R a ftu l

De nişei

Alain
de Botton

ro m a n

HU/MANITAS
* fi c f i
 Raftul
Denisei

Colecţie coordonată de
DENISA CO M ĂN ESCU
Alain de Botton
Ce se întâmplă
în iubire
Traducere din engleză de
RA D U PA RA SCH IV ESCU

H u /jM A N I T A S
fi c ti r
Redactor Ştefan ta Nălbim
Coperta: Angela Roiaru
Tehnoredactor Manuela Mliineinu
Corector: CtistJan NegolţJ
DTP: Corlna Roncea. (iarmcn I’et meu

lipirii la Tipo Lidona - Suceava

ALAIN DE BOTTON
THE COUf&E OF LOVE
Copyright O 2016 by Alain de Bottnn
Al! rights reserved.

6 IJUMANITAS FlCTION, 2017. pentru prcrenu versiune ram lnasd

Descrierea C1P a Bibliotecii Naţionalei Rominiei

BOTTON. ALAIN DF.
Ce se Intim pii In iubire / Alain de Botton; uad. din englezi de Radu Paraschtvrsru. -
Bucureşti: Humanuat Fiction, 2017
ISBN 978-606-779-169-3
I. Paraschiveicu. Radu (trad-l
821.111-31“ 135-1

EDITURA HUMANITAS FICTION

Piaţa Presei Libere l. 013701 Bucureşti, RomAnia
reL 021 408 83 50, faa 021 408 B35I
wwwJlumanitaa.ro

Comenzi Online www.libhuraanitas.ro

Comenzi prin c-mall: vanzari^Hibhumanuaa.ra
Comenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194
Lui John Armstrong,
mentor, coleg, prieten
R O M A N T IS M
 îndrăgostiri

Hotelul sta pe o lespede de stâncă, la o jumătate de oră

est de Malaga. A fost proiectat pentru familii şi dezvăluie, mai
cu seamă la ora mesei, ce provocări presupune apartenenţa
familială. Rabih Khan arc cincisprezece ani şi e în vacanţă
cu tatăl său şi cu mama vitregă. Atmosfera dintre ei este mo­
horâtă, iar conversaţia, anevoioasă. Se fac trei ani de când
mama lui Rabih a murit. In fiecare zi se organizează un bufet
pe o terasă cu vedere spre piscină. Uneori, mama vitregă a
Iui Rabih spune ceva despre paella sau despre vântul care
bate cu putere dinspre sud, E de loc din Cloucestershire
şi-i place să grădinărcască,

O căsnicie nu începe cu o cerere în căsătorie fi nici măcar

cu o prim ă întâlnire. Ea începe mult mai detmeme, când se nasc
ideea de iubire fi îndeosebi visul unui suflet pereche.

Rabih o vede pentru prima oară pe fată lângă toboganul

cu apă. E cam cu un an mai mică decât el, cu părul castaniu
tăiat scurt, băieţeşte, piele măslinie, braţe şi picioare suple.
Poartă o bluză marinărească în dungi, pantaloni scurţi de
culoare albastră şi nişte şlapi galbeni ca lămâia. Are o fâşie
subţire de piele la încheietura mâinii drepte. Se uită la băiat,
îi zâmbeşte cam fără chef şi se instalează mai bine pe şezlong.
Cinci ore de-acum încolo, se uită gânditoare la mare, ascul­
tând muzică la căşti şi, din când în când, rozându-şi unghiile.

9
E la mijloc între părinţi, cu mama răsfoind un exemplar din
EUe şi cu tatăl citind un roman de Len Deighton în franceză.
După cum va afla mai târziu Rabih din canea de oaspeţi,
e din Clcrmont-Ferrand şi o cheamă Alice Saure.
N-a mai simţit niciodată în viaţă ceva cât de cât asemă­
nător. Senzaţia îl copleşeşte din prima clipă. Şi nu e ceva care
să depindă de cuvinte - pe care oricum n-o să le schimbe
niciodată E ca şi cum ar fi cunoscut-o din totdeauna, ca şi
cum ar deţine răspunsul la propria lui existenţă şi mai cu
scamă la o zonă de durere derutată dinăuntrul lui. In zilele
următoare, o observă de la distanţă în jurul hotelului: la
micul dejun, Intr-o rochie albă cu un motiv floral pe poale,
luându-şi un iaurt şi o piersică de la bufet; pe terenul de tenis,
scuzându-se in faţa instructorului pentru reverul nereuşit,
cu o politeţe mişcătoare şi intr-o engleză cu un puternic accent
francez; şi in cursul unei plimbări (aparent) solitare în jurul
terenului de golf, oprindu-se să se uite la cactuşi şi hibiscuşi.

Certitudinea că o altă fiin ţă omenească e sufletul tău pereche

poate apăreafoarte repede. Nu e nevoie să vorbim cu acestefiinţe;
nu trebuie nici măcar să ţtim cum le cheamă. Cunoaşterea
obiectivă n-are nici un rol aici, Contează, in schimb, intuiţia:
un sentiment spontan, care pare din ce in ce m ai precis ţi mai
vrednic de respect,fiindcă ocoleşte procesele obişnuite ale raţiunii.

îndrăgostirea se cristalizează în jurul mai multor elemente:

un şlap care atârnă nonşalant de un picior; o ediţie broşată
din Siddhartha Iui Hermann Hesse, lăsată pe un prosop lângă
loţiunea de plajă; nişte sprâncene bine conturate; răspunsurile
în doi peri date părinţilor; şi un fel de a-şi sprijini obrazul
în palmă când ia înghiţituri mici de spumă de ciocolată la
bufetul de seară.
Din instinct, el asamblează o întreagă personalitate din
aceste amănunte. Uitându-sc la palele de lemn aJc vcntilato-

10
rului din tavanul camerei, Rabih serie tn minte povestea vieţii
lui cu ca. Va fi melancolică şi descurcăreaţă. Se va încrede
în el şi va râde de ipocrizia celorlalţi. Uneori va fi neliniştită
în legătură cu petrecerile şi cu alte fete de la şcoală - simp-
tome ale unei personalităţi sensibile şi profunde. Va fi fost
o însingurată până atunci şi nu va fi avut încredere deplina
în nimeni. Se vor aşeza pe patul ci şi-şi vor iniănţui degetele
în joacă. Şi nici ea nu-şi va fi închipuit vreodată că ar fi cu
putinţă o asemenea legătură între doi oameni.
Pe urmă, într-o dimineaţă, fără să-l pună in gardă, ea
pleacă, iar la masa ei se aşază o pereche olandeză cu doi băieţi
mici. Ea şi părinţii au părăsit hotelul în zori ca să prindă
cursa Air France înapoi spre casă, explică recepţionerul.
întreaga întâmplare e neglijabilă. Cei doi urmează să nu
se mai întâlnească niciodată. Ea nu c atinsă deloc de gându­
rile lui. Şi totuşi, dacă povestea începe aici, este din cauză
că - deşi Rabih se va schimba mult şi se va maturiza cu tim­
pul - felul lui de-a înţelege iubirea va păstra, timp de căteva
decenii, exact structura pe care a pcrccput-o din capul locului
în hotelul Casa Al Sur, în vara celui de-al şaisprezecelea său
an. Va continua să creadă în posibilitatea înţelegerii şi a cm-
patiei rapide şi totale între două fiinţe omeneşti şi în şansa
dc-a pune definitiv capăt singurătăţii.
Va tânji la fel de dulcc-amar după alte suflete pereche
zărite în autobuze, printre rafturile supermarkerurilor şi în
sălile de lectură ale bibliotecilor. Va avea exact acelaşi senti­
ment la douăzeci de ani, în timpul unui semestru de studiu
în Manhattan, pentru o femeie aşezată în stânga lui in metroul
de pe linia C, cu capătul în partea de nord, la douăzeci şi
cinci de ani, Intr-un birou de arhitectură din Berlin, unde
acumulează experienţă de lucru, şi la douăzeci şi nouă dc ani,
în timpul unui zbor Paris-Londra, după o scurtă conversaţie
deasupra Canalului cu o femeie pe nume Chloe: sentimentul

11
de-a fi nimerit peste o parte a propriului sau eu, pe care-o
pierduse cândva demult.

Romanticul are defăcut un pas foarte mic de la zărirea unui

străin la form ularea unei concluzii maiestuoase fi substanţiale:
că acel străin (sau acea străină) poatef i un răspuns cuprinzător
la întrebările nerostite ale existenţei.
Intensitatea poate părea banală, ba chiar comică, ţi cu toate
acestea venerarea instinctului nu e deloc o planetă neînsemnată
in cosmologia relaţiilor. Ea e defap t soarele aflat in centru ţi în
ju ru l căruia se rotesc idealurile contemporane ale iubirii.
Credinţa romantică trebuie să f i existat dintotdeauna. dar
abia în ultimele secole a fost considerată altceva decât o boală:
abia în ultima vreme căutării unui suflet pereche i s-a dat voie
să-ţi asume un statut apropiat de statutul unui scop a l vieţii.
Un idealism îndreptat până atunci spre zei ţi spre duhuri a
fost redirecţionat sprefiinţele omeneşti - un gest din cale-afarâ
de generos, dar comportând în acelaţi timp consecinţe grave ţi
delicate, fiin dcă nu-i debc simplu pentru o fiin ţă omenească
să preţuiască, pe întreaga durată a unei vieţi, perfecţiunile la
care ar f i pututface trimitere în prezenţa unui observator im a­
ginar de pe stradă, din birou sau de pe locul alăturat din avion.

Rabih va avea nevoie de mulţi ani şi de dese eseuri de în­

drăgostit ca să ajungă la câteva concluzii diferite, ca să admită
că tocmai lucrurile pe care le considera romantice la un mo­
ment dat - intuiţiile nerostite, dorul instantaneu, încrederea
în sufletele pereche - te împiedică de fapt să înveţi cum să-ţi
consolidezi relaţiile. El va conchide că iubirea poate să reziste
doar când nu eşti fidel ademenitoarelor ei ambiţii iniţiale; şi
că dacă vrei ca relaţiile să meargă bine, crebuie să renunţi toc­
mai la sentimentele prin care ai ajuns să le închegi. Va trebui
să afle că iubirea e mai degrabă deprindere decât entuziasm.

12
 Inimă sacră

în primele zile ale căsniciei lor, ba chiar şi mulţi ani după

aceea, lui Rabih şi soţiei lui li se pune mereu aceeaşi întrebare:
„Cum v-aţi cunoscut?", însoţiţi de obicei de o agitaţie jucăuşă,
pe care adresantul întrebării o simte în locul destinatarului.
Cei doi se uită de fiecare dată unul la celălalt (uneori cu o
anume sfială, după ce toţi mesenii se opresc din ce fac şi
ascultă), ca să decidă cine-ar trebui să răspundă de data asta.
în funcţie de auditoriu, ei pot alege varianta replicii spirituale
sau tandre. Iar replica poate fi condensată intr-un rând sau
poate umple un întreg capitol.

începutul se bucură de această atenţie disproporţionatăfiindcă

nu e considerat o simplă fa z ă ca atâtea altele; pentru romantic,
el conţine într-o form ă concentrată tot ce este semnificativ în
ceea cepriveşte iubirea în ansamblu. Iată de ce, in atât de multe
poveşti de iubire, singurul lucru care-i rămâne de făcut nara­
torului cu un cuplu care a depăşit cu succes anumite obstacole
este să-i rezerve un viitorfericit şi neclar - sau sâ-l ucidă. Ceea
ce numim de obicei iubire este doar începutul iubirii.

E ciudat, observa Rabih şi soţia lui, cât de rar sunt între­

baţi ce s-a întâmplat cu ei după ce s-au cunoscut, de parcă
povestea adevărată a relaţiei lor nu ar aparţine unei zone de
curiozitate legitimi sau rodnică. Cei doi nu au avut parte
niciodată în public de singura întrebare care-i preocupă cu
adevărat: „Cum e să fii căsătorit de-acâta timp?“
13
 Poveştile despre relaţii ce rezistă decenii întregi, fard neno­
rociri sau o fericire evidentă, rămân - fascinant ţi îngrijoră­
tor - excepţii între naraţiunile pe care îndrăznim să ni le spunem
despre p ăţii pe care-i face iubirea.

lata cum se întâmplă, iată începutul care atrage prea multă

atenţie: Rabih arc treizeci şi unu de ani şi locuieşte intr-un
oraş pe care aproape că nu-l cunoaşte şi nu-l înţelege. înainte
trăia la Londra, dar s-a mutat de curând cu serviciul la Edin-
burgh. Fostul lui birou de arhitectură a concediat jumătate
dintre angajaţi după pierderea neaşteptată a unui contract,
iar rămânerea fără loc de muncă l-a silit să-şi întindă antenele
profesionale mai departe decât i-ar fi plăcut - ceea ce l-a făcut
în cele din urmă să accepte o slujbă într-un studio de amena­
jări urbane din Scoţia, specializat în pieţe şi intersecţii mari.
Trăieşte singur de câţiva ani, de la destrămarea unei relaţii
cu o proiectantă. S-a înscris la o sală de fitness din zonă şi
pe un site de matrimoniale. A luat parte la inaugurarea unei
galerii unde erau expuse artefacte celtice. A fost prezent la o
serie de evenimente mai mult sau mai puţin legate de munca
lui. Totul în zadar. De câteva ori a simţit o legătură intelec­
tuală cu o femeie, dar nu şi una fizică - sau invers. Sau, şi
mai râu, un licăr de speranţă, urmat de menţionarea unui
partener care stătea de obicei la celălalt capăt al încăperii şi
avea expresia unui paznic de închisoare.
Cu toate acestea, Rabih nu renunţă. E un romantic. Iar
în cele din urmă, după multe duminici pustii, iată că se în­
tâmplă, aproape exact cum a fost învăţat - în mare parte
cu ajutorul artei - că o să se întâmple.
Giratoriul este pe drumul A720 care pleacă din centrul
spre sudul Edinburgh-ului, legând şoseaua de o fundătură
în care se găsesc reşedinţe mari şi aspectuoase, care dau spre
un lac şi un teren de golf - o comandă pe care Rabih o preia

14
nu atât din interes, cât din cauza obligaţiilor care vin la pachet
cu locul lui modest în ierarhia şi în importanţa firmei.
Din partea clientului, rolul de administrator este repar­
tizat iniţial unui membru vechi din echipa de topografî a
primăriei, numai că în ziua de dinainte de lansarea proiec­
tului omul are parte de un marc necaz, iar locul lui c luat de
cineva mai tânăr.
Cei doi îşi strâng mâinile pe şantier, într-o dimineaţă
noroasâ de la începutul lui iunie, puţin după ora unsprezece.
Kirstcn McLelland poartă o jachetă fosforescentă, cască şi
cizme groase cu talpă de gumă. Rabih Khan nu aude mai
nimic din ce-i spune - nu doar din cauza vibraţiilor repetate
ale unui compresor hidraulic din apropiere, ci şi din cauză că,
aşa cum va ajunge să descopere singur, adeseori Kirstcn vor­
beşte foarte încet, cu accentul ei de Inverness carc-o face să
lase sfârşitul propoziţiilor în suspensie, ca şi cum ar fi descope­
rit la jumătatea enunţului o obicqie la ceea ce spunea, sau pur
şi simplu i s-ar fi părut că existau alte lucruri mai importante.
în ciuda felului cum e îmbrăcată (la drept vorbind, chiar
datorită acestui fel, măcar în parte), Rabih remarcă imediat
la Kirsten o serie de trăsături - psihologice şi fizice - la care
e sensibil. £1 observă modul ei amuzat şi netulburat de-a
reacţiona la atitudinea condescendentă a celor doisprezece
constructori musculoşi, conştiinciozitatea cu care verifică
toate lucrurile pe care le arc pe listă, precum şi indiferenţa
încrezătoare faţă de tendinţele modei şi faţă de mica imper-
feqiunc a dinţilor superiori din faţă.
Odată încheiată întâlnirea cu constructorii, clientul şi antre­
prenorul se aşază împreună pe o bancă din apropiere, ca să
studieze contractele. însă după câteva minute începe să plouă
cu găleata şi, cum nu au loc sa se ocupe de hârţogâraie în
biroul şantierului, Kirstcn propune să meargă până la strada
principală şi să găsească o cafenea.

15
 în drum spre local, sub umbrela ei, cci doi încep să vor­
bească despre drumeţii. Kirsten îi spune lui Rabih că încearcă
să plece din oraş ori de câte ori arc ocazia. De fapt, n-a trecut
mult de când a fost la Loch Carriagean, unde, după ce şi-a
ridicat cortul în mijlocul unei păduri izolate de pini, a simţit
o pace extraordinară şi a văzut cu totul altfel lucrurile, prin
simplul fapt că s-a distanţat de oameni, de tentaţii şi de fre­
nezia vieţii citadine. Da, s-a dus de una singură, îi răspunde
la întrebare; el arc o imagine a ei sub foaia de con, desfacân-
du-şi şireturile ghetelor. Când ajung pe strada principală,
nu găsesc nici o cafenea în apropiere, aşa că aleg să se refu­
gieze la Taj Mahal, un restaurant indian sumbru şi pustiu,
unde comandă ceai şi (Ia îndemnul proprietarului) un platou
cu pituţe tradiţionale. întremaţi, parcurg apoi contractele şi
conchid c-ar fi bine să aducă betoniera abia în a treia săptă­
mână, urmând ca pavelele sâ fie livrate în săptămâna de după.
Rabih o examinează pe Kirsten cu o atenţie de medic legist,
încercând totuşi să fie discret. îi vede pistruii delicaţi de pe
obraji, un amestec curios de îndrăzneală şi reţinere in expre­
sie, pârul des, roşcat, lung până la umeri şi pieprănat într-o
parte, precum şi obiceiul de a-şi începe frazele cu „Fii atent
ce chestie..."
In mijlocul acestei discuţii practice, el reuşeşte totuşi să
întrezărească din când în când câte ceva de natură mai per­
sonală. Când o întreabă de părinţii ci, Kirsten răspunde, cu
o notă de stânjeneala în glas, că a fost crescută la Inverncss
doar de mamă, fiindcă tatăl îşi pierduse interesul pentru fami­
lie când ea era foarte mici.
— N-a fost chiar începutul care să mă facă să-i privesc
cu speranţă pe oameni, spune ea cu un zâmbet crispat (el îşi
dă scama că dintele puţin înclinat e cel de sus, din stânga
faţă). Poate că tocmai de asta n-am pus niciodată preţ pe
„fericiţi până la adânci bătrâneţi".

16
 Remarca nu-l destabilizează pe Rabih, care îşi aminteşte
de maxima conform căreia cinicii sunt doar nişte idealişti
cu standarde neobişnuit de ridicate.
Pe ferestrele mari de la Ta; Mahal, el vede norii care se
mişcă repede, iar în depărtare, un soare şovăielnic care-şi tri­
mite razele pe cupolele vulcanice negre de la Pentland Hills.
Ar putea să se mărginească Ia a o socoti pe Kirstcn o per­
soană relativ cumsecade, cu care să petreci o dimineaţă rezol­
vând câteva probleme supărătoare, care ţin de administraţia
municipală. Ar putea să se abţină să vadă ce profunzimi de
caracter ascund părerile ci despre viaţa profesionali şi politica
scoţiană. Ar putea să accepte că c foarte puţin probabil să-i
ajungă Iară probleme la suflet doar ccrcctându-i paloarea şi
curbura gâtului. S-ar putea mulţumi sâ conchidă că pare destul
de interesantă şi că va avea nevoie de douăzeci şi cinci de
ani ca să afle mai mult.
în loc de asta, Rabih e convins că a descoperit pe cineva
înzestrat cu cea mai frumoasă combinaţie de calităţi vizibile
şi lăuntrice - inteligenţa şi bunătate, umor şi frumuseţe;
cineva dc care i s-ar face dor dac-ar ieşi din Încăpere, chit că
habar nu avusese de existenţa ei până în urmă cu două ore;
cineva ale cărui degete - care acum trasează nişte linii impre­
cise cu o scobitoare pe faţa de masă - tânjeşte să le mângâie
şi să le strângă într-ale lui; cineva cu care vrea să-şi petreacă
restul vieţii.
îngrozit să n-o jignească, neştiind precis ce gusturi are,
conştient dc riscul dc-a o înţelege greşit, ii arată o solicitu­
dine extremă şi o atenţie desăvârşită.
— Iartă-mă, vrei să-ţi ţii singură umbrela? o întreabă pc
când se întorc la şantier.
— A, mi-e totuna, răspunde ca.
— Aş fi fericit să ţi-o ţin eu - sau nu, insistă el.
— Fă cum vrei, zău.

17
 Rabih sc cenzurează la sânge. Oricât de mari ar fi plăcerile
dezvăluirii, încearcă s-o ţină departe pe Kirsten de felul lui
de-a fi. în faza asta, divulgarea adevăratului eu nu i se numără
deloc printre priorităţi.
Sc întâlnesc şi săptămâna următoare. Pe când se întorc
la Taj Mahal pentru un raport despre buget şi stadiul lucră­
rilor, Rabih o întreabă dacă poate s-o ajute cu geanta cu do­
sare pe care-o cară, la care ea râde şi-i spune să nu mai fie
atât de sexist. N u pare momentul potrivit sâ-i declare c-ar
ajuta-o la fel de bucuros să se mute în altă casă - sau că ar
avea grijă de ea dacă s-ar îmbolnăvi de malarie. Pc de altă
pane, entuziasmul lui Rabih e cu atât mai mare cu cât ea
nu prea pare să aibă nevoie de ajutor la nimic - slăbiciunea
fiind, în cele din urmă, o perspectivă încântătoare mai cu
scamă pentru cei puternici.
— Chestia e că jumătate dintre cei de la mine din depar­
tament au fost puşi pe liber, aşa că, de fapt, fac munca a trei
oameni, îi spune Kirsten după ce se aşază. Am terminat abia
pe la zece jumătate noaptea, deşi asta a fost în primul rând
din cauză că, aşa cum poate că ţi-ai dat seama deja, vreau
să am absolut totul sub control.
EI e atât de înfricoşat c-ar putea să spună ceva nepotrivit,
încât nu găseşte nici un subiect de conversaţie - cum însă
cine tace poate să treacă drept plicticos, nu-şi permite pauze
lungi. în cele din urmă, îi face o prezentare amănunţită a felu­
lui în care se realizează deplasarea din sensurile giratorii spre
ieşiri, urmată de o analiză comparată a felului cum se frânează
pe suprafeţele ude şi uscate. Barem stângăcia lui e întâm­
plător un semn de sinceritate: avem tendinţa să nu nc neliniş­
tim foarte mult când seducem oameni de care nu prea nc pasă.
La fiecare întorsătură de frază, îşi dă seama cât de puţin
probabil e sâ-i ţină trează arenţia lui Kirsten prin ceea ce spune.
Felul cum îi percepe libertatea şi autonomia îl sperie şi în

18
acelaşi timp îl incită. îşi dă seama c i n-ar exista nici cel mai
mic motiv pentru care ea si-i arate vreodată afecţiune. înţe­
lege perfect că n-arc dreptul să-i ceară să-l trateze cu amabi­
litatea pe carc-o reclamă numeroasele lui constrângeri. în
perimetrul vieţii lui Kirsten, el este umbra unei umbre.
Iar pe urmă vine schimbarea decisivă, aceea de-a şti dacă
sentimentul e reciproc - un subiect de o simplitate copilă­
rească, dar care e capabil să susţină interminabile studii
teoretice şi ipoteze psihologice de fineţe. L-a complimentat
pentru pardesiul gri. L-a lăsat să plătească ceaiul şi pituţele.
Atâta doar că a părut stingherită - ba chiar puţin iritată -
în cele trei rânduri când el a încercat să aducă vorba despre
relaţiile ei din trecut. Şi nici n-a marşat la aluzia de-a merge
la Film.
Aceste îndoieli nu fac decât să aprindă dorinţa. După cum
şi-a dat seama Rabih, oamenii cei mai atrăgători nu sunt cei
care-1 acceptă imediat (se îndoieşte de judecata lor) sau cei
care nu-i dau nici o şansă (indiferenţa lor sfârşeşte prin a-i
displăcea), ci cei care, din motive imposibil de desluşit - poate
un alt imbroglio romantic sau o fire mai precaută, un neajuns
fizic sau o inhibiţie psihologică, un crez religios sau nişte
obiecţii de natură politică îl lasă să se învârtă un pic în
bătaia vântului.
Tânjirea se dovedeşte, în felul ei, rafinata.
în cele din urmă, Rabih îi caută numărul de telefon în
actele primăriei, iar într-o dimineaţă de sâmbătă îi transmite
prin SMS părerea că mai târziu s-ar putea să iasă soarele. „Ştiu“,
vine aproape instantaneu răspunsul. „Facem o plimbare la
Botanică? Pupici.“
Şi iată cum ajung, trei ore mai târziu, să se plimbe prin
dreptul câtorva dintre cele mai neobişnuite specii de copaci
şi de plante ale Grădinii Botanice Regale din Edinburgh. Văd
împreună o orhidee chiliana, sunt frapaţi de complexitatea

19
unui rododendron şi se opresc intre un brad din Elveţia şi
un uriaş sequoia din Canada, ale cărui frunze late se mişcă
in bătaia vântului slab care vine dinspre mare.
Rabih nu mai are destuii energie să formuleze comenta­
riile fără noimă care preced de obicei asemenea întâmplări.
Aşa că, mai degrabă din disperare decât din aroganţă, sau fiindcă
simte că ar avea dreptul s-o facă, o întrerupe pe Kirsten ta
jumătatea unei fraze citite de pe o plăcuţă cu informaţii -
„Arboretul alpin nu trebuie confundat c u ...“ - , îi ia faţa în
mâini şi îşi apasă cu blândeţe buzele pc ale ci, Ia care ea răs­
punde închizând ochii şi îmbrâţişându-1 strâns pc după şale.
O furgonctă cu îngheţată de pe Inverlcirh Terrace zdrăn­
găne înfiorător, o stăncuţâ cârâie pe creanga unui copac trans­
plantat din Noua Zeelandă şi nimeni nu observă doi oameni,
ascunşi parţial de pomii neindigeni, în una dintre mişcările
cele mai tandre şi mai pline de urmări din vieţile lor.

Şi totuşi, s-ar cuveni să insistăm, nimic din toate astea n-are

încă legătură cu o poveste de iubire. Poveştile acestea nu încep
când ne temem că s-ar putea ca celălalt să nu vrea să ne mai
vadă, ci când decide că n-ar avea nimic împotrivă să ne vadă
tot timpul: nu când are o mulţime de ocazii s-o ia la goană, ci
când a promis solemn c-o să ne ţină - ţi o să se lase ţin ut—pri­
zonieri toată viaţa.
Felul în care înţelegem iubirea a fost deturnat ţi păcălit de
primele sale momente derutant de mişcătoare. Le-am îngăduit
poveştilor noastre de iubire să se încheie mult prea devreme. Se
pare că ştim mult prea mult desprefelu l cum începe iubirea şi
nesăbuit de puţin despre cum ar putea să continue.

La ieşirea din Grădina Botanică, Kirsten îi spune lui Rabih

s-o sune şi recunoaşte, cu un surâs în care el vede dintr-odatâ
cum arăta la zece ani, că săptămâna următoare o să fie liberă
în toate serile.

20
 întorcându-sc la locuinţa lui din Quartermile, croindu-şi
drum prin mulţimea ieşită pe străzi sâmbăta, Rabih e atât
de emoţionat, încât îi vine să oprească la întâmplare diverşi
străini şi să le spună ce noroc a dat peste el. A reuşit să facă
faţă cu brio, şi fără să ştie cum, celor trei mari provocări pe
care Ic implică iubirea romantică: a găsit persoana potrivită,
şi-a deschis inima în faţa ei şi a fost acceptat.
C u toate acestea, încă n-a ajuns, fireşte, nicăieri. £1 şi Kits-
ten se vor căsători, vor suferi, îşi vor face adeseori griji în
privinţa banilor, li se va naşte mai întâi o fată, iar apoi un
băiat, unul din ei va avea o aventură, vor exista perioade de
plictiseală, uneori le va veni să se omoare unul pe celălalt
şi, in câteva rânduri, să se sinucidă. Abia asta va fi adevărata
poveste de iubire.
 Iubind

Kirsten propune o plimbare Ia Portobcllo Beach. la o ju­

mătate de oră de mers cu bicicleta, pe data de întâi a patra.
Rabih e nesigur pe bicicleta lui, Închiriată dintr-un centru
de lângă Princes Street pe care-1 ştie Kirsten. Ea are bicicleta
dc-acasă - un model roşu-aprins cu douăsprezece viteze şi
etricre de frână de ultimul tip. El face tot posibilul să se ţină
bine. La jumătatea coborârii unui versant schimbă viteza,
dar lanţul protestează, sare şi se învârte neputincios pe lângă
butuc. Simte cum urcă în el frustrarea şi o furie familiari.
O să dureze mult până o să ajungă înapoi la magazin. Dar
Kirsten nu lasă lucrurile aşa.
— Uitâ-tc la tine, încurcă-lume botos, li spune ea.
întoarce bicicleta cu roţile în sus, readuce schimbătorul
de viteze în poziţia iniţială şi potriveşte derulorul din spate.
Nu trece mult şi se murdăreşte de ulei pe mâini, iar o dungă
unsuroasă i se întinde şi pe obraz.

Iubirea înseamnă admiraţie pentru acele calităţi ale persoanei

iubite care promit să ne corecteze slăbiciunile fi dezechilibrele;
iubirea este o căutare a desăvârşirii.

S-a îndrăgostit de calmul ei, de convingerea ei că torni va

fi bine, de faptul că nu se simte persecutată, de absenţa fatalis­
mului - acestea sunt virtuţile noii şi neobişnuitei sale prietene
scoţiene, care vorbeşte cu un accent atât dc puremie, încât

22
trebuie sâ-i ceară lămuriri de trei ori cu privire la folosirea
cuvâmului „temporar1*. Iubirea lui Rabih este reacţia logică
la descoperirea punctelor tari complementare şi a câteva
Însuşiri pe care şi le-ar dori şi el. Rabih iubeşte dintr-un sen­
timent al incompletitudinii - şi din dorinţa de-a fi ajutat
să se întregească.
N u e singurul care procedează aşa. Chiar dacă c vorba de
alte zone, Kirsten încearcă şi ea să-şi depăşească neajunsurile.
A ieşit din Scoţia abia după ce a terminat universitatea. Toate
rudele ei vin din aceeaşi părticică a ţării. Acolo spiritele sunt
obtuze, culoarea predominantă c griul, atmosfera e provin­
cială, iar valorile se autodizolvi. Drept răspuns, Kirsten e atrasă
puternic de lucrurile pe care le asociază sudului. Vrea lumină,
speranţă, oameni care trăiesc în armonie cu propriile lor cor­
puri, cu pasiune şi emoţie. Adoră soarele şi in acelaşi timp
îşi detestă albeaţa pielii şi disconfortul pc care-1 simte în faţa
razelor. Pe peretele ci se afla un afiş cu medina din Fez.
O incită ce-a aflat despre originea lui Rabih. I se parc stra­
niu că e fiul unui inginer civil libanez şi al unei stewardese
germane, ti spune poveşti despre copilăria petrecută la Beirut,
Atena şi Barcelona, poveşti in care existau momente de stră­
lucire şi de frumuseţe, precum şi, din când în când, momente
dc pericol extrem. Vorbeşte arabă, franceză, germană şi spa­
niolă; cuvintele lui de alint (rostite în joacă) au multe arome.
Are pielea măslinie, prin contrast cu a ei, care c alb-rozalie.
Îşi încrucişează picioarele lungi când se aşazâ, iar mâinile
lui surprinzător de delicate ştiu să-i prepare makdous, tabbouleh
şi Kanoffelsalat. O hrăneşte cu lumile lui.
La rândul ei, şi Kirsten caută iubirea care s-o reechilibreze
şi s-o întregească.

Iubirea este, de asemenea, in egală măsuri, despre slăbiciune,

desprefitu l cum te miţcăfiagilităţile ţi necazurile celuilalt, mai

23
cu seamă când (aţa cum st întâmplă în primele zile) nu riscăm
deloc sâ fim consideraţi răspunzători pentru ele. Faptul că ne
vedem persoana iubită disperată ţi in criză, înlăcrimată ţi inca­
pabilă să facă fa ţă situaţiei, poate să ne ofere certitudinea că,
in duda calităţilor, nu este alienam invindbilă. Uneori e ţie a
derutată ţi la ananghie, iar când înţelegem asta, sprijinul nostru
devine mai mare, ne ruţinâm mai puţin de propriile noastre
inadecvări ţi ne apropiem mai mult unul de celălalt, uniţi de
experienţa durerii.

Iau trenul până la Invemcss, ca s-o vadă pe mama lui Kirs-

cen. Ea insistă să-i aştepte la gară, deşi asta implică un drum
a i autobuzul de la celălalt capăt al oraşului. îi spune lui Kirsten
„mieluşica eiwşi o îmbrăţişează strâns pe peron, cu ochii în­
chişi până in pragul durerii. îi întinde ceremonios o mână
lui Rabih şi-şi cerc iertare pentru condiţiile din perioada asta
a anului: e două şi jumătate după-amiaza şi aproape că s-a
întunecat. Are aceiaşi ochi vioi ca fiica ei, deşi ai săi par să
aibă în plus o fixitate care-1 face să se simtă destul de incomod
când se opresc asuprâ-i - iar asta urmează să se întâmple de
multe ori, fără un motiv anume, pe durata şederii lor.
Locuinţa esre o casă cenuşie dintr-un şir de casc asemă­
nătoare, cu două niveluri, îngustă şi aşezată chiar vizavi dc
şcoala primară unde mama lui Kirsten predă de trei decenii.
Peste tot în Invcmcss trăiesc adulţi care acum deţin magazine,
redactează contracte sau fac recoltări dc sânge şi care-şi amin­
tesc că au desluşit bazele aritmeticii şi poveştile din Biblic
cu ajutorul doamnei McLelland. Lucrul pe care şi-l aduc
aminte cel mai bine este felul în care le transmitea nu doar cât
dc mult lc plăcea de ei, d şi cât de uşor le era s-o dezamăgească.
Cinează tustrei în sufragerie şi se uită ia televizor, la un
concurs dc întrebări şi răspunsuri. Desenele făcute de Kirsten
la creşă urcă pe peretele de lângă scară, înrămate în cadre

24
simple şi lucioase. în vestibul se găseşte o fotografie de la
bote/.ul ei; în bucătărie, un portret al ei în uniformă de şcoală,
delicată şi cu strungăreaţă, la şapte ani; iar pe un raft de bi­
bliotecă, un instantaneu de când avea unsprezece ani şi era
subţire, ciufulită şi energică, in pantaloni scurţi şi tricou,
pc plajă.
în dormitorul în general neschimbat de când s-a dus la
Aberdccn să-şi ia licenţa in drept şi contabilitate, se găsesc
haine negre în şifonier şi rafturi ticsite de cărţi broşate în
ediţii pentru elevi. In ediţia Pcnguin din M ansjxeldPark, o
versiune adolescentină a lui Kirsten a scris: „Fanny Price: vir­
tutea omului de rând excepţional". Un album cu poze împins
sub pat scoate la iveală o fotografie de amator a ei şi a tatălui,
postaţi în faţa unei furgonetc cu îngheţată la Cruden Bay.
Axe şase ani şi se va mai bucura de prezenţa lui încă unul.
Potrivit folclorului de familie, ratăl lui Kirsten a plecat
pe nepusă masă într-o dimineaţa, cu o valijoară în carc-şi
pusese cele necesare, pe când cca carc-i era soţie de zece ani
era la şcoală şi preda. Singura urmă a fost un petic de hârtie
lăsat în vestibul, pe care a mâzgălit în grabă „Iertare". După
aceea s-a tot plimbat prin Scoţia, lucrând cu ziua pc la câte-o
fermă şi ţinând legătura cu Kirsten doar printr-o cane poştală
pc an şi un cadou cu ocazia zilei de naştere. Când a împlinit
doisprezece ani, a primit un pachet care conţinea un cardigan
bun pentru o fată de nouă. Kirsten l-a trimis înapoi la o adresă
din Cammachmorc, împreună cu un bilet prin care expe­
ditorul era încunoştinţat de speranţa ei sinceră că avea să
moară în scurt timp. De atunci n-a mai primit nici un cuvânt
de la el.
Dac-ar fi plecat cu o altă femeie, n-ar fi făcut decât să-şi
încalce jurămintele maritale. Dar să-ţi laşi soţia şi copilul
doar ca să rămâi singur, tu cu ale tale, fără să-ţi motivezi cât
de cât acţiunile - iată o respingere mult mai profundă, mai
abstractă şi mai devastatoare.

25
 Kirsrcn stă în braţele lui Rabih în timp ce-i povesteşte. Are
ochii roşii. Iată un alt lucru care-i place la ea: slăbiciunea unei
persoane altminteri deosebit de capabilă şi de competentă.
In ce-o priveşte, simte cam acelaşi lucru pentru el - iar
in trecutul lui există situaţii la fel de dureroase. Când Rabih
avea doisprezece ani, după o copilărie marcată de violenţă
sectară, baraje rutiere şi nopţi petrecute în adăposturi antiae­
riene, a plecat cu părinţii din Beirut la Barcelona. Insă la
doar o jumătate de an după ce-au ajuns acolo şi s-au instalat
într-un apartament de lângă docurile vechi, mama lui a înce­
put să se plângă de dureri în zona abdomenului. S-a dus la
medic şi, cu o bruscheţe care avea să dea o lovitură iremedia­
bilă credinţei fiului ei în soliditatea a aproape tot, a primit
diagnosticul dc cancer la ficat în fază avansată. A murit după
trei luni. La nici un an după aceea, tatăl lui s-a recăsătorit cu
o englezoaică distantă, cu care duce şi astăzi o viaţă retrasă
Sntr-un apartament din Cadi2.
Kirsten vrea, cu o intensitate care-o surprinde, să-l conso­
leze pc băiatul care avea arunci doisprezece ani. Mintea ei se
întoarce mereu la o fotografie a lui Rabih şi a mamei lui, făcută
cu doi ani înainte dc moartea ci, lângă pista aeroportului din
Beirut, cu un avion cu reacţie Lufthansa în spate. Mama lui
Rabih era stewardesă pc uncie zboruri spre Asia şi America,
servindu-le masa în zona business a aeronavei unor oameni
de afaceri înstăriţi, având grijă să-şi fixeze cu toţii centurile,
turnându-le de băut şi zâmbindu-Ie străinilor, în timp cc fiul
d o aştepta acasă. Rabih îşi aminteşte dc emoţia marc, aproape
provocatoare de greţuri, pe care o simţea în zilde când mama
lui trebuia să se întoarcă. Din Japonia i-a adus o dată câteva
agende făcute din fibră de dud, iar din Mexic, figurina vop­
sită pe faţă a unei căpetenii aztece. Semăna cu o actriţă de
cinema - cu Romy Schneider, spuneau oamenii.

26
 în centrul iubirii lui Kirsten stă dorinţa de a închide rana
provocată de pierderea suferită de Rabih, o pierdere îngropată
de mult şi pomenită foarte rar.

Iubirea atinge apogeul in clipele când se dovedeşte că per­

soana iubită înţelege, m ai limpede decât au fost vreodată capa­
bili ceilalţi, ba poate chiar ţi noi înşine, acele părţi din noi
care sunt haotice, stânjenitoare fi ruşinoase. Faptul câ altcineva
îşi dă seama cine suntem, iar apoi ne oferă deopotrivă compa­
siune ţi iertare, scoate in evidenţă întreaga noastră capacitate
de-a avea încredere ţi de-a dărui. Iubirea este un dividend a l
recunoştinţeifaţă defelul cum desluşeşte persoana iubită sufletul
nostru confuz şi tulburat.

— Iar eşti supărat-şi-umilit-dar-ciudat-de-tăcut, îi pune

ea diagnosticul intr-o seară, după ce site-ul firmei de închirieri
auto pc care l-a folosit Rabih ca să rezerve un microbuz pen­
tru el şi patru colegi i se blochează la ultima afişare, iacându-l
să nu ştie precis dacă i s-au înţeles intenţiile şi i s-au oprit
banii de pc cârd. Cred c-ar trebui să urli şi să vorbeşti urât,
iar pe urmă să vii in pat. Nu m-ar deranja. Ba chiar aş putea
să sun la firma de închirieri mâine-dimineaţă.
Intr-un fel, îi percepe corect neputinţa de a-şi exprima
furia; recunoaşte procesul prin care Rabih transformă dificul­
tatea în apatic şi scârbă de sine. Fără să-l pună în situaţii deli­
cate, poate să depisteze şi să numească formele pe care le
îmbracă uneori nebunia lui.
C u aceeaşi acurateţe, îi descifrează frica de-a părea nevred­
nic în ochii tatălui sau şi, prin extensie, în ochii celorlalce
figuri bărbăteşti ale autorităţii. în drum spre prima întâlnire
cu tatăl lui la Hotelul „George*, îi şopteşte pe nepusă masă
lui Rabih:

27
 — Gindeşte-te că nu contează ce crede despre mine - şi
nici chiar despre tine.
Pentru Rabih e ca şi cum s-ar întoarce cu un prieten in
plină zi într-o pădure în care a mers doar singur şi numai
noaptea, dându-şi seama cu ocazia asta că siluetele de rău augur
care-l băgascră atât de râu în sperieţi nu fuseseră, în realitate,
decât nişte bolovani la care nu se uitase cum trebuia.

Există, in perioada de început a iubirii, o doză de uşurare

pură, fiindcă reuşeşti în fin e să dezvălui atât de mult din ceea
ce trebuia ţinut ascuns de dragul convenţiilor. Putem recunoaşte
că nu suntem atât de respectabili, de sobri, de echilibraţi sau de
„norm ali" pe cât ne consideră societatea. Putem f i copilăroşi,
inventivi, nesăbuiţi, plini de speranţă, cinici, fiag ili şi toate la
un lo c- persoana iubită e capabilă să ne înţeleagă şi să ne accepte
in toate aceste ipostaze.

La unsprezece noaptea, după ce-au cinat deja o dara, o

fac din nou, luând de data asta coaste la grătar de la Los
Argentinos, pe Presron Street, pe care le mănâncă la lumina
lunii, pe o bancă din Mcadows. îşi vorbesc cu accente ciu­
date: ea e o turistă rătăcită, care vine de la Hamburg şi caută
Muzeul dc Artă Modernă; e! nu-i poate fi de mare folos în­
trucât, ca simplu pescuitor de raci din Aberdccn, nu-i înţelege
intonaţia neobişnuită.
S-au întors la ghiduşiile copilăriei. Ţopăie pe pat. Se duc
pe rând în cârcă. Bârfesc. După ce merg la o petrecere, sfâr­
şesc prin a le găsi cusururi tuturor celorlalţi invitaţi, iar loiali­
tatea reciproci le e întărită de lipsa tot mai marc a loialităţii
faţă dc ceilalţi.
Se revoltă împotriva ipocriziilor din viaţa lor dc zi cu zi.
Se eliberează unul pe celălalt dc compromisuri. Se decid să
nu mai aibă secrete unul faţă de altul.

28
 tn mod normal, trebuie să răspundă la numele caic le sunt
impuse de restul lumii, folosite în documentele oficiale şi
în birocraţia statului, dar iubirea le dă ghes să-şi caute porecle
care se vor potrivi mai bine cu sursa tandreţii pe care-o simte
fiecare. Astfel Kirsten devine „Teckicu, un cuvânt scoţian
familiar, cu sensul de „maie“, care i se pare lui Rabih şăgalnic
şi ingenuu, vioi şi hotărât. La rândul lui, Rabih devine „Sfouf\
după prăjitura libaneză neinsiropată, cu aromă de anason
şi curcumă, la care o dedulceşte într-un magazin de delicatese
din Nicolson Square şi care exprimă perfect, pentru ca, blân­
deţea rezervată şi exotismul levantin al băiatului cu ochi trişti
din Beirut.
 Sex si
i iubire

Pentru a doua întâlnire, după sărutul din Gradina Bota­

nică, Rabih a propus o cină la un restaurant thailandez de
pe Howe Street. Ajunge primul şi c condus la o masă de la
subsol, lângă un acvariu îngrijorător de plin de raci, Ea întâr­
zie câteva minute şi apare îmbrăcată foarte obişnuit, cu o
pereche de jeanşi vechi şi tenişi, fără machiaj şi purtând oche­
lari în locul obişnuitelor lentile de contact. Conversaţia începe
stângaci. Rabih nu pare să ştie cum sâ se recupleze la intimi­
tatea sporită de la întâlnirea lor precedenta. E ca şi cum s-ar
fi întors la stadiul de simple cunoştinţe. Vorbesc despre mama
lui şi despre tatăl ei, precum şi despre câteva cărţi şi filme
pe care le ştiu amândoi. Dar el nu îndrăzneşte să-i atingă
mâinile, mai ales că ea şi le ţine oricum mai mult în poală.
Pare logic să-şi închipuie că s-a răzgândit.
Şi totuşi, imediat după ce ies pe stradă tensiunea se ri­
sipeşte.
— Vii la mine Ia un ceai - ceva de plante - , întreabă ea.
Nu-i depane.
Aşa că merg pe jos cam un cvartal până la blocul ei şi urcă
la ultimul etaj, unde ea are un apartament cu doua camere
micuţ, dar frumos, cu vedere la mare şi cu pereţii împodobiţi
cu fotografii pe care le-a făcut în diferite locuri din Highlands.
Rabih aruncă un ochi rapid spre dormitor, unde un vraf de
haine stau îngrămădite pe pat.
— Am încercat cam tot ce aveam şi pe urmă mi-am zis
„Dâ-o dracu' de treabă", cum se întâmplă! strigă ea.

30
 E în bucătărie şi pune de ceai. El intră după ea, ia cutia
şi observă cât de ciudat arată cuvântul „muşeţel* scris în partea
de jos.
— Remarci lucrurile cele mai importante, glumeşte ea
afectuos.
Lui i se pare ca vede aici un fel de invitaţie, aşa ci se apro­
pie de ea şi o sărută cu blândeţe. Sărutul se prelungeşte. în
spate se aude ceainicul care şuieră şi apoi se opreşte. Rabih
se întreabă cât ar mai putea să îndrăznească. îi mângâie ceafa
lui Kirstcn şi pe urmă umerii. îşi ia inima în dinţi pentru o
mângâiere uşoara a pieptului şi aşteaptă degeaba o reacţie.
Mâna lui dreaptă face o incursiune discretă pe jeanşii ei şi
urmăreşte conturul coapselor. Rabih ştie că s-ar putea să fi
atins limita a ceea ce-i este îngăduit la a doua întâlnire. Totuşi
riscă şi-şi coboară mâna din nou. frecând-o de data asta ceva
mai apăsat de jeanşi şi apăsându-i-o între picioare.
Aşa începe unul dintre cele mai erotice momente din
viaţa Iui Rabih, căci în clipa când Kirsten îi simte mâna apă­
sând-o prin jeanşi, se împinge puţin în (aţă ca s-o întâmpine,
iar pe urmă puţin mai mult. Deschide ochii şi-i zâmbeşte,
iar el îi întoarce zâmbetul.
— Acolo, spune ea, aducându-i mâna în locul acela foarte
bine delimitat, din partea de jos a fermoarului.
O ţin aşa cam un minut, după care ea întinde mâna, o ia
pe a Iui şi-l îndeamnă si-i descheie nasturele. îi deschid îm­
preună jeanşii, iar ca îi prinde mâna încă o dată şi-i face loc
înăuntrul bikinilor ei negri şi elastici. El îi simte căldura şi,
după o clipă, umezeala aceea care înseamnă o excitaţie şi o
primire fără echivoc.

La început, atracţia sexuală poate părea un fenomen strict

fiziologic - rezultatul homtonibr treziţi la viaţă ţi a l stimulării
terminaţiilor nervoase. Numai că, defap t nu e vorba în principal

31
de senzaţii, ci de idei - dintre care cea dintâi e ideea de accep­
tare, însoţită de promisiunea că se va pune capăt singurătăţii
ţi ruţinii.

Acum jeanşii lui Kirsten sunt larg desfăcuţi şi ei sunt

amândoi roşii la faţă. Din punctul de vedere al lui Rabih,
atracţia sexuală, care e un amestec de uşurare şi excitaţie,
izvorăşte parţial din felul în care ea i-a oferit atât de puţine
indicii intr-un timp atât de îndelungat despre faptul că s-ar
fi putut gândi la asemenea lucruri.
li duce în dormitor şi aruncă grămada de haine pe jos.
Pe noptieră ţine romanul pe care-l citeşte - o carte de George
Sand, de care Rabih n-a auzit în viaţa lui. Mai sunt acolo
câţiva cercei şi o fotografie a lui Kirsten în uniformă, în faţa
şcolii primare, ţinându-şi mama de mână.
— N-am avut când să-mi ascund toate secretele, spune
ea. Dar bagâ-ţi nasul pe unde vrei, nu te jena.
Aproape că e lună plină, iar ei lasă perdelele netrase. în
timp ce stau încolăciţi în pat, el îi mângâie pârul şi-i strânge
mâna. Zâmbetele lor dau de înţeles că nu şi-au învins com­
plet sfiala. El sc opreşte din mângâiat şi o întreabă când s-a
hotărât pentru prima dată să facă asta, impulsionat nu de
vanitate, ci de un amestec de recunoştinţă şi eliberare, din
moment ce nişte dorinţe care ar fi putut să pară pur şi simplu
neruşinate, agresive sau jalnice dacă nu li s-ar fi răspuns,
s-au dovedit salvator de reciproce.
— La drept vorbind, din capul locului, domnule Khan,
spune ea. Mai pot să te ajut cu ceva?
— Da, mai poţi.
— Continuă.
— Bun. Când anume ai simţit pentru prima dată... cum
să spun... mă rog, că s-ar putea să...
— Să ne futem?

32
 — Cam aşa ceva.
— Abia acum pricep unde baţi, îl tachinează ea. Drept
să-ţi spun, a început chiar când ne-am îndreptat prima dară
spre restaurant. Am observat că ai un fund frumos şi m-am
tot gândit la el cât timp ai bătut apa-n piuă despre cât aveam
amândoi de lucru. Iar mai târziu, noaptea, mâ întrebam, în­
tinsă chiar pe patul ăsta în care stăm acum, cum ar fî să te
prind d c... Mâ rog, acum o să mă apuce sfioşenia şi pe mine,
aşa că mulţumeşte-te cu atât deocamdată.
Faptul că un om care arată respectabil poate nutri in sinea
lui diverse fantezii explicite şi formidabil de carnale, deşi apa­
rent pare să fie interesat doar de nişte tachinări prieteneşti,
este pentru Rabih chiar şi acum un concepi cu totul surprin­
zător şi de-a dreptul minunat, având puterea imediată dc a-i
atenua vinovăţia uriaşă pe carc-o simte faţă de propria lui
sexualitate. Ideea c i fanteziile nocturne ale lui Kirsten ar fi
putut fi legate de el, deşi i se păruse atât dc rezervată, precum
şi atitudinea ci de acum, atât de nerăbdătoare şi de directă -
toate aceste dezvăluiri fac din momentul respectiv unul dintre
cele mai bune din viaţa lui Rabih.

Oricât s-ar vorbi despre emanciparea sexuala, adevărul este

că secretomania fi o anum ită doză de jen ă fa ţă de problema
sexului continuă să se facă simţite la fe l de mult ca înainte,
încă nu putem spune in gura mare ce vrem să facem fi cu cine.
Rufinea fi reprimarea im pulsuribr nu sunt doar nifte lucruri
de care s-au agăţat strămofii noftri ţi anumite religiifoarte stricte
din motive obscure ţi inutile: ele sunt condamnate să arate la
fe l în toate erele, ţi tocmai asta conferă o putere atât de mare
puţinelor momente (s-ar putea să existe doar câteva pe durata
unei vieţi) când un străin ne invită să lăsăm garda jos ţi recu­
noaşte că-ţi doreşte exact lucrurile după care tânjiserăm noi
înşine, în mod vinovat ţi tainic.

33
 Când cei doi termină, e două noaptea. O bufniţă ţipă
undeva în întuneric.
Kirsten adoarme în braţele lui Rabih. Pare încrezătoare
şi în largul ci, lăsându-sc cuprinsă cu graţie de undele som­
nului, pe când el rămâne pe mal, protestând împotriva sfârşi-
tul ui acestei zile miraculoase şi repetându-i momentele de
răscruce. Se uită la buzele ci care tremură uşor, de parcă ar
citi o cane în cine ştie ce limbă străină a nopţii. Uneori pare
să se trezească preţ de o clipă şi, cu o expresie de uimire şi
teamă, cere ajutor, „Trenul!** strigă ea sau, cu o îngrijorare
sporită: „E mâine, l-au devansat!** El o linişteşte (au timp să
ajungă la gară; şi-a repetat toate subiectele pentru examen)
şi o ia de mână, ca un părinte care se pregăteşte să meargă cu
copilul pe o stradă aglomerară.
Ar fi o formulare mai mult decât sfioasă dac-am spune
despre ei că „au (acut dragoste1*. N u a fost vorba doar de sex;
şi-au transpus sentimentele - apreciere, tandreţe, recunoştinţă
şi capitulare - într-un act trupesc.

Vorbim despre excitare, dar lucrul despre care a r trebui să

vorbim defapt este încântarea provocată defap tu l că am reuşit
într-un târziu să ne dezvăluim eurile secrete - ţi că am descoperit
că, departe de-a se îngrozi in fa ţa a ceea ce sunt, îndrăgostiţii
noţtri au ales să răspundă doar prin încurajări ţi încuviinţare.

Relativa pudoare şi obiceiul de-a face din problema sexu­

lui un mare secret s-au făcut simţite in viaţa lui Rabih de
când avea doisprezece ani. înainte de asta s-au spus, fireşte,
câteva minciuni şi s-au încălcat câteva reguli neimponanre:
a furat câteva monede din portmoneul lui taică-său; s-a pre­
făcut câ-i place de mătuşa Ottilie şi, tntr-o după-amiază petre­
cută în apartamentul ci înghesuit şi cu aer închis, a copiat
o bună parte din tema de la algebră de la sclipitorul lui coleg

34
de clasă, Michel. însă nici una dintre aceste abateri nu l-a
făcut să simtă o silă de sine primitivi.
Pentru maică-sa, fusese întotdeauna copilul bun ţi gân­
ditor căruia i se adresa cu porecla diminutivă „M aus". Lui
Maus li plăcea să se încolăcească alături de ea sub pătura
mare de caşmir din sufragerie şi s-o lase să-i dea la o parte
părul dc pe fruntea netedă. Pe urmă, intr-un trimestru, singu­
rul lucru ia care a început să se gândească dintr-odată Maus
a fost un grup de eleve ceva mai mari ca cl, înalte cam de
unu şaptezeci sau chiar mai mult, nişte spanioloaice hotărâte,
care în pauze ieşeau împreună ca o bandă de complotiste şi
chicoteau cu un aer crud, plin de încredere şi îmbietor. în
weekenduri se furişa în bata mică şi albastră de acasă odată
la câteva orc şi îşi închipuia scene pe care îşi impunea să le
dea uitării imediat după ce termina. S-a căscat o prăpastie
între cine trebuia să fie in ochii familiei şi cine ştia că e în
străfunduri. Şi poate că ruptura a fost mai dureroasă în pri­
vinţa maică-sii. Lucrurile au arătat cu atât mai prost cu cât
instalarea pubertăţii lui a coincis aproape matematic cu diag­
nosticarea cancerului ci. în subconştientul lui, într-un codon
întunecat şi impermeabil la logică, Rabih a început să creadă
că faptul că descoperise sexul ar fi putut grăbi moartea ma­
mei lui.
Nici pentru Kirsten lucrurile nu au fost foarte simple la
vârsta aceea. Şi ea avea dc înfruntat diverse idei opresive despre
ce însemna să fii un om bun. La paisprezece ani îi plăcea
să plimbe câinele, să facă voluntariat la azilul de bătrâni şi
să efectueze teme suplimentare la geografie despre râuri -
dar, pe dc altă parte, şi să se duca în camera ei, să se întindă
pe jos, cu fusta ridicată, să se privească în oglindă şi să-şi
închipuie că dă un număr pentru un băiat mai mare ca ea
de la şcoala. La fel ca Rabih, îşi dorea anumite lucruri care
nu cadrau cu noţiunea de normalitatc în accepţia ei socială
predominantă.

35
 Aceste episoade de autoscindarc din trecut sunt unul
dintre lucrurile care lac ca începutul relaţiei lor să Re atât
de satisfăcător. Nu mai e nevoie şi loc de subterfugii sau oco­
lişuri. Deşi fiecare a avut mai mulţi parteneri în trecut, se
consideră unul pe celălalt extraordinar de deschişi şi de liniş­
titori. Dormitorul lui Kirstcn devine cartierul general al unor
explorări care au loc noapte de noapte şi în care cei doi sunt
în fine capabili să dezvăluie, fără să se teamă că vor fi judecaţi,
puzderia de lucruri neobişnuite şi improbabile pe care sexua­
litatea lor îi obligă să le recunoască.

Detaliile a ceea ce ne stârneşte pot să pară stranii şi ilogice,

dar dacă le cercetezi atent, observi că poartă in ele ecouri ale
calităţilor pe care am vrea să le vedem la ceilalţi, zone de exis­
tenţă teoretic m ai sănătoase: înţelegere, compasiune, încredere,
unitate, generozitate şi cumsecădenie. în spatele multor declanşa­
toare erotice se găsesc soluţii simbolice pentru o parte dintre
temerile noastre cele m ai mari, precum şi aluzii fine la felul
cum tânjim după prietenie ţi înţelegere.

S-au împlinit trei săptămâni de când au făcut-o pentru

prima dată. Rabih îşi trece hotărât mâinile prin părul lui
Kirsten. Ea indică, printr-o mişcare din cap şi un suspin uşor,
câ-i place şi că vrea mai mult - şi chiar mai hotărât, dacă
se poate. Vrea ca iubitul ei s-o prindă şi s-o tragă de păr cu
oarecare violenţă. Pentru Rabih situaţia e delicată. I s-a spus
să fie foarte respectuos cu femeile, să trateze la fel ambele
sexe şi să ţină cont că, într-o relaţie, nid unul dintre parteneri
n-are voie să se impună prin forţă în faţa celuilalt. Dar iată
că acum pe partenera lui nu pare s-o intereseze egalitatea şi
nu-i pasă nici măcar de regulile obişnuite ale echilibrului
dintre sexe.
E la fel de puţin preocupată de cuvintele problematice,
fl invită să i se adreseze ca şi cum n-ar da nici două cepe

36
degerate pe ea, iar asta li se pare incitam amândurora tocmai
fiindcă adevărul e exact pe dos. Cuvinte ca „jigodie", „curvă"
şi „pizdăwdevin simboluri comune ale loialităţii şi încrederii
reciproce.
în pat, violenţa - care în mod normal e un mare pericol -
nu mai trebuie privită ca un risc; se poate recurge fără grijă
la un pic de forţă fără ca vreunul din ei să Re nemulţumit.
Rabih c capabil să-şi ţină foarte bine sub control furia de
moment, chiar dacă lucrul pe care-l extrage Kirstcn din această
furie este un şi mai pronunţat sentiment al docilităţii.
în copilărie au avut de multe ori contacte fizice cu prie­
tenii. Să loveşti putea fi distractiv. Kirstcn îşi pocnea zdravăn
verişoarele cu pernele de pe sofa, pe când Rabih se lupta cu
amicii lui pe iarba de la centrul de nataţie. Cu toate acestea,
b maturitate violenţa de orice fel a fost inteizisâ, nici un adult
nu avea voie sâ folosească forţa împotriva altuia. Şi totuşi,
în jocurile pe care le practică împreună, cei doi pot simţi o
plăcere bizară când dau o palmă, când lovesc şi sunt loviţi;
pot fi duri şi insistenţi; se poate ajunge chiar la sălbăticie.
In cercul ocrotitor al iubirii pe care şi-o poartă, nici unul din
ci nu trebuie să sc simtă In pericol de-a fi lovit sau de-a rămâne
neconsolat.
Kirstcn este o femeie cu o fermitate şi o autoritate conside­
rabile. Conduce un drpartament la serviciu, câştigă mai mult
decât iubitul ei, e încrezătoare şi arc stofa de lider. A aflat de
la o vârstă fragedă că va trebui să-şi poarte singură de grijă.
Şi totuşi, când e în pat cu Rabih, ea descoperă acum că
i-ar plăcea să-şi asume un alt rol, ca pc o formă de sustragere
din faţa solicitărilor agasante cărora trebuie să le facă faţă
în restul vieţii. A fi supusă în faţa lui înseamnă a-i da voie
unui om iubitor să-i spună exact ce să facă, a-1 lăsa să-i ia de
pe umeri răspunderea şi posibilitatea de a alege.
Ideea nu i-a mai surâs până atunci, dar asta numai fiindcă
era convinsă că majoritatea bărbaţilor autoritari nu erau

37
demni dc încredere; spre deosebire de Rabih, ei nu păreau
cu adevărat cumsecade şi funciarmeme nonviolenţi (îi spune
în glumă Khan Sultan). A ţinut cu tot dinadinsul să Re inde­
pendentă parţial din inerţie, fiindcă n-a găsit în jur nici un
potentat otoman îndeajuns de drăguţ ca să merite accesul la
cui ei mai slab.
în ce-1 priveşte, Rabih a fost nevoit să-şi ţină în frâu porni­
rile autoritariste toacă viaţa şi, cu toate acestea, în adâncul lui,
îşi dă seama că firea lui are şi o latură mai aspră. Uneori c
convins că ştie ce e mai bun pentru alţii şi ce merită sa li se
întâmple. în lumea reală n-are decât să fie un asociat mărunt
şi neputincios dintr-o firmă provincială dc urbanistică, teribil
de inhibat când rrebuie să spună ce crede, dar în pat cu
Kirsten sc simte tentat să renunţe la atitudinea rezervată şi
să obţină supunere deplină, la fel cum ar fi făcut Soliman
Magnificul în haremul din palatul de marmură şi jad de pe
malul Bosforului.

Jocul de-a supunerea ţi de-a dominarea, scenariile neconven­

ţionale, interesulfetiţist pentru anumite cuvinte sau p ărţi ale
corpului - toate oferă posibilităţi de exam inarea unor dorinţe
care nu sunt p u r ţi simplu ciudate, inutile sau uţor dereglate.
Ele ne pun la dispoziţie scurte interludii utopice in care putem,
cu ajutorul unui prieten rar ţi real, să renunţăm la mijloacele
obiţnuite de apărare ţi să ne satisfacem dorinţa de apropiere
extremă ţi de acceptare reciprocă - abia acesta este motivul ade­
vărat, de natură psihologică, pentru carejocurile sunt pân ă la
urmă atât de incitante.

Zboară la Amsterdam într-un weekend şi, la jumătatea

drumului, deasupra Mării Nordului, se furişează la toaletă.
Au descoperit plăcerea de-a o face în locuri semipublice, care
par să cheme la rampă - pe neaşteptate, riscant şi electri­
zant - atât apetitul sexual, cât şi imaginea publică pe care

38
trebuie s-o ofere de obicei. Au impresia că pun sub semnul
întrebării responsabilitatea, anonimatul şi cumpătarea prin
momentele lor dezinhibate şi încinse. într-un fel, plăcerea
lor devine cu atât mai intensă cu cât îi desparte doar o uşă sub­
ţire din plastic de două sute patruzeci de pasageri neştiutori.
Locul e foarte strâmt, dar Kirsten reuşeşte sâ-i deschidă
fermoarul lui Rabih şi să i-o ia în gură. In general s-a abţinut
să facă asta cu alţi bărbaţi, dar cu el actul a devenit o prelun­
gire constantă şi obligatorie a iubirii. A primi partea teoretic
cca mai murdari, cea mai intimă şi cea mai vinovată din
corpul iubitului ei în partea cea mai publică şi mai respec­
tabilă din corpul ci înseamnă pentru amândoi o eliberare
simbolici de pedepsitoarea dihotomie dintre murdar şi curat,
dintre rău şi bine - iar cu ocazia asta. In timp ce coboară
prin atmosfera glacială spre Scheveningen cu patru sute de
kilometri pe oră, îşi contopesc eurilc care până atunci erau
singure şi ruşinate.
 Cerere

De Crăciun, primul pe care-! petrec împreună, se întorc la

casa din Inverness a mamei lui Kirsten. Doamna McLelland
îl iratează pe Rabih cu o bunătate maternă (şosete noi, o cane
despre păsările din Scoţia, o sticlă cu apă caldă pentru patul
Iui de o persoană) şi cu o curiozitate constantă, deşi camuflată
atent. Cercetările ci, pe lângă chiuveta din bucătărie după vreo
masă sau intr-o plimbare pe la ruinele Catedralei St. Andrew,
degajă o indiferenţă de faţadă, dar Rabih nu-şi face iluzii.
Este descusut. Doamna McLelland vrea sâ-i înţeleagă familia,
relaţiile de până atunci, motivele pentru care n-a mai lucrat
la Londra şi răspunderile pe care le are la Edinburgh. Este
evaluat cum se poate mai bine intr-o perioadă in care nu se
mai admite vctoul parental şi în care se susţine insistent că
relaţiile vor merge bine daci nu se va acorda autoritate nici
unui arbitru din afară - fiindcă legăturile romantice trebuie
$ă fie doar prerogativa celor implicaţi, excluzăndu-i chiar şi
pe cei care, nu cu mulţi ani în urmă, i-au (acut baie în flecare
seară părţii feminine a cuplului, iar in wcekcnduri au dus-o
ia Bught Park în cărucior, ca să le arunce pâine porumbeilor.
Faptul că doamna McLelland nu arc nici un cuvânt de
spus nu înseamnă totuşi că nu arc întrebări. Ea sc gândeşte,
de pildă, dacă nu cumva Rabih sc va dovedi fustangiu sau
m ină spartă, molâu sau beţiv, pisălog sau dispus să rezolve
divergenţele folosind un pic de forţă —şi e curioasă fiindcă
ştie, mai bine decât alţii, că nimeni nu te poate distruge aşa
cum o face persoana cu care te căsătoreşti.

40
 în ultima lor zi Împreună, când doamna McLelland li
spune lui Rabih la prânz că e mare păcat pentru Kirsten că
n-a mai cântat nici o notă de când a plecat tatăl ei de-acasă,
fiindcă avea o voce deosebit de promiţătoare şi un loc asigurat
in secţiunea de soprane a corului, ea nu se mărgineşte să dez­
văluie un detaliu din trecutele activităţi extraşcolare ale fiicei
sale, ci ii cerc Iui Rabih —în măsura în care-i este permis -
sâ nu-i distrugă viaţa lui Kirsten.
Se întorc la bdinburgh cu trenul In seara de dinainte de
ajunul Anului Nou, călătorind patru ore prin Highlands,
traşi de o locomotivă care începe să dea rateuri. Kirsten, o
veterană a traseului, a fost prevăzătoare şi a luat o pătură cu
care se învelesc amândoi în ultimul vagon, care e gol. Văzut
dinspre fermele din depărtare, probabil că trenul arată ca o
undiţă luminată, nu mai mare decât un miriapod, croindu-şi
drum printr-un carou de beznă.
Kirsten parc preocupată.
— N u, nimic, îi răspunde când el o întreabă, dar nici nu
apucă bine să nege şi o lacrimă li înfloreşte (a coada ochiului,
urmată de o a doua şi o a treia. Totuşi, nu e nimic, chiar ni­
mic, insistă ea. E o fleaţă, atâta tot. Un cap pătrat. N u vrea
să-l pună într-o situaţie delicată, bărbaţii nu suportă chestia
asta, iar ea nu-şi propune s-o transforme într-un obicei. Peste
toate, n-are nimic dc-a face cu el. E vorba de mama ei. Kirsten
plânge fiindcă, pentru prima dată în viaţa ei de adult, se simte
cu adevărat fericită - e o fericire de care propria ci mamă, cu
care are o relaţie aproape simbiotică, a avut pane atât de
rar. Doamna McLelland îşi face griji ca nu cumva Rabih sâ-i
rănească fata; Kirsten plânge de vinovăţie când se gândeşte
cât de fericită a ajutat-o iubitul ci să devină.
Rabih o strânge lângă el. Cei doi nu-şi vorbesc. Se cunosc
de şase luni şi ceva. Rabih nu avea de gând să aduci asta în
discuţie acum. Dar imediat după ce trec de satul Killieciankk
şi după vizita controlorului, se întoarce cu faţa spre Kirsten

4)
şi-o întreabă, Iară înconjur, dacă vrea să se mărite cu el - nu
neapărat acum, adaugă el, ci de îndată ce-o s i creadă că e
momentul, şi nu neapărat cu tam-tam, ar putea fi doar ceva
intim, ei doi, mama ei şi câţiva prieteni, dar bineînţeles că
poate fi şi ceva mai amplu, dacă asta vrea; lucrul cu adevărat
important e că el o iubeşte fără rezerve şi doreşte, mai mult
decât şi-a dorit vreodată un lucru pe lumea asta, să fie cu ca
până la sfârşitul vieţii.
Ea se întoarce şi, pentru scurtă vreme, tace mâlc. Nu prea
ştie cum să se poarte în asemenea momente, îi mărturiseşte,
nu c-ar fi foarte dese sau, mai bine zis, nu c-ar fi avut parte
de vreunul. N u şi-a pregătit un răspuns, totul a venit ca un
trăsnet, dar cât de diferit e de ceea ce i se întâmplă de obicei,
ce profund cumsecade, nebunesc şi curajos din partea lui
să-i spună una ca asta acum - şi totuşi, în ciuda firii ei cinice
şi a convingerii ferme că nu dă două cepe degerate pe aseme­
nea lucruri, atâta timp cât el a înţeles cu adevărat ce-şi doreşte
şi a băgat de seamă ce monstru e ea, chiar nu vede nici un
motiv ca să nu-i spună, din toată inima şi cu o frică şi o recu­
noştinţă imense, da, da, da.

Asta ne spune ceva despre statutul analizei riguroase din ca­

drul procesului nupţial, şi anume că a r f i considerat un lucru
neromantic, ba chiar meschin, sâ ceri unei persoane căsătorite să
explice in profunzime, cu răbdare şi obiectivitate, ce a făcut-o
să accepte o cerere in căsătorie. Cu toate acestea, ne interesează
foarte mult să ştim defiecare dată unde şi cum a avut loc această
cerere.

Nu-i o lipsă de respect din partea lui Rabih să sugereze

că nu prea ştie de ce i-a cerut să se mărite cu el - „nu ştie“
in sensul că nu dispune de un set de motive raţionale şi coe­
rente care ar putea fi aduse la cunoştinţa unui terţ sceptic

42
sau iscoditor. In loc de analiză raţională. Rabih are senri-
mente - şi încă multe: sentimentul că nu mai vrea s-o lase
să plece datorită frunţii ei late şi netede şi a felului cum buza
de sus îi încalecă uşor de tot buza de jos; sentimentul că o
iubeşte pentru aerul ei furiş, vag surprins şi isteţ, care-l inspiră
să-i spună „Şobolăniţa lui“ sau „Cârtiţa lui“ (şi care pe de­
asupra, fiindcă înfăţişarea ei e neconvenţională, îl face să se
simtă deştept pentru că o consideră atrăgătoare); sentimentul
că trebuie sa se insoare cu ea datorită concentrării sârguin-
cioase de pe faţa ei când găteşte o plăcintă cu spanac şi cod,
datorită cochetăriei cu care se încheie ia haina de bumbac
şi datorită inteligenţei viclene pe care-o etalează când ia la
puricat mintea unor oameni pe care-i cunosc amândoi.
La drept vorbind, certitudinea lui cu privire la căsătorie
nu are în spate nici un gând serios. Rabih n-a citit nici o carte
despre această instituţie, în ultimul deceniu n-a petrecut mai
mult de zece minute cu un bebeluş, n-a luat la întrebări cu
cinism nici un cuplu căsătorit şi cu atât mai puţin a discutat
în profunzime cu un cuplu divorţat, şi n-ar şti să arate moti­
vele pentru care eşuează majoritatea căsniciilor, în afară de
lipsa de imaginaţie sau de prosria generală a celor implicaţi.

în cea m ai mare parte a istoriei oficiale, oamenii s-au căsă­

torit din motive de tip logic: fiin dcă bucata ei de păm ânt se
învecina cu a lui, fiindcă fam ilia lui avea o afacere prosperă
cu cereale, fiindcă tatăl ei era magistrat in oraş, fiindcă aveau
un castel de întreţinut sau fiin dcă ambele perechi de părinţi
aveau aceeaşi interpretare asupra unui text sfânt. Iar acest tip
de căsnicii rezonabile s-a soldat cu singurătate, viol, infidelitate,
bătăi, împietrirea inim ii şi urlete auzite prin uşa de la camera
copilului.
Căsătoria pe baze raţionale nu s-a dovedit, dacă e săfim sin­
ceri, câtuşi de puţin rezonabilă; a fost adeseori avantajoasă,

43
 obtuză, snoabă, exploatatoare ţi abuzivă. Şi tocmai din această
cauză elementul care a inlocuit-o - căsătoria din dragoste -
n-a mai fost silit să-şijustifice rostul. Lucrul care contează este
că doi oameni vor neapărat ca ea să aibă loc, sunt atraşi unul
de celălalt în temeiul unui instinct copleşitor şi ştiu, în străfun­
durile inim ii lor, că e bine ce fac. Epoca modernă pare să se
f i săturat de „ rezonabil", de acest catalizator a l am ărelii, de
aceste cerinţe contabiliceşti. M ai mult, cu cât o căsnicie pare mai
imprudentă (poate că se cunosc doar de şase săptămâni, poate
că unul dintre ei nu are serviciu sau poate că amândoi de-abia
au ieşit din adolescenţă), cu atât a r putea f i considerată mai
sigură, fiindcă „nesăbuinţa"aparentă epercepută ca o contra­
pondere la toate erorile şi tragediile garantate de aşa-numitele
legături de odinioară. Prestigiul instinctului este moştenirea unei
reacţii traumatizate colective împotriva prea multelor secole de
„ rezonabilitate“ nerezonabilă.

îi ccrc să se mărite cu ei fiindcă parc un lucru extrem de

primejdios: în cazul în care căsnicia ar eşua, le-ar distruge
viaţa amândurora. Acele glasuri care dau de înţeles despre
căsnicie că n-ar mai fi necesară, că o variantă mult mai simpli
e coabitarea, au dreptate dintr-un punct de vedere practic,
acceptă Rabih, dar nu percep tentaţia emoţională a perico­
lului, a faptului că te sileşti singur să treci împreună cu
persoana iubită primr-o experienţă care ar putea, prin doar
câteva răsuciri ale intrigii, să provoace distrugerea ambilor.
Rabih consideră însăşi această disponibilitate de-a se lăsa
ruinat în numele iubirii o dovada a implicării. Faptul că e
„inutil" din punct de vedere practic să te căsătoreşti nu face
decât să ofere ideii o atracţie emoţionala sporită, A f i căsătorit
poate fi asociat cu prudenţa, conservatorismul şi timiditatea,
dar a te căsători e cu totul altceva: o propunere mult mai
nesăbuită şi, prin urmare, mai îmbietor romantica.

44
 Lui Rabih căsătoria i se pare punctul culminant al unui
drum îndrăzneţ spre intimitatea totală; a cere în căsătorie are
aceleaşi ingrediente pasionale cu a închide ochii şi a sări de
pe o stâncă, dorindu-ţi să ce prindă celălalt la timp şi având
încredere că o va face.
Rabih o cere în căsătorie fiindcă vrea să păstreze, sâ „în­
gheţe", ceea ce el şi Kirsten simt unul pentru celălalt. Şi speră
ca prin actul căsătoriei sâ perpetueze o senzaţie extatică.
Există un episod la care Rabih se va întoarce întruna ca
să-şi amintească ardoarea pe care vrea s-o conserve. Sunt
amândoi într-un club de pe acoperişul unei clădiri de pe
George Street. E sâmbătă seara. Sunt pe ringul de dans, scăl­
daţi în cercuri rapide de lumini violete şi galbene, cu o per­
cuţie hip-hop care alternează cu corurile însufleţitoare ale
cântecelor de pe stadioane. Ea poartă pantofi de sport, un şort
negru de catifea şi o bluză neagră de şifon. El vrea să-i lingă
sudoarea de pe tâmple şi să şi-o răstoarne în braţe. Muzica
şi sociabilitatea dansatorilor promit sfârşitul definitiv al tutu­
ror durerilor şi dezbinărilor.
Ies pe o terasă iluminată doar de o serie de lumânări am­
plasate in jurul balustradei. E o noapte senină, iar universul
a coborât să-i întâmpine. Ea îi arată Andromeda. Un avion
trece peste castelul din Edinburgh, după care se pregăteşte
să coboare spre aeroport. în clipa aceea, Rabih simte fără
umbră de îndoială că ea este femeia alături de care vrea să
îmbătrânească.
Există, fireşte, destule aspecte ale acestei ocazii pe care
Rabih n-a reuşit să le „îngheţe" sau sa le păstreze cu ajutorul
căsniciei; sereniratea cerului imens şi înstelat; hedonismul
generos al clubului dionisiac; absenţa răspunderii; duminica
dc lenevealâ care li se întinde în faţă (vor dormi până la prânz);
veselia ei şi recunoştinţa lui. Rabih nu se căsătoreşte cu - şi,
prin urmare, nu imortalizează - un sentiment. Se căsătoreşte

45
cu o persoană cu care a avui norocul ca, intr-un concurs de
împrejurări aparte, privilegiat şi fugar, să nutrească acelaşi
sentiment.
Dincr-un punct de vedere, cererea în căsătorie e despre
lucrurile spre care fuge Rabih, dar poate că este şi, în egală
măsură, despre cele de care fuge. C u câteva luni înainte s-o
cunoască pe Kirsren, a luat cina cu o pereche de prieteni
vechi, de pe vremea când era student la Universitatea din
Salamanca. Au vorbit cu însufleţire la masă şi s-au pus la
curent cu ce mai era nou. Când cei trei au plecat din restau­
rantul de pe Victoria Street, M ana i-a aranjat lui Juan gulerul
paltonului cafeniu şi i-a înfăşurat atentă fularul in jurul gâtu­
lui, cu o grijă atât de firească şi de tandră în gesturi, încât
l-a făcut involuntar pe Rabih să simtă - ca pe un pumn în
plex —cât de singurisim era într-o lume pe care existenţa şi
soarta lui n-o interesau nici cât negru sub unghie.
Viaţa pe cont propriu devenise, şi-a dat el seama atunci,
de neconceput. Se sărutase să se întoarcă acasă singur după
tor felul de petreceri întâmplătoare, se săturase să i se scurgă
duminicile fără să adreseze un cuvânt vreunei alte fiinţe ome­
neşti, se săturase de vacanţele petrecute la remorca altor cupluri
tracasate, ale căror copii nu le mai lăsau strop de energie pen­
tru conversaţie, precum şi de conştiinţa faptului că nu ocupa
un loc important în inima nimănui.
O iubeşte mult pe Kirsten, dar îi displace aproape la fel
de mult ideca de-a mai trăi de unul singur.

Intr-o măsură ruşinos de mare-, farm ecul căsniciei se reduce

la cât de neplăcut e să trăieşti singur. Iar asta nu e neapărat din
vina noastră ca indivizi. Societatea în ansamblul ei pare decisă
să facă din condiţia celui care trăieşte pe cont propriu ceva cât
m ai supărător şi m ai deprimant cu putinţă: odată încheiate
zilele de libertate din şcoală şi din studenţie, compania şi căldura

46
 devin descurajam de greu de găsit; viaţa socială începe să se
organizeze opresiv în ju ru l cuplurilor; nu mai ai pe cine să suni
şi cu cine să ieşi. Prin urmare, nu e deloc surprinzător că în clipa
când dăm peste o persoană cât de cât cumsecade, ne crampo­
năm de ea.
Pe vremuri, când oamenii aveau voie (în teorie) să facă sex
doar după ce se căsătoreau, observatorii abili şi-au dat seama
că unii se simţeau tentaţi să se însoare din alte motive decât cele
obişnuite, şi din această cauză au susţinut că tabuurile privind
sexulprem arital trebuiau desfiinţate, pentru ca tinerii să poate
alege m ai calm şi m ai puţin impulsiv.
însă chiar dacă acest impediment in calea unei judecăţi
sănătoase a fost eliminat, în locul lui a apărut un alt tip de
foame. Din punctul de vedere a l efectelor, s-ar putea ca dorinţa
de a avea companie să fie la fel de puternică sau de iresponsabilă
cum era pe vremuri motivaţia sexuală. Petrecerea a cincizeci şi
două de duminici de unul singur poate arunca in aer prudenţa
oricui. Singurătatea poate provoca un iureş şi o reprimare
zadarnică a îndoielilor şi a ambivalenţei referitoare la un soţ
prezumtiv. Succesul oricărei relaţii n-ar trebui determinat de
cât defericiţi sunt cei doi împreună, ci de cât de îngrijorat ar
f i fiecare dintre ei de fap tu l că nu are nici o relaţie.

O cere în căsătorie cu atât de multă încredere ţi siguranţă

fiindcă se consideră un om direct, cu care e simplu să tră-
ieţti - un alt rezultat perfid şi conjunctura! al faptului că a
fost pe cont propriu atâta vreme. Statutul de persoană singura
are obiceiul de-a promova o autopercepţie greşită din punctul
de vedere al normalităţii. Tendinţa lui Rabih de-a deretica
obsesiv când se simte întors pe dos, obiceiul de-a se sluji
de muncă pentru a-şi alunga neliniştile, greutatea cu care
spune la ce se gândeşte când îşi face griji, furia pe care i-o pro­
voacă faptul că nu-şi găseşte tricoul preferat - toate aceste

47
excentricităţi sunt obturate atâta timp cât nu are pe nimeni
care să-t vadă, cu atât mai puţin să-i ceară să vină la masă,
să formuleze comentarii sceptice despre obiceiul lui dc-a
curăţa telecomanda televizorului sau să-i ceară să explice de
ce se agită. Fără martori, el poate funcţiona sub iluzia benignă
că, dac-ar găsi persoana potrivită, ar putea fi un om alături
de care e uşor să-ţi duci zilele.

Peste câteva secole s-ar putea ca nivelul de autocunoaţtere pe

care epoca noastră îl consideră necesar pentru căsătorie să fie
perceput drept nedumeritor, dacă nu cumva barbar de-a bine-
lea. în momentul acela, s-ar putea ca una dintre întrebările
standard, cu totul neutre ţi oportune chiar de la prim a întâlnire,
la care e de aţteptat să se răspundă tolerant, binedispus ţi ne­
agresiv, să fie: „la zi, în cefeluri eţti nebun?"

Kirsten îi spune lui Rabih că în adolescenţă a fost neferi­

cită, s-a simţit incapabilă să intre în relaţie cu alţi oameni
şi chiar a avut o fază în care şi-a făcut singură rău. Scărpinarea
braţelor până îi dădea sângele, spune ea, i-a produs singura
uşurare pe care a găsit-o. Rabih se simte mişcat de destăinui­
rea ei, dar nu e doar asta: se simte dc-a dreptul atras de Kirsten
din cauza necazurilor ei. O vede ca pe un candidat corespun­
zător pentru căsnicie fiindcă e bănuitor din instinct faţă de
oamenii pentru care lucrurile au mers bine dintotdeauna.
în prezenţa celor joviali şi sociabili se simte izolat şi straniu,
îi displac până în măduva oaselor oamenii dezinvolţi. în tre­
cut a considerat că anumite femei cu care a ieşit au fost „plicti­
sitoare1*, când oricine altcineva le-ar fi zugrăvit, mult mai
generos şi mai aproape de realitate, drept „sănătoase11. Văzând
în traumă calea esenţială spre creştere şi profunzime, Rabih
vrea ca propria lui tristeţe să-şi găsească ecou in felul de-a
fi aJ partenerei. Prin urmare, la început nu-1 deranjează că
uneori Kirsten e retrasă şi greu de citit, sau că are tendinţa

48
dc-a părea extrem de distantă şi de defensivă după ce se ceartă.
Nutreşte dorinţa neclară de-a o ajuta, dar asta fată să priceapă
că ajutorul poate fi un cadou problematic când îl faci celor
care au cea mai mare nevoie de el. îi interpretează momentele
de criză în felul cel mai evident şi mai liric ca pe şansa dc-a
juca rolul omului util.

Credem că lucrulpe care-l căutăm in dragoste estefericirea,

când de fap t ceea ce căutăm e fam iliaritatea. Ne străduim să
recreăm, înăuntrul relaţiilor noastre adulte, exact sentimentele
pe care le ţtiam atât de bine în copilărie ţi care se limitau rareori
la tandreţe ţi grijă. Iubirea pe care cei m ai mulţi dintre noi o
vorf i gustat la început a venit la pachet cu o dinamică nouă,
mai distructivă: sentimentul de-a ajuta un adult care nu mai
e stăpân pe situaţie, de-af i privat de căldura unui părinte sau
speriat defu ria lui, sau de-a nu se simţi îndeajuns de sigur pen­
tru a-ţi comunica dorinţele cele m ai complicate.
Aţa stând lucrurile, ce logic este ca, adulţifiind, să ne trezim
că-i respingem pe anumiţi candidaţi nufiindcă se inţală, cifiindcă
au prea multă dreptate - în sensul că p ar intr-un fe l excesiv
de echilibraţi, maturi, înţelegători ţi vrednici de încredere, dat
fiin d că, în inimile noastre, această dreptate permanentă pare
străină ţi nemeritată Vânăm oameni cu care viaţa e mai palpi­
tantă, iar asta nu din convingerea că ne aţteaptă o existenţă mai
armonioasă, ci din sentimentul inconţtient că tiparelefrustrării
unui asemenea om ni se vor părea reconfortant de fam iliare.

îi cere să se mărite cu el ca să distrugă influenţa covârşi­

toare pc care a avut-o asupra sufletului său gândul de-a începe
o relaţie. E epuizat de cei şaptesprezece ani de melodramă
şi de emoţie care nu au dus nicăieri. Arc treizeci şi doi de ani
şi arde de nerăbdare să primească noi provocări. N u c nici
cinic, nici crud din partea iui Rabih să simtă o iubire imensă

49
pentru Kirsten, dar, în acelaşi timp, sâ spere de la căsnicie
că va pune capăt o dată pentru totdeauna dominaţiei dure­
roase pe care a cxcrcitat-o iubirea asupra vieţii lui.
Cât despre Kirsten, e suficient să spunem (fiindcă vom
călători mai mult prin mintea lui Rabih) că n-ar trebui să
subestimăm cât de atrăgătoare este, pentru cineva care s-a
îndoit frecvent şi dureros de multe lucruri şi, nu în ultimul
rând, de ea însăşi, o cerere în căsătorie din partea unei per­
soane aparent amabile şi interesante, care pare convinsă indis­
cutabil şi categoric că ea e femeia potrivită.
Sunt declaraţi soţ şi soţie de un oficial al primăriei, într-o
încăpere roz-somon a oficiului de stare civili din Inverness,
într-o dimineaţă ploioasă de noiembrie, în prezenţa mamei
ei, a tatălui şi a mamei lui vitrege şi a unui număr de opt prie­
teni. Citesc împreună un set de angajamente stabilite de gu­
vernul Scoţiei, promiţându-şi că se vor iubi şi vor avea grijă
unul de celălalt, că vor manifesta răbdare şi compasiune, că
vor avea încredere şi se vor ierta, şi că vor rămâne prieteni de
nădejde şi tovarăşi loiali până la moarte.
Nevrând să sune didacticist (sau pur şi simplu neştiind
cum să fie aşa), guvernul nu oferă mai departe sugestii despre
modalităţile de concretizare a acestor angajamente - deşi
pune la dispoziţia cuplului anumite informaţii despre micşo­
rarea impozitelor pentru cei care îşi izolează pe cont propriu
prima casă.
După ceremonie, invitaţii la cununie se duc ia un restau­
rant din apropiere sâ ia prânzul, iar în seara aceleiaşi zile,
cândva spre sfârşit, proaspeţii însurăţei sunt instalaţi confor-
rabil într-un mic hotel parizian de lângă Saint-Germain.

Căsnicia: unjoc dc noroc plin de speranţă, generos ţi nesfârşit

de îngăduitor, pe care-lpractică doi oameni care încă nu ştiu
cine este şi cine-ar putea f i celălalt, cuplându-se la un viitor
despre care n-au idee şi pe care au omis cu grijă să-l cerceteze.

50
PÂNĂ LA A D Â N C I B Ă T R Â N E Ţ I
 Flecuşteţe

în Oraşul Iubirii, soţia scoţiană şi soţul ei din Orientul

Mijlociu se duc să-i vadă pe morţii din cimitirul Pere Lachaise.
Caută în zadar osemintele lui jean de Brunhoffşi sfârşesc
prin a mânca amândoi dintr-un croque monsieur pe mor­
mântul lui Edith Piaf. întorşi in cameră, dau la o parte ceea
ce pentru Kirsten e „cuvertura spermatică“, întind un prosop
şi, pe farfurii de carton şi cu furculiţe de plastic, se înfruptă
dintr-un homar aspectuos din Bretagne, care le-a făcut cu
ochiul din vitrina unui magazin cu delicatese de pe Rue du
Cherche-Midi.
Vizavi de hotelul lor e un magazin elegant pentru copii
unde se vând cardigane şi pantaloni de stambă. In timp ce
Rabih îşi înmoaie oasele in cadă Intr-o după-amiază, Kirsten
dă o fugă până acolo şi-l aduce pe Dobbie, un mic monstru
blânos cu un corn şi cu trei ochi făcuţi anume să nu se po­
trivească, şi care peste şase ani va deveni jucăria preferată a
fiicei lor.
După ce se întorc în Scoţia, încep să-şi caute un aparta­
ment. S-a însurat cu o femeie bogată, glumeşte Rabih, dat
fiind că afirmaţia e adevărată doar dacă-i compari veniturile
cu cât câştiga el. Kirsten deţine deja un locşor al ei, are o ve­
chime în serviciu cu patru ani mai marc decât a lui şi n-a
trebuit să treacă prin opt luni de şomaj. El are destui bani
să cumpere un dulap pentru mături, glumeşte ea (binevoi­
tor). Găsesc ceva care le place la primul etaj ai unei clădiri

53
de pe Merchiscon Avenue. Vânzâtoarea e o vâduvâ plăpândă
şi batrâioară, care şi-a pierdut soţut cu un an în urmă şi ai
cărei băieţi, doi la număr, trăiesc acum în Canada. Nici ea
nu se simte grozav. Fotografii de familie de când băieţii erau
mici se înşiri pe câteva policioare maro-închis pe care Rabih
le cântăreşte imediat din priviri, ca să pună acolo un televizor.
O să dea jos şi tapetul şi o să revopsească dulapurile porto-
caliu-aprins din bucătărie încr-o culoare mai sobră.
— îmi amintiţi cum eram Ernie şi cu mine în tinereţe,
spune bătrâna, iar Kirsten zice „Doamne-ajută“ şi-şi petrece
braţul pe după umerii ei pentru câteva clipe.
Vânzâtoarea apartamentului a fost magistrat; acum are o
tumoare inoperabili care-i creşte în coloana vertebrală, aşa
că se mută intr-o casă de îngrijire din celălalt capăt ai oraşului.
Se înţeleg asupra unui preţ decent; vânzâtoarea nu forţează
mâna tinerei perechi pe cât ar fi putut s-o facă. în ziua când
semnează contractul, pe când Kirsten se aventurează în dor­
mitor ca sâ facă nişte măsurători, bătrâna îl opreşte pentru o
clipă pe Rabih, cu o mână osoasă, dar remarcabil de puternica.
— Să te porţi frumos cu ea, bine? îi spune apoi. Chiar
daci uneori crezi ci n-are dreptate.
Şase luni mai târziu, află amândoi ci vânzâtoarea s-a stins.
Au ajuns în punctul unde, în mod normal, povestea lor -
fir i nimic abisal - ar trebui să se apropie de sfârşit. Provo­
carea romantismului a rămas în urmă. Dc acum încolo, viaţa
va dobândi un ritm constant, repetitiv, în aşa fel încât la un
moment dat le va veni greu sâ localizeze un anumit eveni­
ment în timp, într-atât dc asemănători li se vor părea anii
văzuţi din afară. Totuşi, povestea lor nu e nici pe departe gata:
atâta doar că trebuie să stai mai mult timp în mijlocul apei
şi sâ foloseşti o sită mai fină ca sâ cerni firicelele dc interes.
Intr-o sâmbătă dimineaţa, la câteva săptămâni după ce
s-au instalat în apartamentul cel nou, Rabih şi Kirsten merg

54
cu maşina la imensul magazin IKEA de ia marginea oraşului,
să cumpere nişte pahare. Secţiunea de specialitate se întinde
de-a lungul a două coridoare şi acoperă o multitudine de
stiluri. în weekendul de dinainte, intr-un magazin nou de
lângă Queen Street, au găsit repede o veioză care le-a plăcut
amândurora, cu un suport de lemn şi abajur de porţelan.
N-ar trebui să fie greu nici de data asta.
La puţin timp după ce intri in departamentul multicom-
partimentat al articolelor de uz casnic, Kirsten decide c-ar
trebui să cumpere un set din gama Fabulos - păhărele fără
picior care se îngustează uşor spre vârf şi au două bule albas-
tru-violet în lateral - şi pe urmă să se ducă direct acasă. Una
dintre calităţile pe care i le admiră cel mai mult soţul ei este
fermitatea. însă Rabih îşi dă scama repede că singurele pahare
care se potrivesc într-adevăr cu masa din bucătărie sunt cele
mari, neornate şi drepte din gama Godis.

Romantismul estefilozofia consensului intuitiv. în iubirea

adevărată nu există nevoia obositoare de-a articula sau de-a
spune lucrurilor pe nume. Când doi oameni sunt meniţi să tră­
iască împreună, există pur ţi simplu —in cele din urmă —un
sentiment înălţător ţi reciproc, in temeiul căruia ambele părţi
văd lumea exact in acelaţi fel,

— Chiar o să-ţi placă după ce ne-ntoarcem acasă, le despa­

chetăm şi le punem lângă farfurii, te asigur. Sune m ai... dră­
guţe, spune Kirsten, care ştie cum să fie fermă când situaţia
o cere.
Pentru ea, paharele simple sunt genul de obiecte pe care
le asociază cu cantinele şcolare şi închisorile.
— Ştiu ce spui, dar nu pot să nu cred că astea o să arate
mai curate şi mai noi, răspunde Rabih, pe care orice obiect
prea împodobit îl derutează.

55
 — M i rog, nu putem să stăm toată ziua la discuţii, argu­
mentează Kirsten, care şi-a tras mânecile puloverului în jos
peste mâini.
— Categoric, nu, întăreşte Rabih.
-— Atunci hai să luăm setul Fabulos şi să terminăm
bâlciul, pune piciorul in prag Kirsten.
— Parc-o prostie să fiu mereu de altă părere, dar chiar
cred c-ar arata dezastruos.
— Chestia e c i cu merg mult pe intuiţie.
— Şi cu la fel, răspunde Rabih.
Deşi sunt amândoi la fel de conştienţi că ar fi o veritabilă
pierdere de vreme să srea într-un raion de la IKKA şi să se
certe pe o temă atât de măruntă cum c tipul de pahare pe
care să-l cumpere (când viaţa e atât de scurtă, iar adevăratele
ei imperative atât de mari), din ce în ce mai nervoşi şi spre
interesul tot mai mare al celorlalţi cumpărători, stau intr-un
raion de la 1KEA şi se ceartă pe îndelete pc tema paharelor
pe care trebuie să le cumpere. După douăzeci de minute în
care fiecare l-a acuzat pe celălalt că e cam prostuţ, abando­
nează speranţa c-ar putea să cumpere ceva şi se întorc în par­
care, iar Kirsten declară că arc de gând să-şi petreacă restul
zilei bând din palma făcută căuş. Până ajung acasă, se uită
amândoi pe parbriz fără să vorbească, cu tăcerea din maşină
întreruptă din când de când doar de clincinitul unui far în
momentul în care semnalizează stânga sau dreapta. Dobbie,
căruia a început să-i placa să meargă cu ei, stă uşor speriat
pc bancheta din spate.
Sunt oameni serioşi. In prezent, Kirsten lucrează la o pre­
zentare cu ridul „Metode de aprovizionare în serviciile zonale",
pentru care se va duce ia Dundee luna viitoare ca s-o susţină
în faţa unui public compus din reprezentanţi ai autorităţilor
locale. La rândul lui, Rabih a terminat o lucrare despre „Tecto­
nica spaţiului în opera lui Christoph Alcxander". Cu toate

56
acestea, cei doi se contrazic constant din cauza surprinzător
de multor „flecuşteţe". De exemplu, care este temperatura
ideală intr-un dormitor? Kirstcn c convinsă că are nevoie de
mult aer curat noaptea, ca să-şi păstreze capul limpede şi
energiile neatinse pentru a doua zi. Ar prefera ca în cameră
să fie ceva mai rece (iar la nevoie şi-ar mai pune o bluză sau
o pijama termală) decât înăbuşitor şi plin de microbi. Fereas­
tra ar trebui să rămână deschisă. Numai că iernile au fost
grele în copilăria lui Rabih din Beirut, iar adăpostirea din
calea rafalelor de vânt a fost luată întotdeauna foarte în serios
(chiar şi în război, familia lui a continuat să fie foarte sensibilă
la curent). Intr-un fel, se simte în siguranţă, la adăpost şi chiar
răsfăţat când jaluzelele sunt coborâte, draperiile sunt trase
complet şi se formează condens între geamurile termopan.
Sau, ca să luăm un alt motiv de divergenţă, la ce oră ar
trebui să plece de acasă ca să ia masa împreună (cu o ocazie
specială) în timpul săptămânii? Kirstcn gândeşte astfel: rezer­
varea e la opt, Origano e la nici cinci kilometri de casă şi
drumul durează de obicei puţin, dar dacă se blochează traficul
la giratoriul principal, cum s-a întâmplat ultima dată (când
s-au dus să-i vadă pe James şi Mairi)? Oricum, n-ar fi o pro­
blemă dac-ar ajunge un pic mai devreme. Ar putea să bea ceva
în barul de alături sau chiar să facă o plimbare în parc; au
multe de pus la punct. Cel mai bine ar fi ca taxiul să vină
să-i ia la şapte, tn schimb, Rabih gândeşte astfel: o rezervare
pentru ora opt înseamnă că putem ajunge la restaurant la
opt şi un sfert sau la şi douăzeci. Trebuic să răspund la cinci
e-mailuri lungi înainte să plec de la serviciu şi nu pot să fiu
în largul meu dacă mă gândesc la diverse chestiuni practice,
în orice caz, până la ora aia drumurile o să fie libere, iar taxi­
urile vin întotdeauna mai devreme. Ar trebui să-l comandăm
pentru opt.
Sau (un alt exemplu) care e cea mai buna strategie de-a
spune o poveste la o petrecere destul de dichisită, să zicem,

57
la Museum o f Scotland, unde au fose invitaţi de un clienr
pe care Rabih trebuie să-I impresioneze? El crede c i trebuie
respectate nişte reguli clare: întâi stabileşti unde se petrece
acţiunea; pe urmă îi prezinţi pe participanţii principali şi le
schiţezi dilemele, înainte să treci la o relatare rapidă şi directă,
iar de acolo la concluzie (după care politeţea te obligă să laşi
pe altcineva, preferabil pe directorul general, care a aşteptat
răbdător). Kirsten, dimpotrivă, susţine că c mult mai antre­
nant să-ţi începi povestea de pe la mijloc sau chiar de la sfârşit
şi să ajungi de acolo la început. In felul ăsta, crede ea, audito­
riul se alege cu o imagine mai bună a rolului şi mizei fiecărui
personaj. Detaliile adaugă culoarea locală. Nu vrea chiar toată
lumea să se treacă direct la chestiune. Iar pe urmă, dacă vezi
că prima glumiţă prinde, de ce să n-o plasezi şi pe a doua?
Dacă oamenilor care-i ascultă (stând aproape de un stego-
zaur uriaş ale cărui oase au fost găsite într-o carieră de lângă
Glasgow la sfârşitul secolului al XlX-Iea) li s-ar cere părerea,
probabil că n-ar avea mare lucru de obiectat împotriva nici
uneia din abordări; pot fi valabile amândouă, ar afirma ci.
Cu toate acestea, pentru Kirsten şi Rabih, în timp ce-şi revăd
cu încăpăţânare prestaţia în drum spre garderobă, divergenţa
arc un caracter mult mai critic şi mai personal: cum poate
celălalt, sc întreabă fiecare, să priceapă ceva - lumea, pe sine
însuşi, pe partenerul de viaţă - dacă sunt întotdeauna atât
de haotici sau, exact la polul opus, atât de înregimentaţi?
însă lucrul care sporeşte cu adevărat intensitatea e un gând
nou, care se iveşte ori de câte ori sc manifestă o tensiune:
cum să suporţi aşa ceva o viaţă întreagă?

Tolerăm complexitatea - ţi, prin urmare, avem înţelegere

pentru dezacord ţi pentru rezolvarea lui răbdătoare —în majori­
tatea aspectelor importante ale vieţii: comerţ internaţional, imi­
graţie, oncologie. .. în schimb, în cazul existenţei domestice,

58
avem tendinţa fatidică de-a presupune din capul locului că e
vorba de ceva lejer, care la rândul lui ne provoacă o aversiune
încordată faţă de negocierile amânate. N i s-ar părea cu adevărat
straniu să organizăm un summit de două zile pentru amena­
jarea unei băi ţi de-a dreptul absurd să apelăm la un mediator
profesionist care să ne ajute să stabilim momentul optim în care
să plecăm de acasă ca să luăm masa în oraţ.

„M-am însurat cu o nebună", îşi spune el, deopotrivă spe­

riat şi autocompătimitor, pe când taxiul străbate cu viteză
străzile pustii de la periferic. Partenera Iui, la fel de indignată,
stă cât de departe poate să stea pe bancheta din spate a unui
taxi. în imaginaţia lui Rabih nu e loc pentru tipul de dez­
acord conjugal în care e implicat la ora asta. Teoretic, e pe
deplin pregătit pentru dezacord, dialog şi compromis, dar
nu pentru asemenea prostii. N-a citit şi n-a auzit despre cio­
rovăieli atât de mari din cauza unui amănunt atât de neim­
portant. Faptul că ştie despre Kirsten c-ar putea să fie glacială
şi distantă cu el până la felul doi nu face decât să-i sporească
agitaţia. îi aruncă o privire şoferului imperturbabil —afgan,
dacă se ia după steguJeţui de plastic lipit de bord. Oare ce-o
crede despre o asemenea gâlceava intre doi oameni care nu
sunt siliţi să supravieţuiască sărăciei sau genocidului tribal?
în propriii lui ochi, Rabih este un bărbat foarte cumsecade,
căruia din păcate nu i s-au oferit ocaziile potrivite în care
si-şi arate cumsecădenia. I-ar veni incomparabil mai uşor să
doneze sânge pentru un copil rănit din Badakhshan sau să
ducă apă unei familii din Kandahar decât să se aplece într-o
parte şi să-i ceară iertare soţiei.

Nu toate preocupările domestice presupun acelaţi prestigiu.

Poţi să arăţi ridicolfoarte repedefiindcă pui mare preţ pe cât
zgomotface partenerul când mănâncă cereale sau pe cât e cazul

59
să păstrezi revistele vechi înainte să scapi de ele. Nu e greu să
umileşti pe cineva care se cramponează de reguli precise legate
de felu l cum pui vasele în maşina de spălat vase sau de cât de
repede trebuie pus untul înapoi în frigider după ce l-ai folosit.
Când tensiunilor care ne chinuie le lipseşte farmecul, suntem
la mila cebr care ar vrea să ne considere preocupările meschine
şi ciudate. Putem să devenim frustraţi şi totodată prea neîncre­
zători în demnitateafrustrărilor noastre ca să mai avem încre­
dere să le scoatem în evidenţă cu calm pentru auditoriul nostru
sceptic şi nerăbdător.

în realitate, ciorovăieliie „din nimic" apar rareori în căsni­

cia lui Rabih ţi Kirsten. Mărunţişurile sunt de fapt probleme
mari cărora nu li s-a acordat atenţia cuvenită. Disputele lor
de zi cu zi sunt firele libere ce reflectă contrastele fundamen­
tale ale personalităţilor lor.
Dacă ar fi fost un cercetător mai atent al propriilor lui
angajamente şi dezamăgiri, Rabih ar R putut sâ-i spună (refe­
ritor la temperatura aerului), de sub pilotă, „Când spui că
vrei o fereastră deschisă în toiul iernii, asta mă sperie şi mă
dă peste cap - nu arăt fizic, cât emoţional. Mi se pare că c
vorba aici de un viitor în care lucrurile de preţ vor fi călcate
în picioare. Asta îmi aduce aminte de un anume stoicism
sadic şi de un curaj vesel pe care le ai şi de care în general
mă feresc. La un nivel subconştient, mă tem că nu-ţi doreşti
aer curat şi că dc fapt ţi-ar plăcea sa mă arunci pe fereastră
în felul tău minunat, dar brusc, rezonabil şi tulburător".
Iar dacă, la rândul ei, Kirsten şi-ar fi analizat la fel de atent
viziunea despre punctualitate, probabil că l-ar fi înduioşat
pe Rabih (şi pe şoferul afgan) spunând următoarele: „Până
la urmă, modul în care insist să plecam atât de devreme e
un simptom al fricii. Intr-o lume a aleatoriului şi a surpri­
zelor, c o tehnică pe care mi-am pus-o la pun ă ca să mă păzesc
dc anxietate şi de un sentiment profan şi de nenumit al ororii.

60
Vreau să fiu punctuală aşa cum alţii râvnesc puterea şi dinu-o
înclinaţie asemănătoare dc-a fi în siguranţă; faptul c logic,
deşi nu din cale-afară, dacă mă gândesc că mi-am petrecut
copilăria aşteptând un tată care n-a venit niciodată. £ felul
meu nebunesc de-a încerca să nu-mi pierd minţile14.
După o asemenea contcxtualizare a nevoilor, în care fie­
care partener a apreciat sursele de provenienţă a convingerilor
celuilalt, ar fi putut apărea un alt tip de flexibilitate. Rabih
ar fi putut sugera să plece spre Origano puţin după şase şi jumă­
tate, iar Kirsten ar fi putut aranja ctanşeizarea dormitorului.

Fără răbdare pentru negocieri, avem parte de amărăciune:

de m ânia care a uitat de unde vine. E acolo un dcâlitor care
vrea ca treaba să se facă acum ţi nu catadicseşte să explice de
ce. E, tot acolo, şi un cicălit care nu m ai are curaj să arate că
rezistenţa lui sau a ei se sprijină pe nişte contraargumente rezo­
nabile sau probabil izvorăşte din anumite lacune personale
înduioşătoare şi poate chiar scuzabile.

întâmplător, tocmai în toiul unei alte încontrări p>e tema

ferestrei şi a temperaturii aerului, Kirsten primeşte un telefon
de la prietena ei Hannah din Polonia, unde trăieşte cu par­
tenerul ei de viaţă, iar Hannah întreabă „cum merge", refe­
ri ndu-se la căsnicia lor, care tocmai a făcut un an.
Soţul lui Kirsten şi-a pus un palton şi o căciulă de Jănă
ca să crească forţa protestului său împotriva nevoii de aer curat
a soţiei, iar acum stă ghemuit intr-un colţ al camerei, cu
pătura trasă peste el şi cu un aer de autocompătimire copilă­
rească. Kirsten tocmai s-a referit Ia el, şi nu ţientru prima
dată, spunându-i „fătălău".
— Merge splendid, răspunde ea.
Oricât de la modă ar fi deschiderea referitoare la relaţii,
e niţeluş delicat să trebuiască să recunoşti că s-ar putea —în

61
duda atâtor prilejuri de reflecţie ţi de experimentare - s-o
fi ţinut langa ţi să te fi căsătorit cu cine nu trebuia.
—- Sunt aici cu Rabih, stăm cuminţei acasă şi citim, am
cam rămas în urmă.
în realitate, nid Rabih, nici Kirsten nu deţin vreun adevăr
ultim cu privire Ia felul cum se petrec de fapt lucrurile între
ci. Vieţile lor presupun modificări constante ale stărilor de
spirit. Intr-un singur weekend pot trece de la claustrofobie
la admiraţie, de la dorinţă la plictiseală, de la indiferenţă la
extaz, de la iritare la tandreţe. Să opreşti roata într-un punct
anume ca să împărţi un verdict onest cu un terţ ar fi să rişti
sa ţi se ceară, oricând dc-acum încolo, să faci o mărturisire
care, privind în urmă, ar putea să reflecte doar o stare de spirit
de moment - dedaraţii triste, formulate cu o autoritate pe
care cei mai fericiţi n-au cu ce s-o contracareze.
Atâta timp cât au grijă să nu existe martori ai luptelor pe
care le duc în cuplu, Kirsten şi Rabih sunt liberi să nu
trebuiască să deddă cât de bine sau cât de rău merg lucrurile
între ci.

Relaţia prwocatoare obiţnuitd rămâne o tema neglijată in

mod ciudat ţi inutil Lumina cade in mod repetat pe extreme -
parteneriate pe deplin binecuvântate sau catastrofe ucigaţe
aţa că e greu de ţtiut cum să înţelegem ţi cât de solitari trebuie
sâ ne simţim cu pritrire la diverse lucruri, cum ar f i ameninţările
cu divorţul rostite în toiul nopţii, tăcerile îmbufnate, uţile trân­
tite ţi actele de nesăbuinţă ţi de cruzime pe care le comitem zi
de zi.
Ideal a r fi ca arta să ne dea răspunsurile pe care nu le primim
de la oameni. Ba chiar s-ar putea ca acesta să fie unul dintre
punctele principale ale literaturii: să ne spună lucrurile pe care
societatea in ansamblu sefereţte să le exploreze dintr-o pudoare
exagerată. Cărţile importante ar trebui să fie cele care nefa c să

62
ne întrebăm, cu uşurare şi recunoştinţă, cum a putut autorul
să ştie atât de multe despre vieţile noastre.
însă de multe ori accepţia realistă a ceea ce e defap t o relaţie
durabilă e slăbită în cele din urmă de tăcere, fie ea societală sau
artistică. Aşa seface că ne imaginăm lucrurile cafiin d mult mai
rele pentru noi decât pentru alte perechi. Nu numai câ suntem
nefericiţi, dar nici m ăcar nu înţelegem corect cât de stranie şi
de rară ar putea f i form a noastră de nefericire. Sfârşim prin a
crede că luptele noastre sunt mai degrabă semne că am comis o
eroare neobişnuită şifundamentală decât probe că avem căsnicii
care, în Unii mari, se desfăşoară exact aşa cum ne-am propus.

