a,/ a,rma,tel impel'iale
mia ce unil deduc din art. următor 320 cod. corn. (581
active l'USe din a,nul 1878, de d-nul P. Borş. (urmare).
Codul comercial: Despre fa,lime11t (urmare 45) de d. C. N. To- c. comf r.); să esplică prin însuşI acest text de lege. Aci
nean u. se vorbesce de dreptul i;,i termenul ce ai'i creditorii de n
Jurisprudenţa Română : oposa hotăr1rea relativă la epoca, fncotărei plJţilor,
Curtea de Casaţie secţia I : Elena.. Niculescu şi Locot. Sp. sa,u veri-ce a,Jtă, hotifrÎl'e de cât acea a Jeclaraţiunei
.Niculescu cu Luisa, Ba,donicl şi C. Ba,donid.
Idem: Moise Brn,unstein cu Simba, Hube1· şi Sa.ma Iviosler.
de faliment ; nicI cum înse nu se Qice că numar crPditoriI
Curtea de Casaţie secţia lI : Direcţia GeneraJit a, Ci'Wor fera,te ar avea acest drept, şi că nu ar avea drept.ul de a oposa
Romano cu- S. Seif, Leon Oma,/ şi G. Bonet. şi hotărîrea declaraţiuniI de faliment. Ambele articole,
Idem : G. Poltzel' cu Cui·tea, ele Comptur1. 3H) ~i 320 cod. corn. combinate, fac să deducem din
Curtea de apel din Bucurcsc( secţia 111 : Al. V,frliînescu cu economia lor că, fie vorba pentru o hotiirîre declarativă
Ioan Popescu.
de faliment fie pentrn o hotărîre privit6re la epoca înce•
tării plăţilor falitul şi terţele pel'soa,ne intel'Csate niî.
SY?2i -

un termen Invariabile, in dernrsul căruia pot oposn, şi

PROCESUL 1) care curge de la îndeplinirea formalilăţilor pentru afigcrn
şi pub1icaţiune. Din contra, torminul oposiţiuneI în cca ce
SOCIETĂŢII DE APROVISIONARE
prive~ce pe creditori, şi numa! când ea vorba de l10tă.ra,1 e:i
AL
reJa,tivă, fa, epoca fncetăre1 plăţilor, sau treâ-ce alt/I,
armatei iIDDBrialc active rnsB din anul 1878. hotlirîre de cât acea a declaraţiuncI de faliment, csfo
tot-d'auna deschis pâ,nă, hi închiderea definitiv,l a,
(Urmare) vel'Îfică,ref crea11ţelor; chiar şi dacă termenul preve)ut

Nu putem ded esclude pe credilorl de la dreptul opo·
siţiune'i fără a ~ice că nu ar fi alţ'f interesaţi de cât în·
suşr falitul. Insă atunci un falit ar putea orI când suspenda
plăţile sale, şi cere să fie declarat falimentul; iar creditorii,
cu tot interesul ce aii spre a. nu'şr vedea pereclitate cre-
anţele lor, capete şi procente, e1 nu ar putea de cât să
se încline voinţei debitorilor lor, fără să aibă <lreplul a
1
) VeqT Curiernl Judicia,r No. 21.
în art 319 a espirat, intru cât acest termen să aplică
numal când e vorba de a oposa hotărârea declarativă
de taliment, fiind în acest singur cas acc1aş'f ca şi pe11L1·11
falit şi cele-I alte torţe pcrs6ne. Nnmn'f acosta este ude-
veratul înţeles al acestor doue articole, cu cnro intcqwo-
lare credem se va uni şi onorabilnt tribun 11. Drrpt auto-
ritate la opiniunea ce emitem, cităm şi piirorile irle11tice
a dislinctulu:r nostru jurist d-nul Vi1s. BoerC'sca in Co.
mentariul seu nsnpra CndiceluI noslrn C:omer,·inle, ;,·i a
170 CURIERUL JUDICIAR, No. 22. - Duminecă 12 Iunie
d-lor P1u-dessus Voi. fIII Brava,rd- Veyrieres Vol. V.
şi Mase Pol. II.
Când nor am venit prin oposiţiunea făcută să atacăm
holărîrea declaraţiune! de faliment a societăţer de aprovi-
sionare a armate! active rusă dată de acest tribunal în
lipsa noastră, este că un puternic înteres atinge drep-
turile noastre de creditorr.
Cine mal bine de cât nol, care am acreditat cu sume
împortante pe această societate, poate să înţeleagă nece-
sitatea de a se ridica cu o oră mal înainte această
vătămătoare stare de faliment? Nimenl nu vine a denunţa
că s'ar fi atins în vreun od oare-care ordinea publică
debitorele însuşl cere cu insisten~ă revocarea falimentu-
lul', şi nor creditorl adunaţi aci carI representăm creanţe
peste '15 milioane, venim intr'un glas a face aceiaşl
cei ere, în faţa acestor tmpregiurnrl, fie • ne permis a aduce
o respectuoasă întrebare: care motive superiorr pot fi,
spre a menţine un minut măcar această stare de fali-
ment, dacă nu spre a produce o notă discordantă la un
acord armonic; !
Nor nu recunoascem acestel societăţi calitatea de co-
merciali tale, şi nicl înţelegem a'i ridica ca credit l'e nicl
o dată nu'ram refusat, Iată pentru ce nu credem că s'ar
pute:1 considerea societatea ca un debilore în încetare
ue plăţI. Cel Ono_rabilu Tribunal nu vede pericolul ce s'a
creat nouă creditorilor român! prin hotlirârea sa de la
28 Iulie? Această societate are în Româ.nia o prea nel -
semnată avere ve,_lută în proporţiune cu creanţele noastre,
;1 i nu scim pentru ce să fim espuşr a nu lua mal nirnic
asupra titlurilor noastre! Cine ne garantează că hotărâ-
1·ea cleclaratorie a falimentuluI ar fi primită de tribuna-
lele ruseşti cn efectele sale juridice? Putea-vom nor re-
curge la autorităţile din Rusia spre a obţine îndestularea
11 astră? Nor scim positiv că societatea, debit6rea n6stră,
arc a lua de la guvernul imperial rus sume însenmate
în basa mar multor chitanţe de predarea productelor fă­
cute ct\.tre diferitele corpurl de armată, şi care chitanţe
sunt aproape de a fi verificate de o comisiune a,dhoc,
in urmarea căria este să se efectueze restul plăţilor.
Terminăm cu respunsul nostru asupra -acestu'! încident
prealabil rugând pe onorabilul tribunal a ne admite drep-
:ul nostru de oposiţiune, ce legea nu ni'l contestii, şi a
ne acorda cuvîntul in fondul cestiunei, câ.nd ne place
a crede că vom dobândi triumful unel cause de toate
lrepturile.
(Tribunalul dupe deliberaţiune de o oră, a vidat di-
1 ergenţa făcută de secţiunea vacanţelor, a,dmiţînd în una,-
.r1imita,te oposiţiunea creditorilor contra ho{ărârel decla-
:aţiunel de faliment, după care s'a acordat subsemnatului
-~ uvintul asupra procesului în fond).
