VIOLENȚA ÎN FAMILIE

Violenţa în familie

Violenţa în familie sau violența

domestică este una din cele mai importante probleme cu care se confruntă
societățile umane. Aşa a fost dintotdeauna dar parcă lucrurile au devenit mai
vizibile în ultimele decenii. Există forme diverse de violenţă, de la cele mai subtile,
emoţionale şi psihice, până la cele fizice. Din păcate, cele dintâi sunt cele care au
cele mai nocive repercusiuni asupra psihicului victimei. Aceasta se poate reface,
însă, cu ajutor specializat.

 Ce este violenţa domestică?

 De câte feluri este violenţa?
 Care sunt cauzele violenței în familie?
 Cum se poate combate?

Ce este violenţa domestică?

Violența reprezintă perpetuarea oricărei forme de abuz , fizic, psihologic,

emoţional sau sexual de către unul sau altul dintre parteneri asupra unuia sau mai
multor membri ai familiei. Indiferent de forma agresiunii, aceasta are un singur
scop: puterea. Agresorul nu vrea decât să arate că deține puterea şi controlul asupra
victimei.

De câte feluri este violenţa?

Violenţa fizică este cea mai cunoscută şi mai „vizibilă” formă de violenţă şi
se manifestă prin bătăi, pălmuiri sau lovirea corpului victimei cu anumite obiecte.

Abuzul emoţional se manifestă prin ameninţări, intimidare, umilinţă în

public. Victima ajunge să aibă o stimă de sine foarte scăzută. Este criticată
permanent şi ameninţată chiar cu moartea în caz că va părăsi relaţia. Libertatea ei
este astfel pusă în pericol. Dacă agresorul este tatăl, adesea acesta va antrena chiar
şi pe copii împotriva victimei. Principala arma a agresorului este inocularea
impresiei că victima este vinovată de abuzurile sale.

Abuzul psihic este cel care afectează victima cel mai mult. Acesta poate
presupune şi abuz emoţional dar şi abuz fizic, sau chiar pe amândouă. Pălmuirea,
agresarea verbală, şi alte moduri de intimidare sunt principalele metode ale
abuzului psihic. Dintre formele cel mai complexe sunt privarea victimei de hrană,
somn sau de alte funcţii necesare traiului. De asemenea constrângerea de a face un
anumit lucru imoral sau indecent intră tot în manifestările abuzului psihic.

Abuzul sexual este foarte întâlnit atât în relaţiile cuplurilor căsătorite cât şi
necăsătorite. Orice situaţie în care agresorul foloseşte forţa pentru a ajunge la sex
nedorit sau riscant se numeşte abuz sexual. Se întâmplă adesea ca în cadrul acestor
abuzuri, victimele, care sunt de obicei femei, să fie grav rănite sau chiar ucise.

Abuzul spiritual se manifestă atunci când un anumit membru din familie se

foloseşte de anumite versete biblice sau idei ale spiritualităţii creştine pentru a
manipula un alt membru al familiei, sau pentru a-şi motiva abuzul. De exemplu
citatul biblic că „femeia trebuie să se supună bărbatului” este răstălmăcit şi
interpretat în favoarea abuzului fizic (bătăi, pălmuiri) al bărbatului faţă de femeie,
considerată „sexul slab”.

Care sunt cauzele violenţei în familie?

Deopotrivă, bărbaţii şi femeile pot deveni atât agresori cât şi victime.

Statisticile arată că numărul femeilor care devin victime este însă mai mare.
Cauzele sunt multiple. Cea mai frecventă cauză care duce la violenţă în familie
sunt modelele parentale. Modul în care se desfăşurau relaţiile în familia
agresorului, în care membrii îşi rezolvau conflictele au fost „modelele” de
relaţionare pentru actualul abuzator. Practic el a ales, mai mult mai puţin conştient,
să ducă mai departe acest tipar de comportament şi în familia lui.