Sunt cruţaţi de amărăciunea continuă de către doua reme­

dii de încredere. Primul este memoria slabă. E greu să-ţi
aminteşti, pe la ora patru a unei după-amiezi de joi, ce anume
a provocat de fapt furia manifestată în taxi cu o seară în urma.
Rabih ştie că a fost ceva legat de tonul vag dispreţuitor al lui
Kirsten, combinat cu felul nerecunoscător şi uşuratic în care
a reacţionar la remarca Iui despre faptul că a trebuit să plece
de la serviciu fără un motiv serios, însă între timp conturul
precis al jignirilor s-a estompat, mulţumită luminii soarelui
care a năvălit prin perdea la şase dimineaţa, vorbăriei de la
radio despre staţiunile de schi, e-mailului plin de mesaje, glu­
melor de la prânz, pregătirilor penrru conferinţă şi şedinţei
de două ore pe tema felului cum avea să arate pagina de
web - lucruri care au reuşit împreună să contribuie la depă­
şirea impasului aproape la fel de mult ca o discuţie directă
şi matură.
Al doilea remediu e mai abstract: poate fi greu să rămâi
furios timp foarte îndelungat, dat fiind cât de mare e univer­
sul. La câteva ore după incidenrul din IKEA, pe la jumătatea
după-amiezii, Rabih şi Kirsten pornesc într-o drumeţie pusă
la cale de mult prin Lammesmuir Hills, la sud-est de Edin-
burgh. Se aştern drumului tăcuţi şi supăraţi, insă treptat

63
natura îi smulge din ghearele indignării reciproce, iar asta
nu prin compasiune, ci printr-o sublimă indiferenţă. întin-
zindu-se la nesfârşit în depărtare, create prin presarea rocilor
sedimentare din perioada ordoviciană şi din cea siluriană (cu
vreo 500 de milioane de ani înainte de înfiinţarea IKEA),
dealurile sugerează cu tărie că lupta care le-a aprins atât de
mult minţile în ultima vreme nu ocupă de fapt un loc atât
de semnificativ şi nu înseamnă nimic dacă o contrapui mi­
liardelor de ani pe care le atestă peisajul. Norii se plimbă Ia
orizont fără să se oprească pentru a-şi cerceta sentimentul
mândriei rănite. Nimic şi nimeni nu pare să dea două parale:
nici familia de fugaci-de-ţărm care le dă ocol pe deasupra, nici
corla, bccaţa, fluierarul auriu sau fâsa de luncă. Nici caprifo-
iul, degetariţa sau clopoţeii, nici cele trei oi de lângă Fellcleugh
Wood care pasc pe un mic petic de trifoi cu o concentrare
gravă. Dat fiind că simt că s-au desconsiderat reciproc în cea
mai marc parte a zilei, nu mai c cazul ca Rabih şi Kirsten să
se simtă mici din cauza neliniştii pe care le-o provoacă nemăr­
ginirea în care li se desfăşoară vieţile. Sunt din ce în ce mai
dispuşi să râdă de propria lor neînsemnătate, aşa cum le este
relevată de forţe neîmblânzite, mai puternice şi mai impre­
sionante decât ale lor.
Orizontul nesfârşit şi dealurile străvechi ie sunt de un atât
de mare ajutor, încât în clipa când ajung la un local din satul
Duns, au uitat deja de ce trebuiau să Re supăraţi unul pe celă­
lalt. Două ceşti de ceai mai târziu, se pun de acord să se îna­
poieze cu maşina la IKEA, unde reuşesc în cele din urmă
să aleagă nişte pahare pe care vor reuşi amândoi să le tolereze
până la sfârşitul vieţii: douăsprezece bucăţi fără picior din
gama Svalka.
 îmbufnări

O buna bucată de vreme, toţi ceilalţi li se par prisoselnici.

Nu vor sâ-1 vadă pe nici unul dintre prietenii de care fiecare
dintre ei a depins în anii lungi de dinainte să se cunoască,
însă vinovăţia şi un fel dc curiozitate înnoită se dovedesc
treptat mai puternice. Practic asta înseamnă că-i văd mai
mult pe prietenii lui Kirsten, fiindcă ai Iui Rabih sunt risipiţi
peste tot în lume. Gaşca lui Kirsten de la universitatea din
Aberdccn se strânge la Bow Bar în fiecare vineri. E departe
de apartamentul lor, la celălalt capăt al oraşului, dar oferă
o gamă largă de whisky-uri şi de beri făcute de producători
mici - deşi în seara când Kirsten îl convinge pe Rabih să
vină, cl bea apă minerală. Şi asta nu fiindcă l-ar obliga religia,
trebuie să explice Rabih (dc cinci ori); pur şi simplu n-are
chef de alcool.
— „Soţ şi soţie", ce chestie! spune Catherine, cu o urmă
de batjocură în voce.
Este împotriva căsătoriei şi reacţionează cel mai bine la
oamenii care-i confirmă prejudecata. Bineînţeles, formula
„soţ şi soţie" încă li se pare puţin ciudată inclusiv lui Rabih
şi Kirsten. Şi ci o folosesc adeseori cu ghilimele ironice pentru
a-şi pondera greutatea şi incongruenţa, fiindcă nu se simt
deloc ca restul oamenilor pc care tind să-i asocieze acestor
cuvinre, care amintesc de personaje mult mai vârstnice, mai
aşezare şi mai nefericire decât se considera ei înşişi. „A venit
doamna Khan“ , îi place lui Kirsten să strige când ajunge

65
acasă, cochetând cu un concept care rămâne totuşi la limita
plauzibilului pentru fiecare dintre ci.
— Ia zi, Rabih, unde lucrezi? întreabă Murray, care e
grosolan, arc barbă, lucrează în domeniul petrolului şi a admi­
rat-o pe Kirsten în vremea studenţiei.
— La o firmă de urbanistică, îi spune Rabih şi se simte
ca o fată, aşa cum i se întâmplă uneori să păţească în prezenţa
unor bărbaţi mai solizi. Ne ocupăm de spaţii civice şi de
amenajări funciare.
— Uşurei, frate, deja m-ai băgat în ceaţă, zice Murray.
-- E arhitect, îl lămureşte Kirsten. S-a ocupat şi de locuinţe,
şi de birouri. Şi sperăm să facă şi mai mult după ce se pune
economia pe picioare.
— Am priceput, aştepţi să treacă recesiunea în colţul ăsta
întunecos al regatului, înainte să ieşi înapoi la lumină şi sa
ridici următoarea Marc Piramidă din Gizeh?
Murray chicoteşte puţin cam tare la propria poantă neiz­
butită, însă nu asta îl deranjează pe Rabih, ci mai degrabă felul
cum intră în joc Kirsten, lcgănându-şi în mănă ce i-a rămas
din halba de bere, a plecând u-şi capul spre fostul prieten din
studenţie şi râzând cu toată gura alături de el, ca şi cum chiar
s-ar fi spus ceva nemaipomenit de amuzant.
Rabih tace în drum spre casă, pe urmă susţine că e obosit,
răspunde cu vestitul „nimic*4 când e întrebat ce-a păţit, odată
intraţi în apartamentul care încă miroase a zugrăveală proas­
pătă, pentru ca pe urmă să se ducă hotărât In bârlogul cu
patul şi să trântească uşa după el.
— Hai, zău aşaî zice ea, ridicând vocea ca să se faci auzită.
Măcar spune-mi ce-i cu tine.
La care el răspunde:
— ’Te-n mâ-ta. Lasă-mă-n pace.
Aşa poate să sune frica uneori.
Kirsten îşi face un ceai, iar apoi intră în dormitor, insis­
tând să-şi spună - nu în deplină onestitate - că habar n-are

66
care e motivul pentru care proaspătul ei soţ (care chiar a ară­
tat ca de pe altă lume la Bow Bar) poate fi atât de supărat.

Esenţa unei îm bufnări constă intr-un amestec derutant de

furie intensă ţi de dorinţă la fe l de intensă de-a nu comunica
motivulfuriei. îm bufnatul simte nevoia disperată de a-l face
pe celălalt să înţeleagă, ţi cu toate acestea rămâneferm pe poziţii
ţi nu-l ajută absolut deloc. însăţi dorinţa de-a explicaformează
nucleuljign irii: dacă partenerul are nevoie de o explicaţie, este
limpede că nu e vrednicii) de mine. Ar trebui să adăugăm că
este un privilegiu să f ii destinatarul unei îmbufnări: asta în­
seamnă că persoana cealaltă ne respectă ţi se încrede suficient în
noi ca să presupună că-i înţelegem durerea nerostită. Este unul
dintre cele mai stranii daruri ale iubirii.

In cele din urmă, ea se dă jos din pat şi bate la uşa bârlo­

gului. Mama ei zice mereu că nu trebuie să te duci la culcare
supărat. Kirsten încă îşi spune că nu înţelege ce se petrece.
— Dragul meu, te porţi ca un copil de doi ani. Sunt de
partea ta, ai uitat? Măcar explica-mi ce se-nrâmplă.
Iar înăuntrul cămăruţei ticsită dc cărţi despre arhitectură,
copilul supradimensionat se întoarce pe partea cealaltă în pat
şi nu se poate gândi la nimic altceva în afara faptului că n-o
să cedeze - la asta şi, irelcvant, la cât de ciudate par cuvintele
gravate cu foiţă de argint pe cotorul unei cărţi de pe un raft
din apropiere: MIES VAN DER ROHE.
Pentru el e o situaţie neobişnuită. A încercat din răsputeri,
în relaţiile trecute, să fie cel căruia îi păsa ceva mai puţin,
însă buna dispoziţie şi fermitatea lui Kirsten l-au distribuit,
iată, în rolul opus. Acum e rândul lui să stea treaz şi să sc agite.
De ce-l urau toţi prietenii ci? Iar ea ce-o vedea la ei? Şi de
ce n-a sărit să-l ajure şi să-l apere?

67
 îmbufnarea este om agiul adus unui idealfrum os fi pericu­
los, pentru care trebuie să ne întoarcem la începutul copilăriei:
promisiunea înţelegerii fă ră cuvinte. în pântecul matern, n-a
trebuit să explicăm niciodată. N i s-au îndeplinit toate dorinţele.
Alinarea avea loc pur ţi simplu. Până la un punct, această idilă
a continuat in primii noţtri an i Nu era nevoie să nefacem cunos­
cute nevoile: aveam oameni m ari ţi cumsecade, care ghiceau
tot ce ne trebuia. Vedeau dincolo de lacrimi, de neputinţa
noastră de-a vorbi de confuzia noastră; găseau explicaţii pentru
forme ale disconfortului cărora nu eram in stare s i le dăm glas.
Poate că tocmai ăsta e motivul pentru care, într-o relaţie,
chiar ţi cei mai vorbăreţi dintre noi preferă să nu spună lucrurile
pe fleau când partenerii noftri riscă să nu ne citească aţa cum
trebuie. D oar citirea mută fi precisă a gândurilor poate trece
drept semn adevărat că partenerul nostru e demn de încredere;
doar când nu trebuie să explicăm avem certitudinea faptului
că suntem infelefi cu adevărat.

Când nu mai poate să suporte, el intri pe vârfuri tn dor­

mitor şi se aşază pe partea ci de pat. Arc dc gând s-o trezească,
dar se răzgândeşte când îi vede chipul inteligent şi cumse­
cade odihnindu-sc. Are gura deschisă uşor şi-i aude respiraţia
slabă; firele fine de păr de pe braţ i se văd 1n lumina ce bate
de pe stradă.
A doua zi de dimineaţă e rece, dar Însorit. Kirsten se dă
jos din pat Înaintea lui Rabih şi pregăteşte două o u i fierte
moi, cite unul pentru fiecare, Împreună cu un coş cu felii
dc scrumbie tăiate frumos, fşi coboară privirile spre salcia
din grădină şi se simte recunoscătoare pentru lucrurile dc
nădejde, obişnuite şi de zi cu zi. Când Rabih intră tn bucă­
tărie, sfios şi ciufulit, tnccp în tăcere şi sfârşesc prin a-şi zâmbi
unul altuia. La prânz, el îi trimite un e-mail: „Sunt puţin
cam nebun. Iartă-mi” . Deşi aşteaptă să intre intr-o şedinţă

68
de consiliu, ea ii răspunde imediat: „Ar fi f. plictisitor dacă
n-ai fi. Şi pustiu*. N u se mai aduce vorba de Îmbufnare.

A r f i ideal sâ putem râde în continuare, In cel m ai blând

f i i cu putinţă, când suntem transformaţi in ţinta principală
afuriei unui îmbufnat. A m recunoaşte un paradox emoţionant.
Chiar dacă are peste un metru optzeci ţi un loc de muncă stabil
mesajul lui adevărat e tulburător de regresiv: .In străfunduri,
rămân un copil mic, iar in clipa asta am nevoie să-mifii părinte.
A m nevoie să ghiceşti ce mâ face sâ sufăr cu adevărat, aţa cum
făceau oamenii când eram bebeluş ţi când m i s-au form at p ri­
mele idei despre iubire
Lefacem cel mai mare hatâr iubiţilor noştri îm bufnaţi când
suntem capabili să le tratăm infurierile aţa cum le-am trata
pe cele ale unui copil mic. N e ataşăm atât de m ult de ideea că
e un semn de condescendenţă sâfim consideraţi m ai tineri decât
suntem de fa p t, încât p u r ţi simplu uităm c i uneori e cel m ai
mare privilegiu pentru cineva sâ privească dincolo de cui nostru
adult ca să-l abordeze - şi să-l ierte - pe copilul dezamăgit,
furios şi incapabil de exprimare pe care-l descoperă acolo.
 Sex şi cenzurare

Stau într-un restaurant în care se duc uneori sâmbătă dimi­

neaţa, unde comanda ouă prăjite, află ce s-a mai întâmplat
în timpul săptămânii şi citesc ziarele. Astăzi Kirsten îi poves­
teşte lui Rabih despre dilema prietenei sale Shona, al cărei
iubit, Alasdair, a fost mutat pe nepusă masă cu serviciul în
Singapore. Să meargă acolo cu el, se întreabă Shona (sunt
împreună de doi ani), sau să rămână la clinica de stomato­
logie din Inverness, unde tocmai a fost avansată? Oricum o
suceşti, e o decizie care atârnă greu. însă explicaţia lui Kirsten
decurge destul de lent şi nu întotdeauna linear, aşa că Rabih
preferă să rămână cu ochii şi pe întâmplările consemnate în
Daily R ecord în ultima vreme se petrec lucruri ciudate şi
macabre în locuri cu denumiri din cale-afară de lirice: un
suplinitor de istorie şi-a decapitat soţia cu o sabie străveche
într-o casa dc lângă Lochgclly, pe când în Auchtermuchty
poliţia caută un bărbat de cincizeci şi patru de ani care a făcut
un copil cu propria lui fiică, în vârstă de şaisprezece ani.
— Domnule Khan, dacă nu renunţi la ideea că tot ce-ţi
spun e doar un zgomot de fond pe care poţi să-l opreşti după
bunul tiu plac, te asigur că ce-a păţit biata femeie din Loch-
gelly o să ţi se pară o zi la Disneyland prin comparaţie, spune
Kirsten, care pc urmă îl împunge puternic in coaste cu un
cuţit (bont).
însă pe Rabih nu-1 preocupă doar incestul din Fife şi situa­
ţia delicată a Shonei. Există şi un al treilea lucru care-i solicită

70
atenţia. Angelo şi Maria au acest restaurant de treizeci de ani.
Tatăl iui Angelo, originar din Sidlia, a fost deţinut pe Insulele
Orkney în al Doilea Război Mondial. Cei doi au o fotă de
douăzeci şi unu de ani, Antonella, care tocmai a absolvit (cu
succes) cursul de catering şi ospitalitate de la North East
Scotland C!!ollege din Abcrdeen. Până când i se va oferi ceva
mai consistent, dă o mână de ajutor la restaurant, făcând turc
îmrc bucătărie şi zona meselor, ducând câteodată chiar şi
patru comenzi şi avertizându-i mereu pe clienţi că farfuriile
sunt foarte fierbinţi, în timp ce se deplasează graţios printre
mese. E înaltă, puternică, veselă şi extrem de frumoasă. Spo-
rovăieşte dezinvolt cu clienţii obişnuiţi despre vreme, iar cu
unii dintre cei care-o cunosc de când era mică, despre ulti­
mele noutăţi din viaţa ei. Acum n-are pe nimeni, le infor­
mează ea pe cele două doamne vârstnice şi vioaie de la masa
de vizavi, adăugând câ n-o deranjează câtuşi de puţin şi
lămurindu-lc câ nu, n-o sâ încerce niciodată să-şi aranjeze
întâlniri pe Internet, nu sunt genul ei. Poarta la gât un cru­
cifix surprinzător de mare, fixat pe un lănţişor.
în timp ce Rabih o priveşte, şi fără să vrea să se întâmple
aşa ceva, o pane a minţii lui se decuplează de la răspunderile
normale şi începe sâ genereze o serie de imagini neaşteptate:
scările înguste din spatele espressorului, care duc la etajul de
deasupra; cămăruţa Antonellei, plină de cutii încă nedespa­
chetate de la colegiu; o rază a luminii matinale prinzându-i
părul negru ca smoala şi scoţându-i în evidenţă pielea deschisă
la culoare; hainele aruncate grămadă pe un scaun şi Antonella
însăşi întinsă pe pat, cu picioarele ei lungi şi musculoase larg
deschise, goală, punând doar crucifixul.

în Occident, datorăm cretinism ului ideea că s-ar cuveni

ca sexul să aibă loc doar in prezenţa iubirii. Religia insistă câ
doi oameni care ţin unul la celălalt trebuie să-ţi rezerve corpurile

71
 fi privirile pentru ei ţi numai pentru ei. Să nutrqti gânduri
sexualefaţă de străini înseamnă să abandonezi spiritul adevărat
a l iubirii ţi să-l trădezi pe Dumnezeu. precum ţi propria ta con­
diţie umană.
Aceste precepte, deopotrivă miţcâtoare ţi severe, nu s-au eva­
porat integral odată cu declinul credinţei care le-a sprijinit cândva.
Deposedate de argumentele lor explicit teiste, ele p ar să f i fost
absorbite in ideologia romantismului, care acordă un loc la fe l
de prestigios conceptului de fidelitate sexuală din cadrul ideii
de iubire. Monogamia a fost declarată o expresie necesară ţi
supremă a virtuţii ţi a im plicării emoţionale chiar ţi in lumea
seculară. Epoca noastră a susţinut intr-un modfrapant abaterea
esenţială a unei concepţii religioase m ai vechi: convingerea că
iubirea adevărată trebuie să atragă după sine ofidelitate sexuală
fă ră rezerve.

Rabih şi Kirstcn se Îndreaptă spre casă, mergând încet,

ţinlndu-sc de mână şi oprindu-sc din când in când să caşte
gura în câte-un magazin. O să fie o zi nemaipomenit de
caldă, iar marea pare turcoaz, aproape tropicală. E rândul lui
Kirsten sâ intre prima la duş şi, după ce termină amândoi,
se vâră înapoi în pat, cu sentimentul că, după o săptămână
lungă şi grea, merită să se răsfeţe puţin.
Le place să scornească poveşti când fac sex. Unul din ci
începe, celălalt preia şi pe urmă pasează înapoi pentru dez­
voltare. Scenariile pot să devină extreme. „S-au terminat orele
şi clasa e goală", începe odată Kirstcn. „Mi-ai spus să rămân
după ore, ca să ne uităm la lucrarea mea. Sunt timidă şi roşesc
uşor - moştenirea unei educaţii catolice stricte..." Rabih
adaugă detalii: „Sunt profesorul de geografie şi am ca speciali­
zare gheţarii. îmi tremură mâinile. Iţi aring genunchiul stâng
şi nici nu îndrăznesc să cred c ă ..."
Până acum, au compus împreună poveşti în care apar un
alpinist rătăcit şi o doctoriţă ingenioasă, prietenii lor Mikc

72
ţi Bel, precum şi o femeie pilot şi pasagerul ei rezervat, dar
curios. Prin urmare, nu există nimic neobişnuit ca structură
în impulsul care-1 face de dimineaţă pe Rabih să înceapă o
naraţiune care implică o chelneriţă, un crucifix şi o chingă
de piele.

Deţi dogma creştin-romanticâ se luptă adeseori ca să sefacă

auzită in cercurile respectabile, alternativa ei postulează că sexul
fi iubirea ar trebui să fie mereu inseparabile. Poziţia libertină
respinge orice legătură inerentă sau logică între iubirea pentru
cineva ţi nevoia fidelităţii sexuale neabătute fa ţă de acea per­
soană. Ea susţine că poate f i absolut firesc ţi chiar sănătos ca
din când tn când partenerii dintr-un cuplu săfacă sex cu străini
pentru care nu simt mare lucru, dar fa ţă de care manifestă o
atracţie puternică. Sexul nu trebuie să se lege întotdeauna de
iubire. Uneori, susţine această filozofie, el poate f i o activitate
pur fizică, aerobică, la care se recurge fă ră strop de implicare
emoţională. A rfi, susţin adepţii acestei idei, la f i i de absurd să
presupui că un om ar trebui să facă sex doar cu persoana pe
care-o iubeţte cum ar f i să le dai voie doar celor care form ează
cupluri implicate săjoace ping-pong sau săfacă jogging împreună.
In ziua de azi, acest punct de vedere se află intr-o minoritate
zdrobitoare.

Rabih fixează scena:

— Bun, suntem intr-un orăşel din Italia, poate la Rimini,
şi tocmai am mâncat o îngheţată, eventual de fistic, când o
remarci pe chelneriţă, care c sfioasă, dar prietenoasă intr-un
fel foarte firesc, care e în acelaşi timp mămos şi fascinant de
virginal.
— Adică Amonclla.
— Nu neapărat.
— Rabih Khan, taci din gură! i-o taie Kirstcn.

73
 — în regulă. Atunci, Antonella. Ii sugerăm Antonellei
ca, după ce iese din schimb, să vină cu noi la hotel fi să bea
o grappa. E măgulită, dar sc şi jenează un pic. Vezi tu, are un
iubit, Mario, mecanic la garajul din cartier, care e foarte gelos,
dar în aceiaşi timp remarcabil de nepriceput In ale sexului.
Sunt unele lucruri pe care Antonella vrea să le testeze dc-o
veşnicie, dar el pur ţi simplu refuză să le încerce. Ea nu poate
sa şi le scoată din cap şi în mare parte ăsta e motivul pentru
care acceptă oferta noastră neobişnuită.
Kirsten tace.
— Acum suntem la hotel, înti-o cameră în care e un pat
mare, cu un căpătâi de bronz de modă veche. Ea are o piele
foarte moale. Deasupra buzei de sus i se vede o urmă de ume­
zeală. I-o lingi, iar pe urmă îţi plimbi uşor mâinile In jos pe
corpul ei, continui Rabih. încă poartă şorţul, pe care o ajuţi
să şi-l dea jos. Ţ i sc parc dulce, dar în acelaşi timp vrei s-o
foloseşti mai ostăşeşte. Şi aici intră în joc chinga de piele. Ii
scoţi sutienul - c negru, sau nu, poate gri - şi te apleci ca
să-i iei un sân în gură. I s-au întărit sfârcurile.
Kirsten continuă să tacă.
— îţi cobori mâna şi ţi-o vâri în chiloţeii ci italieni nemai­
pomenit de dantelaţi, vorbeşte el mai deparre. Dintr-odata,
îţi vine s-o lingi între picioare, aşa că o pui să stea în patru
labe şi începi s-o pătrunzi cu limba pc la spate.
între timp, tăcerea copovestitorului obişnuit al lui Rabih
a devenit apăsătoare.
— Te simţi bine? o întreabă el.
— Da, mi-e bine, doar că ... nu ştiu... e cam ciudat să
te gândeşti la Antonella în felul ăsta - şi cam pervers, drept
să-ţi spun. E o persoană foarte drăguţă. O ştiu de când dădea
examen la liceu, iar acum părinţii ei sunt nespus de mândri
de felul cum a absolvit. Nu-mi place povestea asta cu bărbatul
măsliniu care se excită uitându-se la două femei care sc ling

74
una pc alta până la orgasm. Serios, Sfbuf, mi se pare stupid
şi porno. Cât despre chestia anală, sinceră să fiu...
— îmi parc rău, ai dreptate, e ridicol, o întrerupe Rabih,
simţindu-se dintr-odată idiot de-a dreptul. Să uităm că am
spus ceva. N-ar trebui să lăsăm o asemenea poveste să-şi facă
Ioc între noi şi Brioschi Cafc.

Romantismul n-a sporit doar prestigiul sexului monogam;

in acelaţi timp, el a făcut ca interesulpentru sexul cu altcineva
să pară invariabil prostesc ţifard suflet A nedefinitputernic sensul
impulsului de-a face sex cu altcineva decât cu partenerul obiţ-
nuit. A transformat fiecare form ă de interes extramarital intr-o
ameninţare fi - adeseori —în cevafoarte apropiat de catastrofa
emoţională,

tn fantezia din mintea lui Rabih ar fi putut R o afacere

extrem de tandră şi de uşoară. EI şi Kirsten ar fi sporovăit
cu Antonclla în restaurant, ar fi recunoscut top trei tensiunea
şi atracţia, iar pc urmă, fără să stea prea mult pe gânduri,
s-ar fi întors împreună pe Merchiston Avenue. Antonclla
şi Kirsten s-ar fi dedat jocurilor sexuale o vreme, cu el privin-
du-le dintr-un fotoliu, după care i-ar fi luat locul lui Kirsten
şi ar fi făcut sex cu Antonella. Ar fi fost ceva cald, excitant şi
absolut fără importanţă din punctul de vedere al căsniciei
şi al iubirii esenţiale a lui Rabih pentru Kirsten. Apoi el ar fi
condus-o pc Antonella înapoi la restaurant şi nici unul din­
tre ei n-ar mai fi pomenit vreodată episodul. N-ar fi existat
nici melodramă, nici posesivitatc, nici vinovăţie. De Crăciun,
el şi Kirsten ar fi putut să-i cumpere un panettone şi să-i
trimită o ilustrată pe post de mulţumiri pentru orgie.

Cu toată atmosfera liberală a timpurilor noastre, a r f io nai­

vitate să presupunem că deosebirea dintre „ciudat" ţi „normal“

75
a dispărut. E a este la fe l de sigură ca întotdeauna, aşteptând
să-i intimideze şi sâ-i trim ită tnapoi în form aţie pe cei care ar
contesta limitele normative ale iubirii ţi sexului. Acum ar putea
trece drept „ normal" să porţi pantaloni scurtaţi cu foarfecă, să-ţi
arăţi buricul, să te căsătoreşti cu persoane de orice sex şi să te
uiţi la un pic de porno pentru amuzament, dar rămâne totodată
indispensabil de „norm al"să crezi că iubirea adevărată ar trebui
săfie monogamă şi că dorinţele pe care le ai trebuie să se concen­
treze asupra unei singure persoane. A nega acest principiu fonda­
tor înseamnă a risca să ţi se pună, in public sau în cadru privat,
ştampila celui mai descurajator, caustic şi scandalos epitet dintre
toate: pervers.

Rabih se situează ferm în afara categoriei comunicatorilor

buni. Deşi are nişte păreri foarte ferme, a descoperit cu mult
timp în urmă că drumul spre exprimarea lor e plin de obsta­
cole şi inhibiţii. Când Ewen, şeful lui, anunţă o noua strategie
corporatistă, care presupune concentrarea mai degrabă pe
sectorul petrolier decât pe contractele cu autorităţile locale,
Rabih nu solicită - cum poate ar face alţii - o întrevedere
de o jumătate de oră în sala de şedinţe de la ultimul etaj,
cu vedere spre Carlton HUI, ca să-i explice motivele pentru
care s-ar putea ca aceasta schimbare de politică să nu fie doar
greşită, ci periculoasă de-a binelea. în loc de asta, nu spune
mare lucru, mârginindu-se la câteva aforisme şi imaginân-
du-şi că, înrr-un fel sau altul, ceilalţi ii vor deduce părerea.
La fel când îşi d i seama că Gemma, o începătoare care î-a
fost repartizată să-l ajute, a greşir o mulţime de măsurători,
simte o ditamai frustrarea interioară, dar nu i-o spune în
faţă şi face toacă treaba singur, provocând uimirea tinerei
faţă de cât de puţin arc de lucru la noul loc de muncă. Nu
e secretos, dornic să ştie totul sub control sau retras din mo­
tive ostile; pur şi simplu renunţă la ceilalţi oameni - şi la

76
capacitatea lui de a-i convinge de una sau alta - cu o uşurinţă
care nu foloseşte la nimic.
în restul zilei, după vizita la Brioschi Cafe şi povestea
umilitoare despre Antonella, între Rabih şi Kirsten se simte
acea tensiune care decurge uneori din sexul întrerupt. într-un
cotlon al minţii, Rabih încearcă o dezamăgire şi o iritare cu
care nu ştie ce să facă. în fond, nu e corect să începi s i faci
scandal fiindcă partenera ta nu cade pe spate în faţa ideii unei
partide de sex în trei cu o proaspătă absolventă care ştie cum
să aducă o farfurie cu ouă la masă şi se întâmplă să arate
bine cu şorţ.

Lucrul care-ifacepe oameni buni comunicatori este, în esenţă.

capacitatea de-a nu f i ţocaţi de aspectele m ai problematice sau
mai neobiţnuite ale propriilor naturi umane. Ei îţi pot contem­
plafuria, sexualitatea ţi părerile nepopulare, incomode sau neele­
gante fă ră să-ţi piardă încrederea sau fă ră să se prăbuţească
în silă de sine. Pot vorbi limpedefiindcă au izbutit să-ţi dezvolte
un simţ nepreţuit a l propriei lor acceptabilităţi. Le place în­
deajuns de ei îrtţiţi ca să creadă că sunt demni de bunăvoinţa
celorlalţi ţi că o pot obţine, cu condiţia să dispună de mijloacele
prin care să se prezinte ca având doza optimă de răbdare ţi
imaginaţie.
M ai mult ca sigur că, în copilărie, aceţti buni comunicatori
au fost binecuvântaţi să aibă în ju ru l lor oameni care s-au ocu­
pat de ei fă ră să le ceară să fie plăcuţi ţi perfecţi în absolut tot
ce făceau. Se prea poate ca părinţii de acest tip să f i acceptat
ideea că uneori —celpuţin pentru o vreme —copiii lor puteau
să fie ciudaţi, violenţi, furioţi, josnici, ncobiţnuiţi sau triţti ţi
cu toate acestea să-ţi merite locul din cercul iubirii fam iliale.
Părinţii ar f i creat astfel un izvor nepreţuit de curaj din care
acei copii ar f i putut să bea până la urmă ca să reziste la măr­
turisirile ţi la conversaţiile directe ale vieţii de adult.

77
 Tatăl lui Rabih cra taciturn şi sever. Venind imediat după
generaţia celor care scăpaseră de viaţa în sărăcie lucie şi de
muncile câmpului dintr-un sătuc de lângă Baalbek, fusese
primul din familie care fugise şi se dusese la universitate, deşi
avea să păstreze şi sa transmită mai departe moştenirea lungă
şi ancestrală a precauţiei în prezenţa autorităţii. Vorbitul cura­
jos şi punerea în circulaţie a părerilor personale nu se numă­
rau printre practicile obişnuite din familia Khan.
Nici educaţia prin comunicare practicată de mama lui
Rabih nu a fost mai încurajatoare. Ea l-a iubit din suflet, dar
a ţinut morţiş să-l facă sa fie intr-un anumit fel. Ori de câte
ori se întorcea de la serviciul de la compania aeriană la atmo­
sfera de nelinişte din Beirut şi din căsnicia ei, fiul îi vedea
ridurile din jurul ochilor şi simţea că nu era cazul să-i facă
şi mai multe probleme. Dorea mai mult ca orice s-o destindă
şi s-o facă să râdă. Indiferent ce anxietăţi simţea, le ascundea
din reflex. Treaba Iui era să-şi păstreze mama neafectată.
Nu-şi permitea să-i spună prea multe lucruri dubioase, dar
adevărate, despre el.
Ca urmare, Rabih a crescut percepând iubirea celorlalţi
ca pe o răsplată pentru că a fost cuminte, nu pentru că a fost
transparent. C a adult şi ca hoţ, habar n-are cum să trans­
forme părţile nenormative ale persoanei sale în ceva coerent.
N u e secretos şi ezitant nici din aroganţă, nici din sentimen­
tul că soţia lui n-are nici un drept să ştie cine c de fapt; e
vorba, în realitate, dc teroarea puri la gândul c i tendinţa lui
de autodetesrare va fi intensificată până la un nivel insupor­
tabil de prezenţa unui martor.
Dacă s-ar teme mai puţin de propria lui minte, Rabih
ar putea să-şi împărtăşească dorinţele lui Kirsten, aşa cum
un savant în ştiinţele naturii îi arată unui coleg o specie nouă,
cu aspect ciudat, pe care s-o înţeleagă şi cu care să sc familia­
rizeze împreună. Insă el simte instinctiv ca există o mul­
ţime de lucruri pe care ar fi mai înţelept să nu le dezvăluie.

78
Depinde prea mulr de iubirea lui Kirsten ca să-i întocmească
o hartă a tuturor locurilor unde-1 duce libidoul lui în mod
regulat. Astfel, ea nu află de femeia pe care soţul ei o admiră
zilnic în spatele tejghelei chioşcului de ziare din gara Waverley,
de curiozitatea pe care-a simţit-o faţă de prietena ei Rachel
în seara când şi-a aniversat ziua de naştere, de rochia care-1
excită intr-un magazin de pe Hanover Street sau despre o
parte din chipurile care-i trec uneori prin minte, Iară să le
cheme, când e în pat cu ea.
Prima perioadă ameţitoare de aventură sexuală şi de ones­
titate deplină trece. Pentru Rabih e mult mai important acum
si rămână atrăgător pentru Kirsten decât să fie un corespon­
dent veridic al realităţii din viaţa lui lăuntrică.

Ascultătorii buni sunt la fe l de rari ţi de importanţi cum

sunt comunicatorii buni. Cheia e, ţi aici, un grad neobişnuit
de încredere —capacitatea de-a nu f i deturnat ţi de-a nu ceda
sub povara unor injbrmaţii care ar putea să conteste puternic
anumite certitudini. Ascultătorii buni nu se agită din cauza
haosuluipe care ar putea să-l creeze ceilalţi în minţile lor pentru
o vreme; au m aifost în asemenea situaţii ţi ţtiu că, in cele din
urmă, toate pot f i puse la locul cuvenit.

însă vina nu e doar a lui Rabih. Din cauză că-i stau pe

limbă cuvinte din categoria ciudat şi pervers, nici Kirsten nu
contribuie la crearea unei atmosfere favorabile dezvăluirilor.
Pe de altă parte, ea nu foloseşte aceste cuvinte din ranchiună
sau din dispreţ, ci mai degrabă de teamă că, aprobând tacit
fanteziile lui Rabih, ar putea ca până la urmă să le dea un
spaţiu de manevră mai mare, lăsându-le astfel să le submi­
neze iubirea.
în schimb, dac-ar fi avut altă stare de spirit şi dac-ar fi fost
altă persoană, ar fi putuu spune ceva de genul următor în

79
replici la scenariul soţului ei: „Natura visului ăstuia cu ochii
deschişi e străini, nefamiliară şi, drept să-ţi spun, dezgustă­
toare pentru mine, dar mă interesează oricum să te ascult,
fiindcă mi se pare mai importantă capacitatea mea de-a mă
adapta felului tău dc-a fi decât confortul meu relativ, Per­
soana care se gândeşte chiar în clipa asta la Antonclla e aceeaşi
persoană cu care m-am măritat la Invemess şi totuna cu băie­
ţelul care priveşte lumea cu ochi mari din fotografia de pe
comodă. îl iubesc şi refuz sa cred lucruri rele despre el, indife­
rent cât m-ar tulbura uneori gândurile lui. Eşti prietenul meu
cel mai bun şi vreau să-ţi cunosc mintea şi să ajung să mă
împac cu toate ramificaţiile ei stranii. N-o să reuşesc niciodată
să fac sau să fiu tot ce vrei - şi nici invers dar mi-ar plăcea
să cred că putem fi tipul de oameni care îşi spun unii altora
cine sunt de fapt. Alternativa înseamnă tăcere şi minciuni,
care sunt adevăraţii duşmani ai iubirii9.
Sau, dimpotrivă, ar fi putut dezvălui vulnerabilitatea care
s-a aflat tot timpul in spatele iritabilitâţii ci: „Aş vrea să pot
fi totul pentru tine. Aş vrea să nu simţi asemenea nevoi care
n-au dc-a face cu persoana mea. Bineînţeles, nu cred că
fanteziile tale despre Antonella sunt respingătoare; pur şi
simplu vreau să nu existe - niciodată - acel altcineva ima­
ginat. Ştiu că-i o nebunie, dar ce-mi doresc cel mai mult e
să fiu In stare să te satisfac doar eu“ .
In viaţa reală, Rabih n-a vorbit, iar Kirsten n-a ascultat.
In schimb, s-au dus la film şi au petrecut o scară cum nu se
poate mai plăcută. Cu toate acestea, în sala motoarelor din
relaţia lor începuse deja să clipească semnalul dc avarie.

Tocmaifap tu l că nu mai auzim marc lucru de la partenerul

nostru care să ne înspăimânte, să ne şocheze sau să ne dezguste
a r trebui să ne îngrijoreze, căci s-ar putea săfie semnul cel mai
sigur că suntem minţiţi cu delicateţe sau că suntem feriţi de

80
imaginaţia celuilalt, fie din cumsecădenie, fie din teama emoţio­
nantă de-a ne pierde iubirea. Asta ar putea să însemne că, in
ciuda propriibr noastre impulsuri, ne-am închis urechile in faţa
informaţiilor care nu reuţesc să se conformeze speranţelor noastre,
care, prin urmare, vor f i puse de-acum încolo intr-un pericol
ţi mai mare.

Rabih se resemnează cu postura celui înţeles doar parţial

ţi, în mod inconştient, cu postura celui care îşi învinovăţeşte
soţia că n-a acceptat acele aspecte ale Brii lui pe care n-arc
curaj să i le explice. în ce-o priveşte, Kirsten preferă să nu aibă
niciodată curajul să-şi întrebe soţul ce se petrece de-adevă-
ratelea în mintea lui sexuală, dincolo de rolul care-i revine
ei, şi decide să nu analizeze foarte atent motivele pentru care
ii este atât de frică să afle mai multe.
Cât despre subiectul cu părul negru ca pana corbului din
fantezia lui Rabih, numele său nu mai apare multă vreme
în conversaţiile dintre soţi, până când Kirsten se întoarce
intr-o zi după ce-a băut o cafea la Brioschi Cafe şi aduce
veşti. Antonclla s-a mutat în nord ca să lucreze ca reccpţio-
nistă-şda la un mic hotel de lux din Argyll, pe coasta vestică,
şi s-a îndrăgostit lulea de una dintre menajerele de acolo, o
tânără olandeză cu care - spre marea surpriză a părinţilor la
început şi spre marea lor bucurie la final - are de gând să se
căsătorească peste câteva luni, într-o ceremonie fastuoasă,
în oraşul Apeldoorn. Rabih primeşte informaţiile simulând
aproape convingător indiferenţa totală. A ales iubirea In
dauna libidoului.
 Transfcranţâ

După doi ani de căsnicie, slujba lui Rabih rămâne nesi­

guri, vulnerabilă din cauza fluxului aritmie al comenzilor şi
a rizgândirilor bruşte ale clienţilor. Aşa că e din cale-afară
de mulţumit la începutul lui ianuarie, când Arma câştigă un
contract important şi pe termen lung peste graniţă, în Anglia,
mai precis în South Shields, un oraş care încearcă să supravie­
ţuiască, aflat la sud-est de Edinburgh, la două ore şi jumătate
de mers cu trenul. Misiunea este să transforme zona cheiului
şi o adunătură de hale industriale abandonate într-un parc,
un restaurant şi un muzeu care să găzduiască un artefact
maritim local, The Tyne%a doua barcă de salvare din Anglia
ca vechime. Ewen îl întreabă pe Rabih dacă vrea să coordo­
neze proiectul - o onoare deosebita, dar în acelaşi timp una
care înseamnă că, timp de o jumătate de an, va trebui să pe­
treacă uei nopţi pe lună departe dc Kirstcn. Bugetul e redus,
aşa că Rabih se instalează la Premier Inn din South Shields,
un stabiliment cu preţuri destul dc mici, făcut sendviş între
o închisoare de femei şi un depozit de mărfuri. Seara mănâncă
singur la Taybarns, restaurantul hotelului, unde o bucată
de costiţă afumată luceşte sub lămpile din zona de tranşare.
în timpul celei de-a doua vizite acolo, autorităţile locale
o dau cotită cu privire la tot felul de probleme. Toţi sunt prea
îngroziţi ca să ia decizii importante, iar întârzierile sunt puse
pe seama mai multor reglementări imposibil de înţeles; e
un miracol până şi faptul că au reuşit să ajungă până aici.

82
In asemenea momente, lui Rabih începe să-i zvâcnească o
venă la gât. Puţin după ora nouă, plimbându-se pe mocheta
sintetică in şosete, o sună pe Kirsten din camera lui în tonuri
de castaniu şi violet. „Tedde14, o salută el. „încă o zi de şedinţe
timpitoare şi de idioţi de la primărie care fac probleme fără
motiv. Mi-c tare dor de tine. Aş da bani grei să mă ţii un
pic în braţe.** Urmează o pauză (el arc impresia că aude kilo­
metrii care-i despart), după care ea îi spune cu o voce neutri
că trebuie să-şi treacă numele pe poliţa de asigurare a maşinii
până la 1 martie, adăugând ci vecinul lor vrea să stea de vorbă
cu ei despre burlan, cel dinspre grădină - moment în care
Rabih repetă, blând, dar ferm, câ-i e dor de ea şi că ar vrea să
Re împreună. în Edinburgh, Kirsten stă încolăcită la un capăt
al canapelei, capătul „luiu, îmbrăcată cu puloverul lui şi
ţinând în poala un bol cu ton şi o felie de pâine prăjită. Tace
din nou, iar când îi răspunde lui Rabih o (ace cu un „da“ sec,
care sună gospodăreşte. E păcat că n-o vede cum se strădu­
ieşte să nu plângă.
Şi nu c prima situaţie de acest fel. Ceva cam la fel de glacial
s-a întâmplat ultima dată când Rabih a fost aici, şi altă dată
când a plecat în Danemarca la o conferinţă. Arunci a acuzat-o
că se poartă ciudat la telefon. Acum e doar jignit. N -a făcut
decât să pledeze rezonabil pentru căldură, şi iată-i pe amândoi
părând dintr-odata în impas. Rabih se uită pe fereastră la
închisoarea de vizavi. Ori de câte ori pleacă, i se pare că ea
încearcă să mărească distanţa concretă dintre ei, pe uscat sau
pe apă. îşi doreşte să găsească o calc prin care să ajungă la ea
şi se întreabă ce-ar fi putut s-o facă să devină atât de distantă
şi de greu disponibilă. Nici Kirsten nu ştie prea bine. Se uită
cu ochii înlăcrimaţi la scoarţa unui copac bătrân şi bătut de
vremuri din dreptul ferestrei, gândindu-se cu o concentrare
ieşită din comun la un dosar pe care trebuie neapărat să-l
ducă la serviciu a doua zi.

83
 Structura se prezintă cam în felul următor: o situaţie sau
o remarcă aparent banală declanşează din partea unuia dintre
partenerii din cuplu o reacţie care nu pare intru totul legitimă,
fiindcă e neobişnuit de plină de enervare sau nelinişte, de irita-
bilitate sau răceală, de panică sau reproş Persoana aflată la p ri­
mire e buimăcită: în fond, n-a fost nimic altceva decât dorinţa
unui rămas-bun afoctuos, una sau două farfurii lăsate nespălate
în chiuvetă, o glum iţă pe seama celuilalt sau o întârziere de
câteva minute. Şi-atunci, de unde şi până unde reacţia asta
stranie şi întru câtva exagerată?
Comportamentul e ilogic dacă încerci să-l înţelegi în funcţie
defaptele ca atare. E ca şi cum un aspect a l scenariului defa ţă
şi-ar lua energia dintr-o altă sursă, ca şi cum ar declanşa fă ră
să-şi dea seama un tipar de comportament pe care persoana
cealaltă l-a pus pentru prim a dată în joc cu mult timp în urmă,
ca să preîntâmpine o anumită ameninţare, care a fost rcevocată
acum subconştient. Cel care a avut reacţia exagerată e răspun­
zător, cu un termen luat din psihologie, de „transferanţa " unei
emoţii din trecut asupra cuiva din prezent - care poate că n-o
merită intru totul
în mod ciudat, minţile noastre nu se pricep mereu să-şi dea
seama în ce eră se află. Tresar cam uşor, ca un om care a fost
cândva victima unei spargeri, iar acum ţine o arm ă pe noptieră
şi se trezeşte speriat la fiecare foşnet.
Lucrul ţi mai rău pentru cei iubiţi care se găsesc in apropiere
este că oamenii prinşi în capcana transforanţei nu au nici o moda­
litate uşoară prin care să ştie - şi cu atât mai puţin să explice -
ce pun la cale; ei p u r şi simplu sim t că reacţia pe care-o au este
cum nu se poate m ai adecvată situaţiei. S-ar putea ca parte­
nerii lor, pe de altă parte, să ajungă la o concluzie diferită şi mai
puţin măgulitoare, şi anume că au de-a face cu nişte oameni
ciudaţi, ba poate chiar puţin nebuni.

84
 Tacă! lui Kirsten o părăseşte când are şapte ani. Pleacă
de acasă fără vreun avertisment sau explicaţie. Chiar în ziua
dinaintea plecării se joacă de-a cămila pe parchetul din sufra­
gerie şi o cară în spinare în jurul canapelei şi fotoliilor. înainte
de culcare, îi citeşte dintr-o carte germană de poveşti popu­
lare despre copii singuri şi mame vitrege ticăloase, despre magic
şi pierdere. îi spune că sunt doar poveşti. Şi pe urmă dispare.
Ar fi putut să existe multe reacţii. A ei e să nu simtă.
Nu-şi permite s-o fjuă. Doar îi merge grozav, asta spune toata
lumea - profesorii, cele două mă tuşi, consilierul la care se
duce de la o vreme. La şcoală chiar are rezultate mai bune.
însă pe dinăuntru nici nu poate R vorba de gestionarea situa­
ţiei: ai nevoie de o anumită forţă ca să plângi, de încrederea
că până la urmă o să-ţi poţi stăvili lacrimile. Ea nu-şi îngăduie
luxul de-a se simţi un pic tristă. Pericolul e că s-ar putea face
ţăndări şi că pe urmă n-ar şti cum sa se recompună. C a să îm­
piedice aşa ceva, îşi cauterizează rănile, cum se pricepe mai
bine, încă de pe la şapte ani.
Acum poate să iubească (în felul d), dar lucrul pe care nu-1
suportă e să-i Re prea dor de cineva, chiar dacă acel cineva
se găseşte undeva în sud-est, într-un oraş aflat la două ore
distanţă, şi chiar dacă ştie precis că o se întoarcă acasă peste
câteva zile, cu trenul de 18.22.
Dar bineînţeles că nu poate să explice şi nici măcar să înţe­
leagă acest obicei. Iar asta n-o face simpatică acasă. Ideal ar
fi să aibă la dispoziţie un spirit păzitor cu puteri fermecate,
care să oprească totul în loc chiar când Rabih începe sa se
enerveze, pentru ca dupiă aceea să-l scoată pe furiş din hotelul
ieftin şi să-l ducă pe sus, prin norii groşi din stratul inferior
al atmosferei, spre Invernessul din urmă cu douăzeci şi cinci
de ani, unde ar putea să se uite pe fereastra unei căsuţe şi în
dormitorul mic în care o fetiţă îmbrăcată cu o pijama care imită
o blană de urs stă la masă şi colorează pătrarele de pe o foaie

85
mare de hârtie, încercând să n-o ia razna şi cu mintea golită
din cauza unei amărăciuni prea copleşitoare ca s-o recunoască.
Dacă Rabih ar vedea această imagine a suferinţei stoice
a lui Kirsten, compasiunea lui ar fi firească. Ar înţelege moti­
vele înduioşătoare ale atitudinii ei distante şi şi-ar suprima
imediat propria durere ca să-i ofere o tandră alinare şi com­
pătimire.
Cum însă nu există nici un spirit care să aştepte şi să ve­
gheze, şi prin urmare nici o poveste sensibilă şi mişcătoare
care să ilumineze trecutul lui Kirsten la momentul oportun,
lui Rabih nu-i rămâne decât să încerce să-şi explice reacţia
ei lipsită de afecţiune - o provocare care trezeşte în el o tenta­
ţie previzibil irezistibilă de-a judeca şi de-a se simţi jignit.

Acţionam prea des pe baza unor scenarii produse de crizele

de demult, pe care aproape că le-am uitat. Ne comportăm con­
form unei logici arhaice care acum ne scapă, urmărind un sens
pe care nu putem să-l desluşim cum se cuvine celor de care depin­
dem cel mai mult. Eposibil să ne luptăm ca să ştim in ce perioadă
a vieţii noastre ne găsim, cu cine avem de-a face de fap t şi ce
fe l de comportament se cuvine să avem fa ţă de persoana din
fa ţa noastră. Putem f i nişte însoţitori destul de complicaţi.

Rabih nu diferă atât dc mult de soţia lui. Şi el interpre­

tează constant prezentul prin distorsionaţi ale propriului trecut
şi este mişcat de impulsuri demodate şi excentrice, pe care
nu Ie poate explica nici sieşi, nici lui Kirsten.
Ce înseamnă, de exemplu, să vii acasă de la biroul din
Edinburgh şi să găseşti un maldăr dc haine în vestibul, pe
care Kirsten a vrut să le ducă la curăţat, pentru ca pe urmă
să uite dc ele şi să spună că Ic va duce peste câteva zile?
Pentru Rabih există un răspuns prompt şi înşelător că
acesta este începutul haosului de care se teme şi că poare

86
Kirsren a procedat dinadins aşa ca să-l tulbure şi să-l jignească.
Incapabil să-i urmeze sfatul şi să lase maldărul acolo până
a doua zi, ia hainele (la şapte scara), iar după ce se întoarce
mai petrece o jumătate de oră dereticând zgomotos prin res­
tul apartamentului şi făcând marc caz de dezordinea din
sertarul cu tacâmuri.
„Haosul" ocupă un loc important in mintea lui Rabih.
Mult mai repede decât era cazul, inconştientul lui face o
legătură între mărunţişurile care nu arată bine în prezent şi
lucrurile foarte importante care nu arătau bine in trecut, cum
ar fi faţada ciuruită a hotelului Intercontinental Phoenicia,
pe care o vedea din dormitor, ambasada americană bombar­
dată pe lângă care trecea în fiecare dimineaţă, graffitiurde
cu conţinut criminal care apăreau în mod obişnuit pe zidul
şcolii, certurile cu ţipete dintre mama şi tatăl lui noaptea
târziu. Cu o claritate deplină, vede şi astăzi forma neagră a
vasului cipriot cu refugiaţi care i-a scos intr-un târziu pe cl
şi pe părinţii lui din oraş intr-o noapte întunecoasă de ianua­
rie şi apartamentul despre care a auzit mai târziu că fusese
prădat şi că acum adăpostea o familie de luptători druzi (din
câte ştia, camera lui servea ca depozit de muniţii). Există o
mare doză de istorie în isteria lui.
în prezent, se prea poate ca Rabih să trăiască într-unul
dintre locurile cele mai sigure şi mai liniştite ale globului,
cu o soţie care e funciarmentc cumsecade şt cu totul de partea
lui, dar, în mintea lui, Beirutul, războiul şi aspectele cele mai
crude ale firii omeneşti rămân pentru totdeauna ameninţări
din afara câmpului său vizual, gata oricând sâ-i nuanţeze felul
cum interpretează semnificaţia unui maldăr de haine sau
relativa dezordine din sertarul cu tacâmuri.

Când minţile noastre sunt implicate în transfrranţâ, ne pier­

dem capacitatea de-a da credit oamenilor ţi lucrurilor; trecem

87
rapid ţi anxios la cele mai neplăcute concluzii pe care ne-a împu­
ternicit să le tragem trecutul.
Din păcate, recunoaştereafaptului că e posibil să ne alimen­
tăm din confuziile trecutului ca să forţăm o interpretare a ceea
ce se întâmplă acum pare degradantă ţi destul de umilitoare:
bineînţeles că ne dăm seama de diferenţa dintre partenerul nostru
ţi un părinte dezamăgitor, dintre scurta întârziere a soţului şi
abandonul permanent a l tatălui, dintre nişte rufe murdare ţi
un război civiL
Fetid in care ne repatriem emoţiile devine una dintre misiu­
nile cele mai delicate ţi mai necesare ale iubirii. A accepta riscu­
rile transferanţei înseamnă a pune compasiunea ţi înţelegerea
m ai presus de iritare ţi judecare. D oi oameni îţi pot da seama
că e posibil ca puseurile de nelinişte sau de ostilitate să nu fie
provocate întotdeauna in mod direct de ei, ceea ce înseamnă
că n-ar trebui să fie întâmpinate mereu cu furie sau cu un orgo­
liu rănit. Zbârlirea ţi reflexul de-a condamna pot să facă loc
compasiunii.

Când se întoarce din călătoria în Anglia, Rabih o găseşte

pe Kirsten revenită la câteva dintre obiceiurile cărora ti se
deda când trăia singuri. A băut o berc cât timp a făcut baie
şi a mâncat un bol de cereale în pat. însă nu trece mult şi
dorinţa reciprocă şi capacitatea de apropiere se fac simţite
din nou. împăcarea începe, ca de multe ori, cu o glumiţi care
pune degetul pe anxietatea subterană.
— lartâ-mâ că te-am întrerupt, doamnă Khan, dar am
impresia că locuiam şi eu aici, spune Rabih.
— Nici vorbă. Cauţi, probabil, apartamentul 34A, iar
ăsta e 345, după cum vezi...
— Cred că ne-am şi căsătorit cândva. Ţ ii minte? Ala
dc-acolo, din colţ, c Dobbic, copilul nostru. E foarte tăcut.
Leit maică-sa.

88
 — îmi parc rău, Rabih, spune Kirsten, devenind serioasă.
Mă fac scorpie când nu mai eşti aici, Parc-aş încerca să te
pedepsesc fiindcă pleci de lângă mine, ceea ce c ridicol, fiindcă
nu faci decât să-ncerci să plăteşti ipoteca, lartă-mâ. Uneori
parca o iau pe mirişte.
Cuvintele lui Kirsten au efectul unui balsam care vindecă
pe loc. Rabih e năpădit de iubire pentru soţia lui vag incoe­
rentă şi foarte nesigură pe sine. Discernământul ei e cel mai
frumos cadou de întoarcere pe care ar fi putut să i-( facă şi
cea mai bună garanţie a trâiniciei iubirii lor. Nici el, nici ea
nu trebuie să fie perfecţi, se gândeşte Rabih; e nevoie doar
să-şi dea din când în când câtc-un semn care să arate că ştiu
că uneori e greu de trăit cu ei.

Nu e nevoie să fim constant rezonabili ca să avem relaţii

bune; lucrul pe care trebuie să-l stăpânim este capacitatea de-a
recunoaşte uneori cu detaşare că se poate ca, din anumite puncte
ele vedere, să fim întru câtva nebuni.
 Vinovăţie universală
i

Pentru a treia aniversare a căsătoriei, Rabih o surprinde

pe Kirsten cu un weekend la Praga. Stau într-un hotel mic
de lângă Catedrala Sfinţilor Chirii şi Metodiu, îşi fâc foto­
grafii pe Podul Carol, vorbesc despre viaţa de acasă, se gân­
desc la cât de repede trec anii şi vizitează Palatul Sternberg,
ca să ia contact cu arta europeană timpurie. Acolo, Kirsten
se opreşte în faţa unei mici Fecioare cu Pruncul din secolul
al XV U ea.
— £ groaznic ce s-a întâmplat cu copilaşul ei adorabil
până la urmă - cum să treci peste aşa ceva? se întreabă ea
gânditoare.
Are un fel atrăgător, îşi spune Rabih, de-a se gândi ia lu­
cruri elementare, pe care le pune într-o lumină nouă. Pentru
ea, tabloul nu este obiectul unei analize savante şi minuţioase;
în schimb, este o prefigurare a celei mai mari tragedii prin
care poate trece un părinte, iar în acest fel obţine din partea
ei o compasiune la fel de vie şi de imediată ca aceea pe care
i-ar arăta-o cuiva al cărui băiat tocmai a murit într-un acci­
dent de motocicletă în drum spre Fort William.
Kirsten vrea neapărat să viziteze Grădina Zoologică din
Praga. A trecut mult timp de când s-au aflat - şi el, şi ea -
în apropierea vreunui animal, cu posibila excepţie a vreunei
pisici sau a vreunui câine. Primul lor gând se leagă de cât
de ciudat arată toţi pensionarii grădinii —cămila, de pildă,
cu gâtul ei în formă de U, cu cele două piramide dorsale

90
îmblănite, cu genele care par înmuiate în rimei şi cu dinţii
galbeni, mari şi strâmbi. Dincr-o broşură gratuită, ei află
următoarele: cămilele rezistă zece zile în deşert fara să bea
apă; cocoaşele lor nu sunt umplute cu apă, cum spune înţe­
lepciunea populară, ci cu grăsime; genele au rolul de-a le
proteja pupilele în timpul furtunilor de nisip; în fine, ficatul
şi rinichii lor extrag fiecare strop de umezeală din mâncarea
pe care-o mănâncă, motiv pentru care bălegarul lor e uscat
şi compact.
Animalele diferă între ele fiindcă au evoluat crescând în
medii cu totul aparte, spune în continuare broşura. De aceea
uriaşul şobolan zburător malgaş are urechi atât de mari şi
picioarele din spate atât de puternice, iar somnul cu coadă
roşie din Amazon are o fâşie de culoarea nisipului pe abdo­
men care funcţionează drept camuflaj.
— Bineînţeles, intervine Kirsten, dar formele astea de
adaptare nu prea îţi mai sunt de folos când noul habitat e
Grădina Zoologică din Praga, unde locuieşti într-o cameră
de hotel cu ziduri de beton, în care ţi se servesc trei mese pe
zi printr-o trapă şi unde singurii care se distrează sunt turiştii.
N u faci decât să te-ngraşi şi să devii irascibil, ca amărâtul
ăla de urangutan portocaliu şi melancolic, menit vieţii în
pădurile din Borneo, care nu se simte foarte bine aici.
— Dar poate ca şi oamenii sunt la fel., adaugă Rabih, puţin
descumpănit de faptul că un hominid primeşte atât de multă
compasiune din partea soţiei lui. Şi noi suntem dominaţi de
lucruri care probabil că erau foarte normale când se mani­
festau pe câmpiile din Africa şi care, totuşi, acum ne fac numai
probleme.
— Ce fel de lucruri?
—-Să fii cu urechea ciulită la zgomotele din noapte, lucru
care acum nu ne lasă să dormim când se declanşează vreo
alarma de maşină. Sau să te îndopi cu dulciuri, ceea ce acum

91
doar ne-ar îngrăşa, dacă ne gândim câte tentaţii există. Sau
sa te simţi aproape obligat să te uiţi la picioarele străinelor
de pe străzile din Praga, ceea ce ne enervează ţi ne jigneşte
partenerele...
— Domnule Khan! Să te foloseşti de Darwin ca să-ţi
plângi de milă că nu ai şapte neveste şi încă o îngheţată...
£ târziu duminică seara când aterizează în sfârşit, epuizaţi,
pe aeroportul din Edinburgh. Geamantanul Iui Kirsten e
al doilea care iese pe banda de bagaje. Rabih nu e atât de noro­
cos ţi, cât aşteaptă, stau amândoi pe o bancă din faţa unui
stand cu sendvişuri închis. £ neobişnuit de caid pentru această
perioadă a anului, iar Kirsten se întreabă intr-o doară cum
o să fie vremea mâine. Rabih îşi scoate telefonul şi caută.
O maximă de 17° C şi soare toată ziua: remarcabil. Chiar
atunci îţi vede bagajul pe bandă, se duce să-l ia ţi-l suie şi
pe el în cărucior. Se urcă în autobuzul care-i duce înapoi în
centrul oraşului cu puţin înainte de miezul nopţii. Pretutin­
deni în jur, alţi pasageri la fel de obosiţi sunt cufundaţi în
gânduri sau moţâie. Amintindu-şi brusc c i trebuie sâ-i tri­
mită un SMS unui coleg, Rabih îşi vâră mâna în buzunarul
drept al hainei ca să scoată telefonul, pe urmă sc uită în buzu­
narul stâng, iar apoi se ridică un pic de pe scaun ca să se
caute în buzunarele pantalonilor.
— Mi-ai luat tu telefonul? o întreabă pe Kirsten cu un
glas agitat.
Ea doarme şi sc trezeşte cu un tresărit.
— N u, nici vorbă, dragule. D e ce ţi l-aş lua?
Se strecoară pe lângă ea şi caută în compartimentul pentru
bagaje, de unde îşi dă jos geamantanul ţi cotrobăie prin buzu­
narul lui exterior. Iţi dă seama treptat de o realitate nefericita:
i-a dispărut telefonul şi, odată cu el, întregul lui sistem de
comunicare cu lumea.
— Probabil că ţi l-a furat cineva în zona dc ridicare a baga­
jelor, observa Kirsten. Sau poate că l-ai uitat undeva. Bietul

92
de tind Putem sa sunăm la aeroport mâine-dimineaţâ la
prima oră şi să aflăm dacă l-a predat cineva. Dar oricum arc
asigurare. E uimitor că n-a mai păţit-o nici unul dintre noi
pân-acum.
însă Rabih nu înţelege ce e atât de uimitor.
— Poţi să foloseşti telefonul meu dacă vrei să vezi ceva,
adaugă Kirsten pe un ton jovial.
Rabih e furios. E începutul unui coşmar administrativ.
O să fie făcut să aştepte ore-n şir de o scrie de central işti,
după care o să trebuiască să dezgroape tot felul de hârţoage
şi să completeze formulare. Partea ciudată e că furia lui nu
se îndreaptă totuşi doar împotriva propriei sale pierderi; o
parte din ea pare să-şi fi croit drum şi spre soţie. în fond, ca
a pomenit prima de vreme, ceea ce l-a făcut să verifice prog­
noza meteo, fără de care poate că ar fi avut bine mersi telefo­
nul în buzunar. Mai mult, atitudinea calmă şi înţelegătoare
a lui Kirsten nu face decât să scoată In evidenţă cât de lipsită
de griji şi de norocoasă e in comparaţie cu el. Pe când auto­
buzul se îndreaptă spre Waverlcy Bridge, Rabih arc revelaţia
unui amănunt logic importam: într-un fel, durerea, deran­
jul şi frecuşurile sunt, fără excepţie, din cauza ei. Ea trebuie
arătată cu degetul pentru tot, inclusiv pentru durerea de cap
care-i prinde acum tâmplele ca într-o menghină. îi întoarce
spatele şi bombăne „Am ştiut de la-nceput că n-ar fi trebuit
să facem excursia asta tâmpită şi inutilă**, ceea ce parc o moda­
litate tristă şi destul de nedreaptă de-a rezuma sărbătorirea
unei zile importante.
N u toată lumea ar subscrie legăturii pe care tocmai a
făcut-o Rabih şi nici nu s-ar solidariza cu el. Kirsten nu s-a
angajat ca paznic al telefonului mobil al soţului şi nu e nici­
decum răspunzătoare pentru toate aspectele din viaţa acestei
primate adulte. însă lui Rabih toată povestea i se pare, în mod
curios, logică. N u pentru prima dară, totul este, într-un fel
sau altul, din vina soţiei lui.

93
 Dintre toate temeiurile iubirii. cel m ai superficial iraţional,
imatur, lamentabil, ţi cu toate acestea, cel m ai obiţnuit este
acela că persoana de care ne-am legat prin căsătorie nu numai
că e centrul existenţei noastre emoţionale, ci ţi răspunde—drept
urmare, ţi totuţi intr-un fe l care efoarte straniu, obiectiv nesă­
nătos ţi profund nedrept —de tot ce ni se întâmpla, bun sau
rău. în asta constă privilegiul bizar ţi pervers a l iubirii.

Tor ea a fose „de vină“, de-a lungul anilor, că el a alunecat

în zăpadă, că şi-a pierdut cheile, că trenul de Glasgow s-a
defectat, că a fost amendat pentru viteză excesivă, că are o
etichetă care-i provoacă mâncărimi pe cămaşa cea nouă, că
maşina de spălat nu se mai goleşte cum trebuie, că nu practici
arhitectura Ia standardele la care visase, că noii lui vecini
ascultă muzică tare până noaptea târziu şi că ei doi nu prea
se mai distrează. Trebuie subliniat, pe de altă parte, că lista
lui Kirsten face parte din aceeaşi categorie şi nu e cu nimic
mai scurtă sau mai rezonabilă: Rabih e de vină că ea nu-şi
vede mama îndeajuns, că i se rup constant ciorapii, că prie­
tena ei Gina n-o caută deloc, că e obosită tot timpul, că i-a
dispărut unghicra şi că ei doi nu prea se mai distrează...

Lumea ne supără, ne dezamăgeşte, nefrustrează ţi ne răneşte

în nenumăratefeluri la totpasul. Ne amână, ne respinge fo rtu ­
rile creatoare, ne sare de la avansări, ii răsplăteşte pe idioţi
ţi ne izbeşte am biţiile de ţărmurile ei mohorâte ţi implacabile.
Şi, aproape invariabil, nu ne putem plânge de nimic. E prea
greu să încerci să stabileşti cine-ar putea f i cu adevărat de vină;
ţi prea periculos să te plângi chiar ţi atunci când o ştim cu adevă­
rat (ca nu cumva să fim daţi afară sau să se râdă de noi).
Există o singură persoană căreia îi putem prezenta catalo­
gul nostru de plângeri, o singură persoană care poate prim i toată
fu ria noastră cumulată fa ţă de nedreptăţile şi imperfecţiunile

94
vieţilor noastre. Bineînţeles, este culmea absurdului să dăm vina
tocmai pe această persoană. Asta însă ar însemna să înţelegem
regulile după care operează iubirea. Tocmai din cauză că nu
putem ţipa la forţele care sunt cu adevărat răspunzătoare, ne
supărăm pe cei despre care suntem siguri că vor accepta cel m ai
bine să-i învinovăţim. N e râfuim cu oamenii cei mai cumse­
cade, cei mai înţelegători fi cei mai loiali de lângă noi, pe cei
despre care putem f i convinţi că nu ne-au focut rău, dar care
ne rămân alături in timp ce noi îi brufiuluim fă ră milă.
Acuzaţiile pe care le îndreptăm împotriva celor pe care-i
iubim nu au nici un fol de logică. N-am spune lucruri atât de
nedrepte nimănui altcuiva de pe pământ. însă reproşurile noastre
sunt oform ă ciudată de intimitate ţi de încredere, un simptom
a l iubirii inseţi, ţi, în felu l tipicfiecăruia dintre noi, o manifes­
tare pervertită a implicării. în timp ce-i putem spune ceva rezo­
nabil ţi politicos oricărui străin, doar in prezenţa persoanei
iubite credem din toată inim a că avem îndrăzneala de-a f i
extravagant ţi nemărginit de nerezonabil.

La câteva săptămâni după întoarcerea de la Praga, apare

o problemă nouă şi mult mai mare. Şeful lui Rabih, Ewen,
face o şedinţă cu angajaţii. După opt luni bunicele, iar începe
să nu prea mai fie de lucru, mărturiseşte cl. N-o să poată
rămâne toţi cei care lucrează în prezent la firmă, asta, bineîn­
ţeles, dacă n-o să apară imediat un proiect senzaţional. După
şedinţă, pe coridor, Ewen îl ia deoparte pe Rabih.
— Sunt convins că înţelegi, îi spune d. Nu e nimic perso­
nal. Eşti un om bun, Rabih.
Zău aşa, oamenii care au dc gând să te dea afară ar trebui
să aibă decenţa şi curajul de-a nu vrea să ţi se facă plăcuţi,
chibzuieşte Rabih.
Ameninţarea şomajului îi aruncă în posomoreali şi neli­
nişte. Ar fi al naibii de greu să-şi găsească altceva de lucru

95
în oraşul ăsta, şi o ştie şi el. Probabil c-ar trebui sa se mute,
dar atunci ce-ar face Kirstcn? E în pericol sâ dea greş în
răspunderile elementare de soţ. Ce nebunie a fost, cu toţi
aceşti ani în urmă, să-şi închipuie că ar putea să aibă o carieră
care să îmbine stabilitatea financiară cu împlinirea creatoare.
A fost un amestec de infantilism şi i rase ib iii tare, aşa cum îl
lăsase să înţeleagă întotdeauna tatăl lui.
Astăzi drumul spre casă îl duce pe la Catedrala Roma-
no-Catolică St. Mary. N-a intrat niciodată - faţada i s-a părut
dintotdeauna mohorâtă şi neprimitoare, cum au atâtea con­
strucţii gotice dar tulburarea şi starea de panică îl fac să
arunce o privire şi sa se oprească într-o nişă din apropierea
naosului, in faţa unei picturi mari a Fecioarei Maria, carc-l
priveşte cu ochi trişti şi buni. Ceva din compasiunea ei îl
atinge, ca şi cum ar şti de Ewen Frank şi de faptul că nu mai
au de lucru la firmă şi-ar vrea să-l asigure de încrederea
statornică pe care-o are în el. Simte că i se umplu ochii de
lacrimi la contrastul dintre faptele provocatoare ale vieţii lui
adulte şi bunătatea şi tandreţea din expresia acestei femei.
Pare că înţelege, dar nu condamnă. Se miră când se uită la
ceas şi îşi dă seama că a trecut un sfert de oră. E un fel dc
nebunie, acceptă el, ca un ateu de origine musulmană să se
găsească intr-o capelă tivită cu lumânări, lângă portretul unei
divinităţi străine, căreia vrea să-i ofere lacrimile şi deruta lui.
Şi totuşi, are puţine variante, dat fiind că nu mai sunt foarte
mulţi oameni care au încredere în el. Principala povară a
răspunderii a căzut pe umerii soţiei lui, iar asta înseamnă
să ceri foarte mult de la un muritor obişnuit şi necanonizat.
Acasă, Kirsten a pregătit la cină o salată de dovlecei, busu­
ioc şi brânză feta, după o reţetă a lui. Vrea sâ ştie toate am ă­
nuntele despre criza de la serviciu. C ând i-a adus Ewen la
cunoştinţă? Cum s-a exprimat? Cum au reacţionat ceilalţi?
O sâ aibă loc încă o şedinţă în scurt timp? Rabih începe să
răspundă, însă pe urmă cedează.

96
 -- De ce-ţi pasă de toate lucrurile astea mărunte? E un
mare rahat, şi nimic altceva.
îşi aruncă şervetul şi începe să se plimbe prin cameră.
Kintcn vrea o relatare pas cu pas fiindcă ăsta e felul in
care face faţă anxietăţii: se agaţă de fapte şi le aranjează. N u
vrea să arate direct cât c de îngrijorată. Stilul ei implică ati­
tudinea rezervată şi axarea pe latura administrativă. Rabih
vrea să urle sau să spargă ceva. îşi observă soţia frumoasă şi
cumsecade, pentru care a devenit o povară constantă. Au de
cel puţin opt ori pe an scene care seamănă un pic cu cea de
azi, când în lume se întâmplă dezastre pe care Rabih Ic aduce
înapoi în cămin şi le pune pe toate grămadă în faţa lui Kirsten.
Ea se opreşte lângă el, în faţa şemineului, îi ia mâinile
într-ale ei şi-i spune călduros şi sincer „O să fie bine", ceea
ce ştiu amândoi că s-ar putea să nu fie adevărat.

Avem asemenea pretenfii de la partenerii noştri, ţi devenim

atât de nerezonabili în prezenţa lor, fiindcă avem încredere că
o persoană care înţelege părţile întunecate din m i ţi a cărei pre­
zenţă alină atât de multe dintre durerile noastre trebuie să
fie, intr-un fel, capabilă să rezolve tot ce ţine de vieţile noastre.
Exagerăm puterile celuilalt intr-un omagiu destul de curios —
auzit tn viaţa adultă de câteva decenii încoace - ţi care seamănă
cu uluirea copilului în fa ţa puterilor aparent miraculoase ale
părinţilor.

Lui Rabih ccl de şase ani, mama lui i se părea aproape ca

o zeiţă; putea să-i găsească ursuleţul de jucărie când se pier­
dea, avea grijă întotdeauna să aibă ciocolata cu lapte preferată
în frigider, îi dădea haine curate în fiecare dimineaţă, stătea
cu el în pat şi-i explica de ce ţipase tatăl lui, ştia cum să ţină
pământul în jurul axei...
Şi Rabih, şi Kirsten au învăţat cum să-şi liniştească eurile
de copii anxioşi ascunse înăuntrul partenerilor lor adulţi. De

97
aceea se iubesc unul pe celălalt. Insa în acest proces ei au
moştenit, fără să-şi dea seama, şi ceva din încrederea pericu­
loasă, nedreapcă şi minunat dc naivă pe care o au copiii în
părinţi. O parte primitivă din adulţii Rabih şi Kirsten insistă
că persoanele iubite trebuie să controleze mult mai mult din
lume decât orice altă fiinţă omenească implicată înrr-o relaţie
adultă, ceea ce produce atât de multă furie şi frustrare când
problemele se încăpăţânează totuşi să apară.
Kirsten îl ia în braţe pe Rabih.
—• Dac-aş putea să fac ceva, aş face, spune ea, iar Rabih
o priveşte trist şi binevoitor, recunoscând parcă pentru prima
dată singurătatea esenţială pe care o are de înfruntat şi la care
iubirea nu poate ajunge deloc.
N u e supărat pe ea; a căzut pradă panicii şi e stors de
ceea ce se întâmplă. C a să fie un soţ mai bun, îşi dă el seama,
va trebui să înveţe s-o încarce mai puţin cu speranţe greşite
şi distrugătoare pe femeia care-1 iubeşte. Va trebui să fie mai
pregătit să se aştepte ca, atunci când va conta cu adevărat, să
fie singur-singurel.
 Predare si învăţare
> i

Rabih îşi păstrează postul, deşi adevărata siguranţă rămâne

imprecisa. Cei mai mulţi dintre prietenii lui şi ai lui Kirsten
se căsătoresc şi încep să aibă copii, iar viaţa lor socială ajunge
să se concentreze din ce în ce mai mult în jurul altor perechi.
Sunt câteva —şase-şapte, nu mai multe —cu care se văd prin
rotaţie, de obicei acasă la unii dintre ei, unde iau cina, sau
la prânz (cu copiii) în weekend.
între ei se simt căldura şi camaraderia, dar şi - dincolo
de primul nivel - destul de multe comparaţii şi lăudăro-
şenii. Se fac des aluzii concurenţiale la locuri de muncă, va­
canţe, planuri de reamenajare a casei şi primele borne din
viaţa copiilor.
Rabih are o poziţie sfidătoare, de îngroşare a obrazului,
cu privire la datul din coate şi la ţinerea scorului. Recunoaşte
sincer faţă de Kirsten câ nu sunt perechea cu statutul cel
mai ridicat, dar se grăbeşte să adauge că n-are nici cea mai
mică importanţă: ar trebui să fie mulţumiţi cu ce au. Nu
trăiesc înrr-un orăşel de bârfitori, n-au decât să-şi vadă de
drum cum cred de cuviinţă.
E aproape unu noaptea intr-o zi de sâmbătă, iar ci sunt
în bucătărie şi spală vasele, când Kirsten spune că, pe când
erau la budincă, a aflat că prietena ei Clare şi soţul acesteia,
Christopher, o să închirieze o proprietate în Grecia pentru
toată vara: o vilă cu piscină proprie şi o grădină cu un crâng
de măslini numai pentru ei. Ea o să stea acolo tot timpul,
ei o să facă naveta. Pare ceva de pe altă lume, spune ea, dar

99
probabil că a costat o avere - ceva de-a dreptul inimaginabil.
E uimitor cât poate sa câştige un chirurg In ziua de azi.
Pe Rabih comentariul îl irită. Cc-i pasă nevesti-sii? De
ce propriile lor vacanţe (într-o căbinuţâ din insulele vestice)
nu par niciodată suficient de atrăgătoare? Cum şi-ar putea
permite vreodată fie şi să se gândească la închirierea unei vile,
la ce salarii au? Şi nu e prima remarcă de genul ăsta pe care
a făcut-o Kirsten. A mai fost ceva, cam cu o săptămână în urmă,
despre o baină nouă, la care trebuise să renunţe fără tragere
de inimă, apoi relatarea admirativă a unui weekend la Roma
în care o invitase James pe Mairi şi, nu mai departe de ieri,
semnalarea plină de veneraţie a faptului că două prietene îşi
trimiteau copiii la şcoli particulare.
Rabih şi-ar dori ca ea să renunţe la tendinţa asta. Ar vrea
să fie mândră de ea fără legătură cu locul pe care ar putea
să-l aibă într-o ierarhie socială fără noima şi să aprecieze bogă­
ţia nonmaterială a vieţii lor îm preună Ar vrea să preţuiască
ce are în loc să tânjească după ce-i lipseşte. Dar fiindcă trebuia
să se duca de mult la culcare, iar subieccul e incendiar şi-i
stârneşte o mulţime din propriile lui nelinişti, propunerea
i se aude într-o formă mult mai puţin nuanţată şi mai puţin
convingătoare decât şi-ar fi dorit.
— Ei bine, draga mea, îmi pare râu că nu sunt un chirurg
putred de bogat şi cu vilă.
îşi aude sarcasmul din voce şi îşi dă seama imediat ce efect
o să aibă, dar nu se poate abţine.
— Păcat că trebuie să stai cu mine-n sărăcia asta.
— De ce te ici de mine? Mai ales la ora asta, răspunde
Kirsten. N-am spus decât că se duc în vacanţă, dulău ce
eşti, iar tu, din senin, în toiul nopţii, te-apuci să m-ataci - de
parc-ai fi aşteptat momentul să-mi dai la cap. Ţin minte că
altădată nu te manifestai atât de critic faţă de lucrurile pe
care le spuneam.
— N u mă manifest critic. Tin la tine, atâta tot.
» *

100
 însuşi conceptul de a-i „preda'" diverse lucruri persoanei iubite
pare condescendent, incongruent şi de-a dreptul sinistru. Dacă
am iubi cu adevărat pe cineva, nici nu s-ar pune problema să
vrem ca persoana în cauză să se schimbe. Romantismul e clar
la acest capitol: iubirea adevărată ar trebui să subtnfeleagă accep­
tarea întregii fiinţe a partenerului. Tocmai această atitudine
fundam ental binevoitoareface ca primele luni de iubire să fie
atât de emoţionante. în noua relaţie, vulnerabilităţile noastre
sunt tratate cu generozitate. Timiditatea, stângăcia şi deruta
noastră generează afecţiune (la fe l cum se întâmpla când eram
copii) în loc să producă sarcasm sau reproşuri; părţile mai delicate
ale firii noastre sunt interpretate doar prin filtru l compasiunii.
Din aceste clipe se dezvoltă o convingerefrum oasă, şi totuşi
provocatoare, ba chiar nechibzuită: că dacă eşti iubit cu adevă­
rat, eşti sprijinit în tot ceea ce însemni.

Căsnicia Ic d i lui Rabih şi Kirsten prilejul să-şi cerceteze

unul altuia caracterul în cele mai mici amănunte. Nimeni
din vieţile lor adulte n-a avut atâta timp să le examineze com­
portamentul într-un habitat atât de restrâns şi sub influenţa
unor condiţii atât de numeroase, de variate şi de solicitante:
în crucea nopţii şi în buimâceala dimineţii; deznădăjduit şi
panicat la serviciu; nemulţumit din cauza prietenilor; pradă
furiei fiindcă li s-au rătăcit lucruri de prin casă.
Acestei cunoaşteri, ei doi adaugă ambiţia fiecăruia pentru
potenţialul celuilalt. Uneori îşi dau seama de calităţile impor­
tante pe care nu prea le au, dar despre care cred c-ar putea
să se dezvolte dac-ar avea cine să li le scoată în evidenţă. Ştiu
mai bine ca oricine altcineva o parte din ce nu merge - şi
cum ar purea să se schimbe. Relaţia lor este marcată - în secret
şi, cu toate acestea, reciproc - de un proiect al îmbunătăţirii.
Contrar aparenţelor, după cina festivă, Rabih chiar încear­
că să producă o evoluţie în personalitatea soţiei pe care-o

101
iubeşte. însă tehnica pe care-o alege c cu totul aparte: o face
materialistă pe Kirsten, ţipă la ea, iar mai târziu trânteşte
două uşi.
— Pare să-ţi pese doar cât de mult câştigă prietenii noştri
şi cât de puţin avem noi! îi strigă el înciudat lui Kirsten, care
acum c la chiuveta din haic şi se spală pe dinţi. Cine te-aude
crede că trăieşti înrr-o cocioabă şi tc-mbraci cu piei de ani­
male. N u vreau să-ţi mai faci atâtea griji pentru bani. Ai deve­
nit înnebunitor de materialistă.
Rabih îşi predă .lecţia" cu atâta isterie (uşile chiar sunt
trântite foarte tare) nu atât din cauză că e un monstru (deşi
nu s-ar mira nimeni dacă un martor dezinteresat ar ajunge,
în acest moment, la o asemenea concluzie), ci mai degrabă
Bindcă se simre in egală măsură îngrozit şi inadecvat: îngrozit
din cauză că soţia lui, prietenul lui cel mai bun din lume,
pare incapabilă să înţeleagă un punct de cotitură despre bani
şi despre relaţia dintre ei şi împlinire; şi inadecvat Bindcă e
la rândul lui incapabil să-i ofere lui Kirsten nişte lucruri pe
care acum ea pare că şi Ic doreşte foarte mult (şi pe bună drep­
tate, e el convins in adâncul inimii).
Arc mare nevoie ca soţia lui să privească lucrurile din punc­
tul său de vedere şi, cu toate acestea, şi-a pierdut efectiv capa­
citatea de-a o ajuta să facă acest lucru.

Ştim că atunci când le predăm elevilor obţinem rezultate

doar când manifestăm cea m ai mare g rijă ţi răbdare: nu avem
voie niciodată să ridicăm vocea, trebuie să facem uz de un tact
extraordinar, trebuie să lăsăm timp suficient pentru aprofun­
darea fiecărei lecţii şi avem nevoie de minimum zece compli­
mente pentru fiecare obsenaţie negativă pe care trebuie s-o plasăm
cu mare atenţie. M ai presus de orice, trebuie să rămânem calmi.
Şi totuşi, cea mai bună garanţie a calmului didactic este rela­
tiva indiferenţă fa ţă de succesul sau eşecul lecţiei. Bineînţeles

102
 că profesorul senin iţi doreşte ca lucrurile să meargă bine, dar
dacă un elev îndărătnic rămâne corigent Ia trigonometrie, să
zicem, asta e - in esenţă —problema elevului. Temperamentele
rămân sub controlfiindcă elevii luaţi în parte nu prea au putere
asupra vieţii profesorilor, nu le controlează integritatea ţi nu
sunt principalele elemente care le determină gradul de mulţu­
mire. Capacitatea de a nu-ţi păsa prea mult este un aspect decisiv
a l pedagogiei liniţtite ţi de succes.
însă tocmai calmul lipseţte din sala de clasă a iubirii. M iza
ep u r ţi simplu prea mare. ,ElevuT nu este doar o răspundere
trecătoare, ci presupune o implicare pe viaţă. Eţecul va ruina
existenţa. Nu-i de mirare că se întâmplă să ne pierdem cumpătul
ţi să aruncăm vorbe stângace ţi pripite, care implică o lipsă de
încredere în legitimitatea sau chiar în nobleţea actului de-a
da un sfat.
Pe de altă parte, nu-i de mirare nici dacă ajungem la capătul
celălalt a ceea ce ne-am propus, fiindcă au fostfoarte rare cazu­
rile in care creţterea nivelurilor de umilire, defurie ţi de amenin­
ţare au grăbit dezvoltarea cuiva. Nu toţi devenim mai rezonabili
sau mai înţelegători cu privire la caracterul nostru fiindcă am
fost siliţi să coborâm o treaptă pe scara stimei de sine, fiindcă
ni s-a rănit orgoliul ţi fiindcă eul ne-a fost supus unei serii de
insulte acide. Trecem pur ţi simplu în defensivă ţi ne zbârlim în
faţa unor sugestii care ni se par atacuri meschine ţi ilogice asupra
firii noastre, ţi nicidecum încercări afectuoase de abordare a aspec­
telor problematice ale personalităţii noastre.

Dacă Rabih ar fi deprins nişte tehnici de predare mai bune,

lecţia lui ar fi putut lua o turnură foarte diferită. Din capul
locului s-ar fi asigurat că se duceau amândoi la culcare şi că se
odihneau bine înainte să pornească vreo discuţie. A doua de
zi dimineaţă ar fi sugerat o plimbare, poate în King George V
Park, după ce vor fi luat un pateu şi o cafea de care să se

103
bucure pe o bancă. Uitându-se la stejarii mari, ar fi felicitat-o
pe Kirsten pentru cina şi pentru alte câteva lucruri, eventual
pentru abilitatea de-a se plia pe politica de la serviciu sau pen­
tru că fusese drăguţă şi pusese în locul lui un pachet la
poştă cu o zi înainte. Pe urmă, în loc s-o acuze, s-ar fi impli­
cat cu bună ştiinţă în comportamentul pe care avea de gând
să se axeze.
— Teckle, simt cum mă apucă invidia pe câţiva dintre tipii
ăştia pe care-i cunoaştem, ar fi sunat începutul. Dacă n-aş
fi făcut arhitectură, am fi putut avea o vilă de vară şi mi-ar fi
plăcut la nebunie într-o mie de feluri. Sunt primul care adora
soarele şi Mediterana. Visez la pardosele răcoroase de calcar
şi la mirosul de iasomie şi de cimbru din grădină. îmi pare
rău că sunt o dezamăgire pentru amândoi.
Iar apoi, ca un medic care-1 linişteşte pe pacient înainte
dc injecţie:
— C u toate astea, mai vreau să spun - şi probabil că asta
e o lecţie pentru amândoi - că avem mare noroc într-o mul­
ţime de alte privinţe pe care ar trebui cel puţin să ne străduim
să nu le uităm. Avem noroc că ne avem unul pe altul, că dc
obicei ne place munca pc care-o facem la serviciu şi că ştim
sa ne distrăm straşnic în vacanţele de vară murate de ploaie
pc care le facem în Hebridele Exterioare, într-o cabană dc aren­
daş unde miroase niţeluş a căcăreze. în ce mă priveşte, câtă
vreme sunt cu tine, zău c-aş fi fericit să crăiesc şi pe banca asta.
însă nu numai că Rabih e un profesor groaznic. Nici
Kirsten nu e eleva ideală. în relaţia pe care-o au, cei doi pică
dezastruos la ambele teste: predarea şi învăţarea. La primul
semn că unul dintre d adoptă un ton pedagogic, celălalt presu­
pune că se află sub asediu, iar asta îi face să devină surzi la
instrucţiuni şi să reacţioneze cu sarcasm şi agresivitate la
sugestii, provocând în acest fel şi mai multă iritare şi oboseală
în mintea părţii fragile care joacă rolul „celui care instruieşte1*.

104
 — Rabih, nimeni nu mi-a spus vreodată în viaţă că sunt
materialistă, răspunde Kirsten (în pat, fi mai vlăguită), pro­
fund ofensată de sugestia că a observat stilul de viaţă al priete­
nilor şi-l invidiază. De fapt, chiar alaltăieri, la telefon, mama
a remarcat că n-a cunoscut pe nimeni atât de modest şi de
chibzuit cu banii ca mine.
— Dar nu-i acelaşi lucru, Teckle. Ştim amândoi că spune
asta doar fiindcă te iubeşte şi Fiindcă în ochii ei nu poţi să
faci absolut nimic rău.
— O spui de parc-ax fi o problemă! De ce nu poţi să fii
şi tu la fel de orb dacă mă iubeşti?
— Pentru că te iubesc în alt fel.
— Şi, mă rog, în ce fel?
— Un fel care mă face să vreau să te ajut să te uiţi mai
atent la anumite lucruri.
— Un fel care înseamnă c-o să fii nesuferit!
Rabih ştie că intenţiile i-au scăpat de sub control într-un
mod catastrofal.
— Zău că te iubesc. Te iubesc foarte mult, spune el.
— Atât de mult, încât vrei întotdeauna sa mă schimbi?
Rabih, chiar aş vrea sâ-nţeleg...

Lecţiile aspre le permit elevilor să se consoleze cu ideea că omul

care le predă e pur ţi simplu nebun sau antipatic ţi că ei înşişi
sunt, absolut logic, Ju ră reproţ. L a auzul unui verdict nerezo­
nabil de extrem putem să simţim, consolator, că e imposibil ca
partenerul nostru să fie incorect ţi, intr-o mică măsură, să aibă
totuşi dreptate.
Sentimental vorbind, punem in contrast negativitatea conju­
gală cu tonul încurajator alprietenilor şi a l familiei, asupra cărora
nu s-au form ulat niciodată pretenţii cât de cât comparabile.
Poţi privi iubirea şi in altefeluri. în fibzofia lor, vechii greci
au oferit o perspectivă util-desuetâ asupra relaţiei dintre iubire

105
 // predarea unei lecţii. In ochii lor, iubirea era întâi de toate un
sentiment de adm iraţie pentru m ai buna alcătuire a unei alte
fiin ţe omeneşti. Iubirea era emoţia de-a te afla fa ţă in fa ţă cu
caracteristicile unui virtuos.
De aici rezulta că adâncirea iubirii implica întotdeauna
dorinţa de-a preda şi de-a afla la schimb noi modalităţi de-a
deveni şi mai virtuos: cum să f ii m ai puţin furios şi mai puţin
necruţător, mai curios sau mai viteaz. Cei care se iubeau sincer
nu puteau să se accepte unul pe altul aşa cum erau —a r f i fost
o trădare leneşă şi laşă a întregului scop a l relaţiilor. întotdeauna
era ceva de îndreptat la propria ta persoană şi ceva in legătură
cu care sâ-i educi pe ceilalţi.
Privind lucrurile prin lentila vechilor greci, când cel care
iubeşte arată ce anume ar putea f i neplăcut sau stânjenitor cu
privire la caracterul celuilalt, n-ar trebui sâ se creadă despre nici
unul din cei doi că renunţă la spiritul iubirii. A r trebui felici­
taţifiindcă încearcă un lucru care ţine de esenţa însăşi a iubirii:
să-i ajute pe parteneri să devină versiuni mai bune ale lor îtişile.
într-o lume mai evoluată şi m ai legată de idealul grecesc a l
iubirii, poate c-am şti să fim ceva m ai puţin stângaci, speriaţi
şi agresivi când vrem să subliniem ceva, şi ceva mai puţin com­
bativi şi sensibili când primim feedback. Conceptul de educaţie
dinăuntrul unei relaţii şi-ar pierde astfel o parte dintre conota-
ţiile stranii şi negative. Am accepta că, intrate pe mâini responsa­
bile, s-ar putea ca ambele proiecte—a învăţa pe cineva şi a prim i
tu însuţi învăţătură, a atrage atenţia asupra defectelor celuilalt
şi a te lăsa criticat - să fie loiale scopului adevărat a l iubirii.

Rabih nu reuşeşte niciodată să se controleze îndeajuns ca

să-şi transmită mesajul. Va fi nevoie de mult timp şi de mulţi
ani de noi încercări până ca perechea să deprindă cu adevărat
arta de-a preda şi de-a învăţa.
între timp însă, criticile pe care le aduce Rabih laturii mate­
rialiste ale soţiei lui sunt puse în umbră dc un eveniment

106
seismic şi umilitor. După cinci ani de căsnicie, într-un m o­
ment extrem de favorabil pe piaţa de proprietăţi imobiliare,
Kirsten reuşeşte să vândă apartamentul în care locuiesc, să
obţină o ipotecă nouă şi să achiziţioneze, la un preţ foarte
avantajos, o casă micuţă şi confortabilă la câteva străzi depăr­
tare, pe Newbattle Terrace. Manevra îi pune pe deplin în
valoare calităţile de negociator financiar. Rabih o observă cum
srâ în puterea nopţii şi verifică diferite rate, pentru ca dim i­
neaţa să joace ferm la telefon cu agenţii imobiliari, iar apoi
conchide că are un noroc excepţional să fie însurat cu o femeie
care se pricepe atât de bine să se ocupe de chestiunile băneşti.
In acelaşi timp, îşi mai dă seama de un lucru. Kirsten ar
putea să aibă intr-adevăr ceva care o face neobişnuit de sensi­
bilă la felul în care o duc ceilalţi din p u n ă de vedere financiar
şi care aspiră spre confortul material. Asta ar putea trece drept
slăbiciune, dar, dacă este cu adevărat vorba de aşa ceva (lucru
de care nici măcar Rabih nu e convins), atunci slăbiciunea
aceasta e strâns legată de un punct forte. Preţul pe care tre­
buie sâ-I plătească Rabih pentru că se bazează pe talentul ei
fiscal e că trebuie să suporte anumite dezavantaje colaterale.
Aceleaşi calităţi care fac din ea un mare negociator şi contro­
lor financiar o pot transforma uneori - mai cu seamă când
el sc simte neliniştit cu privire la carieră —într-un partener
înnebunitor şi destabilizator, alături de care analizează realiză­
rile celorlalţi. în ambele scenarii, există aceeaşi cramponare
de siguranţă, aceeaşi reticenţă în a reduce criteriile materiale
ale succesului şi aceeaşi preocupare inteligentă pentru cât
costă una şi alta. Calităţi identice produc deopotrivă chilipi­
ruri locative uimitoare şi nelinişti referitoare la statut. Când
se preocupă uneori de relativa bunăstare a prietenelor ci, Kirs-
ten îşi dezvăluie - aşa cum îşi dă seama acum şi Rabih -
nici mai mult, nici mai puţin decât slăbiciunile punctelor
ei forte.

107
 Mai departe, după ce se mută în casă nouă, Rabih se stră­
duieşte să nu piardă niciodată din vedere acele puncte forte,
chiar şi atunci când slăbiciunile cărora le pot da naştere sunt
cum nu se poate mai vizibile.
C O P II
 Lecţii de iubire

Deşi şi-au imaginat dintotdeauna că vor avea copii la un

moment dat, după patru ani de căsnicie se hotărăsc să înlă­
ture piedicile puse acestei posibilităţi. Şapte luni mai târziu,
primesc vestea lângă chiuveta din baie, sub forma unei linii
bleu de pe o fantă pe suport de vată fixată de un băţ de plas­
tic - ceea ce nu pare mediul ideal care să vestească sosirea
unui nou membru al rasei, o fiinţă care s-ar putea să mai fie
pe pământ nouăzeci şi cinci de ani de-acum încolo şi care
va ajunge să se refere la cele două persoane îmbrăcate acum
doar în lenjerie de corp printr-o formulă încă de necrezut:
„părinţii mei".
în lunile lungi ale falsului război, se întreabă ce anume
ar trebui să facă. Obişnuiţi cu greutăţile propriilor vieţi, pri­
vesc povestea asta ca pe un prilej de-a îndrepta totul şi de-a
o lua de la capăt, începând cu amănuntele. Un supliment
duminical recomandă mai mulţi cartofi în coajă şi stafide,
heringi şi ulei de nuci, pe care Kirsten începe să le mănânce
zelos, găsind în asta o modalitate de-a alunga o parte din teroa­
rea pe care-o simte fiindcă nu are control asupra a nimic din
ce se petrece înăuntrul ei. Când e în şedinţe sau în autobuz,
la o petrecere sau la spălat de rufe, ştie că la doar câţiva mili­
metri de buricul ei sunt valve care se formează, conexiuni neu­
ronale şi un A D N care determină cum va arăta bărbia, cum
vor fi dispuşi ochii şi ce părţi ale ascendenţei lor individuale
vor forma filamentele unei personalităţi. N u e de mirare că

111
se culcă devreme. N u a mai fost niciodată atât de preocu­
pară de ceva de când se ştie.
Rabih îşi pune adeseori mâna pe burta ei cu un gest pro­
tector. Ce se petrece înăuntru e incomparabil mai deştept
decât ei. împreună, ştiu să facă bugete, să calculeze proiecţii
de trafic şi să întocmească planuri de amplasare; ce e înăuntru
ştie cum să-şi construiască un craniu şi o pompă care vor func­
ţiona aproapie un secol fără o secundă de pauză.
în ultimele săptămâni, îl invidiază pe străin pentru mo­
mentele finale de înţelegere şi unitate deplină. îşi imaginează
că mai târziu în viaţă, poate într-o camera de horei din altă
ţară, după un zbor lung, străinul va încerca să atenueze zgo­
motul aerului condiţionat şi să reducă dezorientarea produsă
de diferenţa de fus orar ghemuindu-se în acea poziţie fetalâ
de început, în căutarea păcii primordiale a demult pierdutei
saramuri materne.
Când in sfârşit iese după un calvar de şapte ore, îi spun
Esther, după una dintre străbunicile din partea mamei, şi
Katrin, după mama lui Rabih. N u se pot abţine să n-o pri­
vească întruna. Le pare perfecta în toate felurile, cea mai fru­
moasă creatură pe care au văzut-o vreodată, uitându-se la
ei cu nişte ochi enormi, care par nespus de înţelepţi - de parcă
şi-ar fî pietrecut o viaţă anterioară absorbind toate volumele
din înţelepciunea lumii. Fruntea Iară, degetele delicate şi
picioarele la fel de moi ca pleoapele vor juca mai târziu, în
timpul lungilor nopţi nedormite, un rol deloc întâmplător
în calmarea nervilor, când orăcăielile vor ameninţa să testeze
sănătatea mintală a părinţilor.
încep imediat să se agite cu privire la planeta unde au
adus-o. Pereţii spitalului sunt de un verde greţos; e ţinută
neîndemânatic de o soră şi cercetată dc spatula iscoditoare
a unui medic; din saloanele alăturare se aud ţipete şi izbiruri;
îi e pe rând prea cald şi prea frig - iar în sfârşeala şi haosul

112
primelor ore aie dimineţii nu prea îi rămâne decât să plângă
Iară încetare. Ţipetele străpung inimile aparţinătorilor dispe­
raţi, care nu găsesc nici un dicţionar cu care să-i traducă
ordinele furioase. Mâini uriaşe o mângâie pe cap, iar glasurile
murmură întruna lucruri pe care ea nu le înţelege. Lustrele
emit o lumină albă şi dură, în faţa căreia pleoapele ei subţiri
ca hârtia încă nu sunt îndeajuns de puternice ca să reziste.
Sarcina de a prinde sfârcul între buze seamănă cu încercarea
de-a scăpa cu viaţă agăţându-te de un colac de salvare în mij­
locul unui ocean în furtună. E, eufemistic spus, întoarsă pe
dos. După lupte titanice, adoarme intr-un târziu în faţa fostu­
lui ei lăcaş, distrusă că a plecat fără cheie, dar alinată întru
câtva de inspiraţia şi respiraţia familiară.
N-au ţinut niciodată atât de mult şi de cuprinzător la
cineva. Sosirea ei transformă ceea ce înţeleg în privinţa iubirii,
îşi dau seama cât de puţin pricepuseră până acum carc-ar fi
de fapt adevărata miză.

M aturitatea înseamnă să devii conştient că iubirea roman­

tică ar putea constitui doar un aspect îngust, şi poate chiar meschin,
a l vieţii emoţionale, axat mai degrabă pe căutarea decât pe
dăruirea iubirii - m ai mult pe a f i iubit decât pe a iubi.
în cele din urmă, copiii potf i profesorii neaşteptaţi a i unor
oameni care sunt de multe ori m ai m ari decât ei şi cărora le
oferă - prin vulnerabilitatea, egoismul şi dependenţa lor de­
plină —o educaţie avansată pentru un tip de iubire cu totul nou,
în care reciprocitatea nu e niciodată cerută cu gelozie sau regre­
tată arţăgos şi in care scopul real e nici mai mult, nici mai puţin
decât transcenderea propriei persoane de dragul alteia.

în dimineaţa de după naştere, asistentele externează noua

familie fără călăuzire sau sfaturi, în afara unei broşuri despre
colici şi a alteia despre imunizări. Un bana) aparat electric

113
are mai multe instrucţiuni amănunţite decât un bebeluş,
fiindcă societatea păstrează convingerea înduioşătoare că, în
cele din urmă, o generaţie nu prea are ce să-i spună alteia
despre viaţă.

Copiii ne învaţă că iubirea este, inform a ei cea m ai pură,

un fe l de slujbă. Lumea s-a covârşit sub povara conotaţiilor nega­
tive. Unei culturi individualiste şi care se autogratifică îi vine
greu să pună semnul egalităţii între mulţumire şi condiţia de
om aflat la cheremul altcuiva. Ne-am obişnuit să-i iubim pe
alţii în schimbul a ceea ce potface pentru noi, pentru capacitatea
lor de-a ne distra, de-a nefermeca sau de-a ne alina. Ş i totuşi,
bebeluşii nu pot face absolut nimic. Pentru ei, aşa cum conchid
uneori copiii puţin m ai mari, cu un puternic sentiment a l
disconfortului, nu are „se n s"-şi tocmai aici e sensul. Bebeluşii
ne învaţă să dăruim fără să aşteptăm nimic în schimb, pur şi
simplu fiindcă au mare nevoie de ajutor —iar nouă ne stă în
putere să-l oferim. Suntem atraşi intr-un tip de iubire care nu
se bazează pe adm iraţia pentru forţă, ci pe compasiunea pentru
slăbiciune - un punct vulnerabil comun tuturor membrilor rasei
umane, care a fost şi va f i din nou şi a l nostru. Din cauză că e
întotdeauna tentant să supralicitezi autonomia şi independenţa,
acestefiinţe neajutorate sunt aici ca să ne aducă aminte că, până
la urmă, nimeni nu este „autodidact": fiecare dintre noi ii e
profund îndatorat cuiva. Şi ne dăm seama că viaţa depinde -
la propriu —de capacitatea noastră de-a iubi.
învăţăm în acelaşi timp că a sluji pe cineva nu e umilitor,
ci dimpotrivă, fiindcă ne eliberează de răspunderea tracasantă
de-a avea grijă încontinuu defirile noastre capricioase şi nesă­
tule. învăţăm uşurarea şi privilegiul de-a trăi pentru ceva m ai
important decât noi înşine.

O şterg la funduleţ de zeci şi sute de ori - şi se Întreabă

de ce nu şi-au dat niciodată seama cu adevărat că de fapt asta

114
trebuie să faci un om pentru altul. îi încălzesc sticle în toiul
nopţii, răsuflă uşuraţi dacă doarme mai mult de o oră fără
întrerupere, îşi fac griji şi se contrazic pentru momentele când
are eructaţii. Mai târziu ea va uita toate lucrurile astea, iar ei
fie că nu vor putea, fie că nu vor dori să i le transmită. Vor
avea parte de recunoştinţă doar indirect, prin conştiinţa
faptului ca va veni o zi când va dispune la rândul ei de înde­
ajuns de multă deplinătate lăuntrică, încât să vrea să facă asta
pentru altcineva.
Simpla ei nepricepere provoacă respect şi admiraţie. Totul
trebuie învăţat: cum să-ţi încolăceşti degetele în jurul unei
ceşti, cum să înghiţi o bucăţică de banană, cum să-ţi mişti
mâna pe covor ca să înşfăci o cheie. Nimic nu se obţine uşor.
Munca din timpul unei dimineţi poate să însemne clădit
cărămizi şi dărâmat la loc, bătutul cu furculiţa în masă, arun­
catul de pietricele într-o băltoacă, scoaterea de pe raft a unui
album despre arhitectura templelor hinduse sau gustatul din
degetul lui mami. l otul este uluitor - o dată.
Nici Kirsten, nici Rabih n-au mai avut de-a face vreodată
cu un asemenea amestec de iubire şi plictiseală. S-au obişnuit
să-şi clădească prieteniile pe temperamente şi interese co­
mune. Dar, într-un mod derutant, Esther este în acelaşi timp
cea mai plicticoasă persoană pe care-au cunoscut-o şi cea pe
care-şi dau seama că o iubesc cel mai mult. Rar s-a întâmplat
ca iubirea şi incompatibilitatea psihologică sa sc îndepărteze
atât de mult una de alta - şi totuşi, nu contează câtuşi de puţin.
Poate ca tot accentul pus pe lucrurile „avute în comun11 cu
alţii este exagerat: Rabih şi Kirsten înţeleg acum în alt fel
de cât de puţin ai nevoie ca să formezi o legătură cu o altă
fiinţă omenească. Oricine are nevoie urgentă de noi merită,
în adevărata carte a iubirii, să ne fie prieten.
S-a întâmplat foarte rar ca literatura să zăbovească în
camera de joacă sau la creşă - şi poate că pe bună dreptate.

115
în romanele mai vechi, doicile îi iau repede pe bebeluşi,
pentru ca acţiunea să continue. în sufrageria din Newbartle
Tenace trec luni de zile şi nu se întâmplă nimic în ordinea
exterioară. Orele par goale, dar adevărul este că în ele se gă­
seşte tot. Esther le va uita integral amănuntele când se va
trezi în cele din urmă şi va fi coercnt-conştientă, după lunga
noapte din prima fază a copilăriei. însă moştenirea lor dura­
bilă va însemna dezinvoltură primară faţă de (şi încredere
în) lume. Lucrurile esenţiale din copilăria lui Esther vor fi
stocate nu atât ca evenimente, cât ca amintiri senzoriale: de
a fi ţinută strâns la pieptul cuiva, de-a observa anumite fante
de lumină in diverse orc din zi, de mirosuri, de tipuri de bis­
cuiţi, sunetul îndepărtat, ininteligibil şi calmam al glasurilor
părinteşti în maşină în timpul drumurilor lungi prin noapte
şi sentimentul subteran că are dreptul să existe şi motive sâ
spere mai departe.

Copilul ti m ai învaţă ceva pe adult despre iubire: că iubirea

autentică ar trebui să implice o încercare constantă de-a inter­
preta cu maximă generozitate lucrurile care se întâmplă, in orice
clipă, sub pojghiţa unui comportament dificil ţi nesuferit.
Părintele trebuie să intuiască ce se află cu adevărat in spatele
plănsetului, a l bufniturii, a l supărării sau a l furiei. Şi lucrul
care individualizează acest proiect de interpretare - şi-l face
atât de diferit de ceea ce se petrece in relaţiile obişnuite dintre
adulţi —este caritatea. Părinţii sunt predispuşi sâ plece de la
premisa că, deşi pot avea necazuri sau dureri, copiii lor sunt esen-
ţialmente buni De îndată ce se va stabili corect care este ghim­
pele care-i împunge, xmf i readuşi în inocenţa lor nativă. Când
copiii plâng, nu-i acuzăm că sunt meschini sau autocompâti-
mitori; ne întrebăm ce anume i-a supărat. Când muşcă, ştim
că trebuie să fie înfricoşaţi sau enervaţi pe moment. Suntem la
curent cu efectele pe care poate să le aibă foamea, un tract diges­
tiv cu probleme sau lipsa de somn asupra stării de spirit.

116
 Cât de buni am f i dac-am reuşi să importăm măcar o păr­
ticică din acest instinct în relaţiile adulte - dac-am izbuti şi aici
să privim dincolo deposomoreală şi răutate, şi să recunoaştem
frica, deruta şi epuizarea care se află aproape invariabil in spatele
lor. Abia asta ar însemna să privim rasa umană cu iubire.

Esther îşi petrece primul Crăciun din viaţă cu bunica.

Plânge aproape tot timpul în tren, până ajunge la Invemcss.
Mama şi tatăl ei sunt palizi şi storşi de puteri când se opresc
la casa înşiruită a bunicii ei. Ceva o doare pe Esther înăuntru,
dar n-are cum să ştie ce sau unde. Bănuiala aparţinătorilor
este câ-i e prea cald. Se dă jos o pătură de pe ea, după care
se înfăşoară la loc. Apoi le vin alte idei: poate că c din cauza
serei, sau a soarelui, sau a zgomotului de la televizor, sau a
săpunului pecare-l folosesc, sau a unei alergii la cearşafuri.
Fapt foarte sugestiv, nu se pune nici pentru o clipa problema
unei simple irascibilităţi sau ursuzenii; in străfunduri, copilul
este, absolut întotdeauna, bun.
Aparţinătorii pur şi simplu nu pot depista cauza prind-
pală, cu toate că încearcă s-o calmeze cu lapte, o bătaie uşoară
pe spate, pudră de talc, mângâieri, un guler care să-i producă
mai puţine mâncărimi, ridicatul în capul oaselor, întinsul la
loc, o baie şi urcatul şi coborâtul scărilor. In cele din urmă,
creatura vomită un amestec îngrijorător de banană şi orez
brun pe noua rochiţă de pânză, primul ci cadou de Crădun,
pe care bunica a brodat Esther", după care adoarme imediat.
N u pentru ultima dată, dar cu o preocupare infinit sporită
din partea celor din jur, ea e teribil de greşit înţeleasă.

Ca părinţi, mai învăţăm un lucru despre iubire: câtă putere

putem avea asupra oamenilor care depind de noi şi, prin urmare,
ce răspunderi ne revin şi cât de atent trebuie să păşim in ju ru l
celor care sunt la mila noastră. învăţăm despreputerea neaşteptată

117
de-a răn ifără să vrem: de-a înspăimânta prin excentricitate
sau imprevizibilitate, prin anxietate sau o iritare de moment.
Trebuie să ne pregătim să fim aţa cum te suntem defolos altora
în loc să cedăm primelor noastre reflexe. Barbarul trebuie să
se deprindă să ţină cupa de cristal delicat, intr-un pumn zdra­
văn, care altminteri ar putea s-ofiică micifărâme, ca pe ofrunză
uscată de toamnă.

Lui Rabih îi place să imite tot felul de animale când are

grijă de Esther în dimineţile din weekend, pe când Kirsten
mai apucă să doarmă. Rabih nu-şi dă seama la început cât
de fioros poate să pară. Până acum nu i-a dat prin cap cât
de uricşcsc este, cât de ciudaţi şi de ameninţători arată ochii
lui, cât de agresivă poate să i se pară vocea. Leul închipuit,
care merge în patru labe pe covor, descoperă, spre groaza Iui,
că micuţa lui tovarăşă de joacă urlă după ajutor şi refuză să
se liniştească, oricât ar asigura-o că leul bătrân şi nesuferit a
plecat şi că s-a întors taci. Nu-1 acceptă cu nici un chip - doar
pe mami cea blândă şi grijulie (care trebuie trezită din somn
în regim de urgenţi şi, prin urmare, nu-i poartă strop de
recunoştinţa lui Rabih).
Acesta îşi d l seama cit de atent trebuie să fie când îi arată
tot felul dc aspecte ale lumii din jur. N u au voie sa existe
stafii; simpla rostire a cuvântului e de naturi să inspire te­
roare. Şi nu se fac nici glume cu dragoni, mai cu seamă după
ce se întunecă. Contează foarte mult cum îi vorbeşte pentru
prima dată despre poliţie, despre diferitele partide politice
şi despre relaţiile dintre creştini şi musulmani... îşi d i seama
că n-o să cunoască niciodată un om mai neprotejat decât
ea - mai cu scamă că a fost martor la rostogolirea eroică de
pe spate pe bună şi la scrierea primului cuvânt - şi că trebuie
să-şi facă o datorie solemnă din a nu folosi nici în ruptul capu­
lui această slăbiciune împotriva ei.

