Cristinel MUNTEANU

Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din PiteОti, România

DESPRE NECESITATEA IMPLIC>RII SKEOLOGIEI

LINGVISTICE ÎN SOCIOTERMINOLOGIE
(cu o privire special? asupra sintagmei „ap? mineral?”)

1. În mai multe locuri, Eugeniu CoОeriu vorbeОte despre necesitatea constituirii

unei discipline al c rei obiect s fie acela de a determina contribu ia «cunoaОterii
lucrurilor» la vorbire. Pentru aceasta, el a propus numele de skeologie lingvistică, de
la cuvântul grecesc εο , care înseamn „lucru” (vezi, de pild , CoОeriu 1992:
148).
1.1. Faptul c în limbajul omenesc pot fi deosebite trei niveluri (unul universal,
unul istoric Оi unul individual) justific existen a a trei tipuri de lingvistic : o
lingvistic a vorbirii în general, o lingvistic a limbilor Оi o lingvistic a discursului
/ textului. Dintre acestea, cea mai pu in dezvoltat este cea dintâi, deОi CoОeriu
deschisese (înc din 1955) drumul spre o astfel de abordare în celebrul s u studiu
Determinare Оi cadru (Determinación y entorno. Dos problemas de una lingüística del
hablar). R mân, aОadar, multe de f cut în aceast direc ie:
„Pentru a cerceta competen a lingvistic general , am avea nevoie de o lingvistică a
vorbirii în general, al c rei loc ar trebui s fie al turi de lingvistica deja existent a
limbilor particulare Оi care ar putea servi drept condi ie preliminar pentru
delimitarea exact a lingvisticii limbilor particulare. Am avea nevoie de o
lingvistic [anume] care s ne spun ce principii ale gândirii sunt valabile pentru
vorbirea în general Оi în ce const cunoaОterea lucrurilor, adic cunoaОterea
realit ii extralingvistice, valabil , la rându-i, pentru toate limbile Оi pentru toat
vorbirea. Am avea nevoie, în special, de o lingvistic skeologic […], adic de o
lingvistic a «lucrurilor», o lingvistic [anume] care s ne spun care este
contribu ia cunoaОterii generale a lucrurilor la fiecare vorbire.” (CoОeriu 1992:
148)[1].

Chiar dac o astfel de disciplin reprezint în continuare un deziderat, în studiile

lui CoОeriu vom întâlni, totuОi, numeroase exemplific ri ce in de aceast skeologie
lingvistică, mai ales în locurile în care savantul a comb tut confuziile pe care unii
lingviОti le fac între cuvinte Оi lucruri, între cunoaОterea limbii Оi cunoaОterea
lucrurilor (sau a credin elor Оi ideilor – adev rate sau false – referitoare la
«lucruri»)[2].
1.2. UОor de f cut în teorie, deosebirea dintre cuvinte Оi lucruri nu mai
apare la fel de facil Оi în practic . Studiind lexicul, trebuie s ne întreb m tot
timpul, pentru fiecare caz în parte, „ce este dat de con inuturile limbii ca atare Оi
ce se datoreaz , în schimb, experien ei lumii extralingvistice” (Coseriu 1970: 189).
Dar la ce se refer , mai precis, aceast „cunoaОtere a lucrurilor”? CoОeriu ofer
unele l muriri: nu ar fi vorba aici de „cunoaОterea ocazional Оi situa ional a
st rilor de lucruri”, ci de „cunoaОterea lucrurilor în mod universal valabil sau cel
pu in comun multor vorbitori (Оi care întotdeauna devine efectiv în activitatea
219
vorbirii)” (ibid.). Este destul de dificil de identificat o matrice sau un ansamblu a(l)
acestor reguli / aspecte comune universal valabile, îns de existen a lor n-ar trebui
s se mai îndoiasc nimeni. Fenomenul poligenezei, bun oar , alimentat de
experien e asem n toare, este un argument în acest sens. Mai mult decât atât,
faptul c exist atâtea „imagini” similare (exprimate lingvistic) în limbi dintre cele
mai diverse Оi neînrudite în vreun fel l-a f cut pe CoОeriu s afirme c
„[,] într-adev r, cunoaОterea lingvistic este de multe ori o cunoaОtere metaforică, o
cunoaОtere prin imagini, care, de altfel, se orienteaz atât de des în aceeaОi direc ie,
încât ne face s ne gândim în mod serios la o anumit unitate universal a
imagina iei umane, dincolo de diferen ele lingvistice, etnice sau culturale”
(CoОeriu 1956: 179).

1.3. CunoaОterea lucrurilor Оi a ideilor / opiniilor despre lucruri

ac ioneaz în permanen în func ionarea lexicului, numai c trebuie stabilit exact
la ce niveluri Оi în ce circumstan e se produce respectiva interven ie. Dup cum a
demonstrat-o CoОeriu în câteva studii exemplare (vezi, de pild , CoОeriu 1976),
cunoaОterea lucrurilor intervine, înainte de toate,
„în interpretarea cuvintelor compuse Оi a derivatelor a c ror func ie designativ ar
putea fi ambigu (din punctul de vedere al sistemului ori întrucât con ine forme
ambigue). […] Aceste determin ri ale desemn rii prin intermediul «lucrurilor» pot
conduce la o fixare a semnificatului în planul normei limbii.” (Coseriu 1966: 105).