(Va urma)
-
CODUL COMERCIAL
Doctrină lgi jurisprudenţ_ă asupra fie-cărnJ'. articol
în parte, în comparaVttne cu articolele corespunzl:!t6re ale
legislaţi.tmilor streine
DE
C. N- TONEANU
Avocat (QalaţT)
(U r _mare 415 *)
Desp1·e Falime11t
240.-11. Opini . ne. Ipoteca legală nu intră în art. 709 N. 4
(Rom. 722 N. 4).
în adever art. 709 N. 4 (Rom. 722 N. 4), vorbin<l de
ipoteci în genere, se p6te crede că coprinde pe lâng'i ipo·
tecile convenţionale şi pe cele legale, dubiu atât 111:11 mare
cu cât ln codicele frances (art. 433) nu p6te exista fiind
că acel text loveşte espres de nulitate numai ipotecile con-
venţionale şi judiciare, prin urmare respecti'l pe cele le-
gale. Cu t6te acestea, nu avem de cât să ue gândim că
presumţiul!ea de nulit.1te stabilită de lege, are de scop <le
a distruge mmoperile fraudul6se pe carl falitul şi credi-
torele le-ar întrebuinţa în dauna mase'!, 111:mopcre carl
sunt imposibile în cas de ipotecă legal:'\, pentru că nu e-
sistă faptul voluntar al. falitulut Afară de aceast,1 legea
nu p6te să presume ca {raudulos şi nul r.ceia ce se cfec ·
tuează prin voinţa el. Apol, fiind valabil.\ causa juridid.
pentru care ipoteca legală s'a constituit, ipoteca nu se p6te
separa de obligafamea garantată.-Din t6te acestea resuit:.\
că măcar că legea noastr!i tace asupra ipoteceI legale, to-
tuşl ea nu a voit s1 le coprindă in numerul ipotecilor a-
nulabile. Cu modul acesta trebuc s:\ zicem că or ce ipo-
tecă legală, determinatil. din or .::e causă, constituită chiar
după incctarea plăţilor, nu e supusă pentru aceasta la nid
o anulare.-Ceva mai mult, Vidari, care susţine aceast:'\
opiniune merge mal departe; ipotecele legale chiar îns-
crise după sentinţa declar2tivă de faliment snnt in:itac:1.-
bile, pentru că legea, dnpă cum am vcznt, prin art. 720 (707
it ) de şi declară nule "toate actele şi operaţiunile falitu-
Iul şi toate plăţile făcute de eli, după acea scntinţ\ însă
nu şi actele pe care legea însă-şl le impune cu propria sa
autoritate, şi carl din această causă sunt cu totul indepen-
dente de voinţa falitului 1 ).
Apoi pentru ipotecile judiciare chiar, se decide prin ne-
nnmerate decisiuni a Curţilor de Ape! şi Cas,1ţiele italiene
că nicl acelea nu sunt lovite de nulitatea prevequt1 de
art. 309 al 4 9). A!orţiorii dar vom decide ast-fel şi pen-
tru ipote.::ile.
Pentru a demonstra şi mai bine acesta să vetlem carl
sunt consideraţiunile principale date de jurisprudenţa ita-
liană în susţinerea acestei opiniuni:
Codicele- actual de comereil'.1 1 determin.1nd efectele stă­
rel de faliment, a menţinut distinqiunea celor 3 peri-
oade ce esista în codicele frances, şi în cel precedent ita·
!ian din I 86 5, care înse distingea între actele făcute de
falit înaintea datel încetărel plăţilor acelea făcute în tim-
pul intermediar între încetarea plăţilor şi declaraţiunea de
faliment, şi acelea posteri6re acestei declaraţiuni; dar a
voit să introducă 6re-cad' ameliorări codicelui din I 86 5
relativ la ordinea logică a disposiţiunilor c;i.rl privesc la
"') Veqt Curierul Judicla,r No. 21.
') Vidari op. cit. v. I, N. 2l1;-Curi.ea de Apel Casale 7 Mnrlic
1887; F. It. R. g. 1887 Falimenta N. 74: Contra opiniune! cit
ipoteca legc1lă este validă '1i când este înscrisă după declararea
de faliment veqi: Avv. Arrigoni, Monitore Trib. 1887 pag. 481.
~) Cas. Torin? 7 F'eb:- 1891; F. It. 1891 pag. 496 pr. port.;-
Cas. Roma Sectmnl-Un1te 19 Aprilie 1892; F. It. 1892 pag. 552
pr. parte-Ces. Florenta 27 Iulie 1893; F. It. pr. part. pag. 1064.
 -- =~~~~~!""!CU---R~I~E~R~U":"'!L=:f!!DICIAR, No. 22.- Duminecă '1 2 Iunie
~'~
cele 3 peri?adc sus <Jisc şi le-a regulat prin 4 articole: 707
708, 709_ ş1 710 (Rom. 720, 72r, 722 şi 723).
Cu amcolul 707 (rom. 710), legiutorul italian din 1882
resalvând asupra codicclul anterior, a crezut de cuviinţă:
pentru complect.rea disposiţiunilor din an. 699 (Rom. 7 r 2)
care ridică falitului administratiunea tutulor bunurilor sale
presente şi viitoare trecânciu--1~ maseI credale, să sancţio-
1~ez~ ex~res ~a regulă general~: că toate actele şi opera-
ţm111le ş1 plăple L\cute de falit după sentinţa declarativă
de faliment, s·1nt nule de plin drept erga omnes. Stabi-
lind ast-fel această regulă generală relativă la perioclul
posterior declaraJiunei defaZ..ment, acelaşi art. 707 (Rom
720) regulează periocli~l intermediar între încetarea plă­
Jilor şi declara/ia ele falit in care starea de faliment re-
mâne mai mult sau mai puţin latentă şi poate să fie ig-
norată de acei ce au relaţiuni cu falitul, şi ast-fel sanc-
ţi<?nează în 1:1-od explicit nulităţi;e, iar nu absolute şi de
plm drept, c1 numaI de natură relativă şi în raporturile
cu masa credală numai; lovind cu aceste nulităţi toate
actele şi alienaţiunile cu titlul gratuit precum şi plăţile da-
toriilor neajunse la scadenţă făcută atât cu banl cât şi prin
cesiune, v~nqar_e, compcnsa1iune, sai'.1 alt-fel. Acestea sunt
adeveratele nulitiiţl la care se opresce codicele în vigoare,
căd toate cele-l'alte acte făcute de falit în intermediul
dintre încetarea plăţilor şi sentinţa de declarare în fali-
ment, sau !nainte de încetare, le consideră numai anula-
bile pentru iraud;1, recunoscând ast-fel legiuitorul princi-
piul că cu toată starea latentă de faliment, comerciantul
conservă deplina sa capacitate civilă până în qiua sentin-
ţe! de declarare în faliment.