118
 Deşi cinic din fire, Rabih e acum cu torul de partea spe­
ranţei când se apucă să-i prezinte lumea. Astfel, politicienii
fac tot ce depinde dc ei; oamenii de ştiinţa tocmai se strădu­
iesc s i lecuiască bolile; şi ar fi un moment foarte bun să
închidem radioul. In câteva dintre cartierele vitrege prin care
trec cu maşina, se simte ca un oficial gata mereu să se scuze
când însoţeşte un demnitar străin. Graffitiurile o să fie şterse
în scurt timp, siluetele cu glugă pe cap strigă de fericire, copa­
cii sunt frumoşi în perioada asta a anului... în compania
micului său pasager, li e din cale-afărâ de ruşine din cauza
tovarăşilor lui adulţi.
Cât despre propria fire, şi ca a devenit aseptică şi simpli­
ficată. Acasă, Rabih este „tati“, un bărbat netulburat de griji
legate de carieri sau de bani, un iubitor de îngheţaţi, o figură
caraghioasă, căreia nu-i place nimic mai mult decât sâ-şi în­
vârtă fetiţa şi s-o ridice pe umeri. O iubeşte mult prea mult
pe Esther ca să îndrăznească să-i impună realitatea lui neliniş­
titoare. S-o iubească înseamnă să încerce să aibă curajul de-a
nu fi în întregime el însuşi.
în acest fel, lumea capătă, în primii ani ai lui Esther, un
tip de stabilitate despre care ca însăşi va simţi mai târziu că
s-a pierdut - dar pe care a avut-o de fapt doar prin cosmcti-
zarea hotărâtă şi judicioasa a părinţilor ei. Soliditatea ei şi
sentimentul longevităţii sunt o iluzie in care poate crede doar
cineva care încă nu pricepe cât de mult c supusă viaţa hazar­
dului şi cât de constante sunt schimbarea şi distrugerea. Pen­
tru ca, dc exemplu, casa din Newbattle Terrace înseamnă
simplu şi firesc „acasă", cu toate asocierile eterne ale acelui
cuvânt, şi nicidecum o casă absolut obişnuită, aleasă pe consi­
derente practice. Gradul de hazard reprimat atinge apogeul
chiar în ceea ce priveşte existenţa lui Esther. Dacă vieţile lui
Kirsten şi Rabih s-ar fi desfăşurat doar un pic altfel, conste­
laţia de particularităţi fizice şi trăsături de caracter care par

119
acum atât de nepieritor şi de necesar adunate sub numele
fiicei lor ar fi putut să aparţină cu totul altor entităţi, oameni
ipotetici care ar rămâne pentru totdeauna îngheţaţi ca posibi­
lităţi nerealizace, un potenţial genetic risipit, care n-a fost
folosit niciodată fiindcă cineva a anulat o cină, avea deja un
iubit sau a fost prea timid ca să ceară un număr de telefon.
Covorul din camera lui Esthcr, o suprafaţă de lână bej
pe care fetiţa îşi petrece ore în şir decupând bucăţi de hârtie
in formă de animale şi de unde îşi ridică privirea spre cer
pe fereastră în după-amiezile însorite, va avea pentru ea senti­
mentul imemorial al suprafeţei pe care a învăţat pentru prima
dată să sc târască şi al cărei miros şi textură le va ţine minte
toată viaţa. însă pentru părinţii ci, covorul n-a fost predesti­
nat să devină un simbol invincibil al identităţii casnice l-au
comandat de fapt doar cu câteva săptămâni înainte să se nască
Esther, cam pe fugă, de la un comerciant neserios din cartier,
de pe strada principală de lângă staţia de autobuz, care nu
după mult timp a dat faliment. O pane din latura liniştitoare
a condiţiei de nou-venit pe pământ izvorăşte din neputinţa
de-a înţelege caracterul fragil al tuturor lucrurilor.

Unui copil iubit cum ie cuvine i sefixează un precedentpro­

vocator. Prin însăţi natura ei, iubirea părintească se străduieşte
să ascundă eforturile de care a fost nevoie pentru generarea ei.
Ea îl fereşte pe beneficiar de complexitatea ţi de tristeţea dona­
torului — ţi de conţtientizarea celorlalte interese, prieteni ţi
preocupări pe care le-a sacrificat părintele in numele iubirii.
Cu infinită generozitate, iubirea o plasează pe mica persoană
chiar în centrul cosmosului pentru o vreme —ca să-i dea putere
pentru ziua când el sau ea va trebui să perceapă, cu o uluire
chinuitoare, adevărata dimensiune ţi singurătate stingheră ale
lum ii adulte.

120
 într-o seară tipică din Edinburgh, după ce Rabih ţi Kirstcn
o culcă în fine pe Esrher, când fetiţa are pătura bine călcată
trasă până la bărbie, se simte bine în hăinuţe şi totul c calm
pe sistemul de monitorizare din dormitor, aceşti doi purtători
de grijă infinit de răbdători şi de buni se retrag la ei în cameră,
se întind după telecomanda televizorului sau după revistele
duminicale care au rămas necititc şi se abandonează rapid
unui tipar de comportament care ar putea s-o şocheze de-a
binelea pe copiliţă, dac-ar fi în stare să le observe şi să le pri­
ceapă, ca prin minune, interacţiunile. Căci în locul limba­
jului blând şi indulgent pe care Rabih şi Kirsten l-au folosit
cu fetiţa timp de multe ore, găsim adeseori doar obidă, răzbu­
nare şi şicaniri. Efortul iubirii i-a vlăguit. N u mai au nimic
să-şi dăruiască unul altuia. Copilul obosit dinăuntrul fiecăruia
e mânios de cât de mult a fost neglijat şi e făcut praf.

Nu t surprinzător dată, adulţi fiin d, in momentul când

începem să formăm relaţii, pornim hotărât în căutarea cuiva
care ne poate dărui iubirea atotcuprinzătoare fi altruistă de care
e posibil să f i avut parte cândva in copilărie. Ş i n -arfi surprin­
zător dacă ne-am simţifrustraţi fi, în cele din urmă, extrem de
am ărâţi de cât de greu pare de găsit; de cât de rar f tiu oamenii
sâ ne ajute cum s-ar cuveni. Putem sâ-i învinovăţim pe alţii fi
să ne infuriem pe ei pentru neputinţa de-a ne intui nevoile,
putem să iefim din când în când dintr-o relaţie fi să intrăm în
alta, putem să învinovăţim un sex întreg pentru cât e de super­
fic ia l —până în ziua când punem punct cercetărilor noastre
donquichotefti fi ajungem la ceva care seamănă cu detaţarea
matură, dăndu-ne seama că singurulfel in care putem scăpa de
această dorinţă este să nu mai pretindem o iubire perfectă fi să
nu-i mai observăm absenţa la fiecare pas, iar în loc de asta, să
începem să dăruim iubire (poate unei persoane micuţe) cu un
abandon total fă ră să calculăm invidiofi care sunt fansele să
ni se întoarcă.

121
 Drăgălăşenie

La trei ani după venirea pe lume a lui Esther, se naşte

Wiliiam. Are din capul locului o fire insolentă şi fermecă­
toare. Părinţii lui vor rămâne convinşi pe vecie că, la doar
câteva ore după ieşirea din pântec, părând să ştie care e mersul
lucrurilor, le-a făcui cu ochiul din pătuţ. Când va împlini
patru ani, foarte puţine vor fi inimile pe care le va lisa cu
desăvârşire rece. E multă drăgălăşenie în întrebările pe care
le pune, în jocurile pe care le practică şi în ofertele repetate
de-a se însura cu sora lui.

Drăgălăşenia copilăriei: partea imatură a bunătăţii, văzută

prin prism a experienţei adulte, cu alte cuvinte, fiiră să şefi pus
în joc o cantitate substanţială de suferinţă, renunţare ţi disciplină
Etichetăm drept „drăgălaş”felu l deschis in care arată copiii
speranţă, încredere, spontaneitate, mirare şi simplitate - calităţi
care stau sub o ameninţare severă, dar sunt profund jinduite in
desfăşurarea obişnuită a vieţii de adult. Drăgălăşenia copiilor
ne reaminteşte cât de mult a trebuit să sacrificăm in drum spre
maturitate: a f i drăgălaş e o parte vitală din noi —plecată în exil

Lui Rabih ii c nespus de dor de copii când e la serviciu,

tntr-un mediu marcat de tertipuri profesionale şi de tensiuni
constante, însăşi ideca încrederii şi vulnerabilităţii lor îl tul­
bură. 1 se pare aproape sfâşietor să-şi aducă aminte că există
un loc, nu departe de birou, unde oamenii chiar ştiu să aibă

122
grijă unii de alţii şi unde lacrimile şi deruta unei persoane,
şi cu atâr mai mult meniul de prânz şi poziţia de dormit, pot
fi o preocupare atât de profunda pentru o altă fiinţă omenească.

N u poatef i o coincidenţă că drăgălăşenia copiilor e deosebit

de uşor de identificat şi de preţuit in acest moment istoric. Socie­
tăţile devin sensibile în faţa calităţilor de care nu dispun. O lume
care pretinde grade ridicate de autocontrol, cinism şi raţiona­
litate, ţi e marcată de o concurenţă şi o nesiguranţă extreme, vede
pe bună dreptate în copilărie tocmai virtuţile de contrapondere,
calităţile la care a trebuit să renunţăm prea riguros şi prea clar,
ca să primim înapoi cheile spre tărâm ul lum ii adulte.

William c mulţumit de o sumedenie de lucruri în faţa

cărora adulţii din jur au uitat să se minuneze: muşuroaie
de furnici, baloane, creioane dc colorat formidabile, melci,
ceară din urechi, vuietul unui avion la decolare, intratul cu
capul sub apă în cadă... Se entuziasmează în faţa unei m ul'
ţimi de lucruri necomplicate, care au devenit —cu totul pe
nedrept —plictisitoare pentru adulţi; la fel ca un mare artist,
e maestru în a reîmprospăta aprecierea pe care-o arată publi­
cul aşa-ziselor aspecte mărunte ale vieţii.
Se dă în vânt, de exemplu, după „săritul pe pat‘\ Trebuie
să ai mult loc pentru elan, explică el, e bine dacă poţi să-ncepi
din vestibul, cu patul acoperit cu un maldăr uriaş de perne
şi cu perniţele moi de pe canapeaua de jos. £ esenţial să ridici
cum trebuie braţele când alergi spre ţintă. Când oamenii
mai în vârstă, ca mami sau tati, fac la rândul lor o încercare,
au tendinţa să nu se avânte şi să-şi ţină braţele pe lângă corp,
sau, dacă nu, îşi încleştează pumnii fără tragere de inimă şi
le ţin aproape dc piept. In fiecare variantă se pierde destul
de mult.
Pe urmă vine droaia de întrebări importante care trebuie
puse peste zi: „D e ce există praf?**, „Dac-ai bărbieri un pui

123
de gorilă, ar semăna cu un bebeluş?" sau „Când n-o să mai
fiu copil?- Orice poate fi un bun punct de plecare pentru
curiozitate, câtă vreme încă n-ai ajuns în stagiul sufocant
în care se presupune c-ai şti ce anume te interesează.
Nu-şi face griji că ar putea să pară anormal, fiindcă deo­
camdată nu există, din fericire, o asemenea categorie în min­
tea lui. Emoţiile îi rămân ncocrotitc. Nu se teme - până
acum - de umilire. Nu cunoaşte ideile de responsabilitate,
isteţime sau bărbăţie, acei inhibitori catastrofali ai talentului
şi ai spiritului. Primii lui ani de viaţă seamănă cu un laborator
al felului în care ar putea să arate omenirea în general dacă
n-ar exista noţiunea de ridicol.
Uneori, când are chef, îi place să poarte pantofii cu toc şi
sutienul maică-sii şi să i se spună Lady William. Admiră ple­
tele colegului de clasă Arjun, iar într-o seară îi spune lui
Kirsten, cu o emoţie considerabilă, căi de mult i-ar plăcea să
le mângâie. Arjun ar fi un soţ foarte cumsecade, adaugă el.
Desenele îi sporesc drăgălăşenia. Parţial fiindcă sunt de
un optimism exuberant. Soarele se vede întotdeauna, oame­
nii zâmbesc. N u încearcă să se uite mai în profunzime şi să
descopere compromisuri şi eschivări. !n ochii părinţilor lui,
veselia asta nu are nimic banal: speranţa este o realizare, iar
băieţelul lor e un campion in materie. Până şi indiferenţa
lui faţă de zugrăvirea „corectă- a scenelor are farmec. Mai
târziu, când va începe să aibă ore dc desen la şcoală, i se vor
preda regulile acestei discipline şi va fi sfătuit să fie foarte
atent la ce se află în faţa ochilor. Pentru moment însă, nu
trebuie să se preocupe în amănunt despre cum se leagă o
ramură de trunchiul copacului sau despre cum arată mâinile
şi picioarele oamenilor. Manifestă un dezinteres zglobiu faţă
dc faptele adevărate şi adeseori plicticoase ale universului,
îi pasă doar dc ceea ce simte şi de ceea ce-1 poate distra pe
moment; şi le aminteşte părinţilor că egoismul dezinhibat
poare să aibă şi o parte bună.

124
 Până ţi temerile lui William şi ale iui Escher sunt drăgălaşe»
fiindcă sune nespus de lejere şi de calme, şi fiindcă nu au nici
o legătură cu lucrurile de care ar trebui să fie cu adevărat
îngroziţi. Sunt temeri despre lupi şi monştri, despre malarie
şi rechini. Bineînţeles, copiii au toate motivele să fie speriaţi;
atâta doar că nu s-au concentrat asupra ţintelor corecte - deo­
camdată. N u sunt informaţi despre adevăratele orori care-i
aşteaptă in viaţa de adulţi; exploatare, înşelăciune, dezastru
profesional, invidie, abandon şi mortalitate. Neliniştile copii­
lor sunt perceperi inconştiente ale adevăratelor terori ale vârs­
tei de mijloc, numai că in momentul când vor fi siliţi să le
fiică într-adevăr faţă, lumii nu i se va mai părea că deţinătorii
acestor terori sunt atât de şarmanţi şi merită atât de mult o
vorbă bună şi o mângâiere.
Escher intră frecvent în dormirorul lui Rabih şi Kirsten
pe la două noaptea, aducându-1 pc Dobbie cu ea şi plăngân-
du-se de nişte vise urâte cu un dragon. Se întinde între ci,
cu o m ina rezervată fiecărui părinte şi cu picioarele ei subţiri
atingindu-le pc ale lor. Neputinţa ci îi fiice să se simtă puter­
nici. Alinarea de care are nevoie Esther le e cu totul şi cu totul
la îndemână. O să-l ucidă pe dragonul ăla zănatic dac-o
să aibă îndrăzneala să-şi facă apariţia acolo.
O privesc cum adoarme la loc, cu pleoapele tremurân-
du-i uşor şi cu Dobbie cuibărit lângă ea. Rămân treji o vreme,
înduioşaţi, fiindcă ştiu că fetiţa lor va trebui să crească, să-i
părăsească, să sufere, s i fie respinsă şi să i se frângă inima.
Va ajunge în lumea mare, va tânji după mângâiere, insă ei
nu vor mai putea să i-o ofere. Până la urmă, se vor ivi câţiva
dragoni adevăraţi, iar mami şi tati nu vor fi în stare să te
vină de hac.

Nu doar micuţii sunt copilăroţi. La rândul lor - dincob de

fanfaronadă —, ţi adulţii sunt din când în cândjucăuşi, neghiobi.

125
capricioţi, vulnerabili, isterici, îngroziţi, vrednici de milă ţi cău­
tând consolare ţi iertare.
N e pricepem de minune să vedem ce e frag il ţi drăgălaţ la
copii ţi să le oferim ajutorul ţi mângâierea de care au nevoie,
în ju ru l lor, ţtim să ne stăpânim constrângerile, pofta de răzbu­
nare ţifuria. Putem să ne recalibrăm aţteptările ţi să pretindem
ceva m ai puţin decâtfacem de obicei; ne infuriem mai greu ţi
ceva mai conţtienfi de potenţialul nefructificat. Suntem gata să-i
tratăm pe copii cu un grad de amabilitate pe care, în mod ciudat
ţi trist, nu prea ne vine să-l arătăm fa ţă de ceilalţi adulţi.
E minunat să trăieţti intr-o lume unde atât de mulţi oameni
se poartă frum os cu copiii. însă ar f i ţi m ai bine dacă în lumea
aceasta am f i ceva m ai buni cu părţile de copil ale fiecăruia
dintre noi.
 Limitele iubirii

Prima prioritate a lui Rabih şi Kirsten faţă de Esther şi

William - plasată incomparabil mai sus decât toate celelalte —
este să fie buni, fiindcă văd peste tot în jur exemple despre
ce se întâmpla când, după părerea lor, resursele de iubire sunt
puţine: crize şi ranchiuni, ruşine şi dependenţă, eşecuri cro­
nice ale încrederii în sine şi neputinţa de-a forma relaţii sănă­
toase. în ochii lui Rabih şi Kirsten, când nu există suficientă
afecţiune, când părinţii sunt distanţi şi dominatori, nedemni
de încredere şi înfricoşători, viaţa nu poate să fie întreagă.
Nimeni nu poate spera să fie suficient de puternic ca să nego­
cieze momentele de cumpănă ale existenţei, sunt de părere
ei, dacă n-au avut cândva sentimentul că au contat infinit
şi mai presus de orice pentru unu sau doi adulţi.
Iată de ce se străduiesc să răspundă la fiecare întrebare
cu tandreţe şi sensibilitate, să-i mângâie de câteva ori pe zi, să
le citească poveşti lungi seara, să se trezească şî să se joace cu
ei dimineaţa, să nu fie aspri cu ei când greşesc, să le ierte
ieşirile urâte şi să le permită să-şi lase jucăriile împrăştiate pe
covorul din sufragerie peste noapte.
Credinţa lor în puterea bunătăţii părinteşti atinge apogeul
în primii ani ai lui Esther şi William, mai cu seamă în clipele
când adorm în cele din urmă în pâtuţuri, (ară apărare în faţa
lumii, respirând uşor şi regulat, cu degetele subţirele încleştate
de păturile favorite.
însă când fiecare din ei împlineşte cinci ani, se contu­
rează o realitate mai tulburătoare şi mai complicată: Rabih

127
fi Kirsten suni puf i, spre mirarea lor, în faţa anumitor limite
neclintite ale bunătăţii.
Intr-un weekend ploios din februarie, Rabih îi cumpără
lui William un elicopter portocaliu cu telecomandă. Tatăl
fi fiul l-au găsit pe Internet cu câteva săptămâni in urmă fi
de atunci aproape că n-au mai vorbit despre altceva. în cele
din urmă, Rabih a cedat, deşi nu există nici o ai de naştere
sau o notă bună la şcoală care să justifice cadoul. C u toate
acestea, mai mult ca sigur ci o să se distreze ore bune. însă
după doar şase minute de folosire, pe când jucăria planează
deasupra mesei din sufragerie, cu Rabih la butoane, se în­
tâmplă ceva neplăcut cu direcţia, aparatul se ciocneşte de
frigider şi rotorul din spate se face bucăţi. Vina e în mod clar
a producătorilor, dar din nefericire nu sunt prezenţi în bucă­
tărie - aşa încât, imediat şi nu pentru prima oară, cel care
devine ţinta dezamăgirii crâncene a copilului c Rabih.
— Ce-ai făcut? ţipă William, a cărui drăgălăşenie a rămas
acum suspendată undeva.
— Nimic, răspunde Rabih. Jucăria a luat-o razna.
— Nu-i adevărat. I-ai făcut ceva. Acum trebuie s-o repari!
— Te asigur ca mi-ar plăcea s-o fâc. Dar e complicat. O
să trebuiască să luăm legătura cu cei de la magazin luni.
— Taţi!
Cuvântul iese sub formă de ţipăt.
— Dragul meu, îmi dau seama că eşti dezamăgit, d a r...
— T u eşti de vină!
Lacrimile încep să curgă, iar după o clipă William încearcă
să-l lovească pc pilotul incompetent în fluierul piciorului.
Comportamentul copilului e oribil, fireşte, şi întru câtva sur­
prinzător (tati a fost atât de bine intenţionat!), dar de data
asta, ca în destul de multe alte ocazii, el reprezintă în acelaşi
timp un fel de omagiu pervers adus lui Rabih ca tată. Doar
dacă te simţi în mare siguranţă alături de cineva poţi să fii

128
atât de urâcios. Pentru ca un copil sâ facă tapaj, c nevoie ca
atmosfera în care creşte sâ fie profund binevoitoare. In
copilărie Rabih nu s-a purtat niciodată atât de năzuros cu
tatăl lui, dar c la fel de adevărat că nici nu s-a simţit atât de
iubit. T oate asigurările pe care le-au oferit el şi Kirsten
de-a lungul anilor - „O sâ fiu întotdeauna de partea ta“, „Poţi
sa ne spui orice simţi“ - au produs dividende magistrale:
ele i-au încurajat pe William şi pe sora lui să-şi îndrepte vehe­
ment frustrările şi dezamăgirile spre cei doi adulţi iubitori
care le-au dat de înţeles ci pot - şi sunt dispuşi - să încaseze.
Asistând la izbucnirile de furie ale copiilor, Rabih şi Kirs­
ten au prilejul sâ observe câtă putere de stăpânire şi răbdare
au acumulat, fără să-şi dea seama pe deplin, de-a lungul anilor.
Temperamentele lor ceva mai cumpănire sunt moştenirea
câtorva decenii de dezamăgiri mărunte şi majore; cursurile
răbdătoare ale gândirii lor au fost sculptate, aidoma cantoa­
nelor în care sapă apa, de sumedenia de lucruri care n-au mers
cum trebuia pentru ei. Rabih nu-şi iese din fire când pătează
din greşeală hârtia pe care scrie, pentru că, printre altele, a
rămas fârâ serviciu şi şi-a văzut mama murind.

Rolul de părinte bun implică o cerinţăfoarte m ăreţi compli­

cată: aceea de-a f i cel care dă in mod constant veţti cât se poate
de proaste. Părintele bun trebuie sâfie apărătorul multora dintre
interesele pe termen lung ale copilului, care îi sunt, prin însăţi
natura lor, imposibil de conceput ţi cu atât mai puţin de acceptat
cu voioţie. Din iubire, părinţii trebuie să fie gata să vorbească
despre dinţi curaţi, teme pentru acasă, ordine in camere, ore
de culcare, generozitate ţi folosirea pe timp lim itat a compute­
rului. Din iubire, trebuie să adopte injdţiţarea unor pisălogi
care au obiceiul detestabil ţi înnebunitor de-a aduce în discuţie
fapte nedorite ale existenţei tocmai când lumea începe să se simtă
bine. Şi, ca urmare a acestor acte de iubire subterană, părinţii

129
buni trebuie să devină în cele din urmă, dacă lucrurile au mers
cum se cuvine, ţinte speciale ale unei indignări ţi ale unui resen­
timent intens.

Oricât de grele ar fi mesajele, Rabih şi Kirsten încep prin

a se angaja că ie vor transmite cu blândeţe: „Te mai joci cinci
minute şi pe urma gata, bine?1*, „Acum prinţesa E trebuie
să facă baieu, „îm i dau seama că tc-ai enervat rău de tot, dar
nu dăm în oamenii care nu sunr de acord cu noi, da?“.
îşi propun să le vorbească frumos, să-i ia cu binişorul şi,
foarte important, să nu impună niciodată o concluzie prin
forţă sau recurgând la armele psihologice de bază, cum ar
fi aluziile la cine e mai vârstnic, mai solid şi mai sănătos, asta
însemnând că el şi nu altcineva trebuie să aibă controlul
asupra telecomenzii şi laptopului.

„Fiindcă sunt mama ta ", „Fiindcă aţa a zis tata": a existat

o vreme când simpla pomenire a acestor titulaturi relaţionale
obliga la supunere. însă sensul cuvintelor a fost transformat de
era bunătăţii noastre, as fo l încât o mamă ţi un tată sunt în
prezent doar „ oameni care îm i vor face pe plac " sau „ oameni
cărora s-ar putea să le urmez sugestiile dacă - ţi numai dacă -
o să mă conving că susţin niţte lucruri logice

Din păcate, există situaţii în care luatul cu binişorul nu

mai dă rezultate —de exemplu, când Estber începe să-l tachi­
neze pe William în legătură cu corpul lui, iar încercarea blândă
a mamei de-a o opri trece neauzită. Penisul lui e „un cârnat
urât", urlă Esthcr în mod repetat acasă, după care, cu şi mai
puţină înţelegere, le şopteşte metafora câtorva prietene de
la şcoală.
Părinţii ei încearcă să-i explice cu tact că, din cauza felului
cum îşi bate joc de el acum, până aproape de umilire, s-ar

130
putea ca lui William să-i fie mai greu sâ aibă relaţii cu temei
când o sa fie mare. însă bineînţeles că asta i se pare o ciudă'
ţenie surorii lui. Le răspunde că nu înţeleg nimic, că William
chiar are un cârnat urât între picioare şi că de-aia râde toată
lumea la şcoală.
N u e vina fiicei lor că, la nouă ani, n-are cum să aprecieze
natura îngrijorării pe care o manifestă părinţii ei (dublată,
când nu-i vede nimeni, de câteva râsete). Dar e enervant când,
după ce i s-a spus pe un ton hotărât să se potolească, Esther
îi acuză ca îşi bagă nasul în viaţa ei şi scrie cuvintele „Strică
chef" pe bucăţele de hârtie pe care le lasă prin casă ca pe o
dâră de firimituri.
Disputa se încheie printr-un meci de strigăte între Rabih
şi persoana asta mică şi revoltata, căreia pur şi simplu îi lipsesc
acele conexiuni neuronale care i-ar permite să priceapă adevă­
rata miză a chestiunii.
— Fiindcă aşa spun eu, zice Rabih. Fiindcă ai nouă ani,
eu am mult mai mulţi şi ştiu câteva lucruri de care tu habar
n-ai - şi n-o să stau toată ziua să mă cert cu tine pe chestia
asta.
— E foarte nedrept! Atunci o să ţip şi-o să tot ţip! ame­
ninţă Esther.
— Nici să nu re gândeşti, fetiţo. O să te duci 1a tinc-n
cameră şi-o să rămâi acolo pân-o să fii gata să cobori ca să
stai la cină cu familia, să te porţi civilizat şi să-mi arăţi că
nu ţi-ai uitat bunele maniere.
E intr-adevăr ciudat că tocmai Rabih, care nu e deloc o
persoană conflîcruală, trebuie să transmită un mesaj în apa­
renţă atât de neiubitor cuiva pentru care simte o iubire
nemăsurată.

Ideal ar f i să câştigăm timp pentru copil; să-i transmitem

dintr-un Joc lucruri pentru a căror acumulare a fost nevoie de

131
 experienţe intense fi îndelungate. însă progresul rasei umane este
obstrucţionat la fiecare pas de rezistenţa inveteratâ la conclu­
ziile pripite. Ceea ce ne reţine este interesul intrinsec pentru
reexplorarea atentă a anumitor capitole din lista integrală a
stupizeniilor speciei noastre —fi de fap tu l că pierdem o bună
parte din viaţă descoperind pe cont propriu ceea ce a fost deja
schiţat în am ănunt fi cu eforturi de alţii.
în mod tradiţional romantismul a avut o atitudine bănui­
toare fa ţă de regulile privind crefterea copiilor, privindu-le ca
pe un stindardfals fi ipocrit, drapat peste bunătatea naturală
fi agreabilă a copiilor; Cu toate acestea, s-ar putea ca după ce
am cunoscut m ai îndeaproape câţiva tineri in came ţi oase, să
ne schimbăm treptatpărerea fi să începem să credem că bunele
maniere sunt de fap t o apărare indiscutabilă împotriva unui
fenomen omniprezent ţi care seamănă cu barbaria. Bunele ma­
niere nu trebuie să fie un instrument a l răcelii ţi a l sadismu­
lui, ci doar o metodă prin care învăţăm să ţinem mica fia ră
din noi încuiată, astfel încât cina să nu degenereze invariabil
in anarhie.

Rabih se întreabă uneori unde ti duce cu adevărat această

teribil de grea muncă de părinte - ce rost au avut orele în
care şi-au luat copiii de la şcoală, au vorbit cu ei, i-au luat
cu binişorul şi le-au dat explicaţii logice. A început prin a
spera, în mod naiv şi egoist, că el şi Kirsten creşteau de fapt
nişte versiuni mai bune ale lor inşilc. l-a trebuit un timp ca
să-şi dea seama că, în loc de asta, a contribuit ia aducerea pe
lume a doi oameni care aveau misiunea lăuntrică de a-1 pro­
voca, a doi indivizi carc-i vor pricinui frusviri repetate, nedu­
meriri frecvente şi o lărgire silită, destabilizatoare şi din când
în când firumoasă a preocupărilor mult dincolo de ceea ce-şi
imaginase vreodată, ajungând pe tărâmurile până atunci ne­
cunoscute ale patinajului, sitcomurilor, rochiilor roz, explo­

132
rării spaţiale şi locului ocupat de Hcarts în clasamentul primei
ligi din Scoţia.
La şcoala copiilor, un stabiliment mic şi bine intenţionat
din apropiere, pe când se uită de la distanţă la ceilalţi părinţi
care-şi lasă odoarele preţioase la ore, Rabih se gândeşte că
viaţa nu poate răsplăti la o scara Îndeajuns de mare toate spe­
ranţele pe care le aşază o generaţie pe umerii înguşti ai celei­
lalte. Nu există suficiente destine glorioase de vegheat, iar
capcanele sunt prea multe şi se cade prea uşor în ele, chiar
daca se iveşte perspectiva unei stele de aur şi a câteva aplauze
pentru citirea reuşită, în faţa clasei, a unei poezii despre corbi.
Uneori, vălul protector al sentimentalismului părintesc
cade şi Rabih vede că şi-a cedat o parte substanţială din cea
mai bună perioadă a vieţii unei perechi de fiinţe omeneşti
care, dacă n-ar fi copiii lui, mai mult ca sigur că i s-ar parca
absolut ncremarcabili - într-o măsură atât de mare, încât,
dacă peste treizeci de ani s-ar întâlni cu ei într-un local, poate
chiar c-ar prefera nici să nu stea de vorbă cu ei. înţelegerea
acestui fapt e insuportabilă.

Indiferent ce dezminţiri rostesc din modestie părinţii, indifir-

rent cât iţi minimalizează am biţiile in fa ţa străinilor, să ai
un copil înseamnă —celpuţin la început—să dai atacul la perfec­
ţiune, să încerci să creezi nu doar o altă fiin ţă umană obiţnuită,
ci un exemplar de o perfecţiunefrapantă. Deşifigurează drept
normă statistică, mediocritatea nu poatefi niciodată scopul ini­
ţial; sacrificiile care trebuie filcute pentru a duce un copil la
vârsta adultă sunt pur şi simplu prea mari.

E sâmbătă după-amiază şi William joacă fotbal afară cu

un prieten. Esther a rămas acasă să asambleze circuitul electric
pe care l-a primit cu câteva luni in urmă de ziua ei. A rugat-o
pe Rabih s-o ajute, iar acum parcurg împreună manualul

133
de instrucţiuni, conectând beculeţe şi motoraşe şi savurând
momentele când întregul sistem intră în acţiune cu un tors
discret. Lui Rabih li place $ă-i spună fiicei lui că ar putea
ajunge un inginer electronist de ispravă. Nu-şi poate alunga
din minte visul despre o Esther devenită adultă, care va reuşi
cumva să fie cu totul practică şi, în acelaşi timp, de o sensibi­
litate de-a dreptul lirică (o versiune a tuturor femeilor pc
care le-a iubit). Esther adoră atenţia de care se bucură. Abia
aşteaptă prilejurile rare când William e plecat şi-l are pe tatăl
ei numai pentru ea. El îi spune Besti; ea i se aşază în poală
şi, în zilele când nu e bărbierit, se plânge de cât de ciudată
şi de aspră îi e pielea. El îi mângâie părul dându-i-I peste
cap şi-i acoperă fruntea cu sărutări. Kirsten se uită la ei din
celălalt capăt al camerei. Odată, când avea patru ani, Esther
ie-a spus ambilor părinţi, cu o mare seriozitate, „Aş vrea să
moară mami, ca să pot să mă mărit cu tati*\ Kirsten înţelege.
Şi ei i-ar fi plăcut să aibă un tata blând şi responsabil, care
s-o mângâie şi alături de care să compună circuite, şi să nu-i
deranjeze nimeni. îşi dă seama ce figură fascinantă şi ferme­
cătoare poate să pară Rabih pentru cineva care n-a împlinit
zece ani. Se bucură când se aşază pc podea şi sc joacă frumos
cu păpuşile lui Esther, o duce să facă alpinism, îi cumpără
rochii, merge cu ea cu bicicleta şi-i povesteşte despre inginerii
străluciţi care au construit tunelurile şi podurile din Scoţia.
Cu toate acestea, relaţia o îngrijorează puţin pe Kirsten
în ceea ce priveşte viitorul fiicei sale. Se întreabă cum vor
reuşi alţi bărbaţi să corespundă unui etalon atât de ridicat
de tandreţe şi atenţie deplină - şi dacă nu cumva Besti ai
putea ajunge să respingă o scrie dc candidaţi pur şi simplu
din cauză că nu-i pot oferi nici pc departe tipul de prietenie
de care s-a bucurat cândva din partea tatălui ei. Şi totuşi,
lucrul care o sâcâie cel mai mult pe Kirsten c sentimentalis­
mul din comportamentul lui Rabih. Ştie direct de la sursă

134
că bunătatea pe care i-o arată fiicei lor e disponibila din partea
lui doar în rolul de rată, nu şi de soţ. Are multe experienţe
privind schimbările lui drastice dc ton din clipa când nu mai
poc fi auziţi de copii. Fără să-şi dea seama, Rabih sădeşte în
mintea lui Esthcr o imagine a comportamentului ideal al
unui bărbat cu o femeie - neţinând cont că acest ideal nu
reflectă sub nici o formă cine e el, Rabih, cu adevărat. Astfel,
se prea poate ca, mai târziu în viaţă, Esther să întrebe un
bărbat care se poartă egoist, neatent şi sever de ce nu poate
să semene mai mult cu tarăl lui, fără să-şi dea seama că de
fapt bărbatul seamănă remarcabil dc bine cu Rabih, dar nu
în versiunea pe care a apucat ea s-o vadă.
Date fiind împrejurările, poate că e mai util că bunătatea
are limite şi că, deşi fac tot ce depinde de ei, aceşti doi părinţi
încă reuşesc (ca toţi părinţii) să-şi enerveze ritmic şi profund
copiii. Atitudinea glacială, înfricoşătoare şi crudă se dove­
deşte a fi doar prima dintr-o serie dc metode care provoacă
înstrăinarea. O altă strategie destul de eficientă combină supra-
protccţia, supraimplicarea şi supradrăgălirea, un trio de com­
portamente nevrotice cu care Rabih şi Kirsten sunt extrem
de familiarizaţi. Rabih, băiatul din Beirut, îşi face griji pentru
Esther şi William de fiecare dată când trec strada; caută să
se apropie supărător de mult de ei, îi întreabă prea des dacă
au avut o zi bună, vrea mereu să-şi mai pună o haină pe ei
şi şi-i imaginează mai fragili decât sunt de fapt - motiv pentru
care Esther se răsteşte câteodată la el, „D ă mai lasa-mă-n
pace!", şi pe bună dreptate.
Pe de altă parte, nici s-o ai ca mamă pe Kirsten nu poate
fi foarte simplu, fiindcă asta implică să faci mai multe exerciţii
de ortografie, sa fii încurajat s i cânţi la câteva instrumente
şi să auzi mereu recomandări despre alimentaţia sănătoasă -
un set de priorităţi deloc surprinzător pentru cineva care a
fost singura elevă din clasa ei dc gimnaziu care s-a dus la

135
universitate şi una dintre foarte puţinele care în prezent nu
trăiesc din ajutorul de şomaj.
tn funcţie dc starea de spirit, Rabih îşi poate compătimi
copiii pentru că trebuie sâ-i aibă pe ei drept părinţi. Le înţe­
lege plângerile şi resentimentul privind puterea pe carc-o au
el şi Kirsten asupra lor, avansul dc treizeci şi ceva de ani şi
zumzetul vocilor lor în bucătărie în fiecare dimineaţă. îi vine
destul de greu să se împace cu el însuşi, aşa că nu c o diferenţă
prea marc să arate compasiune pentru doi oameni tineri
carc-i reproşează unul sau două lucruri. Ştie dc asemenea d
iritarea lor arc un rol aparte, şi încă foarte important: ca garan­
tează că într-o bună zi copiii vor pleca de-acasă.

Dacă bunătatea părintească ar f i suficientă, rasa umană

ar stagna ţi s-ar stinge cu timpul Supravieţuirea speciei depinde
defaptul că, în cele din urmă, copiii se satură ţi se aruncă singuri
în lume, înarmaţi cu speranţa de-a găsi surse mai mulţumitoare
de iubire ţi aventură.

In momentele lor de tihnă domestică, când toată familia

stă pe patul cel mare şi domină o atmosferă de toleranţă şi
bună dispoziţie, Rabih e conştient că, într-o bună zi, în viito­
rul nu foarte îndepărtat, toate acestea se vor sfârşi, potrivit
unui edict al naturii pus în aplicare prin mijloacele cele mai
fireşti: izbucnirile şi furia adolescenţei. Perpetuarea familiilor
de Ia o generaţie la alta depinde de felul cum, într-un târziu,
tinerii îşi pierd răbdarea cu vârstnicii. Ar fi o tragedie dacă
ei patru ar vrea să rămână aşa, îmbrăţişaţi şi cu picioarele
încolăcite, douăzeci şi cinci de ani de-acum încolo. Până la
urmă, lui Esthcr şi lui Wjlliam va începe să li se pară că el
şi Kirsten sunt ridicoli, plictisitori şi dc modă veche, ca să
li se declanşeze dorinţa de-a pleca.
Recent, fiica lor şi-a asumat rolul de lider al rezistenţei la
regulile părinteşti. Când sc apropie de împlinirea a unspre­

136
zece ani, încep sâ nu-i mai placă hainele tatălui ei, accentul
şi felul cum găteşte, şi îşi d i ochii peste cap în faţa preocupării
mamei ei de-a citi literatură bună şi a obiceiului ei absurd
de-a ţine jumătăţi de lămâie în frigider, în loc să arunce pur
şi simplu partea nefolosită la gunoi. Cu cât Esther creşte mai
înaltă şi mai solidă, cu atât e mai iritată de comportamentul
şi de tabieturile părinţilor. William e încă prea mic ca sa-i
poată privi pe cei care au grijă de el cu un ochi atât de caustic.
Natura e blândă cu copiii în această privinţă, ficându-i atenţi
la întreaga gamă a defectelor pe care le au înaintaşii la o vârstă
la care sunt destul de mari ca să se despartă de ci.
Pentru ca despărţirea să-şi urmeze cursul, Rabih şi Kirsten
ştiu că n-au voie să devină prea stricţi, glaciali sau timoranţi.
înţeleg cat îi e de uşor unui copil să se cramponeze de o
mamă sau un tată care e greu de desluşit, are un aer înfrico­
şător sau nu stă foarte mult pe-acasă. Asemenea părinţi îşi
pot ţine vlăstarele mult mai bine ancorate de ei decât o vor
face vreodată părinţii afectuoşi şi stabili. Rabih şi Kirsten
nu doresc sâ fie genul de figuri egocentrice şi schimbătoare
care-1 pot obseda pe copil toată viaţa, aşa că au grijă să fie
fireşti, abordabili şi, uneori, prostănaci cu bună ştiinţă. Vor
să fie suficient de neintimidanţi, încât Esther şi William să
poată, la momentul potrivit, si-i lase frumuşel în urmă şi
să-şi vadă de viaţa lor. Faptul că sunt consideraţi la dispoziţia
lor este, o simt ambii părinţi, cel mai bun indiciu cu putinţă
despre calitatea iubirii lor.
 Sex şi viaţă de părinte

— Hai s-o facem la noapte. Ce zid? întreabă Kirsten, pe

când se machiază în baie, înainte de-a coborî sâ le pregătească
micul dejun copiilor.
— S-a marcat, spune Rabih cu un zâmbet, şi adaugă: Te
trec chiar acum în agendă.
N u glumeşte. Vineri noaptea e un moment privilegiat
si» a trecut ceva vreme de când n-au mai făcut-o.
In drum spre serviciu, se gândeşte la părul ud al lui Kirsten,
care î-a încadrat atât de frumos pielea deschisă când a ieşit
de sub duş. Se gândeşte preţ de câteva clipe la norocul extraor­
dinar pe care l-a avut când scoţiană asta elegantă şi hotărâtă
a acceptat să-şi petreacă viaţa cu el.
Ziua se dovedeşte destul de stresantă şi ajunge înapoi acasă
abia pe la şapte seara. Tânjeşte acum după Kirsten, dar tre­
buie să fie diplomat. N-are voie să dea zor şi în nici un caz
să aibă pretenţii. O să încerce sâ-i spună cu cea mai mare
francheţej ce simte dincolo de turbulentele
i fiecărei zile. Planul
e imprecis, dar Rabih speră.
Toată familia e în bucătărie, unde se poartă o discuţie
despre fructe. Ambii copii refuză pe faţă să mănânce aşa ceva,
deşi Kirsten s-a dus anume ca să cumpere în primul rând
nişte afine pe care le-a aşezat pe farfurie sub forma unei feţe
zâmbitoare. Wîlliam îşi acuză mama că e rea, Esther se vaită
că mirosul fructelor îi face rău.
Rabih încearcă o glumă şi spune că i-a fost dor de casa de
nebuni, îl ciufuleşte pe William şi dă de înţeles că a venit

138
vremea poveştilor citite sus, în dormitor. Rabih şi Kirsten
fac cu rândul la citit poveşti seara, iar astăzi e rândul ei. La
copii în cameră, îi trage lângă ea, câte unul de fiecare parte,
şi începe o poveste, tradusa din germană, despre un iepure
urmărit de vânători într-o pădure. Când îi vede cuibăriţi
lângă ea, Rabih îşi aminteşte de el şi de mama lui. Lui
William îi place să se joace cu părul lui Kirsten şi să-l împingi
în faţă, exact cum făcea Rabih. După ce se termină povestea,
copiii mai vor, aşa că mama le cânta un vechi cântec de
leagăn scoţian, Griogal Cridhe, care spune povestea tragică
a unei tinere văduve al cărei soţ a fost luat prizonier şi execu­
tat în faţa ei de propriul clan. Rabih rămâne afară, mişcat,
ascultând glasul lui Kirsten. Se simte privilegiat fiindcă a fost
martor al transformării soţiei Ini într-o mamă extraordinar
de pricepută. în ceea ce-o priveşte, lucrul pe care şi l-ar dori
cel mai mult în clipa asta ar fi o bere.
Rabih se duce s i se întindă la ei în pat. După o jumătate
de oră, o aude pe Kirsten intrând în baie. Când iese, poartă
halatul ecosez pe care-1 are de la cincisprezece ani şi pe
care-l purta mult când copiii erau foarte mici. Rabih se în­
treabă cum să înceapă, când ea aminteşte că după-amiază
a vorbit la telefon cu o prietenă din Statele Unite pe care-o
cunoscuse în studenţie 1 la Aberdeen. M am a bietei femei a
fost diagnosticată cu cancer esofagian - verdictul a căzut ca
un trăsnet. N u pentru prima dată, Rabih simte ce prietenă
bună e Kirsten, cit de profund şi de instinctiv îşi asumă ne­
voile altora.
Pe urmă Kirsten spune că s-a gândit la universităţile la
care vor merge copiii. Sigur, mai e mult până atunci, dar toc­
mai asta e ideea. Acum e momentul să înceapă să pună ceva
deoparte, nu mult —sunt cam strâmtorări —, dar suficient cât
să se strângă în cele din urmă o sumă folositoare.
Rabih îşi drege vocea şi, în străfunduri, începe să fie
disperat.

139
 Ne-am putea închipui că teama ţi nesiguranţa apropierii
de cineva se petrece doar o dată, la începutul relaţiei, ţi că neli-
niţtile n-ar avea cum să continue după ce doi oameni s-au dedicat
explicit unul altuia căsătorindu-se, plătind o ipotecă împreună,
cumpărând o casă, având copii ţi trecându-se unul pe altul în
testament.
Cu toate acestea, cucerirea distanţei ţi obţinerea asigurăribr
de care avem nevoie nu sunt exerciţii de efectuat o singură dată;
ele trebuie repetate defiecare dată când apare o breţâ - o zi departe
de casă, o perioadă aglomerată, o seară la serviciu —, fiindcă
fiecare interludiu are puterea să pună din nou întrebarea dacă
mai suntem sau nu doriţi.
Prin urmare, e păcat că ne vine atât de greu să găsim o moda­
litate nestigmatizantă ţi câţtigătoareprin care să ne recunoaţtem
intensitatea nevoii de certitudine. Chiar ţi după ani petrecuţi
împreună, există totuţi o barieră a fricii când vine vorba să cerem
o dovadă a dorinţei. însă cu o complicaţie suplimentară ţi
oribilă: acum presupunem că orice neliniţte de acest tip n-ar
avea cum ţi de ce să existe. De aici tentaţia de-a simula că de
fap t certitudinea ar f i ultim ul lucru la care ne-am gândi. Am
putea chiar, în mod straniu, să avem o aventură —un act de
trădare care e de multe ori doar o încercare de salvare a presti­
giului, prin care ne prefacem că nu avem nevoie de persoana
iubită, o pătim aşă dovadă de indiferenţă pe care o rezervăm -
ţi, în secret, chiar o adresăm - persoanei la care ţinem cu adevă­
rat, dar de care ne e groază să arătăm că avem nevoie ţi că
am fost răniţi, fie ţi involuntar.
Nu ne oprim niciodată din a cere să fim acceptaţi. Iar acesta
nu e un blestem lim itat la cei inadecvaţi ţi slabi. Nesiguranţa
poatef i chiar ţi un semn ciudat de stare de bine. Asta înseamnă
că nu ne-am permis să credem că alţi oameni ni se cuvin defapt
si de drept, că rămânem suficient de realiţti ca să ne dăm seama
că lucrurile chiar ar putea să ia o întorsătură proastă ţi că sun­
tem îndeajuns de implicaţi ca să ne pese.

140
 între timp, se face foarte târziu. Copiii au lecţie de înot
a doua zi devreme. Rabih aşteaptă până termină Kirsten de
chibzuit unde vor studia Esther şi William până la urmă,
după care se întinde şi îşi prinde soţia de mână. Ea rămâne
aşa pentru un timp, iar pe urmă îl strânge de mână şi încep
să se sărute. El îi deschide coapsele şi începe să i le mângâie.
Pe când face asta, privirile îi rătăcesc spre noptieră, unde
Kirsten a aşezat o felicitare de la William. „La mulţi ani,
mamiu, scrie pe ea, sub desenul unui soare extrem de jovial
şi zâmbitor. Asta îl face să se gândească la chipul de drâcuşor
al lui William şi la felul cum îl lua Kirsten pe umeri şi mergea
cu cl prin bucătărie, lucru pe care-1 făcuse nu mai departe
dc săptămâna trecută, când el se costumase în vrăjitor după
şcoală.
Pe de o parte, Rabih vrea foarte mult să continue să-şi
seducă soţia - doar o doreşte de atâta timp; pe de alta, nu e
sigur dacă mai are chef cu adevărat, din motive pe care-i
vine greu să lc găsească.

E o teză bine-cunoscutâ: oamenii de care suntem atraşi ca adulţi

seamănă bine cu oamenii pe care i-am iubit cel mai mult In
copilărie. Iar aici poate interveni un anumit simţ a l umorului
sau un tip de expresie, un temperament sau o structură emoţională.
Ş i totuşi, există un lucru pe care vrem să-lfacem cu iubiţii
noştri de vârstă adultă şi despre care nici nu putea f i vorba in
relaţia cu cei care au avut prim ii grijă de noi; căutăm să facem
sex chiar cu persoanele care, în modalităţi importante, ne amin­
tesc de tipurile cu care pe vremuri era de aşteptat să nu facem
sex sub nici oform ă. Decurge de aici că o relaţie sexuală împli­
nită depinde de felu l cum blocăm anumite asocieri teribil de
intense între partenerii noştri romantici şi arhetipurile lor paren­
tale subterane. Avem nevoie —pentrupuţin timp —să ne asigu­
răm că pornirile noastre sexuale nu se amestecă derutant cu
cele afective.

141
 D a r sarcina devine m ai com plicată în clipa când vin p e lum e
copii care scot la iveală aspectele parentale specifice ale p a rten e­
rilor noştri. N e-a m p u tea da seam a, la un n iv e l conştient, că
p a rte n e ru l nostru nu e sub n ici o fo rm ă u n p ă rin te in terzis în
p la n sexual, că e aceeaşi persoană dintotdeauna şi că, în p rim ele
luni, am fă c u t cu el lucruri p alpitante şi culpabile. Ş i totuşi, ideea
e pu să la d in ce în ce m a i grea încercare d in cauză că eurile
lor sexuale d evin to t m a i nelă m u rite sub id en tită ţile p a ren ta le
p e care trebuie să le poarte toată ziu a , ilustrate de acele denum iri
caste şi vesele (pe care am p u tea uneori să le fo lo sim , greşit, ca
să ne raportăm noi în şin e la ele): „ m a m i" şi „ ta ti“.

Felul cum arătau sânii lui Kirsten a fost cândva un subiect

de interes uriaş pentru Rabih. îşi aminteşte că le-a aruncat
priviri pe Furiş în bluza neagră pe care ea a purtat-o la prima
lor întâlnire, apoi i-a studiat sub un tricou alb care le sugera
dimensiunile fascinant de modeste, după aceea s-a frecat foarte
uşor de ei în timpul sărutului inaugural din Gradina Bota­
nică, iar în cele din urmă, în fosta ei bucătărie, i-a încercuit
cu limba. Obsesia pentru ei a fost constantă în primele zile.
O ruga să-şi ţină sutienul pe ea când făceau dragoste, ba împin-
gându-1 în sus, ba trâgându-1 în jos, ca să păstreze la maxi­
mum contrastul extraordinar dintre eurile lor îmbrăcate şi
dezbrăcate. O punea să-şi prindă sânii în palme şi să şi-i mân­
gâie aşa cum ar face-o dacă el n-ar fi acolo. Voia să-şi aşeze
penisul între ei, ca şi cum mâinile nu ajungeau şi era nevoie
de un indicator mai hotărât al posesiei şi al posibilităţii pentru
marcarea acestui teritoriu care până atunci fusese interzis.
Şi totuşi acum, după câţiva ani, stau întinşi unul lângă
altul în patul conjugal, cu o tensiune sexuală comparabilă cu
cea a doi bunici zbârciţi care se bronzează pe o plajă baltică
de nudişti.

142
 P ână la urm ă, excitarea n u prea p a re să a ibă legătura cu
g ra d u l de dezbrăcare; ea îţi extrage energia d in po sib ilita tea
de-a ţ i se da voie să posezi un partener care era p ro fu n d d ezira b il
şi cândva interzis, d a r care acum a d e v en it m iraculos de dispo­
n ib il şi de accesibil. E o expresie de uim ire recunoscătoare, vecina
cu neîncrederea, că într-o lu m e de izolare şi ruptură, încheie­
turile, coapsele, lobii urechilor si c fe le su n t în fin e acob, sub ochii
noştri: un concept extraordinar, p e care e bine să -l verificăm
periodic, p o a te chiar o d a tă la câteva ore, atingând, vârând,
d e zve lin d şi d ezbrâcâ nd cu bucurie încă o dată, în tr-a tâ t de
sin g u ri am fo st, în tr-a tâ t de in d ep en d en ţi şi de în d ep ă rta ţi au
p ă r u t iu b iţii noştri. Poftele sexuale su n t alim en ta te de do rin ţa
de-a sta b ili apropierea — şi s u n t p r in urm are co ndiţionate de
un sim ţ preexistent a l d ista n ţei p e care încercăm s-o acoperim
cu o plăcere ţi o uşurare perm a n en tă si deosebită.

Distanţa dintre Rabih şi Kirsten este foarte mică. Statutul

lor juridic îi defineşte ca parteneri pe viaţă; împart un dormi­
tor de trei pe patru în care se întorc în fiecare noapte; vor­
besc constant la telefon când sunt departe unul de altul;
fiecare din ei este companionul asumat al celuilalt weekend
de weekend; fiecare ştie din timp - şi în cele mai multe mo­
mente ale zilei şi ale nopţii - ce face celălalt. Nu prea mai
există mare lucru în existenta > lor comună care să treacă în
mod distinctiv drept „celălalt" - şi, prin urmare, eroticul nu
mai are de încercat să arunce punţi.
La sfârşitul multor zile, lui Kirsten nu-i vine nici măcar
sa fie atinsa de Rabih, nu fiindcă n-ar mai ţine la el, ci fiindcă
simte că n-a rămas destul din ea ca să rişte să ofere mai mult
unei alte persoane. Ai nevoie de o anumită autonomie înainte
ca faptul că eşti dezbrăcat de altcineva să ţi se pară un răsfăţ.
D ar ea a răspuns la prea multe întrebări, a vârât prea multe
picioruşe în prea mulţi pantofi, a rugat şi a dezmierdat de

143
prea multe ori... Atingerea lui Rabih se simte ca un alt obsta­
col în calea unei îndelung amânate comuniuni cu lăuntricul
ei neglijat. Vrea să se lipească strâns şi discret de sine însăşi,
în loc să-şi vadă identitatea şi mai împrăştiată din cauza altor
dorinţe. Orice avans ameninţa să-i distrugă cochilia subţire
ca funigelul a fiinţei sale intime. Până când va avea destule
şanse să se reacomodeze cu propriile gânduri, nici nu se va
pune problema să obţină plăcere dăruindu-i-se altcuiva.

Pe lângă asta, am putea să ne simţim stânjeniţi ţi expuţi

aproape intolerabil când ii cerem să facem sex unui partener
de care depindem deja atât de projitnd intr-o sumedenie defeluri
Poatef i o intimitate în plus ca, pefondul unor discuţii încordate
despre ce să facem cu banii ţi cu lăsatul copiilor la ţcoalâ, unde
sa mergem in concediu ţi cef i i de scaun să cumpărăm, să-i m ai
cerem partenerului sâ ne privească indulgent nevoile sexuale:
să-ţi pună un anum it articol de îmbrăcăminte, sâ ia parte la
un scenariu întunecat la care ţinem morţiţ sau să se întindă pe
p at intr-o poziţie anume. S-ar putea să nu vrem sa fim retrogra­
daţi în rolul celui care roagă sau să cheltuim capital afectiv
preţios în numele mai ţtiu eu cărui fitiţ. S-ar putea să prefirăm
sâ nu ne încredinţăm fanteziile despre care ştim că ne pot face
să părem caraghioţi sau depravaţi cuiva în fa ţa căruia trebuie
altfel să manifestăm echilibru ţi autoritate, aţa cum se cere in
negocierile ţi blocajele zilnice din viaţa conjugală. S-ar putea
să ni se pară mai sigur ca, în locul partenerului de viaţă, să ne
gândim la un străin absolut.

în săptămâna de dinainte, Kirsten e singură acasă, sus

în dormitor, în timpul unei după-amiezi. La televizor e un
reportaj despre flota de pescuit din Marea Nordului staţio­
nată Ia Kinlochbervie, în nord-vest. îi cunoaştem pe pescari,
auzim despre felul cum folosesc noua tehnologie a sonarelor

144
şi aflăm despre o scădere îngrijorătoare a anumitor populaţii
piscicole. Bine măcar că există destui heringi şi că nici oferta
de cod nu e foarte rea pentru anul ăsta. Un pescar pe nume
Clyde e căpitanul unei ambarcaţiuni care se cheamă Loch
Dovan. In fiecare săptămână iese în larg, aventurându-se
uneori chiar până în Islanda sau la capătul Groenlandei. E
brutal şi arogant din fire, are maxilare hotărâte şi ochi furioşi
şi nerăbdători. Copiii mai au cel puţin o oră până se vor în­
toarce de la prieteni, dar Kirstcn se ridică şi închide bine
uşa dormitorului înainte să-şi dea jos pantalonii şi să se
întindă înapoi pe pat.
Acum e la bordul lui Loch Dovan, unde i s-a repartizat
o cabină îngustă lângă punte. Bate un vânt năprasnic, care
scutură ambarcaţiunea ca pe o jucărie, dar peste vuiet aude
vag o bătaie în uşa cabinei. E Clyde; pesemne că a apărut
o urgenţă pe punte. Dar se dovedeşte a fi cu totul altceva.
Smulge hainele de ploaie de pe ea şi o posedă lipită de pere­
tele cabinei fără să schimbe un cuvânt. Ţepii bărbii nerase
îi ard pielea. Clyde e de felul lui semianalfabet, grosolan cât
încape, aproape preverbal şi înseamnă la fel de puţin pentru
ea cât înseamnă şi ea pentru el. Gândul la sex e primar, urgent
şi (ari noimă - şi totuşi, mult mai excitant decât să faci
dragoste seara cu un om la care ţii foarte mult.

Motivulpentru carepersoana iubită cedează locul unui străin

oarecare intr-o fantezie masturbatoare nu are nici un rol logic
în ideobgia romantică. însă in practică s-ar putea să fie nevoie
tocmai de despărţirea nepasională a iubirii de sex ca să corectăm
poverile intim ităţii ţi să ni le dăm jos de pe umeri. Recursul La
un străin ocoleşte resentimentele, vulnerabilitatea emoţională
ţi orice obligaţie de-a neface griji pentru nevoile celuilalt. N-avem
decât să fim cât de ciudaţi ţi de egoişti vrem, fard teamă de
judecată sau de consecinţe. Toată emoţia este ţinută impecabil

145
deoparte; nu există nici cea mai mied dorinţă de-a f i înţeles ţi,
prin urmare, nici riscul de-af i înţeles greşit ţi de-a deveni, din
această cauză, obidit sau frustrat. Putem, în sfârţit să manifes­
tăm dorinţă ju ră să fie nevoie să ne aducem restul vieţilor epui­
zant de încărcate cu noi in pat.

Kirstcn nu c singura căreia i sc parc mai sigur să delimiteze

unde părţi ale propriei sexualităţi de restul vieţii. Rabih face
ţi el ceva asemănător in mod obişnuit, tn noaptea asta, se
asigură că soţia lui a adormit, îi şopteşte numele şi speră s i
nu-i răspundă. Apoi, după ce se asigură că totul e în reguli,
iese pe vârful picioarelor, gindindu-sc că, la urma urmei, ar
putea fi un ucigaş eficient, şi coboară scările, pe lângă came­
rele copiilor (îşi vede fiul ghemuit cu Geoffi-ey, ursul lui prefe­
rat) şi până la o anexă lipită de bucătărie, unde navighează
pe chat-room-ul favorit. E aproape miezul nopţii.
Şi aici lucrurile sunt mult mai simple decât cu soţia lui.
Nu-i nevoie să te întrebi dacă o altă persoană are chef; pur
şi simplu dai clic pe numde ei şi, dată fiind partea web-ului
unde sc află, presupui că o să fie gata de acţiune.
De asemenea, nu trebuie să-şi facă griji, în acest mediu,
dacă e sau nu normal. Aceasta e o altă versiune a lui decât
cea care trebuie să-i ducă pe copii la şcoală mâine, să facă
o prezentare la serviciu sau să găzduiască mai târziu o cină
cu câţiva avocaţi, un educator şi soţia lui.
Nu e nevoie sâ fie bun sau să-i pese de ceilalţi. Nu e nevoie
nici măcar să aparţină propriului gen. Poate să vadă cum e
să fii o lesbiană timidă şi surprinzător de convingătoare din
Glasgow, care face acum primul pas spre emanciparea sexuală.
Iar după ce termină, n-are decât să închidă computerul
şi să redevină persoana pe care contează atât de mulţi oa­
meni - copii, soţie şi colegi.

146
 Dintr-o perspectivă, poate părea jaln ic să plâsmuieţti fa n ­
tezii, in loc să încerci să construieşti o viaţă in care visatul cu
ochii deschişi chiar poate să devină realitate. Darfanteziile sunt
adeseori cel m ai bun lucru pe care-l putem crea din dorinţele
noastre multiple ţi contradictorii; ele ne îngăduie să locuim intr-o
realitatefă ră s-o distrugem pe cealaltă. Fantazarea ii cruţă pe
cei la care ţinem de iresponsabilitatea deplină ţi de bizareria
fioroasă a impulsurilor noastre. Ea este, in felul ei, o realizare,
o emblemă a civilizaţiei - ţi un act de bunătate.

Incidentele imaginare de la bordul traulerului şi din chat-

room nu sunt un indiciu că Rabih şi Kirstcn au încetat să
se iubească. Ele sunt semne că fiecare partener de cuplu se
implică atăt de mult In viaţa celuilalt, Incit uneori nu mai
are libertatea interioară de-a (ace dragoste (ară stinjenealâ
sau fir i un sentiment inhibitor al responsabilităţii.
 Prestigiul rufariei

Sunt o pereche modernă şi, prin urmare, îşi împart sarci­

nile conform unei scheme complexe. Rabih se duce la serviciu
cinci zile pe săptămână, dar în după-amiezile de vineri se
întoarce acasă mai devreme ca să aibă grijă de copii, lucru
care cade tot în sarcina lui în dimineţile de sâmbătă şi în
după-amiezile de duminică. La rândul ei, Kirsten lucrează
luni, marţi şi miercuri până la două, iar în weekenduri se
ocupă de copii sâmbătă după-amiaza şi duminică dimineaţa.
£1 are grijă de baia de vineri şi prepară masa de seară de patru
ori pe săptămână. Ea cumpără de mâncare şi ce mai e nevoie
prin casă, pe când el duce gunoiul şi are grijă de maşină şi
de grădină.
E puţin după şapte într-o seară de joi. De dimineaţă până
acum, Rabih a luat parte la patru întâlniri, s-a ocupat de
un furnizor de gresie care n-a livrat marfă la timp, a lămurit
(aşa speră) o idee greşită despre rambursarea impozitelor şi
a încercat să-l implice pe noul director financiar într-un pro­
iect pentru o conferinţă a clienţilor care ar putea să aibă impli­
caţii majore pentru trimestrul trei (sau ar crea probleme).
A trebuit să stea într-un autobuz de navetişti o jumătate de
oră la dus şi o altă jumătate la întors, iar acum se întoarce
din staţie pe ploaie. Se gândeşte ce bine va fi să ajungă în sfâr­
şit acasă, să-şi toarne un pahar cu vin, să le citească un capitol
din Cei cinci vestiţi copiilor, sâ-i sărute de noapte bună şi apoi
să ia masa şi să poarte o conversaţie civilizată cu prietenul

148
şi aliatul lui ccl mai înţelegător, soţia. £ la capătul puterilor
şi-i vine (pe bună dreptate) să-şi plângă de milă.
între timp, Kirsren a stat acasă toată ziua. După ce i-a
dus pe copii la şcoală (s-au certat urât în maşină din cauza
unui penar), a curăţat resturile de la micul dejun, a făcut patu­
rile, a dat trei telefoane la serviciu (colegelor ei se pare că le
vine greu să ţină minte că nu c Ia birou joia şi vinerea), a
curăţat două băi, a dat cu aspiratorul prin casă şi a ales hainele
de vară pentru toată familia. A chemat un instalator care să
se uite la robinete, a luat hainele de la curăţătorie, a dus un
scaun 1a retapiţat, l-a programat pe William la un control
stomatologic, i-a luat pe copii de la şcoala, le-a preparat şi
le-a servit o gustare (sănătoasă), i-a convins să-şi facă remele,
a pregătit masa de seară, a dat drumul la baie şi a curăţat câteva
pete de cerneală de pe podeaua sufrageriei. Acum se gândeşte
ce bine va fi că se va întoarce în sfârşit Rabih şi va prelua con­
trolul, pentru ca ea să-şi toarne un pahar cu vin, să le citească
un capitol din Cei cinci vestiţi copiilor, să-i sărute de noapte
bună şi apoi să ia masa şi să poarte o conversaţie civilizată
cu prietenul şi aliatul ei cel mai înţelegător, soţul. E la capătul
puterilor şi-i vine (pe bună dreptare) să-şi plângă de milă.
Când în cele din urmă se trezesc singuri în pat, citind,
Kirsten nu vrea să creeze probleme, dar are câteva lucruri
care nu-i dau pace.
— îţi aduci tu aminte să calci cuverturile de pat mâine?
întreabă ea fâră să-şi ridice ochii din carte.
Rabih simte un nod în stomac. încearcă să nu-şi piardă
răbdarea.
— E vineri, spune el. M-am gândit că faci ru chestia asta
dacă e vineri.
Acum Kirsten îşi ridică privirile. Are o căutătură glacială.
— A, m-am prins, zice ea. Treburi domestice: zona mea.
N u contează. Iartâ-mă c-am întrebat.

149
 Şi se întoarce la carte.
Aceste episoade iritante şi sâcâitoare pot să te vlăguiască
mai mult decât furia făţişă.
EJ îşi spune: acum aduc două treimi din venituri, poate
chiar mai mult, în funcţie de felul cum e calculat totalul, dar
se pare că şi în privinţa altor lucruri fac mai mult decât ar
trebui. Sunt făcut să simt că munca mea e ceva ce fac exclusiv
pentru mine. De fapt, e rareori ceva mulţumitor şi invaria­
bil stresant. Pe lângă toate astea, nu-i normal să te aştepţi
să mă ocup şi de cuverturi. Fac ce trebuie să fac în weekendul
trecut i-am dus pe copii la înot, iar acum tocmai am umplut
maşina de spălat vase. în adâncul meu, aş vrea să se aibă grija
de mine şi să fiu ocrotit. Sunt furios.
Ea îşi spune: Toată lumea parc să creadă că faptul că stau
acasă două zile e „relaxant" şi că sunt norocoasă pentru acest
timp liber. Dar familia n-ar rezista împreună nici cinci mi­
nute fără toate lucrurile pe care le fac fără să se vadă. Totul
cade în răspunderea mea. îmi arde buza după o pauză, dar
de fiecare dată când aduc vorba de o corvoadă pe care încerc
s-o pasez, sunt făcută să simt că sunt nedreaptă - aşa că, până
la urmă, e mai simplu să tac. Iar s-a întâmplat ceva cu tabloul
electric şi mâine o să trebuiască să-l vânez pe electrician. în
adâncul meu, aş vrea să se aibă grijă de mine şi să fiu ocrotită.
Sunt furioasă.

în lumea modernă ne aşteptăm să existe egalitate în toate

aspectele din cuplu, ceea ce înseamnă, în esenţă, o egalitate a sufe­
rinţei. însă calibrarea durerii pentru asigurarea unor doze egale
nu e treabă uşoară; nefericirea se trăiqte subiectiv ţi există întot­
deauna o tentaţie pentru fiecare parte să-şiJbrmeze convingerea
sinceră, dar în competiţie cu a partenerului, că, la drept vorbind,
viaţa lui (sau a ei) e m ai blestemată —în moduri de care celălalt
nu pare înclinat să ţină cont şi pentru care nu vrea să ispăşească.

150
E nevoie de o înţelepciune supraomenească pentru a evita con­
cluzia consolatoare că a i o viaţă mai grea decât a celuilalt.

Kirsten se duce la serviciu suficiente ore pe săptămână

şi câştigă destui bani ca sâ nu se simtă înclinată si-i fie recu­
noscătoare pe faţă lui Rabih pentru salariul lui un pic mai
mare. în acelaşi timp, se ocupă de suficiente lucruri prin casă
şi a fost lăsat să se descurce pe cont propriu în destule seri
ca să nu se simtă înclinat să-i fie recunoscător pe faţa lui
Kirsten fiindcă are mai multă grijă de copii. Fiecare dintre
ei şi-a asumat o parte suficient de importantă din sarcinile
celuilalt ca să nu fie dispus la recunoştinţă pură.

O parte din vină pentru greutăţile părinţilor moderni poate

f i felu l in care se distribuie prestigiul Cuplurile nu numai că
sunt asaltate de solicitări practice în fiecare oră, dar sunt încli­
nate să perceapă aceste solicitări drept umilitoare, banale ţi fără
sens, ţi prin urmare nu le vine să arate milă pentru celălalt sau
să-l laude (pe el sau pe amândoi) pur ţi simplu fiindcă le suportă.
Cuvântul „prestigiu " sună total inadecvat când se aplică drumu­
rilor la ţcoala sau luatului hainelor de la curăţătorie, fiindcă
am fost instruiţi în mod păgubos să credem că această calitate
e în mod normal rezervată pentru alte zone:politica înaltă sau
cercetarea ţtiinţifică, film ele sau moda. însă dacă-l reduci la
esenţă, prestigiul se referă doar la ce este mai nobil ţi m ai im ­
portant în viaţă.
Nu părem dispuţi să îngăduim posibilitatea ca gloria speciei
noastre să nu constea doar în lansarea de sateliţi, în înfiinţarea
de companii ţi in producerea unor semiconductori miraculos
de subţiri, ci ţi in abilitatea - fie ea ţi răspândită larg în rândul
a miliarde de oameni —de-a vârî iaurt cu linguriţa în niţte
guri mici, de-a găsi ţosete rătăcite, de-a curăţa closete, de-a potoli
crize de tantrum ţi de-a ţterge urmele unor chestii congelate

151
de pe mese. Ş i acestea sunt probe care nu merită condamnarea
sau ridiculizarea sarcastică, ci o anume strălucire, astfel încât
să poată f i indurate cu mai multă compasiune şi tărie sufletească.

Rabih şi Kirsten suferă parţial din cauză că şi-au văzut

strădaniile atât de rar reflectate cu empatie în arta pe care-o
cunosc şi care, în loc de asta, tinde să minimalizeze diversele
greutăţi pe care le au şi s i se amuze pueril. N u îşi pot admira
vitejia când încearcă să-l înveţe o limbă străină pe un copil
care se foieşte şi tropăie furios; când încheie întruna hăinuţe
şi ţin socoteala căciulilor; când au grijă de casă aşa cum sc
cuvine; când controlează şi stăpânesc perioadele de deznă­
dejde; şi când încearcă să-şi joace partiturile domestice, dar
complicate, de la o zi la alta. N u vor obţine niciodată distinc­
ţii din afară şi nu vor primi sume importante, vor muri în
anonimat şi fără laurii comunităţii, şi totuşi ordinea şi conti­
nuitatea civilizaţiei vor depinde într-o măsură mică, dar vitală,
de eforturile lor tăcute, neobservate.
Dacă Rabih şi Kirsten ar fi în stare să se vadă ca nişte
personaje dintr-un roman, ar putea - în cazul in care autorul
ar avea măcar un dram de talent - să aibă un acces de milă
scurt, dar util, faţă de situaţia lor grea şi meritorie, şi prin
asta să înveţe eventual să dizolve o pane din tensiunea care
se naşte în serile în care, după ce s-au culcat copiii, cei doi
abordează subiectul aparent demoralizant, dar în realitate
profund măreţ şi semnificativ, al călcatului.
ADULTER
 Curvax

Rabih e invitat la Berlin pentru o prezentare despre spaţiul

public la o conferinţa despre regenerarea urbană. Schimbă
avionul la Londra şi răsfoieşte câteva reviste deasupra Ger-
maniei. Prusia se întinde plată şi vastă dedesubt, acoperită
de pudra uşoară a zăpezii de noiembrie.
Evenimentul se desfăşoară în estul oraşului, intr-un centru
de conferinţe care are şi un hotel. Camera lui de la etajul două­
zeci este aseptic-austeră şi albă, cu vedere spre un canal şi
câteva loturi de pământ. La ora serii, care vine repede, vede
o centrală electrică şi o procesiune de piloni aliniaţi în depăr­
tare, spre graniţa cu Polonia.
La recepţia de bun venit din sala de bal nu cunoaşte pe
nimeni şi se preface că aşteaptă un coleg. Odată ajuns înapoi
în cameră, sună acasă. Copiii tocmai au făcut baie. „Îmi place
când eşti plecat**, spune Esther. „M ami ne lasă să ne uităm
la film şi să mâncăm pizza.“ Rabih urmăreşte cu privirea un
avion cu un motor care se roteşte în înalturi peste câmpurile
îngheţate de dincolo de parcarea hotelului. în timp ce Esrher
vorbeşte, William poate Pi auzit cântând în fundal şi având
grijă să arate cât de puţin îl interesează un cată care a avut
prostul gust de-a pleca de lângă el. Vocile lor par mai tinere
la telefon; aproape că i-ar durea dac-ar şti cât de dor îi e de ei.
Mănâncă un sendviş în timp ce se uită la un canal de ştiri
prin a cărui lentilă o serie de tragedii par implacabil uniforme
şi neatrăgâtoare.

155
 A doua zi în zori îşi repetă discursul în faţa oglinzii din
baie. Prezentarea propriu-zisă are loc la unsprezece în sala
mare. îşi expune argumentele cu pasiune şi o cunoaştere pro­
fundă a subiectului. E munca lui de-o viaţă sa lupte pentru
virtuţile spaţiilor comune bine proiectate, care pot să realizeze
coagularea unei comunităţi. Mai mulţi oameni vin şi-l felicită
după ce termină. La prânz, e aşezat Ia masă cu delegaţi din
toată lumea. A trecut destul timp de când n-a mai avut parte
de o atmosfera atât de cosmopolită. Tocmai se poartă o discu­
ţie ostilă despre America. Un pakistanez care lucrează în
Qatar vorbeşte despre impactul legilor intrazonale ale Amcri-
cii asupra cercurilor de manevră; un olandez declară că o
parte din elitele naţiei sunt indiferente la binele comun; un
delegat finlandez compară dependenţa compatrioţilor lui de
combustibilii lichizi cu relaţia dintre toxicoman şi opiu.
Spre capătul mesei, o femeie îşi sprijină capul într-o pane,
arborând un zâmbet silit şi resemnat.
— Am atâta minte cât să nu încerc sa-mi apăr ţara când
sunt peste ocean, intervine ea în cele din urmă. Bineînţeles,
sunt la fel de dezamăgită ca voi de America, dar încă am
un profund sentiment de loialitate pentru ea - la fel cum
aş avea pentru o mătuşă nebună şi beţivă căreia i-aş lua apăra­
rea dacă aş auzi nişte străini vorbind-o de rău pc la spate.
Lauren trăieşte în Los Angeles şi lucrează la UCLA, unde
studiază efectele imigrării în San Bernardino Valley. Are părul
castaniu până la umeri, ochi vcrzi-cenuşii şi treizeci şi unu de
ani. Rabih încearcă să nu se uite la ea prea direct. Are o fru­
museţe pe care nu prea poţi s-o ocoleşti în împrejurările date.
Mai e o oră până la reînceperea lucrărilor şi Rabih se hotă­
răşte să se plimbe un pic pe afară, în ceea ce trece drept gră­
dină. Are avion spre casă a doua zi, dimineaţa devreme, iar
când o să se întoarcă la Edinburgh o si-1 aştepte un proiect
nou pe birou. Rochia închisă la culoare şi strânsa pe corp

156
a lui Lauren n-avea nimic care să atragă atenţia, şi totuşi
Rabih şi-o aminteşte până la ultimul detaliu. Se gândeşte tot­
odată la brăţările de pe braţul ei stâng; a văzut un tatuaj sub
ele, în partea dinăuntru a încheieturii - un memento întâm­
plător şi melancolic al diferenţei de o generaţie dintre ei.
Spre sfârşitul după-amiezii, pe coridorul care duce la lift,
se uită la câteva broşuri în clipa când ca trece prin dreptul
lui. îi zâmbeşte încurcat, suferind deja fiindcă nu o s-o cu­
noască, fiindcă identitatea ei reală (simbolizată de geanta de
pânză violet aruncată pe umăr) o sâ-i rămână străină pentru
totdeauna, fiindcă nu-i rămâne decât sâ fie mai departe sin­
gur. însă ca anunţă câ-i e foame şi-i sugerează s-o însoţească
intr-un bar cu lambriuri de lemn de lângă centrul comercial
aflat la etajul unu. A luat micul dejun acolo chiar azi, adaugă
ca. în spatele lui Lauren se găseşte o orhidee albă. Rabih pune
majoritatea întrebărilor şi, prin urmare, află tot felul de lu­
cruri: despre apartamentul ei din Venice Bcach, despre o
slujbă anterioară la o universitate din Arizona, despre familia
din Albuquerque, despre pasiunea pentru filmele lui David
Lynch, despre implicarea în organizarea comunitară şi despre
teroarea exagerată faţă de oficialităţile germane, care se extinde
şi asupra chelnerului rigid şi cu ceafa groasă, un personaj cu
vaste posibilităţi de comedie, pe carc-l porecleşte Eichmann.
Atenţia lui Rabih oscilează între ce spune ea şi ce reprezintă.
Este în acelaşi timp ea însăşi şi toţi oamenii pe care el i-a admi­
rat, dar în legătură cu care a învăţat să nu fie curios încă din
ziua nunţii lui.
Pielea din jurul ochilor i se încreţeşte când îşi ridică pri­
virile spre barman.
— „N-o sâ poţi schimba oţetul în vin, Mein Herr\“ cântă
ea încet, iar lui Rabih i se taie respiraţia in faţa farmecului ei.
Se simte din nou ca la cincisprezece ani, iar ea c Alice
Saure.

157
 A zburat până la Frankfurr cu o zi mai devreme şi de-acolo
a luat trenul, îi spune ea; i se pare că poţi să gândeşti foarte
bine în trenurile europene. Rabih îşi dă scama că la el acasă
se apropie ora de baie a copiilor. Ce uşor ar fi să-şi arunce
viaţa în aer mişcindu-şi pur şi simplu m ina cu zece centi­
metri mai la stânga.
— Spune-mi despre tine, îl îndeamnă ea.
Păi, a studiat la Londra, iar apoi s-a dus la Edinburgh;
are mult de lucru, deşi îi place să călătorească dacă are ocazia;
nu, nu prea suportă vremea închisă, dar poate că e un exer­
ciţiu util de disciplină să nu-ţi faci multe griji despre cum
arată cerul. Modificările pc text vin cu o uşurinţă neaştep­
tată. „Ce-ai făcut azi, tari?u îşi aude copiii interesându-se.
Taţi a ţinut o prezentare in faţa multor oameni, pe urmă a
citit o vreme din cartea lui şi s-a culcat devreme, ca s i poată
să ia primul avion spre casă mâme-dimineaţă şi să-şi vadă
fetiţa scumpă şi băiatul fără pereche - care ar putea la fel
de bine să nu existe în clipa asta.
— N-am putere să stau la cina delegaţilor, spune ea la
şapte, după ce Eichmann se întoarce sâ-i întrebe dacă n-ar
vrea şi un cocktail.
Aşa că ies din bar Împreună. Lui Rabih îi tremură mâinile
când apasă pe buton şi cheamă liftul. O întreabă la ce etaj stă
şi rămân faţă în faţă în cabina transparentă care urcă. Ceaţa
a învăluit peisajul.

Francheţea seducătorului de vârstă mijlocie e rareori o ches­

tiune de încredere sau de aroganţă; e vorba mai degrabă de un
soi de deznădejde nerăbdătoare, născută din conştientizarea vred­
nică de milă că se apropie din ce in ce m ai mult de moarte.

în linii mari, camera ei e aproape la fel ca a lui, dar pe Rabih

îl surprinde cât de diferită e atmosfera. O rochie violet atârnă
pe un perete şi un catalog de la Neucs Muscum a fost pus

158
lângă televizor; pe birou e un laptop deschis, două repro­
duceri ale unui tablou înfaţişându-1 pc Goethe se găsesc
lângă oglindă, iar pc noptieră, telefonul ei e conectai la insta­
laţia stereo a hotelului. II întreabă dacă a auzit de o anumită
cântăreaţă şi ajunge la albumul ei prin câteva tastări: aran­
jamentul e minimalist, doar un pian şi un pic de percuţie
intr-un ioc care seamănă cu o catedrală cavernoasă, după care
se aude o voce feminină obsedantă, neobişnuit de profundă
şi apoi, dintr-odată, înaltă şi fragilă. „Partea asta-mi place
cel mai mult“ , spune ea şi închide ochii preţ de o clipi. El
rămâne la piciorul patului, pc când cântăreaţa repetă cuvân­
tul mereu in octave din ce în ce mai înalte, ca un strigăt care
i se înfige direct in suflet. S-a ţinut departe de genul acesta
de muzici de când s-au născut copiii. N-are nici un rost să
fii transportat în felul ăsta când graniţele vieţii lui reclamă
hotărâre şi impasibilitate.
Se apropie de ea, îi ia faţa în mâini şi îşi lipeşte buzele de
ale ei. Ea îl trage mai aproape şi închide ochii din nou. „O
să-ţi dau totu l..." cântă vocea.
Se întâmplă cam cum îşi aminteşte din alte daţi - primul
Ror alături de cineva nou. Dac-ar R In stare să adune toate
scenele astea din trecutul lui şi să Ie lipească intr-un singur
material, poate că durata totală n-ar depăşi o jumătate de
oră, dar ar fi, In multe feluri, cele mai frumoase clipe din
viaţa lui.
Se simte de parcă i s-ar fi permis accesul la o versiune a
lui pe care-o crezuse moartă de mult.

Ce pericole produc acei bărbaţi înduioşător de nesiguri care,

neeunoscându-şi propriaforţă de atracţie, au nevoie să afle mereu
dacă sunt acceptabili pentru alte persoane!

Ea stinge luminile. Există o mulţime de diferenţe înăun­

trul aceloraşi parametri de bază: limba ei mai curioasă şi mai

159
nerăbdătoare, spatele arcuindu-i-se când el se lipeşte de ea,
picioarele mai musculoase, coapsele mai întunecate. Ce ar mai
putea să'l oprească acum? Ideea că nu se face aşa ceva s-a
pierdut în depărtare, ca un deşteptător care sună printr-un
somn profund.
Pe urmă rămân nemişcaţi şi respiraţia ie revine încet la nor­
mal. Perdelele sunt date în lături, oferind imaginea centralei
electrice puternic luminate In ceaţă.
— Cum e soţia ta? îl întreabă ea zâmbind.
£ imposibil sâ-i judeci tonul vocii sau să ştii cum să
răspunzi. Provocările lui şi ale lui Kirsten sunt prea ale lor
ca să Ie împartă cu cineva, chiar dacă acum au atras un satelit
nou, mai inocent, pe orbită.
— E ... drăguţa, şovăie Rabih.
Lauren îşi păstrează expresia de nepătruns, dar nu insistă.
El o mângâie pe umăr; undeva, printr-un perete, se aude
un lift care coboară. N u se poate plânge că se plictiseşte acasă.
Nu că nu şi-ar respecta soţia şi nid măcar că n-ar mai dori-o.
Nu, adevărul situaţiei lui e mai ciudat şi mai umilitor. Iubeşte
o femeie care dă prea des impresia că n-are nevoie de nici
un fel de iubire; o luptătoare atât dc puternică şi de capabilă,
încât el are foarte puţine posibilităţi s-o răsfeţe; o persoană
care are relaţii problematice cu oricine vrea s-o ajute şi care
dă uneori impresia că se simte cel mai în largul ei când e deza­
măgită de cei cărora li s-a încredinţat. Se pare că a făcut sex
cu Lauren din simplul şi banalul motiv că în ultima vreme
lui şi soţiei lui le-a venit extrem de greu să se ia în braţe - iar
în străfundul lui, Rabih e, fără să aibă neapărat dreptate, foarte
jignit şi furios din această cauză.

Se întâmplă foarte rar sâ începi o relaţie cu cineva din

indiferenţă fa ţă de partenerul conjugal In general trebuie să
ţii foarte mult la partener ca să te osteneţti sâ-l trădezi

160
 — Cred că ţi-ar plăcea, adaugă el într-un târziu.
— Sunt convinsă, răspunde ca neutru.
Acum are o expresie maliţioasă.
Com andă cina in cameră. Ea vrea paste cu lămâie şi un
pic de parmezan separat; pare obişnuită să Ic explice cu pre­
cizie aceste cerinţe unor oameni care vor ţine cont de ele.
Rabih, uşor de intimidat când vine vorba de serviciul la ca­
meră, admiră felul cum profita Laurcn de drepturi. Sună
telefonul şi ea vorbeşte cu un coleg din Los Angclcs, unde
dimineaţa c pe sfârşite.
Poate chiar mai mult decât sexul in sine, lucrul care-l atrage
e intimitatea care devine posibilă în siajul lui. E o ciudăţe­
nie a vârstei că modalitatea cea mai uşoară de-a începe o prie­
tenie cu cineva este, în general, să-l rogi să sc dezbrace.
Sunt tandri şi grijulii unul faţă de altul. Nici unul nu va
avea ocazia să-l dezamăgească pe celălalt. Ambii pot părea
competenţi, generoşi, demni de încredere şi credibili, aşa cum
făc de obicei străinii. Ea râde la glumele lui. Tipul lui de accent
e irezistibil, li spune. Se simte un pic singur când îşi dâ seama
ce simplu e să se facă plăcut cuiva care habar n-are cine c.
Stau de vorbă frână la miezul nopţii, după care adorm cast,
la marginile patului. Dimineaţa merg împreună la aeroport
şi beau o cafea la zona de check-in.
— Ţinem legătura - cât o să poţi, îi zâmbeşte ca. Eşti
unul dintre tipii cumsecade.
Se strâng în braţe, exprimând afecţiunea pură de care
dispun doar doi oameni care nu mai au nici un fel de planuri
unul cu celălalt. Lipsa lor de timp e un privilegiu. La adă­
postul ei, fiecare poate rămâne impresionam pentru totdeauna
în ochii celuilalt. Rabih simte că-i joacă ochii in lacrimi şi
încearcă să sc stăpânească uitându-sc la un ceas căruia ii face
reclamă pilotul unui avion de vânătoare. Cu perspectiva unui
ocean şi a unui continent intre ci, n-are decât să dea frâu

161
liber tuturor dorinţelor de apropiere. Amândoi pot să tân-
jească după intimitate ţi să fie feriţi de toate consecinţele ci.
Nu vor fi obligaţi niciodată la ranchiună; se pot aprecia mai
departe unul pe celălalt, aşa cum le stă la îndemână doar
celor fără viitor.
 Pro

Rabih se întoarce acasă la începutul după-amiezii de sâm­

bătă. Spre mirarea lui, lumea parc să arate cam la fel ca întot­
deauna. Nimeni nu-1 priveşte ţintă la aeroport sau în autobuz.
Edinburgh-ul c neatins. Cheia de la intrarea din faţa merge
in continuare. Kirsten e în birou şi-l ajută pe William la teme.
Acestei femei realizate şi inteligente, care arc o licenţă obţinută
la Universitatea din Aberdeen, care este membră a Societăţii
Regale a Experţilor Topografî şi se ocupă zilnic de bugete
de ordinul milioanelor, i-a ordonat sa stea pe podea un băiat
de şapte ani şi jumătate, care exercită o autoritate Iară seamăn
asupra ci şi care chiar în clipa asta o somează nerăbdător să
coloreze câţiva arcaşi în versiunea pc care a realizat-o el a
bătăliei de la Flodden Ficld.
Rabih are cadouri pentru toţi (cumpărate după ce a trecut
dc controlul paşapoartelor). îi spune lui Kirsten ca de-aici
încolo poate el să se ocupe de copii, să pregătească masa de
seară şi sa le facă baie; e convins că e frântă de oboseală.
Conştiinţa încărcată e un imbold util pentru un strop dc
bunătate.
Rabih şi Kirsten se duc la culcare devreme. Ea este, de
o veşnicie, primul om căruia îi dă toate veştile, oricât de banale
sau de grave. Ce straniu pare, aşa stând lucrurile, să fie în
posesia unor informaţii atât de semnificative şi, în acelaşi
timp, atât de profund rezistente la tradiţionalul principiu al
aducerii ta cunoştinţă.

163
 Ar fi aproape firesc să înceapă prin a arăta cât de ciudat
a fost să se întâlnească întâmplător cu Lauren la lifturi - dat
fiind că la ora aceea el trebuia să fie deja în sală - şi cât de
emoţionant i s-a părut când, după ce au făcut dragoste, ea
i-a vorbit cu voce sugrumată despre boala şi moartea unei
bunici de care fusese neobişnuit de apropiată în copilărie.
Adoptând aceeaşi abordare degajată şi digrcsivă la care recurg
cei doi când descifrează psihologia oamenilor pe care-i cunosc
Ia recepţii sau intriga filmelor pe care le văd împreună, ar
putea trece în revistă cât de mişcător şi de trist a fost pentru
Rabih să-şi ia râmas-bun de la Lauren la Aeroportul Teigel
şi cât de palpitant şi (un pic) înfricoşător să primească un
SMS de la ea la aterizare. Nimeni n-ar fi putut să reflecteze
mai bine la aceste teme decât perspicacele, iscoditorul, amu­
zantul şi atentul lui coexplorator al existenţei.
Prin urmare, nu e deloc simplu să-şi tot aducă aminte cât
de aproape e de dezlănţuirea unei tragedii. Din câte se parc,
Esther are oră de sport a doua zi dimineaţa pe un versant arti­
ficial în sală. Acela e locul unde povestea lor ar putea ajunge
la un sfârşit decisiv şi de unde ar începe nebunia şi haosul.
Vor fi nevoiţi să plece de acasă la nouă, ca să ajungă acolo
la zece fără un sfert. Rabih e conştient că ar fi suficientă o
propoziţie pentru ca tot ce e stabil şi coerent în existenţa lui
actuală să se încheie: creierul lui conţine o informaţie lungă
de doar şase cuvinte, care e în stare să arunce toată casa în
aer. Fiica lor va avea nevoie de mănuşile care sunt în cutia
din pod pe care scrie „Lucruri de iarnă1*. Rabih se minu­
nează de capacitatea minţii de-a nu lăsa să se scurgă nici un
indiciu despre dinamita pe care o conţine. Cu toate acestea,
e tentat să se uite în oglinda de la baie ca să se asigure că
nu se scurge nimic din el.
înţelege —fiindcă societatea a avut grijă să-i vâre ideea
asta în cap de mic - ca a făcut un lucru greşit. Chiar foarte

164
greşit. în limbajul tabloidelor, e un jeg, un curvar, un escroc
şi un trădător. Pe de altă pane, consemnează că natura precisă
a răului pe care l-a comis nu îi este foarte limpede. Simte
o anume preocupare, însă doar din motive secundare, legate
de prudenţă - altfel spus, fiindcă vrea ca ziua de mâine să
decurgă bine, la fel ca zilele şi anii de după. Şi totuşi, în adân­
cul lui nu prea îi vine să creadă că lucrul care s-a întâmplat
în camera de hotel din Berlin e rău ca atare, pur şi simplu.
Să fie asta oare, se întreabă el, doar scuza eternă a curvarului?

Din punctul de vedere al romantismului, lucrurile suntju ră

echivoc: nu poate exista trădare m ai mare. Chiar fi pentru cei
dispuşi să cauţioneze aproape orice alt tip de comportament,
adulterul rămâne o transgresiune seismică, oripilantă prin felul
în care violează câteva dintre premisele sacre ale iubirii.
Prima dintre ele este că opersoană nu poate susţine că iubeşte
o alta —ţi implicit că poate pune preţ pe viaţa lor împreună
pentru ca pe urma s-o şteargă pe furiş şi să facă sex cu altcineva.
Dacă s-ar întâmpla un asemenea dezastru, singura explicaţie
ar f i că n-a existat iubire de la bun început.

Kirsten a adormit. Rabih îi îndepărtează o şuviţă de păr

de pe frunte. îşi aminteşte ce reacţie total diferită aveau ure­
chile şi pântecul lui Lauren, chiar şi prin rochie. La ora când
au ajuns la bar, se părea deja că avea să se întâmple ceva între
ei; bănuiala a devenit certitudine în clipa când ea l-a întrebat
dacă venea des la asemenea conferinţe, el a răspuns că asta
părea deja foarte neobişnuita, iar ea a zâmbit călduros. Atră­
gea în primul şi-n primul rând prin francheţe. ,*A fost bun",
s-a întors şi a spus când erau în pat, ca şi cum ar fi gustat
dintr-un preparat neobişnuit la restaurant. însă mintea are
multe încăperi şi o capacitate uluitoare de-a crea paravane.
Intr-o altă zonă, şi într-o cu totul altă galaxie, rămâne neatinsă

165
iubirea lui pentru felul cum spune Kirsten bancuri fără per­
dea la petreceri, pentru tezaurul surprinzător de poezii pe
care le stochează în minte (Coleridge şi Bums), pentru obi­
ceiul de-a asorta ciorapii şi fustele negre la tenişi, pentru
îndemânarea cu care desfundă chiuveta şi pentru cunoştinţele
despre ce-ar putea să se întâmple sub capota unei maşini
(lucruri la care femeile părăsite de taţi la o vârstă fragedă par
s i se priceapă de minune). N-ar vrea să ia cina cu nimeni
altcineva în afara soţiei lui, care-i este şi cel mai bun prieten.
Ceea ce nu l-a împiedicat totuşi în nici un fel să-i distrugă,
poate, viaţa.

A doua premisă: adulterul nue o lipsă de loialitate ca oricare

alta. O transgresiune care implică nuditate face parte dintr-o
ordinefundam ental diferită, spune lumea; e o trădare cataclis-
mică şi incomparabilă. D atul în bărci nu e doar un lucru rău,
e cel m ai rău lucru pe care-lpoateface o persoană unei alte per­
soane pe care susţine c-o iubeşte.

E evident c i nu pe aşa ceva şi-a pus semnătura Kirsten

McLelland cu mulţi ani în urmă, în oficiul de stare civilă
cu pereţi roz-somon din Invcmcss. Pe de altă parte, au existat
o serie de lucruri în căsnicia lor pe care nici Rabih nu le-a
anticipat, inclusiv obiecţia puternică a soţiei la dorinţa lui
de-a se întoarce la arhitectură, în primul rând fiindcă nu voia
ca veniturile lor sâ scadă nici măcar pentru câteva luni; făptui
că i-a îndepărtat pe mulţi dintre prietenii lui fiindcă i se
păreau „plicticoşi"; tendinţa de-a face glume pe seama lui
la firmă; vina pe care trebuie să şi-o asume când lucrurile
merg prost la ea la serviciu; în fine, neliniştea epuizantă pe
care-o simte faţă de toate aspectele care ţin de educaţia
copiilor... Acestea sunt poveştile pe care şi le-a spus, linii de
raţionament la care e mai simplu să apeleze decât să se întrebe

166
dacă nu cumva a bătut el însuţi pasul pe loc în carieră sau
daci prietenii lui chiar nu erau atât de interesanţi când el
avea douăzeci şi doi de ani.
Şi totuşi, Rabih se întreabă daci jumătatea aceea de oră
ar trebui să răstoarne concludent calculele morale în defa­
voarea lui, dacă s-ar cuveni, luată ca atare, să-l condamne
la chinurile iadului. Deşi s-ar putea să nu aibă aceeaşi putere
de-a stârni imediat indignare, tot trădări, la fel de vătămă­
toare (deşi mai puţin vizibile), sunt şi obiceiurile ei de-a nu
asculta, de-a nu reuşi să ierte şi de-a acuza pe nedrept, precum
şi dezinvoltura cu care bagatelizează lucrurile sau lungile
perioade de indiferenţă. Rabih nu vrea să adauge la dosar,
dar nu e deloc convins că, din cauza acestui act unic (ce-i
drept, profund ofensator), ar trebui să se califice atât de uşor
şi de deplin pentru rolul personajului negativ.

A treia premisă: acceptarea monogamici e o consecinţă admi­

rabilă a iubirii, izvorând dintr-o generozitate profundă ţi un
interes intim pentru înflorirea ţi binele celuilalt. Opţiunea mono­
gam ă este un indiciu sigur că unul din parteneri se gândeţte
la interesul celuilalt.

Pentru noul fel de-a gândi al lui Rabih, este oricum, numai
amabil nu, să insişti că soţul trebuie să se întoarcă singur la
el în cameră ca să se uite la CNN şi să mai mănânce un sendviş
stând pe marginea patului, când poate câ nu mai are decât
câteva decenii de viaţă pe planetă, un fizic din ce în ce mai
neatrăgâtor, un palmares în cel mai bun caz intermitent în
ceea ce priveşte sexul opus şi o femeie tânără din California
care-i stă în faţă şi chiar vrea să-şi dea jos rochia în cinstea lui.
Dacă definim iubirea drept o preocupare sinceră pentru
binele unei alte persoane, atunci ea trebuie să însemne c i i
se dă voie unui soţ adeseori tracasat şi cam uşor de timorat

167
să iasă din lift la etajul optsprezece ca să se bucure de zece
minute de cunilingus întremător cu o cvasinccunoscută.
Altfel, ar putea părea că nu avem de-a face deloc cu iubirea,
ci cu un fel de posesivitatc obtuză ţi ipocrită, cu o dorinţă
de a-1 face fericit pe partener dacă - ţi doar dacă - fericirea
respectivă te implică ţi pe tine.
A trecut deja de miezul nopţii, dar Rabih îi dă înainte
hotărât, ştiind c-ar putea să existe obiecţii, dar ocolindu-le
agil ţi obţinând astfel un sentiment ţi mai viu ai siguranţei
de sine.

A patra prem isă: monogamia este starea firească a iubirii.

Un om sănătos la cap nu-ţi poate dori să iubească doar o per­
soană. Monogamia este marca sănătăţii emoţionale.

Dar nu cumva, se întreabă Rabih, e un idealism infantil

in dorinţa noastră de-a găsi totul intr-o singură fiinţă —cineva
care să fie simultan cel mai bun prieten, iubita, al doilea
părinte, al doilea şofer şi partenerul de afaceri? Ce reţetă a
dezamăgirii ţi a resentimentului se ascunde în această noţiu­
ne, din cauza căreia se distrug milioane de căsnicii altmin­
teri în perfectă stare!
Ce ar putea fi mai firesc decât să simţi dorinţa ocazio­
nală pentru o altă persoană? Cum poate cineva să crească
în cercuri hedoniste ţi emancipate, să aibă parte de sudoarea
ţi emoţia cluburilor de noapte ţi a grădinilor de vară, să
asculte o muzică plină de jind ţi de pofte, iar apoi, imediat
după ce semnează un petic de hârtie, să renunţe la orice urmă
de interes sexual pentru altcineva, ţi asta nu in numele unui
zeu anume sau al unei instanţe superioare, ci pur ţi simplu
pc baza presupunerii necercctate că e, mai mult ca sigur, ceva
foarte rău? N u cumva c tocmai pe dos - nu cumva e inuman
ţi chiar „rău*4 să nu fii tentat, să nu-ţi dai scama cât de puţin

168
timp mai avem şi, prin urmare, cu ce curiozitate urgentă ar
trebui să dorim să explorăm individualitatea carnală a mai
mult decât unul dintre contemporani? Să emiţi obiecţii mo­
rale împotriva adulterului înseamnă să conteşti legitimitatea
mai multor nuclee de interes senzorial - Rabih se gândeşte
la omoplaţii lui Lauren - care sunt, în felul lor, atracţii la
fel de respectabile şi chiar mai acceptabile decât ultimele note
din Hey Jude sau tavanele din Palatul Alhambra. Nu echi­
valează respingerea posibilităţilor de adulter cu infidelitatea
faţă de bogăţia vieţii înseşi? Să punem problema invers: ar
fi rezonabil să ne încredem în cineva pe care, în anumite
împrejurări, nu l-a interesat teribil să fie infidel?
 Contra

SMS-uriie sunt, la început, strict politicoase. El s-a întors

cu bine acasă? Ea s-a adaptat la diferenţa de fus orar? îşi fac
loc şi câteva teme profesionale: a primit Rabih buletinul infor­
mativ de după conferinţă? E la curent Lauren cu munca
urbanistului Jan GehI?
Pe urmă, într-o noapte, la unsprezece, el îşi simte telefonul
vibrând şi intră în baie. Din Los Angeles ea i-a scris că, la
drept vorbind, îi vine greu să uite de puia lui.
Şterge mesajul imediat, scoate cartela SIM a telefonului
şi o ascunde în trusa cu articole de toaletă, piteşte telefonul
sub un trening şi se întoarce în pat. Kirsten întinde braţele
spre el. A doua zi, cu telefonul asamblat la loc, îi răspunde
lui Lauren din boxa de sub scară: „Mulţumesc pentru o
noapte extraordinară, minunată, generoasă. N-o să-mi pară
rău niciodată. M ă gândesc la vaginul tău“. Din mai multe
motive, şterge ultima propoziţie înainte să trimită mesajul.
Cât despre faptul că n-o să-i pară rău niciodată, în reali­
tate, înconjurat de prosoape puse la uscat, începe să i se pară
mult mai complicat.
Sâmbăta următoare, într-un magazin de jucării din cen­
trul oraşului, unde a plecat cu William să-i cumpere o barcă
de jucărie, primeşte un e-mail cu un document in attachment.
Lângă un raft plin de mici ambarcaţiuni cu pânze, citeşte:
„îmi place foarte mult numele tău, Rabih Khan. De fiecare
dată când mi-l rostesc cu voce tare, mă satisface într-un fel.

170
Dar în acelaşi timp mă întristează, fiindcă Îmi aminteşte cât
timp am irosit cu bărbaţi care nu au firea ta autentică şi pasio­
nală, şi care n-au fost în stare să înţeleagă acele părţi din mine
care aş vrea să fie înţelese. Sper că o să-ţi placă fotografia în
ciorapii şi pantofii mei Oxford preferaţi. Sunt eu cea adevă­
rată, cea pe care mă bucur că ai văzut-o şi pe care s-ar putea
s-o vezi din nou nu peste multă vreme“ .
William îl trage de haină. în voce i se citeşte disperarea:
barca la care visează de-o lună costă mult mai mult decât
credea. Rabih simte că păleşte. Autoportretul o arată stând
în picioare într-o baie, cu faţa spre o oglindă mare, cu capul
înclinat într-o pane şi punând doar nişte pantofi cu şireturi
şi o pereche de ciorapi până la genunchi galben cu negru.
Se oferă sâ-i cumpere un portavion de jucărie lui William.
Mesajul rămâne fără răspuns tot weekendul. N-are nici
timp şi nici ocazia să se întoarcă la el până luni seara, când
Kirsten e plecată la clubul dc lectură.
Când deschide aplicaţia pentru e-mail, vede că Lauren
i-a luat-o înainte: „Ştiu că eşti într-o situaţie grea şi n-aş vrea
să fac nimic care să ce pună în pericol, dar am fost cumplit
de vulnerabilă şi de nesăbuită în seara aceea. De obicei nu
le trimit poze cu mine goală unor bărbaţi pe care aproape
că nu-i cunosc. Am fost un pic jignită că nu mi-ai răspuns.
Iartă-mă că spun asta - ştiu că n-am dreptul. Mă tot gândesc
la figura ta blândă şi drăguţă. Eşti un om bun, Rabih. Să
nu-i crezi pe cei care spun altceva. îmi placi mai mult decât
ai trebui. T e vreau în mine chiar acum“ .
Pentru bărbatul cu figură blândă, lucrurile sunt din ce în
ce mai delicate.
Poate că nu întâmplător, Rabih devine tot mai conştient
de bunătatea soţiei lui. Observă cât de mult îşi dă silinţa în
aproape tot ce face. în fiecare seară petrece câceva ore ajurân-
du-i pe copii la teme; îşi aminteşte de testele de ortografie,

171
repetă replici din piesa pentru serbare cu ei ţi le peticeţre
pantalonii. Ajută cu bani un orfan cu o malformaţie a buze­
lor din Malawi. Rabih se pricopseşte cu o ulceraţie în interio­
rul unui obraz ţi, fără sâ Re rugară, soţia lui cumpără un gel
şi i-l lasă la serviciu. Reuşeşte cu brio să pară mult mai am a­
bilă ca de obicei, lucru pentru care el este, pe de o parte, extrem
de recunoscător, iar pe de alta, furios din cale-afaxă.
Generozitatea ei parc să arate cât de mare e inadecvarea
lui şi e tot mai puţin tolerabilă de la o zi la alta. Com porta­
mentul lui se degradează. Se răsteşte la ea în faţa copiilor.
Se duce fără urmă de chef să arunce gunoiul şi să ia hainele
de la curăţat. Ar vrea să se poarte şi ea ceva mai urât cu el in
schimb, pentru ca felul in care îl evaluează să coincidă cât
mai mult cu impresia pe care-o arc el despre sine.
Intr-o seară târziu, după ce se duc la culcare şi pe când
Kirsten îi transmite ceva despre revizia anuală a maşinii,
disconfortul lui atinge apogeul.
— A, şi am pus să i se recalibreze roţile - cică trebuie s-o
faci la fiecare şase luni, spune ea, fără să-şi ridice ochii din
ce citeşte.
— Kirsten, ce rost are să te complici cu aşa ceva?
— Păi, s-ar putea să conteze. Poate fi periculos dacă nu o
faci, aşa a zis mecanicul.
— Eşti înspăimântătoare, să ştii.
— „înspăimântătoare"?
— Faptul că eşti atât d e... organizată, de fanatică a plani­
ficării, de rezonabilă în tot şi-n toate, dar-ar dracii să dea!
— „Rezonabilă"?
— Totul e profund logic, rezonabil, dichisit şi sub con­
trol - de parc-am avea un orar în care trăim de-acum până
când închidem ochii.
— Nu-nţeleg, spune Kirsten, cu o expresie de nedume­
rire absolută. Sub control? M ă duc s i fac revizia maşinii şi

172
dintr-odată ajung personajul negativ din mai ştiu eu ce po­
veste antiburgheză care-ţi trece prin cap?
— Da, ai dreptate. Ai dreptate mereu. Mă întreb doar
de ce eşti atât de genială în a mă face să simt că eu sunt ăla
nebun şi oribil. Nu pot sa spun decât că toate sunt în perfectă
ordine pe-aici.
— Parcâ-ţi plăcea ordinea.
— Aşa credeam şi eu.
— „Credeai", la trecut?
— La un moment dat începe să pară ceva mort. Ba chiar
plictisitor.
N u se poate abţine. E îmboldit să spună cele mai urâte
lucruri, să încerce să facă zob relaţia lor, ca să vadă dacă e
autentică şi demna de încredere.
— N u pui deloc frumos problema. Şi nu mi se pare că
lucrurile de-aici sunt plictisitoare. Aş vrea să fie.
— Chiar sunt. Eu am devenit plictisitor. Şi tu la feL, în
caz că n-ai observat.
Kirsten se uită drept în faţă, cu ochii mai mari ca de obi­
cei. Se dă jos din pat cu o demnitate tăcută, cu degetul încă
în cartea pe care-o citeşte, şi iese din cameră. Rabih o aude
cum coboară scările şi pe urmă cum trânteşte uşa sufrageriei
după ea.
— De ce ai talentul ăsta să mă faci atât de vinovat pentru
tot ce fac? strigă el după ea. Sfânta Kirsten, futu-i!
Şi bate cu piciorul în podea suficient de tare ca s-o trezească
din somn câteva clipe pe fiica lui, care doarme dedesubt.
După douăzeci de minute de chibzuială, coboară după
Kirsten. Ea stă într-un fotoliu, lângă veioză, cu o pătură peste
umeri. Nu-şi ridică ochii la intrarea lui. Rabih se aşază pe
canapea şi îşi pune capul în mâini. Lângă uşa de alături, în
bucătărie, frigiderul scoate un tors abia auzit când îi porneşte
termosratul.

173
 — Crezi că toate chestiile astea mă distrează, nu? întreabă
ea într-un târziu, tot fără să se uite la el. C i arunc Ia coş cea
mai bună parte a carierei ca să m l ocup de doi copii frumoşi,
care te scot din minţi şi te storc zi de zi, şi de un soţ nemai-
pomeni t-de-interesant-şi-m ereu-în-pragul-unei-căderi-
nervoase? Crezi că la asta visam Ia cinşpe ani, când am citit
afurisita aia de Femeie eunuc a lui Germaine Greer? Ştii cu
câte tâmpenii trebuie să-mi umplu capul în fiecare zi a săptă­
mânii ca să fac coşmelia asta să reziste? Iar în vremea asta,
tu ai nu ştiu ce resentiment misterios despre faptul că, vezi
Doamne, te-aş fi împiedicat să-ţi atingi potenţialul maxim
ca arhitect, când adevărul e că-ţi faci mult mai multe griji
pentru bani decât mine, doar că ţi se pare util sâ mă arăţi cu
degetul ca să ieşi tu basma curată. Fiindcă e mult mai uşor
dacă e vina mea. îţi cer un singur lucru, nimic mai mult -
să mă tratezi cu respect. Nu mă interesează la ce visezi cu
ochii deschişi sau ce faci când ajungi mai ştiu eu pe unde,
dar nu sunt dispusă să-ţi accept impoliteţea. Crezi că eşti sin­
gurul care are perioade când se satură de toţi şi de toate?
Dâ-mi voie să-ţi spun că nici eu nu cad pe spate de emoţie
cot timpul. Dacă nu ţi-a dat prin cap, află că am momente
când sunt şi eu nemulţumită - şi zău că n-am nevoie să mă
ţii tu sub control pe mine, la fel cum nu vrei sâ ce ţin nici
eu pe tine.
Rabih o priveşte fix, surprins de ceea ce spune la sfârşit.
— Serios, să te „ţin sub contror? întreabă ci. Ciudat că
te-ai gândit la formula asta.
— T u ai folosit-o primul.
— N-am folosit-o.
— Ba da, în dormitor. Ai spus ci totul e foarte dichisit
şi sub control aici.
— Sunt sigur că nu, zice Rabih şi se întrerupe. Ai făcut
ceva pentru care ar trebui să te ţin sub control?

