Legenda ,lui Mo; Cr[ciun

A fost odată un bătrânel vesel care sculpta cu multă răbdare, cât era ziua de lungă, jucării
frumoase și colorate. Muncea așa până în Ajunul Crăciunului, când pleca să-și vândă jucăriile
într-un oraș apropiat. Adesea le vindea pe foarte puțini bani, pentru că oamenii din acea regiune
nu erau bogați; dar nu conta, pentru că meșterul era bucuros să vadă cu câtă fericire primeau
micuții darurile respective, în dimineața de Crăciun. Într-un an în care ninsese mai mult ca
niciodată, meșterul se întorcea spre casă fericit că toate jucăriile lui își găsiseră prieteni și erau
acum în brațele copiilor. Si cum mergea el, la marginea orașului văzu o fereastră usor luminată și
se apropie de ea. Curios, aruncă o privire pe geamul căsuței și zări 3 frați:

– Un singur soldățel de plumb, doar unul, ne-ar fi de ajuns să ne jucăm… spuse unul dintre ei.

– Da, ne-am juca fără să ne certăm… confirmară ceilalți doi.

Bătrânul se uită la sacul gol pe care îl ținea în mână și îi păru tare rău că nu putea să le dăruiască
o jucărie celor trei copii. Le vânduse pe toate. Dar, ce să vezi! Ca prin minune, un soldățel de
plumb răsărise, nu se știe de unde, într-un colț al sacului.

– Mulțumim, îți mulțumim foarte mult, om bun! Soldățelul acesta de plumb este cel mai frumos
dar pe care l-am primit vreodată! Nu o să te uităm niciodată! – spuse unul dintre copii, când
bătrânelul îi oferi jucăria.

Ce frumos ar fi să îi pot dărui fiecărui copil din lume câte un dar, se gândi atunci bătrânelul. Dar,
din păcate, nu am cum…

Și cum mergea el așa, pe gânduri, îi apăru în față un pui de căprioară, lovit la picior.

– Vino să te bandajez, îi spuse bătrânul.

Si, dintr-o dată, spre uimirea omului, căprioara îi vorbi:

– Ce inimă bună ai, meștere! O să-ți împlinesc cea mai mare dorință!

Și cât ai clipi, în fața bătrânelului apăru o sanie aurie cu perne de pluș și clopoței, purtată în zbor
de mulți reni fermecați. Iar hainele sărăcăcioase ale meșterului se preschimbară în veșminte
frumoase. de culoare roșie.

Bătrânul se urcă în sanie fără să stea prea mult pe gânduri și zbură către cerul înstelat până
departe, în Laponia, unde îl așteptau cu nerăbdare mulți spiriduși veseli.

– Bine ai venit, Meștere, că avem atât de multă treabă! Trebuie să pregătim cadouri pentru copiii
din întreaga lume! Și nu doar acum, ci în fiecare an! spuse cel mai vesel dintre ei.