Cu articolul 708 (Rom. 72 I), sancţionează o altă re-
gulă generală, care are de efect ca toate actele făcute de
comerciant în timpul anterior qilei de încetarea plăţilor
sunt tot-d'auna acoperite de presumţiunea de bună cre-
dinţă, şi <led se socotesc valabile, dar pot fi :mulate nu-
mal prin mijlocul acţiunei revocatorie" sau pauliană, con-
form art. 97 5 cum se exprimă acel articol. Şi aci legiui-
torul italian actual, ca şi al nostru, a şters periodul de
1 o qile cari preced încetarea plăţilor cum era în vechiul
codice, în _timpul cărora actele şi operaţiunile falitului e-
rau anulabile.
Cu articolul 709 (Rom. 722) legiuitorul, după ce a pus
prin arr. 708 (Rom. 721) regula generală menţionată mai
sus care nu limitează timpul pentru toate actele anteri-
oare sentinţei declarativă de faliment; pe lângă că rcgu •
lează, inovând asupra legilor precedente, nuTitatca ;;,!tor
acte să verşi te de falit, în favoarea mase I creditorilor, fă­
cute în timpul dintre încetarea plăţilor şi sentinţa decla-
rativă de faliment, apoi prodamă şi s anqionează numal
faţă cu acele acte, o simplă presumţiune de fraudă, care
poate ii învinsă şi distrusă prin proba contrarie. Dar a-
cest articol care specifică actele pentru care a înţeles să
sancţioneze o presumţiune de fraudă nu are un scop di-
Jerit de acela pe care 'l are cele-l'alte 2 articole prece·-
dente, şi nu creează nici de cum o fraudă sui generis care
în substanţă să difere de acea prevegu·tă prin articolul 975
cod. civ (ital. J 2 35).
Cu articolul 710 (Rom. 723), legiuitorul în fine, îm-
blânzind rigoarea codi cel ul din I 86 5, a stabilit că inscrip-
ţiunile ipotecare luate în virtutea unul titlu recunoscut
valid, nu se coprinde în disposiţiunile articolelor prece-
dente, destul numai să fie anterioare sentinţei declarative
de faliment.
Acest sistem complect de disposiţiuni legislative Cicute
în scopul de :: determina efica:itatea juridică a operaţiu­
nilor comerciantului deja căgut în faliment, pus faţă în
faţă cu disposiţiunile abrog,itulul codice italian din I 86 5
servă a face să reiasă dublul caracter care se vede în ar-
ticolul 709 (Rom. 722) adică: caracterul de a imblânqi
rigoarea codicelui din I 86 5, şi caracterul de a sancţiona
o excepţiune la regula generală stabilită prin art. 708
171
(Rom. 72 r ), excep1iune de o gravitate specială, atât pen-
tru că presumc un fapt imoral, cât şi pentru că admite o
presumţiune, gra1ie căreia se interverteşte sarcina probe I,
puindu-se, în substanţă, în sarcina pârâtului obligaţia de
a proba nesciinţa sa despre starea de faliment, adică un
'thpt negativ.
Din aceste 2 caractere explicite şi clare ale art. 709
(Rom. 722) ne putem da compt de adeverata idee a a-
cestei disposiţiuni cu care putem să ajungem a întelegc
că, prin frasa „şi ipotecile constituite asupra bunurilor de-
bitorului" sus citatul articol nu a putut avea în vedere
nid ipotecile judici:ire, nicl ipotecile legale, ci numaI ipo-
tecile convenţionale, adică acelea cari sunt create §i ter-
minate prin opera directă a f alitulu'f,.
(va urma).
JURISPRUDENŢA ROMANA
INALTA CURTE DE CASA'fIE SECŢlA I
Audienţa, de la, 24 Ma,Jiî. 1894
Pre~edenţia d-lul Gr. Lahovari, Pre~edinte
Elena. N'ioulesou ~i Locot. Sp. J.'liculesou cu Luisa. Ba.dovicl ti O
Badovicl.
Femee măritată. -Avere dotală imobiliad'I.--Cine are ac-
ţiunile privitoare la averea imobiliară. dotală şi cine poale
r espunde la asemenea acţiunf.
Dac ă. lipsa femeei de la asemenea acţiuni, în cas când a1•
fi fost citată, dă loc la aplicarea art. 151 pr. c. şi la hotă.·
rîri susceptibile de opositiuna.
Dacă aplicarea greşită art. 151 pr. c. de tribunal pentru
o parte 'l indritueşte a 'l aplica şi la partea adversă.
«Art. 1242 c. c. şi 151 pr. c,>>
1) Ort ce acţiune relativă la averea dotală imo-
biliară a femt3ei nu poate fi intentată în timpul
căst1toriei de cât de către bărbat .~i în contra sa.
De aci urmează cil dacă Ţemea a fost pusă în causă
într'o asemenea acţiune, lipsa ei'. la. <},iua înf,lţişă­
rc'i. nu dă loc la aplicaţiunea art. 151 p. civilă, şi
hotă.rîrea ce s'ar pronunţa /aţă cu bfrb2tul, ce
s'ar fi apărat, nu este susceptibilă. de oposiţiune.
2) Imprejurarea că. tribunalul a fă.cut îri. mod
greşit aplicarea art. 151 p1·. c. în privinţa une'i
părţi, nu justifică aplica.rea acelui articol şi pen-
tru partea adversă..
Decisiunea 181'94. - Respins ca neîntemeiat
recursul făcut de Elena Nicolescu şi Locot. Sp. Ni-
culescu contra sentinţe'( tribunalulu'I'. Ilfov, sectia
II cu No. 49;94 dată în proces cu Luisa Bado-
vic'I'. si C .Badovic'I'..
)
S'a citit raportul făcut în causă de d. consilier Remus
N. Opreanu.
S'a ascultat d. Şonţu, advocatul recurenţilor Elena Ni-
colescu şi Locot. Sp . Nicolescu, în desvoltarea motivelor
de casare şi d. Culoglu, avocatul intimaţilor Luisa Bado-
vicr .şi C. Badovicl, 1n combaterr.
Curtea deliberând,
Asupra motivului I-iii de casare:
« Violarea de lege, neaplicându-se în privinţa noastră
art. 151 pr. civ.»
Considerând că după art. 1242 din codul civil orl: -co
acţiunl relative la averea dotală imobiliară a femeeI nu
pot fi intentate, în timpul căsătorier, de cât de către băr -
bat .şi în contra sa, de unde urmează că dacă femeia
sa, printr'o greşită interpretare a prescripţiunilor citatu-
lui articol, a fost pusă în causă lipsa eI la ~iua infăţi-
172
şă1·e1 nu poate da loc Ia aplicarea art. 15-.l, din Rr- civ.
i-;i holărârea ce s'ar pronunţa faţă cu bărbatul ş1 după
~e densul şi-a făcut cuvenitele apărărr nu poate fi sus-
ceptibilă de oposiţiune.