174
 Bătăile de inimă ale relaţiei lor, care se simt fără întreru­
pere din după-amiaza aceea din Grădina Botanica, par să
se întrerupă.
— Da, mă fut cu toţi bărbaţii din echipă, până la unul.
M ă bucur că în sfârşit ai întrebat. Credeam ca nu o s-o mai
faci. Măcar ei ştiu să se poarte frumos cu mine.
— Chiar a i o aventură?
— N u fi ridicol. Iau prânzul cu ei din când în când.
— Cu toţi odată?
— N u, domnule inspector, îi prefer pe rând.
Rabih stă cu umerii gârboviţi la masa acoperită de temele
copiilor. Kinsten se plimbă prin dreptul cămării de care e prinsa
o fotografie mare a lor patru dintr-o vacanţă memorabil de
frumoasă din Normandia.
— Cu care dintre ei iei prânzul?
— Ce importanţă are? în regulă, cu Ben M cGuire din
Dundee, de exemplu. E calm, îi place să se plimbe şi nu pare
să creadă că a fi „rezonabil11e un defect atât de mare. Mă rog,
revenind de unde-am plecat, cum pot să te lămuresc mai
bine? Nu e plictisitor să fii drăguţ. E o realizare enormă, pe
care nouăzeci şi nouă Ia sută din omenire nu o reuşeşte de
la o zi la alta. Dacă „drăguţ" e plictisitor, atunci îmi place
plictiseala. Vreau să nu mai ţipi niciodată la mine în faţa
copiilor, aşa cum ai făcut ieri. N u ai nici un haz când faci
asta. Mi s-a părut că lucrul rar la tine era tocmai faptul că
nu ţipai.
Kirsten se ridică şi se duce să-şi ia un pahar cu apă.
Ben McGuire. Numele î se pare cunoscut. Kirsten l-a mai
pomenit şi înainte. S-a dus intr-o dupâ-amiază la Dundee -
oare când o fi fost? La un fel de chermeză la consiliul local,
aşa i-a zis. Cum îndrăzneşte McGuire ăsta să-i invite soţia
la prânz? E sărit de pe fix? Ba mai mult, fără să-i ceară permi­
siunea Iui Rabih, care fără îndoială că nu i-ar fi acordat-o.

175
 îşi începe investigaţiile imediat.
— Kirsten, ai făcut ceva cu Ben McGuire, sau a dat el
de înţeles că i-ar plăcea să-ţi facă ceva sau, mai bine zis, să
facă ceva cu tine?
— N u lua tonul ăsta straniu, detaşat şi avocăţesc, Rabih.
Crezi c-aş vorbi aşa cu tine dac-aş avea ceva de ascuns? Nu
sunt atât de narcisistă încât, dacă mă consideră cineva atrăgă­
toare, să mă simt obligată imediat să mă dezbrac. Dar dacă
observă cineva că m-am tuns sau îi place rochia pe care-o
port, nici nu i-o reproşez. în mod surprinzător, nu mai sunt
virgină. O s i descoperi că foarte puţine femei mai sunt, la
vârsta mea. Şi probabil c-ar fi timpul să te-mpaci cu ideea
că nici măcar maicâ-ta nu era Madona pe care ţi-ai fixat-o în
imaginaţie. Ce crezi că făcea nopţile alea când zbura în jurul
lumii - citea pasaje alese din ediţia Gideon a Bibliei în camera
de hotel? Orice-ar fi fost, sper de dragul ei că a fost minunat
şi că iubirii ei au adorat-o - şi mă bucur c-a avut decenţa să
nu tc implice niciodată în povestea asta. Dumnezeu s-o aibă
în pază. Atâta doar că ţi-a transmis, fără sa aibă vreo vină,
o concepţie foarte ciudată despre femei. Da, să ştii că au şi
femeile nevoi, iar uneori, chiar dacă sunt măritate cu soţi
care le iubesc şî sunt mame bune, le-ar plăcea să vină cineva
nou şi necunoscut, care să Ie remarce şi să !e dorească dispe­
rat. Ceea ce nu înseamnă că n-o s i fie în acelaşi timp imagini
ale preocupării rezonabile zi de zi şi că n-o să se gândească
la ce alimente sănătoase să le pună copiilor în pacheţelele
de prânz. Uneori dai impresia că eşti singurul de-aici cu o
viaţă interioară. însă roate sentimentele tale subtile sunt in
cele din urmă foarte fireşti şi nu trădează un geniu. Asta e
căsnicia şi pentru ca am semnat amândoi, pe viaţă, cu ochii
deschişi. Am de gând să-i fiu cât mai loială cu putinţă şi sper
că şi tu la fel.
După asta tace. Pe tejgheaua de lângă locul unde stă se
găseşte o pungă mare de faină, scoasă din cămară pentru o

176
prăjituri pe care Kirsten avea de gând să le-o faci a doua zi
copiilor. Se uită la ea pentru o clipă.
— Cât despre faptul c i eşti nemulţumit c i nu fac nimic
nebunesc...
Pachetul zboară prin cameră înainte ca Rabih să aibă timp
să scoată o vorbă şi se izbeşte de perete cu atâta forţă, încât
explodează într-un nor alb, căruia îi trebuie surprinzător de
mult să se aşeze prin sufragerie şi peste scaune.
— Prostovan jignitor şi inadapcat - ia zi, a fost destul de
nebunesc? Poate că până o să termini de curăţat o să ai timp
să-ţi aminteşti cât de distractiv poate fi menajul. Şi te rog să
nu mai spui niciodată, dar niciodată, că sunt plictisitoare.
Se duce sus din nou, iar Rabih se aşază în genunchi cu
mătura şi făraşul. E faină peste tot: are nevoie de aproape
un pachet de şerveţele de hârtie ca să ia grosul de pe masă,
de pe scaune şi din spaţiile dintre plăcile de gresie, însă chiar
şi după aceea îşi dă seama că urmele acestei întâmplări vor
rămâne vizibile câteva săptămâni. Pe când face curat, îşi aduce
de asemenea aminte, aşa cum n-a mai făcut de mult, că a avut
motive serioase să se însoare cu femeia asta şi nu cu alta.
Prin urmare, i se pare deosebit de dureros să creadă (în
mod greşit) că e posibil s-o fi pierdut în favoarea unui topo-
graf al consiliului local din Dundee - şi ce e mai râu, tocmai
când n-arc nici un punct de sprijin şi nici o autoritate morală
pe care s-o poată exercita. Da, ştie că e ridicol, dar gândurile
i se învălmăşesc în minte. De când are loc adulterul? De
câte ori s-au întâlnit? Unde o fac? In maşina? O să trebuiască
să verifice arene de dimineaţă. I se face greaţă. Are un fel
de-a fi atât de secretos şi de discret, încât ar putea bine mersi
să aibă o a doua viaţă, îşi spune el, fără să aibă nici cea mai
mică idee. Nu i-ar trece prin cap nici mort cum sâ-i intercep­
teze e-mailurile sau sâ-i pună sub ascultare telefonul. Oare
chiar face pane dintr-un dub de lectură? Luna trecută, când

177
a zis că sc duce să-şi vizireze mama bolnavă, nu cumva şi-a
petrecut tot weekendul cu amantul? Dar „cafeaua" pe care-o
bea uneori sâmbăta? Poate găseşte un dispozitiv de urmărire
pe care să i-1 furişeze în haină. E dintr-odata absolut revoltat
şi de-a dreptul îngrozit. Soţia lui fie e pe punctul să-l pără­
sească, fie are de gând să rămână, dar să-l trateze glacial şi
supărat toată viaţa. îi c cumplit de dor de viaţa lor din trecut,
când nu se gândeau (reuşeşte el sâ se autoconvingă) decât
la calm, la loialitate şi la stabilitate. Vrea ca ea să-l ia în braţe
ca pe un bebeluş şi să dea timpul înapoi. A crezut că o să
petreacă o seară tihnită, iar acum totul s-a terminat.

S â fii matur înseamnă, ni se spune, să treci dincob de posesi­

vita te. Gelozia e pentru copilaşi. Un om matur ştie că nimeni
nu e proprietarul nimănui. Asta ne-au învăţat înţelepţii din
cele mai vechi timpuri. Lasâ-l pe Jack să se joace cu maşinuţa
ta de pompieri: tot a ta o să fie fi dacă o să facă fi el o tură. N u
te m ai arunca pe jos fi nu mai izbi cu pumnii în covor dejune.
0 f i surioara ta odorul lui tati, dar fi tu efti. Iubirea nu e ca o
prăjitură: dacă-i dăruiefti iubire cuiva, nu înseamnă că râmăne
mai puţină pentru ceilalţi. Iubirea pur fi simplu crefte defiecare
dată când m ai apare un bebeluş în fam ilie.
M ai târziu, argumentul e şi mai logic în privinţa sexului.
De ce-ai nutri gânduri rele pentru partenerul tău dacă ar pleca
de lângă tine o oră şi s-ar duce să-şi fiece o porţiune lim itată
a corpului de cea a unui străin? în fond, nu te-ai injuria dac-ar
ju ca şah cu cineva pe care nu-l cunoşti sau s-ar înscrie intr-un
grup de meditaţie unde s-ar vorbi intim despre viaţa fiecăruia
la lumina lumânărilor, corect?

Rabih nu poate să nu-şi pună anumite întrebări: unde

era Kirsrcn joia trecură, când a sunat-o şi nu i-a răspuns? Pe
cine încearcă să impresioneze cu noii ei pantofi negri? De

178
cc, când tastează „Ben M cGuire“ în căsuţa de căutare de pe
iapropui ei (pe care l-a deschis pe fiirlş în baie), nu vede decât
e-mailuri plictisitoare între ei, pe chestiuni de serviciu? Cum
şi unde mai comunică? Şi-au creat conturi de e-mail ascunse?
Vorbesc pe Skype? Sau pe un alt serviciu codat? Plus cea
mai importantă şi mai tâmpită întrebare dintre roate: cum
e Bcn M cGuirc la pat?

Stupizenia geloziei face din ea o ţintă tentantă pentru cei

dispuţi să fie moralizatori. A r trebui să nu-ţi irosească energiile.
Oricât de needificatoare ţi de prosteţti ar f i crizele de gelozie,
ele nu potf i ocolite: ar trebui să acceptăm că pur si simplu nu
putem rămâne întregi la cap când auzim că persoana pe care-o
iubim ţi pe care ne bizuim ţi-a atins buzele, sau chiar ţi mâinile,
de ale altcuiva. Nu are nici un sens, bineînţeles - ţi vine exact
in răspărul gândurilor adeseori sobre ţi loiale pe care e posibil
să lef i nutrit când am trădat pe cineva în trecut. însă aici nu
putem f i aduşi la raţiune. Să f i i înţelept înseamnă să recunoţti
când anume nu m ai putem recurge la înţelepciune.

Rabih încearcă în mod conştient să-şi regleze respiraţia.

Dă impresia că e furios, însă în adâncul sufletului e doar
speriat. încearcă o tehnică despre care a citit cândva într-o
revistă: „Să nc închipuim ce-a vrut sa spună Kirsten, daci
a avut intr-adevăr câteva experienţe cu Ben. Eu cc am vrut
să spun când am fost cu Lauren? Am dorit s-o părăsesc pe
Kirsten? Sub nici o formă. Prin urmare, probabil că nici ea
n-a vrut să plece de-acasă când a fost cu Ben. Probabil că
doar s-a simţit ignorată şi vulnerabilă şi a vrut să-şi afirme
sexualitatea - lucruri de care mi-a spus că are nevoie şi de care
am nevoie şi eu. Indiferent ce-a făcut, pesemne că n-a fost
mai rău decar ce s-a întâmplat la Berlin, ceea ce, luat în sine,
nici măcar n-a fost atât de rău. Daca o iert, înseamnă că mă

179
împac cu însumi cu o pane din impulsurile pe care le-am
avut şi că-mi dau seama că impulsurile alea n-au fost duşmani
ai căsniciei şi ai iubirii noastre doar pentru că le-a simţit ea
şi nu eu“ .
Pare foarte logic şi mărinimos. Cu toate acestea, nu con­
tează absolut deloc. Rabih începe să înveţe ce înseamnă „si
fii bun“ , dar nu la mâna a doua, ascultând o predică sau
respectând conştiincios moravurile sociale din lipsă de variante
sau dintr-un soi de respect pasiv şi laş pentru tradiţie. El devine
niţeluş mai amabil prin metoda cea mai autentică şi eficienţi
cu putinţă: având şansa să analizeze consecinţele pe termen
lung ale unui comportamenr necorespunzător dinăuntrul lui.

Atârn timp cât suntem beneficiari inconştienţi a i loialităţii

altora, ne vine uşor să avem sănge-rece in ceea ce priveşte adul­
terul. Faptul că nu am fa st trădaţi niciodată fixează premise
slabe să rămânem fideli. Transformarea în oameni cu adevărat
mai loiali ne impune să suferim prin intermediul câtorva expe­
rienţe directe, in care ne simţim o vreme peste măsură de pan i­
caţi. tulburaţi şi in pragul colapsului. Abia atunci interdicţia
de-a ne trăda partenerul se preschimbă dintr-o banalitate crasă
intr-un imperativ moral etern valabil
 Dorinţe de neîmpăcat

Tânjeşte în primul rând după siguranţă. Serile de dum i­

nică i se par adeseori deosebit de agreabile, când sunt toţi
patru alezaţi la masă mâncând pastele pregătite de Kirsten,
William hlizindu-sc ţi cu Esthcr cântând. Afară e întuneric,
Rabih mănâncă din pâinea lui preferară cu secară. După cină
se desfăşoară un joc de Monopoly, o bătaie cu perne, pe urmă
o baie, o poveste ţi ora stingerii pentru copii. Kirsten ţi Rabih
se vâră ţi ei în pat, ca să se uite la un film; se ţin de mână
pe sub pilotă, la fel cum făceau la început, deţi acum restul
se reduce aproape stânjenitor la un pupic pe gură in timp cc
rulează genericul de final, iar după zece minute adorm amân­
doi, în siguranţă ţi tihniţi.
însă Rabih tânjeţtc ţi după aventura. E şase ţi jumătate
în după-amiezile de vară rare ţi perfecte din Edinburgh, când
străzile miros a motorină, cafea, mâncare prăjită, asfalt încins
şi sex. Trotuarele gem de femei în rochii de bumbac cu im­
primeuri ţi bărbaţi în jcanşii largi, Toţi oamenii cu scaun la
cap se duc acasă; însă pentru cei care nu vor să plece, seara
promite căldură, combinaţii şi nebunii. O tânără cu o bluză
mulata trece pe lingă el (probabil o studentă sau o turistă)
şi-i trimite cel mai scurt ţi conspirativ zâmbet din câte există,
iar intr-o clipă totul i se pare la îndemână. în orele care vin,
oamenii vor intra in baruri ţi discoteci, vor striga pentru a
se face auziţi prin ritmurile muzicii ţi, stimulaţi de alcool ţi
adrenalină, vor sfârşi prin a se îmbrăţişa cu diverşi străini

181
pe întuneric. Rabih e aşteptat acasă în cincisprezece minute
ca să Ie facă baie copiilor.

Vieţile noastre romantice sunt sortite săfie tristeţi incomplete,

fiindcă suntem creaturi acţionate de două dorinţe esenţiale, care
se îndreaptă in direcţii diam etral opuse. Şi totuţi, lucrul cel mai
râu este refuzul nostru de-a cauţiona utopic divergenţa, speranţa
noastră naivă că am putea ajunge cumva la o sincronizare gra­
tuită - că libertinul ar putea trăi pentru aventură reuţind să
evite singurătatea şi haosul Sau că romanticul căsătorit ar putea
să unească sexul cu tandreţea ţi pasiunea cu obişnuinţa.

Lauren îi trimite un SMS lui Rabih ca sâ-l întrebe dacă

ar putea să comunice Online la un moment dat. I-ar plicea
sâ-l audă ţi, la modul ideal, să-l şi vadă din nou: cuvintele
nu ajung.
Urmează o aşteptare de zece zile înainte ca un lucru plani­
ficat din timp s-o scoată pe Kirsten din casă seara. Copiii îl
ţin ocupat aproape până de ora stabilită, după care, din cauza
semnalului slab de wi-fi, trebuie sâ rămână In bucătărie pe
durata convorbirii. A avut grijă să se asigure de câteva ori c i
nici Esther şi nici William n-o s i vrea un pahar cu apa, dar
se întoarce oricum să se uite la uşă o dată la câteva minute,
pentru orice eventualitate.
N-a mai folosit Facetime până acum şi-i trebuie timp pen­
tru instalare. Două femei sunt acum în relaţie cu d, dar în feluri
diferite. După câteva minute şi trei parole, Lauren e dintr-o-
dată acolo, de parc-ar fi aşteptat în tot acest timp înăuntrul
computerului.
— Mi-e dor de tine, spune ca imediat.
E o dimineaţă însorită în sudul Californiei. Lauren stă în
sufrageria cu bucătărie deschisă şi poartă o bluză albastră
obişnuită, în dungi. Tocmai s-a spălat pe cap. Are ochi jucăuşi
şi însufleţiţi.

182
 — Am făcut cafea. Vrei şi tu? îl întreabă.
— Sigur, şi nişte pâine prăjită.
— Parcă-ţi place cu unt, din câte ţin minte, nu? Vine fata!
Ecranul pâlpâie şi se stinge pentru o clipă. Aşa o să arate
aventurile sentimentale după ce-o să colonizăm planeta Mane,
îşi spune Rabih.

Informaţiile nu sunt păcăleli. Felul cum îţi ţine capul o per­

soană a r putea să indice pe cineva încrezător, crispat ţi sensibil;
se prea poate să aibă umorul ţi inteligenţa din ochi ţi tandreţea
sugerată de gură. Eroarea îndrăgostirii e mai subtilă: eţecul
de-a ţine minte adevărul central a lfirii omeneşti, si anume că
fiecare om —nu doar partenerii noţtri actuali, în ale căror eţecuri
multiple suntem atât de experţi —, dar absolut fiecare, are ceva
fonciarmente ţi înnebunitor de greşit după ce petrecem mai mult
timp în preajm a lut, ceva atât de greşit, încât tot extazul nostru
iniţial e luat în derâdere.
Singurii oameni care încă ni se p ar normali sunt cei pe care
nu-i cunoaştem îndeajuns. Cel mai bun leac pentru iubire e să
apucăm să-i cunoaţtem mai bine.

Când imaginea revine, Rabih distinge, intr-un colţ din

spate, ceva care seamănă cu un stelaj de uscat pe care stau
atârnate câteva perechi de ciorapi.
— Apropo, unde e butonul prin care te întinzi şi-ţi atingi
iubitul la aparatul ăsta? se miră ea cu voce tare.
E înir-o foarte mare măsură la mila ei. Lauren n-ar trebui
decât să caute adresa dc c-mail a soţiei lui pe pagina de web
a consiliului local din Edinburgh şi să-i trimită două rânduri.
— La al meu e chiar aici, răspunde el.
într-o clipă, mintea iui se gândeşte fulgerător la un posibil
viitor cu Lauren. îşi închipuie că stă cu ea la Las Angeles, în
apartamentul acela, după divorţ. Ar face dragoste pe canapea,

183
ar ţine-o în braţe, ar sta până noaptea târziu şi-ar vorbi despre
vulnerabilităţile şi dorinţele lor şi ar merge cu maşina să mă­
nânce crcveţi Intr-un mic local pe care-l ştie ea lângă ocean,
însă ar trebui de asemenea să ducă hainele la curăţat, să se
întrebe cine-o să pună siguranţele la Ioc şi să se supere fiindcă
au rămas Iară lapte.
Tocmai fiindcă îi place atât de mult Lauren, nu vrea să
ducă povestea asta mai departe. Rabih sc cunoaşte suficient
de bine ca să-şi dea seama cât de nefericită ar fâce-o până la
urmă. în lumina a tot ce înţelege despre sine şi despre cc
sc întâmplă in iubire, sc dumireşte că lucrul cel mai bun pe
care-l poate (ace pentru cineva care-i place cu adevărat e să i
se dea repede din drum.

Căsnicia: un lucru extrem de bizar ţi, in ultima instanţă, anti­

patic cu care chinui pe cineva la care pretinzi că ţii foarte mult.

— Mi-c dor dc tine, repetă ea.

— Şi mie. Pe lângă asta, mă zgâiesc la lenjeria care ţi se
vede peste umăr. E foarte drăguţă.
— Depravat ce eşti!
Dac-ar da aripi acestei poveşti de iubire - o consecinţă
logică a entuziasmului său i-ar face până la urmă cel mai
egoist şi mai rău lucru cu putinţă lui Lauren, dincolo de ce
i-ar face soţiei lui. Generozitatea autentică, recunoaşte Rabih,
înseamnă sa admiri, să vezi dincolo de imboldul permanenţei
şi s-o ici din loc.
— Vreau să-ţi spun ceva... începe el.
Pe când el dă glas reţinerilor pe care le arc, ea e răbdătoare
cu bâlbâielile lui şi cu ceea ce numeşte tendinţa lui „de-a
Îndulci pilula ca în Orientul M ijlociu", glumeşte pe seama
(aptului că a fost concediată din postul de amantă, dar c gra­
ţioasă, cumsecade, înţelegătoare şi, mai presus de orice, bună.

184
 — N u sum mulţi oameni ca tine pe pământ, conchide
el - şi vorbeşte serios.
Lucrul care l-a călăuzit Ia Berlin a fost speranţa bruscă
de-a ocoli câteva dintre neajunsurile propriei căsnicii prin
explorarea nouă, dar limitată, a vieţii altcuiva. însă aşa cum
vede lucrurile acum, o asemenea speranţă n-ar fi putut să fie
decât o amăgire sentimentală şi totodată o formă de cruzime,
in care toţi cei implicaţi ar fi fost răniţi şi ar fi avut de suferit.
N-ar fi putut să existe nici un aranjament curat, in care $ă
nu se sacrifice nimic. Aventura şi siguranţa sunt de neîmpă­
cat, îşi dă seama Rabih. O căsnicie cu iubire şi cnpii ucide
spontaneitatea, pe când o aventură ucide iubirea. Omul nu
poate fi concomitent un libertin şi un romantic căsătorit,
oricât de atrăgătoare ar fi ambele paradigme. Iar Rabih nu
minimalizează pierderea in nici un fel. Faptul că-i spune adio
lui Lauren înseamnă ci-şi salvează căsnicia, dar şi că Îşi refuză
o sursă esenţială de tandreţe şi bună dispoziţie. Nici curvaml,
nici soţul fidel nu c mulţumit. Şi nu există soluţie. Rabih
e în lacrimi în bucătărie, unde plânge amarnic, cum n-a mai
făcut-o de mulţi ani - pentru ce a pierdut, pentru ce a pus
în primejdie şi pentru cât de pedepsitoare i-au fost opţiu­
nile. Abia dacă are timp să-şi revină înainte să audă cheia în
broască şi s-o vadă pe Kirstcn intrând în bucătărie.
Săptămânile care urmează vor fi un amestec de uşurare şi
tristeţe. Soţia îl va întreba de două ori dacă s-a întâmplat
ceva, iar a doua oară Rabih se va strădui din răsputeri să-şi
schimbe atitudinea, pentru ca ea să nu fie nevoită să-l întrebe
din nou.

Melancolia nu este, de bună seamă, o tulburare care trebuie

vindecată. E o specie de suferinţă inteligentă, care se iveşte când
ne trezim in fa ţa certitudinii că dezamăgirea a făcut parte din
scenariu de la bun început.

185
 Nu am fast aleşii sorţii. Să te căsătoreşti cu cineva, inclusiv
cu persoana cea m ai potrivită, înseamnă în cele din urmă să
descoperi pentru care dintre varietăţile suferinţei a i f i cel m ai
dispus să te sacrifici.
într-o lume ideală, legămintele maritale s-ar rescrie in tota­
litate. La altar, perechea ar vorbi după cum urmează- „Acceptăm
să nu intrăm în panică peste câţiva ani, când ceea cefacem acum
va părea cea mai proastă decizie din viaţa noastră. Şi totuşi,
promitem nici să nu nefugă ochii după altcineva, fiindcă accep­
tăm că nu există opţiuni mai bune. Fiecare dintre noi este mereu
imposibil. Suntem o specie de nebuni".
După repetarea solemnă a ultimei propoziţii de către eno­
riaşi, perechea ar continua: „N e vom strădui să rămânem fideli,
în acelaşi timp, suntem convinşi că faptul de a nu ni se da voie
să ne culcăm cu nimeni altcineva este una dintre tragediile
existenţei. Cerem iertare că geloziile noastre au făcut ca această
constrângere stranie, dar sănătoasă ţi nenegociabilă, să fiefoarte
necesară. Fiecare din noi promite să fac ă din celălalt singurul
depozitar a l regretelor lui, în loc să le distribuim printr-o viaţă
de donjuanism sexual Am studiat diferitele variante ale neferi­
cirii şi am ales să ne legăm unul de celălalt
Soţiile şi soţii care au fast înşelaţi n-ar mai avea dreptul să
se plângă furibund câ se aşteptaseră ca partenerul lor să se mulţu­
mească doar cu el (ea). în schimb, ei a r putea să strige m ai
tare şi pe bună dreptate „M ă bazam pe tine să fii loial(ă) acelei
variante de compromis şi nfericire pe care-o reprezintă căsnicia
pentru care am tras atât de mult".
Prin urmare, o aventură nu a r fi trădarea bucuriei intime,
ci a unei promisiuni reciproce de îndurare a dezamăgirifor căsni­
ciei cu vitejie şi cu detaşare stoică.
 Secrete

N ici o relaţie n-ar putea începefără promisiunea unei inti­

m ităţi depline. însă pentru ca iubirea sa dureze, e de asemenea
imposibil să ne imaginăm parteneri care nu învaţă să-şi păstreze
o buna parte din gânduri pentru ei.
Suntem atât de impresionaţi de onestitate, încât uităm de vir­
tutea politeţii —o dorinţă de a nu-i pune întotdeauna pe oa­
menii la care ţinem fa ţă în faţă cu aspectele depline şi neplăcute
ale felului nostru de-a fi.
Reprimarea, o anume rezerva şi capacitatea de-a te automo-
dela aparţin iubirii exact în măsura în care oface capacitatea
pentru mărturisirea explicită. Persoana care nu poate să tolereze
secretele, care, in numele onestităţii, pune in circulaţie informaţii
atât de vătămătoare pentru celalalt, încât nu poate f i iertată,
ei bine, această persoană nu este un prieten a l iubirii. Iar dacă
bănuim (cum ar trebui să facem frecvent dacă avem o relaţie
meritorie) că şi partenerul nostru minte (în legătură cu lucrurile
la care se gândeşte, in legătură cu ce crede despre munca noastră
şi despre unde a fost aseară...), atunci am face bine să nu intrăm
în pielea inchizitorului aprig şi im placabil A r putea f i mai
bine, mai înţelept şi mai aproape de spiritul iubirii adevărate
să ne prefacem p u r şi simplu că n-am observat.

Pentru Rabih, nu exista alternativă: trebuie să mintă pen­

tru totdeauna cu privire la ce s-a întâmplat la Berlin. E silit
s-o Iacă fiindcă ştie că spunerea adevărului ar da naştere unei

187
şi mai mare ordini a crădării: convingerea profund greşită
că n-o mai iubeşte pe Kirsten sau că e un bărbat în care nu
sc mai poate avea încredere în nici un domeniu al vieţii.
Adevărul riscă să deterioreze relaţia mult mai grav decât
neadevărul.
în siajul aventurii, Rabih adoptă un alt punct de vedere
despre scopul căsătoriei. Când era mai tânăr, vedea în ea con­
sacrarea unui set special de sentimente: tandreţe, dorinţă,
entuziasm, jinduire. C u toate acestea, el îşi dă seama acum
că este, la fel de important, o instituţie care te obligă să rămâi
pe aceeaşi poziţie an după an, fără legătură cu fiecare schim­
bare pasageră din emoţiile celor implicaţi. Căsătoria îşi are
justificarea mai mult în fenomene decât în sentimente stabile
şi durabile - într-un angajament iniţial care nu ţine cont de
revizuirile ulterioare şi, mai cu seamă, în copii, o categorie
de fiinţe constitutiv dezinteresate de satisfacţiile zilnice ale
celor care i-au adus pe lume.

în cea mai mare parte a istoriei oficiale, oamenii au rămas

căsătoriţifiindcă au ţinut să corespundă aşteptărilor societăţii,
fiindcă aveau câteva valori de protejat şi fiindcă voiau să păs­
treze unitateafam iliilor. Pe urmă, treptat, a început săfuncţio­
neze un alt standard: perechile trebuiau să răm ână împreună,
susţinea această şcoală de gândire, doar atâta timp cât mai exis­
tau anumite sentimente între membrii lor—sentimente de împli­
nire, dorinţă şi entuziasm autentic. în această nouă ordine
romantică, soţilor Ii se permitea să se despartă dacă rutina conju­
gală devenea împovărătoare, dacă-i călcau pe nervi copiii, dacă
sexul nu le m ai producea nici o plăcere sau dacă una din părţi
se simţise cam nefericită în ultima vreme.

Cu cât Rabih apreciază mai mult cât de haotice şi de fără

direcţie îi sunt sentimentele, cu atât se ataşează mai strâns

188
de ideea căsicoriei ca instituţie. La o conferinţa, ar putea sâ
traga cu ochiul la o femeie frumoasă şi să-şi dorească să
renunţe la tot de dragul ei, pentru ca după două zile să ad­
mită c-ar prefera să moară decât să trăiască fără Kirsten. Sau,
în weekendurile prelungite şi ploioase, şi-ar putea dori ca
micuţii să crească şi să-l lase definitiv in treaba lui, ca să-şi poată
citi ziarul în pace - iar o zi mai târziu, la serviciu, i s-ar strânge
inima de durere fiindcă o şedinţă ameninţa s i se prelun­
gească, facându-1 să ajungă acasă prea târziu ca să-i mai culce.
Pe un fundal atât de schimbător, recunoaşte cât de impor­
tantă e arta diplomaţiei, disciplina de-a nu spune neapărat
ce crezi şi de-a nu face ce vrei, pusă în slujba unor scopuri
mai mari şi mai strategice.
Rabih ţine minte forţele contradictorii, sentimentale şi
hormonale care trag constant de el în o sută de direcţii nebu­
neşti şi neconcludente. Dac-ar fi să le onoreze pe toate, ar
trebui să-şi anuleze orice şansă de-a duce o viaţă coerentă.
Ştie că n-o să faci niciodată progrese la proiectele mai mari
daci n-o sa accepte să fie, măcar pentru o vreme, nesatisfa-
cut pe dinăuntru şi neautentic pe dinafară - măcar în relaţie
cu anumite senzaţii trecătoare, cum ar fi dorinţa de a-şi pă­
răsi copiii sau de-a pune punct căsniciei în schimbul unei
distracţii dc o noapte cu o urbanişti americană cu nişte ochi
verzi-cenuşii extraordinar de atrăgători.
Asta fiindcă Rabih conferă o greutate prea mare sentimen­
telor lui ca sâ le lase să fie reperele în funcţie de care trebuie
să-şi călăuzească dintotdeauna viaţa. Este o formulă chimică
haotică, într-o nevoie disperată de principii de bază la care
să poată adera în timpul scurtelor lui perioade raţionale. Ştie
să fie recunoscător pentru c i împrejurările lui externe nu se
vor potrivi uneori cu ceea ce simte în adâncul inimii. E pro­
babil un semn că se află pe drumul bun.

189
D I N C O L O D E R O M A N T IS M
 Teoria ataşamentului

Cu vârsta, dezvoltă amândoi o nouă conştiinţă a propriei

lor imaturităţi şi, în acelaşi timp, sentimentul că imaturitatea
n-are cum să se reducă la ei. Sunt siguri c i există şi alţii care-i
înţeleg mai bine pe ei decât se înţeleg pe sine.
Au tot glumit pe seama terapiei de-a lungul anilor. La înce­
put, poantele au fost pe seama disciplinei ca atare: terapia
era domeniul exclusiv al oamenilor nebuni, cu prea mult timp
liber şi prea mulţi bani; toţi psihologii erau ei înşişi nebuni;
oamenii cu probleme ar rrebui pur şi simplu să stea de vorbă
mai mult cu prietenii; „a vedea pe cineva" în legătură cu o
problemă era un lucru pe care-l făcea lumea în Manhattan,
nu în Lothian. însă cu fiecare ceartă pe care au avut-o, aceste
clişee liniştitoare au ajuns să convingă din ce In ce în ce mai
puţin, iar in ziua când Rabih dărâmă furios un scaun şi-i
rupe un braţ, ca reacţie la întrebarea lui Kirsten despre o
plată făcută cu cârdul, îşi dau seama imediat amândoi, fără
să scoată un cuvânt, că e cazul să facă o programare.
E greu să găseşti un psiholog ca lumea, mult mai greu,
de pildă, decât să dai peste un frizer competent, adică un
furnizor de servicii care poate câ solicită cu mai puţină am­
biţie atenţia omenirii. Să ceri recomandări In stânga şi-n
dreapta e delicat, fiindcă oamenii au tendinţa să interpreteze
întrebarea în sine ca pe un semn câ ai probleme mari în căsni­
cie, în loc să vadă în ea un indiciu al trâiniciei şi al probabilei
sale longevităţi. La fel ca majoritatea lucrurilor care au rolul

193
de-a veghea la ce se Întâmplă în iubire, consilierea pare pro­
fund neromanticâ.
în cele din urmă găsesc pe cineva după o căutare Online -
un practicant individual, cu un birou în centrul oraşului, pe
a cărui pagină de web se face trimitere la experienţa în „pro­
blemele de cuplu'*. Formula pare liniştitoare: problemele lor
particulare nu sunt fenomene izolate, ci doar parte din ceea
ce se întâmplă în cadrul unei unităţi bine studiate şi univer­
sal problematice.
Camera de consultaţii c la etajul trei al unui bloc moho­
rât, cu apartamente de închiriat, de la sfârşitul secolului al
XlX-lea. însă înăuntru e cald şi primitor, plin de cărţi, ziare
şi peisaje pictate. Psihologul, doamna Fairbairn, poartă o
rochie bleumarin simplă şi are o coamă mare dc par cărunt
şi foarte creţ, care încadrează o figura modestă, ce sugerează
sinceritatea. Când se aşază, picioarele îi rămân la o distanţă
semnificativă de podea. Mai târziu, Rabih va reflecta cu in­
gratitudine că „hobiruT nu prea pare să se fi bucurat la prima
mână de pasiunile în care susţine că e expertă.
Observă o cutie mare de batiste de hârtie pe o măsuţă
aflată între el şi Kirsten - şi simte impulsul să protesteze la
ceea ce sugerează. N-are chef să accepte invitaţia să-şi încre­
dinţeze suferinţele complexe în public unui teanc de batiste
de hârtie. în timp de doamna Fairbairn le notează numerele
de telefon, e la un pas să întrerupă procedurile şi să anunţe
că venirea lor acolo a fost de fapt o greşeală, o reacţie exagerată
şi relativ melodramatică după câteva certuri pe care le-au
avut, şi că, dacă se gândeau mai bine, relaţia lor era perfect
normală, iar uneori chiar foarte bună. Vrea să se năpustească
afară din cameră înapoi în lumea normală, în localul dc la
colţ, unde el şi Kirsten ar putea să mănânce un sendviş cu
ton şi să bea un pahar de şocată, iar apoi să-şl vadă de viaţa
lor de zi cu zi din care s-au exclus atât de ciudat, şi din proprie
iniţiativă, din cauza unui sentiment deplasat al inadecvatii.

194
 — Pentru început, daţi-mi voie să vă explic câteva lucruri,
spune psihologul cu o voce îngrijită, cu accentul clasei de
sus din Edinburgh. Avem cincizeci de minute, pe care le veţi
putea cronometra cu ajutorul ceasului de deasupra şemine­
ului. S-ar putea ca în faza asta să va simţiţi un pic temători.
Ar fi neobişnuit dacă nu v-aţi simţi. S-ar putea să credeţi fie
că ştiu totul despre voi, fie că nu ştiu absolut nimic. Nici
una din variante nu prea c adevărată. Explorăm lucrurile
împreună. Şi ar trebui să vă felicit pentru că aţi venit. E
nevoie de un pic de curaj, ştiu. Prin simplul fapt că aţi ajuns
aici, aţi făcut unul dintre cei mai mari paşi pe care-1 pot face
doi oameni care încearcă să rămână împreună.
în spatele ei se vede un raft cu cărţi de interes profesio­
nal: Eul fi mecanismele lui de apărare, Acasă e locul de unde
începem, Anxietatea despărţirii, Ecoul iubirii in psihoterapia
de cuplu şi E u l fi ceilalţi in teoria relaţiilor cu obiectele. Ea
însăşi a scris o jumătate din prima ei carte, cu titlul Ataţamen-
tul de siguranţă fi de anxietate in relaţiile conjugale, care va
fi publicată de o editură mică din Londra.
— Spuneţi-mi, ce v-a făcut să vreţi să veniţi la mine? con­
tinua ea, pe un ton mai apropiat.
S-au cunoscut cu şaptesprezece ani în urmă, povesteşte
Kirsten. Au doi copii. Fiecare din ei şi-a pierdut un părinte
când era m ic Vieţile lor sunt aglomerate, răsplătitoare şi uneori
infernale. Au exact genul de certuri care ei îi displac profund,
în ochii ci, se întâmplă foarte des ca soţul să nu mai fie bărbatul
de care s-a îndrăgostit. Se înfurie pe ea, trânteşte uşa. l-a spus
că e o pizdă.
Doamna Fairbairn îşi ridică ochii din notiţe cu o expresie
imperturbabilă, pe care cei doi vor ajunge s-o cunoască bine.
Toate astea sunr adevărate, recunoaşte Rabih, dar există
în Kirsten o răceala şi uneori un dispreţ tăcut care-1 aduc
la disperare şi care par să-şi propună să-l scoată din pepeni.
Felul cum răspunde ea la griji - ale lui sau ale ei - e tăcând

195
şi ficându-l să îngheţe. Adeseori chiar se întreabă dacă-1
mai iubeşte.

Teona ataşamentului, dezvoltată de psihologul John Bow lby şi

de colegii lui în Anglia anilor '50, m erge înapoi pe firul tensiunilor
şi conflictelor relaţionale până la prim a situaţie în care am avut
de-a face cu grija părintească.
Se estim ează că o treim e din populaţia Europei O ccidentale şi
a Am ericii de N o rd a trecut printr-o form ă de dezam ăgire părin­
tească timpurie (vezi C B. Vassily, 2 0 13) şi, ca urmare, au fost activate
m ecanism e prim itive de apărare - pentru a se evita team a de o
anxietate intolerabilă iar capacităţile pentru încredere şi intimi­
tate au fost perturbate. în importanta lui lucrare A n xietatea d espărţirii
( 1959), Bow lby susţine că persoanele care au fost decepţionate
timpuriu de mediul familial vor avea în general două tipuri de reacţie
când vor creşte şi v o r avea de înfruntat dificultăţile am biguităţii
dintr-o relaţie; prim a va fi tendinţa spre un com portam ent temător,
care se cramponează şi vrea să deţină controlul - tipar cârma Bowtoy
îi spune „ataşamentul de anxietate" iar a doua va fi înclinaţia spre
o manevră de retragere în defensivă, pe care to t el o numeşte .ataşa­
mentul de evitare". Persoana anxioasă are tendinţa să-şi verifice
partenerul îh m od constant să aibă izbucniri de gelozie şi să-şi pe­
treacă o bună parte din viaţă regretând că relaţia dintre ei nu este
„mai apropiată". La rândul ei. persoana care evită va vorbi despre
nevoia de „spaţiu", se va simţi bine singură şi i se va părea uneori
că pretenţiile la intimitate sexuală au darul s-o sperie.
Până la şaptezeci la sută dintre pacienţii care caută terapie de
cuplu prezintă fie tendinţe de com portam ent anxios, fie tendinţe
de com portam ent de evitare. Cuplurile conţin destul de des un
partener evitant şi unul anxios, în care fiecare set de reacţii aJe unuia
îl exasperează pe celălalt într-o spirală descendentă a încrederii.

Dr. joanna Fairbaim, Ataşam entul de siguranţă fi de anxietate îh relaţiile

conjugale: o perspectivă asupra relaţiilor cu obiectele
(Kamak Books. Londra, în curs de apariţie)

196
 £ umilitor să accepţi că n-o să se înţeleagă unul pe celălalt
spontan. Dacă au ajuns aici, înseamnă că au renunţat să
intuiască ce-ar putea să se întâmple înăuntrul aşa-numitului
suflet pereche. S-a renunţat la visurile romantice, pentru a
fi înlocuite - pe durata multor luni - cu examinări minu­
ţioase a câteva momente aparent minore de viaţă domestică,
deşi în ochii doamnei Fairbairn noţiunea de momente mi­
nore nu există; remarca nedreaptă, nerăbdarea pasageră şi
bruscheţea jignitoare sunt materia primă a meseriei sale.
Doamna Fairbairn ajută la dezafectarea bombelor. Poate
părea prostesc să dai cincizeci de minute din viaţă (şi şaptezeci
şi cinci de lire) ca să vezi cum a răspuns Rabih când Kirsten
i-a strigat pentru a doua oară să coboare şi să pună masa,
sau cum a reacţionat Kirsten la rezultatele dezamăgitoare ale
lui Esther la geografie... Dar aici germinează problemele
care, dacă sunt lăsate fără supraveghere, ar putea să se trans­
forme în genul de catastrofe pe care societatea e mai pregătită
să-şi concentreze atenţia; violenţă domestică, despărţiri, inter­
venţii ale serviciilor sociale, dispoziţii judecătoreşti... Totul
începe cu mici umiliri şi decepţii.
Astăzi Rabih se referă la o ceartă din seara trecută. A fost
despre serviciu şi despre bani; există pericolul ca firma lui să
fie silită să îngheţe sau sa reducă salariile semestrul următor,
ceea ce ar putea să le provoace întârzieri la plata ipotecii.
Kirsten a părut aproape indiferentă. De ce, ori de câte ori e
pus în faţa unor situaţii atât dc serioase, soţia lui reacţionează
atât de puţin liniştitor? N-ar fi putut găsi ceva încurajator
de spus - orice? Măcar l-o fi ascultat cum trebuie? De ce-i
răspunde cu un „hmmu nedumeritor tocmai când are mai
mare nevoie de sprijinul ci? De aceea a ţipat la ca şi i-a vorbit
urât, după care a luat-o din loc. N-o fi fost cel mai elegant
lucru, însă şi ea I-a dezamăgit crunt.

197
 U n indiciu despre o persoană cu ataşam ent de anxietate este
intoleranţa la situaţiile am bigue (o tăcere, o amânare sau o rem arcă
neutră), precum şi reacţia spectaculoasă în faţa lor. A ce ste situaţii
sunt nterpretate rapid într-un registru negativ, ca insulte sau atacuri
răuvoitoare. Pentru persoana cu ataşam ent de anxietate, orice aba­
tere măruntă, cuvânt pripit sau om isiune poate fi trăită ca o am enin­
ţare intensă care vesteşte destrămarea unei relaţii. Cele mai obiective
explicaţii nu mai sunt la îndem ână înăuntrul k>r, oam enii cu ataşa­
m ent de anxietate se sim t adeseori ca şi cum s-ar lupta pentru
viaţă - deşi sunt de obicei incapabili să-şi explice fragilrtatea celor
din jur, care, pe bună dreptate, ar putea sâ-i ştam pileze ca arţăgoşi,
irascibili sau cruzi.

C e prostie sâ spui aşa ceva, protestează Kirsten. Iar exa­

gerează, cum tinde să facă în privinţa atâtor lucruri, de la cât
de rău plouă la ce proasta e mâncarea dintr-un restaurant -
ca atunci când s-au dus în Portugalia şi singurul lucru pe
care a găsit de cuviinţă să-l pomenească luni în şir a fost
despre cât de jegos era hotelul, de parc-ar fi fost sfârşitul
lumii, deşi copiilor li s-a părut în regulă.
Bineînţeles că reacţia ei, adaugă Kîrsten, n-a justificat-o
în nici un fel pe a lui. Merita să ieşi val vârtej din cameră
pentru aşa ceva? Ce fel de adult are un asemenea tempera­
ment? îi oferă implicit doamnei Fairbaim invitaţia s-o consi­
dere partenerul rezonabil al cuplului şi, fiind femeie, la fel
ca ea, să se minuneze împreună ce nebunii şi melodrame
trăiesc bărbaţii.
însă doamnei Fairbairn nu-i place să fie presată să ia
partea cuiva. Parţial, în asta constă geniul ei. N-o interesează
câtuşi de puţin cine „arc dreptare1. Vrea să descopere ce simte
fiecare pane şi pc urmă să se asigure că partea cealaltă o
ascultă empatic.
— Ce simţi pentru Kirsten în perioadele astea, când nu
vorbeşte foarte mult? îl întreabă ea pe Rabih.

198
 E o întrebare absurdă, îţi zice el; iritarea de azi-noapte
este pe punctul să-l cuprindă din nou.
— Simt exact lucrul la care v-aţi aştepta, că c oribilă.
— „O ribili1*? D oaj fiindcă nu spun exact ce vrei s-auzi,
sunt oribilă? intervine Kirsten.
— Un minut, te rog, Kirsten, îi atrage atenţia doamna
Fairbairn. Vreau să explorez ceva mai mult ce simte Rabih
în clipele astea. Cum te simţi când crezi că tc-a dezamăgit
Kirsten?
Rabih nu mai pune nid o frână raţională, lăsându-şi măcar
de data asta subconştientul să vorbească:
— Speriat. Părăsit. Neputincios.
Se lasă tăcerea, cum se întâmplă frecvent după ce unul
din ei spune ceva semnificativ.
— Sim t că sunt singur. C ă nu contez. C ă nu-i pasă nici
cât negru sub unghie de mine.
Sc opreşte. In ochi încep sa-i joace - poate pe neaşteptate -
lacrimi.
— Pare complicat, rosteşte doamna Fairbairn, pe un ton
neutru, dar în acelaşi timp implicai.
— Mie nu mi se pare speriat, spune Kirsten. E greu să te
gândeşti la un bărbat care-şi înjură soţia şi ţipă la ca ca la un
posibil mieluşel speriat.
Insă doamna Fairbairn a prins ferm problema cu penseta
ei de psiholog şi n-are dc gând să-i dea drumul. Vede aici
un tipar: într-o chestiune unde are nevoie de mângâiere,
Rabih o consideră pe Kirsten distantă şi glacială. Sc sperie,
îşi pierde cumpătul şi pe urmă o găseşte pe Kirsten şi mai
distantă. Frica şi furia sporesc, ca de altfel şi distanţa. Kirsten
îl consideră arogant şi agresiv. Experienţa a învăţat-o că băr­
baţii au tendinţa si se comporte tiranic - iar rolul femeii e
să li se opună prin forţă şi pedanterie. In acest punct, iertarea
nu face pane din meniu. însă înăuntrul lui Rabih nu există

199
strop de tărie, el e pur şi simplu şovăielnic, la capătul puterilor
şi umilit de indiferenţa ei aparentă. Prin urmare, e regre­
tabil, ba chiar la graniţa cu tragicul, că acest fel de-a reacţiona
la vulnerabilităţile lui ia o formă care le maschează în între­
gime şi pare s-o înstrăineze indiscutabil tocmai pe persoana
de care vrea atât dc mult să fie consolat.
Numai câ acum, o dată pe săptămână, miercuri la prânz,
există o şansă de distrugere a cercului vicios. Cu doamna
Fairbairn protcjând-o pe Kirstcn de iritarea lui Rabih, şi pe
Rabih de răceala lui Kinten, fiecare soţ e invitat să se uite
dincolo dc suprafaţa dureroasă a celuilalt, ca să-l vadă pe copi­
lul demn de milă şi înfricoşat dinăuntru.
— Kirstcn, crezi că strigătele şi uneori vorbitul urât sunt
acţiunile unui bărbat care se simte puternic? se încumetă
doamna Fairbairn într-una dintre tentativele ei de dirijare, când
simte câ observaţia pătiunzătoarc e la îndemâna clienţilor.
Ştie si calce foarte uşor. Or avea cărţile de pe raft titluri
greoaie, dar in decursul şedinţei psihologul miniatural se
mişcă aidoma unei balerine.
Dinamica anevoioasă a cuplului se extinde şi asupra sexu­
lui. Când Kirsren e obosită sau cu mintea în altă parte, Rabih
cade repede, mult prea repede, pradă deznădejdii. Mintea
lui se cramponează de o naraţiune puternică despre făptui
că e respingător. Acest sentiment al silei de sine, care e mult
mai vechi decât relaţia cu Kinten, are printre caracteristicile
de bază neputinţa de-a li sc explica altora, chiar dacă le pro­
voacă o anume amărăciune celor care o evoci. în acest fel,
o seară fără sex va fi un imbold deghizat pentru remarci sar­
castice sau jignitoare din parcea lui Rabih a doua zi - care
la rândul lor vor declanşa eforturi mai mari (şi la fel de neros­
tite) dc-a da înapoi din partea lui Kirstcn. După câteva zile
în care nu i sc vorbeşte, Rabih se satură şi-o acuză pc Kirstcn

200
că e rece ţi ciudată - la care ea răspunde că probabil îi pro­
duce o mare plăcere s-o supere, dat fiind că o face atât de
des. Se retrage într-un loc trist, dar straniu de consolator ţi
dc familiar din mintea ei, unde se ascunde când o dezamă­
gesc ceilalţi (aţa cum au tendinţa s-o facă), ţi se refugiază tn
cărţi ţi muzică. E expertă în autoprotccţic ţi autoapărare; s-a
pregătit pentru asta în cea mai mare parte a vieţii.

Stilul ataşamentului de evitare e m arcat de O dorinţă puternică

de ocolire a conflictului ţi de reducere a expunerii la partener când
nevoile em oţionale nu au fost satisfăcute Persoana care evită pre­
supune rapid că ceilalţi ţin m orţiş s-o atace şi că nu se poate discuta
cu ei. Trebuie doar să scapi, să ridici puntea m obilă ţi să devii sloi,
Din păcate, persoana care evită nu-i poate explica normai atitudinea
tem ătoare şi defensivă partenerului, în aşa fel încât m otivele com ­
portam entului său distant 51 absent rămân neclare ţi e u ţo r să crezi
despre el că e nepăsător şi neim plicat când d e fapt lucrunle stau
exact pe dos. p e rsoan e care evită Ti pasă chiar foarte m u lt numai
că iubirea a ajuns să fie percepută ca fiind m ult prea nscantă.

Deţi nu impune niciodată concluzii, doamna Fairbairn

ridică o oglindă imaginară, în aţa fel încât Kirsten să înceapă
sâ-ţi dea seama ce impact are asupra celorlalţi. Ea o ajută să
devină conştientă de tendinţa de-a se feri ţi de-a răspunde
stresului prin tăcere, ţi o încurajează să se gândească la felul
cum poate să-i afecteze aceste strategii pe cei care depind
de ea. La fel ca Rabih, Kirsten are obiceiul de a-ţi exprima
dezamăgirea într-un fel care cu siguranţă că nu se bucură
de compasiunea celor dc a căror iubire are neapărată nevoie.
Rabih nu aduce în discuţie noaptea petrecută cu Laurcn
în mod direct. Iţi da seama că prioritatea lui e să priceapă
ce s-a întâmplat, nu să-ţi mărturisească fapta intr-un fel care
ar putea să declanşeze acele tipuri de nesiguranţă care ar

201
distruge definitiv încrederea dintre Kirsten ţi el. Se întreabă,
între şedinţele cu doamna Fairbairn, dc ce şi-a rănit soţia
atât de inconştient şi de nepăsător, şi îşi dă seama că există
de fapt o singură explicaţie: probabil că fusese atât de jignit
de lucrurile care se petreceau înăuntrul relaţiei, încât ajunsese
în punctul unde nu-i mai pasase c-ar fi putut s-o rănească
grav pe Kirsten. Nu s-a culcat cu Lauren din dorinţă, ci de
furie - acel fel de furie care nu-şi recunoaşte existenţa, o
mânie mohorâtă, reprimată şi mândră. Dacă va şti să-i explice
lui Kirsten, într-un fel pe care ea să-l priceapă, că a dezamâ-
git-o, va putea spera să-şi salveze căsnicia.
în centrul luptelor dintre ei se găseşte o problemă de
încredere - o virtute care nu e la îndemâna nici unuia. Sunt
creaturi rănite, care au fost silite să facă faţă unor dezamă­
giri nepotrivite în copilărie şi, ca urmare, au devenit nişte
adulţi aflaţi pe poziţii puternic defensive şi stânjeniţi în faţa
oricăror denudări emoţionale. Sunt experţi în strategiile de
atac şi în construirea de fortăreţe; lucrul la care se pricep
mai puţin, la fel ca luptătorii care se adaptează greu la viaţa
civilă după un armistiţiu, este tolerarea anxietăţilor provo­
cate de faptul că lasă garda jos şi îşi recunosc propriile fiagili-
tăţi şi suferinţe.
Rabih atacă anxios; Kirscen se repliază prin evitare. Sunt
doi oameni care au o nevoie disperată unul de celălalt, dar
în acelaşi timp le e groază să arate cât de marc e nevoia. Nici
unul nu rămâne rănit suficient ca să ia cu adevărat cunoş­
tinţă de lovitură, s-o simtă sau s-o explice persoanei care i-a
aplicat-o. £ nevoie de resurse de încredere de care nu dispun
ca să se bazeze în continuare pe cel care i-a ofensat. Ar avea
nevoie să aibă suficientă încredere unul în altul ca să se
lămurească reciproc că nu sunt „supăraţi*' sau „reci", ci trec
în schimb, ca de atâtea ori, prin ceva mult mai simplu, îndu­
ioşător şi demn de afecţiune: sunt răniţi. Şi nu-şi pot oferi

202
anul altuia cel mai profund romantic ţi necesar dintre daruri:
ghidul propriilor vulnerabilităţi.

U n chestionar întocm it iniţial de Hazan şi Shaver (1987) a fost

folosit pe larg la m ăsurarea stilurilor de ataşam ent Pentru a se stabili
căror tipuri ar putea aparţine, respondenţilor li se cere să arate care
dintre urm ătoarele trei afirmaţii cred că-i reprezintă mai bine:
1. „îmi doresc relaţii strânse emoţional, dar constat că alţi oam eni
sunt în m od frecvent dezamăgitori sau josnici fără un motiv întem eiat
îm i fac griji că voi fi rănit dacă-m i voi perm ite să mă apropii prea
m ult de alţii. N u m ă deranjează să petrec m ult tim p singur” (A taşa­
m ent de evitare)
2. „Vreau să am parte de intimitate em oţională cu alţii, dar
constat că adeseori nu sunt dispuşi să se apropie pe cât de m ult
m i-ar plăcea. îm i fac griji că ceilalţi nu m ă apreciază atât de mult
cât îi apreciez eu. A sta mă poate face să m ă sim t foarte supărat şi
enervat" (Ataşam ent de anxietate)
3. „Pentru mine e relativ simplu să m ă implic em oţional în raport
cu alţii. M ă sim t în largul m eu când depind de alţii şi când depind
şi ei de mine. N u -m i fac problem e că aş putea să răm ân singur sau
că nu m -ar accepta ceilalţi.” (Ataşam ent de siguranţă)

Cu siguranţă că etichetărilor le lipseşte strălucirea. Eui

primeşte o lovitură când e obligat să nu se considere un
personaj infinit de nuanţat, pe care un romancier ar putea
sâ-l captureze cu mari eforturi în opt sute de pagini, ci mai
degrabă un tip generic, care poate să se înscrie uşor în para­
metrii câtorva paragrafe dintr-un manual de psihanaliza. Ter­
menii „dc evitare" şi „de anxietate" nu au ce să caute într-o
poveste de iubire, dar dacă „romantic" e definit drept „util
pentru progresul iubirii11, atunci se dovedesc a se număra
printre cuvintele cele mai romantice peste care vor da Kirstcn
şi Rabih, fiindcă îi ajută să descifreze tipare care au avut un
efect distrugător asupra lor în fiecare zi de când s-au căsătorit.

203
 Ajung sa aprecieze neobişnuita reţea diplomatică de psiho­
terapie care Ie-a înlesnit accesul la un nou tip de discurs,
un sanctuar unde pot mărturisi săptămânal că sunt furioşi
sau trişti, sub supravegherea binevoitoare a unui arbitru
despre care pot fi siguri că va ţine în el reacţia celuilalt sufi­
cient de mult ca sâ asigure un grad necesar de înţelegere şi
poate chiar de empatie. Mii de ani de paşi şovăielnici spre
civilizaţie au dus în cele din urmă la un forum unde doi
oameni pot discuta în amănunt despre cât de mult l-a jignit
unul din ei pe celălalt vorbind despre pusul mesei, spunând
ceva la o petrecere sau aranjând o vacanţă, fără ca vreuna din
părţi să aibă voie să se ridice pur şi simplu, să iasă valvârtej
sau să arunce vorbe urâte. Intr-un fel, conchid Kirsten şi
Rabih, mersul la psiholog este cea mai marc invenţie a epocii.
Discuţiile pe care le poartă în prezenţa doamnei Fairbairn
încep să coloreze felul cum îşi vorbesc acasă. încep amân­
doi să interiorizeze vocea blândă şi chibzuită a psihologului.
„Ce ar zice Joanna (un nume pe care nu-1 folosesc niciodată
în prezenţa ei)?“ devine pentru ei o întrebare ritualică şi glu­
meaţă - aşa cum poate că au încercat cândva catolicii să-şi
imagineze reacţia lui Isus la un fapt dc viaţă.
„Dac-o sa fii şi de-acum încolo enervat pe mine, o să
sfârşesc prin a deveni eviiantă41, ar putea să avertizeze Kirsten
ca reacţie la o divergenţă cu Rabih.
Glumesc în continuare despre mersul la psiholog, dar n-o
mai fac pe socoteala lui.
Ca urmare, e păcat că tâlcurile puse la dispoziţie în sala
de consultaţii sunt acât de neglijabile în culrura largă. C on ­
versaţiile lor te fac să te simţi intr-un mic laborator al ma­
turităţii dintr-o lume îmbătată de ideea iubirii ca instinct şi
sentiment de neccrcetat. Faptul că încăperea doamnei Fairbairn
e ascunsă la capătul câtorva trepte dintr-un bloc cu aparta­
mente de închiriat pare simbolic pentru caracterul margi-

204
nalizat aJ ocupaţiei sale. E campioana unui adevăr cu care
Rabih şi Kirsten s-au familiarizat, dar despre care ştiu că e
regretabil de predispus să se rătăcească în hărmălaia din jur:
acela că iubirea e deprindere, nu entuziasm.
 Maturitate

Toată iarna Rabih lucrează la proiectarea unei săli de sport.

Se întâlneşte de mai bine de zece ori cu membrii autorită-
i

tilor locale din învăţământ, care i-au comandat lucrarea. Clâ-

direa promite să fie o construcţie excepţională, cu un sistem
de ferestre rabatabile care o va face luminoasă chiar şi în zilele
cele mai mohorâte. Profesional vorbind, ar putea fi începu­
tul unei realizări substanţiale pentru el. Pe urmă, primăvara,
îl convoacă din nou şi, în felul acela agresiv pe care-1 adoptă
uneori oamenii care se simt atât de vinovaţi pentru că produc
o deziluzie cuiva, încât trec la atac, îi spun fără ocolişuri că
proiectul a picat - şi că s-au hotărât să încredinţeze lucrarea
unui birou mai experimentat. Atunci începe nedormitul.

Când ţine cu săptămânile, insomnia poate f i infernală. însă

în doze m ai mici —o noapte ici, o alta colo —, ea nu are întot­
deauna nevoie de remediu. Ba chiar ar putea f i un bun depreţ,
util pentru anumite tulburări sufleteşti majore. Observaţiile
cruciale pe care avem nevoie să ni le transmitem potf i primite
adeseori doar noaptea, aidoma clopotelor bisericii din oraş, care
trebuie să aştepte întunericul ca să se facă auzite.

Ziua, Rabih trebuie să se arate îndatoritor cu ceilalţi.

Singur în bârlog, după miezul nopţii, se poate întoarce la o
datorie mai mare şi mai personală. Fără îndoială că procesele
lui mintale li s-ar părea ciudate lui Kirsten, Esther şi William.

206
Au nevoie si fie într-un anumit fel, iar cl nu vrea să-i dezamă­
gească sau sâ-i sperie prin stranietatea propriilor percepţii;
au dreptul să beneficieze de pe urma previzibilirâţii lui. însă
acum atenţia lui se confruntă cu alte cerinţe lăuntrice. Insom­
nia e răzbunarea minţii lui pentru toate gândurile delicate
pe care le-a evitat cu grijă peste zi.

Viaţa obişnuită recompensează concepţia practică şi nein­

trospectivă. Eprea puţin timp şi prea multă teamă pentru orice
altceva. N e lăsăm călăuziţi de instinctul de conservare: ne împin­
gem în faţă, ripostăm când suntem loviţi, dăm vina pe alţii,
suprimăm întrebările fă ră sens şi ne ţinem strâns de o imagine
măgulitoare a direcţiei în care am pornit. Cam singura opţiune
e să fim neîntrerupt de partea noastră.
D oar în rarele momente când ies stelele şi nu mai e nevoie
de nimic de la noi până în zori putem să slăbim un pic lesa eului
nostru de dragul unei perspective mai oneste şi mai puţin obtuze.

Cercetează faptele familiare într-un alt mod: e un laş, un

visător, un soţ infidel şi un tată exagerat de posesiv, care se
cramponează de copii. Viaţa lui e ţinută laolaltă de un fir.
A trecut de jumătatea carierei şi n-a realizat aproape nimic,
prin comparaţie cu speranţele care s-au pus cândva în el.
E în stare, ia trei noaptea, să fie ciudat dc nesentimental
când îşi enumera vinovăţiile: o încăpăţânare care provoacă
neîncrederea superiorilor, tendinţa de-a se simţi jignit prea
uşor, o preferinţă pentru precauţia provocata de groaza de-a
fi respins. N u a avut încrederea în sine care să-l ajute să se
ţină de una sau de alta. La vârsta lui, alţii au progresat şi şi-au
deschis propriile firme de arhitectură, în loc să aştepte să
fie rugaţi şi pe urma să dea vina pe lumea întreagă fiindcă
nu l-a rugat destul. Există o singură clădire - un spaţiu de
depozitare din Hertfordshire - pe care a proiectat-o personal.

207
Sc pregăteşte să moară cu cea mai marc pane a talentelor
încă neexploatate, văzute ca simple puseuri de inspiraţie pe
care le arc uneori cu coada ochiului minţii, în timp ce face
duş sau merge singur cu maşina pe autostradă.
In acest pu n ă, e dincolo de autocompătimire, de convin­
gerea superficială că lucrurile care i se întâmplă sunt rare sau
nemeritare. Şi-a pierdut încrederea în propria inocenţă şi
unicitate. Asta nu e o criză a vârstei de mijloc; pur şi simplu
se despane în cele din urmă - cu vreo treizeci de ani prea
târziu - de adolescenţă.
îşi dă seama că c un bărbat cu o jinduire exagerară pentru
iubirea romantică, şi care totuşi înţelege puţin despre bună­
tate şî chiar m ai puţin despre comunicare. E un om care se
teme să aspire pe (aţă la fericire şi care se refugiază într-o
atitudine de cinism şi de dezamăgire anticipativă.
Prin urmare, asta Înseamnă să fii un ratat. S-ar putea ca
trăsătura de bază să fie tăcerea; telefonul nu sună, nu e invitat
în oraş, nu se întâmplă nimic. In cea mai mare parte a vieţii
lui adulte, Rabih a perceput ratarea sub forma unei catas­
trofe spectaculoase, doar ca să-şi dea scama, până la urmă,
că de fapt i s-a cocoţat în cârcă imperceptibil, printr-o inacti­
vitate laşă.
Şi totuşi, în mod surprinzător, e bine. Te obişnuieşti cu
toate, inclusiv cu umilirea. Ceea ce pare insuportabil are obi­
ceiul să sc înfăţişeze în cele din urmă drept ceva nu chiar
atât de rău.
S-a înfruptat deja prea mult din abundenţa vieţii, (ară
vreun profit anume şi (ară consecinţe bune. S-a aflat pe pământ
prea multe decenii; n-a trebuit niciodată să muncească
pământul sau să se culce flămând, şi totuşi aproape că nu
s-a atins de aceste privilegii, ca un copil răzgâiat.
A avut cândva visuri cu adevărat măreţe: avea să fie un
nou Louis Kahn sau Le Corbusicr, Mies van der Rohe sau

208
Geoffrcy Bawa. Avea să întemeieze un nou tip de arhitec­
tură: cu specific local, elegantă, armonioasă, foarte avansată
tehnologic, progresivă.
în loc de asta, e directorul adjunct aproape falit al unei
firme de proiectare urbana, care a conceput o singură clă­
dire - la drept vorbind, mai degrabă un depozit.

N atura sădeşte în noi visuri insistente despre succes. Pentru

specie, probabil că e un avantaj evolutiv dacă eşti program at
genetic pentru asemenea strădanii; neastâmpărul ne-a dăruit
oraşe, biblioteci, nave spaţiale.
Insă acest impuls nu lasă mult loc echilibrului individual
Preţul câtorva opere de geniu din istorie e o parte substanţială
a cursei umane şubrezite zilnic de dezamăgire şi anxietate.

Rabih obişnuia să presupună că merita să ai doar varianta

perfectă a lucrurilor. Era perfecţionist din fire. Dacă i se zgâria
maşina, nu-i mai plăcea s-o conducă; dacă era dezordine în
cameră, nu putea să se odihnească; dacă iubita nu-i înţelegea
anumite părţi, întreaga lor relaţie era o şaradă. Acum însă,
„îndeajuns de bun“ chiar devine îndeajuns de bun.
Remarcă un interes sporit pentru anumite reportaje de
la ştiri despre bărbaţi între două vârste. Un tip din Glasgow
s-a aruncat în faţa trenului fiindcă s-a înglodat în datorii şi
fiindcă l-a prins soţia cu amanta. Altul a intrat cu maşina în
marc lângă Aberdeen după un scandal Online. Până la urmă,
îşi dă seama Rabih, nici nu e nevoie de foarte mult: doar
câteva greşeli şi te trezeşti dintr-odată pe tărâmul catastrofei.
Cu două-trei apăsări pe buton, cu suficientă presiune din
afară, ar putea fi şi el capabil de orice. Faptul care-i permite
să se considere întreg la minte e doar o şansă chimică fragilă,
dar ştie că l-ar paşte tragedia dacă viaţa ar alege să-l pună
cu adevărat la încercare.

209
 în orele când nu e nici pe deplin treaz, nici adormit de-a
binelea, călătorind prin zonele interstiţialc ale conştienţei,
la două sau la trei noaptea, Rabih îşi dă seama cât de multe
imagini şi amintiri răzleţe are în minte, aşteptând toate să
li se acorde atenţie după ce nu se mai aude zumzetul parazi­
ţilor: crâmpeie dintr-o călătorie la Bangkok cu opt ani în
urmă, priveliştea suprarealistă a câteva sate din India după
o noapte petrecută cu obrazul lipit de o fereastră de avion,
pardoseala cu plăci reci de gresie din baia casei din Atena,
unde locuia familia lui, prima ninsoare de care a avut parte,
înrr-o vacanţă din estul Elveţiei, cerul plumburiu şi norii
joşi observaţi într-o plimbare pe câmpurile din Norfolk, un
coridor care duce spre o piscină la universitate, noaptea petre­
cută la spital cu Esthcr, când au operat-o la deget... Se prea
poate ca logica unor lucruri să pălească, însă nici una dintre
imagini nu dispare cu adevărat vreodată.
în nopţile când nu doarme, se gândeşte uneori la mama
lui şi i se face dor de ea. îşi doreşte cu o intensitate jenantă
să aibă iar opt ani şi să stea ghemuit sub pătură, cu o febră
uşoară, iar ea să-i aducă de mâncare şi să-i citească. Vrea s-o
audă cum îl linişteşte cu privire la viitor, îl absolvă de păcate
şi-i piaptănă parul cu grija, cu cărare pe stânga. Bine măcar
că e suficient de matur să-şi dea seama că există ceva impor­
tant care ar trebui să se opună cenzurii imediate la apariţia
acestor stări regresive. Şi constată că, în ciuda semnelor exteri­
oare, n-a avansat foarte mult.
îşi dă seama că anxietatea îl va urmări mereu. S-ar putea
ca fiecare nou val al ei să fie provocat de un lucru precis -
petrecerea unde nu cunoaşte mulţi oameni, drumul compli­
cat pe care trebuie să-l facă într-o ţară nefâmiliară, o dilemă
la serviciu dar dacă priveşti dintr-o perspectivă mai largă,
problema c de fiecare dată mai mare, mai acuzatoare şi mai
importantă, chiar fundamentală.

210
 A fantazat cândva că şi'ar potoli grijile dacă ar trăi altun-
deva, dacă şi-ar atinge câteva obiective profesionale, dacă ar
avea familie. Dar nu s-a întâmplat nimic spectaculos. îşi d i
seama că e anxios până în străfunduri, în plămada lui ele­
mentară: o creatură înfricoşată şi neadaptată.
în bucătărie are o fotografie la care ţine foarte mult, cu
Kirsten, Esther, William şi cu el în parc, într-o zi de toamnă,
aruncând unul Ln altul cu frunze dintr-o grămăjoară împrăş­
tiată de vânt. Bucuria şi degajarea li se văd limpede pe chi­
puri, la fel ca încântarea de-a putea face dezordine fără
consecinţe. însă îşi aminteşte şi cât a fost de răvăşit pe dină­
untru în ziua aceea; era ceva la serviciu cu o companie de
inginerie tehnică, abia aştepta să ajungă acasă şi să sune un
client englez, depăşise cu mult limita cărţii de credit. Rabih
e cu adevărat în stare sa se bucure dc evenimente abia după
ce se încheie de-a binelea.
E conştient că soţia Iui puternică şi capabilă nu e cel mai
indicat om în preajma căruia să ai o cădere nervoasă. A fost
o vreme când povestea asta l-ar fi amărât. „Insomnia n-are
nimic atrăgător. Treci în pat“, se mărginea să-i spună Kirsten
dacă se trezea şi vedea lumină la el In bârlog. A aflat, prin
intermediul multor episoade dureroase, că soţia asta frumoasă
şi inteligentă nu se ocupă de liniştiri.
Şî, mai bine, a început să înţeleagă dc ce. Nu fiindcă ar
fi meschină, ci din cauza experienţelor pe care le-a avut cu
bărbaţii şi a felului cum i se activează mecanismele de apărare
împotriva dezamăgirii. Asta e felul ei de-a prelucra provo­
cările. Pe Rabih îl ajută să înţeleagă aceste lucruri; îşi constru­
ieşte alternativa la răzbunare şi furie.

Puţini oameni pe lume sunt pur ţi simplu nesuferiţi; cei care

rănesc sunt la rândul lor răniţi. In aceste condiţii, reacţia cuve­
nită nu e niciodată cinismul sau agresiunea, ci, in rarele momente
când suntem in stare de ea, iubirea.

211
 Mama lui Kirsccn e în spital. £ internată de două săptă'
mâni. Totul a început cu o mică problemă la rinichi; acum
Insă, prognoza e dintr-odată mult mai gravă. De obicei Foarte
tare, Kirsten e pământie la faţă şi pierdură.
S-au dus amândoi duminică s-o vadă. Era extrem de slă­
bită, vorbea încet şi doar pentru cerinţe simple; un pahar
cu apă, veioza înclinată puţin, ca să nu-i intre lumina în ochi.
La un moment dat, i-a luat mâinile lui Rabih întT-aie ei şi
i-a zâmbit. „Să ai grijă de ea, bine?“ i-a spus, adăugând, cu
ascuţimea de altădată, „Dacă te lasă“ . într-un fel, l-a iertat.
Ştie că doamna McLelland nu I-a privit niciodată cu ochi
buni. La început treaba asta i-a displăcut; acum, fiind el
însuşi părinte, înţelege mai bine. Nici el nu arde de nerăbdare
sâ-1 cunoască pe soţul lui Esthcr. Cum ar putea un părinte
să Re cu adevărat de acord? Cum ar putea să se aştepte lumea
de la el ca, după optsprezece ani în care s-a ocupat cam de
toate nevoile copilului, să reacţioneze entuziast la apariţia
unei surse de iubire noi şi concurente? Cum ai putea să faci
de-adevâratclca tumbele emoţionale cuvenite şi să nu bănu-
ieşti în sufletul tău (ba chiar să dai dc înţeles, printr-o scrie
de remarci mai mult sau mai puţin acre) că odorul ţi-a căzut
în ghearele cuiva cu totul nepotrivit pentru sarcina complexă
şi unică de-a se ocupa dc cl?
Kirsten plânge nestăvilit după prima lor vizită la Spita­
lul Raigmorc. înapoi acasă, îşi trimite copiii să se joace cu
prietenii; nu poate fi părinte (ea, care încearcă să nu-i sperie
niciodată pe alţii dezvăluindu-şi durerea) chiar în clipa asta,
are nevoie să fie din nou copil o vreme. Nu-şi poate domina
groaza simţită când şi-a văzut mama palidă şi cmaciată pe
cearşafurile albastre ale spitalului. Cum se poate întâmpla
una ca asta? într-un fel, încă e profund legată de impresia,
pe care şi-a format-o în clasa a cincea sau a şasea, că mama
ei e un om puternic, capabil şi stăpân pe situaţie. Kirsten

212
era micuţa care putea fi ridicată in aer, spunându-i-se apoi
ce urma să se întâmple mai departe. Şi a tânjit după această
autoritate în anii de după plecarea tatălui ei. Cele două femei
McLelland au ştiut cum să rămână împreuna; au format o
echipa implicată în cel mai bun tip de răzvrătire. Acum Kirsten
e din nou în coridorul de la Raigmore, întrebând un medic
îngrijorător de tânăr cam câte luni mai are de trăit mama
ei. Lumea s-a făcut ţăndări.

în copilărie începem prin a crede că părinţii ar putea să aibă

acces la un tip superior de cunoaştere şi de experienţă. O vreme,
ei arată uluitor de competent. Stim a noastră e înduioşătoare,
dar şi profund problematică, fiindcă face din ei ţintele ultime
ale învinovăţirii, după ce descoperim treptat că sunt imperfecţi,
uneori neomenoşi, ignoranţi în anumite zone şi cu totul incapa­
bili să ne scape din anumite buclucuri. Durează destul de mult,
până la a l patrulea deceniu de viaţă sau până la scenelefinale
din spital, până să adopte o atitudine mai iertătoare. Noua b r
condiţie, fragilă şi înspăimântată, dezvăluie intr-o modalitate
pronunţat fizică un lucru care a fost dintotdeauna v ab bil in
p b n psihobgic: că sunt creaturi nesigure şi vulnerabile, pe care
le motivează nu atât înţelepciunea zeiască şi limpezimea morală,
cât mai Ies anxietatea, teama, iubirea stângace şi constrângerile
inconştiente —şi prin urmare nu potfifăcute răspunzătoare nici
pentru defectele br, nici pentru numeroaseb noastre dezamăgiri.

In stările de spirit când reuşeşte în cele din urmă să se

emancipeze de sub tutela propriului eu, Kabih simte că poate
să ierte mai uşor nu doar una sau două persoane. împingând
lucrurile la extrem, se poate spune că nici o fiinţă omenească
nu se mai află dincolo de raza compasiunii lui.
Vede bunătatea în locuri neaşteptate. E mişcat de bună­
voinţa administratoarei de la birou, o văduvă de vreo cincizeci

213
şi cinci de ani, al cărei fiu tocmai s-a dus la universitate la
Leeds. E veselă şi puternica - o realizare extraordinară, pe
care o arată în fiecare oră a fiecărei zi dc lucru. Are grijă
sâ-i întrebe pe toţi angajaţii cum se simt. Ţine minte zilele
de naştere şi umple clipele de răgaz cu observaţii care sunt
întotdeauna încurajatoare şi tandre. Dacă ar fi fost mai tânăr,
nici măcar n-ar fi remarcat o dovadă de graţie atât de măruntă,
numai ca între timp viaţa l-a pus de suficiente ori cu botul
pe labe ca să ştie să fie modest şi să accepte micile bucurii
ori dc câte ori îi ies în cale. A devenit, fără să încerce şi fără
să-şi calce pe mândrie, ceva mai amabil.
Totodată e gata să fie mai generos, dându-şi seama cât
de mult are la rândul lui nevoie de mărinimia celorlalţi. Când
alţii sunt răzbunători, îl interesează mai mult circumstanţele
atenuante şi fărâmele de adevăr care aruncă o lumină morali­
zatoare asupra răutăţii şi comportamentului necorespunzător.
Cinismul c o soluţie prea simplă şi nu duce nicăieri.
Devine conştient, pentru prima oară în viaţă, de frumu­
seţea florilor. îşi aminteşte că în adolescenţă aproape că le
ura. Părea absurd să te bucuri de ceva atât de mic şi de vre­
melnic, când fără îndoială că existau lucruri măreţe şi per­
manente de care merita să-ţi legi ambiţiile. In ce-1 priveşte,
voia glorie şi intensitate. Să rămâi în admiraţia unei fiori era
simbolul unei resemnări primejdioase. Acum începe să pri­
ceapă despre ce e vorba. Iubirea pentru flori e o consecinţă
a modestiei şi o acomodare la deziluzie. Unele lucruri trebuie
sa meargă prost în permanenţă înainte să începem să admi­
răm tulpina unui trandafir sau petalele unui clopoţel. însă
după ce ne dăm seama că visurile mai mari sunt întotdeauna
compromise într-un fel, cu câtă recunoştinţă ne putem în­
toarce spre aceste insule minuscule de încântare şi perfec­
ţiune screnă.
Raportată la anumite idealuri ale succesului, viaţa lui Rabih
a fost o dezamăgire profundă. însă, în acelaşi timp, Rabih

214
îşi dă seama în cele din urmă că simpla fixare pe ideea de
eşec nu e o ispravă. E curajos cel care poare să identifice o
perspectivă iertătoare şi plină de speranţă a vieţii, cel care
ştie cum să fie prieten cu el însuşi, fiindcă ţine de răspunderea
lui faţă de alţii să îndure.
Uneori face o baie fierbinte în toiul nopţii şi îşi evaluează
corpul în lumina puternică. îmbătrânirea seamănă puţin cu
oboseala, dar intr-un fel pe care nu-1 poate repara, oricât de
mult ar dormi. Va fi un pic mai rău de la un an la altul.
Aşa-zisa fotografie nereuşită de azi va fi fotografia izbutită
de anul viitor. Şiretlicul amabil al naturii este să facă să sc
întâmple totul atât de încet, încât să nu ne speriem atât de
tare pe cât s-ar cuveni. într-o zi Rabih o să aibă pete de ficat
pe mâini, la fel ca unchii bătrâni pe care-i cunoscuse în copi­
lărie. Tor ce li s-a întâmplat altora i se va întâmpla şi lui. Nu
scapă nimeni.
E o colecţie de ţesuturi şi de celule îmbinate delicat şi
complicat, şi aduse la viaţă doar pentru o clipa. E suficientă
o ciocnire bruscă sau o cădere ca să redevină neînsufleţite.
Toată seriozitatea planurilor lui depinde de fluxul stabil al
sângelui prin creier, princr-o reţea vulnerabilă de vase capilare.
Dacă oricare dintre ele suferă până şi cea mai mică deterio­
rare, felul fragil în care a început să-şi înţeleagă viaţa va fi
şters. Rabih e doar o constelaţie fortuită de atomi care au
ales să se opună entropiei preţ de câteva clipe dinăuntrul veşni­
ciei cosmice. Se întreabă care dintre oigane o să-l lase primul.
E doar un vizitator care a reuşit să-şi confunde eul cu
lumea. Pornise de la ideea că era la rândul lui o entitate
stabilă, ca oraşul Edinburgh, un copac sau o cane, pc când
în realitate seamănă mai degrabă cu o umbră sau un sunet.
Moartea n-o să însemne marc lucru, îşi spune: părţile lui
componente vor fi redistribuite şi se vor întoarce pe pământ.
A trăit destul, şi nu peste multă vreme, intr-un moment pe

215
care începe deja să-l intuiască, va trebui să se retragă ţi să-i
lase pe alţii.
Intr-o seară, întorcindu-se acasă pe nişte străzi întune­
coase, zăreşte o florărie. Pesemne că a trecut de foarte multe
ori pe lângă ea, fără s-o fi observat vreodată. Vitrina c ilumi­
nată puternic ţi plină cu sumedenie de flori. Trece pragul
şi o femeie vârstnică îi surâde cald. Ochii lui Rabih sunt atraşi
de primele flori băştinaşe ale începutului de primăvară: ghio­
ceii. Se uită la mâinile femeii care împachetează bucheţelul
într-un voal alb şi delicat.
— Pentru cineva drăguţ, bag de seamă, nu? îi zâmbeşte ca.
— Pentru soţie, răspunde el.
— Norocoasa, spune ea şi-i dă florile şi restul.
Speră să ajungă acasă şi, de data asta, să-i dea dreptate
Horărcsei.
 Gara de căsătorie

Suni căsătoriţi de şaisprezece ani şi totuşi Rabih se simte

gata de căsătorie abia acum, în ultima vreme. Şi nu e para­
doxul la care vă gândiţi. Dat fiind că o căsătorie îşi predă
lecţiile importante doar celor care s-au Înscris la întreaga pro­
gramă, e normal sa nu fii pregătit înaintea ceremoniei, ci
după - eventual după un deceniu sau două.
Rabih recunoaşte că doar un artificiu de exprimare îi per­
mită sa susţină că a fost căsătorit o singură data. Ceea ce a
părut în mod convenabil doar o relaţie acoperă de fapt atât
de multe evoluţii, deconectări, renegocieri, distanţări şi întoar­
ceri emoţionale, încât, la drept vorbind, a trecut prin cel
puţin zece divorţuri şi recăsătoriri - dar cu aceeaşi persoană.
E în maşină şi face un drum lung până la Manchester,
pentru o întâlnire cu un client. Aici gândeşte cel mai bine,
dis-dc-dimineaţă, în maşină, pe drumurile aproape pustii,
şi neputând să vorbească decât cu el însuşi.

într-o vreme, se considera că erai gata de căsătorie după ce

atingeai anumite pragurifinanciare fi sociale: când aveai o casă
pe numele tău, un trusou cu haine de olandă, o seric de diplome
pe şemineu sau câteva vaci ţi un petic de pământ.
Pe urmă, sub influenţa ideologiei romantice, aceste chestiuni
practice au ajuns să fie considerate prea mercantile şi calculate,
iar accentul s-a mutat pe calităţile emoţionale. A ajuns să fie
important să ai sentimentele potrivite; printre ele, sentimentul

217
că ţi-ai găsit sufletul pereche, credinţa în fap tu l că tefa d înţeles
perfect, certitudinea că n-o să m ai vrei niciodată să te culci cu
altcineva.

Ideile romantice, constată Rabih acum, sunt reţeta dezas­

trului. Disponibilitatea lui pentru căsătorie se bazează pe cu
totul alte criterii. E gata de căsătorie fiindcă - spre a cita pri­
mul lucru de pe listă - a renunţat la perfecţiune.

Să spui despre un iubit că e „perfect"poate f i doar un semn

că n-ai reuşit să-l înţelegi. Putem susţine că am început să cunoaş­
tem pe cineva abia după ce ne-a dezamăgit substanţial.
Ş i totuşi, problemele nu sunt doar ale lor. Pe oridne am
întâlni, ar f i cu totul imperfect: străinul din tren, vechea cunoş­
tinţă din şcoală, noul prieten online... De asemenea, putem
f i siguri că fiecare ne-ar dezamăgi. Faptele de viaţă au deformat
felu l de-a f i a l tuturor. N ici unul dintre noi n-a scăpat teafar.
Am devenit cu toţii (în mod necesar) părin ţi nici pe departe
ideali. Ne luptăm în loc să explicăm, sâcâim în loc să-i învăţăm
pe alţii, ne agităm în loc să ne analizăm îngrijorările, minţim
şi arătăm cu degetul spre cine nu e cazul.
Şansele ca din maşinăria periculoasă a vieţii să iasă ofiin ţă
omenească perfectă sunt nule. Nu e cazul să cunoaştem foarte
bine un străin înainte să ne dăm seama de asta. Felul lui de-a
f i care te scoate din minţi n-o să iasă la iveală imediat (poate
să dureze până la doi ani), dar existenţa acestui fe l poate f i
presupusă teoretic din capul locului.
Aşa stând lucrurile, când îl aleg pe omul cu care te căsăto­
reşti, decizi defapt cefe l de suferinţă preferi să înduri, în loc să-ţi
închipui că ai găsit o metodă prin care să ocoleşti regulile existen­
ţei emoţionale. Vom sfârşi cu toţii, prin definiţie, alături de perso­
najul clasic a l coşmarurilor noastre: „persoana nepotrivită
Cu toate acestea, n-ar trebui să fie un dezastru. Pesimismul
romantic lum inat porneşte pur şi simplu de la premisa că un

218
om nu poate reprezenta absolut totulpentru un altul Ar trebui
să căutăm căi prin care să ne acomodăm pe cât de blând fi de
bine putem la realităţile stingheritoare ale traiului alături de
o altă creatură căzută. Singurul lucru care poate să existe este
o căsnicie „îndeajuns de bună".
Ca să-ţi dai seama de asta, e bine să f i avut deja câteva iubite
(câţiva iubiţi) înainte de-a te aşeza La casa ta, dar nu ca să f i
avut o şansă de-a da peste „persoana potrivită ", ci ca să benefi­
ciezi de marea ocazie de-a descoperi la prim a mână, şi într-o
sumedenie de contexte, adevărul că nu există o asemenea per­
soană —ţi că de fap t fiecare dintre noi e destul de nepotrivit
când îl cercetezi îndeaproape.

Rabih se simte gata de căsătorie fiindcă şi-a pierdut spe­

ranţa că va fi înţeles vreodată pe deplin.

Iubirea începe cu experienţa de-a f i înţeles în modalităţi extrem

de încurajatoare şi neobişnuite. Partenerul se agaţă de partea
singuratică a celuilalt; nu e nevoie să explicăm de ce ni se pare
o anum ită glumă atât de am uzantă; detestăm aceiaşi oameni;
vrem amândoi să testăm scenariul sexual relativ specializat.
D ar asta nu poate să continue. Când ne lovim de limitele
rezonabile pe care le au iubiţii noştri la capitolul înţelegere, nu
avem voie să dăm vina pe ei pentru că ne abandonează. Nu
au fost tragic de absurzi. N -au înţeles pe deplin cine eram -
şi nici noi n-am pututface mai mult. Iar asta e normal Nimeni
nu se confundă intru totul cu altcineva şi nu-i arată compasiune
sută la sută.

Rabih se simte gata de căsătorie fiindcă îşi dă seama ca

e nebun.

Eprofund contraintuitiv să credem despre noi că am luat-o

razna. Părem foarte normali şi, în general foarte buni —în

219
propriii noştri ochi. Cei care au pierdut cadenţa sunt ceilalţi...
Şi totuşi, maturitatea incepe de la capacitatea de-a ne conştien­
tiza şi de-a ne recunoaşte, la momentul potrivit şifă ră replieri
vinovate, propria nebunie. Dacă nu suntem aproape tot timpul
profund jen aţi de cine suntem, călătoria spre autocunoaştere
incă n-a început.

Rabih e gata dc căsătorie fiindcă a înţeles că nu Kirsten

e persoana dificilă.

Par „dificili”, bineînţeles, în colivia căsătoriei, când îşi pierd

cumpătul din cauza unorfleacuri: chestiuni de logistică, neamuri,
rândul la dus hainele la curăţat, petreceri, cum părături de la
băcănie... D ar nu e vina celuilalt, ci ceea ce încercăm săfacem
cu eL Instituţia căsătoriei e in principal imposibilă, nu indivizii
implicaţi.

Rabih e gata de căsătorie fiindcă c pregătit să iubească

în loc să fie iubit.

Vorbim despre „iubire” ca şi cum ar f i un lucru întreg şi nedi­

ferenţiat, pe când in realitate el cuprinde două module foarte
diferite: a f i iubit ţi a iubi. Ar trebui să ne căsătorim când suntem
in stare să ni-l asumăm pe a l doilea şi după ce ne-am dat seama
de fixaţiile nefireşti şi periculoase asupra primului.
Pornim la drum ştiind doar ce înseamnă „să f ii iubit”. Asta
ajunge să pară, in mod greşit, norma. Copilul are impresia că
părinţii ii sunt aproape în mod spontan ca să-l aline, sâ-l călău­
zească. să-l distreze, să-l hrănească şi să cureţe in urma lui, rămâ­
nând aproape în permanenţă calzi şi veseli.
Luăm această idee despre iubire şi o ducem cu noi in viaţa
adultă. Ajunşi la maturitate, sperăm să se recreeze mecanismul
ajutorării şi răsfăţului, tntr-un colţ secret a l minţii, ne închipuim

220
o persoană iubită care ne va anticipa dorinţele, ne va citi in
suflete, va acţiona altruist ţi va face ca totul să fie bine. Pare
„rom antic"; cu toate acestea, este un proiect pentru dezastru.

Rabih e gara de căsătorie fiindcă înţelege că sexul şi iubirea

vor avea întotdeauna probleme de coabitare.

In concepţia romantică, iubirea ţi sexul trebuie să meargă

împreună. Suntem pregătiţi cu adevărat pentru căsătorie abia
când suntem îndeajuns de puternici ca să începem o viaţă de
frustrare.
Trebuie să acceptăm că adulterul nu e un răspuns plauzibil
fiindcă nimeni nu-i poate cădea victimă fă ră să se simtă rănit
veţnic până în străfunduri. O singură aventurăfără importanţă
are obiceiul repetat de-a pune capăt tuturor lucrurilor. E impo­
sibil pentru victimele adulterului să-ţi dea seama ce i-arfiputut
trece defapt prin minte partenerului în timpul „trădării", când
a stat in pat ţinând in braţe opersoană străină câteva ore. N-avem
decât să-l auzim apărându-se de o mie de ori, dar in inima noastră
vom f i convinţi de un lucru: că a ţinut cu tot dinadinsul să ne
umilească ţi căfiecare strop din iubirea lui s-a evaporat, laolaltă
cu statutul lui de om demn de încredere. A pleda pentru orice
altă concluzie înseamnă a înota contra curentului.

E gata de căsătorie fiindcă (în zilele bune) îi place să înveţe

lucruri şi le primeşte cu calm.

Suntem gata de căsătorie când acceptăm că intr-o serie de

zone importante partenerul e mai înţelept, mai rezonabil ţi mai
matur decât noi. S-ar cuveni să vrem să învăţăm de la el Ar
trebui să avem răbdare să ni se arate lucruri. Iar alteori ar fi
bine să fim gata să ne modelăm după cei m ai buni pedagogi
ţi să ne formulăm sugestiile fâ ră să ridicăm vocea sau să ne

221
aşteptăm de la celălalt să ştie p u r şi simplu. D oar dac-am f i
deja perfecţi am putea să respingem ideea educării reciproce şi
s-o considerăm neiubitoare.

Rabih şi Kirstcn sunt gata să se căsătorească fiindcă îşi

dau seama, în forul lor lăuntric, că nu sunt compatibili.

Viziunea romantică despre căsătorie subliniază cât de impor­

tant esâgăsqti „persoana potrivită", adică pe cineva care mani­
festă înţelegerepentru multitudinea noastră de interese şi valori.
N u există o asemenea persoană pe termen lung. Suntem prea
diverşi şi prea ciudaţi. Nu poate exista congruenţă durabilă.
Partenerul cu adevărat cel mai potrivit nu e cel care are,
întâmplător şi miraculos, aceleaşi gusturi ca noi, ci cel care poate
să trateze diferenţele de gust cu inteligenţă şi amabilitate.
Adevăratul marker a l „persoanei potrivite" nu e ideea pur
teoretică a complementarităţii perfecte, ci capacitatea de-a tolera
deosebirile. Compatibilitatea e o realizare a iubirii; n-ar trebui
să fie precondiţia ei.

Rabih e gata de căsătorie fiindcă s-a săturat de majoritatea

poveştilor de iubire; şi fiindcă versiunile iubirii prezentate
în filme şi în romane se potrivesc atât de rar cu ceea ce ştim
acum din experienţa trăită.

Raportate la standardele celor m ai multe poveşti de iubire,

relaţiile noastre reale sunt aproape toate deteriorate şi nesatisfa-
cătoare. Nu e de mirare că despărţirea şi divorţul p ar atât de
des inevitabile. însă ar trebui să avem grijă să nu ne judecăm
relaţiile prin aşteptările care ne sunt impuse de un mediu estetic
care inducefrecvent în eroare. Greşeala este a artei, nu a vieţii.
In loc să ne despărţim, poate c-am avea nevoie să ne spunem
poveşti mai bine alcătuite - poveşti care nu insistă atât de mult

222
asupra începutului, care nu ne prom it înţelegere deplină, care
se străduiesc să ne normalizeze supărările ţi să ne arate o cărare
tristă şi, cu toate acestea, plină de speranţă, pe care s-o parcurgem
ca să vedem ce se întâmplă în iubire.
 Viitorul

£ ziua dc naştere a lui Kirsten şi Rabih a aranjat sa-şi

petreacă noaptea într-un hotel nebunesc de luxos şi de scump
din Highlands. îi lasă pe copii cu o verişoară de-a ei din Fort
Wiliiam şi merg cu maşina la castelul din secolul al XDC-lea.
Locul promite creneluri, cinci stele, serviciu la cameră, sala
de biliard, piscină, un restaurant francez şi o fantomă.
Copiii şi-au făcut cunoscuta nefericirea. Esther şi-a acuzat
tatăl că a stricat ziua de naştere a mamei. „Ştiu c-o să vă
plictisiţi fără noi şi c-o să-i lipsim lui mami", insistă ea. „N u
cred c-ar trebui să fiţi plecaţi atât de mult“ (se vor revedea
în dupa-amiaza următoare). Wiliiam îşi linişteşte sora spu-
nându-i că părinţii lor pot să se uite la televizor şi chiar ar
avea şanse să găsească o sală de jocuri cu un computer.
Camera lor este într-un foişor din partea de sus a clădirii,
în centru e o cadă marc, iar ferestrele dau spre o serie de pis­
curi muntoase dominate dc Ben Nevis, care încă are în vârf
o pudră fină de zăpadă chiar şi acum, în iunie.
După ce băiatul de serviciu le aduce bagajele, fiecare se
simte stingher în prezenţa celuilalt. Au trecut ani, ani mulţi,
de când au fost singuri intr-o cameră de hotel, fără copii şi
fără nimic de făcut timp de douăzeci şi patru de ore.
Se simt ca şi cum ar avea o aventură, într-atât de diferit
se poartă unul cu altul în acest decor. încurajaţi de solemni­
tatea şi de liniştea camerei mari, cu tavan înalt, sunt mai
protocolari şi mai respectuoşi. Kirsten îl întreabă pe Rabih

224
cu o solicitudine neobişnuită ce fel de ceai i-ar plăcea să
comande pentru serviciul la cameră - iar el ii da drumul la
apa caldă.

Poate că şmecheria nu e să începi o viaţă nouă, ci să înveţi

s-o reconsideri pe cea pe care-o aveai, cu nişte ochi mai puţin
blazaţi şi rutinieri

Rabih se întinde pe pat şi se uită la Kirsten, care îşi în­

moaie oasele în radă: şi-a prins părul şi citeşte o revistă. Ii pare
rău şi se simte vinovat pentru supărările pe care şi le-au
pricinuit unul altuia. Se uită la un set de broşuri pe care le-a
luat de pc masă. Vede o ofertă de vânătoare în septembrie
şi opţiuni pentru pescuitul de somon în februarie. Când Kirs­
ten termină, iese din cadă cu braţele încrucişate peste sâni.
Rabih e mişcat, şi un pic stârnit, de reţinerea ei.
Coboară împreună la cină. Restaurantul e luminat de
lumânări, cu scaune cu spătar înalt şi coame de cerb atârnând
pe pereţi. Şeful de sală le prezintă meniul compus din şase
feluri intr-o manieră absurd de pompoasă, dar de care constată
totuşi amândoi că sunt foarte plăcut impresionaţi. Au aflat
între timp destule despre sordidul mediului domestic ca să
nu se opună şansei de-a se desfăta cu un pic de ospitalitate
supraîncărcată.
încep prin a vorbi despre copii, prieteni şi serviciu, iar apoi,
după al treilea fel - vânat pe un pat de mousse de ţelină
ajung într-un teriroriu mai puţin familiar, unde discută despre
ambiţia ei reprimată de-a se reapuca de cântat la un instru­
ment şi de dorinţa lui dc-a o invita la Beirut. în cele din urmă,
Kirsten începe să vorbească până şi despre tatăl ei. îi explică
lui Rabih că de flecare dată când ajunge într-un loc nou, sc
întreabă dacă n-ar fi cu putinţă ca el să trăiască prin apropiere.
Vrea să încerce sa ia legătura cu el. Ochii îi strălucesc de

225
lacrimi nevărsatc, iar ea spune că s-a săturat să stea supărat
pe el toată viaţa. Poate c-ar fi făcut la fel, dac-ar fi fost în locul
lui. Aproape, l-ar plăcea să-ţi cunoască nepoţii şi (adaugă
zâmbind) pe soţul ăla oribil şi ciudat din Orientul Mijlociu.
Rabih a comandat un vin franţuzesc nesăbuit de scump,
care costă aproape cât camera şi care începe să-şi facă efectul.
Mai vrea să ia o sticli, uite-aşa, de-al naibii. Simte rolul psiho­
logic şi moral al vinului, capacitatea lui dc-a deschide canale
afective şi de comunicare care altminteri sunt blocate - şi
nu doar ca să ofere pur şi simplu o sustragere primară din
faţa greutăţilor, ci ca să dea frâu liber acelor emoţii p>c care
viaţa de zi cu zi le nedreptăţeşte nelăsându-le să se desfăşoare.
E multă vreme de când nu i s-a mai părut atât de important
să se îmbete.
Îşi dă scama că sunt în continuare o mulţime de lucruri
pe care nu Ie ştie despre soţia lui. I se pare aproape o străină,
tşi închipuie că sunt la prima întâlnire, iar ea a acceptat sa
vină şi să se futâ cu el într-un castel scoţian. Şi-a lăsat copiii
şi pe soţul ăla oribil. 11 atinge pe sub masă, privindu-1 cu
ochi inteligenţi şi sceptici şi vărsând un strop de vin pe faţa
de masă.
Lc c foarte recunoscător ospătarilor în uniforme negre,
mielului crescut în împrejurimi, care a murit pentru ci,
moeîieux-ului de ciocolată cu trei straturi, prăjiturelelor şi
ceaiului de muşeţel fiindcă au conspirat la crearea unui decor
care înfăţişează farmecul şi misterul fundamental ale soţiei
lui aşa cum se cuvine.
Kirsten nu se pricepe să accepte complimente, bineînţeles,
însă Rabih c deja la curent, ştie de unde vin independenţa
şi reticenţa care l-au deranjat atât de mult în trecut, dar nu
o s-o mai facă la fel de mult pe viitor, aşa că nu se lasă şi-i
spune cât e de frumoasă, ce ochi superbi are, cât de mândru
e de ea şi ce rău îi pare pentru tot. Şi în loc să-i contracareze

226
cuvintele cu una dintre obişnuitele ei remarci nepăsătoare,
îi zâmbeşte —un surâs calm, larg şi tăcut îi mulţumeşte,
îi strânge mâna şi chiar ar putea să-i mai joace nişte lacrimi
în pupile, tocmai când ospătarul se apropie şi o întreabă dacă
poate să-i aducă şi altceva doamnei. Ea răspunde, uşor afu­
mată, „înc-un pic de drăgălăşenie", după care îşi ia seama.
Vinul i s-a suit şi ei la cap şi i-a dat curaj; e suficient de
vitează ca să-şi arate slăbiciunea. Are impresia că i s-a rupt
un stăvilar pe dinăuntru. S-a săturat să i se tot împotrivească;
vrea să i sc dăruiască din nou, aşa cum făcuse pe vremuri.
Ştie că va supravieţui, orice s-ar întâmpla. N u mai e de mult
o fetişcană. E o femeie care şi-a îngropat mama în pământul
cleios din cimitirul Tomnahurich şi a adus pe lume doi copii.
A născut un băiat, aşa că ştie cum sunt bărbaţii înainte să
le poată face râu într-un fel sau altui femeilor. Ştie că răutatea
bărbătească se reduce în mare pane la teamă. De pe poziţia
ei de forţă recent descoperită, se simte generoasă şi indul­
gentă faţă dc slăbiciunea lor care răneşte.
— îmi pare rău, domnule Sfouf, că n-am fost întotdeauna
aşa cum m-ai vrut.
El îi mângâie braţul gol şi răspunde;
— Dar ai fost incomparabil mai mult.
Simt o loialitate abţiguitâ faţă de ce au construit împre­
ună: o căsnicie conflictuală, capricioasă, plini de râsete, nesă­
buita şi frumoasă, pe care o iubesc fiindcă este atât de marcat
şi de dureros a lor. Sunt mândri că au ajuns până aici, că au
rămas pe poziţii, fiecare încercând întruna să priceapă nebu­
niile din mintea celuilalt, întocmind un acord dc pace după
altul. Ar fi putut avea o mulţime de motive să nu mai fie
împreună. Despărţirea ar fi fost lucrul firesc, aproape inevi­
tabil. Isprava bizară şi exotică e ca au rămas împreună —aşa
că simt loialitate pentru versiunea plină de cicatrici şi trecută
prin multe a iubirii lor.

227
 înapoi in cameră şi in pac, Rabih îi mângâie semnele de
pe pântec pe care i le-au făcut copiii, felul in care au sfârte­
cat-o, au vătămat-o şi au vlăguit-o cu egoismul lor inocent
şi primordial. Iar ea observă la el o moliciune nouă şi învă­
luitoare. Afară plouă cu găleata; vântul şuieră peste crene­
luri. După ce termină, se ţin in braţe la fereastră şi beau o
apă minerală din regiune la lumina unui felinar din curtea
de dedesubt.
Hotelul şi-a asumat o importanţă metafizică pentru ei.
Iar efectele nu se vor mărgini la acest aşezământ exotic; ele
vor fi purtătoarele unor lecţii despre apreciere şi împăcare
în camerele mai reci şi mai simple ale vieţii lor de zi cu zi.
In după-amiaza următoare, verişoara lui Kirsten ii aduce
pe copii. Esther şi William dau fuga să-şi întâmpine părinţii
in sala de biliard dc lângă recepţie. Esther ll duce pe Dobbie
cu ca. Pe ambii părinţi ii doare capul de parc-ar fi coborât
dintr-un zbor transadantic.
Copiii se plâng cât se poate de vehement că au fost aban­
donaţi ca nişte orfani şi siliţi si doarmă Intr-un dormitor
unde mirosea a câine. Cer amândoi confirmarea explicită a
faptului că acest tip dc excursie n-o să se repete niciodată.
Pe urmă, conform planului, cei patru pleacă la plimbare.
Merg o vreme de-a lungul unui râu şi apoi urcă pe versantul
care duce spre Ben Nevis. După o jumătate de ora ies din
pădure, iar în faţă li se deschide o privelişte întinsă pe kilo­
metri buni sub soarele de vară. Jos de tot, văd o turmă de
oi şi nişte ferme ca dc jucărie.
Ridică tabăra de bază intr-un loc unde creşte iarbă neagră.
Esther îşi scoate ghetele şi aleargă de-a lungul unui pârâu.
Peste câţiva ani o s i fie foneie şi povestea o sâ înceapă de
la capăt. William urmăreşte un şir de furnici până la muşuroi.
Până acum, e cea mai călduroasă zi a anului. Rabih se întinde
pe jos, cu picioarele desfăcute, şi urmăreşte drumul unui nor
mic şi ncameninţâtor pe albastrul cerului.

228
 Dornic să imortalizeze momentul, ti strigi pe toţi si se
adune pentru o fotografie, după care fixează aparatul pe o
piatră ţi fuge să intre ţi el tn cadru. Ştie că fericirea perfectă
vine tn bucăţele care cresc treptat şi că e posibil să nu dureze
mai mult de cinci minute. Iată lucrurile pe care trebuie să
le Inţfaci cu amândouă mâinile ţi s i le preţuieşti.
N u va trece mult ţi vor reapărea luptele ţi conflictele:
unul din copii va fi nefericit, Kirstcn va face o remarcă furi'
oasă ia adresa unei scăpări a lui Rabih, iar el iţi va aminti
de provocările cărora trebuie să le facă faţă la serviciu ţi se
va simţi speriat, sătul, agasat ţi obosit.
Ştie că nimeni nu va putea să prevadă soarta finală a foto­
grafiei: cum va fi cirită pe viitor, ce va ciuta privitorul tn ochii
lor. Oare va fi ultima lor fotografie împreună, făcută cu doar
câteva orc Înainte de accidentul de maşină In drum spre casă,
sau cu o lună tnainie ca Rabih să afle de aventura lui Kirsren
ţi ea să plece, sau cu un an înainte de prima menstruaţie a
lui Esther? Sau va rămâne pur ţi simplu Intr-o ramă prăfuită
de pe o poliţă din sufragerie, aşteptând să fie luată cu un
gest dezinvolt de William când se va întoarce acasă ca să-şi
arate părinţii logodnicei?
Faptul că e conştient de această nesiguranţă Uface pe Rabih
să vrea să se cramponeze cu atât mai mult de lumină. Acum
totul are sens, fie ţi pentru o dipă. Ştie cum s-o iubească pe
Kirstcn, cum să aibă suficientă încredere tn sine ţi cum si
manifeste înţelegere ţi răbdare pentru copii. Insă totul este
deznădăjduitor de fragil. Iţi dă scama perfect că nu are drep­
tul să se considere un bărbat fericit; c pur ţi simplu o fiinţă ome­
nească obişnuită, care trece primr-o mică fază de mulţumire.
Foarte puţine lucruri pot fi aduse la perfecţiune, o ţtie
acum. Iţi dă scama cât curaj îţi trebuie ca să duci chiar şi o
viaţă mediocră ca a lui. Să păstrezi totul tn funcţiune, să fii
privit mai departe ca o persoană aproape întreagă la minte.

229
să ai capacitatea de a-ţi întreţine financiar familia, s i asiguri
supravieţuirea căsniciei ţi dezvoltarea armonioasă a copii-
lor - aceste proiecte oferă la fel de multe prilejuri de eroism
ca o epopee. E puţin probabil să fie chemat vreodată să-ţi
slujească ţara sau să se lupte cu duţmanul, însă până ţi în
aceste domenii de care se ocupă arc nevoie de curaj. Curajul
de-a nu fi înfrânt de anxietate, de-a nu-i răni pe alţii din frus­
trare, de-a nu se înfuria prea mult pe lume pentru rănile vizi­
bile pe care le provoacă nepăsâtoare, de-a nu înnebuni ţi de-a
reuţi cumva să treacă, mai bine sau mai rău, prin greutăţile
căsniciei - acesta c adevăratul curaj, acesta e eroismul care nu
poate R comparat cu nimic. Pentru o clipă, aflat pe versan­
tul unui munte scoţian în lumina soarelui care începe să
apună - ţi din când în când după aceea Rabih simte că ar
putea, având-o pe Kirsten alături, să Re suRcicnt de puter­
nic pentru tot ce i-ar cere viaţa.
 C uprins

ROMANTISM
îndrăgostiri / 9 Inimă sacri / 13 Iubind/ 22 Sex
ţi iubire / 30 Cerere / 40

PÂNĂ la a d An c i bAt r An e ţ i
Flecuşteţe / 53 îmbufnări/ 65 Sex şi cenzurare / 70
Traruferanţă / 82 Vinovăţie universală / 90 Predare
şi învăţare / 99

COPII
Lecţii de iubire / 111 Drăgălăşenie / 122 Limitele
iu b irii/127 Scxşi viaţă de p ărin te/138 Prestigiu
rufariei / 148

ADULTER
Curvar/155 P r o / 163 C o n tr a /170 Dorinţe de
neîmpăcat / 181 Secrete / 187

DINCOLO DE ROMANTISM
Teoria ataşamentului / 193 Maturitate / 206 Gata
de căsătorie / 217 Viitorul / 224
 în colecţia R a ftu l D e n lsc i a u ap ăru t

Tash Aw, Fabrica de mătase

Richard Ford, Cronicarul sportiv
G onţalo M. Tavares, Ierusalim
Joseph Roth, Spovedania unui ucigaf. Legenda sfântului beţiv
Eduardo Mendoza, Mauricio sau alegerile locale
Eric-Emmanuel Schmitt, Secta Egoiştilor
Alcssandro Pipemo, Cu cele mai rele intenţii
Arnon Grunberg, Nesuferitele zile de luni
jeanette Winterson, Portocalele nu sunt singurelefructe
Cinghiz Aitmatov, Stigmatul Casandrei
Sawako Ariyoshi, Dansatoarea de Kabuki
Naghib Mahfuz, O mie ţi una de nopţi ţi zile
John Updike, întoarcerea lui Rabbit
M o Yan, Sorgul roţu
Arthur Japin, în ochii Luciei
Guillermo Mam'nez, Moartea lentă a Lucianei B.
Kurt Vonnegut, Cutremur de timp
Fumiko Enchi, Ani de aşteptare
Ismail Kadare, Amurgul zeilor stepei
J.M . C oc iz cc, Viaţa ţi vremurile lui Michael K
John Cowper Powys, Cercul nebunilor
Subcomandame Marcos, Paco Ignacio Taibo II, Morţii incomozi
Sara Grucn, Apă pentru elefanţi
Niccolb Am mani tt. Cum vrea Dumnezeu
Zeniya Shalev, Viaţa amoroasă
Madcleine Thien, Certitudine
Leslcy Downcr, Ultima concubină
Irvin D. Yalom, Minciuni pe canapea
Antdnio Lobo Anrunes, Ordinea naturală a lucrurilor
Jay Parini, Ultima gară
Yasunari Kawabata, Vechiul oraş imperial
Jeanertc Wimerson, Sexul citeţilor
Daniel Kehlmann, Eu şi Kaminski
Richard Ford, Ziua Independenţei
Douglas Coupland, Miss Wyoming
Pablo Tusset, în numele porcului
Kate Morton, Casa de la Riverton
Teru Miyamoto, Brocart de toamnă
Am os Oz, Rime despre viaţă fi moarte
Yukio Mishima, Zăpada de primăvară
Steve Sem-Sandberg, Ravensbriick
Janice Y. K. Lee, Profesoara de pian
Cormac McCarthy, Drumul
Kun Vonneguc, Puşcăriaşul
J.M. Coetzee, Jurnalul unui an prost
Jennifer Johoston, Bărbatul de la gară
Herta MiiUer, încă de pe atunci vulpea era vânătorul
Hong Ying, K. Arta iubirii
Jennifer Cody Epscein, Pictoriţa din Shangbai
Chang-rae Lee, Zbor peste Long Island
Ismail Kadare, Mesagerii ploii
ErioEmjnanud Schmitc, Evanghelia după Pilat
Yukio Mishima, Tumultul valurilor
Dama Chaviano, Insula iubirilor nesfârşite
Amos Oz, Să nu pronunţi: noapte
Peter Carey, Viaţa mea clandestină
Karel G. van Loon, Fructul pasiunii
John Updikc, Rabbit e bogat
Joshua Fcrris, Şi atunci ne-au terminat
Hanif Kureishi, Am ceva să-fi spun
Huberc Selby Jr., Ultima ieşire spre Brooklyn
Alonso Cueto, Ora albastră
Ano Paasilinna, Anul iepurelui
J.M. Coetzee, Epoca de fier
Yukio Mishima, Confesiunile unei măşti
Yukio Mishima, Cai în galop
J.M. Coetzee, Dezonoare
 Bob Dylan, Cronica vieţii mele
Patrick Siiskind, Porumbelul
Ismail Kadare, Firida Ruşinii
Alain de Bot ton, Sex* shopping şi un roman
Care Sanros, Poftă de ciocolată
Yasushi Inoue, Nobila doamnă din Yodo
Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Sirena ţi alte povestiri
J.M. Coctzec, Fot
Katja Petrowskaja, Poate Estera
Nikos Kazantzakis, Sărăcuţul lui Dumnezeu
Akira Yoshimura, Nauftagii
Alessandro Baricco, Mireasa tănără
Amhony Doerr, Toată lumina pe care nu o putem vedea
Franz Kafka, Scrisoare către tata
Paula McLain, Zbor in jurul soarelui
Boualem Sansal, 2084. Sfârşitul lumii
Ricardo Piglia, Calea Idei Brown
W.B. Yeats, Roşa Alcbemica ţi alte scrieri
Yasururi Kawabata, Sunetul muntelui
Maureen Lindley, O fată ca tine
Jim Fergus, Amintirea dragostei
Dario Fo, Fiica papei
Dave Eggers, O hologramă pentru rege
Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale
Ludmila Uliţkaia, Imago
J.M. Coetzee, Epoca defier
Mo Yan, Femeia cu buchetul deflori ţi alte povestiri
Jeanetxe Winterson, O paranteză in timp
Howard Jacobson, Shylock este numele meu
Kenichi Yamamoto, Enigma Rikyu
Thomas Mann, Alteţă regală
Yu Hua, In viaţă
Ismail Kadarc, Firmanul orb
David Focnkinos, Potenţialul erotic al soţiei mele
Kare Morton, Casa de lângă lac
Alain de Botton, Ce se întâmplă in iubire
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

ALAIN DE BOTTON

ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT

2
 - ALAIN DE BOTTON -

Traducere din engleză de OANA CRISTESCU

Titlul original: Essays in Love, 1993

3
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Cuprins

Prefaţă
Capitolul I Fatalism romantic
Capitolul al II-lea Idealizarea
Capitolul al III-lea Subtextul seducţiei
Capitolul al IV-lea Autenticitatea
Capitolul al V-lea Minte şi trup
Capitolul al VI-lea Marxism
Capitolul al VII-lea Note false
Capitolul al VIII-lea Dragoste sau liberalism
Capitolul al IX-lea Frumuseţe
Capitolul al X-lea Exprimarea iubirii
Capitolul al XI-lea Ce vezi la ea?
Capitolul al XII-lea Scepticism şi credinţă
Capitolul al XIII-lea Intimitate
Capitolul al XIV-lea Confirmarea „eului”
Capitolul al XV-lea Intermitenţele inimii
Capitolul al XVI-lea Teama de fericire
Capitolul al XVII-lea Contracţii
Capitolul al XVIII-lea Terorism romantic
Capitolul al XIX-lea Dincolo de bine şi de rău
Capitolul al XX-lea Psihofatalism
Capitolul al XXI-lea Sinuciderea
Capitolul al XXII-lea Complexul lui Isus
Capitolul al XXIII-lea Elipsa
Capitolul al XXIV-lea Învăţămintele iubirii

4
 - ALAIN DE BOTTON -

Prefaţă

ALAIN DE BOTTON s-a născut în anul 1969, în Zürich.