Pentru a sublinia însemn tatea metodologic Оi utilitatea practic ale

distinc iei dintre «semnificat» Оi «desemnare», dar Оi ale deosebirii dintre
cunoaОterea limbii Оi cunoaОterea lucrurilor, se poate apela la un sugestiv paragraf
coОerian referitor chiar la problema compuselor:
„Compusele implic , desigur, o rela ie «sintactic », o structur similar enun ului,
dar mult mai general Оi mai abstract . Astfel, de exemplu, germ. Holzkiste implic
doar indicarea faptului c este vorba de o specie de kiste «cutie», Оi nu de o specie
de Holz «lemn» sau «lemn de foc» Оi c con inutul «cutie» este determinat sintactic
într-o manier foarte general de con inutul «lemn»; tipul Оi modalitatea acestei
determin ri – Оi anume dac ar trebui s fie «de lemn», «pentru lemn», «cu lemn»
etc. – r mân, totuОi, din punctul de vedere al sistemului limbii, total
nedeterminate. În interpretarea compuselor – l sând la o parte posibilele fix ri
prin norm – trebuie distinse, mai exact, trei faze succesive în mod ra ional Оi care
corespund contribu iei sistemului limbii, cunoaОterii generale Оi cunoaОterii
«actuale» a lucrurilor Оi a st rilor lucrurilor extralingvistice. În cazul germ.
Holzkiste, se Оtie c pentru sistemul limbii germane este vorba doar de o «cutie»
care are de-a face cumva cu «lemnul»; dar apoi avem o restric ie dat de
cunoaОterea general a lucrurilor: anumite posibilit i («de lemn», «pentru lemn»,
«cu lemn») se admit, în timp ce altele r mân excluse (astfel, de pild , este foarte
dificil ca Holzkiste s desemneze o «cutie care func ioneaz cu ajutorul for ei
lemnului»; cf., în schimb, Windmühle «moar de vânt», Wassermühle «moar de
ap »); Оi doar prin cunoaОterea «st rii de lucruri actuale» se poate alege o
posibilitate determinat (de exemplu, «aus Holz», «de lemn»), între cele admise de
cunoaОterea general a lucrurilor.” (CoОeriu 1970: 203-204).

1.4. Toate aceste idei coОeriene pe care le-am amintit aici – f r a mai
recurge Оi la exemplele frecvente date de ilustrul lingvist român – îОi dovedesc
220
aplicabilitatea nu doar în cazul lexicului propriu-zis, ci Оi în cazul terminologiei,
mai precis în cazul acelor termeni care migreaz dinspre lexicul specializat c tre
lexicul comun (care, altfel spus, se „determinologizeaz ”) Оi care fac obiectul
socioterminologiei. În cele ce urmeaz , ne propunem s ar t m tocmai acest lucru,
adic importan a skeologiei lingvistice în cercetarea unor asemenea fapte.
2. Dator m Angelei Bidu-Vr nceanu o prezentare a principalelor direc ii
din terminologia actual , prezentare pe care ne permitem s o rezum m aici. Pe
lâng terminologia specialiОtilor (sau lexicul specializat), care face obiectul
preocup rilor unei discipline mai vechi – Оi pe care Bidu-Vr nceanu o numeОte
terminologie internă [=T1] – , exist Оi o „terminologie a nespecialiОtilor”, de care se
ocup o disciplin mai recent , socioterminologia (F. Gaudin) sau terminologia
externă [=T2] (cum o denumeОte aceeaОi lingvist bucureОtean ), o ramur ce ar
apar ine lingvisticii aplicate (Bidu-Vr nceanu 2010: 12). În cazul T1, rolul
lingvisticii este secundar, întrucât terminologia specializat este interpretat în
mod strict, prin raportare la problemele comunic rii specializate. Chestiunile
conceptual-semantice constituie sarcina specialiОtilor din fiecare domeniu
Оtiin ific; prin urmare, lingvistica se limiteaz aici la atribuirea de nume sau la
impunerea formelor acestora (explicând, eventual, originea sau formarea lor). În
schimb, în cazul T2, de vreme ce terminologia extern prezint interes Оi pentru
nespecialiОti, implicarea lingvisticii este mult mai mare: termenii sunt trata i într-o
manier similar cuvintelor din lexicul comun. Dac T1 se caracterizeaz printr-o
orientare normativ-onomasiologică, T2 se înscrie îns într-o direc ie descriptiv-
semasiologică (ibid.: 13-14). Terminologia extern (sau socioterminologia) „are în
vedere interesul larg pentru identificarea Оi utilizarea adecvat a sensului
specializat de c tre vorbitorii obiОnui i” (ibid.: 15).
3. Unele dificult i cu care se confrunt socioterminologia apar datorit
faptului c domeniul vizat este unul hibrid: pe acelaОi teren, cunoaОterea limbii Оi
cunoaОterea lucrurilor, pe care le posed simplii vorbitori (ori vorbitorii
nespecialiОti), interfereaz cu elemente ce in de cunoaОterea specialiОtilor
referitoare la aceleaОi «lucruri», dar v zute în mod diferit. Universul de discurs al
experien ei comune se întâlneОte aici cu universul de discurs al Оtiin ei[3]. Se
creeaz o anumit tensiune semantic , un „bilingvism” sui generis care se rezolv ,
în cele din urm , într-un fel sau altul (cel mai adesea cu modific ri în con inutul
lingvistic al termenilor care p trund în lexicul comun). Termenii Оtiin ifici (mai
ales cei care apar in aОa-numitelor Оtiin e „tari” sau „dure” ori „exacte”) pot migra
nu doar c tre lexicul comun, ci Оi c tre alte discipline – situa ie în care avem de-a
face cu o terminologie interdisciplinară[4]. Rela iile sunt în acest caz de alt natur
îns , întrucât transferul de termeni (uneori Оi de concepte) se face în cadrul
aceluiaОi univers de discurs, cel Оtiin ific (chiar dac acesta este diferen iat intern,
în func ie de diversitatea Оtiin elor).
4. Între lexicul obiОnuit (comun sau „primar”) Оi lexicul terminologic
(specializat sau „secundar”) exist deosebiri fundamentale care trebuie precizate
cu fermitate. Modul de structurare al acestora este diferit. Cuvintele obiОnuite se
structureaz idiomatic, prin opozi iile de semnificat cu care func ioneaz în limb ,
pe cât vreme terminologiile nu se structureaz decât par ial (sunt simple

