Wa0005.

TESTE GRILĂ
PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ

PROGRAMUL DE STUDII
FARMACIE
Testele grilă au fost concepute pentru a veni în sprijinul studenților și
absolvenților, în vederea susținerii examenului de licență și a concursului
național de rezidențiat.
Ele au fost organizate în șase părți: Farmacologie generală,
Farmacoterapie, Tehnologie farmaceutică, Legislație și deontologie
farmaceutică, Analiza, controlul și toxicologia medicamentelor și
Farmacognozie.
Bibliografia și tematica care au stat la baza întocmirii testelor sunt cele
în vigoare pentru examenul de licență dar și a concursului național de
rezidențiat aprobate de Ministerul Sănătății, care au fost modificate față de
sesiunea anterioară.
Testele grilă au fost concepute în conformitate cu cerințele actuale
de evaluare a absolvenților, dar și de concurs a examenului de rezidențiat,
fiind de două tipuri: întrebări tip complement simplu (cu un singur răspuns
corect) și întrebări tip complement multiplu (cu 2, 3 sau 4 răspunsuri corecte).
La sfârșitul lucrării, se oferă răspunsurile corecte ale testelor.
Testele grilă își propun fixarea cunoștințelor teoretice de către
studenți și însușirea deprinderii de a alege răspunsurile corecte din variantele
de răspuns enunțate.
Prezentele teste sunt orientative, Facultatea de Medicină și Farmacie,
rezervându-și dreptul de a formula teste noi în totalitate sau parțial.
SUCCES!
4
CUPRINS
FARMACOLOGIE GENERALĂ
I. FARMACOCINETICĂ GENERALĂ .................................................................. 9

II. FARMACODINAMIE GENERALĂ ................................................................ 22
III. FARMACOTOXICOLOGIE GENERALĂ ..................................................... 32
FARMACOTERAPIE
IV. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL

AFECȚIUNILOR OSTEOARTICULARE ............................................................ 39
V. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR CARDIOVASCULARE ........................................................... 50
VI. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
TULBURĂRILOR METABOLICE ....................................................................... 61
VII. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR GASTROINTESTINALE ......................................................... 66
VIII. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN CONTRACEPȚIA
HORMONALĂ ȘI ÎN TERAPIA HORMONALĂ DIN MENOPAUZĂ .............. 74
IX. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
TULBURĂRILOR NEUROLOGICE .................................................................... 84
X. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL DURERII.................... 98
XI. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TULBURĂRILE PSIHICE.................... 113
XII. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR RESPIRATORII ..................................................................... 129
XIII. PRINCIPII ALE ANTIBIOTERAPIEI ........................................................ 141
XIV. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC AL INFECȚIILOR
FUNGICE INVAZIVE ......................................................................................... 147
XV. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC AL INFECȚIILOR
TRACTULUI RESPIRATOR............................................................................... 153
XVI. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC AL BOLILOR CU
TRANSMITERE SEXUALĂ ............................................................................... 166
5
XVII. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC AL INFECȚIILOR
TRACTULUI URINAR ........................................................................................ 177
XVIII. TRATAMENTUL AFECȚIUNILOR ONCOLOGICE ............................ 186
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ
XIX. FORMULAREA ȘI BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR... 191
XX. PREPARATE PARENTERALE................................................................... 204
XXI. PREPARATE OFTALMICE ....................................................................... 216
XXII. PREPARATE NAZALE ............................................................................ 228
XXIII. SUSPENSII FARMACEUTICE ............................................................... 240
XXIV. PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU APLICAȚII CUTANATE ........ 253
XXV. PREPARATE TRANSDERMICE ............................................................. 266
XXVI. PREPARATE RECTALE ......................................................................... 280
XXVII. COMPRIMATE, CAPSULE ................................................................... 293
LEGISLAȚIE ȘI DEONTOLOGIE FARMACEUTICĂ

XXVIII. EXERCITAREA PROFESIUNII DE FARMACIST ............................. 308
XXIX. DEONTOLOGIA FARMACEUTICĂ ..................................................... 318
ANALIZA, CONTROLUL ȘI TOXICOLOGIA MEDICAMENTELOR
XXX. APLICAȚIILE SPECTROFOTOMETRIEI IR ÎN CONTROLUL

MEDICAMENTELOR ......................................................................................... 327
XXXI. APLICAȚIILE METODELOR CROMATOGRAFICE ÎN
CONTROLUL MEDICAMENTELOR ................................................................ 337
XXXII. RELAȚII STRUCTURĂ CHIMICĂ-ACȚIUNE
FARMACOLOGICĂ: SIMPATOMIMETICE ȘI SIMPATOLITICE,
PARASIMPATOMIMETIE ȘI PARASIMPATOLITICE ................................... 345
XXXIII. TOXICITATEA MEDICAMENTELOR UTILIZATE ABUZIV:
BENZODIAZEPINE, OPIOIDE .......................................................................... 353
XXXIV. TOXICITATEA COMPUȘILOR NATURALI ȘI DE SINTEZĂ
UTILIZAȚI ABUZIV ........................................................................................... 358
6
FARMACOGNOZIE
XXXV. PRODUSE VEGETALE CU: ACIZI FENILACRILICI ȘI DEPSIDE

(Cynarae folium, Echinaceae radix/herba), FLAVONO-LIGNANI
(Silybi mariani fructus), ANTOCIANI (Myrtilli fructus),
PROANTOCIANIDINE (Vaccinii macrocarpi fructus) ....................................... 365
XXXVI. PRODUSE VEGETALE CU: DERIVAȚI ANTRACHINONICI
(Frangulae cortex, Sennae folium/fructus, Aloe resina, Hyperici herba),
ALCALOIZI (Vincae minoris herba, Catharanti rosei herba/radix) ..................... 375
BIBLIOGRAFIE................................................................................................ 385
TEMATICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ ÎN DOMENIUL FARMACIE............. 387
RĂSPUNSURI ......................................................................................................... 391
7
8
I. FARMACOCINETICĂ GENERALĂ
ÎNTREBĂRI TIP COMPLEMENT SIMPLU – UN SINGUR RĂSPUNS CORECT
1. Selectați clasa de medicamente care nu se administrează pe cale

pulmonară:
A. Antihistaminice antileucotriene;
B. Antibiotice;
C. Anestezice generale gazoase;
D. Bronhodilatatoare;
E. Vaccinuri.
(1, p. 83)
2. Fenilbutazona prezintă interacțiuni prin legarea de proteinele

plasmatice cu următoarele medicamente, cu excepția:
A. Antidiabetice de sinteză;
B. Sulfamide antimicrobiene;
C. Fenitoina;
D. Anticoagulante cumarinice;
E. Digitoxina.
(1, p. 99-101)
3. Referitor la difuziunea prin membrana hemato-encefalică, este falsă

afirmația:
A. Difuziunea în sens invers (creier-sânge și LCR-sânge) nu reprezintă o
barieră;
B. Bariera hemato-encefalică este reprezentată de endoteliul capilarelor
cerebrale și țesutul glial;
C. Trec relativ ușor substanțe disociate;
D. Bariera hemato-encefalică nu este dezvoltată la nou-născut în primele
zile;
E. Inflamația meningelui poate grăbi difuziunea.
(1, p. 105-106)
9
4. Biodisponibilitatea formelor farmaceutice scade în ordinea:
A. Suspensii > capsule > drajeuri > comprimate;
B. Suspensii > emulsii > drajeuri> comprimate retard;
C. Soluții > emulsii > suspensii > drajeuri > capsule;
D. Soluții > suspensii > emulsii > capsule > drajeuri;
E. Soluții > emulsii > suspensii > capsule > drajeuri.
(1, p. 78)
5. Diametrul particulelor de aerosoli optim pentru acțiune locală la

nivel bronșiolar profund este considerat a fi:
A. 10 microni;
B. 1-8 microni;
C. 0,5-1 microni;
D. 3 microni;
E. 1,5 microni.
(1, p. 85)
6. Despre absorbția pe cale cutanată este fals următorul enunț:

A. Coeficientul de partiție lipide-apă optim al substanței medicamentoase
este mai mare decât 1 (lipofilie înaltă);
B. Vârsta influențează permeabilitatea cutanată;
C. Absorbția cutanată are loc pe cale transfoliculară și transepidermică;
D. Leziunile epidermice favorizează absorbția în circulația;
E. Aplicarea unui pansament ocluziv menține hidratarea pielii și
influențează favorabil absorbția.
(1, p. 87-88)
7. Referitor la administrarea medicamentelor pe calea intravenoasă,

este falsă afirmația:
A. Se pot administra emulsii ulei-apă;
B. Se pot administra soluții apoase;
C. Nu se pot administra substanțe ce produc hemoliză;
D. Nu se pot administra substanțe ce precipită proteinele plasmatice;
E. Nu se pot administra substanțe iritante pentru țesuturi.
(1, p. 90-91)
10
8. Selectați varianta corectă:
A. Administrarea intraventriculară se face direct în ventriculul cardiac
stâng;
B. Calea intraosoasă se folosește numai pentru acțiunea generală, mai ales în
pediatrie;
C. Absorbția este foarte bună la administrare în pleură, pericard și la nivelul
articulațiilor;
D. Administrarea intrarahidiană se face în LCR, între dura mater și
arahnoidă;
E. La administrările intraseroase riscul de infecții este scăzut.
(1, p. 94-95)
9. Identificați factorul dependent de organism care influențează

difuziunea medicamentelor în țesuturi:
A. Lipo- și hidrosolubilitatea;
B. Structura chimică;
C. Greutatea moleculară;
D. Permeabilitatea capilară;
E. Concentrația plasmatică și interstițială.
(1, p. 104)
10. Pentru stimularea metabolizării bilirubinei la nou-născutul cu icter

nuclear, se administrează:
A. Fenitoina;
B. Rifampicina;
C. Fenobarbitalul;
D. Diazepamul;
E. Tolbutamida.
(1, p. 144)
11. Se biotransformă la metaboliți toxici renal:

A. Ftalilsulfatiazol;
B. Rifampicina;
C. Penicilina G;
D. Tetraciclina;
E. Sulfamide acetilate.
(1, p. 158)
11
12. Următorii factori influențează viteza de eliminare renală, cu
excepția:
A. Clearace-ul renal;
B. pH-ul urinei;
C. Distribuția în sectoarele hidrice;
D. Mecanismul de eliminare;
E. Procentul de legare de proteinele plasmatice.
(1, p. 162-163)
13. Selectați definiția volumului de distribuție:

A. Volumul în care substanța medicamentosă este distribuită uniform, într-o
concentrație egală cu cea plasmatică;
B. Volumul în care substanța medicamentosă este distribuită după
administrarea i.v. In bolus;
C. Volumul în care substanța medicamentosă este distribuită în organism,
indiferent de modul de administrare;
D. Volumul în care substanța medicamentosă este distribuită, după
administrarea orală a dozei maxime eficace;
E. Volumul în care substanța medicamentosă este distribuită.
(1, p. 111)
14. Sunt medicamente puternic inductoare enzimatice următoarele, cu

excepția:
A. Griseofulvina;
B. Cloramfenicol;
C. Rifampicina;
D. Fenitoina;
E. Fenobarbitalul.
(1, p. 142)
15. Care substanță se distribuie doar în două spații hidrice

(intravascular și interstițial)?
A. Alcoolul;
B. K+;
C. Cefuroxima;
D. Heparina;
E. Teofilina.
(1, p. 110)
12
ÎNTREBĂRI TIP COMPLEMENT MULTIPLU – 2, 3, 4 RĂSPUNSURI CORECTE
16. Selectați căile utilizate exclusiv pentru acțiunea generală:

A. Subcutanată;
B. Intraarticulară;
C. Intrapleurală;
D. Sublinguală;
E. Intraventriculară.
(1, p. 72)
17. Sunt medicamente cu efect local la nivelul căii orale:

A. Antiacide;
B. Purgative;
C. Antiinflamatoare;
D. Antidiareic;
E. Expectorante.
(1, p. 68)
18. Cinetica Michaelis-Menten:

A. Se aplică pentru substanțe lipofile, nedisociate;
B. Se aplică pentru ioni și substanțe polare și disociate;
C. Viteza de absorbție este constantă în timp;
D. La doze terapeutice, absorbția medicamentelor se reduce la o cinetică de
ordin zero;
E. Viteza de absorbție este egală cu raportul dintre constanta de absorbție și
2,303.
(1, p. 70)
19. Căile de administrare naturale de la nivelul mucoaselor sunt:

A. Calea orală;
B. Calea oculară;
C. Calea cutanată;
D. Calea intravaginală;
E. Calea intrarectală.
(1, p. 71)
13
20. Dezavantajele căii orale:
A. Viteza de absorbție a medicamentelor nu este influențată de timpul de
golire a stomacului;
B. Biodisponibilitatea este influențată de efectul primului pasaj intestinal și
hepatic;
C. Este inutilizabilă la bolnavii inconștienți;
D. Este locul activării unor substanțe medicamentoase;
E. Substanțele inactivate în ficat mai mult de 50-75% nu se administrează oral.
(1, p. 79)
21. Legarea de proteinele plasmatice poate avea următoarele consecințe

farmacoterapeutice:
A. Marește liposolubilitatea substanței medicamentoase;
B. Medicamentele pot căpăta capacitate antigenică;
C. Substanțele legate în proporție mare au eliminare mai rapidă;
D. Necesitatea ajustării dozelor pentru evitarea reacțiilor adverse;
E. Medicamentele cu procent de legare de peste 95% prezintă stocare în
plasmă de peste 59%.
(1, p. 97-98)
22. Afirmațiile adevărate despre clearance-ul plasmatic sunt:

A. Se măsoară în ml/minut sau l/oră;
B. Se folosește la diagnosticarea intoxicațiilor;
C. Se poate exprima prin raportul dintre doză (mg/oră) și concentrația
plasmatică (mg/l);
D. Se poate exprima prin raportul dintre concentrația în steady-state și doza
de menținere;
E. Reprezintă volumul de plasmă din care medicamentul a fost epurat în
unitatea de timp.
(1, p. 103)
23. Care sunt enunțurile corecte referitoare la difuziunea prin bariera

placentară:
A. Placenta are sisteme de transport de la mamă la făt;
B. De la făt la mamă trec substanțe nedisociate, liposolubile și
hidrosolubile;
C. Fătul nu are mecanisme active de transport și nici sisteme enzimatice;
D. De la făt la mamă trec substanțe polare, disociate;
E. Cloramfenicolul și carbamazepina sunt medicamente sigure și pot fi
administrate în sarcină.
14
(1, p. 106-107)
24. Compartimente hidrice ale organismului uman sunt:

A. Compartimentul intravascular;
B. Compartimentul intercelular;
C. Compartimentul extracelular;
D. Compartimentul intracelular;
E. Compartimentul extravascular;
(1, p. 109)
25. Care medicamente se metabolizează la metaboliți activi cu un alt tip

de acțiune?
A. Codeina;
B. Prednison;
C. Adrenalina;
D. Fenilbutazona;
E. Diazepam.
(1, p. 120)
26. S.O.M.H. catalizează următoarele tipuri de oxidări:

A. Hidroliză;
B. Hidroxilare;
C. Dezaminare oxidativă;
D. Oxidare;
E. Reducere.
(1, p. 128)
27. Izoforma CYP2D6:

A. Este cea mai bine reprezentată izoformă CYP;
B. Are ca substrat antiulceroasele;
C. Se numește și debrisoquin/spartein hidroxilază;
D. Este implicată în metabolizarea antiaritmicelor;
E. Are ca substrat analgezice opioide.
(1, p. 129-130)
15
28. Antiulceroasele inhhibitori ai pompei de protoni sunt substrat
pentru izoforma:
A. CYP2D6;
B. CYP2C19;
C. CYP2D9;
D. CYP1A2;
E. CYP3A4.
(1, p. 131-132)
29. Variabilitatea biologică interindividuală:

A. Este normală, unimodală, tip Gauss;
B. Cea normală este cauzată de insuficiența producerii unei enzime;
C. Cea anormală este cauzată de regimurile dietetice stricte;
D. Cea normală este dată de polimorfismul acetilazelor (acetilatori rapizi
sau lenți);
E. Este anormală, polimodală, în cazul enzimopatiilor.
(1, p. 137)
30. Inducția enzimatică:

A. Se manifestă prin stimularea sintezei de enzime ca o consecință a
creșterii cantității de substrat, reprezentat de medicament;
B. Apare în 1-3 zile și poate dura zile sau chiar luni;
C. Durata este mica (1-24ore);
D. Poate fi cauzată de tratament îndelungat cu cimetidină;
E. Poate fi cauzată de abuz de alcool acut.
(1, p. 141-142, 148)
31. Medicamentele inhibitoare enzimatice sunt:

A. Paracetamol;
B. Cloramfenicol;
C. Fenitoina;
D. Furosemid;
E. Izoniazidă.
(1, p. 144-145)
32. Selectați enunțurile adevărate:

A. Fenilbutazona este inhibitor și inductor enzimatic în funcție de substrat;
B. Sunătoarea este inhibitor enzimatic pentru antidepresive;
C. Broccoli este inductor enzimatic pentru antidepresive și beta-
adrenolitice;
16
D. Ingestia cronică de alcool etilic are efect inhibitor enzimatic;
E. Naringenina din fructul și sucul de grefe are efect inhibitor enzimatic.
(1, p. 146-147, 149)
33. Care sunt reacții ce au loc în stadiul I al biotransformării:

A. Acetilări;
B. Sulfoconjugări;
C. Hidrolize;
D. Oxidări;
E. Reduceri.
(1, p. 150)
34. Sunt medicamente cu efect dorit la nivelul căii de eliminare renale:

A. Purgative;
B. Antibiotice și chimioterapice;
C. Antiacide;
D. Diuretice;
E. Sulfamide antimicrobiene.
(1, p. 157)
35. Mecanismele eliminării renale sunt:

A. Filtrare glomerulară, proces active;
B. Filtrare glomerulară, proces pasiv;
C. Secreție tubulară exclusiv activă;
D. Secreție tubulară, proces activ și pasiv;
E. Reabsorbție tubulară exclusiv pasivă.
(1, p. 160)
36. Mecanismele eliminării pe cale digestivă sunt:

A. Eliminare prin secreție salivară;
B. Eliminare prin metabolizare hepatică;
C. Eliminare prin vomă;
D. Eliminare prin mucoasa gastrică;
E. Eliminare prin secreția biliară.
(1, p. 165)
37. Despre eliminarea prin secreția lactată se pot face următoarele

afirmații:
A. În lapte se concentrează substanțele bazice;
B. În lapte trece alcoolul;
17
C. În lapte trec purgativele;
D. Aminoglicozidele administrate la mamă pot avea efecte toxice la sugar;
E. În lapte se concentrează substanțele acide.
(1, p. 167)
38. Factorii fiziologici care influențează absorbția și biodisponibilitatea

pe cale orală sunt:
A. Tranzitul intestinal accelerat;
B. Efectul primului pasaj;
C. Spasmul sfincterului piloric;
D. Bacteriile intestinale;
E. pH-urile extreme.
(1, p. 74)
39. Se absorb prin mucoasa intestinală:

A. Substanțe nedisociate lipofile, prin difuzie simplă;
B. Substanțe disociate, ioni, prin filtrare;
C. Substanțe hidrosolubile, prin filtrare;
D. Macromolecule, în cantități mari prin pinocitoză;
E. Substanțe disociate, prin transport activ.
(1, p. 76)
40. Particularitățile absorbției pe cale rectală sunt:

A. Se folosește pentru acțiunea locală;
B. Se folosește pentru acțiunea generală;
C. Vena hemoroidală superioară drenează sângele în vena cavă inferioară;
D. Vena hemoroidală mijlocie drenează sângele în sistemul port hepatic;
E. Vena hemoroidală inferioară drenează sângele în vena cavă inferioară.
(1, p. 81)
41. Despre calea intramusculară de administrare a medicamentelor nu

se poate spune că:
A. Substanțele cu greutatea moleculară mai mare de 3000 se absorb pe cale
limfatică;
B. Absorbția are loc la nivelul endoteliului capilarelor din țesutul muscular;
C. Substanțele greu difuzabile, în suspensie microcristalină se absorb prin
filtrare;
D. Absorbția din fesă este mai mare decât cea din braț;
E. Vâscozitatea mediului crește absorbția.
(1, p. 92, 93)
18
42. Selectați variantele corecte referitoare la legarea medicamentelor de
albumine:
A. Pe situsul I de legare pe albumine se leagă warfarina, bilirubina,
antiepilepticele;
B. Pe situsul II de legare pe albumine se leagă warfarina, benzodiazepine;
C. Pe situsul I de legare pe albumine se leagă diazepam, ibuprofen,
fenilbutazonă;
D. Pe situsul II de legare de albumine se leagă benzodiazepinele, AINS acizi
carboxilici;
E. Pe situsul I de legare de albumine se leagă salicilați, sulfonamide
antidiabetice și antimicrobiene.
(1, p. 99)
43. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la clearance-ul

medicamentelor:
A. Clearance-ul total este sumă de clearance hepatic, renal și non-renal;
B. Clearance-ul total exprimă eficiența cu care rinichiul epurează plasma;
C. Clearance-ul plasmatic este volumul de plasmă din care medicamentul a
fost epurat în unitatea de timp;
D. Clearance-ul de organ depinde de clearace-ul intrinsec al organului și
perfuzia cu sânge a organului;
E. Clearance-ul unui organ nu depinde de coeficientul de extracție al
organului.
(1, p. 117-119)
44. Selectați afirmațiile corecte:

A. Un efect mare al primului pasaj intestinal contraindică administrarea
medicamentului per os;
B. Testarea funcției de epurare hepatică se face prin determinarea clearance-
ului antipirinei;
C. Mecanismele biotransformărilor medicamentelor sunt fiziologice, dar și
special induse de prezența medicamentului;
D. Enzimele ce biotransformă medicamentele se clasifică în microzomale și
nemicrozomale;
E. Enzimele microzomale se află în ficat și în plasma sangvină.
(1, p. 125-127)
19
45. Referitor la viteza de eliminare a substanțelor medicamentoase,
sunt corecte:
A. Este dependentă de gradientul de concentrație de la nivelul căii de
eliminare;
B. Este descrisă de o cinetică de ordinul 0;
C. Constanta de eliminare depinde de clearance-ul renal al creatininei;
D. Constanta de eliminare pentru o anumită substanță depinde de
constantele de eliminare nonrenală și renală;
E. Mărirea vitezei de eliminare depinde de greutatea moleculară a
compusului și de proprietățile sale fizico-chimice.
(1, p. 158)
46. Pentru care dintre următorii compuși în etapa I de biotransformare

are loc o reacție de nitro-reducere?
A. Fenotiazine;
B. Cloramfenicol;
C. Nitrazepam;
D. Tiobarbiturice;
E. Levodopa.
(1, p. 152)
47. Consumul cronic de alcool etilic determină inducție enzimatică

încrucișată la asocierea cu:
A. Propranolol;
B. Sulfamide hipoglicemiante;
C. Teofilina;
D. Barbiturice;
E. Anticoagulante cumarinice.
(1, p. 147)
48. La nivelul căror organe se întâlnesc sistemele monooxigenazelor

CYP?
A. Splină;
B. Piele;
C. Ficat;
D. Pancreas;
E. Rinichi.
(1, p. 129)
20
49. Mărimea vitezei de eliminare pentru o substanță medicamentoasă
depinde de:
A. Procentul de legare de proteinele plasmatice și tisulare;
B. Difuziunea și distribuirea substanței în compartimentele hidrice;
C. Viteza și procentul de biotrasformare a substanței;
D. Starea funcției căii de eliminare;
E. Momentul administrării raportat la perioada de nictemer.
(1, p. 159)
50. Disulfiramul prezintă inhibiție enzimatică încrucișată cu:

A. Etanol;
B. Fenitoină;
C. Fenobarbital;
D. Antipirină;
E. Tolbutamid.
(1, p. 145)
21
II. FARMACODINAMIE GENERALĂ
1. Selectați varianta greșită referitoare la sensul acțiunii

farmacodinamice:
A. Sensul stimulator apare prin stimularea unei funcții sau deprimarea
funcției antagonice;
B. Sensul inhibitor apare prin inhibiția unei funcții;
C. Adrenalina în doze mici produce vasoconstricție, iar în doze mari
produce vasodilatație;
D. Sensul inhibitor apare prin stimularea excesivă a unei funcții;
E. Sensul acțiunii este dependent de tipul de structura chimică.
(1, p. 215-216)
2. Parametrii de securitate farmacografici sunt următorii, cu excepția:

A. Indicele terapeutic;
B. Rata de absorbție;
C. Factorul de securitate cert;
D. Limita de securitate standard;
E. IT în terapeutică.
(1, p. 234-235)
3. Acțiunea farmacodinamică nu este influențată de:

A. Tipul de sistem nervos;
B. Tipul psihoneuroendocrin;
C. Structura imuno-genetică;
D. Tipul de metabolism;
E. Tipul de eliminare.
(1, p. 239-241)
4. Nu este modificare geriatrică responsabilă de variabilitatea

farmacodinamică la nivelul sistemului cardiovascular:
A. Diminuarea ritmului cardiac;
B. Prelungirea contracției ventriculului stâng;
22
C. Scăderea numărului și afinității receptorilor beta-adrenergici;
D. Scăderea masei ventriculului stâng;
E. Creșterea rezistenței vasculare.
(1, p. 243)
5. Medicament ce se administrează optim înainte de mese cu 30 de

minute:
A. Diuretice;
B. Antiinflamatoare;
C. Teofilina;
D. Antiacide;
E. Hipoglicemiante.
(1, p. 252)
6. Factorii de mediu natural și social ce influențează efectul

farmacodinamic sunt următorii, cu excepția:
A. Temperatura ambiantă;
B. Lumina;
C. Altitudinea;
D. Bioritmurile;
E. Viața socială.
(1, p. 253)
7. Selectați tipurile de sinergism între două medicamente:

A. De potențare;
B. Chimic;
C. Competitiv;
D. Fiziologic;
E. De efect.
(1, p. 261-263)
8. Este asociere cu risc înalt de miopatii:

A. Rifampicină – Izoniazidă;
B. Simvastatină – Fenofibrat;
C. Acenocumarol – Fenobarbital;
D. Izoniazida – Paracetamol;
E. Acid acetilsalicilic – Fenilbutazona.
(1, p. 272)
23
9. Următoarele date de cronofiziopatologie sunt adevărate, cu excepția:
A. Crizele de astm sunt frecvente la 1 noaptea;
B. Travaliul are loc de obicei la 4 dimineața;
C. Tonusul parasimpatic predomină noaptea;
D. Atacurile cardiace au loc între 8-12 dimineața;
E. Ulcerul gastroduodenal se activează primăvara și toamna.
(1, p. 255)
10. Despre sindromul serotoninergic este fals următorul enunț:

A. Se manifestă prin agitație psiho-motorie;
B. Prezintă manifestări vegetative de tipul hipertermie, diaree;
C. Medicamentele cu acest efect sunt antispastice și antiparkinsoniene;
D. Acumularea de serotonină poate provoca manifestări somatice de tipul:
tremor, hipertonie, rigiditate;
E. Este provocată de asocierea a două sau mai multe medicamente cu efect
serotoninergic.
(1, p. 273)
11. Etapele fazei farmacodinamice sunt:

A. Legarea medicamentului de substratul reactiv;
B. Afinitatea pentru receptori;
C. Activitatea intrinsecă a medicamentelor;
D. Apariția efectului farmacodinamic local;
E. Sensul stimulator.
(1, p. 214)
12. Medicamentele cu efecte bisens sunt:

A. Adrenalina;
B. Noradrenalina;
C. Acidul acetilsalicilic;
D. Atropina;
E. Hidroclorotiazida.
(1, p. 216)
24
13. Potența unui medicament este diferită între indivizi, din cauza:
A. Dozelor echiactive;
B. Polimorfismului enzimatic;
C. Reacțiilor adverse;
D. Proprietăților substanței active;
E. Reactivității individuale.
(1, p. 218)
14. Selectați enunțurile corecte:

A. Antagoniștii parțiali au activitate intrinsecă maximală și efect nul;
B. Agoniștii parțiali au activitate intrinsecă submaximală și efecte
submaximale;
C. Agoniștii totali au activitate intrinsecă maximă și efect maximal;
D. Medicamentele legate de proteine au latența mai mare;
E. Medicamentele cu mecanism indirect de acțiune au latența mai mare.
(1, p. 219-220)
15. Legătura covalentă între medicament și substrat determină:

A. Durată scurtă de acțiune;
B. Durată lungă de acțiune;
C. Acțiune intensă;
D. Acțiune ireversibilă;
E. Timp de înjumătățire scurt.
(1, p. 221)
16. Factorii de care depinde durata de acțiune sunt:

A. Calea de administrare;
B. Potența;
C. Factori biofarmaceutici;
D. Timpul efectului maxim;
E. Afinitatea pentru substrat.
(1, p. 221)
17. Următoarele clase de medicamente au o variabilitate marcată a

timpului de înjumătățire:
A. Glicozide cardiotonice;
B. Substituenți de plasmă;
C. Blocante ale canalelor lente de calciu;
25
D. Sulfamide antidiabetice;
E. Analgezice opioide.
(1, p. 222)
18. Selectați medicamentele cu acțiune farmacodinamică ireversibilă:

A. IMAO neselective;
B. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei;
C. IMAO-B;
D. Sulfamide antidiabetice;
E. Derivați organofosforici.
(1, p. 224)
19. După nivelul acțiunii, există următoarele tipuri de acțiune

farmacodinamică:
A. La nivel specific;
B. La nivelul aparatelor și sistemelor;
C. La nivel celular;
D. La nivel molecular;
E. La nivel atomic.
(1, p. 225)
20. Referitor la relațiile structură chimică–activitate, este adevărat că:

A. Grupările farmacofore accesorii nu influențează profilul farmaceutic;
B. Grupările farmacofore distribuitoare modifică caracterul polar al
moleculei;
C. Structurile diferite nu pot avea același tip de acțiune farmacodinamică;
D. Izosterii au efecte farmacodinamice de același tip;
E. Modificările minime în structura corticosteroizilor nu aduc modificări în
acțiune.
(1, p. 227-228)
21. Diferențele în efectul farmacodinamic sunt:

A. Derivații barbiturici au acțiune anestezică, iar derivații tiobarbiturici au
acțiune hipnotică;
B. Hidroxilarea digitoxinei în poziția 12, la digoxină, îi scade durata de
acțiune;
C. La aminobenzen sulfonamide, doar izomerii orto au acțiune
antimicrobiană;
D. Enantiomerii levo sunt mai activi decât cei dextro sau racemic;
26
E. Diasteroizomerii esteri ai tropinei și pseudotropinei au acțiuni
farmacodinamice diferite.
(1, p. 230)
22. Coeficientul de partiție lipide/apă influențează efectul

farmacodinamic prin:
A. Modificări ai factorilor farmacografici;
B. Modificări calitative (latență, durată, T1/2);
C. Modificări calitative (prezența sau absența unei acțiuni
farmacodinamice);
D. Modificări cantitative (prezența sau absența unei acțiuni
farmacotoxicologice);
E. Modificări cantitative (latență, durată, T1/2).
(1, p. 231)
23. Substanțele medicamentoase se clasifică, în funcție de potență:

A. Cu potență mică, DE50=14-20 mg/adult;
B. Cu potență mare, DE50=14-20 mg/adult;
C. Cu potență medie, DE50= 0,14-0,35 g/adult;
D. Cu potență mică, DE50=7-15 g/adult;
E. Cu potență mare, DE50=7-15 g/adult.
(1, p. 233)
24. Sunt medicamente cu acțiune diferită, în funcție de calea de

administrare:
A. Adrenalina;
B. Bisacodilul;
C. Sucralfatul;
D. Lidocaina;
E. Sulfatul de magneziu.
(1, p. 237)
25. Sexul influențează acțiunea farmacodinamică astfel:

A. La femei, incidența bolilor autoimune este mai mare;
B. La bărbați, efectul antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic este
mai mare;
C. La femei, riscul de a dezvolta aritmii ventriculare este mai mare;
D. La bărbați, incidența bolilor autoimune este mai mare;
E. La bărbați, riscul de a dezvolta aritmii ventriculare este mai mare.
(1, p. 238)
27
26. Pentru acuratețea evaluărilor clinice ale medicamentelor noi, se pot
lua următoarele măsuri:
A. Eliminarea indivizilor nocebo-reactivi;
B. Evaluarea comparativă cu o substanță placebo;
C. Repartizarea de tipuri psihoneuroendocrine;
D. Repartizarea indivizilor prin metoda randomizării;
E. Realizarea de experimente dublu orb sau simplu orb.
(1, p. 239)
27. Modificările geriatrice responsabile de variabilitatea

farmacodinamică la nivelul SNC sunt:
A. Baroreflexele atenuate;
B. Diminuarea funcției dopaminergice;
C. Tulburarea homeostaziei termice;
D. Pierderea în volum a cortexului prefrontal;
E. Încetinirea proceselor mentale.
(1, p. 242)
28. Modificările stării receptorilor ce influențează acțiunea

farmacodinamică sunt:
A. Externalizarea receptorilor la suprafața membrane;
B. Sensibilizarea receptorilor;
C. Bolile autoimune ale receptorilor;
D. Desensibilizarea receptorilor;
E. Internalizarea receptorilor în membrană.
(1, p. 247- 248)
29. Consecințele farmacotoxicologice ale reglării up și down a

receptorilor sunt:
A. Intensitatea efectului;
B. Efectul rebound;
C. Toleranță;
D. Durata efectului;
E. Sindrom de abstinență.
(1, p. 249)
30. Bolile genetice ale receptorilor sunt:

A. Hipercolesterolemia ereditară;
B. Hipertermia malign;
C. Masculinizarea fătului feminin;
28
D. Diabetul zaharat insulino-rezistent;
E. Boala Graves.
(1, p. 250)
31. Medicamentele foarte oxidabile sunt:

A. Lactatul de sodiu;
B. Adrenalina;
C. Glucoza;
D. Vitamina E;
E. Penicilinele.
(1, p. 260)
32. Exemple de interacțiuni medicamentoase în etapa de transport:

A. Acenocumarol – Fenilbutazonă;
B. Acenocumarol – Gentamicină;
C. Acenocumarol – Acid acetilsalicilic;
D. Acenocumarol – Furosemid;
E. Acenocumarol – Fenofibrat.
(1, p. 265)
33. Exemple de interacțiuni medicamentoase în etapa de

biotransformare:
A. Tolbutamidă – Hidroclorotiazidă;
B. Acenocumarol – Rifampicină;
C. Simvastatină – Ranitidină;
D. Glibenclamida – Omeprazol;
E. Paracetamol – Fenobarbital.
(1, p. 266-268)
34. Exemple de interacțiuni medicamentoase în etapa

farmacodinamică:
A. Tolbutamidă – Hidroclorotiazidă;
B. Salbutamol – Propranolol;
C. Penicilnă – Tetraciclină;
D. Diazepam – Alprazolam;
E. Carbamazepină – Cloramfenicol.
(1, p. 268-269)
29
35. Asocierile ce prezintă risc crescut de torsada vârfurilor sunt:
A. Amiodaronă – Azitromicină;
B. Haloperidol – Moxifloxacină;
C. Fluoxetin – Sertralina;
D. Doxepina – Ketoconazol;
E. Izoniazidă – Rifampicină.
(1, p. 271)
36. Modificările geriatrice responsabile de variabilitatea

farmacodinamică la nivel renal sunt:
A. Scăderea filtrării glomerulare;
B. Creșterea greutății rinichilor;
C. Scăderea secreției de renină;
D. Creșterea reabsorbției tubulare;
E. Creșterea fluxului plasmatic renal.
(1, p. 244)
37. Referitor la cronofarmacologia la om, este adevărat că:

A. Secreția de corticosteroizi este maximă la orele 6-8;
B. Melatonina este un hormon cu ritm circadian cu maxim diurn;
C. Efectele iritante ale acidului acetilsalicilic sunt slabe dimineața;
D. Teofilina se administrează în doze mai mari noaptea;
E. Antihistaminicele H2 se administrează dimineața.
(1, p. 256-258)
38. Selectați tipurile de antagonism între două medicamente:

A. Competitiv;
B. De potențare;
C. Fiziologic;
D. De adiție;
E. De saturație.
(1, p. 261-263)
39. Sunt asocieri ce modifică balanța hidro–elecrolitică:

A. Atropină – Trihexifenidil;
B. Digoxină – Spironolactonă;
C. Metoprolol – Verapamil;
D. Chinidină – Indapamid;
E. Digoxină – Corticosteroizi.
(1, p. 270)
30
40. Sunt interacțiuni medicamentoase în etapa de absorbție:
A. Warfarină – Rifampicină;
B. Astemizol – Ketoconazol;
C. Acid alendronic – Vitamine;
D. Atorvastatină – Eritromicină;
E. Acid acetilsalicilic – Colestiramină.
(1, p. 264)
31
III. FARMACOTOXICOLOGIE GENERALĂ
1. Selectați enunțul fals despre efectele secundare:

A. Sunt consecința directă sau indirectă a acțiunilor farmacodinamice;
B. Somnolența este efect secundar al fenobarbitalului;
C. Torsada vârfurilor este efect secundar al unor antidepresive;
D. Sindromul depresiv este efect secundar al simpatoliticelor;
E. Convulsiile tonico-clonice sunt efect secundar al anestezicelor locale
administrate i.v..
(1, p. 293-294)
2. Idiosincrazie cu manifestare farmacocinetică este:

A. Deficiența de UDP-glucuronil-transferază;
B. Inducția de δ-aminolevulinic acid-sintetază;
C. Deficiența de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza;
D. Deficiența eritrocitară de methemoglobin-reductază;
E. Polimorfismul oxidazelor microzomale.
(1, p. 307)
3. Agentul din reacțiile alergice de tip I este:

A. Anticorpi IgE reactivi;
B. Anticorpi IgG reactivi;
C. Anticorpi IgM reactivi;
D. Limfocite T;
E. Limfocite B.
(1, p. 312)
4. Alegeți medicamentul ce poate avea atât efect imunostimulator, cât și

imunosupresiv:
A. Metilprednisolon;
B. Levamisolul;
C. Carbamazepina;
32
D. Cloramfenicol;
E. Hormonii timici.
(1, p. 316)
5. Alegeți efectul imunosupresiv acut:

A. Imunodepresie;
B. Deficiența imunitară lentă;
C. Tumori maligne;
D. Agranulocitoză;
E. Infecții deosebit de grave.
(1, p. 316)
6. Selectați medicamentul cu acțiune hipoplazică medulară generală:

A. Lidocaina;
B. Fenotiazina;
C. Digoxina;
D. Diazepam;
E. Cloramfenicolul.
(1, p. 318)
7. Alegeți medicamentul contraindicat în timpul alăptării din cauza

riscului de deprimare respiratorie:
A. Codeina;
B. Metronidazol;
C. Morfina;
D. Paracetamol;
E. Indometacin.
(1, p. 335)
8. Reacțiile adverse ce pot apărea la întreruperea administrării sunt:

A. Toleranță;
B. Toxicomanie;
C. Efect rebound;
D. Sindrom de abstinență;
E. Dependență psihică.
(1, p. 292)
33
9. Efectele toxice la nivelul aparatului cardiovascular sunt:
A. Alergia la peniciline aplicate cutanat;
B. Torsada vârfurilor în terapia cu macrolide;
C. Citoliză hepatică în terapia cu rifampicină;
D. Accident vascular cerebral în terapia estrogenică de substituție;
E. Purpură în terapia cu sulfamide.
(1, p. 295)
10. Reacțiile toxice la nivel SNC în tratamentul cu AINS sunt:

A. Manifestări psihotice;
B. Disfuncții cognitive;
C. Meningită aseptică;
D. Euforie;
E. Stare de confuzie.
(1, p. 294-295)
11. Asocierile corecte între reacțiile toxice sanguine și medicamentul

cauzator sunt:
A. Steatoză hepatică – Tetracicline;
B. Anemie aplastică – Cloramfenicol;
C. Leucopenie – Citostatice;
D. Anemie megaloblastică – Fenitoină;
E. Tromboze – Contraceptive orale.
(1, p. 296)
12. Alegeți afirmațiile corecte:

A. Aminoglicozidele pot cauza toxicitate cohleară;
B. La administrarea de sartani poate apărea tusea seacă;
C. Retinita pigmentară este cauzată de aminoglicozide;
D. Acidul paraaminosalicilic cauzează frecvent toxicitate vestibulară;
E. Antiinflamatoarele steroidiene produc glaucom cu unghi deschis.
(1, p. 298-299)
13. Selectați enunțurile ce reprezintă reacțiile toxice la nivelul

mușchilor și țesutului conjunctiv:
A. Hipokalemiantele provoacă neuropatii cu mialgie;
B. Statinele provoacă rabdomioliză;
34
C. Sindroamele de tip colagenoză sunt frecvente la terapia cu halotan;
D. Aminoglicozidele provoacă miastenie;
E. Fluorochinolonele provoacă leziuni ale cartilajelor de creștere.
(1, p. 299-300)
14. Alegeți reacții toxice la nivelul epidermei:

A. Alopecie la citostatice;
B. Pigmentare brună la fenotiazine;
C. Erupție acneiformă aseboreică la barbiturice;
D. Dermatită exfoliativă la peniciline;
E. Prurit la tetracicline.
(1, p. 301-302)
15. Selectați medicamentele ce determină inițierea și dezvoltarea de

celule canceroase:
A. Sulfamidele;
B. Tamoxifen;
C. Barbituricele;
D. Hormonii estrogeni;
E. Aminofenazona.
(1, p. 302)
16. Alegeți tulburările de acetilare:

A. Diferențiază indivizii în acetilatori lenți sau rapizi;
B. Pot afecta metabolizarea fenacetinei;
C. Pot afecta metabolizarea diazepamului;
D. Pot afecta metabolizarea izoniazidei;
E. La acetilatorii lenți, dozele terapeutice medii sunt ineficace.
(1, p. 308-309)
17. Selectați manifestările tulburărilor idiosincrazice de oxidare:

A. Polimorfismul calatazei;
B. Polimorfismul hemoglobinei;
C. Polimorfismul hidroxilazelor;
D. Polimorfismul acetilazelor;
E. Polimorfismul de-alchilazelor.
(1, p. 309-310)
35
18. Antigenii compleți sunt:
A. Macromoleculele proteice;
B. Macromoleculele polizaharidice;
C. Macromoleculele polivinilice;
D. Haptenele;
E. Macromoleculele lipidice.
(1, p. 310)
19. Selectați factorii favorizanți ai alergiei la medicamente:

A. Reactivitatea individuală;
B. Calea de administrare locală;
C. Frecvența contactului cu organismul;
D. Relația gradată doză-efect;
E. Potențialul antigenic al medicamentului.
(1, p. 311)
20. Agranulocitoza se poate trata prin:

A. Antiinflamatoare steroidiene în doze mari;
B. Antibiotice bactericide în doze maxime;
C. Transplant medular;
D. Transfuzie de granulocite;
E. Anticonvulsivante.
(1, p. 317)
21. Cauza deficienței imune latente poate fi:

A. Sindromul Reye;
B. HIV;
C. Unele medicamente;
D. Sindromul Lyell;
E. Șocul anafilactic.
(1, p. 317)
22. Selectați exemplele de toleranță cronică:

A. Ineficacitatea adrenomimeticelor antiastmatice;
B. Persistența diabetului insipid la pulberea de hipofiză posterioară;
C. Rezistența la anticoagulante;
D. Mitridatism la atropină în cazul parkinsonienilor;
E. Mitridatism la nicotină în cazul fumătorilor.
(1, p. 321)
36
23. Farmacodependența psihică:
A. Se evidențiază prin apariția sindromului de abstinență;
B. Apare când se administrează mai multe medicamente metabolizate de
aceeași enzimă;
C. Este o stare mentală cu necesitatea imperioasă de administrare a unei
substanțe;
D. Indivizii știu că le dăunează sănătății, situației familiale și sociale și se
expun la riscuri pentru procurare;
E. Mecanismul constă în sensibilizarea exclusiv a receptorilor adrenergici.
(1, p. 322)
24. Toxicomania poate fi produsă de:

A. Alcool;
B. Antiinflamatoare steroidiene;
C. Barbiturice;
D. Tranchilizante;
E. Steroizii androgeni.
(1, p. 323)
25. Medicamentele care produc dependență fizică sunt:

A. Morfină;
B. Barbituricele;
C. LSD-ul;
D. Cocaina;
E. Alcool.
(1, p. 324)
26. Selectați medicamentele care produc efect rebound:

A. Famotidina;
B. Fenobarbitalul;
C. Betametazona;
D. Propranololul;
E. Morfina.
(1, p. 325)
27. În cazul opririi bruște a terapiei, apare sindromul de retragere în

cazul medicamentelor:
A. Morfină;
B. Fenobarbital;
C. Diazepam;
37
D. Propranolol;
E. Atropină.
(1, p. 326)
28. Selectați medicamentele cu efect teratogen cert:

A. Carbamazepina;
B. Acid acetilsalicilic;
C. Metotrexat;
D. Paracetamol;
E. Acid valproic.
(1, p. 330-331)
29. Antibioticele și chimioterapicele pot cauza la făt sau nou-născut

următoarele efecte:
A. Ototoxicitate – Sulfamide;
B. Retinopatie – Aminoglicozide;
C. Artropatii – Fluorochinolonele;
D. Sindrom cenușiu – Cloramfenicolul;
E. Dentiție colorată în galben – Tetraciclinele.
(1, p. 333)
30. Selectați mecanismele prin care se produc reacțiile adverse la sugar

cauzate de medicamentele administrate mamei:
A. Toxic;
B. Imuno-alergic;
C. Idiosincrazic;
D. Sindrom de abstinență;
E. Încrucișat.
(1, p. 334)
38
IV. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR OSTEOARTICULARE
1. Sunt adevărate următoarele afirmații despre rituximab folosit în

artrita reumatoida, cu excepția:
A. Face parte din clasa inhibitorilor ai TNF-𝛼;
B. Este un anticorp monoclonal chimeric uman/șoarece îndreptat împotriva
CD20;
C. Rituximab este utilizat pentru pacienții în cazul cărora tratamentul cu
metotrexat sau inhibitori de TNF-𝛼 a eșuat;
D. Ar trebui să se administreze concomitent cu metotrexat în dozele uzuale;
E. Este un medicament biologic.
(2, p. 35,36)
2. Următoarea afirmație este adevărată despre tratamentul

osteoporozei:
A. Terapiile hormonale au efecte pozitive asupra oaselor când sunt folosite
și pentru alte afecțiuni;
B. Teriparatidul este un produs recombinat uman din primii 36 de
aminoacizi ai hormonului paratiroidian endogen uman;
C. Teriparatidul scade numărul osteoblastelor;
D. Teriparatidul nu influențează scăderea riscului de fracturi după 2 ani de
tratament;
E. Estrogenii nu scad semnificativ riscul de fracturi și pierderea de masă
osoasă.
(2, p. 24)
3. Pentru a se stabili diagnosticul de osteoartrită a genunchiului, sunt

adevărate următoarele afirmații, cu excepția:
A. Este prezentă durerea la nivelul genunchiului;
B. Vârsta peste 50 de ani;
C. Poate fi prezentă redoarea matinală minimum 60 de minute;
D. Radiologic sunt prezente osteofite;
E. Senzație de căldură la nivelul articulației.
(2, p. 10)
39
4. Calciul nu scade absorbția pentru următoarele medicamente
administrate pe cale orală în osteoporoză:
A. Tetracicline;
B. Peniciline;
C. Chinolone;
D. Bifosfonați;
E. Fier .
(2, p. 19)
5. Agenții alternativi de linia a doua atunci când tratamentul pentru

artroza șoldului și a genunchiului nu este eficient, nu includ:
A. Terapia cu corticosteroizi administrați intraarticular;
B. Duloxetina;
C. Analgezice opioide;
D. Intervenții chirurgicale;
E. Hialuronați intraarticular.
(2, p. 12)
6. Următoarele afirmații sunt adevărate despre duloxetina administrată

în artroză sunt adevărate, cu excepția:
A. Se folosește ca tratament adjuvant pentru pacienții cu răspuns parțial la
analgezice de primă linie;
B. Reduce durerea după 4 zile de terapie;
C. Se recomandă pacienților cu artroză neuropată și musculo-scheletală;
D. Prezintă reacții adverse de tipul greață, uscăciunea gurii, constipație,
oboseală, somnolență și amețeli;
E. Crește riscul de sindrom serotoninergic.
(2, p. 14)
7. Afirmația incorectă despre teriparatid în osteoporoză:

A. Produs recombinat uman;
B. Crește activitatea osteoclastelor;
C. Crește numărul osteoblastelor;
D. Indicat pentru femeile la menopauză cu risc crescut de fracturi;
E. Indicat pentru pacienții cu osteoporoză indusă de glucocorticoizi.
(2, p. 24)
40
8. Sunt adevărate următoarele afirmații despre corticoizii în artrita
reumatoidă, cu excepția:
A. Corticoteroizii orali pot fi utilizați pentru a controla durerea și sinovita
până la instalarea efectului medicamentelor antireumatice modificate de
boală;
B. Doze mari în administrarea orală sau i.v. Pot fi utilizate timp de câteva
zile pentru a suprima episoadele de acutizare;
C. Proprietăți antiinflamatoare și imunosupresoare;
D. Este exclus tratamentul cu corticosteroizi pe termen lung indiferent de
tipologia bolii, din cauza efectelor adverse produse;
E. Efectele adverse ale glucocorticoizilor sistemici limitează utilizarea
acestora pe termen lung, în cazurile cronice se ia în calcul reducerea treptată
a dozei.
(2, p. 29)
9. Sunt adevărate următoarele afirmații despre medicamentele

biologice utilizate în artrita reumatoidă, cu excepția:
A. De obicei nu prezintă reacții adverse care trebuie monitorizate prin teste
de laborator;
B. Prezintă riscuri pentru infecții grave și limfoame;
C. Se recomandă testarea cutanată la tuberculină la inițierea tratamentului;
D. Nu se recomandă administrarea de vaccinuri vii atenuate pe durata
tratamentului;
E. Risc ușor de infecții, inclusiv de tuberculoză.
(2, p. 34-35)
10. Sunt adevărate următoarele afirmații despre terapia farmacologică

și nefarmacologică în artrita reumatoidă (AR), cu excepția:
A. Se folosesc agenți farmacologici care reduc simptomele AR;
B. Se utilizează agenți farmacologici care împiedică deteriorarea vizibil
radiografic a articulațiilor;
C. Se folosesc medicamente antireumatice care modifică boala;
D. Se preferă administrarea de paracetamol;
E. Pacienții cu boală severă pot beneficia de proceduri chirurgicale precum
repararea tendoanelor sau protezarea articulară.
(2, p. 27)
41
11. Selectați afirmațiile corecte referitoare la raloxifenul folosit în

osteoporoză:
A. Bifosfonat;
B. Agonist estrogenic al receptorilor de la nivel osos;
C. Se administrează în prevenția și tratamentul osteoporozei în
postmenopauză;
D. Prezintă efecte grave asupra uterului;
E. Se administrează doar în tratament.
(2, p. 23)
12. Obiectivele tratamentului afecțiunilor oaselor și articulațiilor, nu

includ:
A. Educarea pacientului;
B. Evitarea tratamentelor reci sau calde;
C. Educarea membrilor familiei și a îngrijitorilor;
D. Gestionarea bolilor cardiovasculare;
E. Limitarea tulburărilor funcționale.
(2, p. 10)
13. Alegeți afirmațiile corecte despre administrarea bifosfonaților în

osteoporoză:
A. Se urmărește beneficiul clinic și diminuarea reacțiilor adverse;
B. Se pot administra cu un pahar de lichid (lapte, apă, suc, cafea);
C. Se administrează cu minimum 30 de minute, înainte de masă și de
administrarea altor suplimente sau medicamente;
D. Alendronatul se administrează după micul dejun;
E. Se recomandă a se sta în poziție de ortostatism 30-60 de minute în
funcție de medicament, pentru a se evita iritațiile și ulcerațiile esofagiene.
(2, p. 23)
14. Ameliorarea simptomelor clinice în artrita reumatoidă include:

A. Reducerea semnelor inflamației;
B. Creșterea sensibilității la palparea articulației;
C. Creșterea căldurii articulare;
D. Reducerea durerii articulare;
E. Reducerea redorii matinale.
(2, p. 36)
42
15. Tratamentul în artrita reumatoidă presupune:
A. Obiectivul final este acela de a induce o remisie completă sau o activitate
scăzută a bolii;
B. Asigurarea controlului durerii articulare;
C. Încetinirea distrucției articulare;
D. Evitarea kinetoterapiei;
E. Întârzierea dizabilității.
(2, pag. 27)
16. Sunt adevărate afirmațiile despre medicamentele antiinflamatoare

nesteroidiene (AINS) sau corticosteroizii în tratamentul artritei
reumatoide:
A. Nu pot fi utilizate ca tratament simptomatic;
B. Pot fi utilizate ca tratament simptomatic;
C. Oferă o ameliorare rapidă față de medicamentele antireumatice
modificatoare de boală, la care efectul poate apărea după săptămâni sau
chiar luni;
D. AINS influențează evoluția bolii;
E. Corticosteroizii au potențial de complicații pe termen lung.
(2, p. 28)
17. Afirmațiile privind administrarea injecțiilor intraarticulare în

artroză sunt adevărate, cu excepția:
A. Reacțiile adverse pot include osteonecroza;
B. Injecțiile nu se administrează mai frecvent de o dată la 6 luni;
C. Poate determina atrofia tegumentului la locul injectării;
D. Efectul poate dura 4-8 luni de la administrare;
E. Nu se administrează concomitent cu analgezice orale.
(2, p. 14)
18. Medicamente antireumatice modificatoare de boală utilizate în

artrita reumatoidă includ:
A. Metotrexatul;
B. Ciclosporina;
C. Leflunomida;
D. Hidroxiclorochina;
E. Sulfasalazina.
(2, p. 27)
43
19. Afirmațiile false despre bifosfonați folosiți în osteoporoză:
A. Bifosfonații au eficacitate mai scăzută decât alte clase în ceea ce privește
creșterea densității minerale osoase (DMO) și scăderea riscului de fractură;
B. Administrarea de bifosfonați săptămânal, lunar sau trimestrial are aceeași
eficiență ca administrarea zilnică;
C. Dacă un pacient uită o doză săptămânală, o poate lua doar a doua zi,
altfel așteaptă doza din săptămâna următoare;
D. Pot prezenta durere la locul injectării;
E. Nu influențează DMO.
(2, p. 23)
20. Acidul zolendronic folosit în tratamentul osteoporozei:

A. Se administrează oral zilnic;
B. Se administrează în perfuzie lunar;
C. Se asociază paracetamol la administrare pentru a evita reacțiile adverse la
administrare;
D. Se poate administra și în tratamentul hipercalcemiei din tumori maligne
avansate;
E. Se poate administra și pentru prevenție.
(2, p. 21)
21. Următoarele afirmații sunt adevărate despre managementul

tratamentului în artroza mâinii, cu excepția:
A. Trebuie evitat contactul cu ochii sau gura la administrarea de preparate
topice pentru durerile din artroză;
B. Se recomandă administrarea de tramadol atunci când nu este tolerat
paracetamolul sau AINS pentru a se evita senzația de greață;
C. În managementul artrozei este importantă monitorizarea creatininei
serice, profilul hematologic și transaminazele serice, determinări care se
repetă la intervale de 6-12 săptămâni;
D. Se monitorizează atent reacțiile adverse care apar în tratamentul artrozei;
E. Tramadolul se poate asocia cu paracetamol, AINS locale sau orale.
(2, p.15)
22. Denosumab folosit în osteoporoză:

A. Administrarea se face subcutanat de către un cadru medical;
B. Se administrează în perfuzie lunar;
C. Se administrează o data la 6 luni;
44
D. Se poate administra și în tratamentul hipercalcemiei din tumori maligne
avansate;
E. Se poate administra și pentru prevenție.
(2, p. 22)
23. Vitamina D în osteoporoză:

A. Ergocalciferolul se eliberează pe bază de prescripție medicală;
B. Timpul de înjumătățire este de aproximativ o lună, iar verificarea
concentrației se va face după 3 luni de tratament;
C. Ergocalciferolul este vitamina D2;
D. Vitamina D2 se administrează zilnic;
E. Colecalciferolul se administrează săptămânal.
(2, p. 19)
24. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la tofacitinib-ul utilizat în

artrita reumatoidă:
A. Este inhibitor non-biologic al JAK;
B. Nu prezintă riscuri pentru infecții grave și limfoame;
C. Este recomandat pacienților cu eșec terapeutic la metotrexat;
D. Nu se recomandă administrarea de vaccinuri vii atenuate pe durata
tratamentului;
E. Prezintă reacții adverse reversibile retiniene.
(2, p. 33-34)
25. Despre inhibitorii TNF-𝛼 utilizați în artrita reumatoidă putem

afirma:
A. Contraindicație relativă pentru insuficiența cardiacă congestivă;
B. Poate exacerba simptomele sclerozei multiple;
C. Nu prezintă risc neoplazic;
D. Poate fi asociat cu un medicament antireumatic modificator de boală;
E. Prospectul și rezumatul caracteristicilor produsului nu conțin atenționări
speciale.
(2, p. 35)
26. Nu sunt adevărate următoarele afirmații despre medicamentele

antireumatice care modifică boală (DMARD) din tratamentul artritei
reumatoide:
A. Ghidurile terapeutice nu preferă metotrexatul ca primă opțiune de
tratament;
B. Tratamentul precoce cu DMARD are rezultate mai bune;
45
C. DMARD ar trebui administrate după un an de la debutul bolii;
D. DMARD administrat precoce încetinesc progresul bolii;
E. DMARD comune includ metotrexatul, sulfasalazina, hidroxiclorochina.
(2, p. 27,28)
27. Pentru managementul terapiei în artroză trebuie respectate

următoarele condiții:
A. Se evaluează durerea inițială folosind o scală analogică vizuală;
B. Se apreciază gradul de mobilitate al articulațiilor la începutul și pe
parcursul terapiei;
C. Radiografiile permit stabilirea gradului de afectare;
D. Se monitorizează atent reacțiile adverse;
E. AINS topice se administrează doar o singură dată pe zi, pentru creșterea
aderenței.
(2, p. 15)
28. Sunt corecte următoarele reacții adverse ale sulfasalazinei ce

necesită monitorizare în artrita reumatoidă:
A. Hipertensiune;
B. Urticarie;
C. Enzime hepatice crescute;
D. Hiperglicemie;
E. Greață/vărsături.
(2, p. 32)
29. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la metotrexat, utilizat în

tratamentul artritei reumatoide:
A. Inhibă producția de citokine și biosinteza purinelor;
B. Efectul se instalează cel mai devreme după 2-3 luni;
C. Prezintă acțiuni antiinflamatoare;
D. Poate stimula eliberarea de adenozină;
E. Administrarea de acid folic concomitent reduce unele efecte adverse, dar
determină pierderea eficacității.
(2, p. 29)
30. Alegeți informațiile corecte despre tratamentul osteoporozei:

A. Se recomandă doza de calciu să se obțină din alimentație;
B. Doza zilnică de calciu variază între 200-1200 mg/zi în funcție de vârstă;
C. Citratul de calciu se administrează în timpul mesei pentru a crește
absorbția;
46
D. Se recomandă a se folosi sărurile de carbonat și citrat de calciu, pentru
restul nu se cunosc informații despre absorbție;
E. Calciu este disponibil formulat în băuturi nealcoolice.
(2, p. 20)
31. Următoarele afirmații nu sunt adevărate despre tratamentul

osteoporozei:
A. Raloxifenul și bazedoxifena reduc incidența fracturilor vertebrale;
B. Raloxifenul și bazedoxifena cresc DMO cu o incidență crescută
bifosfonaților;
C. Se administrează în tratamentul osteoporozei;
D. Raloxifenul și bazedoxifena reduc incidența fracturilor de șold;
E. Raloxifenul și bazedoxifena se administrează concomitent.
(2, p. 23-24)
32. Alegeți răspunsurile care nu sunt corecte:

A. Terapiile hormonale sunt preferate pentru tratamentul osteoporozei;
B. Estrogenii reprezintă o opțiune pentru femeile cu menopauză precoce,
atunci când sunt necesare efecte pozitive osoase;
C. Estrogenii nu se asociază niciodată cu un progestativ;
D. Estrogenii se pot administra oral și transdermic;
E. Întreruperea tratamentului cu estrogen determină accelerarea pierderii
osoase și creșterea riscului de fractură.
(2, p. 24)
33. Reacții adverse ale hidroxiclorochinei în artrita reumatoidă:

A. Hipertensiune;
B. Vedere încețoșată;
C. Alopecie;
D. Vertij;
E. Greață/vărsături.
(2, p. 32)
34. Leflunomida în artrita reumatoidă:

A. Inhibă sinteza pirimidinei;
B. Prezintă eficacitate similară cu a metotrexatului;
C. Se administrează în sarcină;
D. Determină apariția alopeciei;
E. Este teratogenă.
(2, p. 32-33)
47
35. Inhibitorii ai TNF-𝛼 utilizați în artrita reumatoidă sunt:
A. Etanercept;
B. Tocilizumab;
C. Rituximab;
D. Infliximab;
E. Adalimumab.
(2, p. 35-36)
36. Aledronatul, risedronatul și acidul zoledronic i.v. sunt indicate în

osteoporoză, conform Foodand Drug Administration (FDA):
A. La femeile la premenopauză pentru evitarea fracturilor;
B. Pentru osteoporoză la femeile postmenopauză;
C. Pentru osteoporoza iatrogenă;
D. Osteoporoza la bărbați;
E. Pentru osteoporoza indusă de glucocorticoizi.
(2, p. 23)
37. Identificați afirmațiile adevărate despre tratamentul osteoporozei:

A. Combinația Alendronat 70 mg și vitamina D3 5600 UI se administrează
săptămânal;
B. Combinația Alendronat 70 mg și vitamina D3 5600 UI se administrează
lunar;
C. Bifosfonații de administrează doar în prevenție;
D. La administrare, pentru majoritatea bifosfonaților se recomandă a se
menține ortostatismul minimum 30 de minute;
E. Bifosfonații au indicație atât pentru tratament, dar si pentru prevenție.
(2, p. 21)
38. Sunt adevărate următoarele afirmații despre corticosteroizii

administrați intraarticular, cu excepția:
A. Se pot administra în articulațiile mari;
B. Se pot administra în articulațiile mici;
C. Doza inițială de acetat de metilprednisolon este de 10-20 mg pentru
fiecare articulație;
D. Doza inițială de acetat de metilprednisolon este de 5-15 mg pentru
fiecare articulație;
E. Se administrează doar în genunchi și umăr.
(2, p. 11)
48
39. Testosteron în osteoporoză:
A. Nu este aprobat de FDA pentru tratamentul osteoporozei;
B. Este aprobat de FDA pentru tratamentul osteoporozei;
C. Reduce riscul de fracturi;
D. Nu reduce riscul de fracturi;
E. Prezintă dovezi limitate de prevenirea scăderii masei osoase la femei și
bărbați.
(2, p. 24)
40. Recomandările pentru un pacient cu vârsta mai mare de 75 de ani,

cu artroza mâinii sunt:
A. Utilizarea doar AINS oral;
B. Utilizarea de AINS local sau capsaicina și/sau tramadol;
C. Asocierea de AINS oral și tramadol;
D. Utilizarea de terapie combinată, dacă administrarea de tratament local nu
a funcționat;
E. Asocierea de diclofenac local sau capsaicină și/sau tramadol.
(2, p. 13)
49
V. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR CARDIOVASCULARE
1. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la IECA:

A. Împiedică transformarea angiotensinei I în angiotensină II;
B. Stimulează secreţia de aldosteron;
C. Stimulează eliberarea de catecolamine;
D. Reduc secreţia de renină la nivel renal;
E. Inactiveză bradikinina.
(2, p. 97)
2. Din clasa IECA, fac parte următoarele antihipertensive:

A. Sotalol;
B. Verapamil;
C. Enalapril;
D. Atenolol;
E. Candesartan.
(2, p. 95)
3. Următorii compuși fac parte din clasa blocantelor canalelor de

calciu, mai puțin:
A. Verapamil;
B. Nifedipina;
C. Clonidina;
D. Diltiazem;
E. Trimetazidina.
(2, p. 100)
4. Mecanismul de acţiune antihipertensival perindoprilului, este:

A. Inhibarea transformării angiotensinei I în angiotensină II;
B. Vasodilataţie arteriolară directă;
C. Inactivarea receptorilor beta;
D. Acţiune alfa agonistă centrală;
E. Inactivarea neselectivă a receptorilor alfa şi beta.
(2, p. 95)
50
5. Antihipertensiveleactionează prin următoarele mecanisme de
acțiune, mai puțin:
A. Blocarea receptorilor beta-adrenergici;
B. Inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei;
C. Stimularea formării aldosteronului;
D. Blocarea canalele de calciu;
E. Antagonizarea receptorilor angiotensinei.
(2, p. 95-96)
6. Este un beta adrenolitic selectiv:

A. Atenolol;
B. Clonidina;
C. Enalapril;
D. Prazosin;
E. Trimetazidina.
(2, p. 96)
7. Sunt antihipertensive prin mecanism central:

A. Doxazosin;
B. Atenolol;
C. Nifedipina;
D. Prazosin;
E. Clonidina.
(2, p. 102)
8. Sunt clase de antihipertensive, mai puțin:

A. Adrenolitice;
B. Vasodilalatoare arteriale directe;
C. Blocante ale canalelor de calciu;
D. Diuretice;
E. Adrenomimetice.
(2, p. 97-103)
9. Următorul medicament este unul cu acțiune beta-adrenolitică:

A. Tolazolina;
B. Terazosin;
C. Atenolol;
D. Dihidroergotoxina;
E. Indoramin.
(2, p. 101)
51
10. Următoarele diuretice sunt considerate o opțiune terapeutică de
primă linie pentru majoritatea pacienților hipertensivi:
A. Tiazidele;
B. Diureticele de ansă;
C. Diureticeleeconomisitoare de potasiu;
D. Antagoniștii aldosteronului;
E. Diureticele nu sunt considerate medicamente de primă linie pentru
tratamentul hipertensiunii.
(2, p. 100)
11. Medicamentele următoare sunt anticoagulante, cu o singură

excepție:
A. Heparina;
B. Dabigatran;
C. Apixaban;
D. Ciclopentolat;
E. Warfarina.
(2, p. 136-139)
12. Care dintre afirmaţiile următoare privind tratamentul cu

warfarină, este incorectă:
A. Monitorizarea terapiei cu warfarină se face în funcție de INR;
B. Nu provoacă hemoragie;
C. Inhibă enzimele responsabile de interconversia ciclică a vitaminei K în
ficat;
D. Efectul antitrombotic complet se instalează după cel puțin 6 zile;
E. După instalarea răspunsului la tratament, INR-ul se monitorizează la 7-14
zile.
(2, p. 139-141)
13. Următoarele sunt efecte adverse ale diureticelor tiazide, mai puțin:
A. Hiperpotasemie;
B. Hipomagneziemie;
C. Hipercalciemie;
D. Hiperuricemie;
E. Hiperglicemie.
(2, p. 101)
52
14. Următoarele substanțe produc “Fenomenul primei doze”,
caracterizat prin hipotensiune ortostatică:
A. Prazosinul;
B. Hidroclorotiazida;
C. Clonidina;
D. Dihidralazina;
E. ß-adrenolitice.
(2, p. 101)
15. Următoarele medicamente sunt beta-adrenolitice, cu excepţia:

A. Timolol;
B. Bisoprolol;
C. Propranolol;
D. Salbutamol;
E. Atenolol.
(2, p. 112)
16. În clasa IECA utilizate în insuficiența cardiacă, fac parte:

A. Doxazosin;
B. Losartan;
C. Lisinopril;
D. Candesartan;
E. Quinapril.
(2, p. 82)
17. Care afirmații sunt adevărate, referitoare la digoxină:

A. Îmbunătățește funcția cardiacă;
B. Îmbunătățește calitatea vieții;
C. Prelungește supraviețuirea;
D. Îmbunătățește toleranța la efort;
E. Reduce simptomatologia din insuficiența cardiacă.
(2, p. 85)
53
18. Beta-blocantele cardioselective sunt:
A. Metoprolol;
B. Propranolol;
C. Enalapril;
D. Atenolol;
E. Perindopril.
(2, p. 96)
19. Următoarele substanțe produc reducerea tensiunii arteriale:

A. Vasodilatatoarele arteriale directe;
B. Blocante ale canalelor de calciu;
C. Inhibitori ai enzimei de conversie;
D. Antagoniști ai angiotensinei II la nivelul receptorilor AT1;
E. Agoniștii adrenergici.
(2, p. 97-102)
20. Atenolol:
A. Este alfa-blocant;
B. E beta-blocant;
C. Acționează prin inhibarea secreției de renină de la nivel renal;
D. Acționează predominant pe receptorii beta-1;
E. Acționează predominant pe receptorii beta-2.
(2, p. 101)
21. Care afirmații sunt adevărate pentru blocantele canalelor de calciu?

A. Produc o activare simpatică reflexă;
B. Favorizează bronhoconstricția;
C. Provoacă tahicardie;
D. Produc vasodilatație cu reducerea tensiunii arteriale;
E. Efectele adverse specifice dihidropiridinelor suntînroșirea feței și
cefaleea.
(2, p. 100, 114)
22. Pentru IECA sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Sunt antihipertensive;
B. Antagonizează receptorii pentru angiotensina II;
C. Inhibă enzima de conversie a agiotensinei;
D. Provoacă tuse;
E. Inactivează bradikinina.
(2, p. 97-99)
54
23. Sunt compuşi cu acțiune alfa-1 adrenolitică:
A. Propranolol;
B. Metoprolol;
C. Doxazosin;
D. Prazosin;
E. Terazosin.
(2, p. 101)
24. Efectul diureticelor în hipertensiunea arterială, se manifestă prin:

A. Creșterea volemiei;
B. Scăderea volemiei;
C. Acțiunea saluretică;
D. Creșterea Na+ în mușchii netezi vasculari;
E. Antagonizarea retenției hidrosaline reactive, indusă de antihipertensive
non-diuretice.
(2, p. 100)
25. Mecanismul de acțiune al captoprilului, este:

A. Interferă cu sistemul renină-angiotensină;
B. Inhibă specific enzima de conversie a angiotensinei I;
C. Stimulează formarea angiotensinei II;
D. Inhibă degradarea bradikininei;
E. Crește secreția de aldosteron.
(2, p. 95-99)
26. Mecanismele de acțiune ale derivaților dihidropiridinici (de tipul

nifedipinei), în tratamentul hipertensiunii arteriale, sunt:
A. Relaxarea mușchilor netezi vasculari;
B. Beta blocant;
C. Inhibarea ECA;
D. Blocant al canalelor de calciu;
E. Blocant al canalelor de sodiu.
(2, p. 100, 114)
27. În ceea ce privește terapia antiplachetară:

A. Aceasta poate interfera cu efectul antiinflamatoarelor nesteroidiene, când
sunt administrate împreună;
B. Clopidogrel se poateasocia cu acid acetilsalicilic, în cazul pacienților cu
risc ridicat;
C. Doza uzuală de acid acetil salicilic, pentru acest scop, este de 500 mg/ zi;
55
D. Clopidogrelul este o alternativă pentru pacienții care nu pot utiliza AAS
din cauza intoleranței;
E. Asocierea clopidogrel / acid acetilsalicilic este total contraindicată.
(2, p. 110)
28. Următoarele medicamente sunt utilizate în boala cardiacă

ischemică, mai puțin:
A. Nitroglicerina;
B. Metoprolol;
C. Fenspirid;
D. Diltiazem;
E. Clorfeniramin.
(2, p. 112)
29. Nitraţii si nitriții organici nu se pot administra:

A. Sublingual – comprimate;
B. Intramuscular;
C. Sublingual – sray;
D. Transcutan – plasturi transdermici;
E. Sub formă de aerosoli.
(2, p. 114)
30. Nitriții și nitrații organici au următoarele indicații terapeutice, mai

puțin:
A. Glaucom;
B. Infarctul de miocard;
C. Insuficiența cardiacă congestivă;
D. Cefaleea;
E. Angina pectorală stabilă.
(2, p. 114)
31. Care dintre următoarele substanțe sunt indicate în boala cardiacă

ischemică și fac parte din grupul beta blocantelor:
A. Nifedipina;
B. Diltiazem;
C. Amiodarona;
D. Metoprolol;
E. Bisoprolol;
(2, p. 112)
56
32. Care dintre următoarele antianginoase sunt blocante ale canalelor
de calciu?
A. Pentaeritril tetranitrat;
B. Nifedipina;
C. Labetalol;
D. Diltiazem;
E. Propranolol.
(2, p. 112)
33. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte pentru

nitroglicerină?
A. Este isosorbid dinitrat;
B. Se aplică percutan ca TTS;
C. Nu se absoarbe din tubul digestiv,
D. Se administrează sublingual;
E. Tratează episoadele acute de angină.
(2, p. 114-115)
34. Care dintre efectele adverse de mai jos sunt produse de nitraţii
organici:
A. Cefaleea;
B. Hipotensiunea posturală;
C. Puseu hipertensiv;
D. Bradicardie;
E. Greață.
(2, p. 115)
35. Se utilizează în hipertensiunea arterială cu hiperaldosteronism:

A. Spironolactona;
B. Eplerenona;
C. Furosemidul;
D. Clortalidona;
E. Indapamida.
(2, p. 96)
36. Spironolactona:
A. Este analog structural al aldosteronului;
B. Poate produce hiperkaliemie;
C. La bărbați poate determina ginecomastie și impotența, iar la femei
dereglarea ciclului menstrual;
57
D. Stimulează reabsorbția sodiului;
E. Stimulează excreția potasiului.
(2, p. 84)
37. Care diuretice sunt economisitoare de potasiu:

A. Clortalidon;
B. Triamteren;
C. Furosemid;
D. Spironolactona;
E. Amilorid.
(2, p. 96, 100)
38. Care dintre următoarele substanțe medicamentoase sunt diuretice?

A. Acidul nicotinic;
B. Torsemida;
C. Triamterenul;
D. Trimetazidina;
E. Indapamida.
(2, p. 96)
39. Următoarele substanțe sunt blocante ale receptorilor alfa-1:

A. Prazosin;
B. Terazosin;
C. Doxazosin;
D. Nebivolol;
E. Pindolol.
(2, p. 101)
40. Blocanții receptorilor angiotensinei II:

A. Nu împiedică degradarea bradikininei, spre deosebire de IECA;
B. Prezintă ca principal efect advers, tusea;
C. Nu sunt contraindicate în sarcină;
D. Blochează direct receptorul de tip 1 al angiotensinei II;
E. Constituie o opțiune terapeutică de primă linie, pentru pacienții
hipertensivi.
(2, p. 99)
58
41. Alături de nitrații organici, în grupa de medicamente antianginoase
sunt cuprinse:
A. Medicamentele beta-blocante;
B. Nifedipina;
C. Clonidina și derivați;
D. Blocanți ai receptorilor angiotensinei;
E. Diltiazem.
(2, p. 112)
42. Rezerpina poate produce următoarele reacții adverse:

A. Congestie nazală;
B. Constipație;
C. Stări depresive;
D. Creșterea secreției gastrice acide;
E. Retenție hidrosalină.
(2, p. 102)
43. Care dintre următoarele beta-adrenolitice sunt beta-1 selective?

A. Oxprenolol;
B. Pindolol;
C. Timolol;
D. Betaxolol;
E. Metoprolol.
(2, p. 96)
44. Care din următoarele afirmații sunt corecte pentru doxazosin?

A. Alfa-adrenolitic;
B. Antihipertensiv;
C. Produce hipotensiune ortostatică după prima doză;
D. Nu se asociază cu diureticele;
E. Administrarea se face dimineața.
(2, 101-102)
45. În clasa blocantelor receptorilor pentru angiotensină, fac parte:

A. Amlodipină;
B. Felodipină;
C. Propranolol;
D. Telmisartan;
E. Valsartan.
(2, p. 95)
59
46. Terapia farmacologică de primă intenție a hipertensiunii arteriale,
constă în:
A. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei;
B. Blocanții receptorilor angiotensinei II;
C. Blocanțiicanalelor de calciu;
D. Diuretice tiazidice;
E. Inhibitorii fosfodiesterazei.
(2, p. 94)
47. Blocanții canalelor de calciu de tip dihidropiridinici, sunt:

A. Diltiazem;
B. Amlodipină;
C. Nifedipină;
D. Felodipină;
E. Verapamil.
(2, p. 95)
48. Blocanții canalelor de calciu de tip non dihidropiridinici, sunt:

A. Diltiazem;
B. Nicardipină;
C. Nifedipină;
D. Felodipină;
E. Verapamil.
(2, p. 95)
49. În cazul terapiei cu anticoagulante orale directe:

A. Reprezentanții farmacologici sunt de tipul: apixaban, endoxaban;
B. Hemoragia este efectul advers cel mai frecvent;
C. Asocierea cu acid acetilsalicilic este deseori practicată;
D. Acestea nu interacționează cu inductori sau inhibitori enzimatici;
E. Acestea acționează prin inhibarea selectivă a factorului Xa liber și
factorului Xa legat.
(2, p. 136-137)
60
VI. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
TULBURĂRILOR METABOLICE
1. Despre niacină este fals următorul enunț:

A. Reduce sinteza hepatică a VLDL;
B. Scade HDL prin scăderea catabolismului;
C. Utilizată în dislipidemia mixtă sau în asocieri terapeutice, ca a doua linie
de tratament în hipercolesterolemie;
D. Prezintă reacții adverse de tipul prurit și înroșirea pielii;
E. Tulburările gastro-intestinale sunt frecvent întâlnite.
(2, p. 70)
2. Doza maximă administrată pe zi la adult pentru rosuvastatină este:

A. 80 mg;
B. 40 mg;
C. 1,5 g;
D. 20 mg;
E. 60 mg.
(2, p. 72)
3. Selectați varianta corectă despre glibenclamidă:

A. Absorbția este mai bună la produsele micronizate;
B. Produsul este eliminat renal în formă neschimbată;
C. Se metabolizează în compuși inactivi;
D. Metabolitul are o activitate mai redusă decât compusul părinte;
E. În urma metabolizării hepatice se formează doi compuși activi.
(2, p. 179)
4. Doza uzuală în cazul sitagliptinului este:

A. 25 mg/zi;
B. 300 mg/zi;
C. 200 mg/zi;
D. 100 mg/zi;
E. 75 mg/zi.
(2, p. 182)
61
5. În cadrul terapiei farmacologice ale diabetul zaharat tip I este fals
enunțul următor:
A. Insulinele lispro, aspartat și glulizin sunt analogi de insulină cu durată
lungă de acțiune;
B. Neutral protamine hagedorn (NPH) este o insulină cu timp de acțiune
intermediar;
C. Hipoglicemia și creșterea în greutate sunt cele mai frecvente efecte
adverse ale insulinei;
D. Insulina technosphere este o pulbere uscată de insulină care se inhalează
și se absoarbe la nivelul țesutului pulmonar;
E. Insulina glargin și degludec se administrează o dată pe zi, acestea fiind
insuline cu durată lungă de acțiune.
(2, p. 178)
6. Sechestranții acizilor biliari sunt:

A. Colestiramina;
B. Colesterol;
C. Colestipol;
D. Colesevelam;
E. Fitosteroli.
(2, p. 69)
7. În cazul lipoproteinemiei de tip III se recomandă următoarele

asocieri terapeutice:
A. Statine sau niacină;
B. Statine sau fibrați;
C. Ezetimib;
D. Mipomersen;
E. Colestiramina sau colestipol.
(2, p. 71)
8. Despre statine sunt adevărate următoarele enunțuri:

A. Sunt inhibitori ai HMG-CoA reductaza;
B. Reprezentanții sunt atorvastatina, pravastatina, rosuvastatina;
C. Eficiența hipolipemiantă este mai bună la administrarea împreună cu
fibrații;
62
D. Scad colesterolul total și LDL-colesterol;
E. Asocierea cu sechestranții acizilor biliari este justificată deoarece crește
numărul receptorilor LDL.
(2, p. 71)
9. Despre fibrați sunt false următoarele enunțuri:

A. Gemfibrozilul crește sinteza VLDL și într-o mică măsură a
apolipoproteinei B;
B. Fenofibratul determină, deseori, formarea de calculi biliari;
C. Poate apărea starea de slăbiciune musculară sau rigiditate;
D. În asociere cu anticoagulante orale, INR-ul trebuie monitorizat atent;
E. Poate să apară prurit, amețeală, creștere a transaminazelor și a fosfatazei
alcaline.
(2, p. 74)
10. Ezetimibul:
A. Aprobat ca monoterapie sau în asociere cu o statină;
B. Posologia este de 20 mg, o dată pe zi, administrat cu sau fără mâncare;
C. Determină o reducere a LDL colesterolului cu aproximativ 18%;
D. Este disponibil în formă fixă în asociere cu simvastatina;
E. Reprezintă o alternativă pentru pacienții care nu pot tolera statinele.
(2, p. 74)
11. Selectați afirmațiile corecte referitoare la recomandările de

tratament în hipercolesterolemie:
A. Hipercolesterolemia primară este tratată cu sechestranții acizilor biliari,
statine, niacină sau ezetimib;
B. Hipercolesterolemia mixtă (tip IIb) poate fi tratată cu statine, niacină sau
gemfibrozil pentru scăderea LDL-C fără a crește valorile VLDL;
C. Pentru tratarea hipercolesterolemiei mixte (tip IIb) niacina este cel mai
eficient medicament și poate fi asociată cu fenofibrat;
D. Hipercolesterolemia tip III poate fi tratată cu fibrați sau niacină;
E. Hipercolesterolemia tip V necesită o limitare strictă a aportului de
grăsimi alimentare și se poate indica terapie cu fibrați sau niacină.
(2, p. 75)
12. Din clasa insulinelor cu acțiune rapidă fac parte:

A. Glargin;
B. Glulizin;
C. Detemir;
63
D. Lispro;
E. Degludec.
(2, p. 178)
13. Alegeți enunțurile false referitoare la metformin:

A. Este metabolizat de enzimele CYP3A4 și CYP2C8;
B. Doza uzuală este de 2 g/zi, iar doza maximă este de 2500 mg;
C. Nu se leagă de proteinele plasmatice;
D. Timpul de înjumătățire este de 6 ore;
E. Se acumulează în țesutul splahnic.
(2, p. 180-181)
14. Tratamentul hipoglicemiei se face cu următoarele substanțe active:

A. Glucoză 10-15 g administrată oral pentru pacienții conștienți;
B. Dextroză i.v. pentru pacienții inconștienți;
C. Technosphere pe cale inhalatorie;
D. Glucagon 1g i.m. pentru pacienții inconștienți în cazul cărora i.v. nu e
disponibilă;
E. Glargin administrat lent, i.v..
(2, p. 178)
15. Selectați enunțurile corecte despre metformin:

A. Medicament de elecție pentru pacienții cu diabet zaharat, tip II;
B. În cazul pacienților obezi nu se observă o scădere ponderala ca în cazul
pioglitazonei;
C. Se administrează exclusiv în monoterapie;
D. Crește sensibilitatea la insulină a țesutului hepatic și periferic, favorizând
utilizarea glucozei;
E. Scade nivelul trigliceridelor plasmatice si a LDL cu 8-15%.
(2, p. 185)
16. Inhibitorii co-transportului 2 sodiu-glucoză au următoarele

caracteristici, cu excepția:
A. Reduc pragul tubular renal pentru reabsorbția glucozei;
B. Reduc HbA1C cu 0,5% până la 1% fiind utilizați exclusiv ca
monoterapie;
C. Adulții în vârstă și cei cu boală renală nu sunt candidați optimi pentru
acest tratament;
64
D. Contribuie la scăderea în greutate cu 1 până la 5 kg, dar nu influențează
tensiunea arterială;
E. Administrarea concomitentă cu diuretice poate determina hipotensiune
ortostatică și dezechilibre electrolitice.
(2, p. 187)
17. Despre pioglitazonă sunt adevărate enunțurile:

A. Face parte din clasa tiazolidindione;
B. Determină creșteri semnificative ale LDL-colesterolului;
C. Determină scăderea HDL-colesterolului;
D. Din aceeași categorie face parte și rosiglitazona;
E. Doza uzuală la adulți este de 15-30 mg/zi.
(2, p. 181,187)
18. Din clasa inhibitori ai dipeptidil peptidazei-4 fac parte:

A. Sitagliptin;
B. Saxagliptin;
C. Linagliptin
D. Empagliptin;
E. Alogliptin.
(2, p. 183)
19. Despre acarboză se poate spune că:

A. Doza uzuală este de 100 mg în timpul meselor;
B. Doza maximă zilnică este de 300 mg;
C. Metaboliții sunt eliminați în bilă;
D. Doza inițială recomandată la vârstnici este 50 mg de 1-3 ori pe zi;
E. Face parte din clasa inhibitori ai 𝛼 glucozidazei.
(2, p. 181)
20. Alegeți enunțurile false despre bromocriptină mesilat:

A. Este metabolizată în cea mai mare parte de CYP 3A4;
B. Prezintă o formulare cu eliberare prelungită;
C. Aproximativ 50% ajunge în circulația sistemică;
D. Timpul de înjumătățire este de aproximativ 6 ore;
E. Poate îmbunătăți sensibilitatea hepatică la insulină și scăderea producției
hepatice de glucoză.
(2, p. 184, 189)
65
VII. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR GASTROINTESTINALE
1. Următoarele medicamente induc constipație, mai puțin:

A. Analgezice opioide;
B. Blocante ale canalelor de calciu;
C. Sulfatul de magneziu;
D. Preparatele cu fier;
E. Miorelaxantele.
(2, p. 212)
2. Următoarele substanțe fac parte din categoria laxativelor, mai puțin:

A. Sulfatul de bariu;
B. Docusat;
C. Bisacodil;
D. Lactuloza;
E. Sulfat de magneziu.
(2, p. 212)
3. Următoarele medicamente induc diaree, mai puțin:

A. Antiacide care conțin magneziu;
B. Antibioticele cu spectru larg;
C. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei;
D. Analgezicele opioide;
E. Digitalicele.
(2, p. 218)
4. Cimetidina:
A. Nu se administrează pe cale orală;
B. Acţionează ca agonist pe receptorii H2;
C. Prezintă efect inductor enzimatic;
D. Nu are reacţii adverse;
E. Înlocuirea cu un inhibitor de pompă de protoni, este uneori mai
avantajoasă.
(2, p. 229-230)
66
5. Următorii factori sunt implicați în apariția ulcerului gastroduodenal,
cu excepția:
A. Fumatul;
B. Utilizarea AINS;
C. Prostaglandinele;
D. Helicobacter pylori;
E. Stresul psihologic.
(2, p. 272)
6. Următoarele medicamente se folosesc pentru eradicarea H. pylori,

mai puțin:
A. Subsalicilatul de bismut;
B. Ranitidina;
C. Metronidazol;
D. Tetraciclina;
E. Tizanidina.
(2, p. 274)
7. Selectați afirmația falsă, cu privire la dieta utilizată în tratamentul

constipației:
A. Terapia constipației are la bază creșterea aportului de fibre;
B. Fructele și legumele au un conținut scăzut de fibre;
C. Consumul crescut de tărâțe poate crea disconfort abdominal;
D. Primele semne ale ameliorării tranzitului apar la 3-5 zile după începerea
dietei bogate în fibre;
E. Tratamentul corect, asociază terapia farmacologică cu cea
nefarmacologică.
(2, p. 212)
8. Selectați afirmația falsă, cu privire la tratamentul constipației:

A. Lactuloza este recomandată ca tratament de primă intenție în tratamentul
consipației, întrucât raportul beneficiu-cost este unul favorabil, în acest caz;
B. Purgativele saline acționează prin mecanism osmotic, de retenție a apei în
tractul gastrointestinal;
C. Glicerina acționează prin efect osmotic la nivelul rectului;
D. Glicerina poate fi utilizată în tratamentul constipației la copii;
E. Sorbitolul este recomandat ca tratament de primă intenție la pacienții cu
funcție cognitivă intactă.
(2, p. 214-215)
67
9. Selectați substanța care nu face parte din categoria inbitori ai pompei
de protoni:
A. Omeprazol;
B. Lansoprazol;
C. Itraconazol;
D. Esomeprazol;
E. Pantoprazol.
(2, p. 227)
10. Nu face parte din categoria antagoniști ai receptorilor H2:

A. Cimetidina;
B. Famotidina;
C. Nizatidina;
D. Misoprostol;
E. Ranitidina.
(2, p. 275)
11. Selectați afirmațiile false:

A. Tratamentul corect al constipației necesită asocierea terapiei
farmacologice și a celei nefarmacologice;
B. În tratamentul de primă intenție sunt preferate laxativele stimulante;
C. Laxativele emoliente au efect în tratarea constipației și mai puțin în
prevenire;
D. Pacienții sunt încurajați să crească consumul zilnic de lichide și
activitatea fizică;
E. Docusat este un agent tensioactiv care crește secreția de apă și electroliți
în intestin.
(2, p. 213)

A. Glicerina este administrată de obicei sub formă de supozitoare, acționând
prin efect osmotic;
B. În cazul glicerinei administrată sub formă de supozitoare, debutul acțiunii
apare în aproximativ 2 ore;
C. Purgativele saline ar trebui folosite când este necesară evacuarea rapidă a
intestinului;
68
D. Lactuloza este recomandată ca tratament de primă intenție, întrucât este
foarte bine tolerată;
E. Metilnaltrexona este aprobată pentru constipația indusă de opioide.
(2, p. 214-215)
13. Următoarele medicamente produc diaree:

A. Tetraciclinele;
B. Antagoniștii receptorilor H2;
C. Colinergice (de tipul betanecolului);
D. Antineoplazicele;
E. Preparatele cu fier.
(2, p. 218)

A. Loperamida este frecvent recomandată în cazurile de diaree acută și
cronică;
B. Adsorbantele nu au o acțiune specifică, ele adsorb nutrienți, toxine,
medicamente;
C. Administrarea concomitentă a adsorbantelor cu alte medicamente,
determină creșterea biodisponibilității acestora;
D. Rehidratarea și menținerea echilibrului hidrelectrolitic sunt măsuri
importante pentru oprirea diareei;
E. Medicamentele anticolinergice de tipul atropinei, stimulează tranzitul
intestinal.
(2, p. 217-218)
15. Care dintre următoarele antiulceroase acționează prin blocarea

receptorilor histaminergici H2?
A. Cimetidina;
B. Pirenzepina;
C. Famotidina;
D. Ranitidina;
E. Omeprazol.
(2, p. 229)
16. Care dintre următorii compuşi sunt inhibitori ai pompei de

protoni?
A. Ranitidina;
B. Scopolamina;
C. Omeprazol;
69
D. Pantoprazol;
E. Pirenzepina.
(2, p. 229)
17. Sunt blocante ale receptorilor H2-histaminergici:

A. Omeprazolul;
B. Nizatidina;
C. Octreotid;
D. Famotidina;
E. Tizanidina.
(2, p. 229)

A. Antiacidele ameliorează rapid simptomele din boala de reflux
gastroesofagian;
B. Antiacidele au durată lungă de acțiune, astfelcă nu este necesară
administrarea frecventă pentru neutralizarea acidului gastric;
C. Antiacidele prezintă interacțiuni importante cu tetraciclinele și
chinolonele, pe care le complexează, scăzându-le activitatea terapeutică;
D. Antiacidele pot cauza constipație sau diaree, în funcție de conținutul de
magneziu sau aluminiu;
E. Acidul alginic are capacitatea de a neutraliza aciditatea gastrică, alături
de antiacidele cu care se asociază.
(2, p. 225, 229)
19. Inhibitorii pompei de protoni:

A. Sunt reprezentați de pirenzepin, telenzepin;
B. Scad absorbția ketoconazolului și itraconazolului, care necesită mediu
acid pentru absorbție;
C. Se condiționeaza în forme enterosolubile;
D. Acționează prin antagonizarea receptorilor histaminergici;
E. Determină efecte antisecretoare puternice și de lungă durată.
(2, p. 229)
20. Selectați afirmațiile adevărate:

A. Prokineticele pot fi utilizate ca adjuvante ale inhibitoarelor secreției
gastrice, pentru reglarea unor tulburări de motilitate;
B. Metoclopramida este un antagonist dopaminergic ce accelerează golirea
gastrică;
C. Sucralfatul este o sare de aluminiu neabsorbabilă;
70
D. Terapia cu anti-H2 este contraindicată în boala de reflux gastroesofagian;
E. Metoclopramida nu prezintă efecte secundare la nivelul SNC-ului.
(2, p. 230)
21. Următoarele medicamente se folosesc pentru eradicarea

Helicobacter pylori:
A. Claritromicina;
B. Amoxicilina;
C. Omeprazol;
D. Metoclopramid;
E. Metronidazol.
(2, p. 274)
22. Pot fi utilizate ca inhibitoare ale secretiei gastrice, următoarele

medicamente:
A. Lansoprazol;
B. Sucralfat;
C. Derivații de aluminiu;
D. Nizatidina;
E. Spirulina.
(2, p. 275)
23. Pot fi utilizate ca protectoare ale mucoasei gastrice, următoarele

medicamente:
A. Sucralfat;
B. Misoprostol;
C. Famotidina;
D. Pantoprazol;
E. Esomeprazol.
(2, p. 275)
24. Purgativele saline:

A. Acționează prin mecanism osmotic;
B. Rețin apa în tractul gastro-intestinal;
C. Pot fi administrate doar pe cale orală;
D. Sunt săruri de tipul: sulfați, fosfați, citrați;
E. Sunt contraindicate în cazul intoxicațiilor.
(2, p. 215)
71
25. Subsalicilatul de bismut:
A. Este utilizat în tratamentul și prevenirea diareei călătorului;
B. Are efect antisecretor;
C. Are efect antibacterian;
D. Are efect antiinflamator;
E. Nu determină efecte toxice.
(2, p. 218)
26. Următoarele substanțe fac parte din categoria antihistaminice H2:

A. Loratadina;
B. Cetirizina;
C. Cimetidina;
D. Famotidina;
E. Desloratadina.
(2, p. 227)
27. Schemele terapeutice folosite pentru eradicarea Helicobacter pylori,

pot fi:
A. Terapia triplă bazată pe inhibitori ai pompei de protoni;
B. Monoterapia pe bază de Amoxicilină;
C. Monoterapia pe bază de Claritromicină;
D. Terapia cvatruplă bazată pe săruri de bismut;
E. Terapia cvatruplă fără săruri de bismut.
(2, p. 274)
28. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu privire la terapia ulcerului

gastroduodenal, constă în:
A. Reducerea stresului psihologic;
B. Renunțarea la fumat;
C. Reducerea utilizării antiinflamatoarelor nesteroidiene;
D. Pentru ameliorarea durerilor, paracetamolul este total contraindicat;
E. Intervențiile chirurgicale sunt absolut necesare.
(2, p. 272)
29. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu privire la utilizarea

inhibitoarelor pompei de protoni:
A. Determină efecte antisecretoare slabe și de scurtă durată;
B. Prezintă o rată mai mică de vindecare față de anti-H2;
C. Nu produc efecte adverse;
72
D. La utilizarea de scurtă durată s-a raportat ca reacție adversă, pneumonia
comunitară;
E. Scad absorbția azolilor antimicotici.
(2, p. 229)
30. Prokineticele:
A. Scad peristaltismul intestinal;
B. Se utilizează în cazul pacienților cu tulburări de motilitate;
C. Pot fi asociate inhibitoarelor secreției gastrice;
D. Acționează prin antagonizarea receptorilor adrenergici;
E. Acționează prin antagonizarea receptorilor dopaminergici.
(2, p. 230)
73
VIII. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN CONTRACEPȚIA
HORMONALĂ ȘI ÎN TERAPIA HORMONALĂ DIN
MENOPAUZĂ
1. Estradiol pelete aprobat de FDA pentru terapia hormonală din

menopauză:
A. Conțin 17𝛽- estradiol spray transdermic;
B. Conțin 17𝛽- estradiol micronizat;
C. Se înlocuiesc la 90 de zile;
D. Se implantează subcutanat la 3 luni;
E. Se implantează subcutanat la 6 luni.
(2, p. 301)
2. Afirmația corectă despre dispozitivele intrauterine (DIU) ca metodă

de contracepție este:
A. Acțiunea contraceptivă are loc după implantare;
B. Au un risc crescut de boală inflamatoriepelvină;
C. DIU ce conțin cupru poate fi lăsat la nivel intrauterin 10 ani;
D. Avantajul DIU ce conține cupru este reducerea cantității de sânge pierdut
la menstruație;
E. DIU cu levonorgestrel prezintă ca dezavantaj dismenoreea.
(2, p. 293)
3. Despre mestranol este incorectă afirmația:

A. Poate fi o componentă a contraceptivelor orale;
B. Este inactiv ca atare;
C. Trebuie convertit la etinilestradiol la nivel hepatic pentru a fi activ;
D. Este mult mai potent decât etinilestradiolul;
E. Este mai puțin potent decât etinilestradiolul.
(2, p. 282)
4. Sunt cele mai frecvente progestative orale utilizate, cu excepția:

A. Medroxiprogesteron acetat;
B. Progesteron micronizat;
C. Acetat de noretindronă;
74
D. Drospirenonă;
E. Didrogesteronă.
(2, p. 302)
5. „Terapia hormonală orală crește riscul de trombembolism venos“

este o recomandare terapeutică pentru managementul simptomelor din
menopauză de nivel:
A. A1;
B. A2;
C. B1;
D. B2;
E. B3.
(2, p. 297)
6. Apariția paresteziilor la utilizarea contraceptivelor hormonale

combinate (CHC) au drept cauză posibilă:
A. Tromboflebită sau tromboză;
B. Infarct miocardic;
C. Deficit de vitamina B6;
D. Tromboza arterei sau venei abdominale;
E. Accidentul vascular cerebral hemoragic sau trombotic.
(2, p. 286)
7. Referitor la terapia cu estrogen în menopauză:

A. Există o relație independentă de doză între administrare și suprimarea
bufeurilor;
B. Tipuri diferite de estrogen prezintă eficacitate diferită pentru ameliorarea
simptomelor vasomotorii;
C. Toate căile de administrare ale estrogenilor prezintă eficacitate similară
pentru ameliorarea atrofiei vulvo-vaginale;
D. Inițierea terapiei cu doze mari permite minimizarea efectelor adverse;
E. Se evită formele transdermice la femeile cu afecțiuni hepatice și ale
veziculei biliare.
(2, p. 308)
8. 17𝛽- estradiol cristalin este conținut în:

A. Comprimate orale;
B. Creme vaginale;
C. Tablete vaginale;
D. Pelete implantabile;
75
E. Inele vaginale.
(2, p. 298)
9. Cele mai mari procente de sângerări intermenstruale au fost

raportate la contraceptivele orale de tip:
A. Monofazic;
B. Monofazic sau ciclu extins;
C. Bifazic;
D. Multifazic;
E. Numai cu progestativ.
(2, p. 284)
10. În categoria 1, fără restricții (metoda poate fi utilizată) pentru

recomandarea contraceptivelor se încadrează criteriile, cu excepția:
A. Afecțiuni benigne ale sânului;
B. Cancer de sân în antecedente;
C. Istoric familial de cancer;
D. Cancer endometrial;
E. Cancer ovarian.
(2, p. 289)
11. Tratamentul cu hormoni în menopauză trebuie evitat la femeile cu:

A. Risc crescut de evenimente tromboembolice;
B. Mutație de factor V Hageman;
C. Obezitate;
D. Vârsta sub 60 de ani;
E. Antecedente de evenimente tromboembolice anterioare.
(2, p. 307)
12. Administrarea intravaginală a estrogenilor comparativ cu

administrarea orală:
A. Minimizează absorbția sistemică;
B. Este mai eficace pentru simptomele vaginale;
C. Crește riscul infecțiilor recurente ale tractului urinar;
D. Nu poate ameliora incontinența urinară;
E. Poate ameliora vezica hiperactivă.
(2, p. 296)
76
13. Reacții adverse comune la utilizarea dispozitivelor intrauterine
pentru contracepție includ:
A. Cicluri menstruale neregulate;
B. Boală inflamatoriepelvină;
C. Hirsutism;
D. Complicații legate de inserare;
E. Expulzare.
(2, p. 287)
14. Plasturii transdermici utilizați ca metodă de contracepție:

A. Conțin contraceptive hormonale combinate;
B. În utilizare tipică prezintă o rată de apariție a sarcinii de 9%;
C. În utilizare tipică prezintă o rată de apariție a sarcinii de 6%;
D. În utilizare ideală prezintă o rată de apariție a sarcinii de 6%;
E. În utilizare ideală prezintă o rată de apariție a sarcinii < 1%.
(2, p. 281)
15. Utilizarea androgenilor la femei în terapia hormonală din

menopauză:
A. Există dovezi suficiente cu privire la eficacitatea și siguranța
testosteronului la femei;
B. Utilizarea sa este recomandată în prezent;
C. Poate îmbunătăți calitatea experienței sexuale la femeile aflate în
postmenopauză;
D. Este controversată;
E. Dozele excesive pot determina virilizare.
(2, p. 303)
16. Legat de tromboembolism și utilizarea contraceptivelor sunt

adevărate afirmațiile:
A. Efectul în dezvoltarea troboembolismului venos (TEV) este dependent de
doză;
B. Drospirenona și desogestrelul (progestative mai noi) prezintă un risc ușor
mai scăzut de tromboză în comparație cu alte progestative;
C. Plasturele transdermic și inelul vaginal determină o expunere continuă la
concentrații mici de estrogen;
D. Plasturele trasdermic și inelul vaginal prezintă un risc tromboembolic
crescut;
77
E. Riscul de TEV la femeile care utilizează contraceptive orale e de 3 ori
mai mare față de cele care nu utilizează.
(2, p. 290)
17. Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM):

A. Sunt compuși steroidieni;
B. Se leagă cu afinitate mare la receptorii estrogenului;
C. Acționează ca agoniști ai receptorilor estrogenici în țesutul osos;
D. Acționează ca agoniști ai receptorilor estrogenici în țesutul mamar;
E. Acționează ca antagoniști ai receptorilor estrogenici în țesutul mamar.
(2, p. 306)
18. Studiul WHI (Women’sHealthInitiative) sugerează că terapia

hormonală orală combinată:
A. Nu crește riscul cancerului endometrial comparativ cu placebo;
B. La femeile cu uter intact crește semnificativ riscul de cancer uterin;
C. Nu crește riscul de apariție a cancerului ovarian;
D. Crește riscul de cancer ovarian la utilizare mai mult de 10 ani;
E. A împiedicat apariția afectării cognitive ușoare.
(2, p. 308)
19. Progestativele pentru protecție endometrială se administrează:

A. Intermitent;
B. Secvențială;
C. Continuă-ciclic;
D. Timp de 12-14 zile pe lună calendaristică;
E. Pentru a preveni hiperplazia endometrială.
(2, p. 302)
20. Despre contraceptivele hormonale sunt adevărate afirmațiile:

A. Conțin o combinație de estrogen sintetic și progestativ sintetic;
B. Conțin doar estrogen;
C. Conțin doar progestativ;
D. Metodele de contracepție hormonală, în utilizare ideală au o rată de
apariție a sarcinii <1%;
E. Asigura protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
(2, p. 281)
78
21. Estrogenii ecvini conjugați sunt compuși din:
A. Estradiol;
B. Etinilestradiol;
C. Sulfat de estronă;
D. Ecvilină;
E. 17𝛼- dihidroecvilină.
(2, p. 298)
22. Atunci când singurele simptome din menopauză sunt cele

urogenitale se recomandă inițial:
A. Cremă vaginală cu estrogen;
B. Plasturi transdermici cu estrogen;
C. Inel vaginal cu estrogen;
D. Ospemifen;
E. Tabletă vaginală cu estrogen.
(2, p. 296)
23. Legat de cancerul mamar și utilizarea contraceptivelor hormonale

combinate (CHC) sunt corecte afirmațiile:
A. Femeile cu un diagnostic actual de cancer mamar nu ar trebui să utilizeze
CHC;
B. Femeile cu un istoric medical de cancer mamar ar putea utiliza CHC;
C. Cancerele diagnosticate la femeile care utilizau contraceptive orale
combinate (COC) erau mai avansate decât cele la femeile care nu utilizaseră
COC;
D. Există o mică creștere a riscului relativ de a dezvolta cancer mamar în
perioada în care sunt administrate COC;
E. Există o mare creștere a riscului relativ de a dezvolta cancer mamar timp
de 10 ani după întreruperea administrării COC.
(2, p. 290)
24. Estrogenii esterificați utilizați în menopauză sunt compuși din:

A. Estradiol;
B. Etinilestradiol;
C. Estronă;
D. Sulfat de piperazin
E. Ecvilină.
(2, p. 299)
79
25. Metodele contraceptive hormonale cu rată de apariție a sarcinii
<1% în utilizare tipică sunt:
A. Contraceptivele orale combinate;
B. Inelul vaginal cu contraceptive hormonale combinate (CHC);
C. Dispozitiv intrauterin cu cupru;
D. Dispozitiv intrauterin cu levonorgestrel;
E. Implantul numai cu progestativ.
(2, p. 281)
26. Sunt false despre ospemifen în terapia din menopauză:

A. Este autorizat pentru dispereunie moderată până la severă, atrofie vulvară
și vaginală;
B. Nu crește riscul de cancer endometrial la femeile cu uter;
C. Este un agonistestrogenic la nivel endometrial;
D. Prospectul său conține un avertisment legat de riscul posibil de accident
vascular cerebral și de tromboembolism venos;
E. Reduce frecvența bufeurilor.
(2, p. 306)
27. 17𝛽- estradiolul micronizat utilizat în terapia hormonală din

menopauză:
A. Este conținut în produse cu estrogen sistemic;
B. Se administrează 3 săptămâni continuu și o săptămâna pauză;
C. Se indică doar pentru tratamentul afecțiunilor urogenitale;
D. Este disponibil în doze de 1 și 2 mg;
E. Doza inițială recomandată este de 0,3 mg.
(2, p. 299)
28. Despre ulipristal sunt corecte enunțurile:

A. Este un modulator selectiv al receptorilor progesteronului;
B. Este un dispozitiv pe bază de prescripție medicală în doză unică de 15
mg;
C. Se administrează într-un interval de 120 ore de la contactul sexual
neprotejat;
D. Este considerat a fi inferior contraceptivelor de urgență care conțin
levonorgestrel;
E. Este considerat a fi non-inferior contraceptivelor de urgență care conțin
levonorgestrel.
(2, p. 292)
80
29. Contraceptivele pot fi utilizate fără restricții (categoria 1) în cazul
utilizării medicamentelor:
A. Inhibitori nucleozidici ai revers transcriptazei;
B. Inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei;
C. Inhibitori de protează potențați de ritonavir;
D. Antibiotice cu spectru larg, antifungice, antiparazitare;
E. Fenitoină.
(2, p. 289)
30. Sunt probleme care ar putea fi asociate cu utilizarea de

contraceptive hormonale combinate (CHC) și trebuie evaluate în mod
regulat:
A. Sângerări intermenstruale;
B. Amenoree;
C. Insomnie;
D. Creștere în greutate;
E. Acnee.
(2, p. 293)
31. Referitor la revenirea la fertilitate după oprirea contracepției sunt

corecte:
A. Nu există dovezi că utilizarea contraceptivelor orale (CO) ar scădea
fertilitatea;
B. În mai multe studii caz-control s-a dovedit că plasturii transdermici cu
contraceptive hormonale combinate scad fertilitatea;
C. În mai multe studii de cohortă s-a dovedit că inelele vaginale scad
fertilitatea;
D. Sarcinile produse în prima lună după întreruperea CO nu au prezentat un
risc mai mare de avort decât la populația generală;
E. Sarcinile produse în prima lună după întreruperea CO au prezentat un
risc mai mare de malformații fetale decât la populația generală.
(2, p. 292)
32. Clonidina în terapia hormonală din menopauză este disponibilă sub

formă:
A. Orală;
B. Orală cu eliberare prelungită;
C. Nazală;
81
D. Transdermică;
E. Topică.
(2, p. 305)
33. Reacțiile adverse ce necesită monitorizare la utilizarea contraceptive

hormonale combinate sunt:
A. Creșterea în greutate;
B. Greață/vărsături;
C. Depresie, fatigabilitate;
D. Hirsutismul;
E. Sensibilitatea la nivelul sânului.
(2, p. 287)
34. Sunt considerații generale adevărate legate de contraceptivele orale

(CO):
A. La utilizare optimă, eficacitatea CO este de peste 92%;
B. CO monofazice conțin o cantitate constantă de estrogen și progestativ
timp de 21 de zile;
C. CO bifazice sau trifazice conțin cantități variabile de estrogen și
progestativ timp de 28 de zile;
D. Atât pentru CO monofazice, cât și pentru cele bifazice și trifazice cele 21
de zile sunt urmate de o fază placebo de 7 zile;
E. Este necesar ca femeile să utilizeze o metodă contraceptivă suplimentară
timp de 7-30 de zile după inițierea CO.
(2, p. 291)
35. În categoria 4 de risc inacceptabil pentru recomandarea

contraceptivelor se încadrează criteriile:
A. Alăptare;
B. Migrenă fără aură;
C. Boală cardiacă ischemică, diagnostic actual sau în antecedente;
D. Fumat ⩽ 15 țigări pe zi și vârsta ⩽ 35 de ani;
E. Cancer de sân în antecedente și fără evidență de boală în ultimii 5 ani.
(2, p. 288)
36. Riscurile terapiei hormonale cu estrogeni în menopauză:

A. Efectele adverse includ retenția hidrică și tulburări de somn;
B. Efectele adverse includ sensibilitatea sânilor și sângerări abundente;
C. Efectele adverse mai grave includ un risc crescut de boli ale veziculei
biliare;
82
D. Riscul de tromboembolism venos și accident vascular cerebral crește cu
administrarea pe cale orală;
E. Estrogenii administrați transdermic prezintă un risc mai crescut să
provoace tromboză venoasă profundă.
(2, p. 306)
37. Legat de tromboembolism și utilizarea contraceptivelor, situații

care predispun latulburări de coagulare:
A. Sarcina;
B. Traumatisme;
C. Imobilizare;
D. Anumite tumori benigne;
E. Anumite tumori maligne.
(2, p. 290)
38. Beneficiile non-contraceptive legate de utilizarea contraceptivelor

orale includ:
A. Diminuarea crampelor menstruale și a durerii din timpul ovulației;
B. Creșterea pierderilor de sânge la menstruație;
C. Reglarea menstruației;
D. Creșterea riscului de cancer ovarian;
E. Reducerea riscului de chisturi ovariene.
(2, p. 282)
39. Bazedoxifenul utilizat în terapia hormonală din menopauză:

A. Se poate administra la femeile cu uterul intact;
B. Este un agonist/antagonist estrogenic;
C. Este un modulator selectiv al receptorilor estrogenici;
D. Este un fitoestrogen;
E. Prezintă activitate estrogenică, progesteronică și androgenică.
(2, p. 298, 306)
40. Contraceptivele hormonale influențează fracțiunile lipidice astfel:

A. Estrogenii scad nivelurile lipoproteinelor cu densitate scăzută (LDL), dar
cresc nivelurile lipoproteinelor cu densitate înaltă (HDL);
B. Estrogenii pot crește moderat trigliceridele;
C. Progestativele sintetice cresc nivelul de HDL;
D. Progestativele sintetice scad nivelurile de LDL;
E. Pilulele cu levonorgestrel nu pot influența mivelurile de HDL.
(2, p. 286)
83
IX. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
TULBURĂRILOR NEUROLOGICE
1. Care dintre următoarele afirmații despre fenitoină este falsă:

A. Manifestă o cinetică de eliminare de ordinul zero;
B. Absorbția poate fi saturabilă la doze mari, peste 400 mg;
C. Este medicament antiepileptic de elecție în sarcină;
D. Poate participa la numeroase interacțiuni cu alte substanțe
medicamentoase;
E. Anticonvulsivant de primă alegere pentru diverse tipuri de convulsii.
(2, p. 554)
2. Fenitoina are următoarele reacții adverse, cu excepția:

A. Deficit de folat;
B. Hiperplazie gingivală;
C. Acnee;
D. Nistagmus;
E. Scăderea pragului convulsivant.
(2, p. 547)
3. Nu este mecanism de acțiune anticonvulsivant:

A. Inhibarea transmisiei glutamatergice;
B. Inhibarea transmisiei GABA-ergice;
C. Stabilizarea membranei neuronale;
D. Blocarea canalelor de calciu;
E. Blocarea canalelor de sodiu.
(2, p. 535)
4. Alegeți medicamentul anticonvulsivant blocant al canalelor de calciu

de tip T:
A. Etosuximida;
B. Fenobarbital;
C. Carbamazepina;
D. Fenitoină;
E. Gabapentină.
(2, p. 537)
84
5. Următoarea afirmație despre farmacocinetica medicamentelor
anticonvulsivante (MAC) este falsă:
A. Biotransformarea MAC are loc majoritar la nivel hepatic;
B. MAC sunt inhibitoare enzimatice;
C. MAC pot scădea eficacitatea contraceptivelor orale;
D. Copiii de la vârsta de 2-3 ani pot metaboliza MAC mai rapid decât
adulții;
E. Din cauza deteriorării funcției renale sau hepatice, la vârstnici, sunt
necesare doze mai mici de MAC.
(2, p. 539-542)
6. Este medicament anticonvulsivant utilizat pentru controlul

convulsiilor generalizate de tip absență:
A. Fenitoină;
B. Fenobarbital;
C. Carbamazepină;
D. Acid valproic;
E. Topiramat.
(2, p. 537)
7. Medicamente de elecție considerate eficace ca monoterapie inițială în

anumite tipuri de convulsii, cu excepția:
A. Gabapentină;
B. Oxcarbazepină;
C. Fenitoină;
D. Vigabatrină;
E. Acid valproic.
(2, p. 536-537, 542)
8. Medicamente anticonvulsivante care se recomandă a fi utilizate cu

precauție la copii cu crize de epilepsie mioclonică juvenilă, cu excepția:
A. Acid valproic;
B. Carbamazepină;
C. Fenitoină;
D. Gabapentină;
E. Oxcarbazepină.
(2, p. 542)
85
9. Alegeți afirmația falsă despre medicamentele anticonvulsivante
(MAC):
A. Fenobarbitalul se folosește în epilepsii focale refractare la monoterapie;
B. Acidul valproic este MAC de elecție în epilepsia mioclonică juvenilă;
C. Acidul valproic poate produce insuficiență hepatică acută;
D. Carbamazepina poate produce boală osoasă metabolică;
E. În timpul sarcinii la femeile cu epilepsie este de preferat monoterapia cu
acid valproic.
(2, p. 537-539, 545)
10. Următoarele afirmații cu privire la pregabalină sunt corecte, cu

excepția:
A. Se poate utiliza adițional la întreruperea tratamentului cu benzodiazepine
pentru reducerea simptomelor de sevraj;
B. Are efect anticonvulsivant;
C. Se elimină metabolizată prin excreție renală;
D. Este necesară ajustarea dozei la pacienții cu disfuncție renală
semnificativă;
E. Este aprobată de FDA ca terapie adjuvantă pentru adulții cu convulsii cu
debut focal.
(2, p. 554, 695)
11. Următoarelor medicamente antiepileptice se elimină predominant

renal, excepție:
A. Gabapentina;
B. Carbamazepina;
C. Vigabatrina;
D. Levetiracetam;
E. Pregabalina.
(2, p. 551)
12. Următoarele afirmații despre medicamentele anticonvulsivante sunt

adevărate, cu excepția:
A. Vigabatrina este utilizată ca monoterapie în spasmele infantile la sugari;
B. Zonisamida este medicament anticonvulsivant de tip sulfonamidă;
C. Acidul valproic este inductor enzimatic;
D. Clobazamul poate scădea nivelul seric al unor contraceptive orale;
E. Fenobarbitalul este un inductor enzimatic puternic.
(2, p. 550-566)
86
13. Care dintre următoarele antiepileptice are ca metabolit activ
fenobarbitalul?
A. Acidul valproic;
B. Clobazam
C. Carbamazepina;
D. Primidona;
E. Pregabalina.
(2, p. 541)
14. Se folosește în tratamentul statusului epileptic convulsivant

generalizat refractar:
A. Vigabatrină;
B. Rotigotină;
C. Levetiracetam;
D. Lamotrigină;
E. Zonisamida.
(2, p. 601-607)
15. Se folosește în tratamentul statusului epileptic convulsivant

generalizat:
A. Oxcarbazepină;
B. Carbamazepină;
C. Eslicarbazepină;
D. Fenitoină;
E. Etosuximidă.
(2, p. 601-607)
16. Acționează, în principal, prin inhibarea selectivă și ireversibilă a

MAO-B:
A. Entacaponă;
B. Apomorfină;
C. Selegilină;
D. Pramipexol;
E. Trihexifenidil.
(2, p. 590)
17. Alegeți medicamentul antiparkinsonian:

A. Rivastigmină;
B. Retigabină;
C. Risperidonă;
87
D. Rotigotină;
E. Raloxifen.
(2, p. 590)
18. Despre rasagilină se poate afirma:

A. Crește secreția lactată;
B. Inhibă selectiv, ireversibil MAO-B;
C. Se asociază frecvent cu analgezice opioide;
D. Acționează prin inhibarea acetilcolinesterazei;
E. Se utilizează exclusiv ca monoterapie în boala Parkinson.
(2, p. 594)
19. Este medicament antiparkinsonian cu mecanism anticolinergic:

A. Entacaponă;
B. Selegilină;
C. Pramipexol;
D. Levodopa;
E. Trihexifenidil.
(2, p. 590)
20. Reprezintă reacții adverse ale levodopei, cu excepția:

A. Aritmii cardiace;
B. Constipație;
C. Hipotensiune ortostatică;
D. Efect “on-off”;
E. Mișcări de tip coreiform.
(2, p. 593-594)
21. Sunt medicamente anticonvulsivante de elecție în tulburări

convulsive generalizate tonico-clonice (marele rău epileptic):
A. Lamotrigină;
B. Topiramat;
C. Etosuximidă;
D. Levetiracetam;
E. Acid valproic.
(2, p. 537)
88
22. Alegeți medicamentele anticonvulsivante polivalente terapeutic,
utile atât în convulsiile generalizate tonico-clonice cât și în convulsii
generalizate de tip absență:
A. Lamotrigină;
B. Etosuximidă;
C. Acid valproic;
D. Fenobarbital;
E. Fenitoină.
(2, p. 535)
23. Alegeți indicațiile terapeutice ale gabapentinei:

A. Narcolepsie;
B. Convulsii cu debut focal;
C. Durere neuropată ușoară/moderată;
D. Sindrom depresiv major;
E. Convulsii generalizate de tip absență (micul rău epileptic).
(2, p. 537, 552, 572)
24. Acțiunea anticonvulsivantă poate să apară prin următoarele

mecanisme de acțiune:
A. Blocarea canalelor de calciu de tip-T;
B. Efecte asupra cineticii canalelor ionice;
C. Scăderea GABA la nivelul SNC;
D. Stimularea neurotransmisiei inhibitoare GABA-ergice;
E. Stimularea neurotransmisiei excitatoare glutamatergice.
(2, p. 535)
25. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la acidul valproic:

A. Are ca indicații terapeutice atât convulsiile generalizate tonico-clonice
cât și convulsiile generalizate de tip absență;
B. Are o toxicitate renală importantă, ceea ce impune monitorizarea funcției
renale;
C. Se poate administra în sarcină, având efecte nesemnificative asupra
fătului;
D. Este un inhibitor enzimatic;
E. Se poate utiliza în anumite forme de tulburări bipolare.
(2, p. 537-555, 719)
89
26. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la lamotrigină:
A. Se utilizează atât în convulsiile generalizate tonico-clonice cât și în
convulsiile generalizate de tip absență;
B. Stimulează eliberarea glutamat;
C. Poate produce reacții adverse de tip idiosincrazic (sindromul Stevens-
Johnson);
D. Este inhibitor enzimatic;
E. Inhibă metabolizarea acidului valproic.
(2, p. 535-553 )
27. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la levetiracetam:

A. Prezintă acțiune antipsihotică;
B. Este metabolizat în sânge prin hidroliză enzimatică non-hepatică;
C. Se elimină renal în formă nemodificată în proporție de 66%;
D. Este un medicament cu acțiune anticonvulsivantă;
E. Poate induce diplopie.
(2, p. 553)
28. Medicamente utile în convulsii generalizate de tip absență (micul

rău epileptic):
A. Fenitoină;
B. Fenobarbital;
C. Lamotrigină;
D. Acid valproic;
E. Carbamazepină.
(2, p. 537)
29. Eliminarea următoarelor medicamente antiepileptice are loc

predominant hepatic:
A. Gabapentină;
B. Carbamazepină;
C. Vigabatrină;
D. Fenitoină;
E. Pregabalină.
(2, p. 551)
30. Despre carbamazepină sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Este hepatotoxică;
B. Determină leucopenie;
C. Inductor puternic al sistemelor enzimatice ale citocromului P450;
90
D. Claritromicina poate scădea concentrațiile plasmatice ale
carbamazepinei;
E. Alimentele scad biodisponibilitatea carbamazepinei.
(2, p. 550)
31. Alegeți medicamentele cu acțiune anticonvulsivantă:

A. Levetiracetam;
B. Piracetam;
C. Eslicarbazepină;
D. Pregabalină;
E. Ropinirol.
(2, p. 540)
32. Bolile convulsive au următoarele principii generale de tratament:

A. Alegerea terapiei depinde de caracteristicile fiecărui pacient;
B. Monitorizarea concentrațiilor plasmatice pe parcursul tratamentului;
C. Tratamentul trebuie inițiat cu dozele maxime eficace;
D. Inițierea tratamentului se face cu monoterapie;
E. Intotdeauna, întreruperea tratamentului anticonvulsivant se face prin
scăderea treptată a dozelor.
(2, p. 535, 542)
33. În tratamentul antiepileptic cronic cu fenobarbital, pot să apară

următoarele reacții adverse:
A. Cataractă;
B. Osteomalacie;
C. Scăderea capacității cognitive;
D. Anemie megaloblastică;
E. Spina bifida.
(2, p. 545-556)
34. Mecanismele de acțiune ale medicamentele antiepileptice sunt:

A. Efecte asupra canalelor de sodiu;
B. Stimularea anhidrazei carbonice;
C. Efecte asupra canalelor de calciu;
D. Crește GABA la nivelul SNC;
E. Stimularea monoaminooxidazei.
(2, p. 535)
91
35. Care dintre următorii compuși reprezintă metaboliți cu importanță
clinică pentru unele antiepileptice:
A. Epoxid;
B. Trimetadiona;
C. Fenobarbital;
D. Oxcarbazepina;
E. Acidul valproic.
(2, p. 540-541)
36. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte pentru vigabatrină:

A. Antiparkinsonian;
B. Anticonvulsivant;
C. Se excretă nemetabolizat în urină;
D. Scade nivelul GABA în creier;
E. Reduce concentrațiile plasmatice ale fenitoinei.
(2, p. 556)
37. Care din următoarele medicamente se utilizează în tratamentul

epilepsiei:
A. Carbamazepina;
B. Primidona;
C. Amantadina;
D. Rotigotină;
E. Fenitoina.
(2, p. 540-541)
38. Care interacțiuni ale fenitoinei cu alte substanțe medicamentoase

sunt corecte:
A. Oxcarbazepina crește concentrația plasmatică a fenitoinei;
B. Vigabatrina reduce concentrațiile plasmatice ale fenitoinei;
C. Omeprazol scade efectul fenitoinei;
D. Fenitoina scade efectul contraceptivelor orale ;
E. Vigabatrina crește efectul fenitoinei.
(2, p. 538-556)
39. Precizați afirmațiile corecte referitoare la levetiracetam:

A. Se comercializează sub numele de Neurontin;
B. Se comercializează sub numele de Keppra;
C. Doza inițială recomandată pentru adulți este de 500-100 mg/zi;
92
D. Doza inițială recomandată pentru adulți este de 3000-4000 mg/zi;
E. Doza uzuală/maximă recomandată pentru adulți este de 3000-4000
mg/zi.
(2, p. 543-545)
40. Care interacțiuni ale carbamazepinei cu alte substanțe

medicamentoase sunt corecte:
A. Carbamazepina este inhibitor enzimatic;
B. Carbamazepina este inductor enzimatic;
C. Claritromicina inhibă metabolizarea carbamazepinei;
D. Carbamazepina scade efectul contraceptivelor orale ;
E. Acidul valproic crește concentrațiile plasmatice ale epoxidului
carbamazepinei.
(2, p. 550-556)
41. În statusul epileptic convulsivant generalizat se poate administra

intravenos:
A. Carbamazepină;
B. Fenitoină;
C. Diazepam;
D. Levetiracetam;
E. Topiramat.
(2, p. 601-607)
42. Reacții adverse post-medicamentoase la pacienții aflați sub

tratament pentru status epileptic convulsivant generalizat:
A. Hipotensiune arterială;
B. Halucinații;
C. Aritmii cardiace;
D. Fibroză pulmonară;
E. Acidoză metabolică.
(2, p. 601-602)
43. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la managementul farmacologic

al statusului epileptic convulsivant generalizat (SECG):
A. Topiramatul se administrează i.v., în doze fracționate;
B. Fenitoina este un agent de linia a doua pentru SECG, refractor la
tratamentul cu benzodiazepine;
C. Fenitoina este un promedicament a fosfenitoinei;
93
D. Lorazepamul (iv.) este o benzodiazepină de elecție pentru majoritatea
pacienților;
E. Levetiracetamul (iv.) se leagă în proporție redusă de proteinele
plasmatice și nu este metabolizat hepatic.
(2, p. 601-607)
44. În status epileptic convulsivant generalizat (SECG):

A. Antiepilepticele se administrează iv., rapid și în doze mari;
B. Antiepilepticele se administrează iv., lent;
C. De elecție se administrează tranchilizante majore;
D. În SECG super refractar se recurge la anestezice generale;
E. La nevoie se asociază 2-3 antiepileptice pentru inducție enzimatică și
creșterea eficacității.
(2, p. 601-607)
45. Care din următoarele substanțe medicamentoase cu structură

benzodiazepinică se administrează în status epileptic convulsivant
generalizat:
A. Midazolam;
B. Lorazepam;
C. Diazepam;
D. Lobazam;
E. Carbamazepină.
(2, p. 603)
46. Care din următoarele medicamente sunt active în boala Parkinson?

