APROB

Sergent de stat major principal Centru de instruire a sergenților

sergent clasa II Dumitru CODIȚA
„___”__________________ 2024

Plan – conspect
al desfăşurare a şedinţelor cu efectivul cursului de bază pentru sergenți

Tema: Exerciţii de front şi deplasarea fără armă.

Lecția: Executarea comenzilor în componența formației: „Adunarea”, „Drepţi”, „Pe loc

repaus”, „Aranjaţi-vă”, „Descoperiţi”, „Acoperiţi”, „La dreapta”, „La stânga” şi „La
stânga împrejur.

Scopul educativ şi de învăţământ:

- De a căpăta deprinderi în timpul deplasării cu pas de manevră.
- Efectuarea corectă a întoarcerilor din mers.
- De a forma deprinderi la executarea salutului militar de pe loc şi din mers.

Metoda didactică: explicare, demonstrare.

Forma de organizare: practică.

Durata: 50 min.

Locul de desfăşurare: platou.

Asigurarea materială: RIF.

 Acțiunile
№ Acțiunile
Conţinutul şedinţei conducăt.
d/o instruiților
ședinței
I SECVENŢA INTRODUCTIVĂ (5 min)
Desfășor Raportează și
 Primesc raportul şi salutul. activități se salută cu
 Controlez prezenţa efectivului şi gătinţa pentru şedinţă. prevăzute în conducătorul
 Înlăturarea neajunsurilor depistate. partea ședinței
 Controlul însuşirei temei precedente introductivă
 Anunţ tema şedinţei, scopurile, modul de prelucrare a întrebărilor
de studiu şi măsurile de siguranţă.
SECVENŢA DE INSTRUIRE (40 min)
II Aduc la Ascultă cu
SECVENŢA DE INSTRUIRE Nr. 1 cunoștință atenție și fac
FORMAŢIILE ŞI CONDUCEREA LOR
partea notițe
2. În sensul prezentului regulament, se definesc următoarele teoretică a necesare, la
noţiuni: temei. Explic. necesitate
Formaţie – dispunere a militarilor, subunităţilor şi unităţilor, Înaintez înaintează
stabilită de prezentul regulament, pentru acţiuni în comun, pe jos sau pe întrebări. întrebări.
maşini.
Rînd – formaţie în care militarii sînt dispuşi unul lîngă altul, avînd
umerii pe aceeaşi linie, la intervale stabilite.
Linie de maşini – formaţie în care maşinile sînt dispuse una lîngă
alta pe aceeaşi linie.
Flanc – extremitatea dreaptă sau stîngă a unei formaţii. La
întoarcerea formaţiei, denumirile flancurilor nu se schimbă.
Front – partea formaţiei spre care militarii sînt orientaţi cu faţa
(maşinile – cu partea din faţă).
Spatele formaţiei – partea opusă frontului.
Interval – depărtarea pe linia frontului dintre doi militari (două
maşini), două subunităţi şi unităţi.
Distanţă – depărtarea dintre doi militari (maşini) dispuşi unul în
spatele celuilalt, dintre două subunităţi sau unităţi dispuse una în spatele
celeilalte.
Lăţimea formaţiei – distanţa între flancuri.
Adîncimea formaţiei – distanţa între primul rînd (primul militar) şi
ultimul rînd (ultimul militar), iar în cazul maşinilor – distanţa între prima
linie de maşini (prima maşină) şi ultima linie de maşini (ultima maşină).
Formaţie pe două rînduri – formaţie în care militarii unui rînd sînt
dispuşi în spatele altui rînd la distanţă de un pas (la o lungime de braţ cu
palma pusă pe umărul militarului din faţă). Rîndurile se numesc primul
şi al doilea. La întoarcerea formaţiei, denumirile rîndurilor nu se
schimbă.
Formaţia pe un rînd şi formaţia pe două rînduri pot fi strînse sau
rărite.
În formaţia strînsă, militarii sînt dispuşi în rînduri pe linia
frontului, unul lîngă altul, la intervale egale cu lăţimea unei palme între
coate.
 În formaţia rărită, militarii sînt dispuşi în rînduri pe linia frontului,
unul lîngă altul, la intervale egale cu un pas sau la intervalele indicate de
comandant.
Şir – doi militari care stau în formaţie pe două rînduri, unul în
spatele celuilalt. Dacă după militarul din primul rînd nu se află militarul
din spatele lui din rîndul al doilea, un astfel de şir se numeşte incomplet.
La întoarcerea formaţiei pe două rînduri la stîngă împrejur,
militarul din şirul incomplet trece în rîndul din faţă.
Coloană – formaţie în care militarii sînt dispuşi unul după celălalt,
iar subunităţile (maşinile) – una după cealaltă (în adîncime) la distanţele
stabilite de prezentul regulament sau indicate de comandant.
Coloanele pot fi cîte unul, cîte doi, cîte trei, cîte patru şi mai mulţi.
Coloanele se folosesc pentru aranjarea subunităţilor şi unităţilor în
formaţie de marş sau în linie.
Formaţie de adunare – formaţie în care subunităţile sînt constituite
pe o linie a frontului în formaţie pe un rînd sau pe două rînduri (în linie
de maşini) ori în linie de coloane la intervalele stabilite de prezentul
regulament sau indicate de comandant.
Formaţia de adunare se foloseşte pentru executarea verificărilor,
numărătoarelor, revistelor, paradelor, precum şi în alte cazuri.
Formaţie de marş – formaţie în care subunităţile sînt constituite în
coloană sau subunităţile în coloane sînt constituite una în spatele
celeilalte la distanţele stabilite de prezentul regulament sau indicate de
comandant.
Formaţia de marş se foloseşte pentru deplasarea subunităţilor la
efectuarea unui marş, pentru defilare, pentru trecerea cu cîntec, precum
şi în alte cazuri.
Direcţional – militarul (subunitatea, maşina) care se deplasează în
capul coloanei în direcţia indicată. După direcţional îşi coordonează
deplasarea ceilalţi militari (subunităţi, maşini).
Încheietor – militarul (subunitatea, maşina) care merge ultimul în
coloană.
3. Conducerea formaţiei se realizează prin comenzi şi ordine, care
se dau de către comandant cu vocea, prin semnale şi prin exemplul
personal, precum şi se transmit cu ajutorul mijloacelor tehnice şi al
agenţilor de legătură.
Comenzile şi ordinele pot fi transmise de-a lungul coloanei prin
comandanţii de subunităţi (şefii de maşini) şi observatorii numiţi.
Conducerea în maşină se realizează prin comenzi şi ordine date cu
vocea şi cu ajutorul mijloacelor de transmisiuni interioare.
În formaţie, comandantul superior se găseşte acolo de unde îi este
mai comod să comande. Ceilalţi comandanţi dau comenzile rămînînd la
locurile stabilite de regulament sau de comandantul superior.
Comandanţii de subunităţi, de la companie în sus, în formaţia de
marş a batalionului şi a brigăzii, au voie să iasă din formaţie numai
pentru darea comenzilor şi controlul executării lor.