221
«nomenclaturi» enumerative ce corespund delimit rilor din obiecte); în m sura în
care totuОi o fac, structurarea lor se face în acord cu exigen ele Оtiin elor Оi
tehnicilor de care apar in, care se refer la realitatea îns Оi a lucrurilor, chiar Оi
atunci când vorbim de o realitate abstract sau imaginar , cum este cazul
matematicii (Coseriu 1966: 96-97). Delimit rile tehnico-Оtiin ifice sunt delimitări
operate în realitatea obiectivă, de aceea delimit rile terminologice sunt foarte precise,
fiind definite / definibile prin criterii obiective, adic prin tr s turi care apar in
obiectelor reale. În schimb, structur rile lingvistice sunt delimitări operate în intuirea
realită ii, adic în planul aprehensiunii umane[5]. Cu ajutorul limbajului noi
organiz m realitatea (care, altminteri, ni se prezint haotic) Оi o putem gândi[6].
În cadrul Оtiin elor, distinc iile sunt „motivate” din punct de vedere
obiectiv. În schimb, limbajul este „arbitrar” Оi, chiar dac distinc iile sale se
întâmpl s coincid cu delimit rile obiective, acest lucru nu este necesar, fiindc
limbajul clasific realitatea în func ie de interesele Оi atitudinile umane. Pentru
Оtiin , câinele, bun oar , reprezint un «carnivor», la fel ca leul Оi tigrul, îns
majoritatea limbilor îl „clasific ” într-un alt mod, neluând în seam , drept criteriu,
vreo tr s tur „natural ” a animalului, ci în func ie de o anumit rela ie a omului
cu el. Ca atare, clasific rile lingvistice se bazeaz în acest caz pe criterii precum
mare / mic (în raport cu omul), util / inutil, agreabil / dezagreabil, periculos /
nepericulos etc. (Coseriu 1966: 104-105)[7].
5. Termenii specializa i se definesc corect prin raportare la universul de
discurs c ruia îi apar in. De pild , termenul apă
„este definit în chimie prin combina ia H2O, iar în fizic prin temperaturile de
fierbere Оi de înghe . […] Termenul căldură are defini ii operatorii diferite în
func ie de domenii: în fizic se defineОte prin viteza de deplasare a particulelor, în
chimie în func ie de atomi, molecule etc.” (Bidu-Vr nceanu 2010: 14).

Cu totul alte tr s turi caracterizeaz îns cuvintele obiОnuite apă Оi căldură.

Dac ar fi s relu m exemplul cuvântului apă, în temeiul celor spuse mai
sus (vezi supra, 4: delimitări operate în intuirea realită ii vs delimitări operate în
realitatea obiectivă), se va observa c modul în care s-au constituit îmbin rile
populare de cuvinte în care intr termenul respectiv difer radical de modul în
care au ap rut sintagmele terminologice care con in acelaОi cuvânt. Structuri
precum apă vie Оi apă moartă, apă începută Оi apă neîncepută, apă dulce Оi apă sărată etc.
s-au n scut fie datorit unei gândiri influen ate de magic ori mitologic, fie în
virtutea unor considerente de ordin practic. Totodat , se remarca faptul c
îmbin rile în cauz (luate drept perechi antonimice) se afl în opozi ii ce nu au la
baz niciun criteriu Оtiin ific. Bun oar , apa dulce este, pur Оi simplu, o ap care nu
este s rat (nu are nimic de-a face cu faptul de a fi dulce; dup cum nici pâinea
neagră, în opozi ie cu pâinea albă, nu denumeОte o pâine care s aib , într-adev r,
culoarea neagr ). În schimb, coloca ii terminologice precum apă oxigenată, apă
distilată, apă carbogazoasă etc. au fost create pe baza altor principii (de data aceasta,
Оtiin ifice)[8].
6. F r îndoial , deosebirea dintre „cunoaОterea lucrurilor” pe care o au
simplii vorbitori Оi „cunoaОterea lucrurilor” pe care o de in oamenii de Оtiin a
fost sesizat , în primul rând, de filozofi. Înaintea lui CoОeriu, subtilul gânditor
222
american John Dewey[9] Оi-a pus problema acestui tip de cunoaОtere preОtiin ific
pe care l-a raportat la Оtiin a autentic (sau modern ). Termenul utilizat pentru
aceasta (Оi, de altfel, uzual în limba englez ) era common sense[10], care, pe de o
parte, înseamn ceea ce în elegem noi prin bunul sim , pe de alt parte,
desemneaz
„concep iile Оi credin ele care sunt în mod curent acceptate f r discu ie de c tre
un anumit grup sau de c tre omenire în general. Ele sunt comune, în sensul c sunt
acceptate pe scar larg , dac nu cumva chiar universal ” (Dewey 1938: 62 – trad.
n. C.M.).

În excelentul s u tratat de logic , Dewey, pentru a sublinia diferen a

dintre cele dou stadii ale cunoaОterii (preОtiin ifice Оi Оtiin ifice), apeleaz la o
serie de exemplific ri. Red m Оi noi, mai jos, unul dintre cazurile prezentate, Оi
anume cel referitor la «metale»:
„Tr s turile distinctive luate cândva în considera ie pentru a descrie genul
metalelor erau luciul specific, opacitatea, maleabilitatea, densitatea înalt Оi
duritatea. Aceste tr s turi erau calit i detectabile prin opera iile obiОnuite ale
corpului, prin vedere, atingere etc. sau în activit ile meОteОugarilor legate de
manipularea lucrurilor în scopul realiz rii utilului Оi pl cutului. […] [Calit ile]
Nu ajutau cu nimic la cercetarea altor metale în afara celor aflate de obicei în uz
(vreo Оapte de toate, pe atunci); nu ajutau nici la amestecarea metalelor cu
nemetalele într-un sistem comun de deduc ii [«in a common system of inferential
conclusions»]; nici m car nu asigurau o deosebire clar între un metal Оi un aliaj.”
(Dewey 1938: 275-276).
„[În Оtiin a modern ] un element important în actuala defini ie a faptului de a fi
metalic este «afinitatea» sau capacitatea de a interac iona cu anumite substan e
nemetalice, în special cu oxigenul, sulfura Оi clorina, dimpreun cu capacitatea
oxizilor astfel produОi de a interac iona ca baze cu acizii pentru a forma s ruri. Un
alt element este capacitatea electric pozitiv ridicat .” (ibid.: 276).

