Samuel von Brukenthal s-a nascut in 26 iulie 1721 la Nocrich si a murit in 9 aprilie 1803

la Sibiu, a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei,

colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi
poartă numele.
Bunicul și tatăl său au fost judecători în Nocrich.
Numele inițial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate,
tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724,
primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal.
Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a
lui Conrad von Heydendorff.
După absolvirea gimnaziului, începând din 9
februarie 1741 a fost circa doi ani funcționar la
Cancelaria din Sibiu.
Apoi a studiat dreptul, filosofia, științele politice
și administrative la universitățile din Halle și Jena, fără a
obține însă un titlu academic. În acea epocă, diploma de
absolvire nu era obligatorie. Era suficient un certificat de
bună purtare pe durata studiilor. În timpul studenției a
reușit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin și a fost inițiat în francmasonerie în
Loja Zu den Drei Adler din Viena, apoi a devenit membru al Lojei Masonice din Magdeburg.
A obținut la Viena funcția de cancelar provincial. Aici a început să-și creeze diverse
colecții și o bibliotecă valoroasă. Încă din 1773 colecțiile sale au fost menționate într-un almanah
ca numărându-se printre cele mai valoroase colecții particulare aflate la Viena în acel moment. O
parte a colecțiilor și-a constituit-o prin achiziții din Viena, fie personal, fie prin intermediul
pictorului Johann Martin Stock. Unele picturi provin din colecții mai vechi, precum cea a
arhiducelui Leopold Wilhelm, altele sunt achiziționate de pe piața de artă sau direct de la artiștii
epocii (Martin Meytens și Franz Neuhauser jun.). O altă parte a colecțiilor a provenit din
Transilvania.
În vara anului 1745, Brukenthal s-a întors la Sibiu și a avut ocazia ca, în baza a doi ani de
studii specializate, să fie admis la Cancelaria administrației locale.
Ca tânăr de „condiție bună” cu studii superioare, i s-au deschis multe uși și pe plan
personal, astfel că la 26 octombrie 1745 s-a căsătorit cu Sofia Katharina, fiica primarului
provincial Daniel Klokner von Kloknern, pierzând însă sprijinul familiei comitelui de Baußnern,
care sperase că Brukenthal se va căsători cu fiica sa. Căsătoria a dat un impuls serios carierei lui
Brukenthal, mulțumită zestrei de circa 30.000 de guldeni a soției și proprietăților ei imobiliare și
funciare, ceea ce a contribuit la ascensiunea lui printre oamenii de vază ai Transilvaniei.
Între 1745 și 1753, Brukenthal a ocupat funcții nesemnificative în administrație.
Întâi a fost grefier secund, apoi grefier principal, iar din 1751 vicenotar al magistratului
de Sibiu.
 În 1753 i s-a oferit ocazia unică de a călători la Viena, unde a fost primit în audiență de
împărăteasa Maria Tereza a Austriei.
Națiunea săsească aspira să aibă și ea un secretariat al administrației (aidoma celor două
existente pentru maghiari și secui). La Viena, Brukenthal a primit sarcina să înființeze acest
secretariat. Nu numai că a îndeplinit cu succes această sarcină, dar la 18 ianuarie 1754 a fost
numit să conducă secretariatul pentru națiunea săsească. Celelalte două secretariate erau conduse
de nobilii maghiari Josinkzi și Monos.
În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a
fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a
fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în
anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă.
Veniturile sale au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit
anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al
Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900
guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni.
După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, Samuel von Brukenthal a căzut în
dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu
toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni.
În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu,
după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare
patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca,
a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale
baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea
inaugurării Muzeului Louvre, din Paris.
Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu
public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit
în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen
din Europa.
Pentru ca această colecție să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von
Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmașii de parte bărbătească să poată moșteni
colecția. În cazul stingerii descendenței pe linie bărbătească, colecțiile urmau să fie gestionate de
o fundație și să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul
Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din
1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul
moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins
familia Brukenthal. Gimnaziul preluat fundația.