SECVENŢA DE INSTRUIRE Nr. 2

OBLIGAŢIUNILE MILITARILOR ÎNAINTE DE ADUNARE ŞI ÎN FORMAŢIE.

 Militarul este obligat:
1) să verifice starea de funcţionare a armei sale, a armamentului
şi tehnicii militare, a muniţiilor, mijloacelor de protecţie individuală,
uneltelor de săpat, starea îmbrăcămintei şi echipamentului care i-au fost
repartizate;
2) să aranjeze cu grijă îmbrăcămintea, să îmbrace şi să ajusteze
corect echipamentul, să-şi ajute camaradul la lichidarea lipsurilor
depistate;
3) să-şi cunoască locul în formaţie, să ştie să-l ocupe rapid, fără
agitaţie; pe timpul deplasării să respecte alinierea, intervalul şi distanţa
stabilite; să respecte regulile de securitate; să nu iasă din formaţie (să nu
coboare din maşină) fără aprobare;
4) în formaţie, să nu vorbească şi să nu fumeze, fără aprobare; să
fie atent la ordinele şi comenzile comandantului şi să le execute energic
şi precis, fără a-i deranja pe ceilalţi;
5) să transmită (să dubleze) ordinele şi comenzile corect, cu voce
tare şi clar.
POZIŢIA „DREPŢI”
Poziţia „drepţi” se ia la comanda „ADUNAREA” sau „DREPŢI”.
La această comandă militarul stă în picioare, drept, fără încordare,
picioarele cu genunchi întinşi, dar neîncordaţi; pieptul uşor ridicat, iar
întregul corp aplecat puţin înainte; abdomenul tras; umerii traşi înapoi;
braţele lăsate în jos, astfel ca mîinele, orientate cu palmele înterior,
lateral şi la mijlocul coapselor, iar degetele semistrinse se atingă coapsa;
capul ridicat şi drept, fără a înainta bărbie; privirea înainte; să fie gata de
acţiune imediată.
Poziţia „drepţi” de pe loc se ia şi fără comandă: cînd se dă şi se
primeşte ordinul, la raport, pe timpul interpretării Imnului de stat al
Republicii Moldova, la executarea salutului militar, precum şi la darea
comenzilor.
La comanda „Pe loc REPAUS” militarul stă liber, destinde
genunchiul piciorului drept sau stîng, însă nu părăseşte locul, nu slăbeşte
atenţia şi nu vorbeşte.
După acestă comandă urmează:” ARANJAŢI – VĂ ”, la care
militarul fără a-şi părăsi locul în formaţie, îşi aranjează arma,
îmbrăcămintea şi echipamentul, la necesitate de a ieşi din formaţie,
pentru aprobarea i se adresează comandantului nemijlocit.
Înainte de comanda „ARANJAŢI – VĂ” se dă comanda „Pe loc
REPAUS”.
Pentru descoperire se dă comada: „Soldat ( grupă, pluton),
descope – RIŢI”, iar pentru acoperirea – „Soldat (grupă, pluton), acope –
RIŢI”. La necesitate, militarii singulari execută descoperirea şi
acoperirea fără comandă.
Coifura scoasă se ţine în mîna stîngă liber, lăsată în jos, cu
emblema în faţă (fig. 2), iar papaha – cu emblema în stînga.
Fără armă sau cu armă în poziţia „la spate” coifura se scoate şi se
îmbracă cu mîina dreaptă, iar cu arma în poziţiile „la umăr”, „la piept” şi
„la picior” - cu mîna stîngă. La descoperire, cu carabina în poziţia „pe
umăr”, carabina se trece în prealabil la picior.
Întoarcerile de pe loc
Întoarcerile de pe loc se execută la comenzile: „soldat (grupă,