Familia, de ascendenţă sefardă, provine din micul oraș
castilian Boton, pe care îl părăsește la 1492. Tatăl său s-a
născut la Alexandria, în Egipt. Alain de Botton îşi petrece
primii opt ani de viaţă la Zürich, pe următorii zece la Oxford,
ca intern, şi îşi continuă studiile la Cambridge. Cei zece ani
de internat sunt cea mai urâtă amintire a vieţii sale.
Romancier, eseist şi jurnalist, Botton predă şi filosofie la
Universitatea din Londra. Pe lângă limba în care scrie,
engleza, vorbeşte perfect franceza şi germana. Cărţile sale, în
care puritatea trăirii este dublată de inteligenţă narativă şi de
inteligenţă pur şi simplu, au succes în toată lumea.

5
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul I
Fatalism romantic

1. Setea noastră de destin nu este nicăieri mai puternică

decât în viaţa noastră romantică. Prea adesea forţaţi să
împărţim patul cu cineva care nu ne poate înţelege sufletul,
nu putem fi oare iertaţi dacă trăim cu convingerea (contrar
tuturor regulilor epocii noastre luminate) că într-o zi ne este
scris să întâlnim femeia sau bărbatul visurilor noastre? Nu
ni se poate trece cu vederea o anumită credinţă
superstiţioasă într-o creatură ce s-ar dovedi rezolvarea
jinduirii noastre neîncetate? Şi, deşi rugăciunile noastre pot
rămâne veşnic fără răspuns, deşi ciclul sumbru al
neînţelegerii reciproce se poate dovedi fără sfârşit, dacă
cerurile se vor milostivi totuşi de noi, atunci chiar trebuie să
atribuim simplei coincidenţe întâlnirea cu prinţul sau
prinţesa? Sau putem, măcar o dată, să abandonăm cenzura
raţiunii şi să interpretăm acest lucru ca fiind nici mai mult,
nici mai puţin decât o parte inevitabilă a destinului nostru
romantic?

2. Într-o dimineaţă de început de decembrie, fără niciun

gând despre dragoste sau poveste, eram aşezat în secţiunea
„economy” a unui avion British Airways care-şi făcea zborul
de la Paris la Londra. Tocmai trecuserăm de coasta
Normandiei unde pătura norilor de iarnă lăsase locul unei
neîntrerupte întinderi de strălucitoare ape albastre. Plictisit
şi incapabil să mă concentrez, luasem în mână revista
publicată de linia aeriană, înghiţind pasiv informaţii despre
hoteluri şi facilităţi aeroportuare. Zborul avea ceva liniştitor –
zumzetul înfundat al motoarelor, interiorul cenuşiu al
6
 - ALAIN DE BOTTON -
avionului, zâmbetele pralinate ale angajaţilor. Un cărucior cu
gustări şi băuturi se apropia de mine pe intervalul dintre
scaune şi, deşi nu-mi era nici foame nici sete, mă umplea de
vagul sentiment de anticipare pe care ţi-l dau mesele în
avion.

3. Într-un fel destul de morbid, pasagera din stânga mea

îşi luase căştile de pe urechi ca să studieze instrucţiunile de
siguranţă din buzunarul scaunului din faţa ei. Acestea
descriau situaţia unui accident ideal, cu pasageri care cad în
ordine şi calmi pe pământ sau în apă, cu doamne care-şi scot
pantofii cu tocuri înalte, cu copii care-şi umflă dibaci vestele
de salvare, fuzelajul avionului intact, kerosenul miraculos de
neinflamabil.

4. — O să murim cu toţii dacă chestia asta cade, ce prostii

tot spun ăştia? a întrebat femeia, fără a se adresa cuiva
anume.
— Cred că face oamenii să se simtă mai în siguranţă, i-am
răspuns, pentru că eram singurul ei interlocutor.
— Să ştii că nu-i chiar cel mai rău fel de a muri, foarte
rapid, mai ales dacă te loveşti de sol şi stai pe locurile din
faţă. Am avut un unchi care a murit într-un accident de
avion. Ştii pe cineva care să fi murit aşa?
Nu ştiam, dar n-am avut timp să-i răspund, pentru că
tocmai atunci o stewardesă (ignorând îndoielile de natură
etică tocmai exprimate despre cei care o angajaseră) ne-a
oferit masa de prânz. Am cerut un pahar cu suc de portocale
şi aveam de gând să refuz o farfurie cu sandviciuri, când
tovarăşa mea de călătorie mi-a şoptit:
— Acceptă-le. Le mănânc eu, mi-e foame de mor.

7
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
5. Avea păr castaniu, tuns atât de scurt încât îi lăsa la
vedere ceafa, şi ochi mari, de un verde acvatic, care refuzau
să privească într-ai mei. Purta o bluză albastră şi-şi pusese
pe genunchi un pulover gri. Umerii îi erau mici, aproape
fragili, şi unghiile jupuite trădau faptul că şi le rodea des.
— Eşti sigur că nu te las flămând?
— Absolut.
— Scuză-mă, nici nu m-am prezentat, mă numesc Chloe, a
anunţat ea şi mi-a întins mâna peste braţul fotoliului, cu un
formalism înduioşător.
A urmat un schimb de date biografice; Chloe mi-a spus că
fusese la Paris ca să participe la un târg. În ultimul an
lucrase ca designer pentru o revistă de modă din Soho.
Studiase la Royal College of Art, se născuse la New York, dar
se mutase în Wiltshire în copilărie, iar acum (la 23 de ani)
locuia singură într-un apartament din Islington.

6. — Sper că nu mi-au pierdut bagajele, a spus Chloe când

avionul începuse să coboare către Heathrow. Tu nu ai spaima
asta, că or să-ţi piardă bagajele?
— Nu mă gândesc la asta, dar mi s-a întâmplat o dată, de
fapt de două ori – o dată la New York, şi o dată la Frankfurt.
— Doamne, detest să călătoresc, a oftat Chloe, muşcându-
şi vârful degetului arătător. Şi mai tare detest sosirile, am o
fobie a sosirilor. După ce am fost plecată o vreme,
întotdeauna îmi imaginez că s-a întâmplat ceva îngrozitor în
lipsa mea, s-a spart o ţeava de apă, sau mi-am pierdut
serviciul, sau mi-au murit cactuşi.
— Ai cactuşi?
— Mai mulţi, am trecut printr-o fază. Falici, ştiu; mi-am
petrecut o iarnă în Arizona şi am căpătat o fascinaţie pentru
ei. Tu ai vreun animal de casă?
8
 - ALAIN DE BOTTON -
— Am avut nişte peşti.
— Ce s-a întâmplat cu ei?
— Acum câţiva ani locuiam cu o prietenă. Cred că era
geloasă sau ceva de genul ăsta, pentru că într-o zi a oprit
chestia aia care ventilează acvariul şi au murit cu toţii.

7. Conversaţia a ondulat fără ţintă, dându-ne ocazia de a

întrezări fiecare câte ceva din caracterul celuilalt, ca acele
scurte privelişti pe care le vezi pe un drum şerpuitor de
munte – asta înainte ca trenul de aterizare să atingă pista,
înainte ca pilotul să pună motoarele în revers, înainte ca
avionul să ruleze către terminal, unde şi-a vărsat încărcătura
în sala aglomerată. Până când mi-am adunat bagajele şi am
trecut de vamă, mă îndrăgostisem de Chloe.

8. Până nu ai murit (iar atunci devine o imposibilitate

practică), este dificil să spui că cineva e iubirea vieţii tale.
Dar la puţină vreme după ce o întâlnisem, nu părea deloc
nepotrivit să vorbesc despre Chloe în aceşti termeni. Nu pot
să spun cu siguranţă de ce, dintre toate emoţiile şi dintre toţi
potenţialii lor recipiente, ar fi fost brusc dragoste ceea ce
simţisem pentru ea. Nu pot pretinde să cunosc dinamica
interioară a acestui proces şi nici nu pot valida aceste
cuvinte prin altceva decât prin autoritatea experienţei trăite.
Pot doar să spun că la câteva zile de la întoarcerea mea la
Londra, Chloe şi cu mine am petrecut o după-amiază
împreună. Apoi, cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, am
luat cina într-un restaurant din vestul Londrei şi pe urmă, ca
şi când ar fi fost cel mai straniu şi cel mai firesc lucru pe
care-l puteam face, am încheiat seara făcând dragoste în
apartamentul ei. Ea şi-a petrecut Crăciunul cu familia ei, eu
m-am dus în Scoţia cu nişte prieteni, dar ne-am trezit
9
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
telefonându-ne unul altuia în fiecare zi, uneori şi de câte
cinci ori pe zi, nu ca să ne spunem ceva anume, ci pur şi
simplu pentru că amândoi simţeam că nu mai vorbiserăm
aşa cu nimeni până atunci, că tot restul fusese compromis şi
automistificare, că abia acum eram în stare să înţelegem şi
să ne facem înţeleşi – că aşteptarea (mesianică în sine) se
terminase cu adevărat. Am recunoscut în ea femeia pe care o
căutasem cu stângăcie toată viaţa, o fiinţă ale cărei calităţi
mi se prefiguraseră în vise, al cărei zâmbet şi ai cărei ochi, al
cărei simţ al umorului şi al cărei gust în materie de cărţi, ale
cărei spaime şi a cărei inteligenţă se potriveau perfect cu
idealul meu.

9. Şi pentru că ajunsesem să simt că eram atât de potriviţi

unul pentru celălalt (nu numai că-mi sfârşea frazele, îmi
completa viaţa) nu puteam accepta ideea că întâlnirea cu
Chloe fusese o simplă coincidenţă. Mi-am pierdut capacitatea
de a privi problema predestinării cu scepticismul brutal cu
care se presupune că trebuia s-o privesc. Deşi nu eram de
obicei superstiţioşi, Chloe şi cu mine am început să ne
agăţăm de o serie de detalii, oricât de banale, pentru a
confirma ceea ce deja simţeam în mod intuitiv; că eram
destinaţi unul altuia. Am aflat că amândoi ne născuserăm pe
la miezul nopţii (ea la 23:45, eu la 1:15), în aceeaşi lună a
unui an par. Amândoi cântaserăm la clarinet şi jucaserăm în
producţii şcolare ale Visului unei nopţi de vară (ea fusese
Helena, eu un aghiotant al lui Tezeu). Amândoi aveam pistrui
la degetul mare al piciorului stâng şi o carie în acelaşi molar
din spate. Amândoi aveam obiceiul de a strănuta din cauza
luminii puternice şi de a scoate ketchup-ul din sticlă cu
cuţitul. Aveam chiar aceeaşi ediţie din Anna Karenina în
bibliotecă (vechea ediţie Oxford) – detalii poate minore, dar
10
 - ALAIN DE BOTTON -
nu erau ele temeiuri suficiente pe care nişte credincioşi să-şi
construiască o nouă religie?

10. Sublimând existenţa în semnificaţie, am atribuit

timpului un simţ narativ pe care acesta nu-l poseda inerent.
Chloe şi cu mine am mitologizat întâlnirea noastră din avion,
transformând-o într-un plan al Afroditei, Actul I, Scena I, al
celei mai clasice şi mitice structuri narative: povestea de
dragoste. Din momentul naşterii amândurora, părea că o
voinţă gigantică din ceruri ne modificase subtil orbitele astfel
încât într-o zi să ne întâlnim în avionul Paris-Londra. Fiindcă
pentru noi se adeverise, ne permiteam să omitem
nenumăratele povesti care nu se întâmplaseră, romanţuri
care nu fuseseră niciodată scrise pentru că cineva pierduse
avionul sau numărul de telefon. Ca şi istoricii, eram fără greş
de partea a ceea ce se petrecuse, ignorând natura fortuită a
oricărei situaţii şi, ca atare, ne făceam vinovaţi de a construi
naraţiuni grandioase, Hegel-ii şi Spengler-ii vieţilor noastre.
Asumându-ne rolul de narator (cel care apare post-factum),
transformaserăm prin alchimie întâlnirea din avion într-un
eveniment plin de înţeles, atribuind vieţilor noastre un grad
neplauzibil de cauzalitate. Procedând astfel, ne făceam
vinovaţi de cel mai mistic sau, ca să fiu mai blând, de cel mai
literar demers.

11. Evident, ar fi trebuit să fim mai raţionali. Nici Chloe,

nici eu nu zburam frecvent între cele două capitale, nici nu
ne programaserăm respectivele călătorii din vreme. Chloe
fusese trimisă la Paris de către conducerea revistei ei în
ultima clipă, pentru că editorul adjunct se îmbolnăvise, iar
eu mă dusesem numai pentru că misiunea pe care o
avusesem la Bordeaux se terminase cu câteva zile mai
11
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
devreme şi-mi permisese să petrec câteva zile la Paris cu sora
mea. Cele două linii aeriene naţionale care aveau curse între
Charles de Gaulle şi Heathrow ne ofereau şase zboruri între
nouă dimineaţa şi prânz în ziua aleasă pentru întoarcere.
Dat fiind faptul că amândoi doriserăm să fim înapoi la
Londra după-amiaza devreme în ziua de 6 decembrie, dar
fuseserăm nehotărâţi până în ultimul moment ce zbor să
luăm, în zorii zilei probabilitatea matematică de a ne afla
amândoi în acelaşi avion (deşi nu neapărat pe locuri
alăturate) ar fi fost 1 la 36.

12. Mai târziu, Chloe mi-a spus că intenţionase să prindă

zborul Air France de zece şi jumătate, dar, pe când ieşea din
cameră s-a întâmplat să observe că o sticlă de şampon din
bagaj curgea, ceea ce a însemnat că a trebuit să
reîmpacheteze, pierzând astfel zece minute preţioase. Până
când cei de la recepţie i-au prezentat nota, i-au verificat
cartea de credit şi i-au găsit un taxi, era deja nouă şi un
sfert, şi şansele de a prinde zborul Air France se
diminuaseră. Când, după ce a trecut printr-un blocaj de
trafic lângă Porte de la Villette, a ajuns în sfârşit la aeroport,
pasagerii se îmbarcaseră deja şi, pentru că nu avea chef să
aştepte următorul Air France, s-a dus la terminalul British
Airways, unde şi-a făcut tichetul de îmbarcare pentru avionul
de 10:45, în care (din propriile mele motive) mă aflam şi eu.

13. Apoi, computerul a jonglat cu întâmplarea în aşa fel

încât a plasat-o pe Chloe pe locul 15A şi pe mine alături, pe
locul 15B (vezi figura). Ceea ce ignoraserăm când am început
să discutăm pe deasupra foii cu instrucţiuni de siguranţă era
minuscula probabilitate ca discuţia noastră să aibă loc. Cum
nu era prea probabil ca vreunul dintre noi să zboare la clasa
12
 - ALAIN DE BOTTON -
„club”, şi cum existau 191 de locuri în clasa „economy”, şi lui
Chloe îi fusese atribuit locul 15A, iar mie, absolut din
întâmplare, locul 15B, probabilitatea teoretică de a fi aşezaţi
unul lângă altul (deşi şansele de a intra în vorbă nu pot fi
calculate) era de 110 din 17 847, un număr reductibil la o
probabilitate de 1 la 162,245.

Boeing 767 al British Airways

14. Dar evident, aceasta era numai probabilitatea de a fi

aşezaţi unul lângă altul dacă ar fi existat doar un zbor între
Paris şi Londra, dar cum existau şase şi cum amândoi
ezitaserăm între cele şase, dar îl aleseserăm pe acesta,
probabilitatea trebuia în continuare înmulţită cu acel 1 din
36, rezultând în final că probabilitatea întâlnirii dintre mine
şi Chloe, într-o dimineaţă de decembrie, într-un Boeing 767
al British Airways să fie de 1 la 5840,82.

[p=1/36 → 110/17.847 = 1/162(245) →

→ 1/162,245 x 36 = 1/5.840,82]

15. Şi totuşi se întâmplase. Calculele, departe de a ne

convinge prin argumente raţionale, n-au făcut decât să
întărească interpretarea mistică a faptului că ne-am
îndrăgostit. Dacă şansele ca un eveniment să se petreacă
sunt deosebit de slabe şi cu toate acestea evenimentul se
petrece, nu este oare scuzabil să invoci o explicaţie fatalistă?
Atunci când dau cu banul, probabilitatea de 1 la 2 mă

13
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
împiedică să pun pe seama lui Dumnezeu capul sau pajura.
Dar când e vorba de o probabilitate atât de redusă ca acea în
care Chloe şi cu mine am fost implicaţi, o probabilitate de l la
5840,82, părea imposibil, cel puţin din postura de
îndrăgostit, să fi fost altceva decât soarta. Ar fi fost nevoie de
o minte mult mai limpede pentru a privi fără superstiţie
enorma improbabilitate a unei întâlniri care s-a dovedit a ne
schimba vieţile. Cineva (la zece mii de metri altitudine)
trebuie să fi tras sforile în ceruri.

16. Există două metode prin care cineva poate explica

evenimente care ţin de domeniul şansei. Abordarea filosofică
se limitează la motive primare, guvernate de legea briciului
lui Ockham, care spune că raţiunile din spatele
evenimentelor trebuie restrânse în aşa fel încât să nu
depăşească stricta necesitate cauzală. Aceasta înseamnă să
cauţi motivele care explică în mod imediat ce s-a întâmplat –
în cazul meu probabilitatea ca eu şi Chloe să primim locuri
alăturate în acelaşi avion, şi nu poziţia lui Marte relativ la
Soare sau structura unui destin romantic. Dar abordarea
mistică nu rezistă tentaţiei de a se juca cu teoriile mai vaste
ale universului. O oglindă cade de pe perete şi se sparge în
mii de bucăţi. De ce s-a întâmplat asta? Ce poate însemna?
Pentru filosof, nu înseamnă decât că o oglindă a căzut pe
podea, nimic mai mult decât că un cutremur mic şi anumite
forţe supuse legilor fizicii au conspirat (conform unei
probabilităţi calculabile) pentru a doborî oglinda tocmai
atunci. Dar pentru mistic, oglinda spartă este impregnată de
înţelesuri, un semn sinistru care prevesteşte nici mai mult
nici mai puţin de şapte ani de ghinion, retribuţie divină
pentru o mie de păcate şi herald a o mie de pedepse.

14
 - ALAIN DE BOTTON -
17. Într-o lume în care Dumnezeu a murit acum o sută de
ani, în care computerele şi nu oracolele prezic viitorul,
fatalismul romantic virează periculos spre misticism. Faptul
că mă cramponam de ideea că eu şi Chloe fuseserăm sortiţi
să ne întâlnim într-un avion ca să ne îndrăgostim unul de
altul implica ataşamentul de un sistem de credinţe primitive,
aflat la acelaşi nivel cu ghicitul în frunze de ceai sau în
globuri de cristal. Dacă e adevărat că Dumnezeu nu joacă
zaruri, atunci e clar că El sau Ea nici nu conduce o agenţie
matrimonială.

18. Cu toate acestea, înconjuraţi de haos, este scuzabil că

încercăm să temperăm oroarea totală a neprevăzutului prin
sugestia că anumite lucruri ni se întâmplă pentru că trebuie
să ni se întâmple, oferind astfel debandadei vieţii un scop şi o
direcţie liniştitoare. Deşi zarul poate cădea într-o multitudine
de poziţii, desenăm cu febrilitate modele de necesitate, mai
ales atunci când este vorba de inevitabilitatea faptului că
într-o zi ne vom îndrăgosti. Suntem forţaţi să credem că
această întâlnire cu mântuitorul nostru, obiectiv accidentală
şi ca atare improbabilă, a fost scrisă pe un pergament care se
derulează încet undeva în ceruri şi prin urmare timpul ne va
dezvălui (oricât ar fi fost de reticent până acum) silueta celui
ales. Ce se află în spatele acestei tendinţe de a interpreta
lucrurile ca parte a unui destin? Poate numai opusul său,
anxietatea neprevăzutului, teama că puţinul sens care există
în vieţile noastre este pur şi simplu creat de noi înşine, că nu
există niciun pergament (şi deci nicio soartă săpată în piatră
care să ne aştepte) şi că ceea ce ni se va întâmplă sau nu ni
se va întâmplă (pe cine vom întâlni sau nu vom întâlni într-
un avion) nu are decât sensul pe care i-l atribuim noi înşine

15
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
– pe scurt, teama că nu există niciun Dumnezeu care să
spună povestea noastră şi ca atare să ne asigure iubirile.

19. Fatalismul romantic era, fără îndoială, un mit şi o

iluzie, dar atâta lucru nu era suficient ca să-l considerăm un
nonsens. Miturile pot căpăta o importanţă care depăşeşte
mesajul lor primar, nu e nevoie să credem în zeii greci ca să
ştim că ei ne transmit un mesaj vital despre mintea
omenească. Era absurd să presupun că mie şi lui Chloe ne
fusese sortit să ne întâlnim, dar era scuzabil să fi gândit că
de vină era destinul. În credinţa noastră naivă, nu făceam
decât să ne apărăm împotriva ideii că am fi putut foarte bine
să iubim pe altcineva, dacă computerul liniei aeriene ar fi
jonglat altfel cu lucrurile – gând de neconceput atunci când
dragostea este atât de strâns legată de unicitatea celui iubit.
Cum să-mi fi imaginat că rolul pe care Chloe a ajuns să-l
joace în viaţa mea ar fi putut la fel de bine să fie asumat de
altcineva, când eu de ochii ei mă îndrăgostisem, de felul ei de
a-şi aprinde ţigara şi de a săruta, de a răspunde la telefon şi
de a-şi pieptăna părul?

20. Prin fatalismul romantic evităm ideea de neimaginat că

nevoia de dragoste preexistă întotdeauna iubirii noastre
pentru cineva anume. Alegerea partenerului operează în mod
necesar în limitele a ceea ce se întâmplă să întâlnim şi, în
condiţiile unor limite diferite, ale unor zboruri diferite, ale
unor perioade istorice sau evenimente diferite, ar fi putut să
nu fie deloc Chloe cea pe care s-o iubesc – lucru pe care nici
nu-l puteam gândi acum, când ea era cea pe care o iubeam.
Greşeala mea fusese să confund destinul de a iubi cu
destinul de a iubi pe cineva anume. Fusese greşeala de a
crede că nu dragostea, ci Chloe, era inevitabilă.
16
 - ALAIN DE BOTTON -

21. Dar interpretarea mea fatalistă pentru începutul

poveştii noastre dovedea cel puţin un lucru: că eram
îndrăgostit de Chloe. Momentul când as fi simţit că întâlnirea
sau neîntâlnirea noastră era de fapt un simplu accident, o
probabilitate de 1 la 5840,82, ar fi fost şi momentul când aş
fi încetat să simt necesitatea absolută a unei vieţi alături de
ea – şi prin urmare aş fi încetat s-o iubesc.

17
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al II-lea
Idealizarea

1. „E atât de uşor să vezi în adâncul oamenilor şi nu-ţi

ajută la nimic”, remarca Elias Canetti, făcând aluzie la cât de
simplu şi în acelaşi timp cât de inutil e să le găsim celorlalţi
defecte, în consecinţă, nu cumva ne îndrăgostim un pic şi din
dorinţa trecătoare de a nu mai vedea în adâncul oamenilor,
fie şi cu preţul unei parţiale orbiri? Dacă cinismul şi
dragostea se află la capetele opuse ale unui spectru, nu ne
îndrăgostim uneori ca să scăpăm de cinismul debilitant la
care suntem predispuşi? Nu există oare în fiecare coup de
foudre o exagerare voluntară a calităţilor persoanei iubite,
exagerare care ne distrage atenţia de la deziluzie,
focalizându-ne energiile asupra unei anumite figuri, în care
suntem în stare să credem pentru scurt timp şi în mod
miraculos?

2. Am pierdut-o pe Chloe în mulţimea de la controlul

paşapoartelor, dar am regăsit-o în sala unde se luau bagajele.
Se chinuia să împingă un cărucior blestemat cu o înclinare
încăpăţânată de a vira la dreapta, deşi banda transportoare
pentru zborul de la Paris era la stânga. Cum căruciorul meu
nu avea o voinţă proprie, m-am apropiat şi i l-am oferit, dar a
refuzat, spunând că trebuie să rămâi fidel căruciorului ales,
oricât ar fi acesta de îndărătnic, şi că exerciţiul fizic intens
nu e un lucru rău după un zbor cu avionul. Indirect (via
sosirilor din Karachi), am ajuns la banda dedicată zborului
de la Paris, deja aglomerată de mulţimea feţelor devenite
involuntar familiare de la îmbarcarea la Charles de Gaulle.
Primele bagaje începuseră să cadă pe solzii de cauciuc, şi
18
 - ALAIN DE BOTTON -
oamenii se uitau la banda rulantă, nerăbdători să-şi vadă
posesiunile.

3. — Ai fost vreodată arestat la vamă? m-a întrebat Chloe.

— Nu încă. Tu?
— Nu tocmai, am făcut o dată o mărturisire. Nazistul de
serviciu m-a întrebat dacă am ceva de declarat, şi am spus
că da, deşi nu aveam nimic ilegal.
— Şi de ce ai spus că ai?
— Nu ştiu, m-am simţit cumva vinovată. Am tendinţa asta
cumplită de a mărturisi lucruri pe care nu le-am făcut,
întotdeauna am avut fantezii despre cum să mă predau la
poliţie pentru o crimă pe care nu am comis-o.

4. — Apropo, nu mă judeca după valiză, mi-a spus Chloe

în timp ce continuam să privim şi să aşteptăm, pe când alţi
norocoşi îşi recuperau bagajele, am cumpărat-o în ultima
clipă dintr-un magazin oribil din Rue de Rennes. E
îngrozitoare.
— Stai s-o vezi pe a mea. Numai că eu n-am nicio scuză. O
am de mai bine de cinci ani.
— Pot să-ţi cer o favoare? Poţi să ai grijă de căruciorul meu
cât caut toaleta? Numai o clipă. A, şi dacă vezi o valiză roz cu
mâner verde fluorescent, să ştii că e a mea.

5. Puţin mai târziu, am urmărit-o pe Chloe venind înapoi

spre mine pe hol, având pe chip ceea ce aveam să aflu mai
târziu că este obişnuita ei expresie îndurerată şi uşor
anxioasă. Avea o figură care părea permanent în pragul
lacrimilor, iar ochii îi trădau teama de a auzi o veste foarte
proastă. Ceva din expresia ei te făcea să vrei s-o alini, s-o
linişteşti (sau pur şi simplu s-o ţii de mână).
19
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— A apărut? a întrebat.
— Nu, şi nici a mea, dar mai sunt o mulţime de oameni
care aşteaptă. Cel puţin încă cinci minute, n-avem nicio
scuză pentru paranoia.
— Ce deziluzie, a zâmbit Chloe, privind în jos.

6. Dragostea am simţit-o foarte repede, la scurt timp după

ce s-a apucat de ceea ce promitea să fie o foarte lungă şi
plicticoasă poveste (indirect provocată de sosirea bagajelor
zborului de Atena pe o bandă rulantă de lângă noi) despre o
vacanţă în insula Rhodos petrecută într-o vară cu fratele ei.
În vreme ce Chloe vorbea i-am privit mâinile jucându-se cu
cordonul jachetei bej de lână (avea doi pistrui la încheietura
degetului arătător) şi mi-am dat seama (de parcă ar fi fost cel
mai evident lucru) că o iubesc. N-am putut evita concluzia
că, deşi era cel puţin stângaci felul în care-şi lăsa frazele în
suspensie, deşi era cam neliniştită şi nu dovedea cel mai bun
gust în alegerea cerceilor, era adorabilă. A fost un moment de
completă idealizare, provocat în egală măsură de o
imaturitate emoţională de neiertat şi de eleganţa jachetei ei,
oboseala zborului, ceea ce mâncasem la micul dejun şi de
interiorul deprimant al zonei de bagaje a terminalului 4, cu
care frumuseţea ei contrasta atât de vizibil.

7. „Insula era plină de turişti, dar am închiriat motociclete

şi…” Povestea despre vacanţa lui Chloe era monotonă, dar
monotonia nu mai era un criteriu de judecată, încetasem s-o
mai evaluez după criteriile logicii laice a conversaţiilor
obişnuite. Nu mă mai interesa să găsesc în sintaxa ei nici
analiză intelectuală, nici adevăr poetic, ceea ce conta nu era
atât ce spunea, ci faptul că spunea ea – şi faptul că
hotărâsem să găsesc perfecţiunea în orice ar fi dorit să
20
 - ALAIN DE BOTTON -
articuleze. Eram gata s-o urmez în orice anecdotă („La
magazinul ăla unde se vindeau măsline proaspete…”), eram
gata să ador fiecare glumă cu poanta ratată pe care o
povestea, fiecare cugetare care-şi pierduse sensul. Eram gata
să renunţ la egoism în favoarea empatiei totale, s-o urmez pe
Chloe în adâncul oricăruia din posibilele sale euri, să
cataloghez fiecare din amintirile ei, să devin istoricul
copilăriei ei, să-i aflu toate iubirile, temerile şi urile – orice ar
fi putut să se petreacă în mintea sau în trupul ei devenise
brusc fascinant.

8. Apoi au sosit bagajele, al ei fiind doar la câteva valize

distanţă de a mea, le-am încărcat în cărucioare şi am ieşit pe
culoarul verde.

9. Ceea ce este atât de înspăimântător este măsura în care

poţi să idealizezi pe cineva, când îţi e atât de greu chiar să te
suporţi pe tine însuţi – tocmai pentru că aşa o problemă
există… Trebuie să-mi fi dat seama că şi Chloe e un simplu
om (cu toate implicaţiile cuvântului) dar nu mi se poate oare
ierta – datorită stresului călătoriei şi al existenţei – dorinţa
de a uita acest gând? Orice act de a te îndrăgosti implică
(adaptând o vorbă a lui Oscar Wilde) triumful speranţei
asupra autocunoaşterii. Ne îndrăgostim sperând că nu vom
găsi în celălalt ceea ce ştim că se află în noi – toată laşitatea,
slăbiciunea, lenea, necinstea, compromisul şi pura prostie. Îl
înconjurăm pe cel ales cu un cordon de iubire şi hotărâm că
tot ce se află în interior va fi cumva scutit de defectele
noastre şi, ca atare, demn de iubire. Plasăm în celălalt o
perfecţiune care pe noi ne eludează şi prin unirea cu cel iubit
sperăm ca într-un fel să păstrăm (împotriva evidenţei
autocunoaşterii) o credinţă precară în specia umană.
21
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

10. De ce faptul că am realizat toate acestea nu m-a

împiedicat să mă îndrăgostesc? Pentru că lipsa de logică şi
naivitatea dorinţei mele nu depăşeau nevoia mea de a crede.
Cunoşteam vidul pe care îl putea umple iluzia romantică,
cunoşteam euforia de a descoperi că cineva, oricine, este
minunat. Cu mult înainte de a da ochii cu Chloe, trebuie să
fi avut nevoie să găsesc în altcineva perfecţiunea pe care n-o
sesizasem niciodată în mine însumi.

11. — Pot să vă verific bagajele, domnule? m-a întrebat

vameşul. Aveţi ceva de declarat, alcool, ţigări, arme de foc…?
Ca şi Wilde, am vrut să spun „Numai dragostea mea”, dar
dragostea mea nu era un delict, cel puţin nu încă.
— Vrei să te aştept? m-a întrebat Chloe.
— Sunteţi împreună cu doamna? a vrut să afle ofiţerul.
De teamă să nu par impertinent, am spus că nu, dar am
rugat-o pe Chloe să mă aştepte dincolo de vamă.

12. Dragostea ne reinventează nevoile cu neobişnuită

viteză şi precizie. Nerăbdarea mea în faţa ritualului vamal
indica faptul că Chloe, de a cărei existenţă nici nu ştiusem cu
câteva ore înainte, dobândise deja statutul de nesaţ. Nu era
foame, ale cărei manifestări sunt treptate, care are o anumită
cronologie a senzaţiei, care apare ciclic la orele de masă.
Simţeam că aş fi murit dacă n-o găseam de cealaltă parte a
sălii – aş fi murit de dragul cuiva care intrase în viaţa mea la
unsprezece şi jumătate în acea dimineaţă.

13. Dacă iubirea se întâmplă atât de rapid este probabil

pentru că dorinţa de a iubi exista dinainte de persoana
iubită – nevoia şi-a inventat soluţia. Apariţia persoanei iubite
22
 - ALAIN DE BOTTON -
este numai stadiul secundar al unei nevoi anterioare (în
mare măsură inconştientă) de a iubi pe cineva – foamea
noastră de dragoste modelându-i trăsăturile, dorinţa noastră
cristalizându-se în ele. (Dar partea cinstită din noi nu va lăsa
niciodată amăgirea necontestată. Vor fi întotdeauna momente
când ne vom îndoi dacă cea iubită există cu adevărat aşa
cum ne-o imaginăm – sau dacă nu e cumva doar o
halucinaţie pe care am inventat-o ca să împiedicăm
inevitabila cădere ca urmare a lipsei iubirii.)

14. Chloe mă aşteptase, dar n-am petrecut împreună decât

un moment înainte de a ne despărţi din nou. Îşi lăsase
maşina în parcare, eu trebuia să iau un taxi ca să trec pe la
birou după nişte hârtii – a fost unul din acele momente
stânjenitoare când ambele părţi sunt nehotărâte dacă să
continue sau nu povestea.
— O să te sun într-o zi, i-am spus eu degajat, poate
mergem să cumpărăm nişte valize împreună.
— E o idee bună, a spus Chloe, ai numărul meu?
— Cred că l-am memorat deja, era pe eticheta valizei.
— Ai fi un detectiv bun, sper că ai şi memorie bună. Mi-a
făcut plăcere să te cunosc, a spus Chloe, întinzând mâna.
— Noroc cu cactuşii, am strigat după ea, privind-o cum se
îndreaptă spre ascensor, cu căruciorul virând dement spre
dreapta.

15. În taxi, în drum spre oraş, am simţit o ciudată senzaţie

de pierdere, de tristeţe. Oare să fie într-adevăr dragoste? A
vorbi de dragoste după ce petrecuserăm mai puţin de o
dimineaţă împreună însemna să mă supun amăgirii
romantice şi impreciziei semantice. Dar nu ne putem
îndrăgosti decât fără să ştim de cine ne-am îndrăgostit.
23
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
Mişcarea primordială este neapărat bazată pe ignoranţă. Deci,
dacă vorbeam despre dragoste în pofida atâtor îndoieli, atât
psihologice cât şi epistemologice, o făceam probabil din
convingerea că vorba nu putea fi niciodată folosită cu
acurateţe. Cum dragostea nu este un loc, o culoare sau o
substanţă, ci toate trei la un loc şi mai mult decât atât, sau
niciuna dintre ele şi chiar mai puţin decât ele, nu avem voie
să vorbim şi să decidem cum avem chef când e vorba de acest
domeniu? Nu este oare această întrebare dincolo de tărâmul
academic al lui „adevărat sau fals”? Dragoste sau simplă
obsesie? Cine, dacă nu timpul (care este la rândul său un
mincinos), ar putea răspunde vreodată?

24
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al III-lea
Subtextul seducţiei

1. Pentru cei îndrăgostiţi de certitudini, seducţia nu este

un teritoriu în care să te rătăceşti. Fiecare zâmbet şi fiecare
cuvânt se dovedesc a fi un bulevard care duce la
douăsprezece, dacă nu cumva la douăsprezece mii de
posibilităţi. Gesturi şi remarce care în viaţa normală (vreau
să spun, în viaţa fără dragoste) pot fi înţelese în valoarea lor
nominală, epuizează acum dicţionarele cu posibilele lor
definiţii. Şi, cel puţin pentru cel care seduce, îndoielile se
reduc la o întrebare centrală, care-i produce trepidaţiile pe
care le simte un criminal ce-şi aşteaptă sentinţa: El/ea mă
doreşte sau nu?

2. Neputând s-o am, gândul la Chloe n-a încetat să mă

bântuie în zilele ce au urmat. Nu-mi puteam explica această
dorinţă, singura explicaţie suficient de cuprinzătoare ar fi
trebuit să arate, în tăcere, către însăşi persoana dorită (astfel
făcându-se ecoul motivelor pentru care Montaigne era
prieten cu La Boétie; pentru că ea e ea, iar eu sunt eu). Deşi
presat să închei planurile pentru un birou lângă King’s
Cross, mintea mea rătăcea, iresponsabil dar irezistibil, înapoi
spre ea. Aveam nevoie să dau târcoale acelui obiect al
adoraţiei, ea se insinua continuu în conştiinţa mea, cu
îndărătnicia unei probleme care trebuia abordată, deşi aceste
gânduri nu făceau parte din niciun plan, ci erau (obiectiv
vorbind) teribil de neinteresante, fără niciun scop şi nicio
şansă de evoluţie – erau dorinţă pură. Unele din aceste
gânduri despre Chloe erau cam aşa: „Oh, ce minunată e, ce
bine ar fi să…”
25
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
Altele erau imagini statice:

(1) Chloe pe fundalul hubloului avionului

(2) Ochii ei de un verde-acvatic
(3) Dinţii ei, muşcând încet buza de jos
(4) Accentul ei, când spunea „Ce ciudat”
(5) Cum îşi înclina capul când căsca
(6) Strungăreaţa
(7) Strângerea ei de mână

3. Ce bine ar fi fost dacă conştiinţa ar fi dat dovadă de

aceeaşi sârguinţă faţă de numărul ei de telefon, pentru că
nefericitul set de cifre se evaporase cu totul din memoria mea
(o memorie care considerase că este mai bine să-şi petreacă
timpul derulând imagini ale buzei de jos a lui Chloe). Să fi
fost oare (071)

607 9187
609 7187
601 7987
690 7187
610 7987
670 9817
687 7187?

4. Primul apel n-a răspuns dorinţei mele, eroarea de

comunicare fiind pericolul ce pândeşte seducţia. 609 7187
nu era locuinţa iubitei mele, ci numărul unei firme de
servicii funerare de pe Upper Street – deşi stabilimentul nu s-
a prezentat ca atare decât la sfârşitul unei conversaţii
confuze, în cursul căreia am aflat că „Viaţa de Apoi” avea o
angajată pe nume Chloe, care a fost chemată la telefon şi a
26
 - ALAIN DE BOTTON -
petrecut momente cumplite încercând să-şi amintească de
unde-mi ştie numele (şi identificându-mă în cele din urmă ca
fiind un client care se interesase de urne funerare), înainte
de a se lămuri confuzia. Am închis telefonul, roşu la faţă,
scăldat în sudoare, mai mult mort decât viu.

5. Când în fine, a doua zi, am reuşit să dau de Chloe a

mea la serviciu, şi ea părea să mă fi izgonit în domeniul vieţii
de apoi (deşi ce ar fi fost oare de izgonit, în afară de
imaginaţia mea hiperactivă?).
— Lucrurile sunt în plină nebunie pe aici. Poţi să aştepţi
un minut? m-a întrebat ea, cu un ton secretarial.
Am aşteptat, ofensat. Indiferent ce fel de intimitate îmi
imaginasem, întorşi în viaţa profesională eram doi străini,
dorinţa mea era brutal de nepotrivită, o intruziune nepoftită
în programul de lucru al lui Chloe.
— Uite ce-i, îmi pare rău, mi-a spus ea, revenind la telefon,
dar chiar nu pot vorbi acum. Pregătim un supliment care
intră mâine la tipar. Pot să te sun eu? O să încerc să te sun
fie acasă, fie la birou, când se mai liniştesc lucrurile, OK?

6. Telefonul devine un instrument de tortură în mâinile

diavoleşti ale iubitei care nu te sună. Istoria se află în mâinile
celui care formează numărul, cel care se află la celălalt capăt
al liniei pierde orice control narativ, nu poate decât să
răspundă când e chemat. Telefonul mă înghesuise în rolul
pasiv: în sexualitatea tradiţională a dialogului telefonic, eram
receptorul feminin al chemării masculine a lui Chloe. Mă
obliga să fiu gata a răspunde în orice moment, atribuia
tuturor mişcărilor mele o teleologie opresivă. Suprafeţele de
plastic ale maşinăriei, butoanele ei prietenoase, designul său
colorat, nimic din toate acestea nu arăta cruzimea pe care o
27
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
ascunde misterul său, lipsa de indicii despre momentul când
telefonul (şi o dată cu el şi eu) avea să prindă viaţă.

7. Aş fi preferat o scrisoare. Când m-a sunat, o săptămână

mai târziu, îmi exersasem discursul de prea multe ori ca să
mai fiu în stare să-l recit. M-a prins nepregătit, plimbându-
mă gol prin baie, în timp ce-mi curăţăm urechile cu un
beţişor cu vata şi urmărind debitul apei în cadă. Am alergat
la telefonul din dormitor. Vocea poate fi neutră numai dacă
este educată şi, ca atare, jucată. A mea denota o tensiune, o
agitaţie şi o furie pe care, dacă aş fi avut mai multă
îndemânare, le-aş fi şters de pe pagină. Dar telefonul nu e
procesor de texte, dă vorbitorului o singură şansă.
— Mă bucur să te aud, am spus, stupid. Hai să ieşim
împreună la prânz sau la cină, sau oriunde vrei.
Vocea mi-a sunat dogit când am spus al doilea „sau”. Cât
de invulnerabil ar fi fost cuvântul scris faţă de cel rostit,
autorul ar fi fost de necucerit, dur, puternic din punct de
vedere gramatical (cei care nu se pot exprima oral recurg la
stilou). În locul autorului, nu exista decât acest vorbitor
împleticit, fisurat, dogit.

8. — Nu pot să ies la prânz săptămâna asta.

— Atunci ce spui de cină?
— Cină? Stai să văd, hm, păi (pauză), mă uit în agendă şi
ştii, şi asta pare greu.
— În comparaţie cu tine, agenda primului-ministru pare
lejeră.
— Îmi pare rău. Lucrurile sunt foarte complicate aici. Da’
ştii ceva, poţi să-ţi iei liber după-amiaza asta?
Am putea să ne întâlnim la mine la birou şi să facem un tur

28
 - ALAIN DE BOTTON -
al Galeriei Naţionale, sau ce vrei tu, să mergem în parc,
orice.

9. În tot răstimpul seducţiei, m-au bântuit întrebări legate

de subtextul fiecărui cuvânt şi al fiecărei acţiuni. Ce gândea
Chloe când am plecat de la biroul ei din Bedford Street spre
Trafalgar Square? Evidenţa era chinuitor de ambiguă. Pe de o
parte, Chloe fusese încântată să-şi ia liber ca să viziteze
muzeul cu un bărbat pe care-l întâlnise pentru scurtă vreme
într-un avion, cu o săptămână în urmă. Dar pe de altă parte,
nimic din purtarea ei nu sugera că acest lucru ar fi însemnat
mai mult decât ocazia unei conversaţii inteligente despre artă
şi arhitectură. Poate că nu era vorba decât de o prietenie, o
legătură maternă, asexuată dintre o femeie şi un bărbat.
Suspendat între inocenţă şi complicitate, fiecare gest al lui
Chloe devenise impregnat cu o semnificaţie exasperantă. Ştia
că o doresc? Dar ea mă dorea? Aveam dreptate când mi se
părea că detectez urme de flirt în coada frazelor ei şi în colţul
buzelor când zâmbea, sau era pur şi simplu dorinţa mea,
proiectată pe fundalul inocenţei?

10. Muzeul era aglomerat în acea perioadă a anului, aşa

că a durat ceva până am reuşit să ne lăsăm hainele la
garderobă şi am urcat scările. Am început cu italienii
timpurii, deşi gândurile mele nu erau la ei (eu pierdusem
orice perspectivă, ei încă trebuiau să o găsească pe a lor),
înainte de Fecioara cu pruncul şi sfinţi, Chloe s-a întors către
mine să-mi spună că întotdeauna a avut un sentiment
special pentru Signorelli şi, pentru că părea potrivit, mi-am
inventat o pasiune pentru Răstignirea lui Antonello. Chloe
părea gânditoare, cufundată în pânze, ignorând zgomotul şi
activitatea din galerie. Am urmat-o cu câţiva paşi în spate,
29
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
încercând să mă concentrez asupra picturilor, dar incapabil
să pătrund în cea de-a treia dimensiune, privindu-le numai
în contextul lui Chloe care le admira – arta din perspectiva
vieţii.

11. La un moment dat, în cea de-a doua şi cea mai

aglomerată sală a picturii italiene (1500-1600) am stat atât
de aproape unul de altul încât mâna mea a atins-o pe a ei.
Nu s-a dat la o parte, şi nici eu, aşa că pentru o clipă (ochii
ne erau lipiţi de pânza din faţa noastră) am rămas cu
senzaţia pielii lui Chloe inundându-mi trupul, topindu-mă de
o ilicită plăcere, un fior voyeuristic (pentru că îl simţeam fără
permisiune), privirea celuilalt fiind îndreptată în altă parte,
fără a fi poate cu totul neştiutor. Pânza din faţa noastră era
de Bronzino, Alegoria lui Venus şi Cupidon, cu Cupidon
sărutându-şi mama, pe Venus, în vreme ce aceasta îi fură
una din săgeţi, frumuseţea orbind dragostea, dezarmându-l
simbolic pe băiat.

12. Apoi Chloe şi-a mişcat mâna, s-a întors către mine şi a
spus:
— Îmi plac siluetele alea mici din fundal, nimfele şi zeii
furioşi şi toate chestiile alea. Tu înţelegi tot simbolismul?
— Nu prea, nu mai mult decât ce semnifică Venus şi
Cupidon.
— Eu nu ştiam nici asta, aşa că eşti cu un pas înaintea
mea. Aş fi vrut să fi citit mai mult despre mitologie, îmi tot
promit că voi citi mai mult despre asta şi nu ajung niciodată.
De fapt, îmi cam place să mă uit la lucruri şi să nu înţeleg
bine ce înseamnă.
S-a întors din nou cu faţa la tablou şi încă o dată mâna ei
s-a atins de a mea.
30
 - ALAIN DE BOTTON -

13. Mişcarea ei ar fi putut însemna nimica toată,

reprezenta doar un spaţiu gol, în care puteam decide să
plasez orice intenţie, de la dorinţă la inocenţă. Era oare un
simbolism subtil (mai subtil decât al lui Bronzino şi mai
puţin dovedit) care într-o bună zi mi-ar fi permis (ca lui
Cupidon de pe perete) să mă aplec şi să o sărut sau era un
spasm nevinovat şi inconştient al unui braţ obosit?

14. Când începi să cauţi semnele de atracţie reciprocă, tot

ce spune sau face persoana iubită poate fi interpretat ca
însemnând aproape orice. Şi cu cât căutam mai abitir
semnele, cu atât găseam mai multe, în fiecare mişcare a
trupului lui Chloe părea să existe o potenţială dovadă a
dorinţei – în felul în care şi-a netezit fusta (pe când treceam
în sala Flamanzilor Timpurii), în felul în care a tuşit lângă
Căsătoria lui Giovanni Arnolfini de Van Eyck sau cum mi-a
întins catalogul, ca să-şi poată rezema bărbia în palmă. Iar
ascultând-o, conversaţia ei revela şi ea o bogăţie de indicii –
greşeam oare detectând o intenţie de flirt în afirmaţia că e
obosită sau în sugestia de a căuta o bancă?

15. Ne-am aşezat şi Chloe şi-a întins picioarele, ciorapi

negri care se sfârşeau elegant cu o pereche de mocasini, îmi
era imposibil să-i plasez gesturile în contextul lexical corect –
dacă în metrou o femeie şi-ar fi lăsat piciorul să se atingă de
al meu aşa cum făcuse ea, nici nu aş fi luat în seamă acest
lucru. Dificultatea era de a pricepe un gest al cărui înţeles
nu era în sine iminent, ci îi putea fi atribuit numai de către
context, de către cel care-l citea (şi ce lector părtinitor eram),
în faţa noastră atârna Cupidon plângându-i-se lui Venus, de
Cranach. Nordica Venus ne privea enigmatic, ignorându-l pe
31
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
bietul Cupidon, înţepat de albinele a căror miere încercase s-
o fure. Mesagerul iubirii în încurcătură. Simboluri.

16. Dorinţa mă transformase în detectiv, neobosit vânător

de indicii care ar fi trecut neobservate dacă aş fi fost mai
puţin lovit de năpastă. Dorinţa mă transformase în
paranoicul romantic găsind un înţeles ascuns în orice.
Dorinţa mă transformase într-un decodor de simboluri, într-
un interpret al peisajului (şi ca atare într-o potenţială victimă
a unei ratări patetice). Dar, oricât aş fi fost de nerăbdător,
aceste întrebări nu erau lipsite de forţa mistuitoare a
lucrurilor enigmatice. Ambiguitatea promitea fie mântuirea,
fie damnarea, dar avea nevoie de o viaţă întreagă pentru a se
dezvălui. Şi cu cât mai îndelungată era speranţa, cu atât
persoana la care speram devenea mai desăvârşită, mai
miraculoasă, mai demnă de a aspira la ea. Întârzierea nu
făcea decât să-i sporească atracţia, emoţie pe care satisfacţia
imediată nu mi-ar fi provocat-o niciodată. Dacă Chloe şi-ar fi
dezvăluit pur şi simplu cărţile din mână, jocul şi-ar fi pierdut
farmecul. Oricât de tare mi-ar fi displăcut, am acceptat
faptul că lucrurile trebuiau să rămână nespuse. Cele mai
atrăgătoare femei nu sunt cele care ne dau voie să le sărutăm
imediat (devenim repede nerecunoscători) şi nici cele care nu
ne lasă deloc să le sărutăm (le uităm repede), ci cele care ne
duc de nas între aceste extreme.

17. Venus avea chef să bea ceva, aşa că ea şi Cupidon s-au

îndreptat către scări. La cafeneaua muzeului, Chloe a luat
una din tăvi şi a împins-o de-a lungul balustradei metalice.
— Vrei ceai? m-a întrebat.
— Da, dar îl iau eu.
— Nu fi caraghios, îl iau eu.
32
 - ALAIN DE BOTTON -
— Te rog, lasă-mă pe mine.
— Uite ce e, îţi mulţumesc, dar nu sărăcesc din 80 de
pence.
Ne-am aşezat la o masă cu vedere spre Trafalgar Square.
Luminile pomului de Crăciun împrumutau scenei urbane un
aer festiv nepotrivit. Am început să vorbim despre artă, de
acolo am ajuns la artişti, de la artişti am ajuns să mai luăm
o ceaşcă de ceai şi o prăjitură, am continuat vorbind despre
frumuseţe, de la frumuseţe am trecut la dragoste, şi la
dragoste ne-am oprit.
— Nu înţeleg, a întrebat Chloe, crezi sau nu că există
dragoste adevărată şi durabilă?
— Ce încerc să spun este că-i un lucru extrem de subiectiv
şi că e ridicol să crezi că există un fapt verificabil obiectiv
care să se numească „dragoste adevărată”, e greu să distingi
între pasiune şi dragoste, între afecţiune şi dragoste sau ce-o
mai fi, pentru că totul depinde de punctul de vedere.
— Ai dreptate. (Pauză) Prăjitura asta nu ţi se pare
dezgustătoare? N-ar fi trebuit s-o luăm.
— A fost ideea ta.
— Ştiu. Dar (Chloe îşi trecu mâna prin păr) ştii, serios
vorbind, ca să mă întorc la ce m-ai întrebat mai devreme,
dacă romanticul e anacronic sau nu. Vreau să spun, cei mai
mulţi oameni, dacă i-ai întreba din senin ce cred, fără
îndoială că ţi-ar răspunde că e. Numai că nu-i neapărat
adevărat. E vorba doar de felul în care se apără ei de ceea ce
îşi doresc de fapt cu adevărat. De fapt ei cred în asta, dar
pretind că nu, până când sunt obligaţi să recunoască sau li
se permite. Cred că cei mai mulţi oameni şi-ar arunca la
gunoi cinismul dacă ar putea, doar că majoritatea nu au
niciodată ocazia.

33
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
18. Nu eram în stare să iau de bun nimic din ce spunea,
mă agăţăm în schimb de subtextul vorbelor ei, convins că
acolo se afla semnificaţia, şi nu în locul ei obişnuit –
interpretam în loc să ascult. Vorbeam despre dragoste, cu
Venus a mea amestecând absentă ceaiul ei acum rece, dar ce
însemna această conversaţie pentru noi? Cine erau aceşti
„cei mai mulţi oameni” despre care vorbea? Să fiu eu cel
sortit să-i alunge cinismul? Ce spunea oare pe tema iubirii
despre relaţia dintre cei doi interlocutori această discuţie?
Din nou, niciun indiciu. Limbajul era precaut non-
autoreferenţial. Vorbeam despre dragoste în mod abstract,
ignorând faptul că pe masă nu se afla natura iubirii per se, ci
întrebarea arzătoare despre cine eram (şi cine aveam să fim)
unul pentru celălalt.

19. Să fi fost aceasta o sugestie ridicolă? Să nu fi fost pe

masă nimic mai mult decât o prăjitură pe jumătate mâncată
şi două ceşti de ceai? Oare Chloe era exact atât de abstractă
cât dorea să fie, spunând exact ceea ce voia să spună, în
diametrală opoziţie cu prima regulă a flirtului, unde ceea ce
se spune nu e niciodată ceea ce se gândeşte? Ce dificil era să-
ţi păstrezi mintea limpede, când Cupidon era un cititor atât
de subiectiv, când era atât de clar ce-şi dorea să fie adevărat,
îi atribuia el lui Chloe o emoţie pe care n-o simţea decât el?
Se făcea vinovat de eterna greşeală unde ideea că Eu te
doresc este egalată în mod greşit cu ideea corespunzătoare că
Tu mă doreşti?

20. Ne-am definit poziţiile prin referire la alţii. Chloe avea

la serviciu o prietenă care se îndrăgostea mereu de indivizi
necorespunzători, ultimul dintre ei fiind un curier.

34
 - ALAIN DE BOTTON -
— Vreau să spun, de ce îşi pierde fie şi un minut cu cineva
care e de trei mii de ori mai prost ca ea, care nu are nici
măcar decenţa s-o trateze cum trebuie şi care, la urma urmei
– şi i-am spus şi ei chestia asta – nu face decât s-o folosească
pentru sex? Şi asta ar fi în regulă, dacă ar vrea şi ea să-l
folosească pentru sex, dar e clar că nu-i aşa, şi până la urmă
se alege cu tot ce e mai rău.
— Sună groaznic.
— Mda, e teribil de trist. Trebuie să ai relaţii în care cei doi
sunt egali, dispuşi să ofere la fel de mult – nu unul din cei
doi să vrea o aventură, şi celălalt iubire adevărată. Cred că
de aici vine tot chinul, din dezechilibru, din faptul că oamenii
nu sunt destul de siguri pe ei şi pe ce vor de la viaţă, sau de
la ce-o fi.

21. Aşa, pe pipăite, ne-am stabilit orientările şi definiţiile.

Am făcut-o în cel mai întortocheat fel posibil, ne-am întrebat
unul pe celălalt „Ce aşteaptă cineva de la dragoste?” – acest
cineva întruchipând o subtilă abdicare lingvistică de la
implicare. Dar, deşi aceste ritualuri ar fi putut fi etichetate
drept jocuri, ele erau nu numai foarte serioase, ci şi foarte
utile. Aceste îndoieli, această nehotărâre (Da/Nu?) aveau o
anumită logică. Chiar dacă Chloe, într-o bună zi, ar fi vrut să
spună „da”, ritualul de a ajunge de la A la B via Z avea
avantaje faţă de comunicarea directă. Minimiza riscul de a
ofensa un partener refractar, în vreme ce unuia dornic îi
facilita treptat drumul către dorinţa împărtăşită. Pericolul lui
„Te plac” putea fi atenuat adăugând „dar nu într-atât încât să
ţi-o spun direct…”

22. Eram implicaţi într-un joc ce ne permitea să negăm cât

mai mult posibil orice implicare în el, un joc a cărui regulă
35
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
principală era că trebuia jucat ca şi când nu l-am fi jucat,
ambele părţi procedând ca şi când n-ar fi fost conştiente de
existenţa lui. Vorbeam o limbă care folosea cuvinte obişnuite
dar le dădea noi înţelesuri, exploatând tensiunea dintre
semnificaţia codificată şi cea comună:

Cod „Oamenii ar trebui să fie mai puţin cinici în privinţa

iubirii”
= Mesaj „Renunţă la cinism pentru mine”

Era ca un cod de război care ne permitea să vorbim oricât

fără riscul ca dorinţa unuia sau a celuilalt să rămână
neîmpărtăşită în mod umilitor. Dacă ar fi dat buzna în
încăpere un comandant nazist, agenţii aliaţi ar fi putut cu
uşurinţă să pretindă că transmiteau pasaje din Shakespeare,
nu documente de cea mai mare importanţă (Te doresc) –
pentru că nimic din ceea ce spuneam eu şi Chloe nu ne
putea implica direct. Dacă semnele seducţiei sunt atât de
palide încât să poată fi negate (o simplă atingere a mâinii sau
o privire care durează cu o fracţiune mai mult), atunci cine
poate spune că este vorba chiar despre seducţie?

23. Nu există nicio metodă mai potrivită decât aceasta de a

micşora riscurile uriaşe pe care le implică lungul voiaj
periculos făcut de două perechi de buze ce se apropie unele
de altele, riscuri ce se reduc, în ultimă instanţă, la o
primejdie esenţială: una din persoane îşi va mărturisi dorinţa
şi va fi respinsă.

24. Pentru că trecuse de cinci şi jumătate şi biroul ei era

de acum închis, am întrebat-o pe Chloe dacă nu cumva era
totuşi liberă să meargă cu mine la cină în seara aceea. A
36
 - ALAIN DE BOTTON -
zâmbit auzind sugestia, s-a uitat scurt pe fereastră la un
autobuz ce trecea pe lângă St. Martin-in-the-Fields, s-a uitat
din nou la mine şi, fixând scrumiera, a spus „Nu,
mulţumesc, e absolut imposibil”. Apoi, tocmai când eram
gata să disper, a roşit.

25. Tocmai pentru că timiditatea este răspunsul perfect la

îndoielile pe care le provoacă seducţia, ea este atât de des
invocată pentru a explica raritatea dovezilor clare ale
dorinţei. Pus în faţa semnalelor ambigue pe care le primeşti
de la fiinţa dorită, ce explicaţie mai bună există decât să pui
această lipsă de decizie pe seama timidităţii – iubita mă
doreşte, dar e prea timidă să mi-o spună. Invocarea ei
trădează toate semnele distinctive ale unei minţi care
halucinează. În definitiv, nu există întotdeauna dovezi de
timiditate în comportamentul unei persoane? Nu e nevoie
decât de o îmbujorare, de o tăcere sau de un râs nervos
pentru a-i legitima prezenţa şi, ca atare, îndrăgostitul care
vrea să-şi creadă victima timidă nu va fi niciodată dezamăgit.
E o metodă sigură de a transforma absenţa unui indiciu în
prezenţă, o cale de a face ceva pozitiv din ceva negativ. Ba
chiar sugerează că persoana timidă doreşte mai tare decât
cea plină de încredere şi că intensitatea dorinţei persoanei
timide este atestată de dificultatea exprimării.

26. — Doamne, tocmai am uitat ceva îngrozitor, a spus

Chloe, oferindu-mi o explicaţie alternativă pentru
îmbujorare, trebuia să sun la tipografie în după-amiaza asta.
Nu-mi vine să cred că am uitat, îmi pierd minţile.
Îndrăgostitul şi-a oferit compasiunea.
— Dar uite, în legătură cu cina, va trebui să mergem altă
dată. Mi-ar plăcea, chiar mi-ar plăcea. Numai că acum e cam
37
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
greu, dar o să mă mai uit o dată în agendă şi o să te sun
mâine, promit, şi poate aranjăm ceva până la sfârşitul
săptămânii.

38
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al IV-lea
Autenticitatea

1. Una din ironiile iubirii este că e mult mai uşor să

seducem pe cei de care suntem cel mai puţin atraşi;
seriozitatea dorinţei oprind jocurile necesare nepăsării,
atracţia creând un sentiment de inferioritate faţă de
perfecţiunea pe care am găsit-o în persoana iubită. Dragostea
mea pentru Chloe însemna că-mi pierdusem toată încrederea
în propria valoare. Cine eram eu faţă de ea? Nu era oare cea
mai mare onoare că acceptase să vină la această cină, că se
îmbrăcase atât de elegant („E bine aşa?”, mă întrebase în
maşină, „ar fi bine să fie, pentru că a şasea oară nu mă mai
schimb”), ca să nu mai vorbim de faptul că era dispusă să
reacţioneze la unele din lucrurile care ar putea ieşi (dacă
reuşeam să-mi regăsesc limba) de pe buzele mele nemernice?

2. Era vineri seara, iar Chloe şi cu mine eram aşezaţi la o

masă într-un colt la Les Liaisons Dangereuses, un restaurant
franţuzesc deschis recent la capătul lui Fulham Road. Nici că
s-ar fi putut găsi un decor mai potrivit pentru frumuseţea lui
Chloe – candelabrele aruncau umbre blânde asupra
trăsăturilor ei, pereţii de un verde deschis asortându-se cu
ochii ei. Şi, cu toate acestea, de parcă îngerul care stătea în
faţa mea la masă m-ar fi făcut să amuţesc, am descoperit,
după doar câteva minute de conversaţie animată, că-mi
pierdusem capacitatea de a vorbi sau de a gândi şi nu mai
eram în stare decât să desenez modele invizibile pe faţa de
masă apretată şi să sorb inutil din paharul cu apă minerală.

39
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
3. Din această inferioritate a răsărit nevoia de a-mi asuma
o personalitate care nu era a mea, un eu seducător care să
descopere şi să reacţioneze la cerinţele acestei fiinţe
superioare. Mă condamnase dragostea la a nu mai fi eu
însumi? Poate nu pentru totdeauna, dar, dacă era s-o iau în
serios, măcar în această fază a seducţiei, pentru că postura
de seducător era cea care mă făcea să mă întreb: Ce i-ar face
plăcere? Şi nu: Ce mi-ar face mie plăcere? Mă întrebam: Cum
i se pare cravata mea? În loc să mă întreb: Cum mi se pare
mie? Dragostea mă făcea să mă privesc prin ceea ce-mi
imaginam că ar fi ochii iubitei. Nu: Cine sunt eu? ci Cine sunt
eu pentru ea? Iar în mişcarea reflexivă a acestei întrebări,
sinele meu nu avea cum să nu fie afectat de o oarecare rea-
credinţă şi lipsă de autenticitate.

4. Această lipsă de autenticitate nu se manifesta neapărat

prin minciuni flagrante sau prin exagerări. Pur şi simplu
încerca să anticipeze orice ar fi vrut Chloe, astfel încât să pot
adopta accentul pe care l-ar fi cerut rolul.
— Vrei nişte vin? am întrebat-o.
— Nu ştiu, tu vrei? mi-a răspuns ea cu o întrebare.
— Nu m-ar deranja, dacă tu ai chef, am replicat.
— Cum vrei tu, a continuat ea.
— E bine şi aşa, şi aşa.
— De acord.
— Deci luăm sau nu?
— Păi, nu cred că eu o să beau, a riscat Chloe.
— Ai dreptate, nici eu nu am chef, am fost eu de acord.
— Atunci hai să nu bem, a conchis.
— Perfect, să rămânem la apă.

40
 - ALAIN DE BOTTON -
5. Deşi sinele autentic se defineşte prin aceea că poate
avea o identitate stabilă indiferent de companie, seara a
evoluat într-o încercare neautentică de a mă descoperi şi
forma în conformitate cu dorinţele lui Chloe. Ce aştepta ea de
la un bărbat? Care erau gusturile şi orientările faţă de care
trebuia să-mi ajustez purtarea? Dacă a fi în acord cu tine
însuţi este considerat criteriul esenţial al personalităţii
morale, atunci seducţia mă făcuse să pic testul etic. De ce
minţisem în privinţa sentimentelor mele în faţa unei
delicioase selecţii de vinuri, cărora tabla de deasupra capului
lui Chloe le făcea o publicitate vizibilă? Pentru că alegerea
mea păruse brusc nepotrivită şi grosolană în faţa setei ei de
apă minerală. Seducţia mă împărţise în două: sinele adevărat
(alcoolic) şi cel fals (acvatic).

6. A sosit primul fel, aranjat pe farfurii cu simetria unei

grădini franţuzeşti.
— E prea frumos ca să-l atingi, a spus Chloe (ce bine
cunoşteam sentimentul), n-am mai mâncat ton la grătar care
să arate aşa.
Am început să mâncăm, dar singurul zgomot era cel al
tacâmurilor pe porţelan. Nu părea să fie nimic de spus:
Chloe fusese pentru prea mult timp singurul meu gând, dar
era singurul gând pe care pentru moment nu-l puteam
exprima. Tăcerea era o incriminare. Tăcerea alături de o
persoană neatrăgătoare implică faptul că persoana te
plictiseşte. Tăcerea alături de o persoană atrăgătoare te face
să fii sigur că tu eşti cel insuportabil de plictisitor.

7. Tăcerea şi stângăcia pot fi iertate ca dovezi patetice ale

dorinţei. Fiind atât de uşor să seduci pe cineva faţă de care
te simţi indiferent, seducătorii cei mai stângaci pot fi
41
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
consideraţi cu generozitate ca fiind cei mai sinceri. Când nu
găseşti cuvintele potrivite dai dovadă că tocmai pe acelea vrei
să le spui (dacă ai putea să le spui). Când în celălalt Liasons
Marchiza de Merteuil îi scrie Vicontelui de Valmont, îl ceartă
pentru faptul că scrisorile lui de dragoste sunt prea perfecte,
prea logice pentru a fi vorbele unui adevărat îndrăgostit, ale
cărui gânduri ar trebui să fie dezlânate şi care n-ar fi capabil
de fraze elegante. Limbajul se împiedică de dragoste, dorinţa
nu este articulată (dar cu câtă bucurie aş fi schimbat în clipa
aceea constipaţia mea cu vocabularul Vicontelui).

8. Dată fiind dorinţa mea de a o seduce pe Chloe, era

esenţial să aflu mai multe despre ea. Cum îmi puteam
abandona adevărata personalitate dacă nu ştiam ce
personalitate falsă să adopt? Nu era o sarcină uşoară – un
indiciu al faptului că pentru a înţelege pe cineva îţi trebuie
ore de atenţie şi interpretare, spre a scoate la iveală
adevăratul caracter dintre mii de vorbe şi acţiuni. Din păcate,
răbdarea şi inteligenţa necesare erau mult deasupra
capacităţii minţii mele nerăbdătoare şi îndrăgostite. Mă
comportam ca un psiholog reducţionist, dornic să înghesuie
o persoană în tiparele unor definiţii simple, deloc dispus să
folosească atenţia unui romancier pentru a captura
polivalenţa naturii umane, în timpul primului fel am gafat cu
întrebări greoaie, în stil interviu: Ce-ţi place să citeşti?
(„Joyce, Henry James, Cosmo dacă am timp”), Îţi place slujba
ta? („Toate slujbele sunt de rahat, nu crezi?”), În ce ţară ai
locui dacă ai avea de ales? („Mă simt bine aici, oriunde nu
trebuie să cumpăr un adaptor de curent pentru uscătorul de
păr”), Ce-ţi place să faci în weekend-uri? („Să mă duc la film
sâmbăta, şi duminica să fac provizii de ciocolată, ca să am
cu ce să-mi petrec deprimarea seara”).
42
 - ALAIN DE BOTTON -

9. În spatele acestor întrebări stângace (cu fiecare

întrebare pe care i-o puneam mi se părea că o cunosc din ce
în ce mai puţin) se afla încercarea plină de nerăbdare de a
ajunge la cea mai directă întrebare dintre toate, „Cine eşti
tu?” (şi prin urmare „Cine ar trebui să fiu eu?”). Dar o
asemenea abordare directă era evident sortită eşecului şi, cu
cât mă apropiam mai tare, cu atât subiectul meu se fofila
mai mult, povestindu-mi ce ziare citea şi ce muzică îi plăcea
să asculte, astfel nelămurindu-mă deloc „cine” era, o dovadă,
ca şi când mi-ar mai fi trebuit vreuna, despre capacitatea
„eului” de a se autoeluda.

10. Lui Chloe nu-i plăcea să vorbească despre sine. Cea

mai evidentă trăsătură a ei era poate o anumită modestie şi
autodepreciere. De câte ori conversaţia ajungea la acest
subiect, Chloe se exprima în cei mai aspri termeni. Nu era
niciodată „eu”, sau „Chloe”, ci „o smintită ca mine”, sau
„câştigătoarea premiului Ofelia pentru isterie mută”.
Autoironia ei era cu atât mai atrăgătoare cu cât părea lipsită
de rugăminţile voalate ale celor care-şi plâng singuri de milă,
ea nu te invita la reacţia: „Sunt o proastă” / „Nu, nu eşti”.

11. Copilăria lui Chloe nu fusese plăcută, dar era stoică în

privinţa ei („Detest dramatizările despre copilărie, cele care
dau impresia că Iov a scăpat uşor”). Se născuse într-o familie
fără dificultăţi financiare. Tatăl ei („Toate problemele lui au
început când părinţii l-au botezat Barry”) fusese profesor de
drept, mama ei („Claire”) avusese o florărie. Chloe era copilul
mijlociu, o fată înghesuită între doi băieţi preferaţi şi perfecţi.
Când fratele cel mare a murit de leucemie imediat după ce ea
împlinise opt ani, durerea părinţilor s-a exprimat ca furie
43
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
faţă de fiica lor care, înceată la şcoală şi ursuză acasă, se
încăpăţânase să trăiască în locul fiului iubit. A crescut în
vinovăţie pentru ceea ce se întâmplase, sentiment pe care
mama ei n-a încercat să-l spulbere, îi plăcea să se agaţe de
slăbiciunea cuiva şi nu renunţa la asta – astfel, lui Chloe i se
reamintea continuu cât de slabe fuseseră rezultatele ei
şcolare faţă de ale fratelui mort, cât de stângace era şi cât de
nepotriviţi erau prietenii ei (lucru nu tocmai adevărat, dar
care devenea din ce în ce mai adevărat cu fiecare
menţionare). Chloe se îndreptase către tatăl ei în căutarea
afecţiunii, dar acesta era la fel de zgârcit cu emoţiile pe cât
era de generos cu cunoştinţele de drept, pe care i le
împărtăşea pedant ca substitut – până în adolescenţă, când
frustrarea lui Chloe s-a transformat în furie şi l-a înfruntat,
pe el şi tot ceea ce reprezenta (ce bine că nu mă făcusem
avocat sau profesor de drept).

12. Despre foştii iubiţi n-au apărut decât aluzii în timpul

mesei: unul din ei lucrase ca mecanic de motociclete în Italia
şi se purtase foarte rău cu ea, altul sfârşise în închisoare
pentru deţinere de droguri, unul fusese filosof la London
University („Nu trebuie să fii Freud ca să-ţi dai seama că era
tatăl cu care nu mă culcasem niciodată”), un altul pilot de
teste pentru Rover („Nici în ziua de azi nu pot să dau o
explicaţie pentru ăsta. Cred că-mi plăcea accentul lui de
Birmingham”). Dar nu se contura niciun tablou limpede şi,
ca atare, modelul ei de bărbat ideal care mi se schiţa în
minte avea nevoie de o constantă de reajustare. Erau lucruri
pe care le lăuda şi le condamna la o frază distanţă,
obligându-mă să rescriu frenetic personalitatea pe care
voiam s-o prezint. Acum părea să laude vulnerabilitatea
emoţională iar peste o clipă să o arunce peste bord în
44
 - ALAIN DE BOTTON -
favoarea independenţei. La un moment dat proslăvea cinstea
ca supremă valoare, ca apoi să justifice adulterul, din cauza
ipocriziei şi mai mari pe care o reprezintă căsătoria.

13. Complexitatea vederilor ei a dus la o anumită

schizofrenie în privinţa alor mele. Ce parte din mine să scot
la iveală? Cum puteam să evit s-o îndepărtez, fără să par
insuportabil de plat? În timp ce continuam să mâncăm
felurite (feluri-obstacole pentru tânărul Valmont), m-am
trezit emiţând de probă o părere, doar pentru a o modifica
subtil peste o clipă, ca să fie în concordanţă cu a ei. Fiecare
din întrebările lui Chloe mă îngrozea, pentru că ar fi putut
conţine fără să-mi dau seama ceva care s-o ofenseze
irevocabil. Felul principal (raţă pentru mine, somon pentru
ea) era ca o mlaştină minată – eram eu de părere că doi
oameni ar trebui să trăiască numai unul pentru celălalt?
Copilăria mea a fost dificilă? Am fost vreodată cu adevărat
îndrăgostit? Cum a fost? Eram o persoană emotivă sau
cerebrală? Cu cine am votat la ultimele alegeri? Care e
culoarea mea preferată? Eram de părere că femeile sunt mai
schimbătoare decât bărbaţii?

14. Pentru că implică riscul de a-i îndepărta pe cei care nu

sunt de acord cu ceea ce spunem, originalitatea s-a dovedit a
fi peste puterile mele. Nu am făcut decât să încerc să mă
aliniez la ceea ce credeam că simte Chloe. Dacă îi plăceau
bărbaţii duri, mă prefăceam dur, dacă îi plăcea
windsurfingul, mă dădeam drept surfer, dacă detesta şahul,
îl detestam şi eu. Ideea mea despre ce dorea ea de la un iubit
era ca un costum foarte fix pe corp, iar personalitatea mea
era ca un individ corpolent, aşa încât seara a fost ca procesul
prin care un bărbat gras încearcă să intre într-un costum
45
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
prea mic. Făceam eforturi disperate de a scapă de
umflăturile care nu se potriveau cu croiala, să-mi sug burta
şi să-mi ţin respiraţia ca stofa să nu plesnească. Nu e de
mirare că nu am fost atât de spontan pe cât mi-aş fi dorit.
Cum poate un bărbat gras, îmbrăcat într-un costum prea
strâmt, să fie spontan? E atât de îngrozit că haina o să crape
pe el, încât e obligat să stea complet nemişcat, ţinându-şi
răsuflarea şi rugându-se să termine seara fără a se întâmpla
un dezastru. Dragostea mă mutilase.

15. Chloe se confrunta cu o altă dilemă, căci venise timpul

pentru desert şi, deşi nu avea decât o singură posibilitate,
avea mai mult de o singură dorinţă.
— Ce părere ai, ciocolată sau caramel? a întrebat (în timp
ce pe figură îi apărea o expresie vinovată). Poate iei tu una şi
eu cealaltă şi le împărţim.
Nu aveam chef de niciuna, aveam probleme cu digestia,
dar asta nu avea nicio relevanţă.
— Ador ciocolata, tu nu? a întrebat Chloe. Nu-i înţeleg pe
oamenii cărora nu le place ciocolata. Aveam odată un
prieten, tipul ăsta, Robert, despre care-ţi spuneam, şi nu mă
simţeam niciodată bine cu el, dar nu-mi dădeam seama de
ce. Până într-o zi când m-a dumirit: nu-i plăcea ciocolata.
Adică, nu că nu se dădea în vânt după ea, tipul ăsta chiar o
ura. Puteai să-i pui o ciocolată în faţă şi nu s-ar fi atins de
ea. Felul ăsta de a gândi e aşa de străin de orice pot eu să
accept, înţelegi? După asta, îţi imaginezi, a fost clar că
trebuie să ne despărţim.
— În cazul ăsta ar trebui să comandăm ambele deserturi
şi să gustăm unul de la celălalt. Dar pe care îl preferi?
— Nu am preferinţe, a minţit Chloe.

46
 - ALAIN DE BOTTON -
— Serios? Atunci, dacă nu te deranjează, iau eu ciocolata
– nu pot să-i rezist. De fapt, vezi tortul de ciocolată de pe
rândul de jos? Cred că asta o să comand. Pare cel mai bogat
în ciocolată.
— Te pregăteşti să păcătuieşti, a spus Chloe, muşcându-şi
buza de jos, într-o combinaţie de anticipaţie şi jenă, da’ de ce
nu? Ai absolută dreptate. Viaţa e scurtă etc. etc.

16. Minţisem din nou (începeam să aud cocoşii cântând

undeva în bucătărie). Fusesem mai mult sau mai puţin
alergic la ciocolată toată viaţa, dar cum aş fi putut fi onest în
privinţa adevăratelor mele dorinţe într-o asemenea situaţie,
când dragostea pentru ciocolată fusese atât de evident
identificată ca un criteriu esenţial în compatibilitatea cu
Chloe?

17. Minciuna mea fusese perversă, din cauza supoziţiei că

gusturile şi obiceiurile mele ar fi fost mai puţin valabile decât
ale lui Chloe şi că ea ar fi fost ireparabil ofensată de orice
divergenţă faţă de ale ei. Aş fi putut inventa o poveste
mişcătoare despre mine şi ciocolată („O iubeam mai mult
decât orice pe lume, dar o comisie de doctori m-a avertizat că
o să mor dacă mă ating de ea. Am făcut psihoterapie timp de
trei ani”) şi aş fi avut parte de nesfârşita simpatie a lui Chloe
– dar riscul era pur şi simplu prea mare.

18. Minciuna mea, pe cât de ruşinoasă pe atât de

inevitabilă, m-a făcut atent la diferenţa dintre două feluri de
minciuni, minciuna pentru a scăpa şi minciuna pentru a fi
iubit. În seducţie, minciunile tind să fie foarte diferite de
minciunile din alte domenii. Dacă mint poliţia despre viteza
cu care conduceam, o fac dintr-un motiv destul de evident,
47
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
pentru a scăpa de o amendă sau de arest. Dar minciuna
spusă pentru a te face iubit poartă cu ea prezumţia mult mai
perversă că dacă nu mint, nu pot fi iubit. Este o atitudine care
priveşte puterea de seducţie ca fiind golirea de orice
caracteristici personale (şi ca atare potenţial divergente),
adevărata personalitate fiind considerată în irevocabil conflict
cu (şi prin urmare nedemnă de) perfecţiunea percepută în
fiinţa iubită.

19. Minţisem, dar oare m-a plăcut Chloe mai mult din
cauza asta? Întinsese ea mâna să o apuce pe a mea sau
sugerase că ar trebui să sărim peste desert (deşi asta ar fi
însemnat poate să cer prea mult) ca să ne grăbim să
ajungem acasă? Evident, nu. A exprimat doar o oarecare
dezamăgire, provocată de gustul inferior al caramelului, faţă
de faptul că am insistat să comand ciocolată, adăugând
degajat că un ciocofil poate fi în cele din urmă o problemă la
fel de mare ca un ciocofob.

20. Seducţia e o formă de teatru, o deplasare de la

comportamentul spontan la comportamentul modelat de un
public. Dar tot aşa cum un actor are nevoie de un concept al
aşteptărilor publicului şi seducătorul trebuie să aibă idee
despre ce ar dori iubita să audă – deci dacă vrem un
argument puternic împotriva minciunii pentru a te face iubit,
acela este faptul că actorul nu poate şti ce anume va
impresiona publicul său. Singura justificare pentru jocul de
teatru ar fi eficienţa sa prin comparaţie cu spontaneitatea,
dar dată fiind complexitatea caracterului lui Chloe şi dubiile
faţă de atracţia comportamentului mimetic, şansele mele de
a o seduce n-ar fi fost semnificativ micşorate de o purtare
cinstită sau spontană. Lipsa de autenticitate părea să nu
48
 - ALAIN DE BOTTON -
facă altceva decât să mă conducă la tumbe comice în ceea ce
priveşte caracterul şi opiniile.

21. De cele mai multe ori ne atingem scopurile datorită

coincidenţei şi nu planificării – veşti triste pentru seducător,
care este pătruns de pozitivism şi raţionalism şi care este
convins că prin cercetare atentă şi aproape ştiinţifică poate
descoperi legile care fac pe cineva să se îndrăgostească.
Seducătorii caută arcane pentru a-şi ademeni fiinţa iubită –
un anume zâmbet sau o opinie, sau felul în care ţin furculiţa
în mână. Dar e limpede faptul că, deşi arcanele dragostei
există pentru toată lumea, dacă le nimerim în cursul
seducţiei, e absolut din întâmplare, în definitiv, ce făcuse
Chloe ca să mă facă să mă îndrăgostesc de ea? Dragostea
mea pentru ea se datora în egală măsură felului adorabil în
care-i cerea chelnerului încă nişte unt şi faptului că-mi
împărtăşea părerile despre meritele cărţii Fiinţă şi timp de
Heidegger.

22. Arcanele iubirii sunt caracterizate de o extremă

idiosincrazie, care aparent sfidează orice legi ale cauzalităţii.
Mişcările pe care le-au făcut femeile pentru a mă seduce s-au
dovedit rareori cele care până la urmă m-au fermecat. Aveam
talentul de a mă îndrăgosti din cauza unor arcane complet
tangenţiale sau accidentale, de care persoana ce încerca să
mă seducă nu era suficient de conştientă, pentru a le scoate
în evidenţă ca atuuri valoroase. M-am îndrăgostit odată de o
femeie care avea o uşoară urmă de puf pe buza de sus. În
mod normal eram scârbit de aşa ceva, în cazul ei m-a
fermecat în mod misterios, şi dorinţa mea a hotărât,
încăpăţânată, să se concentreze acolo şi nu asupra
zâmbetului ei cald, a părului lung şi blond sau a conversaţiei
49
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
inteligente. Când am discutat cu prietenii despre atracţia pe
care o simţeam, m-am străduit să le sugerez că avea de-a
face cu o anume „aură” pe care o avea – dar n-am putut
ascunde faptul că mă îndrăgostisem de o buză păroasă. Când
am văzut-o din nou, cineva trebuie să-i fi sugerat electroliza,
pentru că puful dispăruse şi (în ciuda multelor ei calităţi)
dorinţa mea la fel.

23. Euston Road era încă blocat din cauza traficului când
am pornit spre Islington. Cu mult înainte ca asemenea
întrebări să fi devenit semnificative, aranjaserăm s-o duc pe
Chloe acasă – dar dilema seducătorului (Să o sărut, sau nu?)
părea o prezenţă solidă între noi în maşină. Într-un moment
din cursul seducţiei actorul trebuie să rişte a-şi pierde
publicul. Seducătorul poate încerca să-şi satisfacă sinele
prin comportament mimetic, dar jocul va necesita în cele din
urmă ca unul sau celălalt din parteneri să definească
situaţia, chiar cu riscul de a-l îndepărta pe cel iubit. Un
sărut ar fi schimbat totul, contactul epidermelor ar fi alterat
irevocabil poziţiile noastre, punând capăt convorbirilor
codificate şi acceptând subtextul. Cu toate acestea, ajungând
la uşa apartamentului 23a din Liverpool Road, lovit de teama
de a nu interpreta greşit semnele, am tras concluzia că
momentul să propun o ceaşcă metaforică de cafea încă nu
sosise.

24. Dar după o cină atât de tensionată şi de bogată în

ciocolată, stomacul meu avea brusc priorităţi absolut diferite
şi am fost obligat să cer permisiunea de a intra în
apartament. Am urmat-o pe Chloe până sus, am intrat în
living şi mi s-a arătat unde e baia. Ieşind după câteva
minute, cu intenţiile neschimbate, am întins mâna după
50
 - ALAIN DE BOTTON -
haină şi i-am spus iubitei mele, cu toată autoritatea unui
bărbat care a decis că e preferabil să fie rezervat şi că
fanteziile anterioare trebuie să rămână la stadiul de fantezii,
că am petrecut o seară minunată, că speram s-o revăd
curând şi că o s-o sun după Crăciun. Mulţumit de un rămas-
bun atât de matur, am sărutat-o pe amândoi obrajii, i-am
spus noapte bună şi m-am întors să ies.

25. Date fiind circumstanţele, a fost un lucru bun că pe

Chloe n-am convins-o şi că mi-a tăiat elanul apucându-mă
de capetele fularului. M-a tras înapoi în apartament, m-a
încolăcit cu braţele şi, privindu-mă drept în ochi cu un
zâmbet pe care înainte îl rezervase ideii de ciocolată, mi-a
şoptit: „Nu suntem copii, să ştii”.

26. Şi cu aceste cuvinte şi-a lipit buzele de ale mele şi aşa

a început cel mai lung şi mai frumos sărut din istoria
omenirii.

51
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al V-lea
Minte şi trup

1. Puţine lucruri pot fi atât de antitetice ca sexul şi

gândirea. Sexul este produsul trupului, este nereflexiv,
dionisiac şi imediat, o eliberare din constrângerile
raţionalului, o soluţionare extatică a dorinţei fizice. Prin
comparaţie, gândirea pare aproape o boală, o nevoie
patologică de a impune ordinea, un simbol al incapacităţii
melancolice a minţii de a se supune fluxului. Pentru mine, a
gândi în timpul actului sexual însemna a încălca o lege
fundamentală a acestuia, a mă face vinovat de o incapacitate
blestemată de a păstra măcar acest domeniu pentru
iresponsabilitatea dinaintea alungării din rai. Dar aveam oare
de ales?

2. A fost cel mai dulce sărut, tot ce poţi visa de la un sărut.

Era cea mai uşoară atingere, incursiuni tandre care secretau
parfumul unic al pielii noastre, asta înainte ca apăsarea să
sporească, înainte ca buzele noastre să se despartă şi să se
reunească la loc, gurile articulând fără suflare dorinţa,
buzele mele părăsindu-le o clipă pe ale lui Chloe pentru a
călători de-a lungul obrajilor, tâmplelor, urechilor. Şi-a lipit
trupul de al meu, picioarele ni s-au încolăcit, ameţiţi, am
căzut pe sofa, râzând, agăţându-ne unul de altul.

3. Dar dacă ceva întrerupea acest paradis, aceea era

mintea sau mai degrabă gândirea – gândul la cât de straniu
era ca eu să mă aflu în apartamentul lui Chloe, lipindu-mi
buzele de ale ei, mişcându-mi mâinile pe trupul ei, simţindu-
i căldura alături de mine. După toată ambiguitatea, sărutul
52
 - ALAIN DE BOTTON -
venise atât de brusc, atât de neaşteptat, încât mintea mea
refuza să cedeze corpului controlul asupra evenimentelor.
Gândul la sărut, şi nu sărutul însuşi, ameninţa să-mi reţină
atenţia.

4. Nu puteam să nu mă gândesc că o femeie al cărei corp

fusese până acum câteva ore o zonă absolut privată (doar
sugerată de liniile bluzei şi de conturul fustei) se pregătea
acum să-mi dezvăluie cele mai intime părţi, cu mult înainte
(din cauza vremurilor în care din întâmplare trăiam) să-mi fi
dezvăluit locurile intime din sufletul ei. Deşi vorbiserăm
îndelung, simţeam o disproporţie între cunoaşterea lui Chloe
din timpul zilei şi cea din timpul nopţii, între intimitatea pe
care o implica contactul cu organele ei sexuale şi
dimensiunile în mare măsură necunoscute ale restului vieţii
ei. Dar prezenţa unor astfel de gânduri, curgând în legătură
cu gâfâiala fizică, părea să meargă împotriva legilor dorinţei,
părea să deschidă porţile unui grad dezagreabil de
obiectivitate, care-şi asuma postura unei a treia persoane în
cameră cu noi, o persoană care să privească, să observe,
poate chiar să judece.

5. — Aşteaptă, a spus Chloe în timp ce-i descheiam bluza,

stai să trag perdelele, nu vreau să ne vadă toată strada. Sau,
de ce nu ne-am muta în dormitor? E mai mult loc.
Ne-am ridicat de pe sofaua îngustă şi am traversat
apartamentul întunecat până în dormitorul lui Chloe. În
mijloc era un pat mare, alb, ocupat de perne, hârtii, cărţi şi
un telefon.
— Iartă dezordinea, a spus Chloe, restul apartamentului e
doar de faţadă, aici locuiesc de fapt.
Deasupra tuturor pernelor era un animal.
53
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— Fă cunoştinţă cu Guppy – prima mea iubire, a spus
Chloe, întinzându-mi un elefant cenuşiu şi blănos, a cărui
faţă nu arăta niciun semn de gelozie.

6. În aer plutea o ciudată stângăcie în timp ce Chloe

elibera patul, dorinţa dinainte a trupurilor noastre făcuse loc
unei tăceri grele, care arăta cât de incomod de aproape eram
de propria goliciune.

7. De aceea, când ne-am dezbrăcat unul pe altul pe patul

mare şi alb şi, la lumina lămpii de pe noptieră, ne-am văzut
pentru prima oară trupurile goale, am încercat să fim la fel
de nestingheriţi ca Adam şi Eva înainte de căderea în păcat.
Mi-am strecurat mâinile sub fusta lui Chloe, iar ea mi-a
desfăcut nasturii de la pantaloni cu un aer de normalitate
banală, ca şi când n-ar fi fost nicio surpriză să dăm cu ochii
de fascinanta diferenţă dintre organele noastre sexuale.
Intraserăm în faza în care mintea trebuie să cedeze trupului
controlul, în care mintea trebuie golită de orice gând în afara
gândului la pasiune, unde nu trebuie să mai existe loc
pentru judecată, ci numai pentru dorinţă.

8. Dar dacă era să fie un lucru care să pună stavilă

pasiunii noastre nechibzuite, era omniprezenta noastră
stângăcie. Stângăcia era acolo ca să ne amintească lui Chloe
şi mie de umorul şi bizareria faptului că ne aflăm împreună
în pat – eu chinuindu-mă neîndemânatic să-i dau jos lenjeria
lui Chloe (o parte i se încurcase la genunchi), ea având
probleme cu nasturii cămăşii mele – dar amândoi încercând
să nu comentăm, nici măcar să nu zâmbim, privindu-ne cu
un aer serios de pasionată dorinţă, ca şi când n-am fi
observat latura potenţial comică a ceea ce se petrecea, faptul
54
 - ALAIN DE BOTTON -
că stăteam pe jumătate goi pe marginea patului, roşind ca
nişte şcolari vinovaţi.

9. În retrospectivă, neîndemânarea în pat pare comică,

aproape o farsă. Dar în timpul actului, este o mică tragedie, o
întrerupere nedorită a curgerii line şi directe a îmbrăţişărilor
arzătoare. Mitul iubirii fizice pasionate dă de înţeles că ar
trebui să fie lipsită de impedimente minore, cum ar fi să te
încurci în brăţări, sau să ai crampe la picioare, sau să-ţi
loveşti partenerul în efortul de a-i spori plăcerea. Strădania
de a-ţi descâlci părul sau membrele strecoară un grad jenant
de raţiune acolo unde n-ar trebui să existe decât apetitul.

10. Dacă mintea este în mod tradiţional condamnată, este

din cauza refuzului ei de a renunţa la controlul asupra
cauzelor presupuse a fi în afara analizei; filosoful în dormitor
este o figură la fel de ridicolă ca filosoful într-un club de
noapte, în ambele cazuri, trupul este preponderent şi
vulnerabil, astfel că mintea devine un instrument al judecăţii
tăcute şi neimplicate. Infidelitatea gândului rezidă în
intimitatea sa – „Dacă există ceva ce nu-mi poţi spune”,
întreabă iubita, „lucruri la care trebuie să te gândeşti singur,
atunci mă aflu cu adevărat în inima ta?” Resentimentul faţă
de această distanţă şi superioritatea gândului maculează
intelectul, duşman nu numai al iubitei, ci al naţiunii, cauza
luptei de clasă.

11. În acest dualism tradiţional, gânditorul şi îndrăgostitul

se află la capetele opuse ale spectrului. Gânditorul se
gândeşte la iubire, îndrăgostitul pur şi simplu iubeşte. Nu mă
gândeam la nimic crud în timp ce-mi plimbam mâinile şi
buzele pe trupul lui Chloe, dar Chloe ar fi fost probabil pur şi
55
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
simplu deranjată de faptul că gândeam. Pentru că gândirea
implică judecată (şi suntem cu toţii suficient de paranoici ca
să considerăm judecata ca fiind ceva negativ), este
întotdeauna suspectă în dormitor, unde goliciunea ne face
vulnerabili. Numărul complexelor legate de dimensiuni,
culori, mirosuri şi comportament al organelor sexuale
înseamnă că orice urmă de judecată evaluativă trebuie
exilată. De aici şi suspinul care acoperă sunetul gândului
amanţilor, suspin care confirmă mesajul Sunt prea pasionat
ca să mai gândesc. Sărut, deci nu gândesc – acesta este
mitul oficial în umbra căruia are loc actul fizic al iubirii,
dormitorul fiind un spaţiu privilegiat în care partenerii cad în
mod tacit de acord să nu-şi amintească unul altuia de
miracolul inspirator de veneraţie al goliciunii lor.

12. Oamenii au o abilitate unică de a se dedubla,

acţionând şi în acelaşi timp retrăgându-se pentru a se privi
acţionând – şi din această divizare se naşte reflexivitatea. Dar
boala care este excesiva conştiinţă de sine apare din
incapacitatea de a fuziona privitul cu privitorul, din
neputinţa de a te angaja într-o activitate şi de a uita în
acelaşi timp că eşti angajat în ea. Este ca un personaj de
desene animate care sare fericit de pe o stâncă şi nu cade
decât în momentul când devine conştient că nu mai are
pământul sub picioare – moment în care alunecă spre
moarte. Cât de norocoasă pare o persoană spontană pe lângă
una conştientă de sine, liberă de diferenţa subiect/obiect şi
de sentimentul unei oglinzi sau al unui al treilea Ochi
permanent interogând, cântărind. Sau pur şi simplu privind
ce face eul central (îi sărută lobul urechii lui Chloe).

56
 - ALAIN DE BOTTON -
13. Există o poveste a unei tinere virgine pioase din secolul
al XIX-lea care, în ziua nunţii, este avertizată de mama ei: „În
seara asta, o să ţi se pară că bărbatul tău a înnebunit, dar o
să vezi că până dimineaţă îi trece.” Nu e oare mintea
ofensatoare pentru că simbolizează refuzul nebuniei
necesare, făcându-ne să ne păstrăm capul atunci când
ceilalţi îşi pierd răsuflarea?

14. În cursul a ceea ce Masters şi Johnson ar fi numit

perioada de platou, Chloe a ridicat privirea la mine şi a
întrebat:
— La ce te gândeşti, Socrate?
— La nimic, am răspuns eu.
— Rahat, văd în ochii tăi, de ce zâmbeşti?
— La nimic, îţi spun, sau la tot, la o mie de lucruri; la tine,
la seara asta, cum am ajuns aici, cât de ciudat şi totuşi cât
de confortabil pare totul.
— Ciudat?
— Nu ştiu, da, ciudat, bănuiesc că sunt copilăreşte
conştient de tot.
Chloe a zâmbit.
— Ce e aşa de amuzant?
— Întoarce-te o clipă.
— De ce?
— Întoarce-te numai.
Într-o latură a camerei, aşezată pe o comodă şi înclinată ca
să fie în câmpul vizual al lui Chloe, se afla o oglindă care ne
reflecta trupurile întinse unul lângă altul, încurcate printre
cearşafuri. Chloe se uitase la noi doi tot timpul?
— Îmi pare rău, ar fi trebuit să-ţi spun, numai că n-am
putut, nu din prima noapte, ai fi putut să fii şocat. Dar uită-
te, se dublează plăcerea.
57
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

15. Chloe m-a tras către ea, şi-a desfăcut picioarele şi ne-
am reluat mişcarea legănată. M-am uitat spre capătul
camerei şi, în oglindă, am prins imaginea a două persoane,
înlănţuite în cearşafuri şi una în braţele celeilalte, făcând
dragoste într-un pat. A trecut o clipă până când am
recunoscut imaginea din oglindă ca fiind eu şi Chloe. Era o
discrepanţă iniţială între oglindă şi realitatea acţiunilor
noastre, între privitor şi cel privit, dar era o diferenţă plăcută,
nu distanţa paralizantă dintre obiect şi subiect pe care o
implica uneori conştiinţa de sine. Oglinda obiectiviza ceea ce
făceam eu şi Chloe şi, făcând aceasta, îmi oferea fiorul de a fi
atât actor cât şi spectator al actului nostru amoros. Mintea
colabora cu trupul, excitată de imaginea erotică a unui
bărbat (picioarele partenerei lui fiind acum pe umerii lui)
care făcea dragoste cu o femeie.

16. Mintea nu poate părăsi niciodată trupul şi e o naivitate

să sugerezi contrariul. A gândi nu înseamnă întotdeauna pur
şi simplu a judeca (sau a nu simţi), ci înseamnă a-ţi părăsi
propria sferă, a te gândi la altcineva, a intra în empatie, a te
plasa acolo unde nu se află trupul tău, a deveni trupul
celuilalt, a simţi plăcerea lui şi a răspunde pulsului său, a
ajunge la orgasm cu şi pentru celălalt. Fără minte, trupul se
poate gândi numai la sine şi la propria plăcere, nu există
sincronizare sau căutare a cărărilor plăcerii celuilalt. Ceea ce
nu poţi simţi de unul singur trebuie să gândeşti. Mintea
aduce congruenţa şi reglează pulsul. Dacă trupului i s-ar
permite să-şi vadă de treabă, n-ar exista decât nebunie pe de
o parte şi o virgină pioasă şi speriată de cealaltă.

58
 - ALAIN DE BOTTON -
17. Deşi părea că Chloe şi cu mine nu făceam decât să ne
urmăm dorinţa, se petrecea un proces complex de reglare şi
acomodare. Discrepanţa dintre eforturile tehnice şi cele
raţionale de a atinge simultaneitatea şi abandonul fizic
întruchipate de orgasm ar fi putut părea ironică, dar numai
din perspectiva modernă conform căreia sexul trebuie să ţină
exclusiv de trup – şi ca atare de natură.

18. O contradicţie pângăreşte ideea de natural, pentru că

mitul naturii (ca şi Burniţa Minervei a lui Hegel) s-a
manifestat numai atunci când nu mai exista, întrupând
nostalgia după primitivism şi o dezolare sublimată pentru
energia pierdută. Într-o lume nespontană obsedată de
spontaneitate, sexologii caută în van orgasmul pentru a
reafirma legăturile umanităţii cu o sălbăticie acum
dezodorizată, dar sunt incapabili a-l induce altfel decât
printr-o sintaxă frustrată şi birocratică. Plăcerea Sexului1, un
document durabil al fascismului plăcerii, cu sobrietate şi cu
oarecare vioiciune gramaticală, îşi sfătuieşte cititorii că:

pentru pregătire, ca şi pentru orgasm, latul palmei pe vulvă,

cu degetul mijlociu între labii, cu vârful acestuia intrând şi
ieşind din vagin, în vreme ce podul palmei apasă tare chiar
deasupra pubisului, este probabil cea mai bună metodă.

19. Tempoul ritmic în care ne mişcăm eu şi Chloe avea în

curând să ajungă la apogeu. O umezeală generoasă ne făcea
coapsele alunecoase, părul ne era ud de transpiraţie, ne
priveam unul pe altul cu abandon, mintea şi trupul se uneau
aici cum s-ar fi unit în cealaltă moarte (unde puritanii de un
1
The Joy of Sex, A Gourmet Guide to Lovemaking, Alex Comfort, Quartet
Books, 1989.
59
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
alt fel ar fi cerut de mult divorţul). Avea să fie un spaţiu
dincolo de timpul cunoscut, comprimat dar în expansiune,
caleidoscopic, polimorfic, extrem de mortal, o dezintegrare a
oricărei sintaxe şi legi, corsetul limbajului explodat în ţipete
dincolo de înţeles, dincolo de politic, dincolo de tabu, pe
tărâmul uitării fluide.

60
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al VI-lea
Marxism

1. Când ne uităm la cineva (la un înger) din postura unei

iubiri neîmpărtăşite şi ne imaginăm plăcerea de a fi în
paradis alături de acea persoană, suntem tentaţi să trecem
cu vederea un pericol important: cât de curând atracţia pe
care o simţim ar păli dacă îngerul ar începe să răspundă
iubirii noastre. Ne îndrăgostim pentru că tânjim să evadăm
din noi înşine alături de cineva pe cât de frumos, inteligent şi
spiritual pe atât suntem noi de urâţi, proşti şi plaţi. Dar dacă
această făptură perfectă într-o zi ar decide să ne iubească la
rândul său? Am fi întrucâtva şocaţi – cum să fie atât de
minunată pe cât credeam, dacă are prostul gust de a agrea
pe cineva ca mine? Dacă pentru a iubi trebuie să credem că
fiinţa iubită ne e într-un fel superioară, nu apare un paradox
crud atunci când ne împărtăşeşte dragostea? Ajungem să ne
întrebăm: Dacă este atât de minunat/a, cum se face că
iubeşte pe cineva ca mine?

2. Pentru cei care studiază psihologia umană, nu există un

material mai bogat decât dimineaţa de după. Dar Chloe avea
alte priorităţi la trezire: s-a dus să-şi spele părul în baia de
alături şi m-am trezit din cauza sunetului apei curgând pe
faianţă. Am rămas în pat, ghemuit în forma şi parfumul
trupului ei, păstrate de aşternuturi. Era sâmbătă dimineaţa
şi primele raze ale soarelui de decembrie îşi făceau loc
printre perdele. Am cercetat camera în intimitate,
îndrăgostitul ca antropolog al iubitei, fermecat de fiecare
manifestare culturală a ei. Era un privilegiu să mă aflu în
sacrul ei interior, în patul ei, în aşternuturile ei, privind
61
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
obiectele care-i formau viaţa zilnică, pereţii pe care-i vedea în
fiecare dimineaţă, ceasul deşteptător, cutia de aspirine,
ceasul de mână şi cerceii de pe noptieră. Dragostea se
manifesta ca interes, ca fascinaţie faţă de tot ce era al lui
Chloe, faţă de semnele materiale ale unei vieţi pe care urma
să o descopăr, dar care părea infinit de bogată, de plină de
miracolele pe care cotidianul pare să le capete în lumina
extraordinarului, într-un colţ era un aparat de radio galben,
o reproducere după Matisse se rezema de un scaun, hainele
pe care le purtase cu o seară înainte atârnau în dulapul de
lângă oglindă. Pe o comodă era un teanc de cărţi, alături de
ele poşeta şi cheile, o sticlă de apă minerală şi Guppy
elefantul. Printr-un fel de transfer, m-am îndrăgostit de tot ce
poseda, totul părea atât de perfect, de plin de gust, de diferit
de ceea ce se putea cumpăra în mod obişnuit din magazine
(deşi văzusem de curând acelaşi aparat de radio pe Oxford
Street). Obiectele erau fetişizate, substitute simbolice şi
erotice pentru sirena care-şi spăla părul în încăperea
alăturată.

3. — Mi-ai probat lenjeria? a întrebat Chloe o clipă mai

târziu, ieşind din baie înfăşurată într-un halat alb pufos şi cu
un prosop pe cap. Ce-ai făcut cât am lipsit? Trebuie să te dai
jos din pat, pentru că trebuie să-l fac.
M-am mişcat, am oftat, oh-uri şi ah-uri.
— Mă duc să pregătesc micul dejun, vrei să faci duş între
timp? Sunt prosoape curate în dulap. Şi ce zici de un sărut?

4. Baia era şi ea o cameră a minunilor, plină de borcane,

poţiuni, parfumuri, un altar al trupului ei, vizita mea acolo
un pelerinaj. M-am spălat pe cap, cântând ca o hienă sub
cascadă, m-am uscat şi am folosit o periuţă de dinţi nouă pe
62
 - ALAIN DE BOTTON -
care mi-o dăduse Chloe. Când m-am întors în dormitor, vreo
cincisprezece minute mai târziu, ea dispăruse, patul era
aranjat, camera ordonată şi perdelele trase.

5. Chloe nu se dusese doar să facă pâine prăjită, pregătise

un ospăţ. Pe masă erau un coş cu croissanturi, suc de
portocale, o cană cu cafea proaspătă, ouă şi pâine prăjită şi
un vas imens cu flori galbene şi roşii exact în centru.

6. — E fantastic, am spus, ai pregătit toate astea cât am

făcut eu duş şi m-am îmbrăcat.
— Asta pentru că nu sunt leneşă ca tine. Hai să mâncăm
până nu se răcesc toate.
— Eşti atât de dulce că ai făcut toate astea.
— Prostii.
— Nu, serios, eşti dulce. Nu mi se întâmplă în fiecare zi să-
mi pregătească cineva micul dejun, am spus, şi i-am cuprins
talia cu braţele.
Nu s-a întors să mă privească, dar mi-a luat mâna în a ei
şi mi-a strâns-o pentru o clipă.
— Nu te umfla în pene, nu pentru tine le-am făcut, aşa
mănânc în fiecare weekend.
Ştiam că minte. Îi făcea o oarecare plăcere să râdă de
romantism, să fie lipsită de sentimentalism, prozaică, stoică,
dar în adâncul sufletului era exact pe dos, idealistă,
visătoare, generoasă şi profund ataşată de tot ceea ce verbal
ironiza ca fiind mălăieţ.

7. În timpul micului dejun minunat şi mălăieţ mi-am dat

seama de ceva care poate era teribil de evident, dar care m-a
izbit ca neaşteptat şi foarte complicat faptul că Chloe
începuse să simtă faţă de mine un pic din ceea ce simţeam
63
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
eu pentru ea de atâta vreme. Obiectiv vorbind, nu era un
gând neobişnuit, dar ocupat fiind să mă îndrăgostesc de ea,
uitasem complet de posibilitatea reciprocităţii. Nu era
neapărat un lucru nedorit, pur şi simplu nu-l luasem în
calcul, contasem mai mult pe a iubi decât pe a fi iubit. Şi
dacă mă concentrasem mai ales asupra primei dintre aceste
două emoţii, este pentru că a fi iubit e mai complicat, săgeata
lui Cupidon este mai uşor de trimis decât de primit, de dat
decât de acceptat.

8. Dificultatea de a primi m-a izbit în cursul micului

dejun, pentru că, deşi croissanturile nu puteau fi mai
franţuzeşti şi cafeaua mai aromată decât era, ceva legat de
această atenţie şi de afecţiunea pe care o simboliza m-a
deranjat. Chloe îşi deschisese trupul pentru mine noaptea
trecută, dimineaţa îşi deschisese bucătăria, dar acum nu
puteam evita un sentiment de nelinişte (care se poate să se fi
învecinat cu iritarea), care se manifesta în întrebarea
reprimată: Ce am făcut ca să merit toate astea?

9. Nu există multe lucruri atât de minunate şi de

înspăimântătoare ca recunoaşterea faptului că eşti obiectul
iubirii cuiva, pentru că dacă nu eşti pe deplin convins că poţi
fi iubit, atunci afecţiunea poate fi ca o onoare pe care o
primeşti fără să ştii exact ce ai făcut să o meriţi. Oricât de
îndrăgostit eram eu de Chloe, atenţiile ei erau neliniştitoare.
Există oameni pentru care astfel de demonstraţii sunt doar o
confirmare a ceea ce bănuiseră – şi anume că pot fi iubiţi.
Dar mai există şi cei care, lipsiţi de această credinţă, sunt
mai greu de convins. Amanţii care au nenorocul de a pregăti
micul dejun pentru asemenea gen de persoane trebuie să se

64
 - ALAIN DE BOTTON -
pregătească pentru reproşurile meritate de adulatorii
mincinoşi.