7. Dar cel care a Оtiut s aduc toat aceast problematic pe terenul

lingvisticii, preocupat – dup cum am ar tat deja – de contribu ia «cunoaОterii
lucrurilor» la activitatea limbajului, a fost Eugeniu CoОeriu. Pentru ceea ce ne-am
propus aici, adic pentru a dovedi importan a skeologiei în cercet rile de
socioterminologie, consider m de mare ajutor, mai ales pentru asigurarea unui
cadru epistemologic de referin , studiul coОerian La socio- y la etnolingüística. Sus
fundamentos y sus tareas (1978)[11]. În consecin , ni se pare benefic s red m aici o
serie de idei (chiar cu cuvintele autorului) din aceast lucrare.
7.1. Dup o serie de preciz ri preliminare l muritoare, CoОeriu afirm c
„din punct de vedere lingvistic este oportun, mai întâi, s limit m sociolingvistica
(ca disciplin lingvistic , nu sociologic ) la studiul varietă ii Оi varia iei limbajului în
rela ie cu structura social a comunit ii de vorbitori, iar etnolingvistica (ca
disciplin lingvistic , nu etnologic sau etnografic ), la studiul variet ii Оi
varia iei limbajului în strâns leg tur cu civiliza ia Оi cultura unei comunit i.”
(CoОeriu 1994: 133).

7.2. Mai departe, CoОeriu observ c

223
 „Realmente, etnolingvistica s-a dezvoltat pân acum într-un mod fragmentar Оi,
am putea spune, «cazual», adic potrivit cu interesul ocazional al lingviОtilor care
s-au ocupat de probleme etnolingvistice. […] Astfel, în cadrul programului
«Wörter und Sachen» Оi al geografiei lingvistice, s-a acordat aten ie în principal
rela iei dintre limbaj (în special: lexic) Оi cultura popular «material », iar în cadrul
istoriei lingvistice s-a studiat mai cu seam formarea Оi dezvoltarea
terminologiilor tehnice Оi Оtiin ifice” (ibid.).

Нi CoОeriu continu apreciind c

„Este oportun, deci, s se amplifice Оi s se completeze etnolingvistica actual , în
aОa fel încât ea s corespund unei «lingvistici skeologice» […] care s studieze în
totalitatea sa contribu ia «cunoaОterii lucrurilor» cu privire la configura ia Оi
func ionarea limbajului. În acest sens vom folosi în cele ce urmeaz termenul de
«etnolingvistic ».” (ibid.: 133-134).

7.3. Dac se porneОte de la corela ia limbaj – context social (rela ii sociale),

atunci, în cazul sociolingvisticii, se poate vorbi fie de o lingvistic sociologic
(sociolingvistic propriu-zis ), fie de o sociologie a limbajului, în func ie de ceea ce
alegem ca obiect de studiu (fie limbajul, fie contextul social) (ibid.: 134). La fel se
procedeaz Оi în cazul etnolingvisticii, pornind de la corela ia limbaj – cultură. Prin
urmare,
„dac obiectul de studiu este limbajul, dac este vorba de fapte lingvistice ca fiind
condi ionate de «cunoaОterile» despre lucruri, atunci se face etnolingvistic
propriu-zis sau lingvistic etnografic ; dac , în schimb, obiectul de studiu este
cultura, dac este vorba de «cunoaОterile» despre «lucruri» ca fiind exprimate de
limbaj […], în acest caz se face etnografie lingvistic ” (ibid.: 135).
De aici, luând în considera ie cele trei niveluri ale limbajului, CoОeriu delimiteaz
„obiectul de studiu al disciplinelor lingvistice vizând societatea Оi cultura în plan
universal, istoric Оi individual” (ibid.: 139).

Dat fiind scopul restrâns al lucr rii noastre, ne m rginim la a prezenta, în

cele ce urmeaz , ceea ce spune CoОeriu numai în leg tur cu etnolingvistica
(l sând, aОadar, la o parte, sociolingvistica Оi sociologia limbajului, precum Оi
etnografia limbajului). Am avea:
1) Etnolingvistica vorbirii, care ar trebui
„s studieze condi ionarea limbajului prin cunoaОterea universal a lumii Оi, în
general, prin cunoaОterile universale extralingvistice (incluzând Оi normele
generale ale gândirii umane).” (ibid.: 140).

2) Etnolingvistica limbii, reprezentat de

„studiul faptelor unei limbi ca fiind motivate de cunoaОterile (idei, convingeri,
concep ii, ideologii) despre «lucruri»; deci Оi despre stratificarea social a
comunit ilor Оi despre limbajul însuОi ca fapt «real». AОa, de exemplu: în ce mod
o anumit o anumit organizare lexical corespunde unui anumit tip de
experien Оi de cunoaОtere intuitiv a realit ii?” (ibid.: 145)[12].

3) Etnolingvistica discursului, justificat de faptul c

224
 „discursurile (în particular, discursurile Оi tipurile de discursuri tradi ionale într-o
comunitate) pot fi considerate de asemenea Оi în rela ie cu […] civiliza ia Оi cultura
acesteia…” (ibid.: 147).

