Copilăria pentru mine înseamnă un dar ce nu poate fi uitat nicicând. Ca o
rază de soare ce luminează în inima mea. Îmi amintesc multe momente frumoase. Unul a fost când am mers la bunici şi am jucat mii de jocuri distractive alături de verişorii mei. Altul a fost atunci când m-am intalnit cu prietena mea cea mai bună dupa o lungă vacanţă de vară. Îmi mai amintesc că odată am ieşit cu prienele mele în aer liber să ne bucurăm de razele aurii şi puternice ale soarelui care poftea vara în viața noastră. Însă am avut parte şi de momente mai puţin frumoase. Îmi aduc aminte că odată am căzut de pe bicicletă. Am plâns cu lacrimi mari, dar mama a venit într-o suflare să mă ajute. M-a strâns în braţele ei, iar durerea s-a mai liniştit. Apoi mi-a dat pupicul ei magic şi durerea a dispărut ca prin minune. Alt moment greu a fost când m-am certat cu sora mea. Am fost supărată, dar cand m-a văzut surioara mea, a început să îi pară rău. Aşa că m-a strâns în braţe cu putere. Atunci lacrimile mele au dispărut şi am simţit o căldură în suflet. Eu cred despre copilărie că este un cadou împachetat frumos ce ramâne mereu în sufletul fiecărui om. E ca o carte cu poveşti minunate ce nu poate fi uitată.