pluton etc.), „la dreap – TA, la stîn – GA, La stînga împre - JUR”.
Întoarcerile la stînga împrejur şi la stînga se execută în partea
mînii stîngi pe călcîiul piciorului stîng şi pe vîrful piciorului drept; la
 dreapta – în partea mîini drepte pe călcîiul piciorului drept şi pe vîrful
piciorlui stîng.
Întoarcerile se execută în doi timpi:
- timpul 1 – întoarcerea, menţinînd poziţia corectă a corpului, şi
vîrful fără a îndoi genunchii, greutatea corpului se lasă pe piciorul
dinainte;
- timpul 2 – ducerea scurtă a piciorului dinapoi spre cel dinainte:
Mersul
Mersul se execută în pas sau alergare.
Viteza mersului în pas constituie 110 – 120 paşi pe minut.
Lungimea pasului este de 70 – 80 cm.
Viteza mersului în alergare constituie 160 – 180 de paşi pe minut.
Lungimea pasului este de 80 – 90 cm.
Pasul poate fi de defilare şi de manevră.
Pasul de defilare se foloseşte la trecerea subunităţilor cu marş de
paradă; la executarea de către acestea al salutului militar din mers; la
prezentarea militarului în faţa superiorului şi la plecarea din faţa
acestuia; la ieşirea din formaţie şi la înapoierea în formaţie, precum şi la
şedinţele de instrucţie de front.
Pasul de manevră se foloseşte în toate celelalte cazuri.
Mersul în pas de defilare începe la comanda:” soldat (grupă,
pluton etc.), pas de defilare – MARŞ” (din mers – „defilare – MARŞ” ),
iar mersul în pas de manevră – la comanda „soldat (grupă, pluton etc.),
înainte – MARŞ”.
La comanda prevestitoare militarul înclină corpul înainte, lasă
greutatea lui mai mult pe piciorul drept, păstrînd echilibrul; la comanda
săvîrşitoare începe mersul cu piciorul stîng în pas normal.
La mersul în pas de difilare (fig. 3) militarul duce energic piciorul
înainte cu vîrful bine întins şi-l ridică la 15-20 cm de la pămînt, pune cu
tărie toată talpa pe pămînt.
Braţele, începînd din umăr, le mişcă pe lîngă corp: înainte –
îndoindu -le în coate, astfel încît mîinile să se ridice mai sus de catarama
centurii cu un lat de palmă şi la depărtarea de o palmă de la corp, iar
cotul să se afle la nivelul mîinii; înapoi – cît permite, fărî forţare,
închietura umărului. Degetele mîinilor sunt semiîndoite, capul se ţine
drept, privirea înainte.
La mersul în pas de manevră militarul porneşte liber cu piciorul
stîng, fără a întinde vîrful înainte, şi îl pune pe pămînt ca în mersul
obişnuit; mîinile le mişcă în mod natural pe lîngă corp.
Pe timpul mersului în pas de manevră la comanda „DREPŢI” se
trece la pas de defilare. Pe timpul mersului în pas de deflare la comanda
„Pe loc – REPAUS” se trece la pas de manevră.
Desfășor Ascultă cu
III SECVENŢA FINALĂ (5 min) activități atenție, la
 Răspund la întrebările militarilor prevazute în necesitate
 Reamintesc tema şedinţei şi scopurile partea finală înaintează
 Desfăşor bilanţul şedinţei întrebări.
 Pun sarcini pentru studiul individual;
 Anunţ tema şi şedinţa următoare.

Conducătorul ședinței: _________________________________

„____” _____________ 2024