8. Pentru a pune efectiv la lucru câteva dintre ideile înf iОate pân acum,
încerc m s prezent m Оi un studiu de caz. Este vorba despre sintagma „apă
minerală” al c rei con inut semantic a suferit o muta ie în limba noastr . Ca s
prevenim eventuale neîn elegeri, preciz m c ne va interesa aici tocmai aceast
deplasare a semnifica iei (datorat «cunoaОterii lucrurilor»), Оi nu originea
coloca iei terminologice în partea ei material (adic a semnificantului). De altfel,
etimologia nu pune probleme: sintagma provine din limba german , printr-un
semicalc al termenului Mineralwasser, Оi a p truns pe terenul limbii noastre prin
intermediul traducerilor. Se pare c N. A. Ursu a identificat sursa exact Оi
momentul aproximativ: dou manuscrise apar inându-i lui Gh. Нincai, de pe la
1810, în care se pot întâlni expresiile: „apele cele minerăleОti” (SIF[13]) Оi „ape
mineralnice” (SIN[14]) (vezi Ursu 1962: 238).
8.1. Pornim de la câteva constat ri aflate la îndemâna oricui. Pe eticheta
unui recipient de plastic (a unui „pet”, cum i se spune acum), ce con ine ap
mineral , putem citi urm toarele cuvinte: „Apă minerală naturală necarbogazoasă
(plată)”. Pe o alta (îmbuteliat de o alt firm ) scrie: „Apă minerală naturală plată”.
Iar pe o alta: „Apă minerală naturală decarbogazificată par ial”. Ba chiar am descoperit
Оi o formulare precum „Apă naturală de izvor necarbogazificată – plată”… De unde
izvor Оte necesitatea unei asemenea precizii terminologice?
Pe internet g sim (chiar Оi în titlul unor articole) opozi ia dintre dou
sintagme terminologice: apă minerală vs apă plată[15]. Evident, în acelaОi spa iu
virtual, exist Оi comentariile unor cititori care in s sublinieze judicios, pe un ton
mustr tor, c Оi «apa plat » este tot o «ap mineral », doar c prin aceast ap se
în elege o ap lipsit de dioxidul de carbon (CO2), prezent în lichid sub forma
unor bule ce provoac pe limb „piОc turile” binecunoscute.
AОadar, înseamn c apa minerală a ajuns s semnifice pentru mul i români
(dac nu cumva pentru majoritatea) chiar „ap carbogazoas ” (probabil,
carbogazoas în mod natural, spre deosebire de sifonul[16], c ruia anglo-saxonii
[dar nu numai ei] îi spun soda, ob inut pe cale tehnologic ). Într-adev r, foarte
frecvent auzim cump r tori cerând în magazinele alimentare „ap plat ” pentru
apa mineral lipsit de CO2 Оi „ap mineral ” pentru apa mineral con inând CO2.
Iat c în limba român obiОnuit (deci, nu neap rat literar ), familiar (sau
colocvial ) avem de-a face cu o opozi ie care nu mai ine cont de aten ion rile
specialiОtilor: Оi apa plată (oare provenind de la engl. flat water?) este tot o ap
mineral ; de altfel, o ap lipsit complet de minerale este nociv pentru organism
– apa potabil trebuie s aib în componen (în diverse propor ii acceptabile)
anumite minerale.
8.2. Dar cum s-a ajuns aici? În nicio alt limb (din câte Оtim)
determinantul minerală (care se refer aici la minerale precum Ca, Mg, Na, K etc. –
con inute în apa de izvor) nu înseamn Оi „carbogazos”. De pild , englezii folosesc
termenul sparkling water pentru desemnarea apei carbogazoase Оi still water pentru
cea plat . De unde Оi pân unde s semnifice mineral [doar] „carbogazos”? De ce

225
apă minerală a ajuns s desemneze pur Оi simplu «apa carbogazoas »?
Explica ia este destul de facil . Simplul vorbitor s-a g sit în fa a unui
element al realit ii denumit apă minerală. A adoptat în vorbirea lui sintagma
(terminologic ), dar a asociat-o cu alte propriet i ale respectivei ape – altele decât
cele avute în vedere de omul de Оtiin . Acesta din urm „vede” în lucruri mult
mai departe decât omul obiОnuit, tot cu ajutorul sim urilor, numai c o face mai
ales prin intermediul unor prelungiri ale sim urilor – instrumentele (mai mult sau
mai pu in sofisticate din punct de vedere tehnic), cum ar fi, de pild , microscopul
Оi telescopul. În schimb, omul obiОnuit se bazeaz pe sim urile sale, aОa cum le are.
Pentru el, apa mineral poate avea unele tr s turi sau altele[17]. În cazul nostru, al
românilor, muta ia semantic s-a produs datorit unei cunoaОteri generale
(common sense) pe care o posed m în special în aceast comunitate, gra ie zonei în
care ne afl m. Majoritatea izvoarelor de ap mineral din România se întâmpl s
fie carbogazoase în mod natural, datorit unor caracteristici geologice aparte[18].
Deci, pe de o parte, avem de-a face cu o cunoaОtere general a comunit ii
idiomatice (a românilor) condi ionat geografic/geologic: apa mineral este de un
anumit tip, are anumite propriet i etc. la noi. Pe de alt parte, avem de-a face cu
aceast cunoaОtere prin sim uri (o cunoaОtere sigur , dup Leibniz: cognitio clara
confusa[19]): simplul vorbitor a observat c apa mineral în eap / piОc la limb
Оi/sau c ea con ine bule de aer (de CO2, de fapt).
8.3. AОa trebuie s fi stat lucrurile Оi, de altfel, se pot g si Оi alte exemple
asem n toare ca argument. Bun oar , lat. aqua recens (acesta este exemplul lui
PuОcariu[20]) a dat în româneОte apă rece, unde recens (însemnând la origine
„recent”) a ajuns s desemneze o proprietate termic , întrucât apa proasp t (=
recent ) era apa de izvor (adic abia adus de la izvor). Нi aici sunt, iar Оi,
responsabile sim urile. Romanii (sau coloniОtii vorbitori de latin ) îi vor fi zis, în
prim faz , aqua recens, dar popula ia autohton , înv ând latina (popular ) au
schimbat – oarecum motivat – semnifica ia lui recens.
9. Cu siguran , am fi putut proceda Оi invers, adic s ne ocup m dintru
început Оi exclusiv de sintagma „ap mineral ”, ad ugând explica iilor de factur
istoric Оi unele considera ii de natur teoretic . Numai c , într-un asemenea caz,
demersul nostru s-ar fi înscris, cu prec dere, în sfera Оtiin ei etimologice (care, ca
orice disciplin istoric , vizeaz faptul individual). Am preferat îns cealalt cale –
ale c rei câОtiguri sunt, sper m, evidente – , calea teoretic , dublat de efortul
exegetic, din dorin a de a atrage aten ia asupra utilit ii Оi fecundit ii unor idei,
concepte Оi distinc ii coОeriene [Оi] pe terenul socioterminologiei.