10. Motivul certurilor nu este niciodată atât de important

ca disconfortul al căror pretext sunt. Cearta noastră a
început de la gemul de căpşuni.
— Ai gem de căpşuni? am întrebat-o pe Chloe, cercetând
masa încărcată.
— Nu, dar am de zmeură, te deranjează?
— Cam da, într-un fel.
— Mă rog, am şi de coacăze.
— Detest coacăzele, ţie-ţi plac?
— Da, de ce nu?
— Sunt oribile. Deci nu ai niciun gem civilizat?
— N-aş spune asta. Sunt cinci feluri de gem pe masă, doar
că lipseşte gemul de căpşuni.
— Văd.
— De ce faci atâta caz de asta?
— Pentru că nu-mi place micul dejun fără un gem bun.
— Am gem bun, în afară de cel care îţi place ţie.
— Magazinul e departe?
— De ce?
— Mă duc să cumpăr.
— Pentru Dumnezeu, de abia ne-am aşezat la masă, totul
o să se răcească dacă pleci acum.
— Mă duc.
— De ce, dacă o să se răcească totul?
— Pentru că am nevoie de gem, de aia.
— Ce-i cu tine?
— Nimic, de ce?
— Te comporţi ridicol.
— Nu, nu-i adevărat.
65
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— Ba da.
— Pur şi simplu vreau gem.
— De ce eşti imposibil? Ţi-am gătit micul dejun şi tu nu
eşti în stare decât să faci caz de un borcan de gem. Dacă
chiar vrei gem, du-te dracului de aici şi mănâncă-l în
compania altcuiva.

11. A urmat o tăcere, ochii lui Chloe s-au voalat, apoi s-a
ridicat brusc şi a intrat în dormitor, trântind uşa. Am rămas
la masă, ascultând ceea ce era probabil plâns, simţindu-mă
ca un idiot pentru că o supărasem pe femeia pe care
pretindeam că o iubesc.

12. Dragostea neîmpărtăşită poate fi dureroasă, dar e o

durere lipsită de primejdie, pentru că nu implică prejudicii
aduse altcuiva decât ţie însuţi; o durere intimă, pe cât de
dulce-amăruie, pe atât de autoindusă. Dar imediat ce
dragostea capătă reciprocitate, trebuie să fii pregătit să
renunţi la pasivitatea de a fi rănit şi să-ţi asumi răspunderea
de a provoca răni.

13. Dar răspunderea poate fi cea mai grea povară.

Dezgustul pe care-l simţeam faţă de mine însumi pentru că o
rănisem pe Chloe se întorsese pentru moment împotriva ei. O
uram pentru toate eforturile pe care le făcuse pentru mine,
pentru slăbiciunea ei de a crede în mine, pentru prostul gust
de care dăduse dovadă permiţându-mi să o supăr. Brusc,
părea excesiv de sentimental, aproape patetic, faptul că îmi
dăduse periuţa de dinţi, că pregătise micul dejun pentru
mine şi că începuse să plângă în dormitor ca un copil.
Detestam sensibilitatea pe care o căpătase faţă de mine şi de

66
 - ALAIN DE BOTTON -
toanele mele şi eram stăpânit de nevoia de a o pedepsi
pentru o asemenea slăbiciune.

14. Ce mă transformase într-un asemenea monstru?

Faptul că fusesem dintotdeauna un fel de marxist.

15. Un banc vechi povesteşte despre Marx că râdea

spunând că n-ar catadicsi să facă parte dintr-un club care ar
accepta pe cineva ca el drept membru – un adevăr la fel de
aplicabil în dragoste ca şi în apartenenţa la un club. Râdem
de poziţia lui Marx din cauza contradicţiei ei absurde:

Cum e posibil să vreau să fac parte dintr-un club şi această

dorinţă să dispară în momentul în care se împlineşte?
Cum se face că dorisem să fiu iubit de Chloe, dar să mă
irite faptul că o făcea?

16. Poate pentru că originile unui anume fel de dragoste se

găsesc în impulsul de a evada din noi înşine şi din
slăbiciunile noastre printr-o alianţă amoroasă cu cineva
frumos sau puternic – Dumnezeu, un club, Ea/El. Dar când
persoana iubită ne întoarce dragostea (sau Dumnezeu ne
răspunde rugăciunii, sau ni se oferă calitatea de membru în
club), suntem obligaţi să ne întoarcem la noi înşine şi să ne
amintim de lucrurile care ne-au făcut să iubim dintru
început. Poate că de fapt nu dragostea ne-o doriserăm, poate
că doream doar pe cineva în care să credem, dar cum putem
continua să credem în persoana iubită, acum că aceasta
crede în noi?

17. Mă întrebam cum de poate Chloe măcar să creadă că-

şi poate baza viaţa sentimentală pe un nemernic ca mine.
67
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
Dacă părea să fie puţin îndrăgostită, nu era oare din cauză
că mă înţelesese greşit? Era raţionamentul marxist clasic,
prin care dragostea era dorită, dar imposibil de acceptat, de
teama dezamăgirii pe care avea să o implice atunci când
adevăratul eu s-ar fi revelat – dezamăgire care în mod normal
se petrecuse deja (poate din cauza unui părinte), dar care
acum este proiectată în viitor. Marxiştii cred că nucleul
sinelui lor este atât de profund inacceptabil, încât intimitatea
îi va demasca drept şarlatani. Deci cum poţi accepta darul
iubirii, când ştii că-ţi va fi luat înapoi imediat? Mă iubeşti,
numai pentru că nu mă vezi în întregime, gândeşte marxistul,
iar dacă nu mă vezi în întregime, ar fi o nebunie să mă
obişnuiesc cu iubirea ta înaintea momentului în care mă vei
vedea.

18. Din aceste motive, o adevărată alianţă marxistă se va

baza pe un transfer inegal de afecţiune. Deşi de pe poziţia
unei iubiri neîmpărtăşite şi dorind să li se răspundă cu
iubire, marxiştii preferă în mod inconştient ca visele lor să
rămână de domeniul fanteziei. Ar prefera ca dragostea lor să
fie numai recunoscută, dar partenerul lor să nu-i caute prea
des sau să aibă decenţa de a fi indisponibil emoţional în cea
mai mare parte a timpului, o situaţie conformă cu
sentimentul propriei valori – de ce alţii ar avea despre ei o
părere mai bună decât au ei înşişi? Dacă, printr-un accident,
persoana iubită ar arăta că are o părere bună despre el (dacă
s-ar culca cu el, i-ar zâmbi sau i-ar pregăti micul dejun),
primul impuls al marxistului ar fi să sfărâme idila, nu pentru
că nu i-ar plăcea, ci pentru că simte că nu merită. Numai atâta
timp cât iubita consideră că marxistul nu reprezintă nimic,
acesta poate crede că iubita reprezintă totul. Dacă iubita
începe să iubească, acest lucru îi maculează perfecţiunea,
68
 - ALAIN DE BOTTON -
prin nefericita asociere cu un nemernic. Dacă Chloe pierduse
stima mea pentru că se culcase cu mine şi fusese drăguţă cu
mine, nu cumva era din cauză că se contaminase cu virusul
de sine, din cauza periculoasei apropieri de un marxist?

19. Văzusem deseori marxismul în funcţiune la alţii. La 16

ani am fost o vreme îndrăgostit de o fată de 15 ani, care era
căpitanul echipei de volei a şcolii ei, foarte frumoasă şi o
marxistă convinsă. „Dacă un bărbat spune că mă sună la ora
nouă”, mi-a spus ea odată, la un pahar de suc de portocale
pe care i l-am cumpărat eu la cantina şcolii, „şi chiar mă
sună la nouă, refuz să-i răspund, în definitiv, de ce e aşa de
disperat? Singurul tip care o să-mi placă e unul care să mă
facă sa aştept, şi la nouă jumătate o să fiu în stare să fac
orice pentru el”.
Probabil că la vârsta aceea aveam o înţelegere intuitivă a
marxismului ei, pentru că-mi amintesc de eforturile mele ca
să par neinteresat de orice ar fi spus sau făcut. Mi-am primit
recompensa o dată cu primul nostru sărut, câteva săptămâni
mai târziu, dar deşi era fără îndoială frumoasă (şi la fel de
pricepută în arta dragostei pe cât era la volei), relaţia nu a
durat. Pur şi simplu mi s-a părut un efort prea mare să
întârzii întotdeauna cu telefonul.

20. Câţiva ani mai târziu mă vedeam cu o altă fată, care

(ca o bună marxistă) era convinsă că bărbaţii trebuie să o
sfideze într-un fel pentru a-i câştiga dragostea, într-o
dimineaţă, înainte de a pleca împreună la o plimbare în parc,
m-am îmbrăcat cu un pulover vechi şi neobişnuit de urât, de
un albastru electric.
— De un lucru sunt sigură, nu ies cu tine în halul ăsta, a
exclamat Sophie când m-a văzut coborând scările. Glumeşti
69
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
dacă crezi că o să mă las văzută cu cineva îmbrăcat cu aşa
ceva.
— Sophie, ce contează ce port? Mergem doar la o plimbare
în parc, am replicat, puţin speriat că vorbeşte serios.
— Nu-mi pasă unde mergem, dar îţi spun, nu merg cu tine
în parc dacă nu te schimbi.
Dar m-a lovit încăpăţânarea şi am refuzat să fac cum voia
Sophie, argumentând în favoarea puloverului albastru
electric cu asemenea forţă, încât peste o vreme ne îndreptam
către Royal Hospital Gardens, purtând în continuare haina
ofensatoare. Când am ajuns la porţile parcului, Sophie, care
până atunci fusese vag bosumflată, a rupt brusc tăcerea, m-
a luat de braţ, m-a sărutat şi a spus cuvintele care ne oferă
esenţa marxismului: „Nu-ţi face griji, nu sunt supărată pe
tine, mă bucur că ai păstrat oroarea asta veche pe tine, te-aş
fi considerat extrem de slab dacă ai fi făcut ce ţi-am cerut.”

21. Strigătul de luptă al marxistului este un paradoxal

„Sfidează-mă şi te voi iubi, nu mă suna la timp şi te voi
săruta, nu te culca cu mine şi te voi adora”. Exprimat în
formă horticolă, marxismul este convingerea că iarba e
întotdeauna mai verde în partea cealaltă. Singuri în grădină,
privim cu invidie la pajiştea verde a vecinului (sau la ochii
frumoşi ai lui Chloe, sau la felul în care-şi perie părul).
Important nu e faptul că pajiştea vecinului e mai verde sau
mai bogată decât a noastră (că ochii lui Chloe sunt neapărat
mai frumoşi decât ai persoanei de lângă ea sau că aceeaşi
perie cumpărată de la aceeaşi drogherie n-ar face aceeaşi
treabă în părul altcuiva). Ceea ce face iarba mai verde şi mai
atrăgătoare este faptul că nu e a noastră, că aparţine
vecinului, că nu este mânjită cu virusul de sine.

70
 - ALAIN DE BOTTON -
22. Dar dacă vecina s-ar îndrăgosti brusc de noi şi ar cere
primăriei permisiunea de a dărâma gardul dintre grădini? Nu
ne-ar fi ameninţată invidia ierbivoră? Nu şi-ar pierde pajiştea
vecinei încet, încet tot farmecul şi ar arăta la fel de obosită şi
de tocită ca a noastră? Poate că ce căutam nu era neapărat o
iarbă mai verde, ci o iarbă pe care s-o putem admira (în orice
stare ar fi ea) pentru că nu e a noastră.

23. A fi iubit de cineva înseamnă a înţelege în ce măsură

persoana respectivă împărtăşeşte aceleaşi nevoi a căror
soluţie ne-a atras la ea dintru început. Nu am iubi dacă n-ar
exista în noi o lipsă, dar o lipsă similară în celălalt ne
jigneşte paradoxal. Aşteptându-ne să găsim răspunsul, nu
găsim decât o copie a propriei noastre probleme. Ne dăm
seama cât de mare nevoie are celălalt să găsească un idol,
vedem că iubita nu e scutită de sentimentul nostru de
neajutorare şi suntem forţaţi să renunţăm la copilăreasca
pasivitate de a ne ascunde după o dumnezeiască admiraţie şi
veneraţie, pentru a ne asuma răspunderea de a susţine şi a fi
susţinuţi.

24. Albert Camus sugera că ne îndrăgostim de oameni

pentru că, din afară, par atât de întregi – atât fiziceşte întregi,
cât şi emoţional echilibraţi, în vreme ce noi, subiectiv, ne
simţim împrăştiaţi şi confuzi. Lipsiţi de o naraţiune coerentă,
de o personalitate stabilă, de o direcţie fixă, de o unitate
tematică, halucinăm despre aceste calităţi în persoana
celuilalt. Nu asta se întâmplase în relaţia mea cu Chloe – din
exterior (înainte de contactul epidermic) părea minunat de
controlată, cu un caracter distinct şi continuu, pe când post-
coit o vedeam vulnerabilă, gata să se prăbuşească,
dispersată, nevoiaşă? Nu era oare un caz clasic de sine
71
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
nietzschean, simpla sumă a acţiunilor sale, legat şi atras
sexual de ideea de sine „esenţial” a lui Bishop Butler? Şi ca
atare un ecou al faimosului cântec al lui Bob Dylan „Don’t
fall apart on me (tonight)”, după ce au curs lacrimile.

25. Ca atare, persoana dorită trebuie să atingă echilibrul

corect pentru marxist, într-o zonă în care dezechilibrul pare
a fi norma – echilibrul între vulnerabilitate excesivă şi
independenţă excesivă. Lacrimile lui Chloe m-au speriat
pentru că au acţionat ca un memento inconştient al propriei
mele sensibilităţi faţă de ea. Condamnasem la ea o
dependenţă de care mă temeam în mine însumi. Dar, oricare
ar fi fost problemele vulnerabilităţii, ştiam că independenţa
poate fi o la fel de mare problemă, pentru că văzusem femei a
căror superioară răceală aproape nega nevoia unui iubit.
Chloe avea o sarcină dificilă: să nu fie atât de vulnerabilă
încât să-mi pună în pericol independenţa, dar nici atât de
independentă încât să-mi refuze vulnerabilitatea.

26. Gândirea occidentală are o lungă şi sumbră tradiţie în

a argumenta că în ultimă instanţă dragostea nu poate fi
concepută decât ca un exerciţiu marxist de admiraţie
72
 - ALAIN DE BOTTON -
unilaterală, în care dorinţa se hrăneşte din imposibilitatea de
a vedea vreodată dragostea împărtăşită. Conform acestui
punct de vedere, dragostea e numai o direcţie, nu un loc, şi
se sfârşeşte o dată cu atingerea scopului său, posedarea
persoanei iubite (în pat sau altfel), întreaga poezie a
trubadurilor din secolul al XX-lea provensal e bazată pe
amânarea coitului, poetul repetându-şi lamentaţiile către o
femeie care refuză în mod repetat ofertele bărbatului
disperat. Patru secole mai târziu, Montaigne avea aceeaşi
idee despre ceea ce face dragostea să sporească, atunci când
spunea: „În dragoste nu există nimic în afară de o dorinţă
disperată pentru ceea ce fuge de noi” – punct de vedere
reluat de maxima lui Anatole France: „Nu se obişnuieşte să
iubeşti ceea ce ai.” Stendhal considera că dragostea nu apare
decât pe baza fricii de a pierde persoana iubită, Denis de
Rougemont argumenta: „Cea mai serioasă obstrucţie e cea
preferată faţă de toate celelalte. Este cea mai potrivită pentru
a spori pasiunea”, iar Roland Barthes limita dorinţa la a
tânji după ceea ce este prin definiţie de neatins.

27. Conform acestei viziuni, amanţii nu pot decât să

oscileze între polii gemeni ai lui a tânji după şi a fi iritat de.
Dragostea nu cunoaşte cale de mijloc, e numai o direcţie,
ceea ce doreşte ea nu poate dori după ce a căpătat. De aceea
dragostea se va autodistruge prin împlinire; posedarea celei
dorite ucide dorinţa. Exista primejdia ca eu şi Chloe să
cădem tocmai în capcana unei astfel de spirale marxiste, în
care creşterea iubirii unei persoane să provoace scăderea
iubirii celeilalte, până când dragostea ar fi spiralat în jos
către uitare.

73
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
28. S-a conturat o soluţie mai fericită. M-am întors acasă
de la micul dejun vinovat, ruşinat, apologetic şi gata să fac
orice pentru a o recâştiga pe Chloe. Nu era uşor (întâi mi-a
închis telefonul, apoi m-a întrebat dacă întotdeauna am grijă
să mă port ca „o jigodie suburbană de doi-bani” cu femeile cu
care mă culc), dar după scuze, insulte, râsete şi lacrimi,
Romeo şi Julieta puteau fi văzuţi împreună în după-amiaza
aceea, ţinându-se mălăieţ de mână în întuneric la
spectacolul de la patru şi jumătate al filmului Dragoste şi
moarte la Cinematograful Naţional. Happy ending, cel puţin
pentru moment.

29. De obicei, în toate relaţiile există un moment marxist

(momentul în care devine clar că dragostea e împărtăşită) şi
felul în care este depăşit depinde de echilibrul dintre iubirea
de sine şi ura de sine. Dacă ura de sine prevalează, atunci
cel care a primit dragostea va declara că persoana iubită
(dintr-un pretext sau altul) nu este destul de bună pentru el
(nu e destul de bună din cauza asocierii ei cu cineva nu
destul de bun). Dar dacă dragostea de sine are câştig de
cauză, ambii parteneri pot accepta faptul că a-şi vedea
iubirea împărtăşită nu e un semn că cel iubit este
necorespunzător, ci că ei înşişi s-au dovedit a fi demni să fie
iubiţi.

74
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al VII-lea
Note false

1. Cu mult înainte de a avea ocazia să ne familiarizăm cu

persoana iubită, putem avea senzaţia ciudată că o
cunoaştem deja. Pare că am mai fi întâlnit-o cândva, poate
într-o viaţă anterioară sau în vise. În Banchetul lui Platon,
Aristofan explică acest sentiment de familiaritate prin aceea
că persoana iubită este „cealaltă jumătate” a noastră de mult
pierdută, cu al cărei trup am fost iniţial uniţi. La început,
toate fiinţele omeneşti erau hermafrodiţi cu patru mâini şi
patru picioare şi cu feţele întoarse în direcţii opuse, în acelaşi
cap. Aceşti hermafrodiţi erau atât de puternici şi mândria lor
era atât de nesocotită, încât Zeus a fost obligat să-i taie în
două – jumătate bărbat, jumătate femeie – şi din acea zi,
fiecare bărbat şi fiecare femeie tânjeşte să se reunească cu
jumătatea de care a fost despărţit.

2. Chloe şi cu mine am petrecut Crăciunul separat, dar

când ne-am întors la Londra după Anul Nou, am început să
petrecem împreună fiecare moment disponibil, de obicei unul
în braţele celuilalt, deseori unul în patul celuilalt. Trăiam
povestea de iubire tipică pentru viaţa urbană de la sfârşitul
secolului XX, înghesuiţi între orele de serviciu (telefonul fiind
cordonul ombilical când aşteptarea devenea insuportabilă),
animaţi de mişcări externe cum ar fi plimbările în parc,
hoinăreli prin librării şi mese la restaurant. Aceste prime
săptămâni au fost foarte aproape de redescoperirea celeilalte
jumătăţi a trupului hermafrodit originar. Eram de acord
asupra atâtor probleme diferite încât a trebuit să tragem

75
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
concluzia că, în ciuda lipsei unor urme clare ale separării,
trebuie să fi fost cândva două părţi ale aceluiaşi trup.

3. Când filosofii îşi imaginează societăţi utopice, rareori le

concep ca pe nişte creuzete în care se topesc diferenţele; mai
degrabă aceste societăţi sunt bazate pe asemănări de gândire
şi pe unitate, similaritate şi omogenitate, o serie de scopuri şi
presupuneri comune. Tocmai această congruenţă făcea ca
viaţa alături de Chloe să fie atât de atrăgătoare, faptul că
după nesfârşite şi ireconciliabile divergenţe în materie
amoroasă, găsisem pe cineva ale cărui glume le puteam
înţelege fără dicţionar, ale cărui vederi păreau miraculos de
apropiate de ale mele, ale cărui simpatii şi antipatii făceau
tandem cu ale mele şi în a cărui companie mă trezeam
spunând în mod repetat „Uluitor, tocmai mă pregăteam să
spun/gândesc/fac exact acelaşi lucru…”

4. Criticii iubirii au avut întotdeauna îndreptăţite

suspiciuni asupra fuziunii, asupra credinţei că diferenţele
dintre doi oameni pot fi şterse până la punctul în care cei doi
se contopesc într-unul singur. Suspiciunea derivă din
sentimentul că este mai uşor să presupui similaritatea decât
distincţia (ceea ce este familiar nu trebuie inventat) şi că în
absenţa dovezii contrariului, întotdeauna vom inventa ceea
ce ştim şi nu ceea ce nu ştim şi ne sperie. Ne îndrăgostim pe
baza unui material insuficient şi ne completăm ignoranţa
prin dorinţă. Dar, aşa cum subliniază criticii, timpul va
dovedi că pielea care ne separă trupurile nu este numai o
barieră fizică, ci un reprezentant al unor contradicţii
psihologice mai profunde, pe care ar fi o prostie să încercăm
să le transcendem.

76
 - ALAIN DE BOTTON -
5. De aceea, la maturitate nimeni nu se îndrăgosteşte la
prima vedere. Ne îndrăgostim numai atunci când ştim cât de
adânci sunt apele în care ne pregătim să plonjăm. Numai
după îndelungate schimburi de informaţii despre povestea
vieţii, opinii despre politică, artă, ştiinţă şi preferinţe culinare
ar trebui ca doi oameni să decidă că sunt gata să se iubească
– o decizie luată pe baza unei înţelegeri mutuale şi
confirmate şi nu pe baza unei imaginate afinităţi. La
maturitate, numai atunci când îţi cunoşti cu adevărat
partenerul, dragostea are şansa de a creşte. Dar, în perversa
realitate a dragostei (dragostea care se naşte exact înainte de
a ne da seama), cunoaşterea profundă poate fi la fel de mult
un obstacol ca şi un îndemn – pentru că poate pune Utopia
într-un periculos conflict cu realitatea.

6. Revelaţia că, oricâte fermecătoare similarităţi între noi

am fi identificat, Chloe poate nu era totuşi jumătatea de care
cruda lovitură a lui Zeus mă separase, o plasez undeva pe la
jumătatea lui martie, când m-a prezentat unei perechi de
pantofi noi. Poate părea o problemă pedantă pe baza căreia
să iei o asemenea decizie, dar pantofii sunt un simbol
important al diferenţei estetice şi prin extensie psihologice.
Deseori observasem că unele zone şi metode de acoperire a
corpului pot spune mai mult despre o persoană decât altele:
cum pantofii sugerau mai mult decât puloverele, degetele mai
mult decât coatele, lenjeria mai mult decât paltoanele,
gleznele mai mult decât umerii.

7. Ce nu era în regulă cu pantofii lui Chloe? Obiectiv

vorbind, nimic (dar oare când s-a îndrăgostit cineva în mod
obiectiv?). Îi cumpărase într-o sâmbătă dimineaţa dintr-un
magazin de pe King’s Road, pregătindu-se pentru o petrecere
77
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
la care eram invitaţi în seara aceea. Înţelegeam combinaţia
de toc înalt şi toc jos pe care designerul încercase s-o
încorporeze: talpa înălţându-se brusc la călcâi, de lăţimea
unui balerin, dar de înălţimea unui toc-stilet. Apoi mai era
guleraşul înalt, vag rococo, decorat cu o fundă, stele şi
brodat cu o bucată de panglică voluminoasă. Pantofii erau
ultima modă, erau bine făcuţi, erau curaţi, dar erau exact
genul de pantofi pe care-i urăsc.

8. — Nu ţi se par superbi? mă întrebase Chloe retoric,

încântată de noua achiziţie. O să-i port în fiecare zi, nu crezi
că sunt senzaţionali?
Dar, deşi o iubeam, bagheta magică ce i-ar fi putut
transforma în obiecte ale dorinţei rămânea neputincioasă în
a-şi exercita obişnuita alchimie.
— Zău, aş fi cumpărat tot magazinul. Au lucruri aşa
grozave acolo. Ar fi trebuit să vezi ce cizme au.
Eram şocat să văd că Chloe (cu care fusesem de acord
asupra majorităţii lucrurilor până atunci) cădea în extaz faţă
de ceva ce eu consideram în cel mai bun caz o pereche de
pantofi foarte neatrăgători. Ideea mea despre ea, certitudinea
mea aristofanică asupra a ce era ea, nu includea acest
entuziasm anume. Neliniştit de ce ar fi putut Chloe să aibă în
minte atunci când îi cumpărase, m-am întrebat „Cum pot să-
i placă pantofii ăştia şi în acelaşi timp să-i plac eu?”

9. Gustul în materie de pantofi al lui Chloe era un semnal

dezagreabil al faptului că ea exista de sine stătător (dincolo
de fanteziile fuzionale), că gusturile ei nu erau întotdeauna
aceleaşi cu ale mele şi că oricât de compatibili am fi în unele
privinţe, compatibilitatea nu se întindea la nesfârşit. Îmi mai
amintea de faptul că a cunoaşte pe cineva nu e întotdeauna
78
 - ALAIN DE BOTTON -
procesul plăcut pe care bunul-simţ îl sugerează, pentru că
aşa cum poţi să dai de similarităţi delicioase, la fel de bine
poţi să întâlneşti diferenţe ameninţătoare. Privind la pantofii
lui Chloe, am devenit conştient de dorinţa de a nu ajunge să
cunosc anumite lucruri despre ea, ca să nu vină să se
ciocnească cu imaginea frumoasă pe care, aproape din
momentul în care dădusem ochii cu ea, începusem să o
construiesc în imaginaţie.

10. Baudelaire a scris un poem în proză despre un bărbat

care petrece o zi plimbându-se prin Paris cu o femeie pe care
e gata s-o iubească. Pentru că sunt de acord asupra atâtor
lucruri, pe seară e convins că a găsit companionul perfect cu
al cărui suflet se poate uni. Însetaţi, se duc la o cafenea nouă
şi foarte în vogă pe colţul unui bulevard, unde bărbatul
remarcă sosirea unei familii sărace care priveşte prin
fereastră la clienţii eleganţi, la zidurile strălucitor de albe şi
la ornamentele de aur. Ochii acestor bieţi trecători sunt atât
de uluiţi de bogăţia şi frumuseţea din interior, încât
naratorul se simte plin de milă şi de ruşine pentru poziţia lui
privilegiată. Se întoarce să privească la iubita lui, în speranţa
de a-şi vedea gândurile oglindite în ochii ei. Dar femeia cu al
cărei suflet era gata să se unească exclamă că amărâţii cu
ochii lor căscaţi sunt insuportabili şi-i cere să cheme
patronul care să-i gonească imediat. Nu are fiecare poveste
de dragoste asemenea momente? Căutarea unor ochi care să-
ţi reflecte sentimentele, terminată cu o divergenţă
(tragicomică) – fie ea pe tema luptei de clasă sau a unei
perechi de pantofi.

11. Poate că e adevărat că oamenii de care e cel mai uşor

să te îndrăgosteşti sunt cei care ne spun foarte puţine despre
79
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
ei, în afara a ceea ce putem citi pe faţa sau în vocea lor. În
fantezie, o persoană poate fi nesfârşit, ador-abil de maleabilă.
Dacă eşti suficient de visător, nimic nu e mai romantic decât
poveştile de dragoste pe care le scrii în minte într-o lungă
călătorie cu trenul, privind la persoana atrăgătoare din faţa
ta – o perfectă poveste de iubire care se întrerupe atunci
când Troilus sau Cressida începe o conversaţie plicticoasă cu
vecinul de compartiment sau îşi suflă dezagreabil nasul într-
o batistă murdară.

12. Consternarea pe care cunoaşterea aprofundată a

iubitei ţi-o poate provoca este asemănătoare cu a compune în
minte o simfonie minunată, pe care mai apoi s-o auzi cântată
de o orchestră simfonică completă. Deşi suntem impresionaţi
auzind atâtea din ideile noastre confirmate prin interpretare,
nu putem să nu observăm lucruri mărunte care nu sunt aşa
cum intenţionaserăm să fie. Nu cumva unul din violonişti
este puţin disonant? Flautul nu intră cam târziu? Percuţia
nu e cam tare? Oamenii pe care-i iubim la prima vedere sunt
la fel de minunaţi ca simfonia compusă în minte. Le lipseşte
gustul disonant în materie de pantofi sau de literatură, la fel
cum simfonia neinterpretată este lipsită de viori disonante
sau de flauturi care intră prea târziu. Dar imediat ce fantezia
este cântată într-o sală de concert, fiinţele angelice care
pluteau în conştiinţa noastră revin pe pământ şi se arată ca
fiinţe materiale, încărcate de propria lor istorie mentală şi
fizică (deseori incomodă) – aflăm că folosesc un anume fel de
pastă de dinţi şi au un anume fel de a-şi tăia unghiile şi-l
preferă pe Beethoven faţă de Bach şi creioanele faţă de
stilouri.

80
 - ALAIN DE BOTTON -
13. Pantofii lui Chloe erau numai una dintr-o serie de note
false pe care le detectasem în perioada timpurie a relaţiei
noastre, perioada de tranziţie (dacă pot fi atât de optimist)
între fantezia interioară şi realitatea exterioară. Traiul zilnic
alături de ea era ca aclimatizarea într-o ţară străină şi ca
atare eram uneori pradă atacurilor de xenofobie, când mă
despărţeam de propriile mele tradiţii şi obiceiuri. Implica o
dislocare geografică şi culturală, forţându-ne să traversăm o
perioadă neprotejată între două obişnuinţe, cea de a locui
singur şi cea de a locui împreună, o perioadă când (spre
exemplu) ocazionalul entuziasm al lui Chloe pentru un club
de noapte sau al meu pentru un film de avangardă riscau să
contravină bine stabilitelor obiceiuri nocturne sau
cinematografice ale celuilalt.

14. Divergenţele ameninţătoare nu se adunau în punctele

majore (naţionalitate, sex, clasă, ocupaţie), ci la intersecţiile
mărunte ale gusturilor şi opiniilor. De ce insista Chloe să
lase pastele să fiarbă acele fatale minute în plus? De ce eram
atât de ataşat de actuala mea pereche de ochelari? De ce
trebuia să-şi facă exerciţiile de gimnastică în dormitor în
fiecare dimineaţă? De ce aveam întotdeauna nevoie de opt ore
de somn? De ce nu-şi făcea mai mult timp pentru operă? De
ce nu aveam eu mai mult timp pentru Joni Mitchell? De ce
detesta atât de tare fructele de mare? Cum se putea explica
ura mea pentru flori şi grădinărit? Sau a ei pentru călătoriile
pe apă? Cum se făcea că voia să-şi păstreze opţiunile
deschise în privinţa lui Dumnezeu („cel puţin până la primul
cancer”)? Dar eu de ce eram atât de ferm în materie?

15. Antropologii ne spun că grupul are întotdeauna

prioritate în faţa individului şi că pentru a înţelege individul
81
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
trebuie să porneşti de la grup, fie el naţiune, trib, clan sau
familie. Chloe nu ţinea foarte tare la familia ei, dar când
părinţii ei ne-au invitat să petrecem o duminică la ei, în casa
lor de lângă Marlborough, am implorat-o să accepte. „O să
vezi, o să-ţi pară rău”, mi-a spus ea, „dar dacă chiar vrei să
mergem, e-n regulă. Cel puţin o să înţelegi lucrurile de care
am încercat să fug toată viaţa.”

16. În ciuda dorinţei ei de autonomie, văzând-o pe în

mediul ei familial am înţeles unele faţete ale ei, ca şi originea
unora dintre divergenţele noastre. Tot ce ţinea de Gnarled
Oak Cottage indica faptul că ea se născuse într-o lume (într-o
galaxie aproape) şi eu în alta. Camera de zi era decorată cu o
mobila imitaţie Chippendale, covorul era un maron-roşcat
pătat, pereţii erau acoperiţi cu rafturi prăfuite pline de
volume de Trollope şi de tablouri gen Stubbs, trei câini
salivând alergau între camera de zi şi grădină, o plantă
corpolentă agoniza într-un colţ. Mama lui Chloe purta un
pulover violet, gros şi plin de găuri, o fustă înflorată lălâie şi
părul lung şi cărunt strâns neglijent la spate. Aproape mă
aşteptam să văd fire de pai pe ea – o aură de nonşalanţă
rurală întărită de faptul că-mi uita în mod repetat numele (şi
de încercările ei creative de a-mi găsi altul). M-am gândit la
diferenţa dintre mama lui Chloe şi a mea, la modul
contrastant în care aceste două femei se prezentaseră lumii.
Oricât de tare ar fi fugit Chloe de toate acestea, către
metropolă, către propriile ei valori şi propriii prieteni, familia
încă reprezenta o tradiţie genetică şi istorică căreia îi
aparţinea. Am observat o punte între generaţii: mama
pregătind cartofii la fel ca şi Chloe, zdrobind puţin usturoi în
unt şi presărând sare de mare pe ei, sau împărtăşind
entuziasmul fiicei pentru pictură sau gustul pentru ziarele
82
 - ALAIN DE BOTTON -
de duminică. Tatăl era un hoinar pasionat şi lui Chloe îi
plăcea de asemenea să meargă pe jos, deseori târându-mă în
weekend să facem un tur rapid prin Hampstead Heath,
proclamând binefacerile aerului curat în felul în care şi tatăl
ei o făcuse probabil cândva.

17. Totul era ciudat şi nou. Casa în care crescuse evoca un

întreg trecut pe care-l ratasem şi pe care trebuia să-l absorb
dacă voiam s-o înţeleg. Masa a fost în mare măsură un meci
de tenis întrebare-răspuns între Chloe şi părinţii ei, asupra
diferitelor aspecte ale folclorului familiei: asigurările au plătit
pentru spitalul bunicii? Se reparase rezervorul de apă?
Agenţia imobiliară o sunase pe Carolyn? Era adevărat că
Lucy pleca să studieze în State? A citit cineva romanul
mătuşii Sarah? Chiar avea Henry de gând să se însoare cu
Jemima? (Toate aceste personaje intraseră în viaţa lui Chloe
cu mult înaintea mea – şi puteau, cu tenacitatea tuturor
lucrurilor ce ţin de familie, să fie acolo şi după mine.)

18. Mă intriga să văd cât de diferit era percepută Chloe de

părinţii ei. Pe când eu o ştiam îndatoritoare şi generoasă,
acasă era cunoscută drept autoritară şi exigentă, în copilărie
fusese un mini-autocrat pe care părinţii o porecliseră Miss
Pompadosso, după eroina unei cărţi pentru copii. Eu o
cunoscusem pe Chloe cumpătată în privinţa banilor şi a
carierei, dar tatăl ei spunea că „nu înţelege nimic despre cum
merg lucrurile în lumea reală”, în vreme ce mama glumea
despre cum îşi intimida toţi iubiţii. Am fost obligat să adaug
la cunoştinţele mele despre Chloe un întreg capitol legat de
realitatea dinainte de sosirea mea, viziunea mea intrând în
coliziune cu cea impusă de naraţiunea familiei.

83
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
19. După-amiază Chloe mi-a arătat casa. M-a dus în
camera din capul scărilor în care, în copilărie, îi era frică să
intre, fiindcă unchiul ei îi spusese că în pian locuia o stafie.
Ne-am uitat în fostul ei dormitor, pe care acum mama ei îl
folosea ca studio şi mi-a arătat trapa prin care ajungea în
pod ca să se ascundă împreună cu elefantul ei Guppy de câte
ori era nefericită. Ne-am plimbat prin grădină, trecând pe
lângă un copac încă nevindecat de la poalele unei pante, în
care maşina familiei se proptise atunci când îl îndemnase pe
fratele ei să tragă frâna de mână. Mi-a arătat casa vecinilor,
ale căror tufe de mure le devasta vara şi pe al căror fiu îl
sărutase pe drumul de întoarcere de la scoală.

20. Mai târziu m-am plimbat prin grădină cu tatăl ei, un

bărbat afectat căruia treizeci de ani de căsătorie îi dăduseră
păreri foarte clare pe această temă.
— Ştiu că fiica mea şi cu tine ţineţi mult unul la altul. Nu
sunt expert în dragoste, dar o să-ţi spun ceva. Am constatat
că până la urmă nu contează cu cine te căsătoreşti. Dacă la
început îţi place, e foarte probabil ca până la sfârşit să nu-ţi
mai placă. Şi dacă la început nu poţi s-o suferi, există şansa
ca până la coadă să ţi se pară că nu-i chiar aşa de rea.

21. În trenul către Londra în seara aceea mă simţeam

epuizat, obosit de toate diferenţele dintre lumea în care
crescuse Chloe şi lumea mea. Poveştile din trecutul ei mă
fermecaseră, dar se dovediseră de asemenea terifiante şi
ciudate, toţi anii şi obiceiurile dinainte de a o cunoaşte eu,
care erau parte din ea la fel de mult ca şi culoarea ochilor şi
forma nasului. Simţeam o nostalgie primitivă după un mediu
familiar, o recunoaştere a faptului că fiecare relaţie înseamnă
o sciziune – o persoană cu totul nouă despre care să aflu
84
 - ALAIN DE BOTTON -
totul, cu care să mă obişnuiesc. Era probabil un moment de
teamă la gândul tuturor diferenţelor pe care aveam să le
descopăr în Chloe, la gândul tuturor momentelor când ea
avea să fie ceva şi eu altceva, când viziunile noastre despre
lume nu se vor putea alinia. Privind pe fereastră la peisajul
din Wiltshire, tânjeam ca un copil pierdut după cineva pe
care să-l pot înţelege deja pe deplin, ale cărui excentricităţi
(casă, părinţi şi poveste a vieţii) să le fi îmblânzit deja.

85
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al VIII-lea
Dragoste sau liberalism

1. Dacă mi se permite să mă întorc pentru un moment la

pantofii lui Chloe, ar trebui să menţionez că revelaţia
cumpărării lor nu s-a încheiat cu analiza mea negativă,
formulată însă în particular. Mărturisesc că s-a terminat cu
cea de-a doua ceartă majoră din relaţia noastră, cu lacrimi,
insulte, ţipete şi cu pantoful drept zburând prin fereastră şi
aterizând pe pavajul străzii Denbigh. Dând la o parte simpla
intensitate dramatică a evenimentului, problema prezintă
interes filosofic, pentru că simbolizează o alegere radicală,
atât în sfera personală, cât şi în cea politică: alegerea între
dragoste şi liberalism.

2. Alegerea a fost deseori trecută cu vederea în ecuaţia

optimistă a celor doi termeni, unul fiind considerat epitoma
celuilalt. Dar, dacă au fost legaţi între ei, a fost întotdeauna
într-un mariaj implauzibil, pentru că pare imposibil să
vorbeşti despre „iubeşte şi lasă-l să trăiască”, iar dacă
suntem lăsaţi să trăim, de obicei nu suntem iubiţi. Am putea
foarte bine să întrebăm de ce cruzimea care se petrece între
doi amanţi nu poate fi tolerată (sau măcar concepută)
dincolo de situaţia de duşmănie deschisă. Apoi, pentru a face
legătura între pantofi şi naţiuni, putem pune două întrebări:
de ce ţările care nu au un limbaj al comunităţii sau
cetăţeniei îşi lasă membrii să trăiască în izolare, dar
nestingheriţi? Şi de ce ţările care vorbesc cel mai mult despre
comunitate, dragoste şi frăţie sfârşesc de cele mai multe ori
măcelărind largi mase ale populaţiilor lor?

86
 - ALAIN DE BOTTON -
3. — Ei, îţi plac? a repetat Chloe.
— Sincer, nu.
— De ce nu?
— Nu-mi place genul ăsta de pantof. Arată ca un pelican.
— Serios? Dar e elegant.
— Nu, nu e.
— Ba e, uită-te la toc şi la fundă. Sunt grozavi.
— Ţi-ar fi greu să găseşti pe cineva să fie de acord cu tine
pe tema asta.
— Asta pentru că habar n-ai de modă.
— Se poate, dar recunosc un pantof oribil când îl văd.
— Nu e oribil.
— Fii serioasă Chloe, sunt oribili.
— Eşti gelos pentru că mi-am cumpărat pantofi noi.
— Îţi spun doar ce simt. Şi nu cred că sunt potriviţi pentru
petrecerea de astă-seară.
— Minunat. Tocmai pentru asta i-am cumpărat.
— Atunci poartă-i.
— Cum să-i mai port acum?
— De ce să nu-i porţi?
— Pentru că acum un minut mi-ai spus că arăt ca un
pelican în ei.
— Aşa arăţi.
— Şi vrei să merg la petrecere arătând ca un pelican?
— Nu neapărat. De asta îţi spun că sunt groaznici.
— De ce nu poţi să-ţi ţii părerile pentru tine?
— Pentru că ţin la tine. Cineva trebuie să-ţi spună când
cumperi pantofi dezgustători. Şi în definitiv ce contează ce
cred eu?
— Pentru că vreau să-ţi placă. I-am cumpărat sperând să-
ţi placă şi acum îmi spui că o să arăt ca un extraterestru
dacă-i port. De ce tot ce fac e greşit?
87
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— Haide, nu-mi arunca chestia asta în faţă. Ştii bine că
nu-i aşa.
— Ba e, nici măcar nu-ţi plac pantofii mei.
— Dar îmi place aproape tot restul.
— Atunci de ce nu poţi să uiţi de pantofi?
— Pentru că meriţi mai mult de-atât.

4. Scutesc cititorul de întreaga melodramă, ajunge să spun

că peste câteva minute, la fel de brusc ca o tornadă, spiritele
s-au încins, Chloe şi-a scos unul din pantofii ofensatori
(teoretic pentru a mi-l arăta), iar eu m-am ferit din calea
proiectilului, permiţându-i (poate în mod greşit) să se
lovească de geamul din spatele meu şi să zboare în stradă.

5. Cearta noastră a fost condimentată cu paradoxurile

iubirii şi liberalismului. De ce conta cum sunt pantofii lui
Chloe? Avea atâtea alte faţete minunate, nu stricam oare
totul fixându-mi privirea pe acest detaliu? De ce nu putusem
să o mint politicos, cum aş fi făcut cu un prieten? Singura
mea scuză era că pretindeam că o iubesc, că e idealul meu –
cu excepţia pantofilor – şi ca atare mă simţeam obligat să
subliniez acest mic cusur, lucru pe care nu l-aş fi făcut
niciodată cu un prieten (ale cărui diferenţe faţă de idealul
meu ar fi fost oricum prea multe, într-o prietenie conceptul
de ideal neintrând măcar în discuţie). Pentru că o iubeam, i-
am spus – în asta constă apărarea mea.

6. În momentele noastre mai idealiste, ne imaginăm că

iubirea romantică ar fi înrudită cu iubirea creştină, o emoţie
universală ce declară că „te voi iubi pentru tot ceea ce eşti”, o
iubire necondiţionată, care nu cunoaşte limite, care adoră
orice fel de pantof, care este întruchiparea acceptării. Dar
88
 - ALAIN DE BOTTON -
certurile care îi bântuie pe amanţi le reamintesc că iubirea
creştină nu supravieţuieşte tranziţiei către dormitor. Mesajul
ei pare mai potrivit planului universal decât celui particular,
despre dragostea dintre toţi bărbaţii şi toate femeile, despre
dragostea dintre doi vecini care nu se aud unul pe altul
sforăind.

7. Dragostea romantică nu poate fi virginală, ea vorbeşte

limba unui trup anume, e preocupată de unicitate, nu de
generalitate. E vorba despre faptul că mă îndrăgostesc de
vecinul sau vecina A pentru că el sau ea are un zâmbet, sau
pistrui, sau râs, sau păreri, sau glezne pe care vecinul sau
vecina B nu le are. Iisus a evitat această problemă spinoasă
refuzând să atribuie criterii iubirii, scăpând astfel de mare
parte din cruzimea iubirii. Pentru că din cauza criteriilor
dragostea devine dureroasă, pentru că atunci când încercăm
să-l transformăm pe vecinul A în vecinul B, sau pe vecinul B
în B-ul idealizat pe care ni-l imaginaserăm înainte de
căsătorie, atunci încep să zboare pantofii şi se dau divorţuri,
în această prăpastie dintre idealul imaginat şi realitatea
revelată de trecerea timpului se nasc nerăbdarea,
perfecţionismul şi în final intoleranţa.

8. Lipsa de liberalism nu era niciodată unilaterală. O mie

de lucruri pe care le făceam eu o scoteau pe Chloe din minţi:
de ce eram atât de plin de toane? De ce insistam să port
acelaşi pardesiu, care arăta vechi de o mie de ani? De ce
aruncam întotdeauna plapuma din pat în somn? De ce eram
de părere că Saul Bellow e un scriitor aşa grozav? De ce nu
învăţasem să urc roţile pe trotuar când parcam maşina? De
ce mă urcam tot timpul cu picioarele în pat? Toate astea erau
foarte departe de dragostea despre care vorbeşte Noul
89
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
Testament, dragostea care nu comentează niciodată despre o
pereche de pantofi urâţi, despre salata rămasă între dinţi sau
despre părerea fixă (dar greşită) despre cine a scris Răpirea
buclei. Toate acestea alcătuiau gulagul domestic, încercările
cotidiene de a-l trage pe celălalt cât mai aproape de o idee
despre cum ar trebui să fie. Dacă ne imaginăm idealul şi
realitatea ca pe două cercuri suprapuse, atunci pot spune că
prin certurile noastre căutam să eliminăm semiluna
diferenţelor, în încercarea de a face un singur cerc din cele
două.

9. Şi care era pretextul pentru asta? Aceeaşi eternă poveste

pe care toţi părinţii, generalii, economiştii şcolii din Chicago
şi comuniştii o folosesc înainte de a scoate din sărite pe
cineva: Ţin la tine, aşa că o să te enervez, te-am onorat cu o
viziune despre cum ar trebui să fii, aşa că o să te rănesc.

10. Chloe şi cu mine nu ne-am fi permis niciodată o

asemenea intensitate a certurilor dacă am fi fost doar
90
 - ALAIN DE BOTTON -
prieteni. Prietenii sunt despărţiţi de o membrană protectoare,
derivată dintr-un cod al bunei-cuviinţe şi politeţii, o teacă de
lipsă de familiaritate biologică ce împiedică pătrunderea
loviturilor ostile. Dar Chloe şi cu mine nu mai practicam
sexul protejat: ceva legat de faptul că dormeam şi făceam
baie împreună, că ne priveam unul pe altul spălându-ne pe
dinţi sau plângând la un film mălăieţ permisese „membranei”
dintre noi să se rupă, infectându-ne nu numai cu dragoste,
ci şi cu opusul ei, insulta. Puneam semnul egal între
cunoaşterea dintre noi şi o formă de proprietate şi licenţă: te
cunosc, deci eşti proprietatea mea. Nu era o coincidenţă faptul
că în cronologia iubirii noastre politeţea (prietenia) se
încheiase după coit şi prima noastră ceartă izbucnise la
micul dejun a doua zi de dimineaţă.

11. Ruperea membranei a declanşat un schimb de bunuri

înainte aflate sub monopol şi exprimarea unor tensiuni care
în mod normal (şi milostiv) operau în limitele autocriticii. Ca
să folosesc un limbaj freudian, nu participam numai la
propriile conflicte super-eu-eu, ci şi fiecare la ale celuilalt.
Când legătura era pur şi simplu între eul A şi eul B, exista
dragoste; când super-eul A ataca eul B, începeau să zboare
pantofii.

Chloe Eu

supra-eu supra-eu
eu eu
id. id.

12. Intoleranţa începe cu două elemente: un concept

despre corect şi greşit şi ideea că nu-l poţi lăsa pe celălalt să
91
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
trăiască fără să-l obligi să vadă lumina adevărului. Când
Chloe şi cu mine am început într-o seară să ne certăm pe
tema filmelor lui Eric Rohmer (ea le detesta, eu le adoram),
am uitat că filmele lui Rohmer pot fi bune sau rele, în funcţie
de cel care le priveşte. Cearta s-a redus la a-l face pe celălalt
să accepte punctul său de vedere, în loc să ne dăm seama de
legitimitatea divergenţei. În mod similar, ura mea faţă de
pantofii lui Chloe nu era limitată de sentimentul că, deşi mie
nu-mi plăceau, poate că nu erau inerent detestabili.

13. Trecerea aceasta de la personal la universal este cea

tiranică, momentul când o judecată personală este
universalizată şi aplicată iubitei sau iubitului (sau tuturor
cetăţenilor unei ţări), momentul când Cred că aşa e bine se
transformă în Cred că aşa e bine şi pentru tine. Despre unele
lucruri şi eu şi Chloe eram de părere că ştim cum e bine, şi
această credinţă ne făcea să considerăm că avem dreptul să
ne luminăm unul pe altul în privinţa adevărurilor universale.
Tirania dragostei este să-ţi forţezi partenerul (din iubire, se
presupune) să abandoneze filmul pe care vrea să-l vadă sau
pantofii pe care vrea să-i cumpere, pentru a accepta ceea ce
este (în cel mai bun caz) numai o judecată personală,
travestită în adevăr universal.

14. Politica pare un domeniu nepotrivit pentru a-l lega de

iubire, dar nu putem oare descifra, în istoria pătată de sânge
a Revoluţiei Franceze sau a experimentelor fasciste ori
comuniste, o structură amoroasă asemănătoare? Nu e oare
acelaşi ideal proiectat pe fundalul realităţii divergente, care
produce o nerăbdare (nerăbdarea omului cu securea) faţă de
semiluna diferenţelor? Politica amoroasă îşi începe infama
istorie în cursul Revoluţiei Franceze, când s-a spus pentru
92
 - ALAIN DE BOTTON -
prima dată că statul nu trebuie numai să-şi guverneze, ci şi
să-şi iubească cetăţenii, care se presupunea că trebuie să
răspundă cu aceeaşi monedă sau să cadă sub cuţitul
ghilotinei, începuturile revoluţiei sunt surprinzător de
asemănătoare din punct de vedere psihologic cu cele ale unor
relaţii – accentul pus pe unitate, credinţa în omnipotenţa
cuplului/naţiunii, nevoia de a renunţa la egoismul anterior,
de a dizolva limitele sinelui, dorinţa de a nu exista secrete
(teama de contrariu ducând rapid la paranoia iubitului
şi/sau la crearea poliţiei secrete).

15. Dar, aşa cum începuturile iubirii şi ale politicii

amoroase sunt la fel de roz şi sfârşiturile pot fi la fel de
sângeroase. Nu suntem deja obişnuiţi cu fenomenul iubirii
care se sfârşeşte în tiranie, cu ferma convingere a
conducătorilor că au în suflet adevăratele interese ale
naţiunii, terminate prin justificarea dreptului de a-i ucide pe
toţi disidenţii? În măsura în care dragostea e o credinţă (şi
multe alte lucruri pe lângă aceasta), este neliberală, pentru
că nicio credinţă n-a fost vreodată lipsită de tendinţa de a-şi
revărsa frustrarea asupra schismaticilor şi ereticilor. Altfel
spus, imediat ce cineva crede în ceva (la patrie, marxism-
leninism, naţional-socialism), forţa acelei credinţe trebuie să
excludă automat orice alternativă.

16. Câteva zile după incidentul cu pantoful, m-am dus la

magazinul din colţ să iau ziarul şi o cutie de lapte. Domnul
Paul mi-a spus că i se terminase laptele, dar dacă am
răbdare o clipă, se duce să ia o ladă din depozit. Privindu-l
cum se îndrepta către fundul magazinului, am observat că
domnul Paul purta o pereche de şosete gri, groase şi sandale
maron de piele. Erau spectaculos de urâte, dar, destul de
93
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
curios, spectaculos de inofensive. De ce nu putusem să
rămân la fel de calm în faţa pantofilor lui Chloe? De ce nu
mă puteam bucura alături de femeia pe care o iubeam de
aceeaşi cordialitate pe care o aveam faţă de vânzătorul de
ziare care îmi vindea zilnic pâine?

17. Dorinţa de a înlocui relaţia măcelar-măcelărit cu cea

cu vânzătorul de ziare a dominat gândirea politică multă
vreme. De ce nu pot conducătorii să se poarte politicos cu
cetăţenii lor, tolerându-le sandalele, schismele şi
divergenţele? Răspunsul gânditorilor liberali este că nu poate
exista cordialitate decât atunci când conducătorii renunţă la
poveştile despre cum guvernează pentru a obţine dragostea
cetăţenilor lor şi se concentrează asupra scăderii dobânzilor
şi a respectării orarului trenurilor.

18. Apologia „politicii protejate” este făcută cel mai bine de

John Stuart Mill, care a publicat în 1859 apologia
liberalismului lipsit de dragoste, Despre libertate, o pledoarie
despre cum ar trebui lăsaţi în pace cetăţenii de către stat
(oricât de bine-intenţionat ar fi acesta) şi să nu li se mai
spună să-şi schimbe pantofii, sau să citească anumite cărţi,
sau să-şi cureţe urechile sau dinţii. Mill spunea că, deşi o
veche republică (pentru a nu mai menţiona Franţa lui
Robespierre) se simţise îndreptăţită să aibă „un profund
interes în disciplina fizică şi mentală a fiecăruia din cetăţenii
săi”, statul modern ar trebui să stea pe cât posibil deoparte
şi să-şi lase cetăţenii în pace. Ca un partener agresat care
imploră să i se lase loc să respire, Mill cerea statului să lase
cetăţenii de capul lor:

94
 - ALAIN DE BOTTON -
Singura libertate demnă de acest nume este cea de a-ţi
urmări binele propriu, în felul tău propriu, atâta timp cât nu
încerci să-i lipseşti pe alţii de binele lor sau să-i împiedici să
şi-l dobândească, de a le stânjeni eforturile de a o obţine…
Unicul fel în care puterea se poate exercita în mod legitim,
asupra oricărui membru al unei societăţi civilizate, împotriva
voinţei sale, este acela de a împiedica vătămarea altora.
Propriul bine, fizic sau moral, nu constituie îndreptăţire
suficientă.2

19. Argumentele lui Mill sună atât de raţional, n-am putea

oare să le aplicăm în sfera personală? Aplicată unei relaţii
însă, viziunea lui pare, din păcate, să-şi piardă mult din
farmec. Evocă unele căsnicii cam scorţoase, din care iubirea
s-a evaporat de mult, în care partenerii dorm în paturi
separate, schimbând câte o vorbă atunci când se întâlnesc în
bucătărie înainte de a pleca la muncă, o relaţie în care ambii
parteneri au renunţat de mult la speranţa de a se înţelege
unul pe celălalt, mulţumindu-se în schimb cu o prietenie
călduţă bazată pe o neînţelegere controlată, pe o politeţe în
timp ce-şi mănâncă cina, iar la 3 dimineaţa amărăciune la
adresa eşecului emoţional ce-i înconjoară.

20. Am ajuns înapoi la alegerea între iubire şi liberalism, o

alegere pentru că liberalismul pare cu adevărat practic
numai într-o relaţie distantă sau atunci când s-a înstăpânit
indiferenţa. Sandalele vânzătorului nu m-au iritat pentru că
nu-mi păsa de vânzător, voiam să-mi iau ziarul şi laptele de
la el, nu mai mult. Nu-mi doream să-mi vărs amarul sau să-i
2
On Liberty, John Stuart Mill, Cambridge University Press, 1989 (Despre
libertate, traducere de Adrian-Paul Iliescu, Humanitas, 2001, p.24 et
passim. – N. ed. rom.).
95
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
plâng pe umăr, astfel că încălţările lui rămâneau indiferente.
Dar dacă m-aş fi îndrăgostit de domnul Paul, aş fi putut oare
să-i privesc sandalele cu aceeaşi cumpănire sau ar fi venit un
moment când (împins de dragoste) mi-aş fi dres vocea şi aş fi
sugerat o alternativă?

21. Dacă relaţia mea cu Chloe nu a atins niciodată

nivelurile Terorii, aceasta a fost poate din cauză că eram
capabili să temperăm alegerea între dragoste şi liberalism cu
un ingredient pe care puţine relaţii şi chiar şi mai puţini
politicieni erotici (Lenin, Pol Pot, Robespierre) îl deţinuseră,
un ingredient care (dacă ar fi existat în cantităţi suficiente) ar
fi putut să salveze de la intoleranţă atât statele cât şi
cuplurile; şi anume simţul umorului.

22. Pare semnificativ faptul că revoluţionarii şi amanţii

împărtăşesc tendinţa către o mare sinceritate. E greu să-ţi
imaginezi că faci glume cu Stalin sau cu Tânărul Werther –
amândoi par disperat de înflăcăraţi, deşi în feluri diferite. Iar
împreună cu incapacitatea de a râde vin şi incapacitatea de a
accepta relativitatea a tot ce e omenesc, contradicţiile
inerente într-o societate sau într-o relaţie, multitudinea şi
conflictul dorinţelor, nevoia de a accepta că partenerul tău
nu va învăţa niciodată cum să parcheze maşina, sau să spele
cada de baie, sau să-l guste pe Joni Mitchell – dar să-l
iubeşti în ciuda acestor lucruri.

23. Dacă Chloe şi cu mine reuşeam să transcendem unele

din diferenţele dintre noi este pentru că aveam voinţa de a
face glume despre impasurile pe care le găseam în caracterul
celuilalt. Nu puteam să nu detest pantofii lui Chloe, ea
continua să-i placă, eu o iubeam pe ea, dar (după ce am
96
 - ALAIN DE BOTTON -
înlocuit geamul) măcar am reuşit să transformăm incidentul
într-o glumă. Ameninţându-ne unul pe altul cu
„defenestrarea” de câte ori discuţiile se înfierbântau, eram de
fiecare dată în stare să obţinem un hohot de râs unul de la
celălalt şi astfel neutralizam o frustrare. Tehnica mea de a
şofa nu putea fi îmbunătăţită, dar mi-a adus numele de
„Alain Prost”; pretenţiile de martiraj ale lui Chloe mă
enervau, dar nu atât de tare când o numeam „Ioana d’Arc”.
Umorul însemna că nu mai era nevoie de o confruntare
directă, puteam luneca uşor peste ceea ce ne irita,
exprimând o critică fără a fi nevoie să o spunem („Prin gluma
asta te informez că urăsc cutare lucru fără să fie nevoie să ţi-
o spun – iar prin râsul tău accepţi critica”).

24. Când doi oameni nu mai reuşesc să transforme

diferenţele dintre ei în glume, e un semn că au încetat să se
iubească (sau cel puţin au încetat să dorească să facă efortul
care constituie 90% din iubire). Umorul căptuşeşte zidurile
iritării dintre idealuri şi realitate: în spatele fiecărei glume
era un avertisment despre o diferenţă, chiar despre o
dezamăgire, dar era o diferenţă dezamorsată – şi ca atare se
putea trece peste ea fără să fie nevoie de un pogrom.

97
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al IX-lea
Frumuseţe

1. Frumuseţea dă naştere iubirii sau iubirea dă naştere

frumuseţii? O iubeam pe Chloe pentru că era frumoasă sau
era frumoasă pentru că o iubeam? Înconjuraţi fiind de un
număr infinit de oameni, ne putem întreba (privindu-ne
iubita vorbind la telefon sau stând în cada de baie în faţa
noastră) de ce dorinţa ni s-a fixat pe această figură anume,
pe această gură, pe acest nas sau această ureche, de ce
înclinarea gâtului sau gropiţa din obraz au ajuns să se
potrivească atât de precis criteriilor noastre de perfecţiune?
Fiecare din iubiţii noştri oferă soluţii diferite problemei
frumuseţii şi totuşi reuşesc să redefinească estetica noastră
amoroasă într-un mod la fel de original şi de idiosincratic ca
şi trăsăturile feţelor lor.

2. Marsilio Ficino (1433-1499) definea dragostea ca pe

„dorinţa de frumuseţe” – în ce fel împlinea Chloe această
dorinţă? Dacă era s-o ascult pe Chloe, în niciun fel. Niciun
fel de asigurări n-o puteau convinge că este altfel decât
monstruos de urâtă. Insista să spună că are nasul prea mic,
gura prea mare, bărbia neinteresantă, urechile prea rotunde,
ochii nu suficient de verzi, părul nu suficient de ondulat,
sânii prea mici, picioarele prea mari, palmele prea late şi
încheieturile prea mici. Se uita cu alean la feţele din paginile
revistelor Elle şi Vogue şi declara că ideea unui Dumnezeu
drept era – în lumina aspectului ei fizic – pur şi simplu o
incoerenţă.

98
 - ALAIN DE BOTTON -
3. Chloe credea că frumuseţea poate fi măsurată conform
unui standard obiectiv, unul pe care pur şi simplu nu-l
atinsese. Fără să ştie, Chloe era absolut devotată conceptului
platonic de frumuseţe, o estetică pe care o împărtăşea cu
editorii revistelor internaţionale de modă şi care-i alimenta
sentimentul zilnic de silă faţă de ea însăşi în faţa oglinzii.
După părerea lui Platon şi a editorului-şef de la Vogue, există
o Formă ideală de frumuseţe, constituită din echilibrul
părţilor, căreia trupurile pământene îi seamănă mai mult sau
mai puţin. Tot ce considerăm frumos, spune Platon, se
înfruptă din Forma esenţială a frumuseţii şi ca atare are
caracteristici universale. Ia o femeie frumoasă şi vei vedea că
frumuseţea ei are o bază materială, un echilibru inerent, cu
nimic mai puţin precis decât cel al unui templu clasic.
Coperta unei reviste de modă este, ar fi spus Platon, una
dintre cele mai bune aproximări umane ale idealului de
frumuseţe (iar Chloe o venera tocmai din această cauză. Îmi
amintesc imaginea ei, stând pe pat şi uscându-şi părul,
frunzărind paginile, strâmbându-şi faţa pentru a caricaturiza
poza plină de naturaleţe a fotomodelelor). Chloe era ruşinată
că nasul ei nu se potrivea dimensiunilor buzelor. Nasul îl
avea mic şi buzele mari, ceea ce însemna că trebuia să existe
o lipsă de armonie platonică în centrul feţei ei. Platon
spusese că numai atunci când elementele se potrivesc există
un echilibru corect, care dă unui obiect liniştea dinamică şi
întregimea de sine, şi tocmai asta trebuie să-i fi lipsit ei.
Dacă Platon spusese că numai „măsura (metron) şi proporţia
(symmetron) constituie invariabil frumuseţea şi excelenţa”,
atunci lui Chloe trebuie să-i fi lipsit atât frumuseţea, cât şi
excelenţa.

99
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
4. Oricare ar fi fost discordanţele feţei ei, Chloe îşi
considera restul corpului încă şi mai lipsit de echilibru, deşi
eu eram încântat să privesc săpunul curgându-i pe stomac şi
pe picioare când făceam duş împreună, de câte ori se uita în
oglindă Chloe declara în mod invariabil că ceva era „într-un
peş” – deşi nu am reuşit niciodată să descopăr ce anume era.
Leon Battista Alberti (1409-1472) ar fi ştiut poate mai bine,
pentru că susţinea că un trup frumos are anumite proporţii
fixe, pe care sculptorii ar trebui să le cunoască şi care puteau
fi descoperite împărţind corpul în şase sute de unităţi, iar
distanţa dintre ele o stabilise cu precizie. În cartea sa Despre
sculptură, Alberti definea frumuseţea ca „Armonia dintre
Părţi, oricărui Subiect i-ar aparţine, unite între ele în
asemenea proporţii şi legături, încât nimic să nu poată fi
adăugat, micşorat sau schimbat decât în rău”. După părerea
lui Chloe însă, aproape orice parte a trupului ei ar fi putut fi
adăugată, micşorată sau schimbată, fără ca prin aceasta să
se strice ceva ce natura nu stricase deja.

5. Dar evident că Platon şi Leon Battista Alberti (oricât de

corecte ar fi fost calculele lor) trebuie să fi omis să includă
ceva în teoria lor estetică, pentru că eu o găseam pe Chloe
devastator de frumoasă. Ezit să descriu ce anume găseam
atât de atrăgător. Îmi plăceau ochii ei verzi, părul întunecat,
buzele pline? Ezit să răspund, din cauza dificultăţii de a
explica în cuvinte de ce o anume persoană e atrăgătoare şi
alta nu. Aş putea vorbi de pistruii de pe nasul ei şi despre
înclinarea gâtului, dar asta ar convinge oare pe cineva care
nu o găseşte atrăgătoare? În definitiv frumuseţea nu e ceva
de care să poţi convinge pe cineva. Nu e ca o formulă
matematică, prin care să poţi aduce pe cineva la o concluzie
incontestabilă. Dezbaterile despre cât de atrăgători sunt
100
 - ALAIN DE BOTTON -
bărbaţii şi femeile sunt ca şi cele dintre istoricii de artă,
încercând să justifice de ce un tablou e superior altuia. Un
Van Gogh sau un Gauguin? Singura modalitate de a
argumenta în favoarea unuia sau altuia ar fi încercarea de a
redescrie lucrarea în cuvinte („inteligenţa lirică a cerurilor
din Mările Sudului pictate de Gauguin…” pe lângă
„profunzimea wagneriană a albastrului lui Van Gogh…”) sau
o elucidare a tehnicii şi materialelor („senzaţia expresionistă
a lucrărilor târzii ale lui Van Gogh…”, „liniaritatea stil
Cezanne a lui Gauguin…”). Dar ar putea toate acestea să
explice în fapt de ce un tablou e bun, ne atinge, ne trage de
guler cu frumuseţea lui? Iar dacă pictorii, în mod tradiţional,
au dispreţuit istoricii de artă care le-au urmat, este probabil
nu atât de mult dintr-un snobism pe dos cât din sentimentul
că limbajul picturii (ca şi limbajul frumuseţii) nu poate fi
redus la limbajul cuvintelor.

6. Deci nu frumuseţea aş putea spera s-o descriu, ci

numai reacţia mea subiectivă la felul în care arăta Chloe. Nu
pot pretinde să aştern o teorie estetică cu validitate
universală, aş putea doar să arăt unde s-a întâmplat să se
stabilească dorinţa mea, lăsând loc posibilităţii ca alţii să nu
localizeze aceeaşi perfecţiune în acelaşi trup. Făcând acest
lucru, eram obligat să resping ideea platonică a unui criteriu
obiectiv al frumuseţii, alăturându-mă în schimb punctului de
vedere al lui Kant (exprimat în Critica raţiunii pure), cum că
judecăţile estetice sunt cele „al căror fundament nu poate fi
decât subiectiv”.

7. Viziunea kantiană a esteticii susţine că în ultimă

instanţă proporţiile unui corp nu sunt atât de importante ca
modul subiectiv în care este privit corpul. Cum altfel am
101
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
putea explica de ce acelaşi corp poate fi considerat frumos de
către o persoană şi urât de alta? Fenomenul frumuseţii care
se află în ochiul privitorului poate fi comparat cu faimoasa
iluzie Müller-Lyer, în care două linii de lungimi identice par a
fi de dimensiuni diferite din cauza săgeţilor diferite de la
capetele lor. Dacă lungimea poate fi asemănată cu
frumuseţea, felul în care o priveam pe Chloe funcţiona ca
săgeţile de la capetele liniilor, era ceea ce făcea ca faţa ei să
fie diferită, mai frumoasă (mai lungă) decât una care, în mod
obiectiv, ar fi fost cam la fel. Dragostea mea era ca săgeţile
aşezate la capetele unor linii identice, dar care creau
impresia, oricât de fictivă, a diferenţei.

Iluzia Müller-Lyer
8. Stendhal a dat frumuseţii faimoasa definiţie
„promisiunea fericirii”, o definiţie departe de rigiditatea ideii
platonice a armoniei dintre părţi. Poate că Chloe nu era
dotată cu perfecţiune clasică, dar era oricum frumoasă. Mă
făcea fericit pentru că era frumoasă sau era frumoasă pentru
că mă făcea fericit? Era un cerc care se autoconfirma: o
găseam pe Chloe frumoasă când mă făcea fericit şi mă făcea
fericit pentru că era frumoasă.

9. Dar caracteristica distinctivă a atracţiei mele era faptul

că se baza nu atât pe ţintele evidente ale dorinţei, cât pe
exact acele trăsături care ar fi fost considerate imperfecte de
către cineva care o privea pe Chloe din perspectivă
platoniciană. Simţeam un fel de mândrie localizându-mi
102
 - ALAIN DE BOTTON -
dorinţa asupra trăsăturilor mai puţin reuşite ale feţei ei, în
exact acele locuri în care altcineva nu s-ar fi uitat. De
exemplu, nu priveam strungăreaţă dintre dinţii ei din faţă ca
pe o deviaţie neplăcută de la un aranjament ideal, ci ca pe o
redefinire originală şi demnă de afecţiune a perfecţiunii
dentare. Nu eram pur şi simplu indiferent la strungăreaţa ei
– o adoram.

10. Iubeam taina, dificultatea dorinţei mele, faptul că

nimeni n-ar fi ghicit ce însemnau dinţii lui Chloe pentru
mine. În ochii unui platonician n-ar fi fost considerată
frumoasă, într-o anume lumină ar fi putut fi considerată
chiar urâtă, dar frumuseţea ei avea ceva ce o faţă platonic-
perfectă nu avea. Frumuseţea putea fi găsită în zona de
oscilaţie dintre urâţenie şi perfecţiunea clasică. Un chip ce
porneşte o mie de corăbii nu e întotdeauna arhitectural
frumos: poate fi la fel de instabil ca un obiect ce se roteşte
între două culori, dând naştere unei a treia nuanţe atâta
timp cât se află în mişcare. Perfecţiunea exercită o anume
tiranie, aproape o epuizare, ceva care neagă privitorului un
rol în propria creaţie şi care se impune cu tot dogmatismul
unei afirmaţii lipsite de ambiguitate. Adevărata frumuseţe nu
poate fi măsurată pentru că fluctuează, există numai câteva
unghiuri din care poate fi văzută şi nici atunci în orice
lumină şi în orice moment. Flirtează periculos cu urâţenia,
îşi asumă riscuri, nu se aliniază confortabil cu regulile
103
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
matematice ale proporţiei şi este atrăgătoare tocmai prin
acele aspecte care se pretează la urâţenie. Frumuseţea poate
fi nevoită să-şi asume un risc calculat cu urâţenia.

11. Proust a spus cândva că femeile frumoase ar trebui

lăsate bărbaţilor fără imaginaţie şi probabil că strungăreaţa
lui Chloe mi se părea atât de seducătoare tocmai din cauza
atracţiei pe care o exercita asupra imaginaţiei mele.
Imaginaţiei îi plăcea să se joace în spaţiul ei mic, să o
închidă, să o redeschidă, să-i ceară limbii mele să o pipăie.
Strungăreaţa îmi permitea să joc un rol în aranjamentul
dinţilor lui Chloe, frumuseţea ei era suficient de fragmentată
ca să suporte anumite rearanjări creative. Fiindcă faţa ei
conţinea atât dovada frumuseţii cât şi a urâţeniei, imaginaţia
mea primea rolul de a păstra precara urmă de frumuseţe. În
ambiguitatea ei, faţa lui Chloe putea fi comparată cu raţa-
iepure a lui Wittgenstein, în care o răţuşcă şi un iepure par a
fi conţinuţi de aceeaşi imagine, tot aşa cum trăsăturile lui
Chloe păreau să conţină două feţe.

Raţa-iepure a lui Wittgenstein

104
 - ALAIN DE BOTTON -

12. În exemplul lui Wittgenstein, totul depinde de

atitudinea privitorului: dacă imaginaţia caută o răţuşcă, o va
găsi, dacă iepurele e cel pe care-l caută, va apărea şi acesta.
Există dovezi ale ambelor animale, deci ceea ce contează e
predispoziţia, forma mentală a privitorului. Desigur, ceea ce-
mi oferea imaginea frumoasă a lui Chloe (mai curând decât
cea a raţei) era iubirea. Simţeam că această iubire trebuie să
fi fost foarte sinceră, pentru că nu se fixase asupra unei feţe
evident şi incontestabil proporţionată. Editorul lui Vogue ar fi
avut mari dificultăţi să includă fotografii ale lui Chloe în
revistă, dar în mod ironic acest lucru nu făcea decât să-mi
întărească dorinţa, fiindcă părea o confirmare a unicităţii pe
care reuşisem s-o găsesc în ea. Cât de original e să consideri
„frumoasă” o persoană cu proporţii clasice? Evident, e nevoie
de mult mai mult efort, de mult mai multă imaginaţie
proustiană ca să găseşti frumuseţea într-o strungăreaţă.
Considerând-o pe Chloe frumoasă nu mă stabilisem asupra
evidenţei; puteam găsi în trăsăturile ei lucruri pe care ceilalţi
nu le puteau vedea: îi animasem figura cu sufletul ei.

13. Pericolul unui gen de frumuseţe care nu arată ca o

statuie grecească este că instabilitatea ei pune mult accent
pe privitor. O dată ce imaginaţia decide să se retragă din
strungăreaţă, nu e oare timpul pentru intervenţia unui
ortodont priceput? Odată ce am localizat frumuseţea în ochii
privitorului, ce se întâmplă dacă acesta priveşte în altă
parte? Dar poate că toate acestea erau parte din farmecul lui
Chloe. O teorie subiectivă despre frumuseţe face ca
observatorul să fie minunat de indispensabil.

105
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al X-lea
Exprimarea iubirii

1. Pe la mijlocul lui mai, Chloe şi-a aniversat cea de-a

douăzeci şi patra zi de naştere. Bătuse multe apropouri pe
tema unui pulover roşu din vitrina unui magazin din
Picadilly, aşa încât cu o seară înainte, pe drumul de
întoarcere de la birou, m-am oprit şi i l-am cumpărat,
împachetat în hârtie albastră şi cu o fundă roz. Dar
pregătind felicitarea care să însoţească pachetul, mi-am dat
brusc seama, cu stiloul deasupra hârtiei, că nu-i spusesem
niciodată lui Chloe că o iubesc.

2. O declaraţie n-ar fi fost probabil neaşteptată (mai ales

însoţită de un pulover roşu), dar faptul că nu fusese
niciodată făcută era semnificativ. Puloverele pot fi un semn
de dragoste între un bărbat şi o femeie, dar încă mai trebuie
să le traducem într-un limbaj care transcende tricotajul. Era
ca şi când nucleul relaţiei noastre, configurat în jurul
cuvântului dragoste, era cumva de nemenţionat, fiind fie
nedemn de a fi menţionat, fie prea semnificativ pentru a fi
avut timp să-l formulăm.

3. Era mai uşor de înţeles de ce Chloe nu spusese nimic.

Era suspicioasă faţă de vorbe. „Vorbind despre probleme, le
facem să existe”, spusese ea odată, şi aşa cum problemele
pot fi create prin limbaj şi dragostea poate fi distrusă de el.
Mi-am amintit o poveste pe care mi-o spusese. La vârsta de
12 ani, părinţii o trimiseseră într-o tabără organizată de un
grup de tineri. Acolo se îndrăgostise nebuneşte de un băiat
de vârsta ei, şi după multe îmbujorări şi ezitări sfârşiseră
106
 - ALAIN DE BOTTON -
prin a face o plimbare în jurul lacului. Pe un mal umbros,
băiatul o rugase să se aşeze şi după o clipă îi luase mâna
într-a lui. Era prima oară când un băiat o ţinea de mână. Se
simţise atât de transportată, încât îi spusese (cu toată
sinceritatea unui copil de 12 ani) că e „cel mai bun lucru
care i s-a întâmplat vreodată”. Dar n-ar fi trebuit să
vorbească. A doua zi, descoperise că vorbele ei se
răspândiseră în toată tabăra, declaraţia ei prostesc de
sinceră transformată într-o batjocură a vulnerabilităţii ei.
Suferise din cauza limbajului o trădare, felul în care
cuvintele intime pot fi convertite în monedă comună, şi de
aceea ajunsese să aibă în schimb încredere în trup, în
mişcare mai curând decât în frază.

4. Cu obişnuita ei rezistenţă la tot ce era colorat în roz,

Chloe ar fi dat la o parte declaraţia cu o glumă, nu pentru că
n-ar fi vrut s-o audă, ci pentru că orice verbalizare ar fi părut
periculos de aproape atât de clişeu cât şi de goliciunea
completă. Nu că ar fi fost lipsită de sentimentalism, era pur
şi simplu prea discretă cu emoţiile ei pentru a le exprima în
limbajul social uzat al romantismului (dragostea mediată).
Deşi sentimentele ei erau îndreptate către mine, într-un fel
curios, nu trebuia să le cunosc.

5. Totuşi stiloul meu ezita deasupra felicitării de ziua ei

(desenul unei girafe suflând în lumânări) şi simţeam că,
oricare ar fi fost rezistenţa ei, ocazia zilei de naştere (plină de
absurdul respect acordat naşterii unei persoane) cerea
confirmarea lingvistică a legăturii dintre noi. Am încercat să-
mi imaginez cum va reacţiona când aveam să-i întind
pachetul, nu la puloverul roşu, ci la pachetul de vorbe de
dragoste. Am încercat să mi-o imaginez singură, în metrou pe
107
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
drum spre serviciu, sau în cadă, sau pe stradă, deschizându-
l, străduindu-se să-şi dea seama ce voise să spună bărbatul
care o iubea, dăruindu-i asemenea obiecte ciudate.

6. Dificultatea unei declaraţii e mai mare decât dificultatea

comunicării obişnuite. Dacă i-aş fi spus lui Chloe că am o
durere de stomac, sau o maşină roşie, sau o grădină de
narcise, aş fi putut fi sigur că înţelege. Evident, imaginea
mea despre o grădină plină de narcise ar fi fost uşor diferită
de a ei, dar ar fi existat o corespondenţă rezonabilă între cele
două imagini. Cuvintele, traversând separarea dintre noi, ar
fi operat ca mesageri demni de încredere, scrisoarea şi-ar fi
atins destinaţia. Dar felicitarea pe care încercam s-o scriu
acum nu beneficia de o astfel de garanţie. Cuvintele erau cele
mai ambigue din limbaj, pentru că lucrul la care se refereau
era extrem de lipsit de un înţeles stabil. Desigur, unii călători
se întorseseră de pe tărâmul inimii şi încercaseră să
povestească ce au văzut, dar cuvântul nu avea o latitudine
stabilă, îi lipsea definiţia geografică, era un fluture rar,
niciodată identificat în mod concludent.

7. Gândul era unul izolat: despre eroarea pe care o poţi

găsi dintr-un singur cuvânt – un argument desemnat nu
pedanţilor, ci de o importanţă disperată pentru amanţii sătui
să vorbească prin translator. Amândoi puteam spune că
suntem îndrăgostiţi şi totuşi această dragoste ar putea
însemna pentru fiecare dintre noi ceva cu totul diferit.
Transmiterea vorbelor de dragoste era ca trimiterea unui
mesaj codificat printr-un transmiţător defect: niciodată nu
puteai şti cum avea să fie primit (şi cu toate acestea trebuia
trimis, ca şi floarea care emite nenumăraţi spori, din care
numai o mică parte se vor reproduce, un efort de
108
 - ALAIN DE BOTTON -
telecomunicaţie aleatoriu şi optimist – încrederea în serviciile
poştale).

8. Limbajul era tot ce aveam pentru a acoperi breşa. Avea

ea să înţeleagă semnificaţia cu care încercam să umplu
ciurul? Cât din dragostea mea avea să mai rămână până
când avea să ajungă la ea? Am fi putut avea un dialog într-un
limbaj care să pară comun, numai pentru a descoperi că
vorbele au rădăcini în surse diferite. Deseori citeam aceleaşi
cărţi seara, în acelaşi pat, şi apoi ne dădeam seama că
pentru fiecare din noi fusese altă carte. Nu se putea întâmpla
acelaşi lucru şi cu un singur rând de vorbe de dragoste?

Inima mea >>> – d – r – a – g – o – s – t – e --> Inima ei

LIMBAJ

9. Dar nici măcar cuvintele nu erau cu totul în puterea

mea. Fuseseră în mâinile atâtor altora înainte – mă
născusem în limbaj (deşi nu aceasta era data mea de
naştere), nu inventasem eu boala – şi o dată cu acest
sentiment de „mâna a doua” apăreau atât problemele cât şi
avantajele. Avantaje pentru că exista o zonă comună care de-
a lungul secolelor fusese îngrădită ca aparţinând iubirii. Deşi
nu eram întotdeauna de acord în privinţa a ceea ce simţeam
unul pentru altul, Chloe şi cu mine eram elevi destul de buni
pentru a şti că iubirea nu e ură şi pentru a recunoaşte
regiunea în care se învârteau starurile de la Hollywood
atunci când beau martini şi îi pomeneau numele.

10. Percepţiile noastre despre dragoste erau murate în

butoiul social al romantismului. Când visam cu ochii
deschişi la Chloe, aceste vise se amestecau în mod necesar
109
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
cu imagini pufoase şi caramel ale o mie şi una de îmbrăţişări
cinematografice. Nu eram numai îndrăgostit de Chloe,
participam în acelaşi timp la un ritual social. Când ascultam
în maşină versurile celui mai recent succes pop, nu se
amesteca iubirea mea în mod firesc cu vocea cântăreţului, nu
pe Chloe o regăseam în versurile elocvente ale altuia?

N-ar fi frumos
Să te ţin în braţe
Şi să te iubesc, iubito?
Să te ţin în braţe
Da, şi să te iubesc, iubito?

11. Dragostea nu e autoexplicativă, este întotdeauna

interpretată de cultura în care ne-am născut. Cum aş fi ştiut
că ceea ce simt pentru Chloe e dragoste, dacă n-ar fi fost
ceilalţi care să-mi şoptească răspunsul? Faptul că mă
identificam cu cântăreţul de la radio nu implica o înţelegere
spontană a fenomenului. Dacă credeam că sunt îndrăgostit,
nu era oare aceasta rezultatul vieţii într-o anume epocă
culturală care căuta şi venera o inimă salivândă ori de câte
ori putea? Nu cumva societatea era factorul motivant, şi nu
vreun îndemn interior al meu? În culturi şi epoci precedente,
n-aş fi fost oare învăţat să ignor sentimentele pe care le
aveam pentru Chloe (în acelaşi fel în care eram acum învăţat
să ignor impulsul de a purta ciorapi de mătase sau de a
răspunde la insulte cu o provocare la duel)?

12. Unii oameni nu s-ar fi îndrăgostit niciodată dacă n-ar fi

auzit de dragoste este aforismul lui La Rochefoucault, şi nu-i
dă oare istoria dreptate? Trebuia s-o duc pe Chloe la un
restaurant chinezesc în Camden, dar declaraţiile de dragoste
110
 - ALAIN DE BOTTON -
ar fi părut mai potrivite altundeva, dată fiind puţina
consideraţie acordată iubirii în cultura chineză. După
părerea expertului în antropologie psihologică L.K. Hsu,
culturile occidentale sunt „individualiste” şi acordă mare
importanţă emoţiilor, în vreme ce prin contrast, cultura,
chineză e „situaţională”, şi se concentrează asupra
grupurilor, mai degrabă decât asupra cuplurilor şi iubirii lor
(deşi şeful de sală de la Lao Tzu a fost foarte încântat să-mi
accepte rezervarea). Dragostea nu e niciodată un dat, este
construită şi definită de diferitele societăţi. În cel puţin o
societate, Manu din Noua Guinee, nici măcar nu există un
cuvânt pentru dragoste. În alte culturi, dragostea există, dar
i se atribuie forme particulare. Poezia de dragoste egipteană
antică nu era interesată de ruşine, vinovăţie sau
ambivalenţă. Grecii nu aveau nicio problemă cu
homosexualitatea, creştinismul proscria trupul şi atribuia
valenţe erotice sufletului, trubadurii puneau semnul egal
între îndrăgostit şi dragostea neîmpărtăşită, romanticii
făceau o religie din iubire, iar S.M. Greenfield, având o
căsnicie fericită, scrie într-un articol din Sociological
Quarterly (6,361-377), că în zilele noastre dragostea este
ţinută în viaţă de către capitalismul modern numai pentru a:

…motiva indivizii – atunci când nu există alte căi de a-i

motiva – să ocupe poziţiile soţ-tată şi soţie-mamă şi să
formeze nuclee familiale care sunt esenţiale nu numai
pentru reproducere şi socializare, ci şi pentru a menţine
aranjamentele existente pentru distribuţia şi consumul
bunurilor şi serviciilor şi, în general, pentru a menţine în
funcţiune sistemul social şi a-l păstra ca o preocupare
continuă.

111
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
13. Antropologia şi istoria sunt pline de divergenţe (şi ca
atare de orori pentru cei dintr-un alt timp) când vine vorba
de sexualitate. În Anglia victoriană, o femeie care se
masturba putea fi considerată nebună şi închisă într-un azil
pentru aceasta. În Noua Guinee exista credinţa că bărbăţia e
întrupată în spermă şi se practica un ritual în care tinerii o
mâncau. În satul Iwi din Noua Guinee, la un moment dat
exista chiar obiceiul să se mănânce penisurile celor ucişi,
pentru a le absorbi puterea. Fetele din Mangai îşi lungeau
clitorisurile, în vreme ce în societatea Maasai, unei fete
ajunse la pubertate i se extirpau clitorisul şi labia minora,
ceea ce se presupunea a îndepărta „mizeria copilăriei”. În
rândul indienilor americani se practica transsexualismul, în
unele triburi bărbaţii capturaţi în război erau duşi în casa
învingătorului cu statutul de soţie.

14. Societatea, ca un bun magazin de papetărie, m-a

echipat cu un set de etichete pe care să le lipesc pe
palpitaţiile inimii. Suferinţa, ameţeala şi dorul pe care le
simţisem uneori gândindu-mă la Chloe societatea le clasifica
la litera „D”, dar în alte vremuri şi în alte locuri, ar fi putut
figura sub un alt index. N-ar fi putut fi luate simptomele
mele drept o viziune religioasă, o infecţie virală sau chiar un
cât se poate de nemetaforic atac coronarian? Când sfânta
Tereza de Avila (1515-1582), fondatoarea Ordinului
Carmelitelor Desculţe, vorbea despre ceva ce psiho-detectivii
de azi ar putea numi un orgasm sublimat, descria experienţa
iubirii de Dumnezeu prin vizita unui înger, un băiat care era

…foarte frumos, cu faţa atât de înflăcărată încât părea să

fie unul din îngerii supremi, care apar în flăcări… În mâinile
lui am văzut o lance aurie, şi în vârful ei de oţel mi s-a părut
112
 - ALAIN DE BOTTON -
că văd un punct de foc. Cu ea părea că-mi străpunge inima,
de mai multe ori, astfel încât îmi penetra măruntaiele…
Durerea era atât de cumplită, încât am gemut de mai multe
ori; şi atât de profundă era dulceaţa provocată de această
durere intensă, încât n-aş fi vrut să se termine niciodată, şi
nici sufletul n-ar putea fi fericit cu nimic mai puţin decât
Dumnezeu.

15. În cele din urmă, am hotărât că o felicitare cu o girafă

nu era locul cel mai potrivit pentru a vorbi de dragoste şi că o
să aştept până la cină. M-am dus la apartamentul lui Chloe
la ora opt, ca s-o iau şi să-i dau cadoul. A fost încântată că
pricepusem aluziile ei la vitrina din Picadilly, singurul regret
(exprimat cu tact câteva zile mai târziu) fiind că şi-l dorise pe
cel albastru, nu pe cel roşu (deşi chitanţele ne-au oferit o a
doua şansă).

16. Restaurantul nici că ar fi putut fi mai romantic. Toţi

cei din jurul nostru la Lao Tzu, cupluri foarte asemănătoare
cu noi (deşi sentimentul nostru subiectiv de unicitate nu ne
permitea să gândim aşa) se ţineau de mână, beau vin şi se
chinuiau cu beţişoarele.
— Doamne, mă simt mai bine, cred că muream de foame.
Am fost atât de deprimată toată ziua, a spus Chloe.
— De ce?
— Pentru că am chestia asta cu zilele de naştere,
întotdeauna ele îmi amintesc de moarte şi de veselie forţată.
Dar cred că asta de acum n-o să fie atât de rea până la
urmă. De fapt, e destul de bună, cu puţin ajutor de la
prietenul meu. S-a uitat la mine şi a zâmbit: Ştii unde eram
anul trecut pe vremea asta? m-a întrebat.
— Nu, unde?
113
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— Mă scotea în oraş la cină mătuşa mea cea oribilă. A fost
cumplit, trebuia să mă duc tot timpul la baie să plâng, mă
simţeam aşa de tristă că era ziua mea şi singura persoană
care mă invitase la cină era mătuşa mea bâlbâită care nu
mai prididea să-mi spună că nu înţelege cum o fată drăguţă
ca mine nu are un bărbat în viaţa ei. Aşa că probabil nu-i
rău că am dat de tine…

17. Era absolut adorabilă (gândi îndrăgostitul, la apogeul

judecăţii sale subiective). Dar cum aş fi putut să-i spun asta
într-un fel care să-i sugereze natura distinctivă a atracţiei
mele? Cuvinte ca dragoste sau devotament sau pasiune erau
demonetizate de greutatea poveştilor succesive de dragoste,
de straturile adăugate lor prin utilizarea de către alţii. În
clipa când îmi doream cel mai mult ca limbajul să fie
original, personal şi complet privat, mă izbeam de natura
irevocabil publică a limbajului inimii.

18. Restaurantul nu era de niciun ajutor, pentru că

decorul romantic făcea dragostea prea evidentă şi deci
nesinceră. Romantismul slăbea legătura dintre intenţia
auctorială şi limbaj, semnificatul ameninţa infidelitatea (mai
ales cu o Nocturnă de Chopin la difuzoare şi o lumânare între
noi pe masă). Părea să nu existe nicio cale de a transporta
dragostea în cuvântul D-R-A-G-O-S-T-E, fără a arunca în coş
în acelaşi timp şi cele mai banale asocieri. Trebuia să existe o
identificare cu D-R-A-G-O-S-T-E-A, dar oricât m-aş fi străduit
cuvântul era prea bogat într-o istorie străină: totul de la
trubaduri până la Casablanca profitase de pe urma acestor
litere.

114
 - ALAIN DE BOTTON -
19. Există şi opţiunea de a fi leneş emoţional, adică de a
cita. Aş fi putut întinde mâna după Dicţionarul dragostei
împărtăşite, cu pachetele lui de-a gata, potrivite pentru
diversele dispoziţii, lipicios de minciuni şi caramel. Dar ideea
avea ceva respingător, ca dormitul în aşternuturile murdare
ale altcuiva. Nu aveam oare datoria de a fi autorul propriului
meu dialog romantic? Nu trebuia să creez o declaraţie care să
se potrivească cu unicitatea lui Chloe?

20. E întotdeauna mai uşor să citezi din alţii decât să

vorbeşti în nume propriu, mai uşor să te foloseşti de
Shakespeare sau de Sinatra decât să-ţi rişti propriul laringe.
Născuţi în limbaj, adoptăm automat utilizarea pe care i-au
dat-o alţii, implicându-ne într-o istorie care nu e a noastră.
Pentru îndrăgostiţii care simt că reinventează lumea prin
dragostea lor, apare o inevitabilă confruntare cu istoria care
le precedă uniunea (fie ea în trecutul lor sau în trecutul
societăţii). Fiecare gest de dragoste al meu avea o zi de
naştere care o antedata pe Chloe – existau întotdeauna alte
zile de naştere, nu existau declaraţii virgine (chiar şi Chloe la
vârsta de 12 ani, lângă lac, era deja implicată, fie şi numai în
virtutea televiziunii). Ca şi a face dragoste, a vorbi despre ea
mă marca cu urmele tuturor celor cu care mă culcasem.

21. Prin urmare, particule din alţii există în orice, în ceea

ce mâncam şi în ceea ce gândeam, exista alteritate. Deşi îmi
doream să existe doar Chloe, exista o relaţie incestuoasă cu
cultura: un bărbat şi o femeie, amanţi, sărbătorind o zi de
naştere într-un restaurant chinezesc, într-o seară, în lumea
occidentală, undeva pe la sfârşitul secolului XX. Simţeam o
deconcertantă fricţiune cu mondenitatea izbitoarei mele
originalităţi – în faptul că o ţineam de mână pe Chloe, că
115
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
gândeam că o iubesc, înţelegeam acum ura ei pentru zilele de
naştere, inserţia noastră arbitrară pe banda rulantă a
culturii. Dorinţa mă împingea să părăsesc liniarul şi să caut
metafora. Ceea ce doream să spun nu avea să facă niciodată
călătoria în D-R-A-G-O-S-T-E. Trebuia să găsească alt mijloc
de transport, poate cu o barcă întrucâtva deformată, lungită
sau scurtată, sau invizibilă – nu reprezentând lucrul, pentru
a-i captura mai bine misterul, dragostea ca un Dumnezeu
evreu.

22. Apoi am văzut o farfurie cu bezele din partea casei,

aproape de cotul lui Chloe. Inexplicabil din punct de vedere
semantic, mi s-a părut brusc clar că ceea ce simţeam pentru
Chloe nu era atât dragoste, cât bezea. Ce anume făcea o
bezea să se acorde brusc atât de perfect cu sentimentele
mele faţă de ea n-o să ştiu niciodată, dar cuvântul părea să
captureze esenţa stării mele amoroase cu o acurateţe la care
cuvântul dragoste, uzat, pur şi simplu nu putea aspira. Şi
mai inexplicabil încă, atunci când am luat-o pe Chloe de
mână, făcându-le cu ochiul lui Romeo şi lui Bogart, şi am
anunţat-o că am ceva foarte important să-i spun, şi anume
că am un sentiment de bezea pentru ea, a părut să înţeleagă
perfect, răspunzând că e cel mai dulce lucru pe care i l-a
spus cineva vreodată.

23. Şi de atunci încolo, dragostea nu a mai fost, cel puţin

pentru mine şi Chloe, numai dragoste, ci un obiect dulce,
pufos, de câţiva milimetri diametru, care se topeşte delicios
în gură.

116
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XI-lea
Ce vezi la ea?

1. Vara a sosit cu prima săptămână din iunie,

transformând Londra într-un oraş mediteranean, scoţând
oamenii din case şi din birouri şi ducându-i în parcuri şi
pieţe. Căldura a coincis cu sosirea la muncă a unui nou
coleg, un arhitect american care fusese angajat ca să lucreze
cu noi timp de şase luni la un complex de birouri lângă
Waterloo.

2. — Mi-au spus că la Londra plouă în fiecare zi – şi uită-

te la vremea asta! a remarcat Will când stăteam într-o zi la
prânz, într-un restaurant din Covent Garden. Incredibil, şi eu
mi-am adus numai pulovere.
— Nu-ţi face griji, Will, se găsesc şi aici tricouri.
Îl cunoscusem pe William Knott cu cinci ani în urmă, când
fuseserăm colegi un semestru la Rhode Island School of
Design. Era un bărbat extrem de înalt, permanent bronzat,
cu un zâmbet cutezător şi cu faţa aspră a unui explorator. De
când îşi încheiase studiile la Berkeley avea o carieră de
succes pe Coasta de Vest, unde era considerat unul dintre cei
mai inovatori şi mai inteligenţi arhitecţi din generaţia lui.

3. — Şi spune-mi, te vezi cu cineva? m-a întrebat Will,

odată ajunşi la cafea. Nu mai eşti tot cu cum-o-cheamă,
aia…?
— Nu, nu, s-a terminat de mult. Acum am o relaţie
serioasă.
— Bravo, spune-mi despre ea.
— Păi trebuie să vii într-o seară la cină să o cunoşti.
117
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— Mi-ar face plăcere. Mai spune-mi.
— O cheamă Chloe, are 24 de ani, e designer de grafică. E
inteligentă, frumoasă, foarte amuzantă…
— Sună minunat.
— Dar tu?
— Nu prea am mare lucru de spus, mă întâlneam cu o fată
de la UCLA, da’ ştii cum e, ne cam călcam pe nervi, aşa că
am lăsat-o baltă. Nu eram gata să facem pasul cel mare, aşa
că… Dar mai spune-mi despre Chloe a ta, ce vezi la ea?

4. Ce vedeam la ea? Întrebarea mi-a revenit în minte în

seara aceea, exact în mijlocul supermarketului Safeway,
privind-o pe Chloe la casă, fascinat de felul în care punea
cumpărăturile în sacoşa de plastic. Farmecul pe care-l
detectam în aceste gesturi banale dezvăluia cât eram de
pregătit să accept aproape orice ca dovadă incontestabilă a
perfecţiunii ei. Ce vedeam la ea? Aproape totul.

5. Preţ de o clipă am visat cum m-aş putea transforma

într-o cutie de iaurt ca să fiu pus de ea, cu blândeţe şi
atenţie într-o plasă, între o cutie de ton şi o sticlă cu ulei de
măsline. Numai atmosfera nepotrivit de nesentimentală a
supermarketului („Săptămână ieftinirilor la ficat”) m-a făcut
să-mi dau seama cât de departe alunecasem în patologia
romantică.

6. Pe drumul înapoi către maşină am complimentat-o pe

Chloe pentru cât de adorabil făcuse cumpărăturile.
— Nu fii caraghios, a replicat. Deschide tu uşa, cheile mele
sunt în poşetă.

118
 - ALAIN DE BOTTON -
7. A descoperi farmec în locuri neobişnuite înseamnă a
refuza să te laşi vrăjit de ceea ce este evident. E destul de
uşor să găseşti farmec într-o pereche de ochi sau în conturul
unei guri frumoase. E cu mult mai greu să îl detectezi în
mişcările mâinii unei femei pe tejgheaua unui supermarket.
Manierismele lui Chloe erau semnele unei perfecţiuni mult
mai profunde pe care o putea găsi un îndrăgostit. Erau ca
vârfurile unui iceberg, o aluzie la ceea ce se afla dedesubt.
Nu era nevoie de un îndrăgostit ca să discearnă adevărata lor
valoare, o valoare care ar fi părut în mod firesc neînsemnată
cuiva mai puţin curios, mai puţin îndrăgostit?

8. Dar am rămas gânditor tot drumul înapoi acasă, la ora

de vârf. Dragostea mea începea să se îndoiască de ea însăşi.
Ce însemna dacă lucrurile pe care le consideram
fermecătoare la Chloe ea le considera întâmplătoare sau
nerelevante pentru adevărata ei personalitate? Vedeam la
Chloe lucruri care pur şi simplu nu existau în ea? M-am
uitat la înclinarea umerilor ei şi la felul în care o şuviţă de
păr i se prinsese în tetieră. S-a întors către mine şi a zâmbit,
şi pentru o clipă i-am văzut strungăreaţa. Cât din iubita mea
sensibilă se regăsea în tovarăşa mea de călătorie?

9. Dragostea îşi dezvăluie nebunia prin refuzul de a

accepta normalitatea inerentă a persoanei iubite. De aceea
îndrăgostiţii par plicticoşi celor din jur. Ce văd ei în persoana
iubită, mai mult decât pur şi simplu o altă fiinţă omenească?
Am încercat deseori să împărtăşesc prietenilor entuziasmul
meu pentru Chloe, prieteni cu care în trecut găsisem un
teren comun în privinţa filmelor, cărţilor şi politicii, dar care
acum m-au privit cu nedumerirea laică a ateilor confruntaţi
cu fervoarea mesianică. După ce le spusesem prietenilor
119
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
pentru a zecea oară poveştile cu Chloe la curăţătoria de
haine sau Chloe şi cu mine la cinema, sau cu Chloe şi cu
mine cumpărând de mâncare, aceste poveşti fără intrigă şi cu
şi mai puţină acţiune, doar cu personajul central stând în
mijlocul unei istorii aproape imobile, am fost obligat să
accept că dragostea este o căutare singuratică, ce poate fi, în
cel mai bun caz, înţeleasă de o singură altă persoană, cea
iubită.

10. O linie foarte subţire desparte dragostea de fantezie, de

o credinţă fără legătură cu realitatea, o obsesie esenţialmente
intimă, narcisistică. Evident, nu era nimic inerent adorabil în
felul în care Chloe împacheta cumpărăturile, dragostea este
numai ceva ce hotărâsem să atribui gestului ei, un gest care
ar fi putut fi interpretat foarte diferit de ceilalţi aflaţi la coadă
la Safeway. O persoană nu e niciodată bună sau rea per se,
ceea ce înseamnă că dragostea sau ura pentru ea trebuie să
se bazeze pe un element subiectiv şi poate iluzionist. Mi-am
amintit de felul în care întrebarea lui Will făcuse distincţia
între calităţile unei persoane şi cele atribuite ei de către cel
care o iubeşte. Pentru că Will nu mă întrebase cine era Chloe
(cum ar putea un îndrăgostit să fie atât de obiectiv?), ci ce
vedeam eu la ea – o percepţie mult mai subiectivă şi probabil
mai îndoielnică.

11. Puţin după moartea fratelui ei mai mare, Chloe (care

tocmai împlinise opt ani) a traversat o fază profund filosofică.
„Am început să pun totul sub semnul întrebării”, mi-a spus,
„a trebuit să înţeleg ce e moartea, şi asta e de ajuns ca să
transforme pe oricine într-un filosof”. Una din marile ei
obsesii, la care încă se mai făceau aluzii în familia ei, era
legată de idei familiare cititorilor lui Descartes şi Berkeley.
120
 - ALAIN DE BOTTON -
Chloe îşi punea mâna la ochi şi le spunea părinţilor că fratele
ei era încă viu, pentru că ea îl vedea în minte la fel cum îi
vedea pe ei în realitate. De ce îi spuneau că e mort, când ea îl
putea vedea în minte? Apoi, într-un atac şi mai vehement
asupra realităţii şi din cauza a ceea ce simţea faţă de ei,
Chloe le spunea părinţilor (cu rânjetul unui copil de şase ani
pus în faţa puterii propriilor impulsuri ostile) că-i putea
ucide închizând ochii şi refuzând să se mai gândească
vreodată la ei – un plan care fără îndoială provoca o reacţie
previzibil de nefilozofică din partea lor.

12. Dragostea şi moartea par să incite în mod firesc

întrebări despre dorinţe interioare şi realitate exterioară,
primele făcându-ne să credem în existenţa lor exterioară, iar
cea de-a doua în lipsa acesteia. Orice şi oricine ar fi fost
Chloe, nu puteam oare să închid ochii şi să cred că percepţia
mea e realitatea, că ceea ce vedeam în ea exista cu adevărat,
orice ar fi crezut ea însăşi sau mulţimea de la Safeway?

13. Dar şi solipsismul are limite. Viziunea mea despre

Chloe era cât de cât apropiată de realitate sau îmi pierdusem
cu totul judecata? Mie mi se părea cu siguranţă adorabilă,
dar era într-adevăr atât de adorabilă pe cât credeam? Era
vechea problemă carteziană a culorii: autobuzul părea roşu
unui privitor, dar era de fapt roşu în şi prin esenţa lui? Când
Will a cunoscut-o pe Chloe câteva săptămâni mai târziu, a
avut evident îndoieli, neexprimate, dar vizibile în purtare şi
în felul în care la birou mi-a spus că, pentru un californian,
englezoaicele erau desigur „foarte speciale”.

14. Ca să fiu sincer, şi Chloe îmi provoca uneori îndoieli.

Într-o noapte, îmi amintesc că stătea în camera de zi citind,
121
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
în timp ce ascultam un disc cu o cantată de Bach. Muzica
povestea despre focuri cereşti, binecuvântarea Domnului şi
tovarăşi dragi, în vreme ce faţa lui Chloe, obosită dar fericită,
scăldată într-o rază de lumină ce traversa camera întunecată,
părea a unui înger, un înger care se prefăcea (cu drumuri la
Safeway sau la poştă) că e un muritor obişnuit, dar a cărui
minte era de fapt plină de cele mai delicate, subtile şi divine
gânduri.

15. Pentru că numai trupul este deschis vederii,

îndrăgostitul îşi pune speranţa în fidelitatea sufletului faţă de
învelişul său, speranţa că trupul deţine un suflet pe potrivă,
că ceea ce epiderma reprezintă se dovedeşte a fi ceea ce este.
Nu o iubeam pe Chloe pentru trupul ei, îi iubeam trupul
pentru promisiunea a cine era ea. Era o promisiune
însufleţitoare.

16. Dar dacă faţa ei era un trompe-l’oeil, o mască, o

suprafaţă ce sugera un interior inexistent? Ca să mă întorc la
distincţia implicită a lui Will, dacă vedeam în ea lucruri care
nu existau? Ştiam că există feţe ce sugerează calităţi pe care
nu le au, că există copii ai căror ochi reflectă o înţelepciune
pe care sunt prea tineri ca să o fi acumulat. „Până la
patruzeci de ani, cu toţii ajungem să avem faţa pe care o
merităm”, scria George Orwell, dar oare e adevărat sau e
doar un mit la fel de liniştitor în domeniul fizionomie pe cât e
în sfera economică – credinţa că există o formă de justiţie
naturală? A recunoaşte mitul înseamnă a mă confrunta cu
îngrozitoarea loterie facială a naturii, renunţând la credinţa
într-o faţă dată de Dumnezeu (sau măcar dată de Ceva cu
semnificaţie).

122
 - ALAIN DE BOTTON -
17. Îndrăgostitul, stând lângă casa supermarketului sau în
camera de zi, o priveşte pe iubită şi începe să viseze, să-i
interpreteze figura, gesturile, găsind în ele ceva
nepământean, perfect, fermecat. El sau ea face ingredientele
unui vis din felul în care persoana adorată împachetează o
cutie de ton sau toarnă ceaiul. Şi totuşi nu-i obligă viaţa să
aibă somnul uşor, să fie întotdeauna supuşi unei treziri la o
realitate mult mai lumească?

18. — Nu poţi să opreşti iodlerul ăsta insuportabil? a spus

dintr-o dată îngerul.
— Ce iodler insuportabil?
— Muzica.
— E Bach.
— Ştiu, dar sună stupid, nu pot să mă concentrez la
Cosmo.

19. Chiar pe ea o iubesc, m-am gândit, privind-o din nou

cum citea pe sofa, sau iubesc o idee care se solidifică în jurul
gurii, ochilor şi feţei ei? Extinzând expresia la întregul ei
caracter, nu mă făceam oare vinovat de o eronată metonimie,
metonimul ca simbol, un atribut al unei entităţi extins la
toată entitatea? Coroana pentru monarhie, volanul pentru
maşină, Casa Albă pentru guvernul Statelor Unite, expresia
angelică a lui Chloe pentru Chloe…

20. În complexul oazei, călătorul însetat îşi imaginează că

vede apă, palmieri şi umbră nu pentru că ar avea dovezi, ci
pentru că are nevoie de toate acestea. Necesităţile disperate
creează o halucinaţie a soluţiei lor: setea halucinează apă,
nevoia de dragoste halucinează bărbatul sau femeia ideală.
Complexul oazei nu e niciodată o iluzie totală: călătorul din
123
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
deşert vede cu adevărat ceva la orizont. Numai că palmierii s-
au veştejit, puţul a secat şi locul e infestat cu lăcuste.

21. Nu eram şi eu victimă a unei iluzii similare, singur

într-o cameră cu o femeie ce avea faţa cuiva care compune
Divina Comedie, în vreme ce de fapt citea pagina de astrologie
din Cosmopolitan?

124
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XII-lea
Scepticism şi credinţă

1. Prin contrast cu istoria iubirii, istoria filosofiei

demonstrează o neîntreruptă preocupare faţă de discrepanţa
dintre aparenţă şi realitate. „Cred că văd un copac afară”,
spune filosoful, „dar nu e oare posibil să fie numai o iluzie
optică în spatele retinei mele?” „Cred că o văd pe nevastă-
mea”, mormăie filosoful, adăugând cu speranţă, „dar nu e
posibil să fie şi ea tot o iluzie optică?”

2. Filosofii tind să limiteze îndoiala epistemologică la

existenţa meselor, a scaunelor şi curţilor colegiilor de la
Cambridge şi la ocazional nedorita nevastă. Dar a extinde
aceste lucruri la ceea ce ne interesează, la dragoste spre
exemplu, înseamnă a lăsa loc înspăimântătoarei posibilităţi
ca persoana iubită să fie numai o fantezie interioară, fără
mare legătură cu orice realitate obiectivă.

3. Îndoiala e un lucru facil atunci când nu e o problemă de

supravieţuire: suntem exact atât de sceptici pe cât ne putem
permite să fim şi este cel mai uşor să fii sceptic în privinţa
lucrurilor care nu ne susţin în mod fundamental. Este uşor
să ne îndoim de existenţa unei mese, e iadul pe pământ să
ne îndoim de legitimitatea iubirii noastre.

4. La începutul gândirii filosofice occidentale, progresul de

la ignoranţă la cunoaştere este asemănat de Platon cu
călătoria minunată dintr-o peşteră întunecată către lumina
soarelui. Oamenii se nasc incapabili de a percepe realitatea,
ne spune Platon, ca şi locuitorii peşterilor, care iau umbrele
125
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
obiectelor drept obiectele însele. Numai cu mult efort pot fi
date la o parte iluziile şi poate fi făcută călătoria din lumea
fantomatică a peşterii către lumina puternică a soarelui,
unde în fine putem vedea lucrurile aşa cum sunt ele într-
adevăr. Ca toate alegoriile, şi povestea aceasta are o morală,
şi anume că voinţa de a găsi adevărul trebuie să fie nimic
mai puţin decât sensul vieţii noastre.

5. A mai fost nevoie de încă vreo 23 de secole pentru ca

teoria socratică despre beneficiile acestei căi de la iluzie la
cunoaştere să fie contestată, din punct de vedere moral şi nu
pur şi simplu epistemologic. Toată lumea, de la Aristotel la
Kant, l-a criticat pe Platon pentru felul în care ajungea la
adevăr, dar nimeni n-a pus în mod serios la îndoială valoarea
acestei întreprinderi. Dar în Dincolo de bine şi de rău (1886),
Friedrich Nietzsche a luat în fine taurul de coarne şi a
întrebat.

Ce anume din noi năzuieşte de fapt la „adevăr”?… Am

cugetat asupra valorii acestei voinţe. Presupunând că noi
vrem adevărul: de ce nu mai degrabă neadevărul? Sau
incertitudinea? Sau chiar neştiinţa? Falsitatea unei judecăţi
nu constituie încă, după părerea noastră o obiecţie împotriva
acesteia… Problema care se pune este aceea de a afla în ce
măsură poate această judecată să favorizeze, să întreţină
viaţa, să conserve şi chiar să amelioreze specia, iar noi
suntem predispuşi să afirmăm că judecăţile cele mai false
sunt pentru noi cele mai indispensabile… că renunţarea la
judecăţile false ar însemna renunţarea la viaţă, negarea
vieţii.3
3
Friedrich Nietszche, Dincolo de bine şi de rău, traducere de Francisc
Grünberg, Humanitas, 2011, p. 11 et passim. (N. ed. rom.)
126
 - ALAIN DE BOTTON -

6. Din punct de vedere religios, valoarea adevărului a

trebuit bineînţeles pusă la îndoială cu multe secole înainte.
Filosoful Pascal (1623-1662, jansenist cocoşat, Pensées)
vorbise despre alegerea în faţa căreia se află fiecare creştin
într-o lume inegal împărţită între groaza de un univers fără
de Dumnezeu şi fericita – dar infinit mai puţin probabila –
alternativă a existenţei lui Dumnezeu. Deşi şansele erau în
favoarea inexistenţei lui Dumnezeu, Pascal a argumentat că
se putea totuşi justifica credinţa noastră, pentru că bucuria
şansei mai mici era cu mult mai puternică decât erau ororile
şansei mai mari. Şi poate că la fel trebuie să fie şi cu
dragostea. Îndrăgostiţii nu pot rămâne multă vreme filosofi,
ei trebuie să cedeze impulsului religios, şi anume să creadă
şi să aibă încredere, prin opoziţie cu impulsul filosofic, acela
de a se îndoi şi de a cerceta. Ei trebuie să prefere riscul de a
greşi şi de a fi îndrăgostiţi celui de a se îndoi şi de a nu iubi.