În familiile în care unul din membri este alcoolic, ceilalţi membri au şanse
mari să treacă prin mai multe forme de abuzuri. Practic alcoolicul, în momentul în
care bea, îşi va pierde inhibiţiile şi va face ceea ce simte atunci când nu bea, pentru
a-şi arăta puterea. Acest mod de a-şi arăta puterea este, într-un mod subtil, modul
în care persoana bolnavă de alcoolism, se apără.

Stresul major poate da naştere unor episoade de violenţă şi mai rar unei
perpetuări a acesteia. De asemenea agresorul poate fi bolnav mintal şi să manifeste
o dorinţă patologică pentru putere şi control. Agresorii nu sunt de fapt decât nişte
persoane slabe, care nu au o imagine bună de sine.
 Cum se poate combate?

Violenţa domestică a ajuns din păcate una din problemele principale în cele
mai multe state din Europa şi America. În România există o toleranţă crescută în
ceea ce priveşte violenţa domestică. Din nefericire, foarte mulţi percep acest lucru
ca pe ceva normal, „inerent unei căsnicii”. Multe femei acceptă să rămână în
continuare în situaţia de abuz „de dragul copiilor”.

Problema este că foarte puţine victime îşi denunţă agresorii la secţiile de

poliţie, şi unele nici nu îndrăznesc să spună altcuiva, măcar unui prieten ce se
întâmplă în familiile lor. E un cerc vicios care le face să țină totul pentru ele,
crezând că ele sunt vinovate de ce se întâmplă. Aceste persoane, de regulă, femei şi
copii au şi vor avea grave probleme cum ar fi:

– stima de sine scăzută

– depresie, stres major, frustrare

– control de sine scăzut

– sentimente de neputință

– disponibilitate către violență împotriva sinelui dar şi împotriva celorlalți

– dispoziție către dependențe şi boli psihice

– sentiment cronic de vinovăţie

– relații distructive

Astăzi există multe grupuri de susţinere, ONG-uri, agenţii şi asociaţii care

oferă adăpost şi consiliere persoanelor agresate. Persoanele din aceste instituţii
specializate sunt antrenate să găsească soluţii, împreună cu victimele la problemele
lor. Grupurile de susţinere pentru copiii adulţi ai alcolicilor de exemplu, Al-Anon,
sau agenţiile guvernamentale ca Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei îi
poate ajuta pe aceştia să îşi rezolve conflictele şi să îşi însuşească anumite
cunoştinţe pentru a duce o viaţă liniştită, şi pentru a-şi dezvolta relaţii normale.

În primul rând aceste persoane trebuie să părăsească mediul conflictual, să se

îndepărteze de sursa abuzurilor. Apoi el va avea nevoie să îşi exprime toată furia
acumulată în timpul agresiunilor îndurate. Persoanele specializate (asistenţii
familiali) îi vor asculta cu atenţie şi răbdare, arătându-le cea mai mare înţelegere.
Victimele violenţei domestice trebuie aproape forţate să „dea tot din ele” pentru a
se „exorciza” de toată ruşinea, frica şi ura care s-au cuibărit în minţile şi inimile
lor.

Acest articol este doar un mic semnal de alarmă pentru toţi aceia care s-au
aflat şi încă se află fie în poziţia de agresor sau de agresat în cadrul familiei lor.
Violenţa se perpetuează de la o zi la alta, şi se răspândeşte ca o molimă cu fiecare
persoană care preferă să sufere în singurătate şi nu caută ajutor în afară, fie la
instituţii specializate, la Biserică, la prieteni, sau la alte comunități special create
pentru a le ajuta. Este necesar să facă acest lucru mai ales dacă este vorba de
abuzuri grave fizice. VIOLENŢA ÎN FAMILIE NU ESTE CEVA NORMAL!
Fiecare om are dreptul la o viață liniștită și fericită. Și asta depinde numai de
curajul fiecăruia de a face acest pas şi a cere ajutor în afară.