NOTE:
[1] Traducerea din spaniol a unor fragmente coОeriene ne apar ine. Totodat , preciz m c
– întrucât numeroase studii ale lui CoОeriu r mân, deocamdat , inaccesibile
multor cercet tori români – am preferat uneori, mai degrab , s reproducem in
extenso fragmente din lucr rile sale, decât s rezum m ideile din acestea.
[2] Vezi, totuОi, unele contribu ii importante, în acest sens, ale unui discipol coОerian
spaniol, Jesús Gerardo Martínez del Castillo (în special în cartea La lingüística del
decir. El logos semántico y el logos apofántico, Granada Lingvistica, Granada, 2004).
[3] Pentru definirea Оi clasificarea «universului de discurs», vezi Coseriu 2002/2010: 7-8.

226
[4] Pentru problematica terminologiei interdisciplinare, vezi îndeosebi Toma 2006.
[5] Pentru o prezentare detaliat a concep iei lui Eugeniu CoОeriu referitoare la problema
terminologiei, vezi Munteanu 2010.
[6] În acest sens, este interesant clasificarea gândirii pe care o face CoОeriu prin raportare
la limbaj: „Gândirea se g seОte înainte, în acelaОi timp Оi dup limbaj, adic în mod
ireal. Exist o gândire pre-lingvistică pentru care nu e nevoie de cuvânt, o gândire
care se prezint prin reprezent ri, f r cuvinte, Оi care conduce Оi la ra iuni
practice. […] Exist apoi gândirea lingvistică, aceast gândire prin semnifica ii care
sunt universale Оi care, în acest stadiu, ajung s coincid cu ceea ce numim no iuni
sau concepte, Оi apoi exist o gândire post-lingvistică, o gândire în care ne întoarcem
la lucrurile deja delimitate prin limbaj Оi le analiz m ca atare Оi cre m atunci un
limbaj tehnic.” (CoОeriu 2004: 104). Pe aceeaОi linie, este edificator un alt citat:
„Raportul cu speciile naturale a fost l murit de Leibniz, în polemic cu John
Locke, Оi anume c exist trei tipuri de specii. Speciile logice sunt infinite, sunt cele
care pot fi gândite, deci, zice el, de ce n-ar putea exista Оi o oaie cu glas de cal sau
un cal cu glas de oaie? O putem gândi, deci poate exista. Toate sunt combina ii
posibile dac nu sunt contradictorii, adic nu poate exista cercul p trat, îns toate
celelalte… Speciile naturale sunt specii care sunt date în natur Оi se dezvolt Оi sunt
o parte din speciile posibile, iar speciile lingvistice sunt specii culturale, adic specii
care pot foarte bine s coincid cu speciile naturale: calul poate fi cal, poate fi
specie în limbaj Оi în natur . În alt limb , poate nu; poate exist doar cal alb Оi cal
negru, sau în alt limb exist doar o specie care cuprinde calul, catârul, m garul
О.a.m.d.” (ibid.: 56-57; vezi Оi Coseriu 2010: 250).
[7] À propos de subiectivitate, CoОeriu precizeaz aici: „În acest sens, «subiectivitatea» este
component a limbajului Оi este un fapt obiectiv din punct de vedere lingvistic.
Dar aceast subiectivitate lingvistic «obiectiv » nu trebuie confundat cu
aprecierea subiectiv (individual sau tradi ional ) «nelexematizat » (sau
«negramaticalizat »).” (Coseriu 1966: 105).
[8] Desigur, chiar Оi în Оtiin a cea mai serioas pot circula, al turi de termeni riguros
construi i Оi explici i, termeni mai vechi – cum sunt apă tare, apă grea, apă regală etc.
– care (cel pu in în privin a semnificantului) nu mai corespund exigen elor
terminologice moderne, dar care se folosesc înc deoarece s-au fixat prin tradi ie.
[9] CoОeriu îl aprecia în grad maxim pe John Dewey, mai ales pentru excep ionala sa carte
(la care muncise mai mult de patruzeci de ani), Logic. The Theory of Inquiry (1938).
[10] În limba englez , sense înseamn Оi sim , dar Оi sens/în eles (ca în expresia it makes no
sense n-are [niciun] sens / e absurd). No iunea de «sim comun» este, de
altminteri, foarte veche, putând fi întâlnit înc de la Aristotel (vezi De anima) Оi
f când obiectul discu iei Оi la al i gânditori (de pild , la Hegel, în Fenomenologia
spiritului).
[11] Unul dintre primele articole ale savantului traduse Оi editate în româneОte, gra ie
entuziasmului Оi eforturilor Profesorului Stelian Dumistr cel, unul dintre cei mai
receptivi cercet tori români în ceea ce priveОte lingvistica integral coОerian .
[12] La locul cuvenit, CoОeriu ofer Оi exemple pentru a justifica cele trei tipuri de
etnolingvistic (corespunzând celor trei niveluri ale limbajului). Red m aici doar
exemplul (pe care savantul l-a invocat frecvent în mai multe studii) folosit pentru
a ilustra un fapt de etnolingvistic a limbii: „Ch. Bally a observat undeva («Le
Français Moderne», 8, 1940) c termenul francez boeuf ne face s ne gândim la
«labour, charrue, joug» Оi c poate evoca, Оi chiar evoc , în franceză, ideea de for ,
de rezisten , de munc grea, dar, în acelaОi timp, Оi ideea de încetineal , de
împov rare, de pasivitate, ceea ce a generat expresii ca mettre la charrue devant le
boeufs, il est un boeuf pour le travail etc. Lucrul acesta este adev rat, îns asocia iile
227
 de idei men ionate nu se fac «în francez », nu sunt pur Оi simplu fapte ale limbii