7. Aceste gânduri îmi umblau prin minte într-o seară,

stând pe patul lui Chloe şi jucându-mă cu elefantul ei
Guppy. Îmi spusese că în copilărie Guppy jucase un rol uriaş
în viaţa ei. Era un personaj la fel de real ca şi membrii
familiei ei şi mult mai înţelegător. Avea propriile lui obiceiuri,
mâncăruri preferate, propriul lui fel de a vorbi şi de a dormi –
şi totuşi, dintr-o postură mult mai obiectivă, era evident că
Guppy era în întregime creaţia ei şi nu avea niciun fel de
existenţă în afara imaginaţiei ei. Dar dacă ar fi existat ceva
care să distrugă relaţia ei cu elefantul, ar fi fost s-o întreb
dacă creatura exista cu adevărat: Chestia, asta pufoasă
trăieşte cu adevărat independent de tine sau ai inventat-o pur
şi simplu? Şi mi-a dat prin minte că poate o discreţie similară
trebuia aplicată şi îndrăgostiţilor şi nimeni nu trebuie să
127
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
întrebe vreodată un îndrăgostit: Persoana asta chiar există
sau ţi-o imaginezi pur şi simplu?

8. Istoria medicală ne spune despre cazul unui bărbat care

trăia cu iluzia cu totul neobişnuită că este un ou ochi. Cum
şi când i-a intrat în cap o asemenea idee nu ştie nimeni, dar
refuza să se aşeze undeva, de frică să nu „se spargă” şi să-şi
„verse gălbenuşul”. Doctorii au încercat sedative şi
medicamente ca să-i liniştească temerile, dar nimic nu dădea
rezultate, în final, unul dintre ei a făcut efortul de a pătrunde
în mintea lui şi i-a sugerat să poarte cu el tot timpul o felie
de pâine, pe care s-o pună pe scaunul pe care voia să se
aşeze, ca să nu se verse. De atunci, omul n-a mai fost văzut
niciodată fără o felie de pâine la îndemână şi a fost capabil să
ducă o viaţă mai mult sau mai puţin normală.

9. Care e morala acestei poveşti? Nu face decât să arate că,

deşi cineva poate trăi cu o iluzie (dragostea, credinţa că e un
ou ochi), dacă găseşte partea ei complementară (un alt
îndrăgostit ca şi Chloe cu o iluzie similară, o felie de pâine),
totul poate fi bine. Iluziile nu sunt dăunătoare în sine, ele
rănesc doar atunci când eşti singurul care crede în ele, când
nu poţi crea un mediu în care să poată fi susţinute. Atâta
timp cât Chloe şi cu mine puteam susţine credinţa în infinit
de precarul balon de săpun care este dragostea, ce
importanţă avea dacă autobuzul era sau nu cu adevărat
roşu?

128
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XIII-lea
Intimitate

1. Privind un cub de zahăr dizolvându-se într-o ceaşcă de

ceai de muşeţel, Chloe, pe a cărei companie mă bizuiam ca
să dea sens vieţii mele, a remarcat: „Nu ne putem muta
împreună din cauza problemei mele: trebuie să trăiesc pe
cont propriu, altfel mă topesc. Nu e vorba numai de a închide
o uşă, e o chestie psihologică, uterină. Nu că nu te vreau, dar
mă tem să nu te vreau numai pe tine, mă tem să nu
descopăr că din mine n-a mai rămas nimic. Aşa că pune-o pe
seama bramburelii mele generale, dar mă tem că trebuie să
rămân doamna-cu-geamantanul.”

2. Văzusem geamantanul lui Chloe pentru prima oară la

aeroportul Heathrow, un cilindru roz-aprins, cu o curea
verde luminiscentă. Venise cu el la uşa mea prima oară când
avea să stea peste noapte, încă o dată scuzându-se pentru
culorile lui iritante, spunând că-l folosise ca să aducă o
periuţă de dinţi şi un rând de haine curate pentru a doua zi.
Crezusem că geanta de voiaj avea să fie temporară, ceva de
care se folosea până avea să se simtă destul de confortabil ca
să lase în apartamentul meu periuţa de dinţi şi hainele. Dar
n-a renunţat niciodată la geantă, în fiecare dimineaţă
împacheta ca şi când ar fi fost ultima dată când ne mai
vedeam, ca şi când a lăsa în urmă fie şi o pereche de cercei
implica un insuportabil risc de descompunere.

3. Deseori vorbea despre descompunere, despre dizolvarea

în mulţimile care o înghesuiau în metrou dimineaţa, sau
dizolvarea în propria imagine de la birou ori din familie – şi,
129
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
implicit, dizolvarea în fiinţa iubitului ei. Asta explica
importanţa genţii de voiaj, simbolul libertăţii şi
independenţei, dorinţa de a se delimita şi de a recupera
părţile din ea însăşi pe care le dispersase în ceilalţi.

4. Dar, oricât de eficientă ar fi fost în privinţa bagajelor, cu

timpul Chloe a început să lase lucruri în urma sa. Nu periuţe
de dinţi sau pantofi, ci bucăţi din ea însăşi. A început cu
limbajul, cu Chloe lăsându-mi felul ei de a spune nicicând în
loc de niciodată, sau de a accentua pe în din înainte, sau de a
spune ai grijă înainte de a închide telefonul. În schimb, a
căpătat de la mine uzanţa lui perfect şi dacă tu crezi. Apoi
obiceiurile au început să se scurgă de la unul la altul; eu am
preluat nevoia ei de întuneric total în cameră, ea a început să
împăturească ziarul ca mine, eu m-am apucat să mă învârt
în cercuri în jurul sofalei când mă gândeam la o problemă, ea
a prins gustul de a se întinde pe covor.

5. Difuzia gradată a adus cu ea un grad de intimitate, o

stare în care graniţele dintre noi au încetat să fie strict
patrulate, permiţând trecerea liberă a moleculelor browniene.
Trupul nu mai simţea ochii celuilalt. Chloe stătea în pat
citind şi băga un deget în nas ca să-l elibereze de un
obstacol, pe care apoi îl freca între degete până era tare şi
uscat şi-l înghiţea. Cunoaşterea trupului mergea dincolo de
sexual, ni se întâmpla să stăm în pat împreună, goi, într-o zi
fierbinte de vară, fără nicio referire la goliciunea noastră.
Puteam risca intervale de tăcere, nu mai eram vorbitori
paranoici, incapabili să lăsăm conversaţia să moară de teama
că liniştea e trădătoare („Ce gândeşte despre mine în tăcerea
asta?”). Am ajuns să fim siguri unul de celălalt în mintea
noastră, scoţând din uz seducţia perpetuă.
130
 - ALAIN DE BOTTON -

6. Odată cu intimitatea a venit şi o bogăţie de informaţie

despre aspectul nuvelistic al existenţei, prin opoziţie cu cel
filosofic: mirosul pielii lui Chloe după duş, sunetul vocii ei
când vorbea la telefon în camera de alături, bolboroseala
stomacului ei când îi era foame, expresia ei dinaintea unui
strănut, forma ochilor când se trezea din somn, felul în care
scutura o umbrelă udă, sunetul periei prin părul ei.

7. Conştienţi de caracteristicile celuilalt, am simţit nevoia

de a ne redenumi unul pe celălalt. Iubirea ne găseşte cu un
nume pe care nu l-a inventat ea, un nume dat de părinţi la
naştere şi formalizat de paşapoarte şi registrele de stare
civilă. Dată fiind unicitatea pe care o descoperă îndrăgostitul,
nu e firesc ca aceasta să-şi găsească expresia (oricât de
indirectă) într-un nume pe care nimeni altcineva nu-l mai
foloseşte? Pe când la birou Chloe era numită Chloe, cu mine
(din motive pe care niciunul din noi nu le-a înţeles vreodată)
a devenit pur şi simplu Tidge. În ceea ce mă priveşte, pentru
că o dată o amuzasem vorbind despre boala intelectualilor
germani, am devenit (în mod mai puţin misterios)
Weltschmerz. Importanţa acestor porecle nu se găsea în
numele la care ne stabiliserăm – am fi putut foarte bine să ne
spunem Pwitt şi Tic – ci în faptul că ne reetichetaserăm unul
pe celălalt. Tidge sugera o cunoaştere a lui Chloe pe care
funcţionarul de la bancă nu o avea (cunoaşterea pielii ei când
ieşea de la duş şi a sunetului periei prin părul ei), în timp ce
Chloe aparţinea stării ei civile, Tidge era dincolo de politic, pe
tărâmul mai fluid şi unic al dragostei. Era o victorie asupra
trecutului, un simbol al rebotezării şi renaşterii datorate
dragostei. Ţi-a fost dat un nume, spune îndrăgostitul, dar te
renumesc pentru a marca diferenţa dintre ceea ce eşti pentru
131
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
mine, şi ceea ce eşti pentru alţii. Te poţi numi X la birou (în
spaţiul politic), dar în patul meu vei fi întotdeauna „Morcovelul
meu”…

8. Joaca pe care o implicau poreclele s-a răspândit şi

asupra altor zone ale limbajului. În vreme ce dialogul
obişnuit se ocupa de comunicarea directă (şi ca atare cu
intenţii clare), limbajul intim scăpa legilor, scutit de nevoia
unei direcţii evidente şi constante. Putea aluneca în ilogic şi
zburdălnicie, în exprimarea fluxului conştiinţei, abandonând
logica socratică în favoarea carnavalescului – voce, şi nu
comunicare. Dragostea interpreta tentativa a ceea ce stătea
la graniţa dintre spus şi nespus, exprimabilul şi
inexprimabilul (dragostea ca voinţă de a extinde înţelegerea
asupra gândurilor pe jumătate formulate ale celuilalt). Era
diferenţa dintre o mâzgăleală şi un plan arhitectural: cel care
mâzgăleşte nu are nevoie să ştie încotro se îndreaptă
creionul, mâzgăleală i se supune ca un zmeu de hârtie; era
libertatea de a nu avea permanent în minte un scop. Treceam
de la maşini de spălat vase la Warhol la naţionalitate la
proiecţie la proiectoare la floricele de porumb la penisuri la
naşteri premature la infanticid la insecticid la supt la zbor la
sărut. Cenzura limbajului fusese ridicată, nu existau scăpări
freudiene, pentru că zăceam în pat, trăncănind de-a lungul
şi de-a latul conştiinţei. Se putea spune orice, era o cacofonie
polivalentă de idei. Calitatea de autor era abandonată
voluntar, schimbam între noi accentele şi le cedam pe cele
proprii în favoarea unora împrumutate de la politicieni sau
staruri pop, din nord sau din sud. Spre deosebire de
gramaticienii duri, începeam o propoziţie şi nu eram în stare
s-o terminăm, ne salva de insuficienţa verbală celălalt, care
prelua ştafeta şi lega pontonul de următorul stâlp.
132
 - ALAIN DE BOTTON -

9. Intimitatea nu a distrus distincţia dintre sine şi celălalt.

A mutat-o pur şi simplu în afara cuplului. „Celălalt” se găsea
acum dincolo de uşa apartamentului, confirmând
suspiciunile că dragostea nu e departe de o conspiraţie.
Judecăţile personale se transformaseră în jurii duble,
ameninţările din afară erau împărtăşite într-un pat comun.
Pe scurt, bârfeam. Nu era întotdeauna cu răutate, ci mai
degrabă rezultatul trist al unei incapacităţi de a ne păstra
etici în interacţia obişnuită, astfel creând nevoia de a scoate
la aerisit minciunile acumulate. Fiindcă nu pot vorbi cu tine
despre o trăsătură sau alta a caracterului tău (pentru că nu
ai înţelege sau te-ar răni prea tare), o să bârfesc/vorbesc
despre ea pe la spatele tău, cu cineva care va înţelege. Chloe
a devenit depozitara supremă a judecăţilor mele asupra
lumii. Ceea ce simţeam despre prieteni sau colegi, dar nu le
puteam spune, lucruri pe care încercasem să le neg şi faţă de
mine însumi, eram liber să i le împărtăşesc lui Chloe.
Dragostea se hrănea identificând antipatii comune,
Amândurora ne displace X se traducea prin Ne plăceam unul
pe altul. Amanţi, deci criminali, dovada loialităţii noastre
devenea măsura în care ne comunicam antipatiile faţă de
ceilalţi.

10. Se poate ca dragostea să fi fost conspirativă, dar era cel

puţin autentică. Ne retrăgeam unul în compania celuilalt ca
să râdem de reaua-credinţă pe care o cerea întâlnirea cu
oficialul. Ne întorceam de la cine ceremonioase imitând
accentul şi părerile celor de la care ne luaserăm politicos
rămas-bun doar cu câteva minute înainte. Întinşi în pat,
subminam suficienţa vieţii verticale, rejucând voleiul de
întrebări şi răspunsuri politicoase din ritualul cinei; îi
133
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
puneam lui Chloe aceleaşi întrebări pe care mai devreme la
masă i le pusese ziaristul bărbos, iar ea răspundea cu
aceeaşi politeţe cu care îi răspunsese şi lui, în tot acest timp
masturbându-mă pe mine pe sub cearşafuri, pe când eu îmi
frecam piciorul în sus şi în jos între picioarele ei. Apoi, brusc,
eram şocat să dau de mâna lui Chloe acolo unde era, şi o
întrebam pe un ton superior: „Doamnă, pot să vă întreb ce
faceţi cu onorabilul meu membru?” „Domnul meu”, replica
ea, „onorabilul comportament al membrului nu vă priveşte.”
Sau Chloe sărea din pat şi spunea: „Domnule, vă rog să
părăsiţi imediat patul meu, vă faceţi o idee greşită despre
mine, abia dacă ne cunoaştem.” În spaţiul creat de
intimitatea noastră, formalităţile vieţii verticale se regăseau
parodiate, ca o piesă clasică de care actorii râd în spatele
scenei, actorul care-l joacă pe Hamlet apucând-o în braţe pe
Gertrude după spectacol şi strigând „Trage-mi-o, mamă!”.

11. Dar momentele intime nu erau trăite şi pierdute, erau

convertite într-o poveste pe care Chloe şi cu mine ne-o
spuneam despre noi înşine, naraţiunea autoreferenţială a
iubirii noastre. Având rădăcinile în tradiţia epică, dragostea
este în mod necesar legată de poveste (a vorbi despre
dragoste implică întotdeauna o naraţiune) şi mai precis de
aventură, structurată în începuturi, sfârşituri, ţeluri,
răsturnări şi triumfuri clare. În genul epic, o zi nu urmează
în mod obişnuit alteia, în loc de aceasta o teleologie oarecare
face personajele să meargă înainte – altfel, cititorul cască şi
caută altceva. Paul şi Virginia, Anna şi Vronski, Tarzan şi
Jane se străduiesc cu toţii, în ciuda tuturor obstacolelor, să-
şi confirme şi să-şi îmbogăţească legătura. Rătăciţi în junglă,
pe un vas eşuat sau pe un munte, luptându-se cu natura

134
 - ALAIN DE BOTTON -
sau cu societatea, cuplurile epice îşi dovedesc forţa dragostei
prin vigoarea cu care înfrâng adversităţile.

12. În povestea de dragoste modernă, aventura îşi pierde

hegemonia, ceea ce se întâmplă nu mai poate fi o reflexie a
stării interioare a personajelor. Chloe şi cu mine eram autori
moderni de monologuri interioare, nu aventurieri. Lumea
este în mare măsură despuiată de capacitatea de zbucium
romantic. Părinţilor nu le pasă, jungla a fost domesticită,
societatea îşi ascunde dezaprobarea în spatele toleranţei
universale, restaurantele rămân deschise până târziu, cărţile
de credit sunt acceptate aproape peste tot, iar sexul e o
datorie, nu o crimă. Cu toate acestea, Chloe şi cu mine
aveam o poveste, o istorie comună care ne confirma uniunea
(greutatea trecutului apăsând prezentul deseori lipsit de
greutate…).

13. Nu era material de roman de senzaţie, dar importanţa

sa era omniprezentă, permiţându-ne să fim uniţi de un set
de experienţe comune. Ce e o experienţă? Ceva care sparge o
rutină politicoasă şi pentru o scurtă perioadă ne permite să
urmărim lucrurile cu sensibilitatea accentuată dată de
noutate, pericol sau frumuseţe. Experienţa înseamnă să
deschizi ochii mari, într-un fel în care nu o facem de obicei, şi
dacă două persoane deschid astfel ochii în acelaşi timp, ne
putem aştepta ca aceasta să-i apropie. Două persoane
surprinse de un leu în junglă vor fi (dacă supravieţuiesc
experienţei) triangular legaţi prin ceea ce au trăit împreună.

LEU

135
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

PERSOANA A PERSOANA B

14. Chloe şi cu mine n-am fost niciodată surprinşi de un

leu, dar am trăit împreună un număr de mici experienţe
urbane. Întorcându-ne de la o petrecere într-o noapte, am
văzut un cadavru. Zăcea pe colţul dintre Charlwood Street şi
Belgrave Road. Era al unei femei care la prima vedere părea
să se fi întins pe pavaj ca să doarmă, poate beată. Nu se
vedea niciun semn de sânge sau de luptă, dar când aproape
trecuserăm de ea, Chloe a văzut mânerul unui cuţit ieşind
din stomacul femeii. Cât poţi şti despre cineva înainte de a fi
văzut un cadavru împreună cu acea persoană? Ne-am repezit
la cadavru, Chloe şi-a luat tonul de soră
medicală/profesoară, mi-a spus să nu mă uit, a spus că
trebuie să chemăm poliţia, i-a luat pulsul femeii (era într-
adevăr moartă) şi a avut grijă să lăsăm totul aşa cum se afla.
Am fost impresionat de profesionalismul ei, dar în mijlocul
întrebărilor poliţiei a izbucnit în suspine incontrolabile şi
săptămâni în şir nu a reuşit să-şi scoată din minte imaginea
cuţitului. A fost un incident oribil, dar într-un fel a reuşit să
ne apropie. Am petrecut restul nopţii treji, bând whisky în
apartamentul meu, spunându-ne unul altuia poveşti din ce
în ce mai stupide şi mai macabre, prefăcându-ne că suntem
cadavre sau ofiţeri de poliţie ca să ne exorcizăm temerile.

CADAVRU

136
 - ALAIN DE BOTTON -

CHLOE EU

15. Câteva luni mai târziu, eram într-o patiserie pe Brick

Lane, când un bărbat elegant, îmbrăcat într-un costum în
dungi şi aflat lângă noi la coadă i-a înmânat în tăcere lui
Chloe un bilet mototolit, pe care scria cu litere mari şi
tremurate „Te iubesc”. Chloe a desfăcut hârtia, a înghiţit în
sec citind-o, apoi s-a uitat la bărbatul care i-o dăduse. Dar
acesta s-a purtat ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat şi a
privit spre stradă cu expresia demnă a unui bărbat elegant,
îmbrăcat într-un costum în dungi. Aşa că, la fel de inocent,
Chloe a împăturit hârtia şi a băgat-o în buzunar. Bizareria
incidentului a dus la faptul că, aidoma cadavrului dar într-o
notă mai puţin sinistră, acesta a devenit un fel de laitmotiv al
relaţiei noastre, un incident la care făceam aluzii şi de care
râdeam. În restaurante ne înmânam uneori unul altuia bilete
într-un mod la fel de misterios ca bărbatul de la patiserie,
dar numai cu mesajul Dă-mi te rog sarea. Pentru oricine ar fi
privit, trebuie să fi părut bizar şi de neînţeles să ne vadă
tăvălindu-ne de râs. Dar aceasta e esenţa laitmotivelor, se
referă la incidente pe care ceilalţi nu le pot înţelege, pentru
că nu au fost de faţă. Nu e de mirare că un astfel de limbaj
autoreferenţial îi enervează pe cei care stau pe margine.

16. Cu cât doi oameni devin mai familiari, cu atât limbajul

pe care-l vorbesc împreună e mai departe de cel obişnuit, de
discursul definit de dicţionar. Familiaritatea creează un nou
limbaj, un limbaj al intimităţii care include referiri la
povestea pe care cei doi o ţes împreună şi care nu poate fi cu
uşurinţă înţeleasă de ceilalţi. E un limbaj care face aluzii la
bagajul de experienţe comune, conţine o istorie a relaţiei,
137
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
este ceea ce face ca discuţia cu persoana iubită să fie diferită
de discuţia cu oricine altcineva.

17. Au mai fost multe incidente comune: oameni pe care i-

am întâlnit, lucruri pe care le-am văzut, făcut sau auzit şi la
care ne refeream, legănaţi de moştenirea noastră comună: un
profesor pe care l-am cunoscut la o cină şi care scria o carte
în care pretindea că soţia lui Freud era adevărata fondatoare
a psihanalizei, mai era prietenul meu Will Knott cu
obiceiurile lui californiene deseori comice, mai era girafa de
jucărie pe care o cumpăraserăm la Bath ca să-i ţină
companie în pat elefantului lui Chloe, mai era contabila pe
care o întâlniserăm în tren care spunea că are mereu un
pistol în poşetă…

18. Asemenea anecdote nu erau interesante în mod

natural; cea mai mare parte a lor o înţelegeam numai eu şi
Chloe, din cauza asocierilor pe care le făceam. Dar aceste
laitmotive erau importante pentru că ne dădeau sentimentul
că nu suntem străini unul de altul, că am trecut împreună
prin ceva şi că ne amintim înţelesurile pe care le-am găsit
împreună. Oricât de palide ar fi fost aceste laitmotive, ele
acţionau ca cimentul, limbajul intim pe care-l creau era o
reamintire a faptului că (fără a ne croi drum prin junglă sau
a ucide dragoni sau a locui împreună) eu şi Chloe creaserăm
un fel de lume împreună.

138
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XIV-lea
Confirmarea „eului”

1. Într-o seară de duminică de pe la mijlocul lui iulie

stăteam la o cafenea pe Portobello Road. Fusese o zi
frumoasă, pe care o petrecuserăm în mare parte în Hyde
Park, bronzându-ne şi citind. Dar de pe la ora cinci,
începusem să alunec în depresie. M-aş fi dus acasă să mă
ascund sub cearşafuri, şi nu o făceam decât pentru că nu
aveam de ce anume să mă ascund. Serile de duminică mă
întristau dintotdeauna, memento-uri ale morţii, treburilor
neterminate, vinovăţiei şi pierderii. Stătuserăm în tăcere,
Chloe citind ziarele, eu privind pe fereastră la traficul şi
oamenii de afară. Brusc, s-a aplecat spre mine, m-a sărutat
şi mi-a şoptit: „Iar ai expresia aia de orfan rătăcit.” Nimeni
nu-mi mai atribuise o asemenea expresie până atunci, deşi
atunci când a menţionat-o Chloe s-a acordat imediat şi mi-a
alinat tristeţea confuză pe care se întâmpla să o simt la
momentul respectiv. Am simţit o dragoste intensă (şi probabil
disproporţionată) pentru ea datorită acestei remarci, datorită
faptului că sesizase ceea ce simţeam dar nu eram capabil să
definesc, pentru faptul că era dispusă să intre în lumea mea
şi să o obiectivizeze pentru mine – o recunoştinţă pentru că-i
reamintise orfanului că e orfan, readucându-l astfel acasă.

2. E poate adevărat că nu existăm cu adevărat până când

nu ne vede cineva existând, nu vorbim cu adevărat până
când nu înţelege cineva ceea ce spunem, în esenţă, nu
suntem pe de-a-ntregul vii până când nu suntem iubiţi.

139
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
3. Ce înseamnă că omul e un „animal social”? Înseamnă
doar că oamenii au nevoie unul de celălalt ca să se
definească şi să capete conştiinţă de sine, într-un mod în
care moluştele şi viermii nu o fac. Nu putem avea
sentimentul de sine dacă în jurul nostru nu există alţii care
să ne arate unde ne sfârşim noi şi unde încep ceilalţi. „Omul
poate căpăta orice în singurătate, cu excepţia caracterului”,
scria Stendhal, sugerând că geneza caracterului se află în
reacţiile celorlalţi la sine. Pentru că „eul” nu este o structură
integrată, fluiditatea sa are nevoie de contururile oferite de
ceilalţi. Am nevoie de altcineva să mă ajute să-mi port istoria,
cineva care mă cunoaşte la fel de bine, uneori chiar mai bine,
decât mă cunosc eu însumi.

4. Fără dragoste, ne pierdem capacitatea de a avea o

identitate reală; în dragoste există o constantă confirmare a
sinelui. Nu e de mirare că privirea lui Dumnezeu e atât de
importantă în religie: a fi văzut înseamnă a ţi se asigura
existenţa, iar dacă avem de-a face cu un Dumnezeu sau cu
un partener care ne iubeşte, cu atât mai bine. Prezenţa unei
persoane este legitimizată în ochii unei alte fiinţe care este
pentru acea persoană (şi pentru care acea persoană este)
întreaga lume. Trăind înconjuraţi de oameni care nu-şi
amintesc precis cine suntem, oameni cărora le-am povestit
de nenumărate ori istoria noastră şi totuşi uită în mod
repetat de câte ori am fost căsătoriţi, câţi copii avem, dacă ne
cheamă Brad sau Bill, Catrina sau Catherine (iar noi uităm
la fel de multe despre ei), nu e oare liniştitor să ne putem
găsi refugiu în braţele cuiva care păstrează ferm în minte
identitatea noastră?

140
 - ALAIN DE BOTTON -
5. Nu e o coincidenţă faptul că, din punct de vedere
semantic, dragostea şi interesul sunt aproape interşanjabile,
că „iubesc fluturii” înseamnă aproape acelaşi lucru ca „mă
interesează fluturii”. Să iubim pe cineva înseamnă să fim
profund interesaţi de acea persoană şi prin preocuparea pe
care i-o arătam să ajungem să înţelegem faptele şi spusele ei.
Prin înţelegerea pe care mi-o arătase, purtarea lui Chloe faţă
de mine demonstra elemente din ceea ce s-ar putea numi
confirmarea „eului”. Conţinute în înţelegerea ei intuitivă a
multora din stările mele sufleteşti, în faptul că-mi cunoştea
gusturile, în lucrurile pe care mi le spunea despre mine, în
felul în care ţinea minte obiceiurile şi în umoristica ei
acceptare a fobiilor mele se regăseau numeroase astfel de
confirmări ale „eului” – iubita ca o mănuşă care redă
contururile palmei. Chloe observase că sunt ipohondru, că
sunt timid şi că nu-mi place să vorbesc la telefon, că sunt
obsedat de nevoia de a dormi opt ore pe noapte, că nu-mi
place să pierd vremea în restaurante după ce am terminat de
mâncat, că folosesc politeţea ca apărare agresivă şi că prefer
să spun „poate” în loc de „da” sau „nu”. Îmi cita din mine
însumi („Ultima dată ai spus că nu-ţi place genul ăsta de
ironie…”), demonstrând că-mi înţelege caracterul prin faptul
că păstra în memorie elemente ale istoriei mele – bune şi rele
(„Întotdeauna intri în panică atunci când…”, „Nu mai cunosc
pe nimeni care să uite să facă plinul atât de des ca tine…”).
Eram implicat într-un proces de maturizare provocat de mai
profunda cunoaştere de sine pe care mi-o permitea prezenţa
lui Chloe. E nevoie de intimitatea iubitului/iubitei pentru a
scoate la iveală faţete ale caracterului cu care alţii pur şi
simplu nu-şi bat capul, faţete cu care ar putea fi dificil să ne
confruntăm. Erau momente când Chloe îmi spunea pe faţă
că eram defensiv, sau critic, sau ostil, sau gelos, sau patetic
141
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
de infantil, sau orice alte lucruri negative (dar adevărate) –
momente când eram pus faţă-n faţă cu zone din mine însumi
pe care introspecţia obişnuită (în interesul armoniei
interioare) le-ar fi evitat, ceilalţi ar fi fost prea lipsiţi de
interes ca să le pună în lumină şi era nevoie de sinceritatea
dormitorului pentru a fi dezvăluite.

6. Dragostea pare delimitată de două disoluţii – viaţa sub

prea multe priviri şi viaţa sub prea puţine. Chloe fusese
întotdeauna de părere că prea multe priviri erau primejdia
cea mai mare. Sufocată în copilărie, văzuse maturitatea ca pe
o şansă de a scăpa de înţepeneala pe care ochii celorlalţi o
imprimau mişcărilor ei. Visase să trăiască singură la ţară,
într-o casă albă şi spaţioasă, cu ferestre mari şi cu puţină
mobilă, un simbol al evadării dintr-o lume a cărei privire
opresivă o epuizase. Când avea 19 ani, încercase să-şi
realizeze visul călătorind în Arizona, unde se stabilise într-o
cabană la marginea unui orăşel în care nu cunoştea pe
nimeni, la mii de kilometri de casă. Plină de un romantism
tineresc, îşi luase cu ea o valiză de clasici, pe care intenţiona
să-i citească în timp ce privea soarele răsărind şi apunând
peste peisajul lunar al deşertului. Dar la câteva săptămâni de
la sosire, începuse să simtă că singurătatea după care
tânjise toată viaţa devine ireală, înspăimântătoare,
dezorientantă. Sunetul propriei voci era un şoc când îl auzea
săptămânal la minimarket, începuse să se privească în
oglindă ca să-şi păstreze un sentiment al propriei fiinţe, al
propriilor contururi. În final, după numai o lună, a părăsit
oraşul pentru o slujbă de chelneriţă în Phoenix, incapabilă
să mai suporte „irealitatea” care o înconjura. Când a ajuns la
Phoenix, contactul social a fost un şoc uriaş. S-a trezit că nu
poate răspunde unor întrebări simple, cum ar fi ce făcuse. Îşi
142
 - ALAIN DE BOTTON -
pierduse orice sentiment al „eului”, experienţele pe care le
avusese păreau imposibil de formulat în limbaj.

7. Dacă dragostea ne răsfrânge imaginea, atunci

singurătatea e ca şi când ni s-ar refuza folosirea unei oglinzi,
lăsând imaginaţia să facă ce vrea cu rana sau pata pe care o
avem pe faţă. Oricare ar fi vătămarea, cel puţin oglinda ne dă
un sentiment al sinelui, o imagine clară cu care putem
răspunde nelimitatei noastre imaginaţii. Pentru că
sentimentul de sine nu este autogenerat, neclaritatea o
însoţise pe Chloe în deşert, contururile caracterului ei
topindu-se în lipsa focalizării celorlalţi, imaginaţia luând-o în
stăpânire şi transformând-o într-o creatură monstruoasă,
umflată de paranoia şi iluziile pe care le putea genera.
Reacţia celorlalţi la purtarea noastră este comparabilă cu o
oglindă pentru că ne întoarce o imagine a noastră pe care
singuri nu suntem în stare să o vedem. De aceea ceilalţi sunt
indispensabili, ca să ne dea ceva ce nu putem înţelege
singuri, sentimentul evaziv al propriilor contururi, imaginea
propriului caracter. Cine sunt eu fără ceilalţi care să-mi dea
un indiciu? (Cine eram eu fără Chloe care să-mi sugereze
răspunsul corect?)

8. A trecut mult până să fiu în stare să o înţeleg pe Chloe

ca personaj, până să încep să văd ce rol juca în propria ei
poveste, povestea pe care ea însăşi o spunea despre propria
viaţă. Foarte încet am început să dezgrop, dintre milioanele
de vorbe pe care le spunea şi acţiuni pe care trupul ei le
făcea, firele structurii ei, nodurile legăturilor care-i conţineau
multiplicităţile. În ceea ce cunoaştem despre ceilalţi, suntem
obligaţi să interpretăm întregul din părţile sale. Pentru a
cunoaşte pe de-a-ntregul pe cineva, teoretic ar trebui să ne
143
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
petrecem fiecare minut al vieţii cu acea persoană, în acea
persoană. În lipsa acestei posibilităţi, nu ne rămâne decât să
fim detectivi şi analişti (psihodetectivi), care să recompună
întregul din bucăţi. Dar întotdeauna ajungem prea târziu,
după ce crima s-a comis, şi ca atare suntem obligaţi să
reconstruim încet trecutul din sedimentele sale, ca şi când
am analiza un vis după ce ne-am trezit.

9. În încercarea de a o înţelege pe Chloe eram ca un doctor

care pipăia un trup, încercând să-i intuiască interiorul.
Eram obligat să lucrez la suprafaţă, încercând să sondez
adâncurile, să determin de ce a apărut o bruscă proastă
dispoziţie, sau o ură sau bucurie violentă, să văd ce anume
mi-ar putea spune despre cine e Chloe. Dar totul cerea timp
şi întotdeauna aveam sentimentul că am ajuns prea târziu la
locul faptei, că trebuie să alerg ca să prind o ţintă mobilă. Ca
să dau un exemplu, mi-a luat ceva timp ca să înţeleg
importanţa caracteristică a înclinaţiei lui Chloe de a suferi
singură, mai degrabă decât să-i deranjeze pe ceilalţi. Într-o
dimineaţă, Chloe mi-a spus că-i fusese foarte rău peste
noapte, chiar se dusese la o farmacie cu program de noapte,
dar avusese tot timpul grijă să nu mă trezească. Prima mea
reacţie a fost o furie nedumerită – de ce nu mi-a spus nimic?
Relaţia noastră chiar era atât de distantă încât nici măcar să
nu mă trezească într-o situaţie de criză? Dar furia mea (o
simplă formă de gelozie) era crudă, omitea să ia în calcul
ceea ce aveam să învăţ treptat, faptul că una din cele mai
adânc înrădăcinate şi pătrunzătoare trăsături de caracter ale
lui Chloe era autoînvinovăţirea – prefera să se lase ruptă în
bucăţi în loc să răspundă apărându-se sau să trezească pe
cineva. Ar fi trebuit să fie pe pragul morţii ca să mă
trezească, pentru că totul în ea evita să arunce răspunderea
144
 - ALAIN DE BOTTON -
asupra celorlalţi. O dată înţeles acest aspect al firii ei, o mie
de aspecte ale ei puteau fi înţelese ca manifestări ale sale –
lipsa ei de mânie împotriva părinţilor (furie care-şi permitea
să se manifeste doar ca o sălbatică ironie), imensul ei
devotament faţă de muncă, dezaprobarea faţă de sine,
asprimea faţă de cei care-şi plâng singuri de milă,
sentimentul datoriei, chiar şi felul ei de a plânge (suspine
înăbuşite, nu vaiete isterice).

10. Am identificat firele dominante din ghemul de aţe al

sinelui în mişcare: am început să recunosc ura ei faţă de
zgârcenie de fiecare dată când eram la restaurant într-un
grup, faptul că era dispusă să plătească ea pentru toată
lumea decât să fie martora unei discuţii pe tema banilor. Am
început să sesizez dorinţa ei de a nu fi încarcerată, partea
din firea ei care o împinsese să evadeze în deşert, îi admiram
creativitatea vizuală continuă nu numai în muncă, ci şi în
felul în care aşeza masa sau aranja un vas cu flori. Am
început să-i detectez stângăcia faţă de alte femei şi degajarea
faţă de bărbaţi. Îi recunoşteam sălbatica loialitate faţă de cei
pe care-i considera prieteni, un sentiment instinctiv al
clanului şi comunităţii. Cu asemenea caracteristici, Chloe
începea încet-încet să capete coerenţă în mintea mea, să
devină o persoană cu soliditate şi un grad de predictibilitate,
ale cărei preferinţe în materie de filme sau oameni le puteam
acum bănui fără să mai întreb.

11. Dar nu era întotdeauna uşor să fiu oglindă pentru

Chloe. Spre deosebire de obiectul real, oglinda metaforică nu
poate fi niciodată pasivă. Este o oglindă activă care trebuie să
găsească imaginea celuilalt, e o oglindă care caută, încearcă
să captureze dimensiunile unei forme în mişcare, incredibila
145
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
complexitate a caracterului altcuiva. Este o oglindă de mână,
iar mâna care o ţine nu este una fermă, pentru că are
propriile interese şi preocupări – imaginea pe care doreşti să
o prinzi e cu adevărat cea reală? Ce vezi la ea? îi spune
mintea oglinzii; Ce vrei să vezi la ea? îi spune inima oglinzii.

12. Pericolul confirmării „eului” este că avem nevoie de alţii

pentru a ne legitima existenţa şi prin urmare suntem la mila
lor pentru a ni se atribui o identitate corectă. Dacă, aşa cum
spune Stendhal, fără ceilalţi nu avem caracter, atunci
„celălalt” cu care împărţim patul trebuie să fie o oglindă
pricepută – sau vom sfârşi prin a fi deformaţi. Ce se întâmplă
dacă suntem iubiţi de cineva care face erori grosolane de
înţelegere, care ne refuză o faţetă a noastră prin sărăcia
empatiei sale? Sau, îndoiala cea mai mare dintre toate: nu
cumva ceilalţi, prin definiţie (pentru că suprafaţa oglinzii nu
e niciodată perfect netedă) ne distorsionează, fie în bine sau
în rău?

13. Fiecare ne arată o imagine diferită a sinelui, pentru că

devenim puţin din ceea ce cred ei că suntem. Sinele poate fi
comparat cu o amoebă, ale cărei contururi exterioare sunt
elastice şi deci se adaptează mediului. Nu că amoeba n-ar
avea dimensiuni, pur şi simplu nu are o formă definită. O
persoană absurdă va percepe din mine partea mea absurdă,
dar o persoană serioasă va evoca partea mea serioasă. Dacă
cineva crede că sunt timid, probabil voi sfârşi prin a fi timid,
dacă cineva mă crede amuzant, foarte posibil că voi continua
să spun glume. Procesul e circular:

Eu sunt eu Eu mă privesc
în celălalt
146
 - ALAIN DE BOTTON -

Celălalt schimbă
ceea ce sunt

14. Chloe a luat prânzul cu părinţii mei: a fost tăcută tot

timpul mesei. Când ne-am întors acasă, am întrebat-o ce s-a
întâmplat. Nici ea nu putea înţelege, încercase să fie vioaie şi
interesantă, dar suspiciunile celor doi străini care o priveau
peste masă o împiedicaseră să fie ea însăşi. La suprafaţă,
părinţii mei nu făcuseră nimic greşit, dar ceva legat de ei o
făcuse să nu poată depăşi faza monosilabică. Era un
memento al faptului că etichetarea celorlalţi nu este un
proces foarte evident. Cei mai mulţi oameni nu ne forţează să
jucăm un rol, ci îl sugerează pur şi simplu prin reacţiile lor,
astfel împiedicându-ne blajin să ieşim din tiparul atribuit.

15. Cu câţiva ani înainte, Chloe avusese o relaţie cu un

profesor de la London University. Filosoful, care scrisese cinci
cărţi şi contribuia la multe reviste filosofice, îi lăsase
moştenire nejustificatul sentiment al unei totale inadecvări
intelectuale. Cum făcuse asta? Din nou, Chloe nu putea
spune. Fără a folosi un limbaj precis, filosoful reuşise să
modeleze amoeba în conformitate cu ideile lui preconcepute –
anume Chloe era o studentă frumoasă şi tânără, care ar fi
trebuit să-i lase lui problemele intelectuale. Şi astfel, ca o
profeţie care se autoîndeplineşte, Chloe începuse inconştient
să se comporte în conformitate cu verdictul caracterului ei,
înmânat ca pe o notă de sfârşit de trimestru de către filosoful
înţelept care scrisese cinci cărţi şi contribuia la multe reviste

147
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
filosofice. Şi sfârşise prin a se simţi exact atât de proastă pe
cât i se spusese.

16. Cronologia arată că despre un copil se povesteşte

întotdeauna la persoana a treia („Nu-i aşa că Chloe e un copil
drăguţ/urât/inteligent/prost?”) până când acesta capătă
puterea de a influenţa propria naraţiune. Depăşirea copilăriei
poate fi înţeleasă ca încercarea de a corecta falsa naraţiune a
celorlalţi, a părinţilor noştri. Dar lupta cu naraţiunea
continuă dincolo de copilărie: un război al propagandei
înconjoară decizia despre ceea ce suntem, un număr de
grupuri de interese care se străduie să-şi impună viziunile
asupra realităţii, să-şi facă auzită povestea. Dar realitatea
rămâne distorsionată – fie din gelozia unui duşman, fie din
neglijenţa indiferenţilor, fie din propria noastră orbire
egocentrică. Chiar şi a iubi pe cineva implică o gravă idee
preconcepută, luarea deciziei că cineva este un geniu sau cea
mai frumoasă persoană de pe lume, pe baza a mai nimic, o
abordare foarte diferită de neutralitatea pe care adevărata
înţelegere o cere – o distorsiune agreabilă, totuşi o
distorsiune, încercarea de a ne confirma în ochii cuiva este
ca oglinzile de la bâlci: o persoană micuţă pare brusc înaltă
de trei metri, femeia slabă devine enormă, cea grasă – slabă,
căpătăm gât de girafă sau picioare de elefant, un caracter
dubios sau cel al unui sfânt, o minte largă sau una îngustă,
picioare lungi şi frumoase sau ne pierdem picioarele cu totul.
Ca şi Narcis, suntem blestemaţi să fim dezamăgiţi când ne
uităm la imaginea noastră în ochii celuilalt. Niciun ochi nu ne
poate conţine tot „eul”. Întotdeauna vom fi ciuntiţi într-o zonă
sau alta, fatal sau nu.

148
 - ALAIN DE BOTTON -
17. Când i-am explicat lui Chloe ideea asemănării dintre
caracter şi amoebă, a râs şi mi-a spus că-i plăcea să
deseneze amoebe la şcoală. Apoi a luat un creion.
— Hai, dă-mi ziarul, îţi desenez diferenţa dintre forma
sinelui meu amoebă la birou şi forma pe care o are pentru
tine.
A desenat ce urmează:
— Ce sunt părţile şerpuite? am întrebat.
— O, astea sunt pentru că mă simt şerpuită în preajma ta.
— Cum?
— Păi, ştii, îmi acorzi libertate. Mă simt mai complicată
decât la birou. Te interesez şi mă înţelegi mai bine, de asta
am făcut-o şerpuită, ca să pară mai naturală.
— OK, înţeleg, atunci partea dreaptă ce e?
— Unde?
— În partea de nord-est a amoebei.
— Ştii că habar n-am de geografie. Da, cred că o văd. Păi,
nu înţelegi chiar tot despre mine, nu? M-am gândit s-o fac
mai realistă. Linia dreaptă e acolo unde nu înţelegi sau n-ai
timp şi aşa mai departe.
— Oh.
— Doamne, nu face faţa asta lungă, n-ai vrea să afli ce s-
ar întâmpla dacă linia aia ar deveni şerpuită! Şi nu-ţi face
griji, dacă ar fi atât de serios, n-aş fi aici cu tine, purtându-
mă ca o amoebă fericită.

149
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

18. Ce voia Chloe să spună cu linia ei amoebică dreaptă?

Doar că nu o puteam înţelege în întregime – poate nu tocmai
surprinzător, dar o aluzie la limitele empatiei. Ce-mi îngrădea
eforturile? Faptul că o puteam percepe numai prin, sau prin
referire la, concepţiile mele despre natura umană, înţelegerea
mea era doar o modificare a ceea ce ajunsesem să aştept de
la ceilalţi, cunoaşterea ei era obligatoriu filtrată prin
interacţiunile mele sociale trecute. Ca un european care se
orientează în Munţii Stâncoşi spunând „Arată ca Elveţia”,
eram capabil să percep sursa unei deprimări a lui Chloe doar
gândind „E din cauză că simte cutare lucru… la fel ca sora
mea când…”. Foloseam pentru a o înţelege toate experienţele
mele în materie de bărbaţi şi femei – întreaga mea înţelegere
a naturii umane, foarte subiectivă şi prin urmare
distorsionată, era adusă la suprafaţă, dependentă de
biologia, clasa socială, ţara şi psihobiografia mea.

19. Privirea iubitei poate fi comparată cu o frigăruie de

barbecue. În complexitatea naturii noastre, fiecare amant
alege unele elemente şi neglijează altele: de exemplu, privirea

150
 - ALAIN DE BOTTON -
mea a ales (sau a apreciat/înţeles/intrat în relaţie cu) din
Chloe:

>> – ironia – culoarea ochilor – strungăreaţă – intelectul –

talentul la copt pâine – relaţia cu mama ei – anxietatea
socială – pasiunea pentru Beethoven – ura pentru lenevie –
gustul pentru ceaiul de muşeţel – obiecţiile faţă de snobism
– pasiunea pentru haine de lână – claustrofobia – dorinţa de
sinceritate ->

Dar nu era ea pe de-a-ntregul. Dacă ar fi fost o frigăruie

diferită, iar eu un alt iubit, aş fi putut avea mai mult timp
pentru următoarele aspecte ale lui Chloe:

>> – interesul pentru alimentele sănătoase – glezne –

pasiunea pentru pieţele în aer liber – talentul matematic –
relaţia cu fratele – pasiunea pentru cluburi de noapte –
gândurile despre Dumnezeu – entuziasmul pentru orez –
Degas – patinajul – plimbările la ţară – obiecţiile la muzica
în maşină – gustul pentru arhitectura victoriană ->

20. Deşi mă simţeam atent la complexităţile firii lui Chloe,

erau inevitabile momentele de mare abreviere, zone pe care
nu aveam empatia sau maturitatea să le înţeleg. Eram
vinovat de cea mai inevitabilă, dar şi cea mai mare abreviere
dintre toate, aceea de a nu putea participa la viaţa lui Chloe
decât din afară – îmi puteam imagina viaţa ei interioară, dar
n-o puteam experimenta în mod direct. Eram divizaţi de
polaritatea eu/tu, eul şi non-eul. Oricât am fi fost de
apropiaţi, Chloe era până la urmă o altă fiinţă, cu tot
misterul şi distanţa pe care acest lucru le implică (inevitabila
distanţă întrupată de gândul că trebuie să murim singuri…).
151
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

21. Ne dorim o dragoste fără graniţe drepte şi fără linii

drepte, o dragoste în care să nu fim reduşi. Avem o rezistenţă
morbidă faţă de clasificarea de către alţii, la faptul că alţii ne
aplică etichete (femeia, bărbatul, bogatul, săracul, evreul,
catolicul etc.). Obiecţia noastră nu e neapărat legată de faptul
că aceste etichete sunt neadevărate, cât de cel că nu reuşesc
să reflecteze cu acurateţe sentimentul subiectiv de
inclasificabil. Pentru noi înşine, suntem în definitiv
întotdeauna inetichetabili. Când suntem singuri, suntem
întotdeauna „eu” şi ne mişcăm între părţile etichetate fără
efort şi fără constrângerile impuse de ideile preconcepute ale
celorlalţi. Ascultând-o pe Chloe povestind despre „tipul ăla cu
care mă vedeam acum câţiva ani”, m-am întristat brusc,
imaginându-mă pe mine peste câţiva ani (altcineva privind-o
atunci peste farfuria cu salată de ton), descris ca „tipul ăsta
cu care mă vedeam acum câtva timp…” Referirea ei lejeră la
un iubit din trecut mi-a oferit obiectivizarea necesară pentru
a-mi da seama că, oricât de special as fi fost pentru ea la
momentul respectiv, existam totuşi în nişte definiţii („un tip”,
„un iubit”), că eram (oricât aş fi fost de special) nimic mai
mult decât o reflexie în ochii lui Chloe.

22. Dar cum trebuie să fim etichetaţi, caracterizaţi şi

definiţi de către alţii, persoana pe care sfârşim prin a o iubi
este prin definiţie frigăruia suficient de bună, persoana care
ne iubeşte mai mult sau mai puţin pentru aceleaşi lucruri
pentru care credem noi că am putea fi iubiţi, care ne înţelege
mai mult sau mai puţin pentru lucrurile pentru care avem
nevoie să fim înţeleşi. Faptul că Chloe şi cu mine eram
împreună implica, cel puţin pentru moment, că primiserăm

152
 - ALAIN DE BOTTON -
suficient spaţiu pentru a ne extinde în direcţiile pe care le
cerea inerenta noastră fluiditate.

153
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al XV-lea
Intermitenţele inimii

1. Prin stabilitatea sa, limbajul ne flatează indeciziile. Ne

permite să ne ascundem sub o permanenţă şi fixitate iluzorii,
în vreme ce lumea se schimbă în fiecare minut. „Nimeni nu
se scaldă de două ori în acelaşi râu”, a spus Heraclit,
subliniind fluxul inevitabil, dar ignorând faptul că, dacă
cuvântul care desemnează râul nu se schimbă atunci, într-o
măsură importantă, este totuşi acelaşi râu în care se pare că
ne-am scăldat. Eram un bărbat îndrăgostit de o femeie, dar
cât din mobilitatea şi inconstanţa emoţiilor mele puteau
spera cuvintele să transmită? Era loc în ele pentru toată
infidelitatea, plictiseala, iritarea şi indiferenţa pe care deseori
le găsim împletite cu această dragoste? Pot cuvintele spera să
reflecte corect gradul de ambivalenţă la care păreau sortite
emoţiile mele?

2. Îmi dau un nume, şi numele rămâne cu mine toată

viaţa – „eul” pe care-l văd într-o fotografie de-a mea de la
vârsta de şase ani şi cel pe care-l voi vedea probabil într-o
fotografie la 60 de ani vor fi amândouă conţinute de aceleaşi
litere, deşi timpul mă va fi schimbat cu desăvârşire. Îi spun
copacului copac, deşi de-a lungul anului copacul se schimbă.
Ar fi prea derutant să renumesc copacul în fiecare anotimp,
aşa că limbajul se mulţumeşte cu continuitatea, uitând că
într-un anotimp sunt frunze şi în altul nu.

3. Prin urmare, procedăm prin abreviere, luăm trăsătura

dominantă (a unui copac, a unei stări emoţionale) şi
etichetăm ca întreg ceva ce e numai o parte. La fel, povestea
154
 - ALAIN DE BOTTON -
pe care o spunem despre un eveniment rămâne un segment
al totalităţii pe care o cuprinde momentul; imediat ce
momentul este narat, îşi pierde multiplicitatea şi ambivalenţa
în numele înţelesului abstract şi al intenţiei auctoriale.
Povestea întruchipează sărăcia momentului reamintit. Chloe
şi cu mine trăiam o poveste de dragoste care se întindea pe o
perioadă de timp în care sentimentele mele se mişcaseră atât
de mult pe scala emoţională, încât a vorbi pur şi simplu
despre a fi îndrăgostit pare o prescurtare brutală a
evenimentelor. Presaţi de timp şi dornici de a simplifica,
suntem forţaţi să narăm şi să ne amintim lucrurile prin
elipsă, altfel am fi copleşiţi atât de ambivalenţa cât şi de
instabilitatea noastră. Prezentul se degradează, întâi până la
istorie, apoi până la nostalgie.

4. Chloe şi cu mine am petrecut un weekend plăcut la

Bath. Am vizitat termele romane, am luat cina într-un
restaurant italian şi ne-am plimbat pe străzi duminică după-
amiază. Ce mai rămâne din acest weekend la Bath? Câteva
fotografii mentale – perdelele purpurii ale camerei în care am
dormit, panorama oraşului văzută din tren, un parc, un ceas
pe o etajeră. Acestea sunt rămăşiţele picturale. Cele
emoţionale sunt şi mai sumare, îmi amintesc că am fost
fericit, îmi amintesc că o iubeam pe Chloe. Dar, dacă mă
strădui să mă gândesc, să mă bazez pe mai mult decât
memoria imediată, îmi amintesc o istorie mai complicată:
frustrarea din cauza mulţimilor din muzeu, anxietatea
dinaintea somnului sâmbătă seara, o uşoară indigestie după
escalopul de viţel, o întârziere enervantă la gara din Bath, o
discuţie în contradictoriu cu Chloe în taxi.

155
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
5. Poate îi iertăm limbajului ipocrizia pentru că ne permite
să ne amintim un weekend la Bath cu un singur cuvânt,
plăcut, creând astfel o ordine şi o identitate uşor de mânuit.
Dar uneori te trezeşti faţă-n faţă cu fluxul de sub cuvinte, cu
apa care curge pe sub râul lui Heraclit – şi tânjeşti după
simplitatea pe care lucrurile şi-o asumă când literele sunt
singurii gardieni ai frontierelor lor. O iubeam pe Chloe – cât
de simplu sună, ca şi când cineva ar spune că iubeşte sucul
de portocale sau opera lui Proust. Şi totuşi cu cât mai
complexă este realitatea, atât de complexă încât mă
străduiesc să nu spun nimic definitiv despre un moment
anume, căci a spune un lucru înseamnă automat a rata un
altul – orice aserţiune simbolizând reprimarea a o mie de
contraasertiuni.

6. Când prietena ei Alice ne-a invitat la masă într-o vineri

seara, Chloe a acceptat şi a făcut predicţia că mă voi
îndrăgosti de ea. Eram opt în jurul mesei lui Alice, cu toţii
lovindu-ne coatele în vreme ce încercam să ducem mâncarea
la gură la o masă construită pentru patru persoane. Alice
locuia singură la ultimul etaj al unei case din Belham, lucra
ca secretară la Consiliul pentru Arte şi trebuie să recunosc:
m-am îndrăgostit puţin de ea.

7. Oricât de fericiţi am fi alături de partenerul nostru,

dragostea pentru el/ea ne împiedică (în afara cazului în care
trăim într-o societate poligamă) să începem alte legături
romantice. Dar, dacă îl/o iubim cu adevărat, de ce ar fi acest
lucru o constrângere? De ce am resimţi acest lucru ca pe o
pierdere, în afara cazului în care dragostea noastră a început
deja să se stingă? Răspunsul rezidă poate în ideea deloc

156
 - ALAIN DE BOTTON -
confortabilă că, deşi ne-am împlinit nevoia de a iubi, nu
întotdeauna ne împlinim nevoia de a dori.

8. Privind-o pe Alice vorbind, aprinzând o lumânare care

se stinsese, plecând la bucătărie cu un teanc de farfurii şi
dând la o parte o şuviţă blondă care-i căzuse pe ochi, m-am
trezit căzând victimă nostalgiei romantice. Nostalgia
romantică se instalează atunci când îi avem în faţa ochilor pe
cei care ne-ar fi putut fi iubiţi, dar pe care şansa a decis să
nu-i cunoaştem vreodată. Posibilitatea unei vieţi amoroase
alternative este un memento al faptului că viaţa pe care o
trăim este numai una din miriadele de vieţi posibile; şi
imposibilitatea de a le trăi pe toate ne cufundă în tristeţe.
Tânjim după întoarcerea la un timp în care nu exista nevoia
de a face alegeri, scutiţi de tristeţea pierderii inevitabile pe
care o implică orice alegere, oricât de minunată.

9. Pe străzile oraşului sau în restaurante aglomerate, mă

trezeam deseori conştient de sute (şi implicit milioane) de
femei ale căror vieţi se desfăşurau concomitent cu a mea, dar
care erau menite să rămână un mister pentru mine. Deşi o
iubeam pe Chloe, vederea acestor femei mă umplea uneori de
regret. Stând pe un peron de gară sau la coadă la bancă,
zăream o anumită faţă, auzeam poate o frântură de
conversaţie (maşina cuiva se defectase, cineva termina
facultatea, o mamă era bolnavă…) şi simţeam pe moment
tristeţea de a nu putea afla restul poveştii şi mă consolam
inventând o naraţiune care s-ar fi putut potrivi.

10. Aş fi putut sta de vorbă cu Alice pe sofa după cină, dar

ceva m-a împiedicat să fac altceva decât să visez. Chipul lui
Alice invoca un gol din interiorul meu, un vid fără
157
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
dimensiuni sau intenţii clare, pe care dragostea mea pentru
Chloe nu-l rezolvase. Necunoscutul poartă cu el o oglindă a
celor mai adânci şi mai inexprimabile dorinţe. Necunoscutul
este oferta fatală pe care o figură zărită la celălalt capăt al
camerei i-o va prezenta întotdeauna entităţii cunoscute. O
iubeam pe Chloe, dar pentru că o cunoşteam, nu tânjeam
după ea. Nu putem tânji la nesfârşit după cei pe care-i
cunoaştem, căci calităţile lor sunt cartografiate şi deci le
lipseşte misterul. Un chip zărit câteva clipe sau ore, ca apoi
să dispară pentru totdeauna, este catalizatorul necesar
pentru visele care nu pot fi formulate, un spaţiu gol, o
dorinţă interioară nemăsurată, la fel de indefinibilă pe cât
este de nestinsă.

11. — Deci te-ai îndrăgostit de ea? a întrebat Chloe în

maşină.
— Sigur că nu.
— E genul tău.
— Nu, nu e. Şi oricum, ştii că sunt îndrăgostit de tine.
În scenariul tipic al trădării, un partener îl întreabă pe
celălalt „Cum ai putut să mă trădezi cu x, când spui că mă
iubeşti pe mine?” Dar între trădare şi declaraţia de dragoste
nu e niciun fel de neconcordanţă, dacă luăm în calcul
timpul. „Te iubesc” nu poate însemna decât „Te iubesc acum”.
N-o minţeam pe Chloe când spuneam că o iubesc pe drum
înapoi de la petrecerea lui Alice, dar cuvintele mele nu
fuseseră niciodată altceva decât promisiuni ancorate în
temporalitate.

12. Dacă sentimentele mele faţă de Chloe se schimbau, era

în parte pentru că ea însăşi nu era o fiinţă inalterabilă, ci un
raport de înţelesuri în perpetuă schimbare. Constanţa slujbei
158
 - ALAIN DE BOTTON -
ei şi a numărului de telefon era o iluzie sau mai degrabă o
simplificare. Pentru o privire atentă, faţa ei înregistra cele
mai mărunte modificări în starea ei psihologică şi fiziologică,
puteai observa cum i se schimbă accentul în funcţie de
persoana cu care vorbea sau de filmul pe care-l văzuse,
umerii îi cădeau când era obosită, devenea mai înaltă când
era mândră de ea însăşi. Faţa ei de luni era diferită de cea de
vineri, ochii îi erau diferiţi dacă era tristă sau excitată, venele
de pe mână când citea erau altfel decât când făcea duş. Faţa
ei dintr-o duzină de unghiuri diferite, peste masă,
apropiindu-se pentru un sărut sau pe peronul metroului.
Chloe cu părinţii ei şi Chloe cu iubitul, Chloe zâmbind şi
Chloe spălându-se pe dinţi.

13. Ar fi trebuit să fiu un biograf fără limitări pentru a

nota toate aceste schimbări; în loc de asta, eram o creatură
leneşă, guvernată de obişnuinţă. Epuizarea însemna deseori
că las cea mai bogată parte a vieţii lui Chloe – mişcarea – să
treacă pe lângă mine. Lungi perioade de timp încetam să mai
observ (pentru că-mi devenise familiară) toate mutaţiile care-i
traversau trupul sau liniile de pe faţa ei, diferenţa dintre
Chloe lunea şi Chloe sâmbăta. Ideea de Chloe devenise o
obişnuinţă, o imagine stabilă pentru ochiul minţii.

14. Şi totuşi existau momente când suprafaţa netedă a

obişnuinţei se spărgea şi din nou mi se permitea să o privesc
cum se cuvine, cu ochii cuiva care n-o mai văzuse niciodată.
Într-un weekend am avut o pană pe şosea şi a trebuit să
chemăm depanarea. Când maşina depanării s-a oprit lângă
noi un sfert de oră mai târziu, Chloe s-a dus să stea de vorbă
cu mecanicul. Privind-o vorbind cu un străin (identificându-
mă cumva cu el), femeia pe care o ştiam a devenit brusc
159
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
străină pentru mine. M-am uitat la chipul ei şi i-am auzit
vocea fără vălul estompant al familiarităţii, am văzut-o aşa
cum i-ar apărea cuiva care nu dăduse niciodată cu ochii de
ea şi nu aşa cum ajunsese să fie pentru mine, am văzut-o
dezbrăcată de ideile preconcepute pe care le impusese
timpul.

15. Şi, brusc, privind-o cum vorbeşte despre bujii şi filtre

de ulei, m-a cuprins o dorinţă incontrolabilă. Ruperea
obişnuinţei avusese un efect de înstrăinare, o făcuse pe
Chloe necunoscută şi exotică – şi prin urmare dezirabilă cu
intensitatea cuiva al cărei trup nu-l atinsesem niciodată. I-au
trebuit mecanicului doar câteva minute pentru a găsi
problema, ceva legat de baterie şi apoi am putut să ne
continuăm drumul spre Londra. Dar dorinţa mea semnala
altceva.
— Trebuie să ne oprim, să ne ducem la un hotel sau să
parcăm pe un drum de ţară. Trebuie să facem dragoste.
— De ce? Ce s-a întâmplat? Ce faci? Te rog, nu acum,
Dumnezeule… ooooh, Doamne, nu… Hhhh-hmmmm, bine,
aşteaptă, stai să oprim maşina, coteşte aici…

16. Atracţia lui Chloe-ca-străină era o amintire a relaţiei

dintre mişcare şi sexualitate, mai precis, mişcarea de la
trupul îmbrăcat la trupul dezbrăcat. Ne-am oprit pe o şosea
care se făcea din M4. Am întins mâna să-i mângâi sânul prin
materialul subţire al rochiei, eroticul izbucnind din
reîntoarcerea la ceea ce devenise străin, trupul pierdut şi
recâştigat. A fost un interval extatic între goliciune şi haine,
între familiar şi nefamiliar, o transgresiune şi o iniţiere.

160
 - ALAIN DE BOTTON -
17. Am făcut dragoste de două ori pe bancheta din spate a
Volkswagenului lui Chloe, printre bagaje şi hârtii. Dar, deşi
binevenită, dorinţa noastră bruscă şi imprevizibilă, frenezia,
erau un memento a cât de distrugător poate fi fluxul
pasiunii. Apucaţi de dorinţă pe autostradă, nu ne puteam
oare îndepărta unul de altul, călare pe alţi hormoni, mai
târziu? Să spunem că emoţiile noastre erau ciclice implica un
grad nerealist de logică. Dragostea noastră părea mai
asemănătoare unui pârâu turbulent de munte decât
schimbării blânde a anotimpurilor.

18. Chloe şi cu mine aveam o glumă a noastră, un

exerciţiu heracleitic care lua notă de fluctuaţia emoţiilor
noastre şi nega cerinţa de bun-simţ ca dragostea să ardă cu
constanţa unui bec electric.
— S-a întâmplat ceva? Nu mă placi azi? întreba unul din
noi.
— Te plac mai puţin.
— Serios, mult mai puţin?
— Nu, nu chiar cu mult.
— Pe o scală de la unu la zece?
— Azi? O, probabil şase şi jumătate, sau nu, mai degrabă
şase şi trei sferturi. Dar tu pe mine?
— Doamne, aş zice pe la minus trei, deşi era mai aproape
de doisprezece şi jumătate azi-dimineaţă când ai…

19. Într-un alt restaurant chinezesc (Chloe le adora) mi-am

dat seama că interacţiunile cu ceilalţi erau cam ca roata din
centrul mesei, pe care se aşază felurile de mâncare şi care
poate fi rotită astfel încât acum să ai în faţă crevete şi peste o
clipă carne de porc. Dragostea faţă de cineva nu urmează
oare acelaşi model circular, în care binele şi răul se învârt în
161
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
decursul timpului? Altfel mobili, rămânem în mod eronat
ataşaţi de fixitatea emoţiilor omeneşti şi de ideea unei
diviziuni ermetice între dragoste şi non-dragoste, diviziune
care trebuie traversată numai de două ori, la începutul şi la
sfârşitul unei relaţii – nu în sistem de navetă, zilnic sau la
fiecare oră. Avem impulsul de a separa dragostea şi ura, în
loc să le vedem ca răspunsuri legitime la faţetele felurite ale
unei persoane. Avem nevoia copilărească de a iubi pe cineva
pe de-a-ntregul bun şi de a urî pe cineva pe de-a-ntregul rău,
de a găsi o ţintă indiscutabil aptă pentru instinctele noastre
agresive sau amoroase. Dar alături de Chloe nu putea exista
o asemenea stabilitate. N-ar fi fost nevoie decât de o clipă
pentru a mă învârti printre toate felurile de pe masa ei
rotativă chinezească, ameţit de confuzia pe care acest lucru o
implică. Aş fi putut crede că e:

20. Era deseori dificil de ştiut ce pune în mişcare roata de

la o emoţie la alta. Se putea întâmpla să o văd pe Chloe
stând într-un anume fel sau s-o aud spunând un anume
lucru şi să fiu brusc intens iritat de ea, deşi cu o clipă
înainte totul fusese doar dulceaţă şi lumină. Şi nu eram
singur, pentru că uneori şi Chloe avea izbucniri de agresiune
împotriva mea. Discutând despre un film cu prietenii într-o
162
 - ALAIN DE BOTTON -
seară, s-a lansat brusc într-un discurs ostil despre
atitudinile mele condescendente faţă de părerile şi gusturile
altora. La început am fost uluit, pentru că nu spusesem
nimic, dar am presupus că o enervase ceva ce spusesem mai
devreme şi acum se folosea de ocazie pentru a-şi exprima
frustrarea – sau poate altcineva o enervase, iar eu eram doar
înlocuitorul ţintei absente. Multe dintre certurile noastre
erau nedrepte, în sensul că erau pretexte pentru a exprima
sentimente care nu aparţineau prezentului sau nici măcar
vreunuia dintre noi doi. Mi se întâmpla să mă înfurii pe
Chloe nu pentru motivul de suprafaţă că scotea prea
zgomotos vasele din maşina de spălat când eu încercam să
mă uit la ştiri, ci pentru că mă simţeam vinovat că nu
răspunsesem la un telefon de afaceri dificil mai devreme în
cursul zilei. La rândul ei, Chloe făcea în mod deliberat
zgomot în efortul de a simboliza o furie pe care n-o exprimase
de dimineaţă. (Am putea eventual defini maturitatea – ţelul
nostru perpetuu evaziv – ca abilitatea de a da fiecăruia ceea
ce merită atunci când o merită, de a separa emoţiile care
trebuie să ne aparţină numai nouă de cele care trebuie
imediat exprimate faţă de cei care le iniţiază, în loc de a fi
îndreptate mai târziu către nevinovaţi.)

21. Ne-am putea întreba din ce cauză cei care pretind că

ne iubesc ascund în acelaşi timp astfel de ostilităţi şi
resentimente aparent nedrepte. Adăpostim în noi un număr
nespus de emoţii contradictorii, straturi de reacţii infantile
asupra cărora putem sau nu avea control. Furii, instincte
canibale, fantezii distructive, bisexualitate şi paranoia din
copilărie, toate sunt întreţesute cu emoţiile de un tip mai
respectabil. „N-ar trebui niciodată să spunem că oamenii
sunt răi”, spunea filosoful francez Alain, „ar trebui doar să
163
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
căutăm acul” – adică să căutăm factorul iritant care se află
în spatele unei discuţii în contradictoriu sau al unei
agresiuni. Chloe şi cu mine eram foarte dispuşi să încercăm,
dar uneori complexitatea era covârşitoare, incluzând totul, de
la ciudăţeniile impulsurilor sexuale la influenţele traumelor
din copilărie.

22. Dacă în mod tradiţional filosofii au făcut elogiul unei

vieţi trăite sub semnul raţiunii, condamnând în numele
acesteia viaţa trăită sub semnul emoţiilor, aceasta se
întâmpla fiindcă raţiunea este piatra de temelie a
continuităţii, nu are dimensiuni temporale, nu are termen de
expirare. Spre deosebire de romantic, filosoful nu permite –
de exemplu – ca interesul său să vagabondeze smintit de la
Chloe la Alice şi înapoi la Chloe, pentru că raţiuni solide
sprijină orice alegere făcută. În dorinţele lor, filosofii nu văd
decât evoluţii, nu schisme. În dragoste, ei rămân constanţi şi
credincioşi, vieţile lor fiind la fel de bine definite ca traiectoria
unei săgeţi în zbor.

23. Dar, mai important încă, filosoful are o identitate

asigurată. Ce e identitatea? Poate este modelată în jurul
lucrurilor către care e predispusă o persoană: Sunt ceea ce
îmi place. Cine sunt este în mare măsură constituit de ceea
ce vreau. Dacă de la vârsta de zece ani mi-a plăcut golful, iar
acum am 120 de ani şi încă-mi place golful, atunci
identitatea mea (atât ca jucător de golf cât şi, indirect, ca
persoană) s-a dovedit a fi una stabilă. Dacă de la vârsta de
doi ani până la nouăzeci îmi menţin credinţa în catolicism,
sunt în stare să evit criza de identitate a unui evreu care la
35 de ani se trezeşte cu dorinţa de a deveni episcop sau a
papei care la sfârşitul vieţii se converteşte la islam.
164
 - ALAIN DE BOTTON -

24. Viaţa pentru cei conduşi de emoţii este foarte diferită, e

compusă din ameţitoare răsuciri ale limbilor ceasului pe
cadran, astfel încât ceea ce vor se schimbă atât de rapid,
încât cine sunt e permanent sub semnul întrebării. Dacă
bărbatul condus de emoţii o iubeşte azi pe Samantha şi
mâine pe Sally, atunci cine este el? Dacă mă duc într-o seară
la culcare iubind-o pe Chloe şi mă trezesc a doua zi urând-o,
atunci cine sunt „eu”? Nu renunţasem cu totul la intenţia de
a deveni o persoană mai rezonabilă. Eram pur şi simplu pus
în faţa problemei insolubile de a găsi motive solide pentru a o
iubi sau pentru a nu o iubi pe Chloe. Obiectiv, nu existau
motive întemeiate pentru niciuna din variante, ceea ce făcea
ocazionala mea ambivalenţă faţă de ea cu atât mai de
nerezolvat. Dacă ar fi existat motive solide, incontestabile
(îndrăznesc să spun logice) de a o iubi sau de a o urî, ar fi
existat şi puncte de referinţă la care să mă întorc. Dar, aşa
cum strungăreaţă ei nu fusese niciodată un motiv să mă
îndrăgostesc de ea până peste cap, cum aş fi putut menţiona
felul ei de a se scărpina în cot ca motiv de ură? Orice motive
am oferi în mod aparent, nu suntem niciodată decât parţial
conştienţi de ceea ce constituie baza atracţiei noastre (şi de
aici şi ireversibilul şi tragicul proces pe care-l implică şi dez-
drăgostirea…).

25. Opus discontinuităţilor era şi impulsul natural

homeostatic: menţinerea constanţei mediului emoţional.
Impulsul homeostatic modera fluctuaţiile, ţintea către
stabilitate şi evitarea turbulenţelor, continuitate şi coerenţă.
Homeostaza mă ancora într-o poveste de dragoste liniară, cea
a lui Chloe şi a mea, strunindu-mă atunci când aş fi putut
avea tendinţa de a crea intrigi secundare, de a divaga de la
165
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
sau de a pune sub semnul întrebării povestea, cu
schizofrenia ficţiunii moderne. Trezindu-mă dintr-un vis
erotic despre două figuri zărite într-un magazin cu o zi
înainte, m-am re-localizat imediat găsind-o pe Chloe lângă
mine. M-am întors la rolul atribuit mie de povestea mea şi m-
am înclinat în faţa uriaşei autorităţi a ceea ce deja există.

26. Fluctuaţiile erau ţinute în frâu de continuitatea

mediului, de către mult mai stabilele supoziţii ale celor din
jurul nostru. Îmi amintesc de o ceartă feroce care a izbucnit
cu câteva minute înainte de ora la care trebuia să ne
întâlnim cu nişte prieteni la o cafea într-o sâmbătă. La
momentul respectiv, amândoi consideram cearta atât de
serioasă încât am fi fost în stare să ne despărţim din cauza
ei. Dar posibilitatea de a încheia povestea a fost redusă de
prietenii care nu puteau concepe aşa ceva. La cafea,
fericitului cuplu i s-au pus întrebări, întrebări care nu lăsau
să transpară nicio idee despre posibilitatea unei rupturi,
astfel ajutând ca aceasta să fie evitată. Prezenţa celorlalţi ne-
a moderat impulsurile într-un moment când nu eram siguri
ce voiam şi ca atare cine eram. Ne-am putut ascunde sub
analiza confortabilă a celor care se aflau alături de noi,
conştienţi numai de continuităţi, neştiind că nu exista nimic
inviolabil în intriga poveştii noastre.

27. În toanele noastre mai bune, ne mai alina şi iluzia

unui viitor. Din cauza ameninţării că dragostea s-ar putea
termina la fel de brusc cum începuse, era firesc să reîntărim
prezentul cu aluziile la un viitor comun, unul care să dureze
cel puţin până la moartea noastră. Visam unde aveam să
trăim, câţi copii o să avem, ce plan de pensie să adoptăm, ne
identificam cu bătrânii care-şi duceau nepoţii la plimbare şi
166
 - ALAIN DE BOTTON -
se ţineau de mână în Kensington Gardens. Apărându-ne de
decesul iubirii, ne făcea plăcere să ne planificăm viaţa
împreună pe scară grandioasă. Lângă Notting Hill erau case
care ne plăceau amândurora şi împreună le decoram în
imaginaţie, completându-le cu două birouri la etajul de sus,
o bucătărie mare cu cea mai modernă aparatură în subsol, o
grădină plină de flori şi copaci. Deşi nu era probabil ca
lucrurile să ajungă atât de departe, aveam nevoie să credem
că nu există nici nu motiv să nu ajungă. Cum e posibil să
iubeşti pe cineva şi în acelaşi timp să-ţi imaginezi cum te
desparţi de acel cineva, te căsătoreşti şi decorezi o casă
alături de altcineva? Nu, era indispensabil pentru noi să ne
imaginăm cum ar fi să îmbătrânim împreună şi să ne
retragem, împreună cu protezele noastre dentare, într-un
bungalou la malul mării. Dacă am fi crezut cu adevărat, am
fi plănuit chiar să ne căsătorim – cea mai barbară tentativă
legală de a forţa inima să iubească la nesfârşit.

28. Ezitarea mea de a vorbi cu Chloe despre fostele iubite

era probabil parte din acelaşi fenomen: dorinţa ca lucrurile
să dureze la nesfârşit. Aceste foste iubite erau amintiri ale
unor situaţii pe care la un moment dat le crezusem
permanente şi se dovediseră a nu fi şi ale faptului că relaţia
mea cu Chloe putea avea o soartă similară. Într-o seară, într-
o librărie din Hayward Gallery, am zărit o fostă iubită,
frunzărind o carte despre Picasso în celălalt capăt al
încăperii. Chloe era la câţiva paşi de mine, căutând o carte
poştală pe care s-o trimită unor prieteni. Picasso însemnase
mult pentru această fostă iubită şi pentru mine. Aş fi putut
cu uşurinţă să mă duc să o salut. În definitiv, cunoscusem
mai mulţi din foştii iubiţi ai lui Chloe, iar cu unii se vedea
regulat. Dar problema era în mine: această femeie era pur şi
167
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
simplu o amintire a unei nestatornicii a emoţiilor mele pe
care preferam să o evit. Mă temeam că intimitatea pe care o
creasem şi apoi o pierdusem alături de ea s-ar fi putut dovedi
un model care să se repete cu Chloe.

29. Tragedia iubirii este că nu reuşeşte să depăşească

dimensiunile temporale. Când eşti cu actuala iubită, gândul
propriei indiferenţe faţă de fostele iubite e de o cruzime
deosebită. E ceva îngrozitor în ideea că persoana pentru care
azi ai sacrifica orice s-ar putea, peste câteva luni, să te facă
să traversezi strada (sau librăria) ca s-o eviţi. Mi-am dat
seama că, dacă dragostea pentru Chloe constituia esenţa
fiinţei mele în acel moment, atunci sfârşitul definitiv al
acestei iubiri pentru ea n-ar fi însemnat nimic mai puţin
decât moartea unei părţi din mine.

30. Dacă Chloe şi cu mine am continuat, în ciuda tuturor

acestora, să credem că ne iubim, s-a întâmplat poate din
cauză că, în final, momentele de dragoste au atârnat mai
greu (cel puţin pentru o vreme) decât momentele de plictis
sau de indiferenţă. Dar am rămas permanent conştienţi că
ceea ce hotărâserăm să numim iubire ar fi putut fi o
abreviere a unei realităţi cu mult mai complexe şi în ultimă
instanţă cu mult mai puţin agreabile.

168
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XVI-lea
Teama de fericire

1. Unul din cele mai mari dezavantaje ale iubirii este că,
cel puţin pentru o vreme, e în pericol să ne facă fericiţi.

2. Chloe şi cu mine am hotărât să călătorim în Spania în

ultima săptămână din august – călătoria fiind (ca şi iubirea)
o încercare de a urmări un vis până la realitate. La Londra
citiserăm toate broşurile de la Utopia Travel, specialişti în
piaţa de case de închiriat din Spania şi ne stabiliserăm la o
fermă reconstruită din satul Aras de Alpuente, în munţii de
lângă Valencia. Casa arăta mai bine în realitate decât în
fotografii. Camerele erau simple dar confortabil mobilate,
instalaţiile din baie funcţionau, avea o terasă umbrită de o
boltă de viţă, în apropiere un lac în care să înotăm şi un
fermier lângă noi, care creştea o capră şi care ne-a primit cu
brânză şi ulei de măsline.

3. Am ajuns după-amiaza târziu, după ce închiriaserăm o

maşină de la aeroport şi urcaserăm pe drumurile înguste de
munte. Ne-am dus imediat să înotăm, ne-am aruncat în apa
limpede şi albastră, apoi ne-am uscat la soare. După aceea
ne-am întors acasă şi ne-am aşezat pe terasă cu o sticlă de
vin şi un castron cu măsline, să privim soarele cum apune
dincolo de dealuri.
— Nu-i aşa că e minunat? am remarcat eu, plin de lirism.
— Nu-i aşa? a spus şi Chloe, ca un ecou.
— Dar chiar este? am glumit eu.
— Şşşşt, strici toată scena.

169
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— Nu, serios, chiar e minunat. Nici nu mi-am imaginat că
există un asemenea loc. Pare aşa de rupt de orice altceva, ca
un paradis pe care n-a reuşit nimeni să-l distrugă.
— Aş putea să-mi petrec tot restul vieţii aici, a oftat Chloe.
— Şi eu la fel.
— Am putea să trăim aici împreună, eu aş avea grijă de
capre, tu de măslini, am scrie cărţi, am picta şi am…
— Te simţi bine? am întrebat, văzând-o pe Chloe
schimbându-se la faţă de durere.
— Da, acum da. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Am simţit o
durere bruscă de cap, ca un junghi teribil. Probabil că nu e
nimic. Ah, nu, fir-ar să fie, iar!
— Lasă-mă să pun mâna.
— N-o să simţi nimic, e înăuntru.
— Ştiu, dar prin simpatie…
— Doamne, mai bine mă întind. Probabil e din cauza
călătoriei, sau a altitudinii, sau cine ştie ce. Mă duc
înăuntru. Rămâi aici, mă descurc.

4. Pe Chloe n-a lăsat-o durerea. A luat o aspirină şi s-a

dus la culcare, dar n-a putut să doarmă. Neştiind cât de tare
să-i iau în serios suferinţa, dar îngrijorat de tendinţa ei
naturală de a subestima lucrurile, am decis să chem un
doctor. Fermierul şi soţia lui erau la masă când am bătut la
uşă şi am întrebat în fragmente de spaniolă unde pot găsi cel
mai apropiat doctor. Am aflat că în Villar de Arzobispo, un
sat la vreo 20 de kilometri distanţă.

5. Dr. Saavedra era nespus de demn pentru un doctor de

ţară. Purta un costum alb, petrecuse un semestru la Colegiul
Imperial în anii ’50, era pasionat de tradiţia teatrală
englezească şi a părut încântat să mă însoţească pentru a o
170
 - ALAIN DE BOTTON -
ajuta pe domnişoara care se îmbolnăvise la începutul
sejurului ei în Spania. Când am ajuns înapoi la Aras de
Alpuente, Chloe nu se simţea cu nimic mai bine. L-am lăsat
pe doctor singur cu ea şi am aşteptat agitat în camera
alăturată. Peste zece minute doctorul a ieşit.
— Nu aveţi de ce să vă faceţi griji.
— O să se facă bine?
— Da, prietene, o să fie bine mâine dimineaţă.
— Ce are?
— Mai nimic, ceva la stomac, ceva la cap, se întâmplă cu
turiştii. I-am dat pastile. Un pic de anhedonia la cap, ce să
zic?

6. Dr. Saavedra diagnosticase un caz de anhedonia, o

boala definită de Asociaţia Medicală Britanică drept o reacţie
remarcabil de asemănătoare răului de munte, rezultând din
teroarea bruscă provocată de ameninţarea fericirii. Era o
boală obişnuită în rândurile turiştilor din această regiune a
Spaniei, confruntaţi în aceste regiuni idilice cu brusca
revelaţie că fericirea pământească le-ar putea fi la îndemână
şi care cad victime unei reacţii fiziologice violente, menită să
zădărnicească o astfel de posibilitate.

7. Problema cu fericirea e că, în raritatea ei, se dovedeşte

terifiantă şi induce anxietatea. Ca atare, întrucâtva
inconştient, Chloe şi cu mine (deşi eu nu mă îmbolnăvisem)
încercaserăm întotdeauna să localizăm hedonia fie în
memorie, fie în anticipaţie. Deşi găsirea fericirii era un ţel
principal mărturisit, era însoţit de credinţa implicită în
realizarea acestui aristotelianism cândva, în viitorul foarte
îndepărtat – o credinţă atacată de idila pe care o

171
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
descoperiserăm la Aras de Alpuente şi, în mai mică măsură,
unul în braţele celuilalt.

8. De ce trăiam aşa? Poate fiindcă a ne bucura de prezent

ar fi însemnat să ne angajăm într-o realitate imperfectă şi
periculos de efemeră, în loc să ne ascundem după credinţa
confortabilă în viaţa de apoi. Trăirea la viitorul perfect implica
susţinerea unei vieţi ideale care să contrasteze cu prezentul,
o viaţă care să ne salveze de nevoia de a ne angaja în ceea ce
ne înconjura. Era un model similar cu cel întâlnit în unele
religii, în care viaţa pe pământ e doar un preludiu al unei
existenţe eterne şi cu mult mai plăcute în ceruri. Atitudinea
noastră faţă de sărbători, petreceri, muncă şi poate chiar
dragoste avea în ea ceva nemuritor, ca şi când aveam să ne
aflăm pe pământ suficient de multă vreme ca să nu ne
înjosim considerând aceste ocazii finite ca număr – şi prin
urmare să le preţuim. E odihnitor să trăieşti la viitorul
perfect: te împiedică să ai nevoie să simţi că prezentul e real
sau să-ţi dai seama că trebuie să ne iubim unii pe alţii sau
să murim.

9. Faptul că Chloe se îmbolnăvise nu însemna oare că

prezentul prindea din urmă starea ei de nemulţumire?
Pentru o clipă, încetase să fie lipsit de orice ar fi putut
cuprinde viitorul. Dar nu eram şi eu la fel de vinovat de boala
ei? N-au existat nenumărate momente când plăcerile
prezentului au fost ignorate în numele unui viitor nenumit,
poveşti de iubire în care, aproape imperceptibil, mă
abţinusem să iubesc pe de-a-ntregul, alinându-mă cu gândul
nemuritor că vor fi alte iubiri, de care într-o bună zi voi
încerca să mă bucur cu nepăsarea bărbaţilor din reviste,
viitoare iubiri care vor răscumpăra eforturile mele
172
 - ALAIN DE BOTTON -
dezastruoase de a comunica cu altcineva a cărui istorie se
desfăşura pe pământ cam în acelaşi timp?

10. Dar dorul de un viitor care nu vine niciodată e doar

cealaltă faţă a dorului de trecut. Nu e trecutul de multe ori
mai bun doar pentru că e trecut? Îmi amintesc că în copilărie
fiecare vacanţă devenea perfectă doar când se termina,
pentru că atunci anxietatea prezentului se reducea la câteva
amintiri uşor de ţinut în frâu. Nu conta atât de mult ce se
întâmpla, cât faptul că trebuia să se întâmple cât mai repede,
ca apoi să pot să-mi bandajez o rană sau să retrăiesc o
bucurie. Mi-am petrecut întreaga copilărie aşteptând vacanţa
de iarnă, când familia pleca de la Zürich ca să petreacă două
săptămâni schiind la Engadine. Dar când eram în fine în
capătul pârtiei, privind în jos la întinderea de alb virgin,
deveneam conştient de o anxietate care avea să se evapore
din amintirea evenimentului, amintire ce se compunea
numai din condiţiile obiective (vârful muntelui, ziua
strălucitoare), fiind astfel liberă de tot ce strica momentul în
sine. Era mai mult decât faptul că-mi curgea nasul, sau îmi
era sete, sau uitasem fularul ceea ce făcea prezentul să fie
neplăcut – era pur şi simplu incapacitatea de a accepta că
trăiam în sfârşit ceva ce tot anul existase doar ca o
posibilitate în faldurile viitorului. Schiul, împachetat între
anticipaţia care făcea să-mi lase gura apă şi amintirea
trandafirie, luneca peste prezent. Imediat ce ajungeam la
poalele pârtiei, mă uitam în sus la munte şi îmi declaram că
fusese o coborâre perfectă. Şi aşa decurgea vacanţa la schi:
aşteptare plăcută dimineaţa, anxietate în actualitate şi
amintiri plăcute seara.

173
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
11. De multă vreme în relaţia mea cu Chloe exista ceva din
acest tensionat paradox: petreceam toată ziua aşteptând cina
cu ea, ieşeam de la cină cu cele mai bune impresii, dar mă
găseam faţă-n faţă cu un prezent care nu egala niciodată nici
aşteptarea, nici amintirea. Într-o seară, puţin înainte de a
pleca în Spania, eram pe barca lui Will Knott cu Chloe şi alţi
prieteni şi, pentru că totul era atât de perfect, am devenit
pentru prima oară în mod inevitabil conştient de suspiciunile
mele latente faţă de momentul prezent. De cele mai multe ori,
prezentul este prea plin de defecte pentru a ne aminti că
boala traiului la imperfect este în interiorul nostru şi nu are
nimic de-a face cu lumea exterioară. Dar în seara aceea în
Chelsea, nu puteam găsi nimic pentru care să dau vina pe
moment, aşa că a trebuit să-mi dau seama că problema se
afla în mine: mâncarea era delicioasă, prietenii erau acolo,
Chloe, aşezată lângă mine şi ţinându-mă de mână, arăta
minunat. Dar ceva era oricum în neregulă – faptul că de-abia
aşteptam ca evenimentul să devină istorie.

12. Incapacitatea de a trăi în prezent rezidă poate în teama

de a accepta că acest lucru poate însemna sosirea a ceea ce
am aşteptat toată viaţa, teama de a părăsi adăpostul relativ
sigur al aşteptării sau al amintirii, admiţând astfel tacit că
aceasta este singura viaţă pe care o putem trăi, în afara
cazului vreunei intervenţii divine. Dacă privim angajarea ca
pe un număr de ouă, atunci angajarea în prezent înseamnă
riscul de a ne pune toate ouăle în coşul prezentului, în loc să
le împărţim între coşul trecutului şi cel al viitorului. Şi,
pentru a transpune analogia asupra iubirii, a accepta într-un
final că eram fericit cu Chloe ar fi însemnat să accept că, în
ciuda primejdiei, toate ouăle mele se aflau bine aşezate în
coşul ei.
174
 - ALAIN DE BOTTON -

13. Nu ştiu ce fel de pastile i-a dat doctorul lui Chloe, dar
a doua zi de dimineaţa părea complet vindecată. Am pregătit
un picnic şi ne-am întors la lac, unde ne-am petrecut ziua
înotând şi citind. Am rămas în Spania zece zile şi cred (în
măsura în care pot avea încredere în memoria mea) că
pentru prima dată amândoi ne-am asumat riscul de a trăi în
prezent. Traiul la timpul prezent nu însemna întotdeauna
extaz; anxietăţile create de fericirea instabilă a dragostei
explodau de obicei în certuri. Îmi amintesc o neînţelegere
cumplită în satul Fuentelespino de Moya, unde ne opriserăm
pentru prânz. A început cu o glumă despre o fostă prietenă şi
a sfârşit prin suspiciunea lui Chloe că aş fi încă îndrăgostit
de ea. Nimic nu era mai departe de adevăr, dar eu am tratat
suspiciunea ca fiind o proiecţie a declinului sentimentelor lui
Chloe pentru mine şi am acuzat-o de aceasta. Până când am
încheiat cu cearta, bosumflarea şi împăcarea, se făcuse deja
târziu şi amândoi ne întrebam pentru ce fuseseră lacrimile şi
ţipetele. Au mai fost şi alte certuri, îmi amintesc de una lângă
satul Losa del Obispo, iscată de întrebarea dacă ne-am
plictisit sau nu unul de altul, încă una lângă Sol de Chera
care a început după ce am acuzat-o pe Chloe că nu e în stare
să citească o hartă, iar ea mi-a replicat acuzându-mă de
fascism cartografic.

14. Motivele acestor certuri nu erau niciodată cele de

suprafaţă: oricare ar fi fost deficienţele lui Chloe în materie
de Guide Michelin sau intoleranţa mea pentru condusul în
cercuri prin Spania, miza erau nişte anxietăţi mult mai
profunde. Forţa acuzaţiilor pe care le făceam,
implauzibilitatea lor, demonstrau că ne certam nu pentru că
ne uram, ci pentru că ne iubeam prea mult – sau, ca să nu
175
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
încurc lucrurile, pentru că uram să ne iubim atât de mult.
Acuzaţiile noastre aveau un subtext complicat: Te urăsc,
pentru că te iubesc. Era în ultimă instanţă un protest
fundamental: Urăsc să n-am încotro decât să risc iubindu-te
aşa. Plăcerea de a depinde de cineva păleşte în faţa fricii
paralizante pe care o asemenea dependenţă o implică.
Certurile noastre uneori feroce şi întrucâtva inexplicabile din
cursul călătoriei la Valencia nu erau altceva decât o necesară
eliberare a tensiunii create de înţelegerea faptului că ne
puseserăm fiecare toate ouăle în coşul celuilalt – şi nu eram
în stare să găsim un aranjament casnic mai solid. Certurile
noastre aveau uneori o calitate teatrală, o bucurie şi o
exuberanţă care se manifestau în distrugerea rafturilor
bibliotecii, în spartul ceramicii şi în trântitul uşilor: „E plăcut
să simt că pot să te urăsc aşa”, mi-a spus Chloe la un
moment dat. „Mă face să mă simt sigură că poţi să suporţi,
că pot să-ţi spun să te duci dracului şi tu o să arunci cu ceva
după mine, dar o să rămâi aici.” Aveam nevoie să ţipăm unul
la altul, în parte ca să vedem dacă putem să ne tolerăm
ţipetele. Voiam să ne testăm capacitatea celuilalt de
supravieţuire: numai încercând în zadar să ne distrugem
unul pe celălalt puteam şti că suntem în siguranţă.

15. E cel mai simplu să accepţi fericirea când este

provocată de lucruri pe care le poţi controla, pe care le-ai
atins cu efort şi prin raţiune. Dar fericirea pe care o
atinsesem alături de Chloe nu venise după profunde
filosofări sau ca rezultat al unei realizări personale. Era pur
şi simplu rezultatul faptului că, prin miracol sau printr-o
intervenţie divină, găsisem o persoană a cărei companie era
mai valoroasă pentru mine decât a oricui altcineva pe lume.
O astfel de fericire era periculoasă tocmai pentru că îi lipsea
176
 - ALAIN DE BOTTON -
permanenţa autosuficientă. Dacă după luni de muncă
susţinută aş fi produs o formulă ştiinţifică ce ar fi zguduit
lumea biologiei moleculare, n-aş fi avut niciun fel de
remuşcări să accept fericirea pe care mi-ar fi adus-o
descoperirea. Dificultatea de a accepta fericirea reprezentată
de Chloe provenea din absenţa mea în procesul cauzal ce o
provocase şi prin urmare din lipsa de control asupra
elementului ce inducea fericirea în viaţa mea. Părea aranjată
de zei, şi astfel era însoţită de teama primitivă de pedeapsa
divină.

16. „Toată nefericirea omului provine din faptul că nu e în

stare să stea singur în camera lui”, spunea Pascal,
argumentând nevoia omului de a-şi aduna resursele
împotriva dependenţei debilitante de sfera socialului. Dar
cum se putea realiza aşa ceva în dragoste? Proust povesteşte
despre Mohamed al II-lea care, simţind că se îndrăgosteşte de
una din femeile din harem, a ucis-o imediat pentru că nu
dorea să fie încătuşat spiritual de cineva. Neputând face aşa
ceva, renunţasem de mult la speranţa de a fi autosuficient.
Ieşisem din camera mea şi iubeam pe cineva – astfel
asumându-mi riscul de a-mi baza viaţa pe altcineva.

17. Anxietatea de a o iubi pe Chloe era parţial anxietatea

de a mă afla în postura în care motivul fericirii mele putea
dispărea cu uşurinţă, putea să-şi piardă interesul, să moară
sau să se mărite cu altul. Aflat la apogeul iubirii, apărea
tentaţia de a termina prematur relaţia, astfel încât fie Chloe,
fie eu să putem fi instigatorii sfârşitului, în loc să lăsăm ca
celălalt partener, sau obişnuinţa, sau familiaritatea să pună
capăt lucrurilor. Ne cuprindea uneori dorinţa (manifestată în
certurile noastre din nimic) de a ucide povestea noastră de
177
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
dragoste înainte ca aceasta să-şi atingă sfârşitul firesc, o
crimă comisă nu din ură ci dintr-un exces de dragoste – sau,
mai degrabă, din teama pe care o aduce excesul de dragoste.
Amanţii îşi pot ucide propria poveste de dragoste numai
pentru că nu pot tolera incertitudinea, riscul pe care-l crease
experimentul lor cu fericirea.

18. Deasupra fiecărei povesti de dragoste planează

îngrijorarea, pe cât de oribilă pe atât de neştiută, despre cum
se va termina. E ca atunci când, pe deplin sănătoşi,
încercăm să ne imaginăm propria moarte, singura diferenţă
dintre sfârşitul iubirii şi sfârşitul vieţii fiind că în privinţa
celei din urmă avem măcar certitudinea încurajatoare că nu
vom mai simţi nimic după moarte. Nu există asemenea
încurajare pentru îndrăgostit, care ştie că sfârşitul relaţiei nu
va însemna neapărat sfârşitul iubirii şi cu certitudine nu va
fi sfârşitul vieţii.

178
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XVII-lea
Contracţii

1. La început mi-a fost greu să-mi imaginez un neadevăr

cu durata de 3,2 secunde înghesuit într-o succesiune de opt
contracţii de 0,8 secunde, din care prima şi ultimele două
(3,2 secunde) erau veritabile. Era mai uşor să-mi imaginez
un adevăr total sau o minciună totală, dar ideea de adevăr-
minciună-adevăr părea perversă şi inutilă, întreaga secvenţă
trebuia să fie ori adevărată, ori falsă. Poate că ar fi trebuit să
ignor intenţionalitatea în favoarea unei explicaţii fiziologice.
Dar, oricare ar fi fost cauza şi oricare ar fi fost nivelul
explicaţiei, începusem să observ că (de la întoarcerea din
Spania) Chloe începuse să-şi simuleze orgasmele, în
totalitate sau în parte.

0,8+/0,8+/0,8-/0,8-/0,8-/0,8+/0,8+=lungime totală 6,44

2. Numărul ei obişnuit de contracţii fusese înlocuit de o

activitate exagerată, probabil cu intenţia de a-mi distrage
atenţia de la lipsa de implicare sinceră în proces. Dacă am
dat atâta importanţă apariţiei sau neapariţiei contracţiilor, n-
am făcut-o fiindcă acestea erau importante per se (existau
dovezi ale plăcerii fără legătură cu numărul), ci pentru că la
o femeie care în trecut se bucurase de un număr rapid de
contracţii acestea erau un simbol al unei posibile tendinţe de
disociere.

3. Acest număr scăzut de contracţii nu era însoţit de vreun

alt semn evident de dezinteres. Într-un anume sens, actul
4
+ = contracţie pozitivă, - = absenţă.
179
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
dragostei a devenit chiar mai pasionat exact în acea
perioadă. Nu numai că se întâmpla mai des, dar se întâmpla
în poziţii diferite şi la ore ale zilei diferite, era mai turbulent,
cu ţipete, chiar cu plânsete, gesturile erau aproape demente,
mai apropiate de furie decât de blândeţea asociată de obicei
cu actul. Cât de mult ar fi trebuit să deduc din toate acestea
nu ştiu. E suficient să spun că mi se treziseră suspiciunile.

4. Ceea ce ar fi trebuit să-i spun lui Chloe i-am împărtăşit

în schimb unui prieten.
— Nu ştiu ce se întâmplă, Will, sexul nu mai este ce era.
— Nu-ţi face griji, sunt diverse faze, nu poţi să te aştepţi să
fie mereu cu cifră octanică mare.
— Nu mă aştept. Doar că simt că şi altceva nu e în regulă,
nu ştiu ce, dar de când ne-am întors din Spania am observat
tot felul de chestii. Şi nu mă refer numai în dormitor, e doar
un fel de simptom. Mă refer peste tot.
— Cum ar fi?
— Păi, nu pot să pun degetul pe ceva anume. Bine, uite,
un lucru pe care mi-l amintesc. Lui Chloe îi place o altă
marcă de cereale decât mie, dar pentru că stau mult la ea, de
obicei o cumpără şi pe cea care-mi place mie, ca să putem să
mâncăm împreună dimineaţa. Săptămâna trecută, brusc, n-
o mai cumpără şi spune că e prea scumpă. Nu vreau să trag
niciun fel de concluzii, dar observ.

5. Will şi cu mine stăteam în holul biroului. Era

aniversarea a douăzeci de ani de existenţă a firmei şi se
dădea un cocktail. O adusesem pe Chloe cu mine şi era
prima oară când vedea unde lucrez.

180
 - ALAIN DE BOTTON -
— De ce are Will mai multe lucrări decât tine? ne-a
întrebat Chloe pe amândoi, după ce s-a uitat la toate
modelele.
— Răspunde-i tu, Will.
— Pentru că geniile au dificultăţi în a-şi face lucrările
acceptate, i-a răspuns Will, milos.
— Proiectele tale sunt strălucite, i-a spus Chloe, n-am
văzut niciodată ceva atât de inventiv, mai ales în materie de
clădiri de birouri. Felul în care foloseşti materialele e absolut
incredibil şi felul în care ai reuşit să integrezi cărămida şi
metalul. Tu nu poţi să faci aşa ceva? m-a întrebat Chloe.
— Am câteva idei în lucru, dar stilul meu e foarte diferit,
lucrez cu materiale diferite.
— Mă rog, cred că lucrările lui Will sunt formidabile, de
fapt incredibile. Mă bucur că am venit să le văd.
— Chloe, e minunat să te aud spunând aşa ceva, i-a
răspuns Will.
— Sunt atât de impresionată, lucrările tale sunt exact
genul de lucru care mă interesează şi e păcat că nu sunt mai
mulţi arhitecţi care să facă ce faci tu. Probabil că nu e uşor.
— Nu e tocmai uşor, dar întotdeauna mi s-a spus să fac
lucrurile în care cred. Construiesc case care mă fac să mă
simt bine şi oamenii care locuiesc în ele sfârşesc prin a
absorbi din ele un fel de energie.
— Cred că înţeleg ce vrei să spui.
— Ai înţelege mai bine dacă am fi în California. Am lucrat
la un proiect în Monterey şi trebuie să-ţi spun că acolo ţi-ai
da seama ce poţi face folosind diferite feluri de piatră pe
lângă oţel şi aluminiu şi lucrând în armonie cu peisajul, nu
împotriva lui.

181
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
6. E o chestiune de bune maniere să nu pui la îndoială
criteriile responsabile pentru dragostea cuiva. Idealul ar fi să
nu fii iubit pentru nişte criterii, ci pentru cine eşti, un statut
ontologic dincolo de proprietăţi şi atribute, în materie de
dragoste, ca şi în materie de bogăţie, există un tabu legat de
modalităţile de obţinere şi menţinere a afecţiunii/proprietăţii.
Numai sărăcia, fie de dragoste fie de bani, te poate face să
pui la îndoială sistemul – acesta fiind poate motivul pentru
care îndrăgostiţii nu sunt mari revoluţionari.

7. Trecând pe stradă pe lângă o femeie nefericită, Chloe m-

a întrebat într-o zi: „M-ai mai fi iubit dacă aş fi avut un semn
din naştere uriaş pe faţă, cum are ea?” Dorinţa e să auzi
răspunsul „da” – un răspuns care ar plasa iubirea deasupra
suprafeţelor lumeşti şi imposibil de schimbat ale trupului. O
să te iubesc nu numai pentru inteligenţă, talent şi
frumuseţe, ci pentru că tu eşti tu, fără niciun fel de condiţii.
Te iubesc pentru cine eşti în adâncul sufletului tău, nu
pentru culoarea ochilor sau pentru dimensiunile contului din
bancă. Ne dorim ca iubitul să ne admire fără posesiunile
noastre aparente, să aprecieze esenţa fiinţei noastre fără alte
ornamente, să fie gata să repete iubirea necondiţionată care
se spune că există între părinţi şi copii. Adevăratul sine este
ceea ce putem alege să fim şi dacă avem un semn din naştere
pe frunte, sau ne scofâlcim din cauza vârstei sau dăm
faliment, atunci trebuie să fim iertaţi pentru accidentele care
au stricat ceea ce e doar suprafaţa. Şi chiar dacă suntem
frumoşi şi bogaţi, nu dorim să fim iubiţi pentru aceste
lucruri, căci ele pot dispărea, şi dragostea o dată cu ele. Aş
prefera să mă complimentezi pentru mintea, nu pentru
chipul meu, dar dacă chiar trebuie, complimentează-mă
pentru zâmbet (mişcare pe care o controlează muşchii), nu
182
 - ALAIN DE BOTTON -
pentru nas (static, controlat de ţesuturi). Doresc să fiu iubit
chiar dacă am pierdut totul şi a rămas doar „eul”, acest
misterios „eu”, considerat a fi sinele în cel mai slab şi
vulnerabil moment al său. Mă iubeşti suficient ca să-mi
permit să fiu slab faţă de tine? Toată lumea iubeşte forţa, dar
Mă iubeşti pentru slăbiciunea mea? Acesta e adevăratul test.
Mă iubeşti lipsit de tot ceea ce poate fi pierdut, numai pentru
lucrurile pe care le voi avea în veci?

8. În seara aceea la birou, am început pentru prima oară

să o simt pe Chloe îndepărtându-se de mine, pierzându-şi
admiraţia pentru munca mea şi punând la îndoială valoarea
mea în comparaţie cu alţi bărbaţi. Pentru că eu eram obosit
iar Chloe şi Will nu, m-am dus acasă şi ei s-au dus să bea
ceva în West End. Chloe mi-a spus că mă sună imediat ce
ajunge acasă, dar pe la 11 am hotărât s-o sun eu. Mi-a
răspuns robotul şi la fel şi la două şi jumătate în aceeaşi
noapte. Am fost tentat să-mi mărturisesc anxietăţile
robotului, dar a le formula părea a le materializa, aducând o
bănuială în domeniul acuzaţiilor şi contraacuzaţiilor. Poate
că nu era nimic – sau cel puţin totul: preferam să mi-o
imaginez victima unui accident mai degrabă decât trăgând
chiulul cu Will. La patru dimineaţa am sunat la poliţie şi i-
am întrebat, cu cel mai responsabil ton pe care-l poate
adopta un om beat de vodcă, dacă nu au întâlnit cumva,
poate sub forma unui trup mutilat sau a unui Volkswagen
distrus, îngerul meu în fustă verde scurtă şi jachetă neagră,
văzut pentru ultima oară într-un birou din Barbican. Nu,
domnule, nu am văzut aşa ceva, vă era rudă sau doar
prietenă? N-aş putea oare să aştept până dimineaţa şi să sun
atunci din nou la secţie?

183
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
9. „Gândindu-te la probleme le faci să existe”, îmi spusese
Chloe. Nu îndrăzneam să mă gândesc, de teama a ce aş
putea descoperi. Libertatea de a gândi este curajul de a ne
întâlni demonii. Dar mintea îngrozită nu poate vagabonda,
aşa că am rămas priponit de paranoia mea, fragil ca un
pahar. Berkeley, şi mai târziu Chloe, spuseseră că dacă
închizi un ochi, poţi spune că lumea exterioară nu e decât un
vis, iar acum, mai mult ca oricând, puterea iluziei era
alinătoare, dorinţa de a nu privi adevărul în faţă, convingerea
că dacă nu gândesc, un adevăr neplăcut ar putea să nu
existe.

10. Simţindu-mă implicat în absenţa ei, vinovat de

bănuielile mele şi furios din cauza sentimentului de
vinovăţie, m-am prefăcut că nu observ nimic atunci când m-
am întâlnit cu Chloe la ora zece a doua zi. Dar ea trebuie să
se fi simţit vinovată – altfel de ce s-ar fi dus la supermarket
ca să cumpere pentru Tânărul Werther marca de cereale care
lipsea din bucătăria ei? Se acuza nu prin indiferenţă, ci prin
sentimentul datoriei, cu un pachet de Three Cereal Golden
Bran aşezat la vedere pe pervazul ferestrei.
— E ceva în neregulă? Nu asta e marca ta preferată? a
întrebat Chloe, privindu-mă cum înghit cu noduri.

11. Mi-a spus că a dormit la prietena ei Paula. Stătuse de

vorbă cu Will până târziu într-un bar din Soho şi cum băuse
destul de mult, i s-a părut mai simplu să se oprească în
Bloosmbury decât să facă drumul până-n Islington. Voise să
mă sune, dar era sigură că m-ar fi trezit din somn. Nu-i
spusesem eu că vreau să mă culc devreme? De ce făceam
figura aia? Mai voiam lapte la cereale?

184
 - ALAIN DE BOTTON -
12. Relatările despre realitate stopate epistemologic din
creştere sunt însoţite de tentaţia de a le crede – dacă sunt
plăcute. Ca şi viziunea optimistă despre viaţă a unui
nătărău, versiunea lui Chloe despre felul în care petrecuse
noaptea era dezirabil de credibilă, ca o baie fierbinte în care-
mi doream să rămân la nesfârşit. Dacă ea crede, eu de ce n-
aş crede? Dacă e atât de simplu pentru ea, de ce să fie atât de
complicat pentru mine? Îmi doream să mă las cucerit de
povestea ei despre o noapte petrecută pe podeaua
apartamentului Paulei, să pot în felul acesta să dau la o
parte alternativa mea (alt pat, alt bărbat, contracţii). Ca şi
alegătorul căruia promisiunea politicianului îi smulge o
lacrimă, eram momit de abilitatea minciunii de a-mi
astâmpăra cea mai profundă dorinţă emoţională.

13. Deci, cum petrecuse noaptea cu Paula, cumpărase

cereale şi totul era iertat, am simţit un val de încredere şi
uşurare, ca un om care se trezeşte dintr-un coşmar. M-am
ridicat de la masă şi mi-am încolăcit braţele în jurul
puloverului alb al iubitei, mângâindu-i umerii prin lâna
groasă, m-am aplecat să-i sărut gâtul, ciugulindu-i urechea,
simţind parfumul familiar al pielii ei şi atingerea părului ei
pe faţă. „Nu, nu acum”, a spus îngerul. Dar, neîncrezător,
prins de parfumul familiar al pielii şi de atingerea părului pe
faţă, Cupidon a continuat să-şi plimbe buzele pe pielea ei.
„Ţi-am spus o dată, nu acum!” a repetat îngerul, astfel încât
până şi Cupidon să audă.

14. Tiparul sărutului se formase în prima lor noapte

împreună. Ea îşi pusese capul lângă al lui şi, fascinat de
acest punct de unire între minte şi trup, el îşi plimbase
buzele pe înclinarea gâtului ei. O făcuse să tremure şi să
185
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
zâmbească, se jucase cu mâna lui şi închisese ochii.
Devenise o rutină între ei, o marcă a limbajului lor intim. Nu,
nu acum. Ura e scenariul ascuns în scrisoarea de dragoste,
temeliile fiindu-i comune cu ale opusului său. Femeia sedusă
de felul de a o săruta pe gât al partenerului ei, atunci când
întoarce paginile unei cărţi sau spune o glumă priveşte cum
iritarea se adună tocmai în aceste puncte. E ca şi când
sfârşitul iubirii ar fi conţinut în însuşi începutul său,
ingredientele destrămării dragostei prefigurate în cele ale
creaţiei ei.

15. Am spus o dată, nu acum. Există cazuri de doctori

pricepuţi, experţi în a detecta semnele timpurii de cancer la
pacienţii lor, care ignoră creşterea unei tumori de mărimea
unei mingi de fotbal în propriile trupuri. Există exemple de
oameni care în cele mai multe domenii ale vieţii sunt limpezi
şi raţionali, dar sunt incapabili să accepte că le-a murit un
copil sau că i-a părăsit soţia – şi continuă să creadă că fiul
sau fiica a dispărut sau că soţia va părăsi noua căsătorie
pentru cea veche. Îndrăgostitul naufragiat nu poate accepta
naufragiul, continuă să se comporte ca şi când nimic nu s-ar
fi schimbat, în speranţa deşartă că ignorând sentinţa de
execuţie, moartea va întârzia să vină. Semnele morţii erau
peste tot, aşteptând să fie citite – dacă n-aş fi fost lovit de
analfabetismul indus de suferinţă.

16. Victima morţii dragostei este incapabilă să localizeze

strategiile originare pentru a reînvia cadavrul. Exact în
momentul în care lucrurile ar mai fi putut fi salvate cu
ingeniozitate, temător şi deci neoriginal, am devenit nostalgic.
Simţind-o pe Chloe cum se îndepărtează, am încercat s-o
împing înapoi repetând orbeşte elemente care ne cimentaseră
186
 - ALAIN DE BOTTON -
relaţia în trecut. Am continuat cu sărutul şi în săptămânile
care au urmat am insistat să ne întoarcem la cinematografe
şi restaurante unde petrecuserăm seri agreabile, am repetat
glume la care râseserăm împreună, am readoptat poziţii care
mulaseră odinioară trupurile noastre.