Avend în vedere, că în specie, din sentinţa atacată cu
recurs şi din desbaterile ce au avut loc reese cons!,Jlt
faptele următoare:
Că, în urma acţiunel intentată de intimaţir Luisa şi
Const Badovici contra recurenţilor Elena şi Spirea Nico-
lescu, acţiunea tinzând la condamnarea defendorilor de
a şr retrage o latrină, a-~l dărâma o magasie, a preface
un zid dărâmat, ect. si a le plăti 1OOO Ier ca daune,
Judele Ocolului al VI din Bucurescl condamnă pe Elena
şi Spirea Nicolescu la ridicarea magazieI, repararea unul
burlan de scurgere, la 80 lei în cas de neesecutare, 20
lcl despăgubirI pentm igrasia causată caselor recurenţilor
şi 60 lel cheltuefi. Că ambele părţ1 făcend apel, Tribu-
nalul Ilfov secţia II, prin sentinţa No. 660, din 25 No-
embre 1893, respinge ambele apeluri, confirmând cartea
de judecată.
Că în contra acestei sentinţe Elena Nicolescu, prin
procurator A. I. Şonţu, făcend oposiţiune, oponenta sus-
ţinim că densa n'a fost presentă în instanţă când s'a
pronunţat sentinţa No. 660 din 1893, că n'a fost repre-
sentată nicr chiar de procurator şi că soţul său Sp. Ni-
colescu ne avend procură din partea sa, Tribunalul tre-
buia să facă aplicarea art. 151 din proc. civ. articol
care nu fusese aplicat şi dându se <;lisa sentinţă în lipsa
sa, densa cerea să i se admită oposiţiunea, Tribunalul
însă prin sentinţa No. 4-9 de la 20 Ianuarie 1894 ata-
cată astă-(J'i cu recurs, 'i respinge oposiţiunea ca inad-
misibilă pe motiv că de şi soţul oponentei nu avusese
procură a representa pe soţia sa la 25 Noembre 1893,
'însă densul nu avea nevoe de o asemenea procură căc'i
bărbatul are un mandat legal, conform . . art. 1242 din
codul civil, în ceea ce priveşte eserciţiul acţiunelor <lo-
iale şi în specie, fiind vorha de un imobil dotal şi de o
acţiune care se rapoartă la el, nu putea fi aplicabil art.
151 din pr. civilă, şi decl hotărârea pronunţată nu era
susceptibilă de oposiţiune odată ce densul s'a presentat
in instanţă şi a luat conclusiun1.
Considerând că ast-fel fiind mijlocul de casare ce se
invoacă cată a se respinge ca ne întemeiat.
Asupra motivuluI 11-lea.
,,Tribunalul a făcut o greşită aplicare a. a.rt. 151 p.
civ. aplicându! numal în privinţa soţilor Badovicr într'un
cas analog, în care nor am cerul aplicarea luI şi în pri-
vinţa noastră, lucru ce nu s'a făcut.>
Considerând că împrejurarea cum că Tribunalul ar fi
făcut, în mod greşit, aplicaţiunea art. '15'1 în privinţa
inlimaţilor, nu justifică aplicaţiunea acelur articol pen-
tru recurenţi şi decr şi acest mijloc de casare remâne
neîntemeiat.
Asupra motivulul al III-lea.
• Eroare gravă Tribunalul recunoscând bine termenii
coprinşI în procura No. 43/03 dată de sub-semnata Elena
Sp. Nicololescu procuratorului meu d. advocat Al. I.
!';ionţu, ataşată această procură chiar în dosarul causer,
atribue această procură, adică o considei'ă ca fiind dată
soţului meu Locot. Sp. Nicolescu şi ast-fel în contra le-
ger şi lără voea mea meprivează de apărarea ce mi-o des-
tinasem în această causă lucru din care a şi resultat
condamnarea noastră.•
Considerânil că din cele aretate la motivul I-iii de ca-
imre, resolvat mal sus, reese învederat că Tribunalul nu
s'a întemeiat pe ptocura de care e vorba spre a susţine
că d-na Elena Nicolescu a fost representală în justiţie de
către soţul seu, alunel -când s'a pronunţat sentinţa ata-
cală cu oposiţiune, ci pe molivul că bărbatul avea
un mandat legal decurgeod din prescripţiile art. 1242
din cod civ. ca să rcpresinte pe femee in această ac-
ţiune relativă la imobilul seu dotal, că dar şi acest mij-
loc de casare cată a se respinge ca neesact in fapt.
Pentru aceste motive, Curtea, respinge recursul.
Audienţa de Ia 13 Mai11. 1894
Fre~edenţia d-lul Ch. Pherekyde, Consilier
Moise Bra.nnstoin cu f'imha. Ha.ber ~i Sa.ml\ I.tosler
Probe. - Cine trebue să facă proba în justiţiă.
(Art 1169 c. c.)
Cel ce face o propunere î.1iai ·itea jude, ăţd trc-
1
b:,e să o clovedescă.
Decisiunea 165194. - Casată sentinţa tribu-
nalului Bacă(1 cu No. 288193 datl:'t în procesul
dintre Moise Brctunstein ou Simha Haber ~i Sama
Mosler.
S'a citit raportul făcut în causă de D-nul consilier AL
Gianni;
S'a ascultat D-nul Chebapcea avocatul recurentulu'i
Moise Braunstein în desvoltf.'rea motivelor de casare şi
D-nrr Ion Stavri lJrătianu şi P. Borş în combaterr;
Curtea deliberând,
Asupra primului mutiv :
«Exces de putere, din îndoitul punct de vedere
a,) Că reclamwitul urma să'şl: dovedească cererea după
regulele stabilite prin art. 1169 şi urm. cod civ., adică
că 'ml a încredinţat vitele la velniţă spre hrănire şi al
doilea că 'm\: a plătit întreţinerea.
«Trib. fără a constata acest al doilea punct decide
oă avea dreptate să ceară restituirea lor•.
h) «Că tribunalul interverteşte ordinea de probaţiune
impunându'mi mie să dovedesc dacă am avut o causă
justă pentru a reţinea, causa pe care eii am arătat'o şi
care constă în aceea dl nu mi s'a plătit hrana•.
A vend în vedere că din sentinţa atacată cu recurs se
constată că Sama Masler, intimat în recurs, a încredinţat
lur Simha Xaber, tot intimat, un număr de opt vite pen-
tru ale duce să le angajeze cu întreţinerea Ia velniţa M
M. Braunstein, recurent, cu plata de 50 banl pe zi de fie
care vită; că, a doua zi, dupe ce a angajat vitele la vel-
niţă, Haber s'a dus şi a retras patru din ele, plătind cos-
tul întreţinerel lor ; că mal târziu, Haber ducându-se
să retragă şi cele-I-alte patru vite, Braunstein s'a opus
a le da pretextând că nu le liberează până ce mal în-
U\iu nu i se va achita plata întreţinereI lor.
Că tribunalul pe motiv că Braunştein nu justifica cu
nimic causa reţinerer acelor patru vite 'l condamnă să
restitue vitele fără nicl un fel de plată de întreţinere sau
valoarea lor.
Avend în vedere că dupe art. 1169 din c. c., cel ce
face o propunere înaintea judecăţir trebue să o dovedească;
Considerând că, in specie, Sama Masler pretinzând vi-
tele fără nicr un fel de plată de întreţinere, Iul 'i incumba
să dovedească că a plătit lui Braunştein pentru întreţinerea
vitelor la velniţă, intru cât este consta11t, şi nicr Masler
nu a tăgăduit aceasta, că învoiala era să plătească luI
Braun~tein c!Ue 50 banr de vită pe fie-care c;li, pentru în-
treţinere.