franceze, ci se produc în comunitatea francez (ca Оi în alte comunit i) Оi se refer
la experien a acestei/or comunit i în leg tur cu înОiОi boii reali, în context real. În
cadrul altor comunit i, boul va fi cunoscut într-un alt mod Оi va fi asociat, de
exemplu, cu templele Оi cu tot ceea ce este sacru, fapt care va genera alte tipuri de
expresii.” (CoОeriu 1994: 145-146). Dup exemplul dat, lingvistul conchide: „Toate
faptele idiomatice de tipul acesta ar trebui s fac obiectul etnolingvisticii (cel
pu in în ceea ce priveОte motivarea lor, imposibil în cadrul lingvisticii structurale
stricte, care poate doar s le constate).” (ibid.: 146).
[13] Gh. Нincai, Înv tur fireasc spre surparea superОti iei norodului (manuscris autograf
de pe la 1810).
[14] Gh. Нincai, Istoria naturei Оi a firei (manuscris autograf de pe la 1810).
[15] Vezi, de pild , http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/apa/apa-minerala-versus-apa-
plata-955657.
[16] Cuvântul sifon (< fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon, cf. DEX) a ajuns s însemne,
prin extinderea sensului, Оi ap gazoas ob inut prin saturarea cu bioxid de
carbon, sub presiune, a apei potabile (DEX, s.v. sifon). Se va fi spus ini ial apă de la
sifon (ca la apă de la canal ori apă de la robinet) sau apă de sifon (ca la apă de izvor) Оi,
ulterior (ca Оi în cazul atâtor altor denumiri sintagmatice din care s-a p strat
numai determinantul: [pătlagele] roОii / vinete sau mosca alvina musc de stup >
alvina > albină etc.), doar sifon. Dar este mai probabil o alt solu ie: sifonul era
numit Оi recipientul în care se transporta apa carbogazificat , tocmai pentru c
acesta con inea Оi o eav care, ac ionat corespunz tor, permitea eliberarea
lichidului aflat sub presiune. Deci, prin metonimia „con inut pentru recipient”
(numit mai întâi astfel prin sinecdoca „parte pentru întreg”), s-a ajuns la actualul
sifon.
[17] Un anumit interes (deci, având la baz tot o apreciere neОtiin ific ) se v deОte Оi într-o
alt denumire a «apei minerale», borviz (de origine maghiar ), care, etimologic,
înseamn tocmai ap pentru vin.
[18] În literatura de specialitate, lucrurile sunt bine precizate. Mai mult decât atât, se spune
c dou treimi din apele minerale ale Europei sunt concentrate în regiunea
României.
[19] În scurtul tratat Meditationes de cognitione, veritate et ideis (1684), într-o polemic subtil
cu [«ideile clare» ale lui] Descartes, Leibniz introduce mai multe deosebiri (sau
grade) pentru a ar ta cum se ajunge la veritabila cunoaОtere Оtiin ific (Leibniz
1684/1972: 26-28): a) La un prim nivel, în cadrul conceptului de «cognitio», Leibniz
face distinc ia între o «cognitio obscura» Оi o «cognitio clara». Cognitio obscura este o
cunoaОtere nesigur , vag , ce corespunde grecescului dóxa, deoarece nu permite
recunoaОterea obiectului cunoaОterii; b) «Cognitio clara», ce permite identificarea
obiectului, se împarte într-o «cognitio confusa» Оi o «cognitio distincta». «Cognitio
confusa» se numeОte confusa nu pentru c ar fi obscur , ci pentru c nu are
justificare (Оi uneori nici nu necesit aОa ceva [Precizare: cuvântul clara este
întrebuin at de Leibniz într-o accep ie tehnic ]). Este o cunoaОtere sigur (cum
este, de altfel, Оi «cognitio clara»), dar de tipul „nu Оtiu de ce”, corespunzând
grecescului téchne. Justific rile apar abia în cazul acelei «cognitio clara distincta»: c)
«Cognitio clara distincta» se divide, la rându-i, într-o «cognitio inadaequata» Оi o
«cognitio adaequata». CunoaОterea distinct inadecvat ofer doar primele
justific ri. Este, de pild , „Оtiin a” unui gr dinar cu privire la plantele pe care le
îngrijeОte. În schimb, cunoaОterea distinct adecvat este cunoaОterea Оtiin ific Оi
filozofic în sens autentic, ce merge pân la ultimele justific ri. Este, bun oar ,
Оtiin a specialistului în botanic , ce cunoaОte – spre deosebire (Оi în plus fa ) de
228
 gr dinar – Оi procesele chimice ce determin transform rile din plante (Coseriu
1992: 229-234).

Gradele cunoaОterii dup Leibniz:

obscura

cognitio
confusa
clara inadaequata

distincta
adaequata
Sursa: CoОeriu 1992: 230

[20] Sextil PuОcariu pune muta ia semantic pe seama întâmpl rii: „Cuvântul care are
sensul opus lui cald, adjectivul rece, datoreОte în elesul s u în româneОte
întâmpl rii c se g sea mai adesea în tov r Оia substantivului apă. În latineОte,
recens – din care deriv rece al nostru – însemna cu totul altceva. Precum arat
neologismul recent – care e un dublet al lui rece – sensul lui originar era cel de
«proasp t». Se zicea, deci, aqua recens care însemna «ap proasp t », adus de
curând de la izvor Оi, de aceea, «având o temperatur sc zut ». Dac accidentul
fatal în istoria cuvântului rece ar fi fost întov r Оirea lui cu panis, în loc de aqua,
sensul lui rece ar fi fost în româneОte, tocmai dimpotriv , cel de «cald», c ci pâinea
proasp t scoas din cuptor are o temperatur ridicat .” (PuОcariu 1940/1976: 22-
23).