17. Am căutat alinare în limbajul nostru secret, limbajul

pe care-l folosiserăm ca să depăşim conflictele trecute, gluma
inventată ca să luăm cunoştinţă şi astfel să neutralizăm
fluctuaţiile dragostei.
— E ceva în neregulă azi? am întrebat într-o dimineaţă,
când Venus părea la fel de palidă şi de tristă ca mine.
— Azi?
— Da, azi, e ceva în neregulă?
— Nu, de ce? Există vreun motiv să fie?
— Nu cred.
— Atunci de ce întrebi?
— Nu ştiu. Pentru că pari puţin nefericită.
— Scuză-mă că sunt şi eu om.
— Nu voiam decât să te ajut. Pe o scală de la unu la zece,
azi cât mi-ai da?
— Nu ştiu.
— De ce nu?
— Sunt obosită.
— Spune-mi totuşi.
— Nu pot.
— Haide, de la unu la zece. Şase? Trei? Minus
doisprezece? Plus douăzeci?
— Nu ştiu.
— Ghiceşte.
— Pentru numele lui Dumnezeu, nu ştiu, lasă-mă-n pace,
fir-ar să fie!
187
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

18. Limbajul secret a început să se deşire, i-a devenit

nefamiliar lui Chloe sau mai degrabă se prefăcea că a uitat,
astfel încât să nu trebuiască să admită negarea. Refuza
complicitatea în limbaj, făcea pe străina, a început să mă
descifreze cu rea-voinţă şi a găsit erori. Nu puteam înţelege
de ce lucruri pe care le spuneam şi care în trecut se
dovediseră atât de atrăgătoare erau brusc enervante acum.
Nu puteam înţelege de ce, cum eu nu mă schimbasem,
puteam fi acuzat că o ofensez într-o sută de feluri. În panică,
am încercat să mă întorc la epoca de aur, întrebându-mă: Ce
făceam atunci şi acum nu mai fac? Am devenit disperat de
conformist faţă de un sine de demult, care fusese obiectul
iubirii. Ceea ce nu-mi dădeam seama era că sinele de demult
era cel ce se dovedea enervant acum şi că nu făceam decât
să accelerez procesul de disoluţie.

19. Am devenit iritant în dorinţa mea de a-mi fi împărtăşite

sentimentele. I-am cumpărat cărţi, i-am dus hainele la
curăţat, am plătit la restaurante, am sugerat să facem o
călătorie la Paris de Crăciun ca să ne sărbătorim
aniversarea. Dar singurul rezultat al iubirii împotriva oricărei
evidenţe nu putea fi decât umilinţa. Putea să mă ignore, să
ţipe la mine, să mă aţâţe, să mă păcălească, să mă lovească,
să-mi dea cu piciorul şi tot nu reacţionam – astfel devenind
dezgustător.

20. La sfârşitul unei mese pentru care muncisem două ore

(după o discuţie contradictorie despre istoria Balcanilor), am
luat-o pe Chloe de mână şi i-am spus: „Vreau să spun doar –
şi ştiu că sună sentimental – că oricât ne-am certa şi aşa mai
departe, eu tot ţin la tine şi vreau să rezolvăm lucrurile între
188
 - ALAIN DE BOTTON -
noi. Eşti totul pentru mine, ştii asta.” Chloe, care
întotdeauna citise mai multă psihanaliză decât romane, m-a
privit cu suspiciune şi a replicat: „Ascultă, e frumos din
partea ta să spui asta, dar mă îngrijorează; trebuie să
încetezi să mă mai transformi în idealul tău de ego.”

21. Lucrurile se reduseseră la un scenariu tragicomic: pe

de-o parte, bărbatul identificând femeia cu un înger, pe de
alta îngerul identificând dragostea cu ceva foarte apropiat de
patologic.

189
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al XVIII-lea
Terorism romantic

1. De ce nu mă iubeşti? e o întrebare la fel de imposibilă

(deşi cu mult mai puţin plăcută) ca şi De ce mă iubeşti? În
ambele cazuri, ne izbim de lipsa noastră de control conştient
în structura amoroasă, de faptul că dragostea ne-a fost
adusă ca un dar, din motive pe care nu le putem determina şi
nici merita pe de-a-ntregul. Într-un fel, nici nu ne e dat să
ştim răspunsul, el nu poate explica nimic, pentru că nu
putem acţiona pe baza revelaţiilor sale. Nu e o motivaţie
cauzală, vine post-factum, o justificare pentru mişcări
subterane, o analiză superficială post hoc. Pentru a pune
asemenea întrebări, suntem obligaţi să cârmim pe de-o parte
către aroganţa completă, pe de alta către umilinţa completă:
Ce am făcut ca să merit dragostea? întreabă îndrăgostitul
umil; Nu se poate să fi făcut ceva. Ce am făcut de mi se
refuză dragostea? protestează cel trădat, revendicând cu
aroganţă un dar care nu i se cuvine nimănui niciodată. La
ambele întrebări, cel care oferă dragostea poate răspunde
Pentru că tu eşti tu – un răspuns care-l balansează periculos
şi imprevizibil pe cel iubit între grandoare şi depresie.

2. Dragostea se poate naşte la prima vedere, dar nu moare

cu similară rapiditate. Chloe trebuie să se fi temut că a vorbi
sau chiar a pleca ar fi fost pripit, că ar fi însemnat să opteze
pentru o viaţă care nu oferea o alternativă mai bună. Era
deci o separare lentă, zidăria afecţiunii desprinzându-se doar
treptat de trupul celui iubit. Era vinovăţie pentru
infidelitatea implicată, vinovăţie din cauza sentimentului
rezidual de responsabilitate faţă de un obiect cândva iubit,
190
 - ALAIN DE BOTTON -
un fel de lichid dulceag rămas pe fundul paharului, care avea
nevoie de timp ca să se usuce.

3. Când orice decizie e dificilă, nu se ia nicio decizie. Chloe

era evazivă, eu la fel (cum ar fi putut orice decizie să fie
plăcută pentru mine?). Am continuat să ne vedem, să ne
culcăm împreună, şi am făcut planuri să plecăm la Paris de
Crăciun. Dar Chloe era ciudat de detaşată de proces, ca şi
când ar fi făcut planuri pentru altcineva – poate pentru că
era mai uşor să se ocupe de biletele de avion decât de
problemele care stăteau în spatele cumpărării sau
necumpărării lor. Lipsa ei de decizie întrupa speranţa că,
nefăcând nimic, poate altcineva va lua decizia în locul ei, că
arătându-şi indecizia şi frustrarea dar fără să acţioneze în
spiritul lor, în cele din urmă voi face eu mişcarea pe care
avea nevoie s-o facă ea, dar era prea speriată ca s-o facă.

4. Am intrat în epoca terorismului romantic.

— E ceva în neregulă?
— Nu, de ce, ar trebui să fie?
— Credeam că vrei să stăm de vorbă.
— Despre ce?
— Despre noi.
— Vrei să spui despre tine, se enerva Chloe.
— Nu, vreau să spun despre noi.
— Bine, ce-i cu noi?
— Nu ştiu. E doar un sentiment pe care-l am de pe la
jumătatea lui septembrie, că nu prea mai comunicăm. E ca
şi când ar fi un zid între noi şi tu refuzi să accepţi că e acolo.
— Nu văd niciun zid.
— Exact asta voiam să spun. Refuzi şi să admiţi că a fost
vreodată altfel.
191
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— Altfel decât ce?

5. O dată ce unul din parteneri a început să-şi piardă

interesul, celălalt nu pare a putea să facă mare lucru ca să
oprească procesul. Ca şi seducţia, retragerea suferă sub o
pătură de reticenţă, în centrul relaţiei aflându-se o problemă
de nemenţionat: Te doresc / Nu te doresc – în ambele cazuri,
durează o veşnicie până când mesajul se articulează. Chiar şi
întreruperea comunicării este dificil de discutat, în afară de
cazul când ambele părţi doresc s-o vadă reluată. Aceasta îl
lasă pe îndrăgostit într-o situaţie disperată: farmecul şi
seducţia dialogului legitim par epuizate şi nu produc decât
iritare. În măsura în care îndrăgostitul acţionează legitim (cu
blândeţe), este o acţiune ironică, o acţiune care sufocă
dragostea în încercarea de a o reînvia. Şi astfel, în acest
moment, disperat să recâştige partenerul cu orice preţ,
îndrăgostitul recurge la terorismul romantic, produsul
situaţiilor fără întoarcere, o gamă de trucuri (bosumflare,
gelozie, vinovăţie) care încearcă să-l facă pe partener să
răspundă cu dragoste, prin izbucniri (în crize de plâns, furie
sau altfel) în faţa celui iubit. Partenerul terorist ştie că el sau
ea nu poate spera în mod realist să-şi vadă dragostea
împărtăşită, dar inutilitatea unui lucru nu e întotdeauna (în
dragoste sau în politică) un argument suficient împotriva
lucrului respectiv. Anumite lucruri sunt spuse nu pentru că
vor fi auzite, ci pentru că e important să fie rostite.

6. Când dialogul politic nu a reuşit să rezolve o

nemulţumire, partea vătămată poate, din disperare, să
recurgă la acţiuni teroriste, obţinând prin forţă concesia pe
care nu a fost în stare să o capete în mod paşnic de la
adversar. Terorismul politic se naşte din situaţii fără ieşire,
192
 - ALAIN DE BOTTON -
din comportamente care combină nevoia de acţiune a uneia
din părţi cu conştiinţa că acţiunea nu va folosi la atingerea
scopului dorit – şi că poate va aliena şi mai mult partea
adversă. Negativitatea terorismului trădează toate semnele
unei furii copilăreşti, o furie la adresa propriei neputinţe în
faţa unui adversar mai puternic.

7. În mai 1972, trei membri ai Armatei Roşii japoneze, care

fuseseră înarmaţi, instruiţi şi finanţaţi de Frontul Popular de
Eliberare a Palestinei (FPEP), au ajuns cu un zbor de linie pe
Aeroportul Lod, lângă Tel Aviv. Au coborât, i-au urmat pe
ceilalţi pasageri în clădirea terminalului şi, o dată ajunşi
înăuntru, au scos din bagajele de mână arme automate şi
grenade. Au început să tragă la întâmplare asupra mulţimii,
măcelărind douăzeci şi patru de oameni şi rănind încă şapte,
înainte de a fi ei înşişi ucişi de forţele de ordine. Ce relaţie
era între un asemenea măcel şi cauza autonomiei
palestiniene? Crimele nu au accelerat procesul de pace, n-au
făcut decât să înfurie opinia publică israeliană împotriva
cauzei palestiniene şi, ca o ultimă ironie faţă de terorişti, s-a
dovedit că majoritatea victimelor nu erau israelieni, ci
creştini portoricani veniţi în pelerinaj la Ierusalim. Dar
acţiunea şi-a găsit justificarea altundeva, în nevoia de a
revărsa frustrarea faţă de o cauză în care dialogul nu mai
producea rezultate.

8. Amândoi puteam petrece numai un weekend la Paris,

aşa că am luat ultimul zbor de pe Heathrow într-o vineri,
plănuind să ne întoarcem duminică seara. Deşi ne duceam
în Franţa ca să ne sărbătorim aniversarea, atmosfera era mai
degrabă de înmormântare. Când avionul a aterizat la Paris,
aeroportul era sumbru şi gol. Începuse să ningă şi bătea un
193
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
vânt arctic. Erau mai mulţi pasageri decât taxiuri, aşa că a
trebuit să împărţim maşina cu o femeie pe care o
întâlniserăm la controlul paşapoartelor, o avocată care se
ducea la Paris pentru o conferinţă. Deşi femeia era
atrăgătoare, nu aveam chef să o consider aşa, dar am flirtat
cu ea pe drum spre oraş. Când Chloe a încercat să se alăture
conversaţiei, am întrerupt-o cu o remarcă adresată exclusiv –
şi seducător – femeii. Dar inducerea cu succes a geloziei
depinde de un factor semnificativ: dispoziţia părţii celeilalte
de a-i păsa. Aşa că gelozia teroristă e întotdeauna un joc de
noroc: cât de departe puteam merge în încercarea de a o face
pe Chloe geloasă? Dacă nu reacţiona? Fie că-şi ascundea
gelozia ca să mă prindă în propria cacealma (ca şi politicienii
care apar la televiziune şi declară cât de puţin îi preocupă
ameninţarea teroristă), fie că sincer nu-i păsa, nu puteam fi
sigur. Dar un lucru era clar, Chloe nu mi-a dat satisfacţia
unei reacţii de gelozie şi când ne-am instalat în camera
noastră dintr-un mic hotel din Rue Jacob a fost cu mult mai
agreabilă decât fusese în ultima vreme.

9. Teroriştii riscă asumând că acţiunile lor vor fi destul de

terifiante pentru a le oferi monedă de schimb. E o poveste
care spune că un bogat om de afaceri italian a primit într-o
după-amiază un telefon de la o bandă teroristă, spunându-i-
se că i-a fost răpită fiica cea mai mică. Suma cerută ca
răscumpărare era uriaşă şi a fost ameninţat că dacă nu
plăteşte n-o să-şi mai vadă niciodată fiica în viaţă. Dar omul
de afaceri nu a intrat în panică şi le-a replicat calm că dacă-i
ucid fiica îi fac de fapt o imensă favoare. Le-a explicat că avea
zece copii, că toţi se dovediseră o cumplită dezamăgire şi un
chin, că îl costau o avere şi că erau produsul nefericit al
câtorva momente de efort în dormitor. Nu avea intenţia să
194
 - ALAIN DE BOTTON -
plătească răscumpărarea, iar dacă aveau de gând s-o
omoare, era alegerea lor. Iar cu acest mesaj sec, italianul a
închis telefonul. Teroriştii l-au crezut şi în câteva ore fata a
fost eliberată.

10. Încă mai ningea când ne-am trezit a doua zi de

dimineaţă, dar era prea cald ca să se aşeze, aşa că trotuarele
erau pline de noroi, maronii sub un cer cenuşiu. Ne
hotărâserăm să vizităm Musée d’Orsay după micul dejun şi
să mergem la cinema după-amiază. Tocmai închisesem uşa
camerei, când Chloe m-a întrebat brusc:
— Ai luat cheia?
— Nu, i-am răspuns, acum un minut mi-ai spus că e la
tine.
— Ţi-am spus eu? Nu, nu ţi-am spus. Nu am cheia.
Tocmai ne-ai încuiat pe dinafară.
— Nu ne-am încuiat pe dinafară. Am închis uşa crezând că
ai tu cheia, pentru că nu era unde am lăsat-o.
— Ei bine, asta-i o prostie din partea ta, pentru că nici eu
nu am cheia, aşa că am rămas pe dinafară mulţumită ţie.
— Mulţumită mie! Pentru Dumnezeu, nu mai da vina pe
mine pentru că tu ai uitat cheia.
— N-am avut nimic de-a face cu cheia.
În clipa aceea, Chloe s-a îndreptat către lift şi (cu o
sincronizare demnă de un roman) cheia a căzut din
buzunarul hainei ei pe mocheta maronie a hotelului.
— Oh, îmi pare rău. Se pare că am avut-o eu totuşi, mă
rog, a spus Chloe.
Dar am hotărât să n-o iert atât de uşor, aşa că am
izbucnit:
— Mi-a ajuns!

195
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
M-am îndreptat către scări, tăcut şi melodramatic, cu
Chloe strigând după mine:
— Stai, nu fi caraghios, unde te duci? Am spus că-mi pare
rău.

11. O îmbufnare teroristă structural reuşită trebuie

provocată de o faptă rea, oricât de măruntă, a celui către
care e îndreptată, dar este marcată de disproporţia dintre
insultă şi bosumflare, devenind o pedeapsă care are prea
puţin de-a face cu severitatea ofensei iniţiale – una care nu
poate fi rezolvată cu uşurinţă prin metodele obişnuite.
Aşteptam să mă bosumflu pe Chloe de multă vreme, dar să
te bosumfli când nu ţi s-a făcut niciun rău este
contraproductiv, fiindcă există pericolul ca partenerul să nu
observe şi vinovăţia să nu înflorească.

12. Aş fi putut ţipa la Chloe, ea ar fi răspuns ţipând, şi

apoi cearta pe tema cheii s-ar fi stins de la sine. La baza
oricărei îmbufnări stă o greşeală care ar fi putut fi discutată
şi ar fi dispărut imediat, dar în loc de asta partenerul jignit o
pune la păstrare, pentru a o detona mai târziu, cu efecte mai
dureroase. Întârzierea explicaţiilor oferă supărărilor o
greutate pe care n-ar avea-o dacă situaţia ar fi discutată
imediat ce a apărut. A-ţi arăta furia imediat după ce ai fost
ofensat este cel mai generos lucru pe care-l poţi face, pentru
că-l scuteşte pe celălalt de vinovăţie şi de necesitatea de a-l
convinge pe cel bosumflat să se dea jos de pe metereze. Nu
voiam să-i fac lui Chloe o asemenea favoare, aşa că am ieşit
singur din hotel şi am pornit spre Saint Germain, unde am
petrecut două ore uitându-mă prin librării. Apoi, în loc să mă
întorc la hotel ca să las un mesaj, am luat prânzul singur

196
 - ALAIN DE BOTTON -
într-un restaurant, am văzut două filme la rând şi m-am
întors în fine la hotel pe la şapte seara.

13. Lucrul de căpătâi în privinţa terorismului este că

trebuie să atragă atenţia, e o formă de război psihologic cu
scopuri (de exemplu, crearea statului palestinian)
independente de tehnicile militare (deschiderea focului în
salonul de la Aeroportul Lod). Există o discrepanţă între
mijloace şi scopuri, o bosumflare fiind folosită pentru a
sublinia un lucru relativ străin de bosumflarea în sine – Sunt
furios pe tine pentru că m-ai acuzat că am pierdut cheia
simbolizând mesajul mai larg (dar de nepronunţat) Sunt
furios pe tine pentru că nu mă mai iubeşti.

14. Chloe nu era o brută şi, orice aş fi pretins eu, avea

tendinţe generoase de autoincriminare. Încercase să mă
urmeze la Saint Germain, dar mă pierduse în mulţime. Se
întorsese la hotel, aşteptase o vreme, apoi se dusese la Musée
d’Orsay. Când m-am întors în fine în cameră, am găsit-o în
pat, dar, fără să vorbesc cu ea, m-am dus în baie şi am făcut
un duş îndelungat.

15. Bosumflatul are o natură complicată, emite mesaje de

o profundă ambivalenţă, implorând ajutorul şi atenţia, în
acelaşi timp în care le respinge dacă-i sunt oferite, dorind să
fie înţeles fără să trebuiască să vorbească. Chloe a întrebat
dacă o pot ierta, spunând că urăşte să lase certuri
nerezolvate şi că voia să ne petrecem o aniversare frumoasă
în seara aceea. Nu am spus nimic. Incapabil să-mi exprim
toată furia la adresa ei (furie care nu avea nimic de-a face cu
cheia), devenisem nerezonabil. De ce devenise atât de dificil
pentru mine să spun ce aveam de spus? Din cauza
197
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
primejdiei de a-mi comunica adevărata supărare – aceea că
Chloe nu mă mai iubea. Durerea mea era atât de
inexprimabilă, avea atât de puţină legătură cu cheia uitată
încât aş fi părut un idiot dacă aş fi adus pe tapet chestiunea
în această fază. Aşa că furia mea era forţată să rămână în
subteran. Neputând să spun direct ce aveam de spus,
recurgeam la simbolizarea mesajului, pe jumătate sperând,
pe jumătate îngrozit că simbolul avea să fie descifrat.

16. După duş ne-am împăcat în fine după incidentul cu

cheia şi am plecat la un restaurant din Île de la Cité. Ne
comportam amândoi cât se poate de bine, atenţi să evităm
tensiunile, păstrând discuţia pe teritoriu neutru – cărţi, filme
şi capitale. Ar fi putut părea (din punctul de vedere al
chelnerului) că suntem un cuplu fericit – şi că terorismul
romantic a obţinut o victorie semnificativă.

17. Dar teroriştii obişnuiţi au un avantaj distinct asupra

teroriştilor romantici, şi anume faptul că cererile lor (oricât
ar fi de revoltătoare) nu o includ pe cea mai revoltătoare
dintre toate, cererea de a fi iubit. Ştiam că fericirea de care ne
bucuram în seara aceea la Paris e iluzorie, pentru că
dragostea pe care o arăta Chloe nu fusese oferită spontan.
Era dragostea unei femei care se simte vinovată pentru că a
încetat să mai simtă afecţiune, dar care încearcă totuşi să
demonstreze loialitate (ca să se convingă pe sine, la fel de
mult ca pe partener). Aşa că seara nu a fost fericită pentru
mine: bosumflarea mea funcţionase, dar succesul ei era gol
de conţinut.

18. Deşi teroriştii obişnuiţi pot uneori să oblige guvernele

la concesii aruncând în aer clădiri sau copii de şcoală,
198
 - ALAIN DE BOTTON -
teroriştii romantici sunt blestemaţi să fie dezamăgiţi din
pricina neconcordanţei fundamentale a abordării lor. Trebuie
să mă iubeşti, spune teroristul romantic, o să te oblig să mă
iubeşti bosumflându-mă sau făcându-te să suferi de gelozie,
dar apoi urmează paradoxul, pentru că, dacă primeşte
dragoste, o consideră maculată şi se plânge: Dacă doar te-am
obligat să mă iubeşti, atunci nu pot accepta dragostea ta,
pentru că nu mi-ai oferit-o spontan. Terorismul romantic e o
cerere care se neagă pe sine în procesul rezolvării sale şi-l
aduce pe terorist în faţa neplăcutei realităţi că moartea
iubirii nu poate fi oprită.

19. Întorcându-ne la hotel, Chloe şi-a strecurat mâna în

buzunarul hainei mele şi m-a sărutat pe obraz. Nu i-am
întors sărutul, nu pentru că n-ar fi fost cea mai dorită
încheiere a unei zile oribile, ci pentru că nu mai simţeam
sărutul ei ca fiind adevărat, îmi pierdusem voinţa de a oferi
cu de-a sila dragostea acestui destinatar refractar.

199
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al XIX-lea
Dincolo de bine şi de rău

1. Duminică seara devreme, Chloe şi cu mine stăteam în

zona clasei „economy” dintr-un avion al British Airways,
întorcându-ne de la Paris la Londra. Tocmai trecuserăm de
coasta Normandiei şi pătura de nori de iarnă lăsase locul
unei neîntrerupte întinderi de strălucitoare ape albastre.
Plictisit şi incapabil să mă concentrez, mă suceam incomodat
pe scaun. Zborul avea ceva neliniştitor – zumzetul înfundat al
motoarelor, interiorul cenuşiu al avionului, zâmbetele
pralinate ale angajaţilor. Un cărucior cu gustări şi băuturi se
apropia de mine pe intervalul dintre scaune şi, deşi îmi era şi
foame şi sete, mă umplea de vagul sentiment de greaţă pe
care ţi-l dau mesele în avion.

2. Chloe ascultase muzică la walkman somnolând, dar

apoi şi-a luat căştile de pe urechi şi privea cu ochii ei mari şi
acvatici la scaunul din faţa ei.
— Te simţi bine? am întrebat.
A urmat o tăcere, ca şi când n-ar fi auzit. Apoi a vorbit:
— Eşti prea bun pentru mine, a spus ea.
— Ce?
— Am spus „eşti prea bun pentru mine”.
— Ce? De ce?
— Pentru că eşti.
— De ce spui asta, Chloe?
— Nu ştiu.
— Dacă e vorba aşa, eu aş spune exact invers. Tu eşti cea
care e întotdeauna gata să facă un efort când e vreo
problemă, dar mereu te subapreciezi când…
200
 - ALAIN DE BOTTON -
— Şşşşşt, taci, nu, a spus Chloe întorcând capul.
— De ce?
— Pentru că mă văd cu Will.
— Ce faci?
— Mă văd cu Will, OK?
— Ce? Ce înseamnă „mă văd”? Te „vezi” cu Will?
— Pentru Dumnezeu, m-am culcat cu Will.
— Doamna ar dori ceva de băut sau o gustare? a întrebat
stewardesa, sosind cu căruciorul exact în acel moment.
— Nu, mulţumesc.
— Nimic?
— Nu, mulţumesc.
— Dar domnul?
— Nu, mulţumesc, nimic.

3. Chloe începuse să plângă.

— Nu pot să cred asta. Pur şi simplu, nu pot să cred.
Spune-mi că e o glumă, o glumă oribilă, îngrozitoare, că te-ai
culcat cu Will. Când? Cum? Cum ai putut?
— Doamne, îmi pare aşa de rău, zău îmi pare rău. Îmi pare
rău dar… am… îmi pare rău…
Chloe plângea atât de tare încât nu mai putea vorbi.
Lacrimile îi curgeau pe obraji, nasul îi curgea, întregul trup îi
era scuturat de spasme, respiraţia i se oprea. Părea să sufere
atât de tare, încât pentru o clipă am uitat de semnificaţia
revelaţiei ei, preocupat numai să opresc torentul de lacrimi.
— Chloe, te rog nu mai plânge, e-n regulă. Putem să
vorbim despre asta. Tidge, te rog, ia batista. O să fie în
regulă, zău, îţi promit…
— Doamne, îmi pare atât de rău, Doamne ce rău îmi pare,
nu meriţi asta, zău nu meriţi.

201
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
Disperarea lui Chloe uşurase pentru moment povara
trădării ei. Lacrimile reprezentau o scurtă amânare a
lacrimilor mele. Ironia situaţiei nu-mi scăpa – amantul care o
alina pe iubita lui pentru nefericirea pe care i-o provocase ei
faptul că-l trădase.

4. Lacrimile i-ar fi putut îneca pe toţi pasagerii şi ar fi

scufundat avionul, dacă pilotul n-ar fi aterizat la scurtă
vreme după ce începuseră. Parcă ar fi fost Potopul, o
inundaţie de nefericire din cauza inevitabilităţii şi cruzimii a
ceea ce se întâmplase: pur şi simplu nu mai mergea, trebuia
să se termine. Mă simţeam cu atât mai singur, cu atât mai
expus în mediul tehnologic al cabinei, în faţa atenţiei clinice
a stewardesei, în faţa pasagerilor care ne priveau cu
uşurarea superioară pe care ceilalţi o simt când sunt
confruntaţi cu crizele emoţionale ale necunoscuţilor.

5. Pe când avionul străpungea norii, am încercat să-mi

imaginez viitorul: o perioadă din viaţă se sfârşea brusc şi nu
aveam cu ce să o înlocuiesc – doar o îngrozitoare absenţă.
Sperăm să vă facă plăcere şederea la Londra şi că veţi alege
să zburaţi din nou cu noi în curând. Să zbor din nou în
curând, dar voi mai trăi oare în curând? Invidiam aroganţa
celorlalţi, siguranţa vieţilor cu program fix şi cu planuri de a
decola din nou cât de curând. Ce avea să însemne viaţa de
acum înainte? Deşi continuam să ne ţinem de mână, ştiam
că eu şi Chloe aveam să ne privim trupurile cum se
înstrăinează. Ziduri aveau să se înalţe, separarea avea să se
instituţionalizeze, aveam să o întâlnesc peste luni sau ani,
aveam să fim joviali, mascaţi, îmbrăcaţi de serviciu, aveam să
comandăm o salată într-un restaurant – incapabili să
atingem ceea ce numai acum puteam dezvălui, simpla dramă
202
 - ALAIN DE BOTTON -
omenească, goliciunea, dependenţa, inalterabila pierdere.
Aveam să fim ca un public care iese de la o piesă
cutremurătoare, incapabil să comunice ceva din emoţiile pe
care le simte, în stare doar să se ducă la bar să bea ceva,
ştiind că există ceva mai mult, dar fără să poată atinge acel
ceva. Deşi era agonie pură, preferam acest moment celor care
aveau să vină, orele petrecute în singurătate rememorând,
învinovăţindu-mă pe mine şi pe ea, încercând să construiesc
un viitor, o poveste alternativă, ca un dramaturg confuz care
nu ştie ce să facă cu personajele lui (să le cruţe de la moarte
pentru un sfârşit frumos…). Toate acestea înainte ca roţile să
atingă pista de la Heathrow, înainte ca pilotul să inverseze
tracţiunea motoarelor şi avionul să se îndrepte către
terminal, unde şi-a vărsat încărcătura în salonul de sosiri.
Până când Chloe şi cu mine ne-am luat bagajele şi am trecut
de imigrări, relaţia era în mod formal terminată. Puteam
încerca să fim buni prieteni, puteam încerca să nu plângem,
puteam încerca să nu ne simţim nici victime, nici călăi.

6. Două zile au trecut în amorţeală. Să suferi o asemenea

lovitură şi să nu simţi nimic – în limbaj modern, asta
înseamnă că lovitura a fost extrem de puternică. Apoi, într-o
dimineaţă, am primit o scrisoare de la Chloe, cu scrisul ei
familiar umplând două pagini de hârtie alb-sidefie:

Îmi pare rău că-ţi ofer în dar confuzia mea, îmi pare rău
că am stricat călătoria la Paris, îmi pare rău pentru
inevitabila melodramă. Nu cred că o să mai plâng vreodată
atât cât am plâns în nenorocitul ăla de avion sau că o să
mai fiu vreodată atât de sfâşiată de emoţii. Ai fost atât de
bun cu mine şi asta m-a făcut să plâng şi mai mult, alt

203
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
bărbat mi-ar fi spus să mă duc dracului, dar tu nu, iar asta
a făcut lucrurile şi mai dificile.
M-ai întrebat în aeroport cum de pot să plâng şi să fiu
totuşi sigură. Trebuie să înţelegi, plângeam pentru că ştiam
că nu putem continua, dar erau totuşi atâtea lucruri care mă
legau de tine. Îmi dau seama că nu pot să continui să-ţi
refuz dragostea care ţi se cuvine, dar pe care nu mai sunt în
stare să ţi-o dau. Ar fi incorect şi ne-ar distruge pe amândoi.
N-o să pot niciodată să scriu scrisoarea pe care aş vrea
să ţi-o scriu. Asta nu e scrisoarea pe care o scriu pentru tine
în minte de câteva zile încoace. Aş vrea să pot să-ţi desenez,
cu stiloul nu m-am descurcat niciodată prea bine. Nu
reuşesc să spun ce vreau, sper să poţi tu să umpli golurile.
O să-mi lipseşti, nimic nu poate să şteargă ce am trăit
împreună. Am iubit lunile pe care le-am petrecut împreună.
Pare o combinaţie atât de suprarealistă de lucruri, mic
dejunuri, prânzuri, telefoane de după-amiază, nopţile la
Electric, plimbările în Kensington Gardens. Nu vreau să
strice nimic toate astea. Când ai fost îndrăgostit, nu
contează cât timp, contează tot ce ai simţit şi ai făcut.
Pentru mine, e unul din puţinele momente când viaţa nu se
desfăşoară altundeva, întotdeauna ai fost minunat pentru
mine, n-o să uit niciodată cât de mult îmi plăcea să mă
trezesc şi să te găsesc lângă mine. Pur şi simplu nu vreau
să continui să te rănesc. N-aş suporta ca totul să se
înăcrească.
Nu ştiu încotro o să mă îndrept acum. Poate că o să petrec
Crăciunul singură, poate cu părinţii. Will se duce în
California în curând, aşa că o să vedem. Nu fi nedrept, nu-l
învinovăţi. Te place foarte mult şi te respectă imens. El a fost
numai un simptom, nu cauza a ceea ce s-a întâmplat. Iartă

204
 - ALAIN DE BOTTON -
scrisoarea dezlânată, confuzia ei o să fie probabil o amintire
a felului în care m-am purtat cu tine. Iartă-mă, ai fost prea
bun pentru mine. Sper să rămânem prieteni. Toată
dragostea mea…

7. Scrisoarea nu mi-a adus nicio uşurare, ci numai

amintiri. Am recunoscut cadenţele şi accentul vorbelor ei,
care aduceau cu ele imaginea chipului ei, mirosul pielii ei – şi
rana pe care mi-o provocaseră. Am plâns simţind finalitatea
scrisorii, situaţia confirmată, analizată, povestită la timpul
trecut. Simţeam îndoielile şi ambivalenţa sintaxei ei, dar
mesajul era definitiv. Se terminase, îi părea rău că se
terminase, dar dragostea era în reflux. Am fost copleşit de
sentimentul trădării, trădare pentru că o relaţie în care
investisem atât de mult fusese declarată falimentară fără ca
eu să o fi perceput ca atare. Chloe nu-i dăduse nicio şansă,
îmi spuneam, ştiind exact cât de lipsit de speranţă era acest
tribunal interior care dădea verdicte goale de conţinut la
patru şi jumătate dimineaţa. Deşi nu existase niciun
contract în afara contractului inimii, simţeam înţepătura
lipsei de loialitate a lui Chloe, a ereziei ei, a nopţii pe care o
petrecuse cu un alt bărbat. Cum era moralmente posibil ca
aşa ceva să se fi întâmplat?

8. E surprinzător cât de des respingerea în dragoste este

exprimată în limbajul moralităţii, limbajul a ceea ce e corect
şi ce nu, a ceea ce e bun şi ce e rău, ca şi când a respinge
sau a nu respinge, a iubi sau a nu iubi este ceva ce aparţine
în mod natural unei ramuri a eticii. E surprinzător cât de des
cel care respinge este etichetat ca fiind rău, iar cel respins
ajunge să întruchipeze binele. Ceva din această atitudine se
regăsea şi în purtarea mea şi în a lui Chloe. Exprimându-şi
205
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
respingerea, pusese semnul egal între incapacitatea ei de a
iubi şi rău, pe când dragostea mea pentru ea era dovada
binelui – de unde şi concluzia, trasă pe baza simplului fapt
că o doream, că sunt prea bun pentru ea. Presupunând că
vorbea serios şi că nu era pur şi simplu politicoasă, făcea
judecata morală că nu e destul de bună pentru mine, numai
pentru că încetase să mă mai iubească – ceea ce ea
considera că o face mai puţin valoroasă decât mine, un om
care, în bunătatea inimii sale, încă o mai iubea.

9. Dar oricât ar fi respingerea de nefericită ca întâmplare,

putem oare cu adevărat să asimilăm dragostea cu altruismul
şi respingerea cu cruzimea? Putem să punem semnul egal
între dragoste şi bunătate, între indiferenţă şi răutate?
Dragostea mea pentru Chloe era morală, iar respingerea ei
era imorală? Vinovăţia ce i se cuvenea lui Chloe pentru că
mă respingea depindea mai ales de măsura în care dragostea
putea fi privită ca ceva ce ofeream cu altruism – pentru că, o
dată ce în darul meu apăreau motive egoiste, Chloe avea cu
siguranţă o justificare pentru a încheia relaţia cu acelaşi
egoism. Văzut din această perspectivă, sfârşitul iubirii părea
a fi o încleştare între două impulsuri la fel de egoiste, şi nu
între altruism şi egoism sau între moralitate şi imoralitate.

10. După părerea lui Immanuel Kant, o acţiune morală

este diferită de una imorală prin aceea că este întreprinsă din
datorie şi fără a ţine cont de durerea sau plăcerea pe care le-
ar implica. Mă comport moral numai când fac ceva fără a lua
în calcul ce aş putea primi în schimb, când sunt călăuzit
numai de datorie: „Pentru ca o acţiune să fie bună din punct
de vedere moral, nu e de ajuns să fie conformă cu legea
morală – trebuie să fie şi făcută de dragul legii morale”
206
 - ALAIN DE BOTTON -
(Bazele metafizicii moralei). Acţiunile întreprinse ca rezultat al
unei înclinaţii de caracter nu contează ca fiind morale, o
respingere directă a viziunii utilitariene asupra moralităţii
bazate pe predispoziţie. Esenţa teoriei lui Kant este că
moralitatea se găseşte exclusiv în motivul pentru care facem
un anume lucru. A iubi pe cineva este moral numai atunci
când dragostea e oferită fără a aştepta ceva în schimb, numai
de dragul de a oferi dragoste.

11. O numisem pe Chloe imorală pentru că respinsese

atenţiile cuiva care îi dăruise zilnic linişte, încurajare, sprijin
şi afecţiune. Dar puteam s-o învinuiesc în sensul moral
pentru că dăduse toate acestea la o parte? Sigur că
reproşurile sunt cuvenite atunci când respingem un dar
oferit cu efort şi sacrificii, dar dacă celui care dăruieşte i-a
făcut la fel de multă plăcere să ofere pe cât ne-a făcut nouă
să primim, mai e oare cazul să folosim limbajul moralităţii?
Dacă dragostea e oferită mai ales din motive egoiste (de
exemplu în beneficiul propriu, chiar dacă acesta derivă din
beneficiul celuilalt), atunci nu este, cel puţin din perspectivă
kantiană, un dar moral. Eram eu mai bun decât Chloe doar
pentru că o iubeam? Sigur că nu, pentru că deşi dragostea
mea includea sacrificii, le făcusem fiindcă mă făceau fericit,
nu mă martirizasem, acţionasem numai pentru că se
potrivea atât de bine cu predispoziţia mea, pentru că nu erau
o datorie.

12. Ne petrecem timpul iubind în mod utilitar, în dormitor

suntem adepţii lui Hobbes şi Bentham, nu ai lui Platon şi
Kant. Facem judecăţi morale pe baza preferinţelor, nu a
valorilor transcendentale; aşa cum spunea Hobbes în
Elementele dreptului:
207
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

„În ceea ce îl priveşte, orice om numeşte bun ceea ce îi place

şi îi provoacă desfătare, iar rău ceea ce îi displace,astfel
încât oamenii, după cum diferă prin conformaţie, diferă şi în
ceea ce priveşte distincţia comună dintre bine şi rău, căci nu
există ceva asemănător lui agathon haplos, adică «binele în
sine»”5

13. Spusesem că Chloe e rea pentru că mă „nemulţumise”

pe mine, nu pentru că ar fi fost în sine rea. Sistemul meu de
valori era o justificare a unei situaţii mai degrabă decât o
explicaţie a greşelii lui Chloe în conformitate cu un standard
absolut. Făcusem greşeala clasică a unui moralist, explicată
atât de succint de Nietzsche în Omenesc, prea omenesc:

Mai întâi de toate, numim acţiunile individuale bune sau

rele indiferent de motivele lor, numai pe baza consecinţelor
lor utile sau dăunătoare. Curând însă, uităm originea
acestor desemnări şi credem că binele sau răul sunt
inerente acţiunilor însele, indiferent de consecinţele lor…6

Ceea ce-mi provoca plăcere sau durere determina

etichetele morale pe care i le aplicam lui Chloe – eram un
moralist egocentric, care judeca lumea şi îndatoririle lui
Chloe în lume prin prisma propriilor mele interese. Codul
meu moral era o simplă sublimare a dorinţelor mele, o
greşeală platoniciană prin excelenţă.

5
Elements of Law, Thomas Hobbes, Molesworth, 1839 – 1845 (Elementele
dreptului natural şi politic, traducere de Ana-Raluca Alecu şi Cătălin
Avramescu, Humanitas, 2005, p. 74. – N.ed.rom).
6
Human, all too Human, Friedrich Nietzche (University of Nebraska Press, 1986).
208
 - ALAIN DE BOTTON -
14. La apogeul disperării mele fariseice, am întrebat: Nu e
dreptul meu să fiu iubit, şi datoria ei să mă iubească?
Dragostea lui Chloe era indispensabilă, prezenţa ei în pat
alături de mine era la fel de importantă ca şi libertatea sau
dreptul la viaţă. Dacă guvernul mi le asigura pe acestea, de
ce nu-mi putea asigura şi dreptul la dragoste? De ce sublinia
atât de pregnant dreptul la viaţă şi la liberă exprimare când
mie nu-mi păsa nici cât negru sub unghie de ele, dacă nu
aveam pe cineva care să dea acel înţeles vieţii? La ce bun să
trăiesc dacă nu aveam dragoste şi nu eram ascultat? Ce
însemna libertatea dacă nu era decât libertatea de a fi
abandonat?

15. Dar cum se putea extinde limbajul drepturilor asupra

dragostei, cum puteai obliga pe cineva să te iubească din
datorie? Nu era şi aceasta o manifestare a terorismului
romantic, a fascismului romantic? Moralitatea trebuie să
aibă limite. Este treaba curţii, nu a lacrimilor sărate de la
miezul nopţii şi a separării ce provoacă durere de inimă
sentimentaliştilor bine hrăniţi, bine găzduiţi, preacitiţi. Nu
iubisem niciodată altfel decât egoist, spontan, ca un
utilitarianist. Iar dacă utilitarianismul spune că o acţiune e
corectă numai când provoacă maximum de fericire pentru
maximum de persoane, atunci durerea pe care o implica
pentru mine faptul că o iubeam pe Chloe şi pentru Chloe
faptul că era iubită era cel mai sigur semn că relaţia noastră
devenise nu numai amorală, ci şi imorală.

16. E păcat că furia nu poate fi combinată cu reproşul.

Durerea mă împingea să caut un vinovat, dar nu puteam să
pun responsabilitatea pe umerii lui Chloe. Învăţasem că
oamenii se află unii faţă de alţii în relaţie de libertate
209
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
negativă, datori nu să-i rănească pe ceilalţi, dar categoric nici
forţaţi să-i iubească, dacă nu doresc. O credinţă primitivă,
nontragică, mă făcea să simt că furia mea îmi dădea dreptul
să învinovăţesc pe cineva, dar înţelegeam că reproşul nu
putea fi legat decât de alegere. Nu te superi pe un măgar că
nu poate să cânte, pentru că de la natură acesta nu poate
decât să fornăie. La fel, nu poţi să-ţi învinovăţeşti iubitul sau
iubita pentru că iubeşte sau nu iubeşte, pentru că e o
chestiune dincolo de alegerea şi deci şi de responsabilitatea
lor – deşi respingerea în dragoste este mai greu de suportat
decât măgarul care nu poate cânta, pentru că ne-am văzut
iubitul sau iubita iubindu-ne cândva. E mai uşor să nu te
superi pe măgar că nu cântă, pentru că nu a cântat
niciodată, dar iubita ne-a iubit, poate doar cu puţin timp în
urmă, ceea ce face afirmaţia Nu te mai pot iubi mult mai greu
de digerat.

17. Aroganţa de a dori să fii iubit ieşise la iveală de abia

acum, când nu-şi mai găsea reciprocitatea – rămăsesem
singur cu dorinţa mea, fără apărare, fără drepturi, dincolo de
lege, şocant de necioplit în cererile mele: Iubeşte-mă! Şi din
ce motiv? Nu aveam decât obişnuita scuză jalnică: Pentru că
te iubesc…

210
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XX-lea
Psihofatalism

1. De câte ori ni se întâmplă o catastrofă, suntem împinşi

să privim dincolo de explicaţiile cauzale pentru a înţelege de
ce am fost aleşi ca să primim o asemenea pedeapsă teribilă şi
de nesuportat. Şi cu cât e evenimentul mai devastator, cu
atât suntem mai înclinaţi să-l impregnăm cu o semnificaţie
pe care nu o are în mod obiectiv, cu atât suntem mai dispuşi
să alunecăm într-un fel de psihofatalism. Uluit şi epuizat de
suferinţă, mă sufocam printre semne de întrebare, simboluri
ale minţii care încerca să înţeleagă haosul: De ce eu? De ce
aşa ceva? De ce acum? Răscoleam trecutul pentru a căuta
origini, semne, greşeli, orice ar fi putut conta drept motiv
pentru lipsa de motive care mă înconjura, ceva care să aline
rana pe care o primisem, ceva care să lege evenimentele
disparate, un tipar pe care să-l pot aplica punctelor şi liniilor
aleatorii ale vieţii mele.

2. Am fost obligat să abandonez tehno-optimismul

modernităţii şi am alunecat prin ochiurile plasei care trebuia
să mă apere de temerile primitive. Am încetat să mai citesc
cotidianele şi să mai am încredere în televiziune, am
renunţat la încrederea în buletinele meteo şi în indicatorii
economici. Gândurile mele au făcut loc dezastrelor epocale –
cutremure, inundaţii, molime. Am ajuns mai aproape de
lumea zeilor, a forţelor primitive care ne conduc vieţile.
Simţeam efemeritatea a tot ce mă înconjura, iluziile pe care
erau construiţi zgârie-norii, podurile, teoriile, lansatoarele de
rachete, alegerile şi restaurantele fast-food. Vedeam în fericire
şi repaus o negare violentă a realităţii. Mă uitam în ochii
211
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
navetiştilor şi mă întrebam cum de nu vedeau. Îmi imaginam
explozii cosmice, mări de lavă, distrugere şi devastare,
înţelegeam durerea istoriei, o poveste a carnajului înfăşată în
nostalgie greţoasă. Simţeam aroganţa oamenilor de ştiinţă şi
a politicienilor, a prezentatorilor de ştiri şi a vânzătorilor de
la staţiile de benzină, tupeul contabililor şi al grădinarilor.
Mă simţeam aproape de marii marginalizaţi, devenisem un
adept al lui Caliban şi al lui Dionysos, al tuturor celor care
fuseseră defăimaţi pentru că priviseră în faţă negii plini de
puroi ai adevărului. Pe scurt, mi-am pierdut temporar
minţile.

3. Dar aveam de ales? Plecarea lui Chloe zguduise credinţa

că sunt stăpânul propriei mele case, era un memento al
slăbiciunii neuronale, al neputinţei şi inadecvării minţii. Mi-
am pierdut atracţia gravitaţională, experimentam
dezintegrarea şi curioasa luciditate care vine din totala
disperare. Simţeam că nu-mi putusem spune propria
poveste, dar văzusem cum un demon o face în locul meu, un
demon copilăros şi plin de toane, căruia îi făcea plăcere să-şi
ridice personajele doar pentru a le lăsa apoi să cadă şi să se
zdrobească de stâncile de jos. Mă simţeam ca o păpuşă
atârnată de sfori care se terminau foarte sus în ceruri sau
adânc în Psyche. Eram un personaj într-o naraţiune al cărei
plan nu-l puteam schimba. Eram actorul, nu dramaturgul,
înghiţind orbeşte un scenariu scris de altcineva,
repartizându-mi-se un deznodământ care mă împingea spre
un sfârşit necunoscut dar dureros. Mărturiseam şi mă căiam
pentru aroganţa optimismului anterior, pentru credinţa că
răspunsul se află în gânduri. Mi-am dat seama că mişcările
maşinii nu aveau nimic de-a face cu comenzile şi că puteam
apăsa pe frână sau pe acceleraţie şi vehiculul continua să se
212
 - ALAIN DE BOTTON -
mişte de la sine. Impresia mea temporară că pedalele aveau
vreun efect era greşită, siguranţa mea dinainte nu fusese
decât o coincidenţă între pedală şi mişcare, între teoriile
conştiente şi soartă.

4. Dacă mintea mea era numai un palid imitator şi nu

iniţiatorul, atunci adevărata minte se afla altundeva, în
spatele scenei, încă o dată îmi îndreptam privirea către
destin, încă o dată simţeam natura divină a originii
dragostei. Atât venirea, cât şi plecarea ei (prima atât de
frumoasă, a doua atât de cumplită) îmi aminteau că nu eram
decât o jucărie a lui Cupidon şi a Afroditei. Pedepsit într-un
fel insuportabil, încercam să văd unde mă făceam vinovat.
Făcusem crime inconştiente, păşind printre primejdii pe care
nu le-aş fi bănuit, ucigând fără să ştiu, crime care nu puteau
fi graţiate, pentru că ar fi fost săvârşite fără intenţie
conştientă. Dorisem ca dragostea să trăiască şi cu toate
acestea o ucisesem. Îndurasem o crimă fără să ştiu că am
comis-o, acum căutam greşeala şi, nefiind sigur ce făcusem,
mărturiseam totul. Mă sfâşiam în bucăţi căutând arma,
fiecare insolenţă se întorcea să mă bântuie, actele de cruzime
şi indiferenţă obişnuite – niciunul din ele nu fusese trecut cu
vederea de zei, care deciseseră să se răzbune îngrozitor pe
mine. Nu mai suportam să-mi privesc propria faţă în oglindă,
îmi scoteam ochii, aşteptam ca vulturii să-mi smulgă ficatul
şi să poarte către vârful muntelui greutatea păcatelor mele.

5. Vechile mituri erau moarte, bineînţeles, erau prea mari

pentru vremea calculatoarelor de buzunar, Muntele Olimp
era o staţiune de schi, Oracolul din Delphi era o tavernă pe
Queensway – dar zeii erau tot acolo, îşi găsiseră o nouă
formă, se îmbrăcaseră în costume occidentale şi se
213
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
alăturaseră epocii moderne. Erau acum miniaturizaţi, nu
încăpeau în spaţiile dintre nori, dar încăpeau în sufletul
nostru. Trăiam o dramă care se desfăşura pe scena minţii
mele, eram privilegiat să fiu locul ales de zei pentru a se
război. Iar în mijloc era Zeus/Freud, dirijând spectacolul,
împărţind motive, tunete, fulgere, blesteme. Mă chinuiam
sub blestemul sorţii, nu o soartă exterioară, ci o psihosoartă:
o soartă interioară.

6. Într-o epocă a ştiinţei, psihanaliza îmi oferea nume

pentru demonii mei. Deşi ea însăşi o ştiinţă, păstra totuşi
dinamica (dacă nu cumva şi substanţa) unei superstiţii,
credinţa că cea mai mare parte a vieţii se desfăşoară fără
legătură cu controlul raţional. În poveştile despre manii şi
motivaţii inconştiente, despre fixaţii şi pedepse divine
recunoşteam lumea lui Zeus şi a colegilor lui,
mediteraneanul transportat în Viena sfârşitului de secol
nouăsprezece, o viziune secularizată şi salubrizată a
aceleiaşi imagini. Încheind revoluţia lui Galileo şi Darwin,
Freud a readus omul la umilinţa iniţială a strămoşilor greci,
cel care este jucat mai curând decât actorul. Lumea
freudiană era făcută din monede cu două feţe, dintre care
una nu o putem niciodată vedea, o lume în care ura poate
ascunde o mare iubire şi marea iubire poate ascunde ură, în
care un bărbat poate încerca să iubească o femeie, în vreme
ce inconştient face totul ca s-o împingă în braţele altuia.
Dintr-un domeniu ştiinţific ce de atâta timp pleda pentru
liberul arbitru, Freud demonstra o recădere în determinismul
psihic. Era o întorsătură ironică a istoriei ştiinţei, freudienii
puneau la îndoială rolul dominant al „eului” gânditor chiar
din interiorul ştiinţei. Gândesc, deci exist se metamorfozase

214
 - ALAIN DE BOTTON -
în afirmaţia lui Lacan Nu sunt acolo unde gândesc şi gândesc
acolo unde nu sunt.

7. Nu există un punct transcendental din care să putem

privi trecutul, este întotdeauna construit în prezent şi se
schimbă o dată cu mişcările acestuia. Nici nu privim la
trecut de dragul lui, ci o facem mai degrabă ca să ne ajute să
explicăm prezentul. Rolul pe care-l jucase în viaţa mea
dragostea pentru Chloe părea foarte diferit acum, când
lucrurile se terminaseră într-un mod atât de nefericit. În
momentele mele de optimism din timpul relaţiei aşezasem
dragostea într-o naraţiune despre o viaţă în continuă
îmbunătăţire, dovadă a faptului că în sfârşit învăţam să
trăiesc şi să fiu fericit, îmi amintisem de o mătuşă de-a mea,
mistică de ocazie, care prezisese cândva că aveam să-mi
găsesc împlinirea în dragoste, cu siguranţă alături de o fată
care desena sau picta. Mi-o amintisem pe această mătuşă
într-o zi pe când o priveam pe Chloe făcând schiţe, fermecat
să constat că până şi-n acest detaliu Chloe era o împlinire a
prezicerii mătuşii. Mergând pe stradă cu ea la braţ, simţeam
uneori că zeii mă binecuvântaseră, iar fericirea acordată mie
era dovada unui halou aflat undeva deasupra.

8. Când căutăm semne, fie ele bune sau rele, le găsim cu

uşurinţă. Acum Chloe plecase, şi o poveste cu totul diferită
îşi iţea capul, o poveste de dragoste sortită eşecului, aleasă
tocmai pentru că avea să eşueze, şi făcând aceasta avea să
repete modelul clasic al nevrozei familiei. Îmi amintesc de
mama care m-a avertizat când părinţii mei au divorţat, să fiu
atent să nu cad în aceeaşi capcană a nefericirii, pentru că
mama ei căzuse în ea şi mama acesteia înaintea ei. Nu era
oare asta o boală ereditară, un blestem adus asupra familiei
215
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
de către alcătuirea noastră genetică şi psihologică? O femeie
cu care mă văzusem cu vreo doi ani înainte de Chloe îmi
spusese odată, în timpul unei discuţii amare, că nu aveam să
fiu niciodată fericit în dragoste, pentru că „gândesc prea
mult”. Era adevărat, gândeam prea mult (gândurile de faţă
sunt dovezi suficiente): mintea se arătase a fi în egală măsură
un instrument de tortură şi un agent benefic. Poate că
gândind o alienasem fără să vreau pe Chloe, din cauza
spiritului meu analitic arid, atât de diferit de al ei. Îmi
amintesc de un horoscop citit la dentist, în care mi se spunea
că cu cât mă străduiesc mai tare în dragoste, cu atât
lucrurile devin mai dificile. Respingerea din partea lui Chloe
ajunsese să devină o parte dintr-un tipar în care eu fac
eforturi pentru o femeie numai ca să văd cum lucrurile se
destramă, din pricina unei ursite psihologice încă obscure.
Nu reuşeam să fac nimic cum trebuie, îi supărasem pe zei,
mă apăsa blestemul Afroditei.

9. Psihofatalismul şi fatalismul romantic pe care-l

înlocuise erau două aspecte ale aceleiaşi atitudini. Erau
amândouă moduri narative, zale într-un lanţ de evenimente
care depăşeau pura cronologie şi care îşi valorizau direcţia pe
o scală bine/rău, erou sau erou tragic. Puse sub forma unui
grafic, prima naraţiune, cea veselă, ar fi semănat cu o
săgeată ascendentă, pe măsură ce învăţam să stăpânesc
lumea şi să înţeleg dragostea.

216
 - ALAIN DE BOTTON -

Naraţiunea despre erou (Fatlismul romantic)

10. Dar trădarea lui Chloe maculase această imagine,

amintindu-mi că trecutul meu era suficient de complex ca să
conţină o povestire foarte diferită, una în care fericirea era
întotdeauna urmată de o cădere brutală. Pus sub forma altui
grafic, cursul vieţii mele ar fi putut apărea ca un şir de
vârfuri urmate de văi adânci – viaţa unui erou tragic, ale
cărui succese cereau preţuri cumplite, culminând cu viaţa
însăşi.

217
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Naraţiunea despre eroul tragic (Psihofatalism)

11. Esenţa unui blestem este că persoana care îl poartă nu

ştie de existenţa lui. Este un cod secret din interiorul
individului, care se scrie singur de-a lungul unei vieţi, dar
care este incapabil să se articuleze raţional. Oedip este
prevenit de Oracol că-şi va ucide tatăl şi se va căsători cu
mama sa – dar avertismentele conştiente nu servesc la nimic,
nu fac decât să alerteze „eul” gânditor, nu pot dezamorsa
blestemul codificat. Oedip este dat afară din casă pentru a
evita prezicerea Oracolului, dar sfârşeşte oricum prin a se
căsători cu Iocasta: povestea lui este spusă în numele lui, nu
de către el. Cunoaşte posibilul rezultat, cunoaşte primejdiile,
dar nu poate schimba nimic: blestemul sfidează voinţa.

12. Dar ce blestem mă urmărea pe mine? Numai

inabilitatea de a avea relaţii fericite, cea mai mare nenorocire
cunoscută în societatea modernă. Exilat din poiana

218
 - ALAIN DE BOTTON -
umbroasă a iubirii, aveam să fiu obligat să rătăcesc pe
pământ până-n ziua morţii mele, neputând să scap de
impulsul de a-i face pe cei iubiţi să fugă de mine. Căutam un
nume pentru acest rău şi l-am găsit în descrierea
psihanalitică a compulsiei la repetiţie, definită ca un:

…proces incoercibil şi de origine inconştientă, prin care

subiectul se plasează activ în situaţii neplăcute, repetând
astfel experienţe vechi, fără a-şi aminti de prototipul lor;
dimpotrivă, subiectul are impresia foarte puternică că este
vorba de ceva pe deplin motivat de actualitate.7

13. Aspectul consolator al psihanalizei (dacă putem vorbi

cu atâta optimism) este lumea cu înţeles în care sugerează că
am trăi. Nicio filosofie nu e mai departe de ideea că totul e o
istorie spusă de un idiot şi care nu înseamnă nimic (chiar şi
a nega înţelesul are un înţeles). Dar înţelesul nu e niciodată
simplu: vraja psihofatalistului a înlocuit în mod subtil
cuvintele şi apoi cu cuvintele pentru ca, astfel identificând o
legătură cauzală paralizantă. Eu nu o iubisem pe Chloe pur
şi simplu şi apoi ea m-a părăsit. O iubisem pe Chloe pentru
ca ea să mă părăsească. Povestea dureroasă a iubirii pentru
ea părea un palimpsest, sub care fusese scrisă o altă poveste.
Adânc îngropat în inconştient, în lunile sau anii de la
început, se formase un model. Copilul îşi îndepărtase mama
sau mama îşi părăsise copilul, iar acum copilul/bărbatul
recrea acelaşi scenariu, cu alţi actori dar aceeaşi intrigă, cu
Chloe intrând în hainele purtate de altcineva. De ce o
alesesem pe ea în definitiv? Nu pentru forma zâmbetului ei
sau pentru vioiciunea minţii. O alesesem pentru că
7
Jean Laplanche/ J.B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Humanitas,
Bucureşti, 1994, p. 94. (N. ed. rom.)
219
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
inconştientul, responsabil cu castingul pentru această dramă
interioară, recunoscuse în ea un personaj potrivit pentru a
juca rolul din scenariul mamă/prunc, pe cineva care să-l
îndatoreze pe dramaturg părăsind scena exact la momentul
potrivit, cu cantitatea necesară de distrugere şi suferinţă.

14. Spre deosebire de blestemele zeilor greci,

psihofatalismul oferă cel puţin promisiunea că poate fi ocolit.
Unde se aflase id-ul, poate exista şi ego-ul – doar dacă ego-ul
n-ar fi atât de zdrobit de durere, rănit, însângerat,
înjunghiat, incapabil să facă planuri pentru ziua în curs, ca
să nu mai vorbim de restul vieţii. Ego-ul şi-a pierdut toată
puterea de recuperare, a fost devastat de un uragan şi se
străduia pur şi simplu să repună în funcţiune sistemele
elementare. Dacă aş fi avut puterea de a mă ridica din pat,
aş fi putut ajunge până pe canapea şi acolo, Oedip la Colona,
aş fi putut începe să pun capăt suferinţelor mele. Dar nu
eram în stare să-mi adun minţile îndeajuns pentru a ieşi din
casă în căutarea ajutorului. Nu eram în stare nici măcar să
vorbesc, nu puteam să-mi împărtăşesc suferinţa cu ceilalţi,
aşa că mă distrugea. Zăceam încovrigat pe pat, cu jaluzelele
trase, iritat de cel mai mic zgomot sau de vreo rază de
lumină, enervat în mod disproporţionat dacă laptele din
frigider era acru sau sertarul nu se deschidea din prima
încercare. Privind cum totul îmi scapă din mână, am tras
concluzia că singura cale de a recăpăta măcar o urmă de
control era să mă sinucid.

220
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XXI-lea
Sinuciderea

1. A sosit vremea Crăciunului, aducând cu sine

colindători, felicitări şi primele ninsori. Chloe şi cu mine ar fi
trebuit sa petrecem weekend-ul de Crăciun la un mic hotel
din Yorkshire. Broşura era pe biroul meu: „Abbey Cottage îşi
primeşte oaspeţii cu calda ospitalitate din Yorkshire, într-un
cadru minunat. Aşezaţi-vă în faţa focului în camera de zi cu
grinzi de stejar, faceţi o plimbare prin mlaştini sau pur şi
simplu relaxaţi-vă şi lăsaţi-ne să avem grijă de
dumneavoastră. O vacanţă la Abbey Cottage este tot ce v-aţi
dorit vreodată de la un hotel – şi chiar mai mult.”

2. Cu două zile înainte de Crăciun şi cu câteva ore înainte

de moartea mea, la ora cinci într-o după-amiază sumbră de
vineri, am primit un telefon de la Will Knott:
— Mă gândeam să-ţi spun la revedere, plec la San
Francisco înainte de sfârşitul săptămânii.
— Înţeleg.
— Spune-mi, cum îţi merge?
— Poftim?
— E totul în regulă?
— În regulă? Mda, poţi să spui şi aşa.
— Mi-a părut rău să aud de tine şi Chloe. Mare păcat.
— Mi-a părut bine să aud de tine şi Chloe.
— Deci ai auzit. Mda, s-a potrivit. Ştii ce mult am plăcut-o
dintotdeauna şi m-a sunat şi mi-a spus că v-aţi despărţit, şi
aşa au evoluat lucrurile.
— E minunat, Will.

221
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
— Mă bucur să te aud spunând asta. Nu vreau ca asta să
ne stea în cale, pentru că o prietenie nu e ceva de dat la
gunoi. Am sperat ca voi doi să reparaţi lucrurile, cred că aţi fi
fost grozavi împreună, mare păcat, dar asta e. Ce faci de
Crăciun?
— Stau acasă, cred.
— Se pare că o să ningă serios, e timpul să scoţi schiurile,
nu?
— Chloe e cu tine acum?
— Dacă e cu mine acum? Da, nu, vreau să spun, nu e cu
mine chiar acum. A fost aici, dar s-a dus până la magazin,
vorbeam despre biscuiţi de Crăciun şi a zis că-i plac, aşa că
s-a dus să cumpere.
— Grozav, salut-o din partea mea.
— Sunt sigur că o să fie încântată că am vorbit. Ştii că
vine cu mine să petrecem Crăciunul în California?
— Da?
— Da, o să fie minunat să vadă California. O să stăm
câteva zile cu părinţii mei la Santa Barbara şi pe urmă poate
mergem câteva zile în deşert, sau aşa ceva.
— Îi plac deşerturile.
— Aşa e, mi-a spus. Ascultă, te las şi îţi doresc sărbători
fericite. Trebuie să încep să-mi adun lucrurile pe aici. S-ar
putea să mă întorc în Europa toamna viitoare, dar oricum, o
să te sun, să văd ce mai faci…

3. M-am dus în baie, am scos toate pastilele pe care le

adunasem şi le-am înşirat pe masa din bucătărie. Cu un
amestec de aspirine, vitamine, somnifere, câteva pahare de
sirop de tuse şi de whisky, aş fi avut suficient ca să pun
capăt întregii şarade. Ce reacţie ar fi fost mai de bun-simţ
decât asta, să te sinucizi după ce ai fost trădat în dragoste?
222
 - ALAIN DE BOTTON -
Dacă Chloe era într-adevăr toată viaţa mea, nu era normal să
închei acea viaţă ca să demonstrez că e imposibil să trăiesc
fără ea? Nu era necinstit să continui să mă trezesc în fiecare
dimineaţă dacă persoana care pretindeam că dă sens vieţii
mele cumpăra acum biscuiţi de Crăciun pentru un arhitect
californian care avea o casă la poalele dealurilor din Santa
Barbara?

4. Despărţirea mea de Chloe fusese însoţită de o mie de

platitudini şi expresii ale simpatiei din partea prietenilor şi
cunoscuţilor: ar fi putut fi frumos, oamenii se despart,
pasiunea nu durează o veşnicie, e bine să fi avut parte de
dragoste, timpul o să vindece totul. Chiar şi Will reuşise să
facă lucrurile să sune banal, ca un cutremur sau o ninsoare,
ceva ce natura ne trimite ca să ne încerce, un lucru a cărui
inevitabilitate nu trebuie considerată ieşită din comun.
Moartea mea avea să fie o violentă negare a normalităţii – să
spună că eu nu aveam să uit aşa cum uitaseră alţii. Doream
să evadez din eroziunea timpului, voiam ca durerea să ţină la
nesfârşit, ca să fiu legat de Chloe prin intermediul
terminaţiilor nervoase pe care le chinuia. Numai moartea
mea putea exprima importanţa şi imortalitatea iubirii mele,
numai prin autodistrugere puteam aminti unei lumi plictisite
de tragedie că dragostea era o chestiune mortal de serioasă.

5. Cel care citeşte acestea va fi viu, dar autorul va fi mort.

Era ora şapte, zăpada încă mai cădea şi începuse să se
aştearnă ca un giulgiu peste oraş. Era singurul mod de a
spune te iubesc, sunt suficient de matur ca să nu doresc să te
învinovăţeşti pentru asta, ştii ce cred eu despre vinovăţie. Sper
să-ţi placă în California, am înţeles că munţii sunt superbi,
ştiu că nu mă puteai iubi, te rog să înţelegi că nu puteam trăi
223
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
fără dragostea ta… Textul sinuciderii trecuse prin multe
variante. Un teanc de hârtii zăcea alături de mine. Stăteam la
masa din bucătărie, înfăşurat într-un palton cenuşiu, cu
frigiderul ca singur tovarăş. Brusc, am întins mâna după un
tub de pastile şi am înghiţit ceea ce abia mai târziu mi-am
dat seama că erau douăzeci de tablete efervescente de
vitamina C.

6. Mi-o imaginam pe Chloe primind vizita unui poliţist la

scurtă vreme după ce fusese găsit trupul meu inert. Îmi
puteam închipui expresia ei şocată, pe Will Knott ieşind din
dormitor înfăşurat într-un cearşaf murdar, întrebând: S-a
întâmplat ceva, draga mea? şi pe ea răspunzând Da, o,
Doamne, da! înainte de a izbucni în lacrimi. Aveau să urmeze
cele mai cumplite regrete şi remuşcări – avea să se
învinovăţească pentru că nu mă înţelesese, pentru că fusese
atât de crudă, pentru că fusese atât de mioapă. Ce alt bărbat
îi mai fusese atât de devotat încât să-şi ia viaţa pentru ea?

7. O notorie inabilitate de a-şi exprima emoţiile îl face pe

om singurul animal capabil de sinucidere. Un câine furios nu
se sinucide, ci muşcă persoana sau lucrul care l-a înfuriat,
dar un om furios stă bosumflat în camera sa şi se împuşcă
lăsând un bilet. Omul este creatura simbolică şi metaforică:
incapabil de a-mi comunica furia, aveam s-o simbolizez prin
propria moarte. Aveam să-mi fac rău mie, nu lui Chloe,
întruchipând prin sinucidere ceea ce sugeram că-mi făcuse
ea.

8. Gura îmi spumega, în cavitatea ei se formau baloane

portocalii care explodau la contactul cu aerul, acoperind cu
un strat portocaliu masa şi gulerul cămăşii. Privind în tăcere
224
 - ALAIN DE BOTTON -
spectacolul chimic, m-a izbit incoerenţa sinuciderii, şi anume
faptul că nu voiam să aleg între a fi viu şi a fi mort. Nu
doream decât să-i arăt lui Chloe că, metaforic vorbind, nu
puteam trăi fără ea. Ironia era că moartea ar fi fost un act
prea literal ca să-mi dea şansa de a o vedea descifrând
metafora, că moartea mi-ar fi răpit posibilitatea (cel puţin
într-un cadru secular) de a mă uita la cei vii uitându-se la cei
morţi. Ce sens avea să fac o asemenea scenă dacă nu
puteam fi acolo să-i văd pe ceilalţi văzând-o? Imaginându-mi
propria moarte, mă imaginam pe mine însumi în rolul
spectatorului la propria-mi stingere, ceea ce nu s-ar fi putut
niciodată întâmpla în realitate, când aş fi fost pur şi simplu
mort, astfel refuzându-mi-se ultima dorinţă – aceea de a fi
atât viu cât şi mort. Mort, ca să pot arăta lumii în general şi
lui Chloe în special cât eram de furios, şi viu, ca să pot vedea
efectul asupra lui Chloe, şi astfel să-mi pot consuma furia.
Nu era o chestiune de a fi sau a nu fi. Răspunsul meu pentru
Hamlet era a fi şi a nu fi.

9. Cei care comit un anume tip de sinucidere uită probabil

cea de-a doua parte a ecuaţiei, privesc moartea ca pe un fel
de extensie a vieţii (un fel de viaţă de apoi din care să se uite
la efectele acţiunilor lor). M-am împleticit până la chiuvetă şi
stomacul meu a refuzat otrava efervescentă. Plăcerea
sinuciderii nu avea să se găsească în sarcina dezgustătoare
de a ucide organismul, ci în reacţiile celorlalţi la moartea mea
(Chloe plângând la mormânt, Will ferindu-şi privirea,
amândoi aruncând pământ peste sicriul meu). Să mă fi
sinucis ar fi însemnat să uit că aveam să fiu prea mort ca să-
mi mai facă vreo plăcere melodrama propriei mele dispariţii.

225
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al XXII-lea
Complexul lui Isus

1. Dacă e vreun avantaj în a fi găsit în plină agonie, este

probabil capacitatea unor suferinzi de a lua această
nefericire drept dovada (oricât de perversă) că sunt deosebiţi.
Ce alt motiv ar fi avut să se supună unui asemenea chin
titanic, decât să arate că sunt altfel, şi ca atare probabil mai
buni decât cei care nu suferă?

2. Nu suportam să fiu singur în apartamentul meu de

Crăciun, aşa că mi-am luat o cameră la un mic hotel din
Bayswater Road. Am luat cu mine o valiză, un rând de haine
şi cărţi, dar nici n-am citit, nici nu m-am îmbrăcat. Am
petrecut toate zilele într-un halat de baie, stând în pat şi
schimbând canalele la televizor, citind meniul de la room
service şi ascultând zgomotele străzii.

3. La început n-am putut distinge zgomotul acela de

sunetele traficului de pe stradă: portiere trântite, camioane
băgate în viteza întâi, un picamer care scotocea pavajul. Dar
deasupra acestora, începusem să identific un zgomot complet
diferit, unduind prin pereţii subţiri ai hotelului, undeva în
apropierea capului meu, la momentul acela lipit de tăblia
patului. Devenise incontestabil, oricât aş fi încercat să-l neg
(şi numai Dumnezeu ştie cât de tare încercasem), sunetul din
camera de alături nu era nimic altceva decât cel al ritualului
de împerechere al speciei umane. „Futu-i”, mi-am spus, „se
regulează!”

226
 - ALAIN DE BOTTON -
4. Când un bărbat îi aude pe alţii în mijlocul unei astfel de
activităţi, există câteva atitudini pe care te-ai putea aştepta
să le adopte. Dacă este tânăr şi are imaginaţie, se poate
angaja de bunăvoie într-un proces de identificare cu
masculul de dincolo de perete, construind, cu mintea unui
poet, un ideal al fericitei femei – Beatrice, Julieta, Charlotte,
Tess – ale cărei gemete se poate flata că le-a provocat. Sau,
dacă este jignit de această dovadă obiectivă a libidoului,
poate să se întoarcă cu spatele, să se gândească la Anglia şi
să dea televizorul mai tare.

5. Dar reacţia mea a fost remarcabilă numai prin

pasivitatea ei – am refuzat să duc reacţia mai departe de
conştientizare. De când Chloe plecase, nu făcusem altceva
decât să iau act. Devenisem un bărbat care, în toate
sensurile cuvântului, nu mai putea fi surprins. Surpriza
este, ne spun psihologii, o reacţie la ceva neaşteptat, dar eu
ajunsesem să mă aştept la tot şi deci nu mai puteam fi
surprins de nimic.

6. Ce-mi trecea prin minte? Numai un anume cântec auzit

la radio cândva, în maşina lui Chloe, când soarele apunea
dincolo de sosea:

Sunt îndrăgostit, dulce dragoste,

Ascultă-mă strigându-ţi numele, nu mi-e ruşine,
Sunt îndrăgostit, dulce dragoste,
Nu pleca, întotdeauna va fi aşa.

Mă îmbăta propria tristeţe, atinsesem stratosfera

suferinţei, momentul când durerea devine o valoare în sine şi
se transformă în Complexul lui Isus. Sunetul celor care
227
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
copulau şi cântecul dintr-o vreme mai fericită se împleteau în
imensele lacrimi care începuseră să curgă la gândul
nefericirilor din viaţa mea. Dar, pentru prima dată, lacrimile
nu erau arzătoare, de furie, ci aveau gustul dulce-amărui al
apelor colorate de convingerea că nu eu eram cel orb, ci cei
care mă făcuseră să sufăr. Eram exaltat, eram la apogeul
unde suferinţa te poartă în valea fericirii, fericirea martirului,
fericirea Complexului lui Isus. Mi-i imaginam pe Chloe şi Will
călătorind prin California, ascultam îndemnurile de „mai
mult” şi „mai tare” din camera de alături şi mă îmbătăm de
licoarea suferinţei.

7. „Cât de minunat eşti dacă toţi te pot înţelege?” m-am

întrebat, contemplând soarta Fiului lui Dumnezeu. Chiar
puteam să continui să mă învinovăţesc pentru incapacitatea
lui Chloe de a mă înţelege? Respingerea ei era mai degrabă
un semn al miopiei ei decât al deficienţelor mele. Nu mai
eram eu neapărat nemernicul şi ea îngerul. Mă părăsise
pentru un Corbusier californian de mâna a treia, pur şi
simplu pentru că era prea superficială ca să înţeleagă. Am
început să-i reinterpretez caracterul, concentrându-mă
asupra aspectelor mai puţin plăcute. În cele din urmă era
foarte egoistă, farmecele ei erau doar o vopsea de suprafaţă
care ascundea o fire mult mai puţin atrăgătoare. Dacă îi
fermeca pe oameni până la a crede că era adorabilă, aceasta
avea mai mult de-a face cu conversaţia ei amuzantă şi cu
zâmbetul plăcut decât cu vreun motiv real de a fi iubită. Alţii
nu o cunoşteau la fel de bine ca mine şi era clar (deşi nu-mi
dădusem seama atunci) că era preocupată doar de ea şi nu
caustică, uneori lipsită de consideraţie, deseori neatentă,
câteodată dezagreabilă, când era obosită era lipsită de
răbdare, când dorea ca lucrurile să se facă după voia ei era
228
 - ALAIN DE BOTTON -
dogmatică, iar în hotărârea de a mă respinge, fusese atât
lipsită de tact cât şi nesăbuită.

8. Devenit infinit mai înţelept prin suferinţă, o puteam

desigur ierta, deplânge şi privi de sus pentru lipsa ei de
judecată – şi toate acestea mă linişteau imens. Aş fi putut sta
într-o cameră de hotel verde cu liliachiu şi să mă simt plin de
sentimentul propriei virtuţi şi măreţii. Îmi era milă de Chloe
pentru tot ce nu putea înţelege, vizionar infinit de înţelept
care priveşte purtările oamenilor cu un zâmbet melancolic şi
înţelegător.

9. De ce trebuia să dau complexului meu trucul psihologic

pervers care transforma fiecare eşec şi umilinţă în opusul
său, numele lui Isus? Aş fi putut să-mi identific suferinţele
cu cele ale Tânărului Werther, cu ale Doamnei Bovary sau cu
ale lui Swann, dar niciunul din aceşti îndrăgostiţi chinuiţi nu
putea intra în competiţie cu virtutea nepătată a lui Isus sau
cu incontestabila lui bunătate în faţa răutăţii celor pe care
încercase să-i iubească. Ceea ce-l făcuse o figură atât de
atrăgătoare nu erau numai ochii înlăcrimaţi şi chipul
emaciat pe care i-l atribuiseră artiştii Renaşterii, ci faptul că
Isus era un om bun, cu totul drept şi trădat. Patosul Noului
Testament, la fel ca şi propria mea poveste de dragoste
decurgeau din istoria tristă a unui om virtuos dar neînţeles,
care predica despre dragostea pentru aproapele său, dar
vedea generozitatea mesajului său lovindu-l peste faţă.

10. Era greu de imaginat creştinismul având un asemenea

succes fără un martir la cârmă. Dacă Isus ar fi dus o viaţă
liniştită în Galileea, făcând dulapuri şi mese, iar la sfârşitul
vieţii ar fi publicat un volumaş intitulat Filosofia mea de
229
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
viaţă, înainte de a muri de un atac de cord, nu ar fi atins
statutul pe care l-a atins. Moartea sa cumplită pe cruce,
corupţia şi cruzimea autorităţilor romane, trădarea
prietenilor, toate acestea erau ingrediente indispensabile
pentru a dovedi (în termeni mai degrabă psihologici decât
istorici) că omul îl avea pe Dumnezeu de partea sa.

11. Sentimentul virtuţii se naşte spontan din solul fertil al

suferinţei. Cu cât cineva suferă mai tare, cu atât trebuie să
fie mai virtuos. Complexul lui Isus era împletit cu
sentimentele de superioritate, superioritatea oprimatului
care face apel la o virtute superioară în faţa tiraniei şi orbirii
celor care-l oprimă. Părăsit de femeia pe care o iubeam, îmi
transformam suferinţa într-o calitate (zăcând pe pat la trei
dimineaţa, ca Isus pe cruce), şi astfel mă apăram de
experienţa durerii ca rezultat a ceea ce ar fi fost, în cel mai
bun caz, o foarte banală despărţire amoroasă. Plecarea lui
Chloe ar fi putut să mă ucidă, dar mă lăsase cel puţin în
posesia glorioasă a superiorităţii morale, condamnat la
moarte, dar martir pentru istorie.

12. Complexul lui Iisus este la celălalt capăt al spectrului

faţă de marxism. Născut din ura de sine, marxismul mă
împiedica să devin membru al oricărui club care m-ar fi
acceptat. Complexul lui Isus mă lăsa şi el în afara porţilor
clubului dar, pentru că provenea din mare iubire de sine,
declara că nu fusesem acceptat în club pentru că eram atât
de special. Majoritatea cluburilor, fiind atât de superficiale,
nu-i puteau evident aprecia pe cei măreţi, pe cei înţelepţi şi
sensibili, care erau lăsaţi afară la poartă sau erau părăsiţi de
iubitele lor. Superioritatea mea se revelase mai ales pe baza
izolării şi suferinţei mele: Sufăr, deci sunt deosebit. Nu sunt
230
 - ALAIN DE BOTTON -
înţeles, dar tocmai de aceea sunt demn de o înţelegere
superioară.

13. În măsura în care eviţi ura de sine, trebuie să

beneficiezi de simpatie pentru a transforma slăbiciunea în
virtute – iar evoluţia durerii mele către Complexul lui Isus
dovedea cu siguranţă o anumită stare de sănătate bună.
Arăta că în echilibrul intern delicat dintre ură de sine şi
iubire de sine, iubirea de sine învingea. Reacţia mea iniţială
la respingerea lui Chloe fusese una de ură de sine, când
continuasem s-o iubesc pe Chloe şi să mă urăsc pe mine
pentru că nu reuşisem să fac relaţia să funcţioneze. Dar
Complexul lui Isus răsucise ecuaţia, şi acum interpretam
respingerea ca pe un semn că ea, Chloe, era demnă de
dispreţ sau în cel mai bun caz de milă (acea pildă a virtuţilor
creştine). Complexul lui Isus nu era decât un mecanism de
autoprotecţie, nu dorisem ca ea să mă părăsească, o iubisem
mai mult decât iubisem vreodată o femeie, dar acum că
plecase în California, modul meu de a accepta insuportabila
pierdere era să reinventez cât fusese ea de fapt de preţioasă.
Era evident o minciună, dar onestitatea este uneori peste
puterile noastre atunci când, abandonaţi şi disperaţi,
petrecem Crăciunul singuri într-o cameră de hotel, ascultând
sunetul fericirii orgasmice din camera de alături.

231
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

Capitolul al XXIII-lea
Elipsa

1. Un proverb arab spune că sufletul călătoreşte cu viteza

unei cămile. În vreme ce suntem împinşi înainte de dinamica
neobosită a unui prezent planificat, sufletul nostru, sediul
inimii, ni se târăşte nostalgic pe urme, împovărat de
greutatea amintirilor. Dacă fiecare poveste de dragoste
adaugă o anumită greutate în spinarea cămilei, atunci ne
putem aştepta ca sufletul să încetinească în funcţie de
semnificaţia poverii dragostei. Când cămila mea era în fine
capabilă să scape de zdrobitoarea greutate a amintirii ei,
Chloe aproape că mi-a omorât-o.

2. O dată cu plecarea ei dispăruse şi orice dorinţă de a

ţine pasul cu prezentul. Trăiam nostalgic, adică făceam
referiri constante la viaţa mea împreună cu ea. Ochii mei nu
erau niciodată cu adevărat deschişi, priveau înapoi şi către
interior, către amintiri. Aş fi vrut să-mi petrec restul zilelor
pe urmele cămilei, rătăcind printre dunele memoriei,
oprindu-mă lângă oaze fermecătoare ca să răsfoiesc imaginile
unor clipe mai ferice. Prezentul nu-mi oferea nimic, trecutul
devenise singurul timp verbal locuibil. Ce putea însemna
prezentul, în afară de un memento batjocoritor al celei ce
lipsea? Ce putea oferi viitorul în afară de şi mai multă
chinuitoare absenţă?

3. Când reuşeam să mă înec în amintire, uitam uneori de

prezentul fără Chloe, halucinând că despărţirea nu s-ar fi
petrecut niciodată şi că eram încă împreună, că aş fi putut s-
o sun oricând şi să-i propun un film la Odeon sau o plimbare
232
 - ALAIN DE BOTTON -
prin parc. Reuşeam să ignor faptul că ea se stabilise cu Will
într-un orăşel din sudul Californiei şi mintea aluneca dinspre
relatarea factuală către o fantezie despre zilele idilice de
exaltare, dragoste şi bucurie. Apoi, brusc, ceva mă arunca
violent înapoi în prezentul lipsit de Chloe. Suna telefonul şi,
în drum către el, observam (ca şi când ar fi fost prima oară,
cu toată durerea descoperirii dintâi) că locul din baie unde
Chloe obişnuia să-şi lase peria de păr era acum gol. Iar
absenţa acelei perii era ca un pumnal în inimă, o amintire de
nesuportat a faptului că plecase.

4. Dificultatea de a o uita era mărită de supravieţuirea

unei părţi atât de mari din lumea exterioară pe care o
împărţiserăm şi în care ea era încă întreţesută. Stând în
bucătărie, imaginea ceainicului declanşa brusc amintirea lui
Chloe umplându-l, un tub de pastă de tomate de pe un raft
de supermarket, printr-o asociere bizară, îmi amintea de
nişte cumpărături făcute cu luni în urmă. Mergând cu
maşina prin Hammersmith într-o seară târziu, îmi aminteam
un drum identic, într-o seară la fel de ploioasă, dar cu Chloe
lângă mine în maşină. Aranjamentul pernelor pe sofa evoca
felul în care ea-şi aşeza capul pe ele când era obosită,
dicţionarul de pe raft era un memento al pasiunii ei de a
căuta cuvinte pe care nu le cunoştea. În unele momente ale
săptămânii când, în mod tradiţional, făceam anumite lucruri
împreună, apărea o ucigătoare paralelă între trecut şi
prezent: dimineţile de sâmbătă reînviau expediţiile noastre la
galeriile de artă, nopţile de vineri anumite cluburi, serile de
luni anumite programe de televiziune…

5. Lumea fizică refuza să mă lase să uit. Viaţa e mai crudă

decât arta, pentru că arta de obicei se asigură că mediul
233
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
înconjurător reflectă starea de spirit a personajelor. Dacă
cineva dintr-o piesă de Lorca observă cum cerul a devenit
cenuşiu şi întunecat, aceasta nu mai e o nevinovată
observaţie meteorologică, ci un simbol al unei stări
psihologice. Viaţa nu ne oferă asemenea repere comode – vine
o furtună şi, în loc să prevestească moarte şi distrugere, în
cursul ei cineva descoperă dragostea şi adevărul, frumuseţea
şi fericirea, cu ploaia izbindu-i în ferestre în tot acest timp.
Dar la fel de bine, într-o minunată zi caldă de vară, o maşină
scapă de sub control pe un drum în curbă şi se loveşte de un
copac, şi toţi cei dinăuntru îşi pierd viaţa.

6. Numai că lumea exterioară nu se acorda cu starea mea

de spirit, clădirile care formaseră fundalul poveştii mele de
dragoste şi pe care le animasem cu sentimente desprinse din
ea acum refuzau cu încăpăţânare să-şi schimbe aspectul
pentru a-mi reflecta dispoziţia. Aceiaşi copaci brodau
bulevardul din faţa Palatului Buckingham, aceleaşi case se
aliniau de-a lungul străzilor rezidenţiale, aceeaşi Serpentină
şerpuia prin Hyde Park, acelaşi cer era căptuşit cu acelaşi
albastru de porţelan, aceleaşi maşini mergeau pe aceleaşi
străzi, aceleaşi magazine vindeau aceeaşi marfă aceloraşi
oameni.

7. Un astfel de refuz de a se schimba îmi amintea că lumea

nu era o reflexie a sufletului meu, ci o entitate independentă,
care avea să continue să se rotească, indiferent de faptul că
eu sunt îndrăgostit sau nu, fericit sau nu, viu sau mort. Nu
mă puteam aştepta ca lumea să-şi schimbe expresia după
toanele mele, nici ca blocurilor de piatră care formau străzile
oraşului să le pese de povestea mea de iubire. Deşi fuseseră

234
 - ALAIN DE BOTTON -
încântate să-mi găzduiască fericirea, aveau lucruri mai bune
de făcut decât să se dărâme, acum când Chloe plecase.

8. Apoi, inevitabil, am început să uit. Câteva luni după

despărţirea de ea, m-am trezit într-o zonă din Londra în care
locuise şi am observat că gândul la ea pierduse mult din
agonia pe care mi-o provoca cândva, am observat chiar că nu
mă gândeam în primul rând la ea (deşi era exact zona în care
locuise), ci la întâlnirea pe care mi-o dădusem cu cineva într-
un restaurant din apropiere. Mi-am dat seama că amintirea
lui Chloe se neutralizase şi devenise istorie, însă această
uitare era însoţită de vinovăţie. Nu absenţa ei era cea care
mă rănea acum, ci crescânda mea indiferenţă faţă de ea.
Uitarea amintea de moarte, de pierdere, de infidelitatea faţă
de ceva ce îmi fusese atât de drag cândva.

9. A urmat o treptată recucerire a sinelui, s-au creat noi

obiceiuri şi s-a format o identitate fără-de-Chloe. Identitatea
mea fusese atâta vreme întemeiată pe „noi”, încât întoarcerea
la „eu” implica o aproape totală reinventare a mea. A durat
multă vreme până să se estompeze sutele de asocieri pe care
Chloe şi cu mine le acumulaserăm. A trebuit să convieţuiesc
cu sofaua mea luni de zile înainte ca imaginea lui Chloe
întinsă pe ea, în halat, să fie înlocuită de o altă imagine,
imaginea unui prieten citind o carte sau imaginea hainei
mele aruncate pe spătar. A trebuit să trec prin Islington de
nenumărate ori până când am putut să uit că Islington nu
era pur şi simplu cartierul lui Chloe, ci un loc comod în care
să faci cumpărături sau să iei cina. A trebuit să revizitez
aproape fiecare loc, să rescriu fiecare subiect de conversaţie,
să reascult fiecare cântec şi să reiau fiecare activitate pe care

235
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
le împărţisem cu ea, ca să le recâştig pentru prezent, ca să le
dezamorsez asocierile. Dar treptat am uitat.

10. Timpul s-a comprimat, ca un acordeon. Viaţa mea cu

Chloe era ca un bloc de gheaţă ce se topea pe măsură ce-l
purtam prin prezent, ca un eveniment actual ce devine parte
din istorie şi în acest proces se concentrează în câteva detalii
esenţiale. Procesul semăna cu o cameră de filmat care ia
câteva mii de cadre pe minut, dar renunţă la cele mai multe
din ele, alegând pe baza unor toane misterioase, oprindu-se
la un anumit cadru pentru că în jurul acestuia s-a cristalizat
o stare emoţională. Ca un anume secol care este redus la şi
simbolizat de un anume papă sau monarh sau o anume
bătălie, povestea mea de dragoste se sublimase în câteva
elemente simbolice (mult mai fortuite decât cele ale
istoricilor, dar la fel de selective): expresia de pe chipul lui
Chloe atunci când ne-am sărutat prima dată, puful de pe
braţele ei, o imagine a ei aşteptându-mă la intrarea de la
metrou pe Liverpool Street, puloverul ei alb, râsul ei când i-
am spus bancul despre rusul care călătorea cu trenul prin
Franţa, felul în care-şi trecea mâna prin păr…

11. Cămila devenea din ce în ce mai uşoară pe măsură ce

călătorea prin timp, se tot scutura de amintiri şi de fotografii,
împrăştiindu-le prin deşert şi lăsând vântul să le îngroape în
nisip şi treptat cămila a devenit atât de uşoară încât putea
merge la trap şi chiar la galop în felul ei ciudat – până când,
într-o zi, într-o mică oază ce-şi spunea prezent, creatura
epuizată a reuşit în fine să ajungă din urmă restul fiinţei
mele.

236
 - ALAIN DE BOTTON -

Capitolul al XXIV-lea
Învăţămintele iubirii

1. Trebuie să presupunem că există anumite învăţăminte

de tras din iubire, altfel am fi fericiţi să ne repetăm la
nesfârşit greşelile, ca nişte muşte care înnebunesc lovindu-se
cu capul de geamuri, incapabile să înţeleagă că, deşi sticla
pare limpede, nu pot trece prin ea. Nu există oare anumite
adevăruri elementare de învăţat, fărâme de înţelepciune care
să poată împiedica unele din entuziasmele excesive, durerile
şi dezamăgirile amare? Nu e o ambiţie legitimă aceea de a
deveni înţelept în privinţa iubirii, la fel cum putem deveni
înţelepţi în privinţa dietei, morţii sau banilor?

2. Încercăm să devenim înţelepţi atunci când ne dăm

seama că nu ne-am născut ştiind cum să trăim, că viaţa e ca
o îndeletnicire care trebuie învăţată, aşa ca mersul pe
bicicletă sau cântatul la pian. Dar ce ne îndeamnă
înţelepciunea să facem? Ne spune să căutăm liniştea şi pacea
interioară, o viaţă lipsită de temeri, spaime, idolatrie şi
patimi dăunătoare. Înţelepciunea ne învaţă că primul impuls
nu e neapărat cel corect şi că poftele ne pot duce pe căi
greşite, dacă nu-i cerem raţiunii să discearnă între nevoile
deşarte şi cele adevărate. Ne spune să ne controlăm
imaginaţia, pentru că altfel va distorsiona realitatea şi va
transforma munţii în muşuroaie de furnici şi broaştele în
prinţese. Ne spune să ne ţinem temerile în frâu, ca să putem
să ne temem de ceea ce ne poate răni, dar să nu ne irosim
energiile ferindu-ne de umbrele de pe pereţi. Ne spune să nu
ne temem de moarte şi că nu trebuie să ne temem decât de
teama însăşi.
237
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -

3. Dar ce spune înţelepciunea despre dragoste? Trebuie să

renunţăm la ea complet, ca la cafea sau la ţigări, sau e
permisă din când în când, ca un pahar de vin sau o tabletă
de ciocolată? E dragostea complet antagonică faţă de tot ce
simbolizează înţelepciunea? Înţelepţii îşi pierd şi ei capul sau
numai copiii bătrâni?

4. Atunci când unii gânditori înţelepţi şi-au dat acceptul

faţă de dragoste, au făcut-o având grijă să atragă atenţia faţă
de distincţia dintre varietăţile ei, cam cum fac doctorii când
ne sfătuiesc să evităm maioneza, permiţându-ne-o totuşi
când e făcută cu ingrediente cu conţinut mic de colesterol.
Adică disting între iubirea pripită dintre Romeo şi Julieta şi
adoraţia contemplativă a lui Socrate pentru Dumnezeu; pun
în antiteză excesele unui Werther cu iubirea frăţească
sugerată de Isus.

5. Diferenţele pot fi grupate în categoriile iubirii mature şi

iubirii imature. Preferabilă din aproape toate punctele de
vedere, filosofia iubirii mature este marcată de o
conştientizare activă a binelui şi răului din fiecare persoană,
este temperată, se opune idealizării, e ferită de gelozie,
masochism sau obsesie, este o formă de prietenie cu o
dimensiune sexuală, este plăcută, paşnică şi reciprocă (şi
probabil toate acestea explică de ce cei mai mulţi oameni
care au cunoscut dorinţa refuză să numească lipsa ei de
suferinţă dragoste). Pe de altă parte, iubirea imatură (deşi nu
are nimic de-a face cu vârsta) este o poveste despre oscilaţia
haotică între idealizare şi dezamăgire, o stare instabilă în
care sentimentele de extaz şi beatitudine se combină cu
impresiile de înec şi ameţeală fatală, în care senzaţia că ai
238
 - ALAIN DE BOTTON -
găsit în fine răspunsul se amestecă cu sentimentul că n-ai
fost niciodată atât de rătăcit. Apogeul logic al iubirii imature
(şi deci absolute) este moartea, simbolică sau reală: apogeul
iubirii mature este căsătoria şi încercarea de a evita moartea
prin intermediul rutinei (ziarul de duminică, călcatul
pantalonilor, obiectele electrocasnice cu telecomandă). Căci
iubirea imatură nu acceptă niciun compromis şi o dată ce
am refuzat compromisul, suntem pe drumul spre moarte.
Pentru cineva care a cunoscut apogeul pasiunii imature,
căsătoria este un preţ insuportabil – preferi mai degrabă să
pui capăt lucrurilor sărind cu maşina de pe o stâncă.

6. Cu bunul-simţ naiv pe care-l scot la lumină problemele

complexe, mă întrebam uneori (ca şi când răspunsul s-ar fi
găsit pe spatele unui plic) „De ce nu ne putem pur şi simplu
iubi unii pe alţii?” Înconjurat de agoniile iubirii, de
nemulţumirile mamelor, taţilor, fraţilor, surorilor, prietenilor,
starurilor de televiziune şi coafezelor, întreţineam speranţa
că, dacă tot suferim şi provocăm cu toţii aceeaşi durere,
poate s-ar găsi o rezolvare comună – o soluţie metafizică la
problemele romantice ale lumii, pe o scală grandioasă ca cea
a soluţiei comuniste la nedreptăţile capitalismului
internaţional.

7. Nu eram singurul care avea fantezii utopice, ci aveam

alături de mine un grup de oameni, să le spunem pozitivişti
romantici, care credeau că prin suficientă terapie şi raţiune,
dragostea putea fi transformată într-o experienţă mai puţin
dureroasă, aproape sănătoasă. Acest grup de analişti,
predicatori, guru, terapeuţi şi scriitori, deşi recunoşteau că
dragostea e plină de probleme, presupuneau că problemele
reale trebuie să aibă soluţii la fel de reale. Puşi în faţa
239
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
mizeriei din majoritatea vieţilor emoţionale, pozitiviştii
romantici încearcă să identifice cauzele – un complex de
inferioritate, un complex patern, un complex matern, un
complex al complexelor – şi să sugereze remedii (terapie
regresivă, lectură din Cetatea lui Dumnezeu, grădinăritul,
meditaţia). Soarta lui Hamlet ar fi putut fi evitată cu ajutorul
unui bun psihanalist jungian, Othello ar fi putut să-şi
sublimeze agresiunea pe canapeaua unui psihanalist, Romeo
ar fi putut găsi pe cineva mai potrivit cu ajutorul unei agenţii
matrimoniale, Oedip ar fi putut să-şi împărtăşească
problemele cu ceilalţi în cadrul terapiei de familie.

8. În timp ce arta are o obsesie morbidă pentru problemele

asociate iubirii, pozitiviştii romantici focalizează asupra
măsurilor practice care se pot lua pentru a preveni
majoritatea cauzelor comune ale suferinţei şi chinurilor. Pe
lângă vederile pesimiste ale literaturii romantice occidentale,
pozitiviştii romantici apar ca nişte bravi campioni ai unei
abordări mult mai luminate şi încrezătoare într-o zonă a
experienţei umane rezervate în mod tradiţional imaginaţiei
melancolice a artiştilor degeneraţi şi a poeţilor psihotici.

9. La scurt timp după plecarea lui Chloe, am dat peste un

clasic al literaturii romantice pozitiviste într-o librărie, o
lucrare a unei anume dr. Peggy Nearly, cu titlul Inima
sângerândă8. Deşi mă grăbeam să ajung înapoi la birou, am
cumpărat totuşi cartea atras de o frază de pe coperta ei roz:
„Trebuie întotdeauna să suferi dacă eşti îndrăgostit?” Cine
era această dr. Peggy Nearly, o femeie care putea pretinde cu
îndrăzneală că ştie răspunsul la o asemenea ghicitoare? De
la prima pagină, am aflat că era
8
The Bleeding Heart, Peggy Nearly, Capulet Book, 1987
240
 - ALAIN DE BOTTON -

…absolventă a Institutului pentru Dragoste şi Relaţii Umane

din Oregon, actualmente locuind în San Francisco, unde
profesează psihanaliza, terapia infantilă şi consilierea
matrimonială. Este autoarea a numeroase cărţi despre
dependenţă emoţională, ca şi despre invidia penisului,
dinamica grupului şi agorafobie.

10. Şi despre ce era Inima Sângerândă? Spunea povestea

nefericită dar optimistă a unor femei şi bărbaţi care s-au
îndrăgostit de persoane nepotrivite, care i-au tratat cu
cruzime sau i-au lăsat neîmpliniţi emoţional, sau s-au
apucat de băutură şi au devenit violenţi. Aceşti oameni au
făcut o legătură subconştientă între dragoste şi suferinţă şi
nu puteau abandona speranţa că persoanele nepotrivite pe
care le adorau aveau să se schimbe şi să le iubească aşa cum
trebuie. Vieţile lor au fost distruse de iluzia că vor putea
reforma oameni care erau de la natură incapabili să
răspundă nevoilor lor emoţionale. În capitolul trei, dr. Nearly
identificase rădăcinile problemei constând în nişte părinţi
deficienţi, care le oferiseră acestor romantici nefericiţi o
înţelegere greşită a procesului afectiv. Dacă nu iubiseră
niciodată oameni buni cu ei, era din cauză că legăturile lor
emoţionale timpurii le demonstraseră că dragostea trebuie să
fie unilaterală şi crudă. Dar începându-şi terapia şi
recapitulându-şi copilăria, puteau înţelege care sunt originile
masochismului lor şi puteau învăţa că dorinţa de a-i
schimba pe aceşti parteneri nepotriviţi este numai o relicvă a
unei fantezii infantile de a-şi transforma părinţii în persoane
iubitoare.

241
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
11. Poate din cauză că terminasem de citit cartea doar cu
câteva zile înainte, m-am trezit făcând o paralelă între
problema celor descrişi de dr. Nearly şi eroina romanului lui
Flaubert, tragica Emma Bovary. Cine era Emma Bovary? Era
o femeie tânără care locuia în Franţa, măritată cu un bărbat
care o adora, pe care-l detesta pentru că ea ajunsese cumva
să identifice dragostea cu suferinţa. Prin urmare, a început
să aibă relaţii adulterine cu cei mai nepotriviţi bărbaţi, laşi
care o tratau cu cruzime şi pe care nu se putea baza pentru
a-şi satisface dorinţele romantice. Emma Bovary era bolnavă
pentru că nu putea înceta să spere că aceşti bărbaţi se vor
schimba şi o vor iubi cum se cuvine – când era evident că
Rodolphe şi Léon nu o considerau decât un amuzament. Din
nefericire, Emma nu avea posibilitatea să facă psihanaliză şi
să devină conştientă de sine şi de originile comportamentului
ei masochist. Şi-a neglijat soţul şi copilul, a risipit banii
familiei şi în final s-a sinucis cu arsenic, lăsând în urmă un
copil mic şi un soţ disperat.

12. E interesant uneori să te gândeşti cât de diferit s-ar fi

desfăşurat evenimentele dacă ar fi fost disponibile unele
soluţii contemporane. Cum ar fi fost dacă Madame Bovary şi-
ar fi putut discuta problemele cu dr. Nearly? Ce-ar fi fost
dacă pozitivismul romantic ar fi avut şansa de a interveni
într-una dintre cele mai tragice poveşti de dragoste din
literatură? Ne putem întreba cum ar fi decurs conversaţia
dacă Emma ar fi intrat în clinica din San Francisco a dr.
Nearly.

(Bovary pe canapea, suspinând.)

NEARLY: Emma, dacă vrei să te ajut, trebuie să-mi explici ce
s-a întâmplat.
242
 - ALAIN DE BOTTON -
(Fără să ridice privirea, Madame Bovary îşi suflă nasul într-o
batistă brodată.)
NEARLY: Plânsul e o experienţă pozitivă, dar nu cred că
trebuie să petrecem toate cele cincizeci de minute
plângând.
BOVARY: (vorbind printre lacrimi) Nu mi-a scris, nu mi-a…
scris.
NEARLY: Cine nu ţi-a scris, Emma?
BOVARY: Rodolphe. Nu mi-a scris, nu mi-a scris. Nu mă
iubeşte. Sunt o femeie distrusă. Sunt o femeie distrusă,
patetică, nenorocită, copilăroasă.
NEARLY: Emma, nu vorbi aşa. Ţi-am mai spus, trebuie să
înveţi să te iubeşti pe tine însăţi.
BOVARY: De ce să fac compromisuri iubind pe cineva atât de
prost?
NEARLY: Pentru că eşti o persoană minunată. Şi pentru că
nu vezi acest lucru eşti dependentă de bărbaţi care-ţi
provoacă suferinţe emoţionale.
BOVARY: Dar era atât de bine atunci.
NEARLY: Ce era bine?
BOVARY: Să fiu acolo, cu el lângă mine, să facem dragoste,
să-i simt pielea lipită de a mea, călărind prin păduri. Mă
simţeam atât de adevărată, de vie, şi acum viaţa mea e
distrusă.
NEARLY: Poate că te simţeai vie, dar numai pentru că ştiai că
nu poate dura, că bărbatul acela nu te iubea cu adevărat.
Îţi urăşti soţul pentru că ascultă tot ce ai de spus, dar nu
poţi să nu te îndrăgosteşti de genul de bărbat care nu-ţi
răspunde la scrisori cu săptămânile. Sincer, Emma,
viziunea ta despre dragoste trădează obsesii şi masochism.

243
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
BOVARY: Chiar aşa? Ce ştiu eu? Nu-mi pasă dacă e o boală,
tot ce vreau e să-l sărut din nou, să simt că mă ţine în
braţe, să-i miros parfumul pielii.
NEARLY: Trebuie să faci un efort să priveşti înăuntrul tău,
să-ţi revezi copilăria şi poate atunci o să înveţi că nu meriţi
toată suferinţa asta. Eşti dependentă de modelul ăsta de
comportament numai pentru că ai crescut într-o familie
disfuncţională, în care nevoile tale emoţionale nu au fost
împlinite.
BOVARY: Tatăl meu era un simplu fermier.
NEARLY: Poate, dar era de asemenea emoţional nedemn de
încredere, aşa că acum reacţionezi la o nevoie neîmplinită
îndrăgostindu-te de un bărbat care nu-ţi poate da ceea ce
vrei cu adevărat.
BOVARY: Charles e problema, nu Rodolphe.
NEARLY: Ei bine, draga mea, va trebui să continuăm
săptămâna viitoare. Ne apropiem de sfârşitul şedinţei de
azi.
BOVARY: Oh, dr. Nearly, am vrut să vă spun mai devreme, nu
o să pot să vă plătesc săptămâna asta.
NEARLY: E a treia oară când îmi spui aşa ceva.
BOVARY: Îmi pare rău, dar banii sunt aşa o problemă în
momentul ăsta, sunt atât de nefericită, încât îi cheltuiesc
pe toţi pe cumpărături. Numai astăzi, m-am dus şi am
cumpărat trei rochii noi, un degetar pictat şi un serviciu de
ceai din porţelan.

13. E greu de imaginat un sfârşit fericit al terapiei

Doamnei Bovary sau un sfârşit mai fericit al vieţii ei. Numai
un pozitivist romantic fervent poate să creadă că dr. Nearly
(chiar plătită fiind) ar fi putut s-o transforme pe Emma în
soţia echilibrată, lipsită de obsesii şi atentă, care să facă din
244
 - ALAIN DE BOTTON -
romanul lui Flaubert o poveste optimistă despre salvarea
prin autocunoaştere. Desigur, dr. Nearly avea o interpretare a
problemei Doamnei Bovary, dar este o mare diferenţă între a
identifica o problemă şi a o rezolva, între înţelepciune şi o
viaţă înţeleaptă. Cu toţii suntem mai mult inteligenţi decât
capabili, şi faptul că ştim cât de dementă e iubirea nu a
salvat pe nimeni de această boală. Poate că ideea unei iubiri
înţelepte şi complet lipsite de suferinţă este o contradicţie la
fel de mare ca ideea unei bătălii fără vărsare de sânge.
Confruntarea dintre Emma Bovary şi Peggy Nearly este
confruntarea dintre tragedia romantică şi pozitivismul
romantic. Este confruntarea dintre înţelepciune şi opusul ei,
care nu este ignorarea înţelepciunii (aceea ar fi uşor de
corectat), ci incapacitatea de a acţiona pe baza a ceea ce ştii
că e bine. Faptul că ştiam cât de ireală e aventura noastră s-
a dovedit a nu ne ajuta deloc pe Chloe şi pe mine, faptul că
ştiam că am putea fi nebuni nu ne-a transformat în înţelepţi.

14. Devenit pesimist din cauza netratabilelor suferinţe ale

dragostei, am decis să renunţ cu totul la ea. Dacă
pozitivismul romantic nu mă putea ajuta, atunci singura
înţelepciune valabilă era sfatul stoic de a nu mă mai
îndrăgosti niciodată. Prin urmare, aveam să mă retrag într-o
mânăstire simbolică, să nu mai văd pe nimeni, să trăiesc
frugal şi să mă cufund în studii austere. Citeam cu admiraţie
poveşti despre bărbaţi şi femei care evitaseră tulburările
pământeşti, făcuseră jurăminte de castitate şi-şi petrecuseră
vieţile în pustnicie. Erau poveşti ale eremiţilor care
înduraseră viaţa în peşteri din deşert timp de patruzeci sau
cincizeci de ani, trăind cu rădăcini şi fructe, fără să vadă sau
să vorbească cu alte fiinţe omeneşti.

245
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
15. Dar, la o petrecere într-o seară, pierdut în ochii lui
Rachel în vreme ce ea îmi povestea viaţa ei de la birou, am
fost şocat să-mi dau seama cât de uşor aş fi putut abandona
filosofia stoică pentru a repeta toate greşelile pe care le
făcusem cu Chloe. Dacă continuam să mă uit la părul lui
Rachel, prins într-un coc elegant, sau la graţia cu care îşi
folosea tacâmurile, sau la bogăţia ochilor ei albaştri, mi-am
dat seama că nu puteam supravieţui intact serii.

16. Vederea lui Rachel mi-a atras atenţia asupra limitelor

abordării stoice. Deşi dragostea putea să nu fie lipsită de
suferinţă şi cu siguranţă nu era înţeleaptă, nu putea fi nici
uitată. Era pe cât de inevitabilă pe cât era de nerezonabilă –
şi din păcate, lipsa ei de raţiune nu era un argument valid
împotriva ei. Nu era absurd să mă retrag în deşertul Iudeii ca
să mănânc rădăcini? Dacă voiam să fiu curajos, nu existau
oare mai multe ocazii de a fi eroic în dragoste? Mai mult de
atât, cu toate sacrificiile cerute de viaţa stoică, nu avea ea
oare şi ceva laş în ea? Esenţa stoicismului era dorinţa de a te
autodezamăgi înainte ca altcineva să aibă ocazia s-o facă.
Stoicismul era o barieră grosolană împotriva pericolului
afecţiunii celorlalţi şi pentru a face faţă acestui pericol era
nevoie de mai multă rezistenţă decât pentru a înfrunta viaţa
în deşert. Cerând o existenţă monastică, lipsită de neliniştea
emoţiilor, stoicismul încerca pur şi simplu să nege
legitimitatea unor nevoi umane potenţial dureroase, dar
fundamentale. Oricât de brav, stoicul era în ultimă instanţă
un laş în faţa celei mai înalte realităţi, momentul iubirii.

17. Putem oricând întoarce privirea de la complexităţile

unei probleme sugerând soluţii care o reduc la cel mai mic
numitor comun. Atât pozitivismul romantic cât şi stoicismul
246
 - ALAIN DE BOTTON -
erau soluţii nepotrivite la problemele provocate de agonia
iubirii, pentru că ambele reduceau problema, în loc să
jongleze cu contradicţiile ei. Stoicii reduseseră suferinţa şi
iraţionalitatea iubirii la un argument convingător împotriva ei
– astfel nereuşind să echilibreze indubitabila traumă a
dorinţelor noastre cu caracterul irezolvabil al nevoilor noastre
emoţionale. Pe de altă parte, pozitiviştii romantici se făceau
vinovaţi pentru reducerea unei anume uşurinţe de a
manipula înţelepciunea psihologică la credinţa că iubirea
poate fi lipsită de suferinţă pentru toţi, cu condiţia de a
învăţa să ne iubim pe noi înşine – şi astfel nu reuşeau să
jongleze între nevoia de înţelepciune şi dificultăţile inerente
ale aplicării preceptelor ei, reducând tragedia Doamnei
Bovary la o ilustrare a teoriilor truiste ale dr.-ului Nearly.

18. Mi-am dat seama că trebuia învăţată o lecţie mai

complexă, una care să poată manipula incompatibilităţile
iubirii, echilibrând nevoia de înţelepciune cu potenţiala ei
neputinţă, echilibrând imbecilitatea stării de a fi îndrăgostit
cu inevitabilitatea acesteia. Dragostea trebuia apreciată fără
a cădea în optimism sau pesimism dogmatic, fără a-ţi
construi o filosofie din propriile temeri sau o morală din
propriile dezamăgiri. O minte analitică putea învăţa o anume
umilinţă din dragoste, putea învăţa că oricât de tare s-ar fi
străduit să atingă unele certitudini imuabile (numerotându-
şi concluziile şi catalogându-le în serii ordonate), analiza nu
putea fi decât viciată – şi prin urmare întotdeauna foarte
aproape de ironie.

19. Aceste învăţăminte păreau cu atât mai relevante atunci

când Rachel mi-a acceptat invitaţia la cină săptămâna
următoare şi numai gândul la ea îmi provoca fiori în zona pe
247
 - ESEURI DE ÎNDRĂGOSTIT -
care poeţii o numesc inimă, fiori care, ştiam bine, nu puteau
însemna decât un singur lucru – că începusem, încă o dată,
să mă îndrăgostesc.

248
- ALAIN DE BOTTON -

249