Că dar, tribunalul obligând pe Brauştein să dovedească
ci1 nu i s'a plătit întreţinerea vitelor a intervertit prin
 CURIERUL JUDfCIAR, No. 22. -
exces de putere, ordinea de probaţiune şi· decr motivul
invocat este întemeiat.
Pentru aceste motive şi fără a mal'. discuta pe cele-1-alte,
Curtea casează.
INALTA CURTE DE CASAŢIE SEC'Ţ'IAII
Audienţa de la, 25 Ap1ilie 1894
Pre~edenţia d-lu'I'. H. Mandrea,, consilier
Dlreo\ia. Generală a. Căilor !'era.te Bomâ.ne ou S. Seif, Leon
0rva.1 ~i G. Bonet,
Acţiune civilă. - Acţiune penală. - Când se suspendă ac-
ţiunea civilă până la judecarea acţiuner penale.
Creditor. - Dacă creditorul este în drept a reclama plata
creanţei sale de la debitorul sei'1 când acesta a plătit uner
terţii p<'rsoane c~e nu avea drept a priimi acea plată.
(Art. 8 pr. penală.-Art. 1096 codul •ci vil).
1) Suspendarea judecăţit unei reclamaţiuni civile
poate să aibă loc numa.1. alunet când reclamaţiunea
are de obiect o clesrla.unare causată printr'un fapt
pen{Ll şi când deja există intentată ac[iunea publică
pentru acel fapt, contra aceluiaşi pîrît.
2) Ori-ce creditor are dreptul a reclama plata
datoriet de la debitorul seu, iar nu numai de la
o terţi~ persană care, fără drept sai'i. prin mijloace
frauduloase, ar fi primit deja a.cea plată de la debitor.
.Decisiunea 293j94.-Respins ca nefondat re-
cursul făcut de Direcţia Generală. a Căilor Fe-
rate Române contra derisiuneY Curţei de Apel
din Bucure~tr, secţia I, No. 37 193 dată în pro-
ces cu S. Seif, Leon Orval ~i G. Bonet.
S'a citit raportul făcut în causă de d-l consilier V.
Tasu.
S'a ascultat d-l B. Plătineanu, avocatul recurentei
Directiuui Generale a Căilor Ferate Române, î □ des-
voltarea motivelor de casare ~i d-l St. ~oimescu, avo-
catul intimatului S. Seif, în combateri.
Curtea deliberând,
Asupra motivului I de casare:
« Violarea art. 333, combinat cu art. 71 pr. c. &i o-
misiune esentială. Curtea a judecat procesul î □ apel
fără să figureze înaintea sa fli fără să fie nici citată
una din părţile ce au figurat la prima instantă fli anume;
Leon 0rval, căci de &i un Leon Orval, a figurat &i îu
apel, însă Curtea pe de-o parte constată oă o altă per-
soană figurase la prima instantă sub acest nume, iar
pe de- alta nu crede necesar a dispune citarea acelei per-
soane, omiţând a se pronunţa asupra cererei făcută de
noi îo această privinţă».
A vend în vedere că prin decisiunea atacată cu recurs
fli prin aulele dosarului, se constată că intimatul Samoil
Seif reclamând contra recurentei Direcţiuni n Căilor
Ferate, pentru plata sumei de 3237 lei 72 bani, ca rest
din preţul ce i s'ar cuveni pentru lucrările efectuate
la Calea Ferată, în calitatea, de antreprenor, fiÎ numita
Directiune chemând în garanţie pe Leon Orval, pentru
a 6 condemnat de plata sumei ce &i densa ar fi con-
damnată să plătească reclamantului Seif, pentru moti-
vul că numitul Orval a priimit de la acea direcţie suma
!Juminică. 12 Iunie 173
menţionată de 3237 lei 72 bani, în calitate de coa-
sociat al lui Seif, la antrepriza lucrărilor efectuate,
Tribulalul Comercial din Ilfov, a condamnat pe recu-
renta Direcţie la plata sumei de 2fr18 lei 87 bani către
Seif, &i pe Orval, la plata aceia&i sume către numita
Direcţie, ca garant în causă, iar contra sentinţei Tribu-
nalului n'a. făcut apel Leon Orval, care a figurat îa
judecata primei instante, ci o altă persoană cu acel11.&
nume, de Leon Orval, precum &i Direcţia Căilor Ferate.
Considerând că în asemenea cfrconstanţe de &i înain ·
tea Curţei de Apel s'au stabilit că persoana care la
prima instantă a figurat snb numele de Leon Orval are
în realitate numele de A. Copfer, &i de &i Curtea de
Apel a omis de a. se pronunţa asupra cererei Direcţiei
Căilor Ferate, de a se chema în judecată în apel pe
aceia&i persoană care a figurat în prima instantă, totufii
asemenea omisiune nu poate să atragă casarea decisi-
unei, fiind că nu este esenţială, căoi dacă Curtea s'ar
fi pronunţat asupra ei ar fi trebuit să o respingă, pe
câtă vreme sentinta Tribunalului fiind remasă definitivă
în privirea numitei persoane, care n'a făcut apel con-
tra acelei sentinţe, Direcţia Căilor Ferate este în drept
de a esecuta contra acelui individ, fie sub numele de
L. Orval, ce densul &i a dat la primirea banilor fii în
judecata de la Tribunal, fie sub acela de A. Copfer ce
ar pretinde că mai are, fii ast-fel cererea numitei Di-
recţiuni, pentru chemarea acelui individ în judecata
apelului, era fără interes, că prin urmare motivul de
casare este nefondat.
Asupra motivului II :
« Omisiune esenţială. Curtea omite a se pronunţa asu-
pra cererei făcută de noi că. fiind t;tabilită substituţiu­
nea de persoane &i eschrocheria operată de Kopfer, care
lucrase sub numele de Orval în complicitate cn Seif,
în această afacere ca &i altele, să trimeată afacerea
parchetului &i să suspende procesul civil conform art.
8 pr. pen.»
Considerând că suspendarea judecătei unel reclamaţi­
uni civile poate să · aibă loc, în virtutea art. 8 pr. pen.
numai atunci când reclamaţiunea are de obiect o des-
daunare causată prin un fapt penal fli când deja esistă
intentată actiunea publică pentru acel fapt, contra a-
celuia&i pârât.
Considerând că, în specie, cererea făcută de Direcţia
Căilor Ferute1 la Curtea de Apel, pentru a se suspenda
judecata reclamaţiunei d-lui Seif, spre a se intenta a-
poi o acţiune de eschrocherie contra lui Leon Orval ca
autor ~i contra reclamantului Seif, ca complice, nu
intră de loc în condiţiunile prevăzute de citatul art. 8
pr. pen. &i nici de vre un alt tecst de lege, care să
autoriseze asemenea suspendare, a!'ja în cât chiar dacă
Curtea a omis de a se pronunţa asupra acelei cereri,
asemenea omisie nu poate să atragă ca.sarea decisieI,
căci nu este esenţială, pe câtă vreme Curtea ar fi
ti:-ebuit să respingă acea cerere, &i ast-fel mijlocul de
casare este nefondat.