REFERIN^E BIBLIOGRAFICE:
Bidu-Vr nceanu, Angela (2010). Terminologia – considera ii generale, în Bidu-Vr nceanu,
Angela [coord.] (2010). Terminologie Оi terminologii. BucureОti: Editura Universit ii
din BucureОti, p. 11-30.
CoОeriu, Eugeniu (1956). Crea ia metaforică în limbaj [1956], în CoОeriu 2009: 167-197.
Coseriu, Eugenio (1966). Introducción al estudio estructural del léxico [1966], în Coseriu 1977:
87-142.
Coseriu, Eugenio (1970). Significado y designación a la luz de la semántica estructural [1970], în
Coseriu 1977: 185-209.
Coseriu, Eugenio (1976). La formación de palabras desde el punto de vista del contenido (A
propósito del tipo «coupe-papier») [1976], în Coseriu 1978/1987: 239-264.
Coseriu, Eugenio (1977). Principios de semántica estructural. Madrid: Editorial Gredos..
Coseriu, Eugenio (1978/1987). Gramática, semántica, universales. Estudios de lingüística
funcional [1978], Segunda edición revisada. Madrid: Editorial Gredos.
Coseriu, Eugenio (1992). [La] Competencia lingüística. Elementos de la teoría del hablar. Madrid:
Editorial Gredos.
CoОeriu, Eugen (1994). Lingvistică din perspectivă spa ială Оi antropologică. Trei studii [con ine
vers. rom. ale studiilor: La geografía lingüística (1954); Sentido y tareas de la
dialectología (1958); La socio- y la etnolingüística. Sus fundamentos y sus tareas (1978)],

229
 Cu o prefa de Silviu Berejan Оi un punct de vedere editorial de Stelian
Dumistr cel. ChiОin u: Editura Нtiin a.
Coseriu, Eugenio (2002/2010). Orationes fundamenta. Rugăciunea ca text [2002], în
„Transilvania” (Sibiu), serie nou , anul XXXIX (CXV), nr. 7-8, 2010, p. 1-12
[traducere din italian de Andreea Grinea].
CoОeriu, Eugenio [sic!] (2004). Prelegeri Оi seminarii la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
[1998-1999], Texte consemnate, cuvânt înainte Оi anex de Doina Constantinescu.
Sibiu: Editura Universit ii „Lucian Blaga” din Sibiu.
CoОeriu, Eugeniu (2009). Omul Оi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii Оi
lingvistică generală, Antologie, argument, note, bibliografie Оi indici de Dorel
Fînaru. IaОi: Editura Universit ii „Alexandru Ioan Cuza”.
CoОeriu, Eugenio (2010). Storia della filosofia del linguaggio, Edizione italiana a cura di
Donatella Di Cesare. Roma: Carocci editore.
Dewey, John (1938). Logic. The Theory of Inquiry. New York: Henry Holt and Company.
Leibniz, G.W. (1684/1972). Medita ii cu privire la cunoaОtere, adevăr Оi idei [1684], în Leibniz,
G.W. (1972). Opere filozofice, vol. I, traducere de Constantin Floru, studiu
introductiv de Dan B d r u. BucureОti: Editura Нtiin ific , p. 23-38.
Munteanu, Cristinel (2010). Problema terminologiei în concep ia lingvistică a lui Eugeniu
CoОeriu, în „Analele Universit ii «Dun rea de Jos» din Gala i”, Fascicula XXIV,
Anul III, Nr. 1 (3), Lexic comun / Lexic specializat. Gala i: Editura Europlus, p. 66-76.
PuОcariu, Sextil (1940/1976). Limba română. Privire generală [1940], vol. I, BucureОti: Editura
Minerva.
Toma, Alice (2006). Lingvistică Оi matematică. De la terminologia lexicală la terminologia
discursivă. Terminologie, limbaj, discurs. Interdisciplinaritate. BucureОti: Editura
Universit ii din BucureОti.
Ursu, N.A. (1962). Formarea terminologiei Оtiin ifice româneОti. BucureОti: Editura Нtiin ific .

Résumé

Sur la nécessité de l’implication de la skéologie linguistique dans la socio-terminologie

(avec un regard spécial sur la syntagme «eau minérale»)

À part la terminologie des spécialistes (ou le lexique spécialisé), qui fait l’objet des préoccupations
d’une discipline plus ancienne – que Angela Bidu-Vr nceanu appelle terminologie interne – il existe une
«terminologie des non-spécialistes» dont s’occupe une discipline plus récente, la socio-terminologie (F.
Gaudin) ou la terminologie externe (selon la même linguiste de Bucarest), une branche qui appartiendrait
à la linguistique appliquée. Dans ce travail on se propose de démontrer les bénéfices de la skéologie
dans les recherches concernant la socio-terminologie. C’est Eugen CoОeriu qui a parlé de la nécessité de
constituer une discipline dont l’objet soit celui de déterminer la contribution «de la connaissance des
choses» dans le langage. Pour cela, il a proposé le nom de skéologie linguistique, du mot grec εῦο , qui
veut dire «chose». Comme illustration et application des idées de CoОeriu, nous suivrons, dans ce sens,
l’évolution sémantique du syntagme terminologique «ap mineral » ‘eau minérale’.
Mots-clés: terminologie interne, socio-terminologie, skéologie, «connaissance des choses», langage (en
général).

230