Asupra motivului III :
« Omisiune esenţială Curtea care î&i însn&e&te pur
,ii simplu motivele tribunalului nu zice nimic asupra mij-
locului de &părare tras de noi din declaraţiunile făcute
de Seif, cu ocaclia unui proces corecţional de escroherie
inte~tat luI Copfer, cleclaratii făcute posterior plătii oe
face obiectul procesului de faţă &i prin care renunţă
la ori-ce pretenţiune contra acelui Copfer » •
Considerând că de &i s'ar fi constatat înaintea Curţei
de Apel că intimatul Seif ar fi renunţat la„ ori-ce pre-
tenţiuni civile contra lui A. Copfer în acţiunea coree-
tională ce fusese intentată
contra acestuia: pentru că
a primit <le la Direcţia Căilor Ferate Romane prin
mijloace frauduloase sub numele de Leon OrvalJ suma
cuvenită reclamantului Seif, totu~l mijlocul de apărare,
invocat de recurenta Direcţiune, înaintea acelei Curl},
în sensul că în urma menţionatei renunţări a lui Seif,
acesta n'ar avea drept să mai facă vre-o pretenţiune
contra Direcţiunei, nu putea să fie admis de Curte ca
fondat, pe câtă vreme. pe de-o parte reclamatiunea lui
Seif contra Direcţiunei, a fost făcută în calitatea lui do
creditor, iar pe d'altă parte după art. '1096 c. civ. ori-ce
creditor are dreptul de a reclama plata datoriei de
la debitorul seu, iar nu numai de la altă persoană care
fără drept sau prin mijloace frauduloase, ar fi priimit
deja acea plată de la acel debitor.
Că prin urmare mijlocul de Casare este nefondat,
căci omisîunea Curţii de Aprl de a se prnnunta asupra
menţionatului mijloc de apărare invocat de Direcţia
Căilor Ferate nu este esenţială.
J
Asupra motivului IV tii V.
,,IV) Esoes de putere &i violarea principiului din art..
1511 c. civ. aplicabil &i înasociaţiunil0 comerciale f:ind
constant că Seif &i Orval (rect Copfer) au fost asoci-
aţJ, că fie-caro din el a primit de la noi jumelate din
suma cuvenită pentru lucrare.- Seif în casul cel mai
reii pentru noi, nu putoa pretinde ca noi să 'i plătim
incă o dată jumătatea plătită deja asociatului seu de
cât cu donditiunea de a fi dovedit că c~ contrar pre-
sumpţiunei din art. 1511 c. civ. Orval nu avea drept
la nimic.-In lipsă de asemenea probă Orva1 era presu-
pus conf. art. 1511 c. civil, a avea dreptul la jumă­
tate chiar daca Seif singur ar fi depus capita1d1. din
momentul ce. nu sa contestat oă Orval a fost asociat
&i că el singur a pus munca sa.-Tribunalul &i Cur-
tea denaturează aceste principii statuând că Seif singur
avea drept la tot produsul asociaţiunei, iar Orval nu
avea nici o parte că nu am fi probat condiţiunile aso-
ciaţiunei diatre Seif &i Orval".
„V) Esces de putere, Trib. &i Curtea resping cererea
de a se face inprealabil liquidarea asociaţiei Seif, Or-
vaJ, pe motiv că din oare-care acte liquidarea ar fi
foRt făcută, pe câncl din act.ele invocate de Tribunal
se dovede&te tocmai contrariii" ;
Considerând oă prin sentinţa Tribunalului a căria
considerante au fost adoptate prin decisia atacată cu
recurs, se constată că Tribunalul n'a respins cererea
Direcţiunei Căilor ]!'erate de a se face liquidarea în-
tre reclamantul Seif ~i A. Copfer, sub numele de Leon
Orval, pentru partea cuvenită fie căruia din asociatiu-
nea în participatiune ce a avut antrepisa lucrărilor de
la acea Direcţiune, ci din contră Tribunalul a stabilit,
prin apreciaţiunea actelor ce a avut înaintea sa, că tot
capitalul necesar a fost depus de Seif, &i că Orval are
dreptul numai la o parte egală din beneficiu care parte
a sa s'a &i scăzut din pretenţiunea lui Seif, contra Di-
rectiunei, ca bine plătită de aceasta în priimirea nu-
mitului Orval.
Considerând că prin asemenea mod de procedare nu
s'a violat principiul prevăzut de art. 1511 c. civ. după
cum se pretinde prin motivul al IV de casare, căci
pe de-o parte Tribnnalul s'a conformat legei, art. 1491
c. civil recunoscând lui Seif dreptul de a'&i primi în-
dărăt tot capitalul asociatiunei, ca fiind depus numai
de densul, &i reservând pentru împărţeala între aso-
ciatl numai beneficiul, iar pe de-altă parte nu putea
Tribunalul să admită pentru Orval o parte mai mare
de cât jumătate din beneficiu, pe câtă vreme densul
a pus în comun la asociaţiune numai muuca sa, &i
pe Qâtă vreme nu sa produs de Direcţiune ca mijloc de
apăraro, nici o probă prin care să ·so stabi_le.~soă ~ă Or•
val ar fi avut drept la o parte de benef101u mai maro
de cât jnmfitate. .
Considerând ast-fel că după oble espuse ~1 aceste
mijloace de ()asare sunt neocsate în fapt &i ne fondate.
Pentru aceste motive, Curtea: respinge recursul.
.4 ndicn.j.a. de la. 25 Aprilie 1894
Pre~edenţia d-lui N. lVIandrea, consilier
G. Poltzer cu thwtoa c1o Comptur'L
?
Casied generali.--Controlorr fiscalr.-Dacă CasierH gene-
raH şi oontrolorii fiscalr sunt respunzătorr cu averea lor
pentru delapidările perceptorilor.
(Art. 64 din legea de percepere diu 10 l\farLir~ 1882 şi art.
4 din legea din H Iunie 1889).
Casierii genr:rali şi controlorii fiscalr sunt respun-
qlelor'i. cu averea lor pentru ori ce suslra.ger1i s,ru
dclapidăd comise de perceptori.
Decisiunea 291194. -Respins ca nefondat recur-
sul făcut de Gh. Poltzer contra decisiunel Curtel
de compturJ, sectia cu No. 129i93.
S'a citit raportul făcut în cauză de D-nul cor;.silier
D. Cuculi.
S'a ascultat D-nnl Leon Sachelarie, avocatul recu-
rcmtulul Gh. Pollzer în desvoltarPa motivelor de casare
&i D nul Procuror Ciru Oe9onomu în comb[-J.Lerl.
Curtea deliberând,
Asnpra motivului de casare:
«Eronată interpretare c;.i violarea art. 87 din legea
comptabilHăLii generale a Stalului ~i arL 64 din legea
de percepţie din 10 Maiu '1882, de ore~ce Onor. Curte
de Comptur:i prin hotărârea citată m'a condamnat fa
plată fără su stabilesc~i în fapt o abatere de la înda-
toririle mele ca casier general sau o nogligenţă în sor -
viciu de contro], cu alte cuvinte o culpă din partea
mea.»
Aveud în vedere că prin decisa supusă rocmsulu1,
recurentul esto obligat in caiitate do casier al judctului
Bacă11, ca împreună cu controlorul Gr. Poc&a fii Bro&teanu,
să plătească în părţi egale suma de lei 12,096, bani 89
delapidată de perceptorul Stefan Baronascu, oare a
funcţionat în circ. V, ~erbe&ti din judetul Bacău în tim•
pul pe când recurentul ocupa postul de casier' gene-
ral al acelui judeţ.
Avend în vedere că prin art.. 6,1, din· Jcgea de per-
cepere &i constalare a conlribuţiunelor din 10 Martie
1882, casierii gE1nerali &i controlorii fiscali sunt respuo-
zători cu averea lor pentru ori-ce sustrageri sau dela-
pidări comise de perceptori ;
Avend în vedere că recurentul n'a fost condamnat de
Curtea de Comptud pentru delapidările comise de per-
 CUHIE1{Ut JUDICIAR No. 22.-Duminec,'\.. 12 !unie
ceplorul A. Baronescu, pentru lipsa de verificaţiune a-
supra gestiunei lui, conform art. 87 din legea compta-
biliLăţi generale a Slatulul, ci a fost condamnat îu vir-
tutea responsabilităti speciale a casierilor, prevăzută de
art. 64 din legea de constatare !'i,i percere a contribu-
ţiunilor citată care nu cere ca demiii să fie în culpă
pentru a fi condamnaţi la plata sumelor delapidate
de perceptori pe timpul funcţionarilor ca casieri;
Considerând că alegaţiunea recurentului făcută oral
înaintea acestei Curţi, cum că art. 4 din legoa din 11
Iunio 1889, prin care se modifică unele dispositii din
legile do organisare ale servicielor financiare, ar fi a•
brogat obligaţiunea pusă casierilor de art. 64 citat nu
este întemeiaţă, întru cât prin sus zisul art. 4 se des-
fiinţează oblig.:itinnea pusă casierilor generali prin le-
gea din 2D Martie 1887 de a face inspectiunl în co prinsul
judeţului lor cel puţiu 15 zilo în fie -care lună, iar nu
răspunderea lor prevăzută de art. 04 din legea de por-
cepero.
Că ast-fol Curtea de Compturi nu a violat nici un
text de lege !'li prin urmaro motivul invocat nu este
întemeiat.
Pentru aceste motive, Curtea, respinge recursul.
CURTEA DE APEL DIN BUCURRSC~ SEC'(TA III
.Audienţa de la 20 1/!faiii 1894.
Pre~edenţia d-lul Ion Cerkez, membru
Al. Vâ:rl~nescu cu Ion Popegcn
ConvcnţiunC'.- Dol.-'-- Dacii o convenţiune se poato anula
când se dovedeşte că o parte a contractat subt influenţa
dolnluf, mijloacelor viclene, întrebuinţate <le cea-I-altă parte
(Art 960 codul civil).
O convenţiune se poale mwla dacă se dovedeşte
că. prin dol, prin înlrebuinţaYe de mijloace viclenr,
una din pihfi a decis pe cea-l-altiî să. contrnctczc,
şi care n'ar fi conlrnctat clacă mi s'ar fi întrebuinţat
asem.enea machin!tţiuni dolosive.
Decisiunea No. 132\94. Admite apelul Ul,( ut do
Al. Vârlănescu contra sentin(e1 trib. Ilfov No.
406j93 ~i respinge acţiunea f1lcut11 de Ion Popescu.
S'a ascultat D nil Ciho;,ky ,ii Pantazi, advocatii ape-
lantului Al. Vârlănescu, în desvollaroa motivelor de a•
pel, &id 1 Săndulescu-Nănoveanu, avocatul intimatului
Ion Popescu, în combateri.
Curtea deliberând,
Asupra apelului făcut de către d-l Al. Vârlănescu,
în contra sentintel 'l'i'ib. Ilfov.Secţia IU,civ. corecţională
sub No. 406/93 prin ~care a fost condamnat să plătească
d-lui I. Popescu, intimatul, suma de 3000 lei cu pro-
cente!&i cheltueli.
Avend în vedere că prin înscrisul cu dala Buc11resc'i
2f> Octombre 1892, semnat de apelante, se stabile,ite
că între Vârlănescu &i Popescu a intervenit o convenţi-
une prin care oei d'întâiu să obligă să plătească celui
din urmă trei mii lei, dacă el apelantele se va căsători
cu D-fioara Gheorghiu, fica d-lui Petre Gheorghiu, iar
plata să o facă îndată dupe căsătoria civilă ; bine înle ·
Ies că apelantele nu se obligă la plata acestei sume, .
de cât în schimbul servicielor &i stăruinţelor ce &i inti-
matul trebuia să'i aducă în această ocasiune, pentru ca
căsătoria să se facă.
Av~nd în vedere că apelantele se opune la plata
acestei sume, pretinclând că obligaţiunea 'i a fost sem-
nată prin dol.
Că, Curtea pentru a se edifica asupra acestui punct,
prin încheerea cu No .... a încuviinţat proba testimoni-
ală în mod reciproc ;
Considerând că din disposiţiunile martorilor J urak
i:iÎ Mihăilescu, propm~l de apelante l:li ascultati sub pres-
tare de jurământ, se constată în mod neîndoelnic că,
intimatul Popescu, cu intentiune ele a in&ela pe Vârlă­
nescu, l'a făcut să creaqă că este în legătură de strânsă
prietenie cu el-I Petre Gheorghiu, socrul, că numai eJ,
intimatul, este în putinţă de a determina pe socru să
consimtă la această eăsătorie, pe câtă vreme în reali-
tate tot prin depositiunele acestor martori &i prin Îlo-
prejurări de fapt se constată că Popescu d'abia cunoi'i-
tea din vedere pe Gheorghiu, că nu a făcut nici un
demers pentru Pfecluarea căsătoriei, nici c{i &tia. că lo-
god.Ja între Vârlănescu &i D-i,ioara Gheorghiu so fel-
cuse deja.
A vend în vodere cfi intimatul Popescu n'a produs
nici un martor cu care să dovedească contrariul, ast-fel
se face evident că a întrebuinţat mijloace viclene pen-
im ca să determine pe Vârlănescu să subscrie obli-
gaţiunea a cărei executare se cere.
Că din toate acestea resultă că, dacă. Popescu nu ar
fi întrebuinţat ast-fel de manopere, Vârlănescu, nu ar
fi contractat ; pentru că ceea ce a determinat pe Vâ.rlii-
nescu să se oblige către Popescu este, treMrea s.i in-
fluenta. ce acesta spunea că are fată de socru, lucru
care prin deposiţiunele martorilor s'a dovedit că este
inexact.
Considerând că, în drept, în conformitate cu dispo-
sitiunele art. 960 cod. civil o convenţiune poate fi anu-
lată dacă se face proba că prin dol, întrebuinţând mij-
loace viclene, una din părţi a hotărât pe cea-1-altă să
contracteze, ceea ce n'ar fi făcut dacă aceste machi-
naţiuni n'ar fi fost întrebuinţate.
Că, în speţă, Vârlănescu a făcut proba că I. Popescu
prin dol &i întrebuinţând mijloce viclene 'la hotărât să se
oblige la plata sumei de3000 lei, ceea oe n'ar fi făcut dacă
aceste machinaţiuni n'ar fi fost întrebuinţate; că ast-
fel fiind în conformitate ou dispositiunele art. 953 c.
c. consimţimântul lui Vârlănescu nu este valabil, fiind
surprins prin dol, deci asupra art. 948 c. c., nici o
com entiune nu este validă fiind că 'i lipse&te una din
conditiunele esen,ţiale adică consimţământul valabil al
părţei ce se obligă.
Pentru aceste motive, Curtea, admite apelul făcut de
Al. Varlănescu &i respinge acţiunt1a făcută de I. Popescu.
ss) I. Cerkez, Se. Popescu, A. Atanasovicl ~i D. GiJ1varu.
176 CURIERUL JUDICIAR, No. 22. - Duminecă 12 Iunie

Opiniune,
A vând în vedere că contractul de căsătorie este un BIBLIOGRAFIE
act absolut personal, &i că din causa caracterului de
A eşit de sub presă 111 doue volume:
irevocabilitate ce i se imprimă, eJ trebue să fie resul-
tatul vointei spontanee &i liberă a părtilor contractante.
Considerând că din punctul de vedere al moralei «că­
CODICELE CIVIL
Ac1.n.o1;a,1; ou. ju.rJ.sp.ru.tlen.ţa Ro:n::1.â..nă
sătoria fiind actul cel mai important al vietei unui om,
d~nsa trebue să fie considerată ca legătura cea mai Copriniend ~i un apendice
sfântă> căruia justiţia este datoare de ai păstra acest de hotărârile pronunţate de Inalta Curte de Casaţie,
Curţile de Apel şi Tribunalele de judeţ, asupra fie-căruI ar~
caracter.
ticol în parte
Avend in vedere că dacă interventia streinilor este
DIN VEOHILE LEGIUIRI
admisă pentru a apropia două persoane pe care con-
wninţele pare a le uni, acea3tă intervenţie, pentru a CARAGEAŞICALIMACH
SI ASUPRA
fi morală, trebue să fie resultatul unei afecţiuni sincere
&i desinteresate, că a decide alt-fel, este a înjosi că­ Regulamentelor Or[anice ale MuntenieI şi Moldave(
sătoria, făcend dintr'însa o ru&inoasă speculă. cu nwn~ml, data şi colecJiunile în car-r ele se
L ăsesc publicate
Avend în vedere că această consideraţiune este cu
DE
atât mal gravă, cu cât persoana al cărui consimţământ C. C lI R I S T E S C U
trebue obţinut, nu cunoasce motivele pecuniare care Primul Grefier al Inalte1 Curtl de Casaţie şi Justiţie
îndeamnă pe strein să se interpună, motive ascunse cu
îngrijire, sub aparenta unei în&elătoare afecţiuni. Ort-ce comande se priimesc atât prin liste de subscripţiunt tri-
Avend în vedere că intemediatorul în acestcas n'are mise la t6ţe tribunalele şi curţile de apel, cât şi prin cărţI postale
adresate direct autorului. Ele vor fi executate la moment odată ce
alt mobil de cât dorinţa de a face să reu&ească o con- preţul lor va fi priimit, fie prin mandat posta! (a căruI taxă pri-
binaţie, din care are să încerce câ&tig, în cas de reu- vesce pe cumperător), fie în orI-ce alt mod. Costul pentru expe-
dierea exemplarelo1· este în comptul autoruluI.
&ilă numai, că acest interes fiind esclusiv personal !:!.Î
NB. Persoanele carI ali luat deja volumul I-ili ali dreptul de a
adesea contrariu ori-cărui sentiment de bună voinţă, comanda numaI volumul al II-lea, trirniţend costul luI de 6 sali 7 lei.
tmpinge pe intermediator într'un mod firesc a induce
Preţul ambelor volame este de lel 12, iar ediţia de lux
in eroare pe persoana al cărui consimţământ voe&te să (chll,rtie velină,) de lel 14.
obţie, fie că exagerează calităţile acelui în numele că­
ruia lucreacl,ă, fie că ar atribui calităţi ce nu are sau
ascunzându-i defectele sau înlăturând prin oalomnii pe
A apărut de sub presă

un alt pretendent care ar putea fi preferat candidatului VOL. II din pa,rtea, I (Art. 77-163)
seu, învârtindu-SA continuu în acest rol, călăusit de inte-
res pecuniar numai.
TRATAT
DE
Avend în vedere că ni&te asemenea manopere, cată
să fie reprobato dupe cum merită, că ele sunt cu atât
DREPT COMERCIAL
mai de temut cu cât odată ce căsătoria este contrac- După doctrina şi jurisprudenţa cea mal noue, Romană
Italiană şi Franceză, pentru usul A voca,tilo1~ Magistratilo1·,
tată &i ilusiile perdute, regretele sunt inutile &i răul
Comercianţilor,. Studenţilor Fa,caităţilor de Drept
fără leac. ffl ffCoalelor Comerciale
Pentru aceste motive &i fără a mai discuta chestiu- DE
CONSTANTlN N. TONEANU
nea de fraudă sunt de părere a se admite apelul E!i a AVOCAT

se respinge acţiunea făcută de I. Popescu. Se află ~e vânzare la librăria Socec &- C-ia din Bucureştt,
Şa,ra,ga, dm laşl, la Autor în Galatr şi la Aclministl'atia,
(ss) M. Paleologu. acestui ziar. 35 Str. Co/tei 35. ' '
'
Preţul 5 Lei iar ambele volume le'i 10

xn:rorma"tiuni. A eştt de sub tipar

Anunţăm cu pHicere că amicul şi colaboratorul zia-
TOMUL IV. F ASC. II
DIN
ruluI nostru D-nu Constantin Bro.ştea,nu, licenţiat în
drept, avocat, şef al serviciulur contencios din Eforia ESPLlCATIUNEA TEORETICA SIPRACTICA I
Spitalelor Civile din Bucurescr, a dat la lumină primul A
volum de Drept Roman «Doctrină», coprirn;lând tratat
în mod magistral materia pene la succesiunile Ab in-
testat.
DR[PT~tUl ClVll ROMAN
lN OOMPARAŢIUNE au LEGILE VEOHI SI PRINCIPALE ALE
LEGISLAŢIUNI STREJNE
Lucrarea este de o mare valoare şi umple un gol sim-
DE
ţit în cercurile studenţilor de drept.
Preţul unuI esemplar este de 10 lei şi se află de vin- DIMITRIE ALEXANDRESCO
zare la autor, str. Sălciilor 12 şi la principalele librării P1•ofesor de drept civil la, Universitatea, din Ja,şi
_P1_·n_c_ap_i_ta_I_ă_._______________________Un __v_ol_u_m_m_are de 845 pagine; Preţul 10 Ier Ia autor
Tipo-Litografia Ed. Wiegand & C. C. Slvolu, Strada, Cov~cl 14.