A. Amantadina;
B. Selegilina;
C. Azelastina;
D. Lovastatina;
E. Bromocriptina.
(2, p. 590)
47. Selegilina:
A. Intră în compoziția preparatului Stalevo;
B. Este un medicament anticolinergic;
C. Este un inhibitor selectiv MAO-A;
D. Este un inhibitor selectiv MAO-B;
E. Crește efectul de vârf de doză al L-dopa.
(2, p. 590-594)
94
48. Care din afirmațiile referitoare la antiparkinsoniene sunt
adevarate:
A. Carbidopa este un agonist dopaminergic;
B. Selegilina are efect antiparkinsonian prin inhibarea MAO-B;
C. Levodopa este un inhibitor al MAO-B;
D. Levodopa se asociază un inhibitor de COMT;
E. Carbidopa nu blochează L-amino acid decarboxilaza (L-AAD) periferică.
(2, p. 590-594)
49. Care din următoarele afirmații sunt corecte pentru tratamentul cu

levodopa:
A. Este cel mai eficient medicament antiparkinsonian;
B. Se asociaza cu benserazidă;
C. Blocarea extracerebrală a 1-amino acid decarboxilazei îi scade efectele
adverse;
D. Nu se asociaza cu carbidopa;
E. Se asociaza cu amantadină.
(2, p. 593)
50. Care din efectele adverse sunt caracteristice pentru levodopa:

A. Diskinezie de “vârf de doză”;
B. Hipocolesterolemie;
C. Efect de “sfârșit de doză”;
D. Bronhospasm;
E. Hipertensiune.
(2, p. 594)
51. Care din următoarele afirmații sunt corecte pentru trihexifenidil?

A. Este anticolinergic;
B. Ameliorează tremorul și distonia;
C. Este anticonvulsivant;
D. Este antiparkinsonian;
E. Se evită la pacienții geriatrici.
(2, p. 590-593)
52. Levodopa:
A. Traversează bariera hematoencefalică;
B. Nu poate produce mișcări anormale involuntare de tip coreiform;
C. Este un precursor de dopamină;
95
D. Suferă o biotransformare hepatică la serotonină;
E. Poate produce fenomene “on-off”, care se intensifică treptat.
(2, p. 593-594)
53. Selectați antiparkinsonienele care acționează prin inhibarea enzimei

MAO-B:
A. Carbidopa;
B. Levodopa;
C. Amantadină;
D. Rasagilină;
E. Selegilină.
(2, p. 590)
54. Selectați inhibitorii de DOPA-decarboxilază (L-AAD):

A. Carbidopa;
B. Benztropină;
C. Pramipexol;
D. Benserazida;
E. Pergolidă.
(2, p. 593)
55. Precizați anticolinergicele utilizate în tratamentul bolii Parkinson:

A. Bromocriptină;
B. Trihexifenidil;
C. Rotigotină;
D. Pergolid;
E. Benztropină.
(2, p. 590)
56. Alegeți afirmațiile corecte despre inhibitorii de DOPA-

decarboxilază (L-AAD):
A. Se utilizează în asociere cu levodopa;
B. Pramipexolul este un reprezentant;
C. Nu traversează bariera hematoencefalică;
D. Se pot utiliza și ca monoterapie în boala Parkinson;
E. La asociere cu antidepresive ISRS pot produce sindrom serotoninergic
sever.
(2, p. 593)
96
57. Selectați reacțiile adverse caracteristice selegilinei:
A. Insomnie;
B. Halucinații;
C. Hipotensiune ortostatică;
D. Efecte secundare anticolinergice;
E. Agitație/confuzie.
(2, p. 591-592)
58. Sunt reacții adverse caracteristice trihexifenidilului:

A. Incontinență urinară;
B. Efecte secundare anticolinergice;
C. Hiperglicemie;
D. Uscăciunea gurii;
E. Constipație.
(2, p. 591-592)
59. Alegeți afirmațiile corecte despre pramipexol:

A. Este un agonist dopaminergic;
B. Poate avea efecte amfetaminice la doze mari;
C. Este un derivat al alcaloizilor din ergot;
D. Este eficient ca monoterapie în boala Parkinson ușoară sau moderată;
E. Este un antiparkinsonian care se poate întrerupe brusc.
(2, p. 595)
60. Selectați antiparkinsonienele agoniști dopaminergici:

A. Benserazidă;
B. Entacaponă;
C. Rotigotină;
D. Ropinirol;
E. Amantadină.
(2, p. 590)
97
X. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
DURERII
1. Acidul acetilsalicilic prezintă următoarele acțiuni, cu excepția:

A. Analgezică;
C. Antipiretică;
D. Antispastică anticolinergică;
E. Antiagregantă plachetară.
(2, p. 570-585)
2. Morfina:
A. Utilă pentru durere ușoară până la moderată;
B. Medicament de elecție în durerea severă;
C. Doza iv. tipică în cazul analgeziei controlate este de 10 mg la 10 minute;
D. Agent de linia a doua pentru durere moderată/severă;
E. Mai puternică decât hidromorfona.
(2, p. 578-581)

A. Acidul acetilsalicilic disponibil doar cu prescripție medicală;
B. Doza maximă a paracetamolului este 6000 mg/zi;
C. Timpul de înjumătățire aproximativ pentru ibuprofen este de 6 ore;
D. Doza maximă OTC pentru ibuprofen este de 1200 mg/zi;
E. Celecoxib este un derivat de p-aminofenol.
(2, p. 573-574)
4. Alegeți analgezicul non-opioid cu structură de para-aminofenol:

A. Metamizol;
B. Acid acetilsalicilic;
C. Paracetamol;
D. Tramadol;
E. Diclofenac.
(2, p. 573-574)
98
5. Alegeți afirmația falsă:
A. Celecoxib este un derivat de pirazol;
B. Doza maximă a paracetamolului este 4000 mg/zi;
C. Paracetamolul are acțiune antiinflamatoare crescută;
D. AINS reduc sinteza de prostaglandine;
E. Paracetamolul este analgezic-antipiretic.
(2, p. 570-574)
6. Alegeți analgezicul non-opioid derivat de acid acetic:

A. Ibuprofen;
B. Ketoprofen;
C. Diclofenac;
D. Fenoprofen;
E. Ketorolac.
(2, p. 554)
7. Care din următoarele analgezice opioide este derivat de pirazol?

A. Diclofenac;
B. Celecoxib;
C. Ibuprofen;
D. Ketorolac;
E. Naproxen.
(2, p. 574)
8. Care dintre următoarele substanțe este cel mai puternic analgezic

opioid:
A. Fentanilul;
B. Morfina;
C. Hidromorfona;
D. Codeina;
E. Oxicodona.
(2, p. 578-581)
9. Care dintre următoarele substanțe fac parte din grupul analgezicelor

opioide cu structură de difenilheptan?
A. Codeina;
B. Petidina;
C. Naloxona;
99
D. Metadona;
E. Butorfanol.
(2, p. 575-577)
10. Care dintre următoarele substanțe este antagonist opioid pur și se

utilizează ca antidot în intoxicații cu analgezice morfinomimetice:
A. Petidina;
B. Pentazocina;
C. Tramadol;
D. Procaina;
E. Naloxona.
(2, p. 584)
11. Tramadolul:
A. Este un antagonist al receptorilor opioizi miu;
B. Este un antagonist al receptorilor opioizi miu și kappa;
C. Este indicat în durere ușoară;
D. Este un agonist al receptorilor opioizi miu;
E. Nu se poate administra pe cale orală.
(2, p. 585)
12. Doza minimă eficace de oxicodonă, per os este:

A. 20 mg;
B. 30 mg;
C. 5 mg;
D. 25 µg;
E. 60 mg.
(2, p. 578-581)
13. Care dintre următoarele analgezice este un derivat de acid

piranocarboxilic:
A. Diflunisal;
B. Ketoprofen;
C. Naproxen;
D. Etodoloc;
E. Paracetamol.
(2, p. 573)
14. Oxicodona:
A. Este un antagonist de tip morfinic;
B. Este un derivat de fenantren;
100
C. Este un compus de origine naturală;
D. Nu poate fi administrat pe cale orală;
E. Poate fi administrat pe cale parenterală.
(2, p. 575)
15. Care dintre următoarele substanțe medicamentoase este

promedicament analgezic:
A. Oxicodona;
B. Hidrocodona;
C. Codeina;
D. Fentanil;
E. Meperidina.
(2, p. 579, 582)
16. Care afirmații referitoare la antiinflamatoarele nesteroidiene

(AINS) sunt corecte:
A. AINS sunt preferate în locul opioidelor în cazul durerii ușoare până la
moderate;
B. AINS topice pot avea eficacitate similară celor administrate oral pentru
tratamentul artritei articulațiilor mici;
C. AINS nu sunt utile în durerea lombară cronică;
D. AINS micșorează numărul de impulsuri nociceptive primite de SNC;
E. AINS reduc sinteza de prostaglandine.
(2, p. 570)
17. Alegeți dintre analgezicele opioide pe cele cu structură de

fenilpiperidină:
A. Tramadol;
B. Pentazocina;
C. Petidina;
D. Naloxona;
E. Fentanil.
(2, p. 575-577)
101
18. Analgezicele opioide:
A. Sunt numai produse de sinteză;
B. Se indică în dureri intense;
C. Acționează exclusiv ca agoniști pe receptorii miu;
D. Produc toleranță și dependență;
E. La om au efect excitant pe SNC.
(2, p. 554)
19. Principii de tratament în managementul durerii ușoare/moderate:

A. Dacă este prezentă durerea osoasă se ia în considerare doar un
antiinflamator;
B. Dacă este prezentă durerea osoasă se ia în considerare un AINS cu
opioid;
C. Dacă durerea este constant sau recurentă, se administrează întotdeauna în
mod continuu;
D. Se ia în considerare terapia adjuvantă cu anticonvulsivante când este
cazul;
E. Când se utilizează opioide se combate diareea cu suplimente alimentare.
(2, p. 572)
20. Tramadolul:
A. Are un efect analgezic superior morfinei;
B. Este un medicament analgezic-antipiretic;
C. Poate produce sindrom serotoninergic;
D. Este indicat în durere ușoară;
E. Este un agonist opioid central.
(2, p. 582, 585)
21. Pot fi administrate pe cale intranazală următoarele medicamente

analgezice:
A. Pentazocina;
B. Fentanil;
C. Butorfanol;
D. Nalbufină;
E. Petidina.
(2, p. 578-581)
22. Metadona și congeneri de tip difenilheptan:

A. Metadona are o durată scurtă de acțiune;
B. Dozele mari determină aritmii cardiace;
102
C. Doza echianalgezică de metadonă poate scădea cu cât dozele de opioide
administrate anterior au fost mai mari;
D. Utilizarea de metadonă este corelată cu o creștere a numărului de decese;
E. Nu au eficacitate în tratamentul durerii acute.
(2, p. 584)
23. Care dintre următoarele analgezice sunt derivați de acid propionic:

A. Ibuprofen;
B. Naproxen;
C. Ketoprofen;
D. Ketorolac;
E. Diclofenac.
(2, p. 573-574)
24. Sunt incorecte afirmațiile cu privire la algoritmul pentru

managementul durerii ușoare la pacienții oncologici:
A. Se ia în considerare terapie adjuvantă cu antidepresive triciclice;
B. Se recomandă și alte măsuri farmacologice, ca radioterapia;
C. Doza zilnică mazimă de naproxen este de 1 g;
D. Se recomandă ca terapie adjuvantă, gabapentină;
E. Ori de câte ori durerea este prezentă ar trebui să fie regulă administrarea
unui ains cu opioid.
(2, p. 572)
25. Referitor la fentanil, selectați afirmațiile corecte:

A. Se folosește trasdermic în dureri acute;
B. Terapia se inițiază întotdeauna cu cea mai mică doză, indiferent de
aportul zilnic de opioide;
C. Transmucozal administrarea se face sub formă de comprimate de supt
sau badijonaj bucal;
D. Doza de 200 µg se poate repeta transmucozal la intervale de 30 de
minute;
E. Administrarea i.m. Se poate face la intervale de 1-2 ore.
(2, p. 579)
26. Buprenorfina se poate administra pe următoarele căi:

A. Intramuscular;
B. Transdermic;
C. Sublingual;
103
D. Subcutanat;
E. Orală.
(2, p. 577)
27. Referitor la analgezicele centrale, selectați afirmațiile corecte:

A. Tramadolul este indicat în durere moderat/severă, se leagă de receptorii
opioizi µ;
B. Tapentadolul inhibă recaptarea noradrenalinei și a serotoninei;
C. Pot crește riscul de convulsii;
D. Tapentadolul poate fi indicat în neuropatia periferică diabetică;
E. Sunt analgezice centrale, tramadolul și tapentadolul.
(2, p. 585)
28. Se pot administra atât pe cale orală, cât și pe cale intramusculară

următoarele analgezice opioide:
A. Petidina;
B. Morfina;
C. Codeina;
D. Hidrocodona;
E. Oxicodona.
(2, p. 575)
29. Administrarea directă a opioidelor la nivelul SNC:

A. Se face pe cale epidurală și intratecală;
B. Medicamentele administrate nu trebuie să conțină conservanți;
C. Poate să producă hipertensiune arterială;
D. Poate să producă deprimare respiratorie;
E. Poate să producă agitație psihomotorie.
(2, p. 583)
30. Selectați analgezicele opioide de tip agonist-antagonist:

A. Pentazocina;
B. Alvimopan;
C. Nalbufina;
D. Naltrexona;
E. Butorfanol.
(2, p. 576)
31. Fentanilul se poate administra pe următoarele căi:

A. Intravenos;
104
B. Sublingual;
C. Transdermic;
D. Transmucozal;
E. Intrarectal.
(2, p. 576)
32. Sunt agoniști de tip morfinic cu structură fenantrenică:

A. Levorfanol;
B. Codeină;
C. Fentanil;
D. Hidrocodonă;
E. Oxicodonă.
(2, p. 575)
33. În cazul pacienților oncologici, pentru durerea moderat/severă se

utilizează următoarele căi de administrare:
A. Calea intratecală;
B. Calea epidurală;
C. Calea intracardiacă;
D. Calea intranazală;
E. Calea intrarectală.
(2, p. 572,583)
34. Naloxona:
A. Este un analgezic opioid de tip agonist-antagonist;
B. Este un analgezic opioid de tip antagonist;
C. Este un compus de origine semisintetică;
D. Este un compus de origine sintetică;
E. Se administrează pe cale orală.
(2, p. 576)

A. Hidromorfona este utilizată în durerea severă;
B. Codeina este disponibilă numai în variante de administrare pe cale im.;
C. Oxicodona cu eliberare controlată se administrează la 12 ore;
D. Oxicodona este disponibilă numai în variante de administrare pe cale
orală;
E. Codeina poate fi administrată exclusiv pe cale orală.
(2, p. 578-581)
105
36. Analgezia regională:
A. Se realizează cu anestezice generale;
B. Se realizează cu analgezice centrale;
C. Se realizează cu anestezice locale;
D. Se realizează cu bupivacaină și lidocaină;
E. Se realizează cu antidepresive triciclice.
(2, p. 585)
37. Sunt corecte afirmațiile cu privire la algoritmul pentru

managementul durerii ușoare/moderate la pacienții oncologici:
A. Se recomandă un analgezic non-opioid în monoterapie;
B. Când tratamentul nu este tolerat la nivel gastro-intestinal se
administrează împreună cu alimente/lapte/antiacide;
C. Pentru tratamentul durerii osoase se pot folosi medicamente
radiofarmaceutice;
D. Când se utilizează analgezice opioide, se previne constipația cu un
laxativ stimulant;
E. Se administrează epidural tramadol.
(2, p. 572)
38. Derivații opioizi de tip agonist-antagonist au următoarele

caracteristici:
A. Pot determina deprimare respiratorie mai redusă comparativ cu
opioidele;
B. Utilizarea acestora este limitată datorită răspunsurilor psihotomimetice;
C. Pot avea un potențial de abuz mai crescut decât morfina;
D. Efectul analgezic este limitat;
E. La pacienții dependenți de opioide nu manifestă tendință de sevraj.
(2, p. 584)
39. Sunt corecte afirmațiile cu privire la algoritmul pentru

managementul durerii moderat/severe la pacienții oncologici:
A. Se utilizează medicamente antidepresive triciclice sau anticonvulsivante
ca terapie adjuvantă;
B. Medicamentele utilizate nu prezintă risc de apariție a convulsiilor
mioclonice;
C. Morfina este de elecție în acest tip de durere;
D. Se poate utiliza amitriptilina;
E. Se poate utiliza gabapentina.
(2, p. 572)
106
40. Referitor la metadonă, selectați afirmațiile incorecte:
A. Este eficientă în durerile cronice severe;
B. Poate fi administrată pe cale orală la 8-12 ore;
C. Doza echianalgezică poate scădea cu cât dozele de opioide administrate
anterior au fost mai mari;
D. Poate fi utilizată în durerea acută severă;
E. Are durată scurtă de acțiune.
(2, p. 576, 580, 584)
41. Care dintre următoarele medicamente analgezice se utilizează în

cazul analgeziei controlate de pacient pe cale iv.:
A. Paracetamol;
B. Morfina;
C. Hidromorfona;
D. Oximorfona;
E. Levorfanol.
(2, p. 578-579)
42. Referitor la tramadol, selectați afirmațiile incorecte:

A. Doza maximă pentru formulările cu eliberare imediată este de 400 mg/24
ore;
B. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu afectare renală sau la
vârstnici;
C. Doza maximă pentru formulările cu cedare prelungită este de 300 mg/24
ore;
D. Doza minimă eficace este de 25 mg/zi;
E. Doza maximă pentru formulările cu cedare prelungită este de 400 mg/24
ore.
(2, p. 581)
43. Referitor la analgezicele non-opioide utilizate în managementul

durerii, selectați afirmațiile corecte:
A. Sunt preferate paracetamolul și antiinflamatoarele nesteroidiene în cazul
durerii ușoare;
B. Paracetamolul poate fi util în special pentru durerea lombară cronică;
C. Paracetamolul prezintă hepatotoxicitate mare în caz de supradozare;
D. Perioada adecvată pentru a încerca un AINS este de 3 luni;
E. Paracetamolul are activitate analgezică și antipiretică, dar acțiune
antiinflamatoare foarte redusă.
(2, p. 570)
107
44. Morfina și congeneri cu nucleu fenantrenic:
A. Morfina este opioid de elecție pentru durerea asociată infarctului
miocardic, deoarece scade necesarul de oxigen al miocardului;
B. La pacienții cu traumatisme craniene, morfina poate crește presiunea
intracraniană;
C. Pacienții cu hipovolemie prezintă un risc deosebit pentru hipotensiune
ortostatică indusă de morfină;
D. Codeina în asociere cu alte analgezice, este frecvent utilizată în durerea
severă;
E. Oxicodona este utilizată pentru durerea ușoară până la moderată.
(2, p. 584)
45. Pentazocina:
A. Se administrează exclusiv pe cale parenterală;
B. Agent de linia a doua pentru durerea moderată până la severă;
C. Poate precipita sevrajul la pacienții dependenți de opioide;
D. Este disponibilă și în forme farmaceutice pentru administrare intranazală;
E. Nu se recomandă administrarea parenterală.
(2, p. 577, 580, )
46. Care dintre următoarele analgezice nu sunt disponibile în forme

farmaceutice de uz oral:
A. Nalbufină;
B. Buprenorfină;
C. Tramadol;
D. Naloxonă;
E. Tapentadol.
(2, p. 581)
47. Menționați reacțiile adverse majore ale analgezicelor opioide:

A. Creșterea motilității gastrointestinale;
B. Creșterea tonusului sfincterelor;
C. Stimulare respiratorie;
D. Toleranță;
E. Independență.
(2, p. 582)
108
48. Sunt medicamente analgezice care se pot administra pe cale orală,
următoarele:
A. Metadona;
B. Pentazocina;
C. Butorfanol;
D. Buprenorfina;
E. Tramadol.
(2, p. 580-581)
49. Sunt compuși de origine semisintetică următoarele medicamente

analgezice, cu excepția:
A. Hidromorfonă;
B. Morfina;
C. Hidrocodonă;
D. Codeina;
E. Oxicodonă.
(2, p. 575)
50. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la analgezicele opioide:

A. Debutul acțiunii opioidelor orale apare la aproximativ 45 de minute, iar
efectul de vârf este, de obicei, la aproximativ 1-2 ore;
B. Metilnaltrexona se poate administra pe cale s.c.;
C. Doar la inițierea tratamentului se vor evalua riscurile de folosire
incorectă, abuz și dependență;
D. Fentanilul este utilizat ca adjuvant în anestezia generală, este mai potent
și acționează mai rapid decât meperidina;
E. Sunt reprezentate de antiinflamatoare nesteroidiene și paracetamol.
(2, p. 570, 577, 584)
51. Diclofenacul:
A. Este un derivat de acid acetic;
B. Este un derivat de acid piranocarboxilic;
C. Poate fi sub formă de sare de potasiu;
D. Poate fi disponibil sub formă de plasture transdermic care se aplică de
2 ori/zi pe pielea lezată;
E. Poate fi disponibil sub formă de gel sau soluție.
(2, p. 573)
109
52. Alegeți afirmațiile incorecte:
A. Paracetamolul se poate utiliza în combinație cu analgezice opioide în
doze reduse fiecare;
B. Utilizarea regulată a alcoolului și a paracetamolului favorizează apariția
toxicității hepatice;
C. Utilizarea AINS sau a paracetamolului poate determina nefrotoxicitate la
pacienți cu funcția renală afectată;
D. Utilizarea AINS sau a paracetamolului poate determina nefrotoxicitate în
șoc hipervolemic;
E. Combinațiile AINS cu paracetamolul nu prezintă risc de supradozare
atunci când se utilizează pentru durerea ușoară până la moderată.
(2, p. 578)
53. Naproxenul:
A. Combinat cu esomeprazol poate fi sub formă de sare sodică;
B. Este un derivat de acid propionic;
C. Are un timp de înjumătățire de aproximativ 12-17 ore;
D. Este un analgezic opioid;
E. Este disponibil și sub formă de spray nazal.
(2, p. 574)
54. Referitor la managementul durerii acute severe, selectați afirmațiile

corecte:
A. Se folosesc tratamente la nevoie pentru durerea în puseu;
B. Se utilizează paracetamol în monoterapie;
C. Se utilizează calea de administrare care se potrivește nevoilor
pacientului;
D. Se utilizează analgezice non-opioide;
E. Dacă este cazul, se adaugă analgezice adjuvante.
(2, p. 571)
55. Ketoprofenul:
A. Este un analgezic opioid;
B. Este un derivat de acid acetic;
C. Are un timp de înjumătățire de aproximativ 2 ore;
D. Posologia uzuală recomandă administrarea la 6-8 ore;
E. Doza maximă pentru formulările cu eliberare prelungită este de
200 mg/zi.
(2, p. 573)
110
56. Selectați afirmațiile corecte:
A. Ibuprofenul este un derivat al acidului propionic;
B. Naproxenul este un derivat al acidului fenamic;
C. Celecoxibul este un derivat pirolizin-carboxilic;
D. Acidul mefenamic este un derivate de para-aminofenol;
E. Diclofenacul este un derivat al acidului acetic.
(2, p. 573-574)
57. Paracetamolul:
A. Este disponibil doar în forme farmaceutice de administrare pe cale orală;
B. Este un derivat de para-aminofenol;
C. Are un timp de înjumătățire de aproximativ 6 ore;
D. Posologia uzuală recomandă administrarea la 4-6 ore;
E. Dozele pediatrice sunt mai reduse și se stabilesc în funcție de greutatea
corporală.
(2, p. 573)
58. Ketorolacul:
A. Este destinat exclusiv administrării parenterale;
B. Este un derivat pirolizin-carboxilic;
C. Este un compus pirazolic;
D. Poate fi administrat parenteral i.m. Sau i.v.;
E. Sub formă de spray nazal poate fi administrat copiilor sub 50 kg.
(2, p. 574)
59. Selectați analgezicele opioide de tip antagonist:

A. Naloxonă;
B. Metadonă;
C. Naltrexonă;
D. Nalbufină;
E. Naloxegol.
(2, p. 577)
60. Referitor la diagnosticul durerii, selectați afirmațiile corecte:

A. Factorii de natură psihică (anxietatea, depresia) pot scădea pragul durerii;
B. Factorii comportamentali, cognitivi, sociali și culturali nu pot afecta
experiența durerii;
C. Durerea este cel mai bine diagnosticată pe baza descrierii pacientului, a
istoricului și a examenului psihic;
111
D. Durerea este întotdeauna obiectivă;
E. Durerea este întotdeauna subiectivă.
(2, p. 570)
112
XI. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TULBURĂRILE
PSIHICE
1. Referitor la farmacocinetica benzodiazepinelor, sunt adevărate

următoarele afirmații, cu excepția:
A. Diazepamul și clorazepatul au lipofilie crescută și sunt rapid absorbite și
distribuite la nivelul SNC;
B. Efectul anxiolitic apare rapid în cazul diazepamului și clorazepatului, dar
este de scurtă durată;
C. Administratrea im. a lorazepamului asigură o absorbție rapidă și
completă;
D. Pentru administrarea im. sunt de primă alegere diazepamul și
clordiazepoxidul;
E. Lorazepam și oxazepam sunt mai puțin lipofile, debutul acțiunii este lent,
dar durata de acțiune mai lungă.
(2, p. 693)
2. În cazul tulburărilor de anxietate generalizată (TAG), la stabilirea

algoritmului de tratament, se iau în considerare următorii factori, cu
excepția:
A. Identificarea comorbidităților;
B. Riscul suicidar;
C. Femeile aflate la menopauză;
D. Vârsta;
E. Insomnia.
(2, p. 694)
3. Mirtazapina:
A. Scade activitatea noradrenergică la nivel central;
B. Este agonist pe receptorii α2-adrenergici;
C. Scade activitatea serotoninergică la nivel central;
D. Activează receporii histaminici;
E. Poate fi o opțiune pentru pacienții care manifestă disfuncție sexuală la
utilizarea altor antidepresive.
(2, p. 730)
113
4. Pentru pacienții care utilizează inhibitori ai monoaminooxidazei
(IMAO) sunt recomandate următoarele restricții alimentare și
medicamentoase, cu excepția:
A. Brânză maturată;
B. Carbamazepină;
C. Decongestionante topice și sistemice;
D. Ibuprofen;
E. Dextrometorfan.
(2, p. 733)
5. Toate medicamentele antidepresive au următoarea reacție adversă

comună:
A. Sindrom serotoninergic;
B. Greață;
C. Insomnie;
D. Risc de suicid;
E. Anorexie.
(2, p. 734)
6. Datorită toxicității hepatice utilizarea este extrem de limitată, în

cazul următorului medicament cu efecte 5-HT mixte:
A. Trazodonă;
B. Vilazodonă;
C. Nefazodonă;
D. Citalopram;
E. Duloxetină.
(2, p. 735)
7. În urma metabolizării, următorul medicament antidepresiv formează

3 metaboliți activi:
A. Bupropionă;
B. Trazodonă;
C. Venlafaxină;
D. Fluoxetină;
E. Doxepină.
(2, p. 739)
114
8. Care dintre următoarele antipsihotice injectabile cu durată lungă de
acțiune (IDLA) se administrează în tratamentul de întreținere în
tulburarea bipolară de tip I:
A. Decanoat de flufenazină;
B. Decanoat de haloperidol;
C. Risperidonă IDLA;
D. Pamoat de olanzapină;
E. Aripiprazol.
(2, p. 750)
9. Referitor la decanoatul de haloperidol, următoarele afirmații sunt

corecte, cu excepția:
A. Se recomandă o doză inițială echivalentă a 10-20 de doze zilnice orale;
B. Este un antipsihotic injectabil cu durată lungă de acțiune;
C. Doza de întreținere este de 10-15 doze orale zilnice;
D. Doza de întreținere se administrează o dată pe săptămână;
E. Doza inițială injectabilă nu ar trebui să depășească 100 mg.
(2, p. 750, 752)
10. Agranulocitoza indusă de medicamentele antipsihotice se

caracterizează prin …, cu excepția:
A. Se manifestă prin durere în gât, leucoplazie, eritem și ulcerații la nivelul
faringelui;
B. Pentru pacienții la care apare agranulocitoza, trebuie determinat numărul
absolut de neutrofile (NAN);
C. Dacă NAN este mai mic de 500/µl, se întrerupe tratamentul antipsihotic;
D. Înaintarea în vârstă și sexul feminin cresc riscul de agranulocitoză, în
tratamentul cu clozapină;
E. Este o reacție adversă de tip cutanat.
(2, p. 758)
11. Care dintre următoarele medicamente antipsihotice se

metabolizează exclusiv pe calea CYP3A4:
A. Haloperidol;
B. Aripiprazol;
C. Quetiapină;
D. Iloperidonă;
E. Clorpromazină.
(2, p. 747-748)
115
12. Care dintre următoarele medicamente antipsihotice nu prezintă
metaboliți cunoscuți:
A. Risperidonă;
B. Aripiprazol;
C. Clozapină;
D. Ziprasidonă;
E. Olanzapină.
(2, p. 748)
13. Care dintre următoarele benzodiazepine este promedicament,

metabolitul activ fiind desmetildiazepam:
A. Alprazolam;
B. Clonazepam;
C. Lorazepam;
D. Oxazepam;
E. Clorazepat.
(2, p. 693, 702)
14. Reprezintă recomandări nefarmacologice de igiena somnului

următoarele, cu excepția:
A. Se întrerupe sau se reduce consumul de alcool și nicotină;
B. Se evită consumul unor cantități mari de lichide seara, pentru a preveni
mersul la toaletă în timpul nopții;
C. Se efectuează activități fizice intense cu regularitate înainte de culcare;
D. Se creează un mediu confortabil pentru somn;
E. Se întrerupe sau se reduce consumul de cafeină.
(2, p. 763)
15. Referitor la farmacocinetica agoniștilor receptorilor

benzodiazepinici, următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția:
A. Flurazepamul și quazepamul se metabolizează la N-desalchilflurazepam;
B. Flurazepamul și quazepamul se metabolizează prin conjugare;
C. Flurazepamul se metabolizează la 3 metaboliți activi;
D. Quazepamul se metabolizează la 2 metaboliți activi;
E. Quazepamul are un timp de înjumătățire de 39 de ore.
(2, p. 766)
116
16. Referitor la antidepresive, următoarele afirmații sunt corecte:

A. Sertralina este cel mai bine tolerat medicament antidepresiv;
B. Venlafaxina cu eliberare prelungită și duloxetina sunt eficiente în terapia
acută;
C. Reprezintă tratamentul de elecție pentru managementul pe termen lung al
anxietății cronice, în special în prezența simptomelor depresive;
D. Imipramina este considerată un agent antidepresiv de primă linie;
E. Răspunsul anxiolitic necesită între 2 și 4 săptămâni.
(2, p. 693)
17. La pacienții cu tulburare de anxietate generalizată (TAG) asociată

cu insomnie, se recomandă:
A. Buspironă;
B. Trazodonă;
C. Tiagabină;
D. Mirtazapină;
E. Pregabalină.
(2, p. 694)
18. Referitor la terapia cu benzodiazepine pentru tratamentul

tulburării de anxietate generalizată (TAG), sunt corecte afirmațiile:
A. Dozele nu trebuie individualizate;
B. Vârstnicii sunt mai susceptibili la reacțiile adverse ale benzodiazepinelor
și pot prezenta căderi pe durata terapiei;
C. Sunt cele mai prescrise și eficiente medicamente pentru tratamentul
anxietății acute;
D. Sunt mai eficiente pentru simptomele somatice și vegetative;
E. Sunt mai eficiente pentru simptomele psihice (neliniște și îngrijorare).
(2, p. 693)
19. A doua linie de tratament în cazul tulburării de anxietate

presupune:
A. Tratament cu ISRS/IRSN timp de 4-6 săptămâni, cu dozaj adecvat;
B. Se înlocuiește cu alt antidepresiv din aceeași clasă sau clasă diferită;
C. Asocierea ISRS cu un antihistaminic sedativ;
D. Asocieri de trei antidepresive;
E. Asociere ISRS cu anticonvulsivant.
(2, p. 694)
117
20. În cazul tratamentului cu benzodiazepine pot să apară următoarele
reacții adverse:
A. Deprimare SNC;
B. Stimulare SNC;
C. Ataxie;
D. Cefalee;
E. Amnezie anterogradă.
(2, p. 695)
21. Întreruperea bruscă a tratamentului cu antidepresive triciclice

poate determina:
A. Efect rebound colinergic;
B. Amețeli;
C. Constipație;
D. Insomnii;
E. Agitație.
(2, p. 730)
22. Sunt inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN)

următoarele antidepresive, cu excepția:
A. Duloxetină;
B. Fluoxetină;
C. Citalopram;
D. Levomilnacipran;
E. Venlafaxină.
(2, p. 731)
23. Sindromul serotoninergic, reacție adversă în urma utilizării

antidepresivelor, include următoarele modificări:
A. Spasme musculare clonice;
B. Hipotermie;
C. Hipertermie;
D. Tahicardie;
E. Bradicardie.
(2, p. 734-736)
24. Antidepresivele, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

au următoarele reacții adverse comune:
A. Sindrom serotoninergic;
B. Greață;
118
C. Insomnie;
D. Efect anorexigen;
E. Anxietate/nervozitate.
(2, p. 734)
25. În cazul administrării de trazodonă, se observă următoarele reacții

adverse:
A. Hipotensiune ortostatică;
B. Priapism;
C. Erecție dureroasă;
D. Toxicitate hepatică;
E. Hipertensiune dependent de doză.
(2, p. 735)
26. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):

A. Prezintă risc mai mic de a determina creștere în greutate;
B. Prezintă efecte adverse importante, precum greață, vomă, diaree;
C. Prezintă risc crescut de efecte sedative;
D. Prezintă risc crescut de reacții adverse cardiovasculare;
E. Poate crește intervalul QT, în cazul citalopramului în doze mai mari de
40 mg/zi.
(2, p. 737)
27. Referitor la medicamentele cu acțiune serotoninergică mixtă,

următoarele afirmații sunt false:
A. Trazodona și nefazodona produc efecte anticolinergice maxime;
B. Priapismul apare frecvent la tratamentul cu trazodonă;
C. Nefazodona prezintă risc în cazul pacienților cu boală hepatică activă sau
cu niveluri crescute ale transaminazelor serice;
D. Vilazodona poate produce greață, diaree, amețeli, insomnia și libidou
crescut;
E. Vortioxetina produce greață, diaree și disfuncție sexuală.
(2, p. 737)
28. Dintre antidepresivele triciclice se transformă în 10-hidroxi-

nortriptilină, cu excepția:
A. Nortriptilina;
B. Amitriptilina;
C. Desimipramina;
D. Doxepina;
119
E. Imipramina.
(2, p. 738)
29. Referitor la interacțiunile medicamentoase ale antidepresivelor,

următoarele afirmații sunt corecte:
A. Asocierea unui ISRS cu un alt medicament cu efecte serotoninergice
poate determina apariția sindromului serotoninergic;
B. Eliminarea foarte lentă a fluoxetinei impune asigurarea unui interval de 2
săptămâni din momentul întreruperii și până la inițierea tratamentului cu un
IMAO;
C. Antidepresivele triciclice (ATC) pot interacționa cu medicamente ce
modifică activitatea enzimatică, prin deplasare de pe proteinele plasmatice;
D. Când se asociază ATC cu un IMAO există risc cu potențial fatal;
E. Când se asociază ISRS cu un IMAO nu există risc cu potențial fatal.
(2, p. 740)
30. Sunt triazolopiridine antidepresive care antagonizează receptorii

5-HT2:
A. Nefazodona;
B. Venlafaxina;
C. Trazodona;
D. Mirtazapina;
E. Selegilina.
(2, p. 730)
31. Următoarele medicamente antidepresive nu au afecte

anticolinergice:
A. Amitriptilină;
B. Escitalopram;
C. Sertralină;
D. Bupropionă;
E. Trazodonă.
(2, p. 731-732)
32. Antidepresivele, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO):

A. Produc frecvent disfuncții sexuale;
B. Prezintă ca reacție adversă comună, hipotensiune posturală;
C. Asociate cu alimente cu conținut crescut de tiramină produce
hipotensiune cu potențial fatal;
D. Fenelzina are efecte stimulante;
120
E. Fenelzina produce afectare hepatocelulară și creștere în greutate.
(2, p. 737)
33. Care dintre următoarele antidepresive nu produc convulsii, ca

reacții adverse:
A. Bupropionă;
B. Duloxetină;
C. Escitalopram;
D. Mirtazapină;
E. Doxepină.
(2, p. 731-732)
34. Următoarele medicamente sunt antidepresive triciclice (ATC):

A. Paroxetină;
B. Amitriptilină;
C. Doxepină;
D. Duloxetină;
E. Imipramină.
(2, p. 731)
35. Reprezintă restricții medicamentoase în cazul pacienților ce

utilizează inhibitori de monoaminooxidază (IMAO):
A. Efedrină;
B. Metildopa;
C. Sumatriptan;
D. Cafea;
E. Glutamat monosodic.
(2, p. 733)
36. Sunt antipsihotice de generația a doua (APG2), următoarele

medicamente:
A. Aripiprazol;
B. Asenapină;
C. Perfenazină;
D. Paliperidonă;
E. Haloperidol.
(2, p. 745)
121
37. Care dintre următoarele antipsihotice injectabile cu durată lungă de
acțiune (IDLA) se administrează exclusiv pentru tratamentul
schizofreniei:
A. Decanoat de flufenazină;
B. Decanoat de haloperidol;
C. Risperidonă IDLA;
D. Pamoat de olanzapină;
E. Aripiprazol.
(2, p. 750)
38. Referitor la riscul crescut de convulsii în cazul pacienților care

utilizează medicamente antipsihotice, sunt corecte afirmațiile:
A. Riscul cel mai mare îl prezintă clorpromazina și clozapina;
B. Convulsiile sunt mai frecvente la inițierea tratamentului, utilizarea
dozelor mari și creșterea rapidă a dozelor;
C. În cazul unui episod convulsiv izolat, nu se recomandă scăderea dozei;
D. În cazul unui episod convulsiv izolat, se recomandă inițierea unui
tratament anticonvulsivant;
E. În cazul unui episod convulsiv izolat, se recomandă scăderea dozei.
(2, p. 755)
39. Sunt antipsihotice de primă generație (APG1), următoarele

medicamente:
A. Clozapina;
B. Clorpromazina;
C. Loxapina;
D. Lurasidonă;
E. Tioridazină.
(2, p. 745)
40. Reprezintă principii generale în tratamentul schizofreniei

următoarele afirmații:
A. Antipsihoticele de generația a doua (APG2) au eficacitate superioară în
tratamentul simptomelor negative sau cognitive;
B. Incidența reacțiilor adverse neurologice (tulburări motorii) este mai
scăzută în cazul APG2;
C. Incidența reacțiilor adverse metabolice (creșterea în greutate,
dislipidemiile, diabetul zaharat) este mai crescut în cazul APG2;
122
D. Incidența reacțiilor adverse metabolice (creșterea în greutate,
dislipidemiile, diabetul zaharat) este mai crescut în cazul APG1;
E. Antipsihoticele din prima generație (APG1) au eficacitate superioară în
tratamentul simptomelor negative sau cognitive.
(2, p. 744)
41. În ce stadii de tratament se poate opta pentru un antipsihotic

injectabil cu durată lungă de acțiune, conform algoritmului de
tratament al schizofreniei:
A. Stadiul 1A;
B. Stadiul 1B;
C. Stadiul 2;
D. Stadiul 3;
E. Stadiul 4.
(2, p. 746)
42. Medicamentele folosite pentru tratamentul simptomelor

extrapiramidale sunt:
A. β-blocante;
B. Antimuscarinice;
C. Antihistaminice;
D. Antagoniști dopaminergici;
E. Benzodiazepine.
(2, p. 754)
43. Acatizia:
A. Apare la 20-40% dintre pacienții tratați cu antipsihotice de generația întâi
cu potență crescută;
B. Apare ocazional și în timpul tratamentului cu APG2 (aripiprazol,
risperidonă).
C. Simptomatologia include componente senzoriale și motorii;
D. Este eficient tratamentul cu anticolinergice;
E. Este eficient tratamentul cu antagoniști pe receptorii 5-HT2.
(2, p. 754)
44. Antimuscarinice utilizate pentru tratamentul simptomelor

extrapiramidale:
A. Amantadină;
B. Trihexifenidil;
C. Biperiden;
123
D. Benztropină;
E. Propranolol.
(2, p. 754)
45. Referitor la pseudoparkinsonism sunt adevărate următoarele

afirmații:
A. Medicamentele antipsihotice din generația întâi, administrate în doze
mari, reprezintă factor de risc;
B. Amantadina are eficacitate similară cu a anticolinergicelor, cu efecte
intense asupra memoriei;
C. Simptomele majore sunt: akinezie, tremor, rigiditate, anomalii posturale;
D. Difenhidramina nu are un efect sedativ;
E. Benztropina are un timp de înjumătățire care permite administrarea în 1
sau 2 prize zilnice.
(2, p. 755)
46. Referitor la reacțiile adverse cutanate care pot fi produse de

antipsihotice, următoarele afirmații sunt false:
A. Se manifestă prin erupții cutanate macula-papulare, eritematoase sau
prurit;
B. Atât APG1, cât și APG 2 nu produc fotosensibilitate;
C. Înghițirea rapidă a soluțiilor orale de APG1 scade riscul de apariție a
erupțiilor la nivelul mucoasei orale;
D. Reacțiile sunt frecvente și apar de obicei în primele zile de tratament;
E. Ziprasidona poate produce o reacție dermatologică rară, dar fatală,
numită erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome
sistemice.
(2, p. 758)
47. Pamoatul de olanzapină monohidrat:

A. Este un antipsihotic injectabil cu durată scurtă de acțiune;
B. Se administrează injectabil, zilnic;
C. Se administrează injectabil, im. profund în zona gluteală;
D. Risc potențial de sindrom sedare/delir după administrare injectabilă;
E. Se administrează numai într-o unitate medicală.
(2, p. 752)
124
48. Referitor la tratamentul de întreținere a schizofreniei sunt false
A. Obiectivul tratamentului de întreținere este evitarea recăderilor;
B. Tratamentul se oprește după remisiunea primului episod psihotic;
C. Trecerea de la un psihotic la altul se face prin scăderea treptată a dozelor
primului antipsihotic în decurs de 1-2 săptămâni, timp în care se inițiază
tratamentul cu cel de-al doilea, crescând treptat dozele;
D. Nu prezintă risc de efect rebound colinergic la întreruperea bruscă a
tratamentului;
E. Nu este necesară continuarea tratamentului la doză minimă eficientă pe
toată durata vieții.
(2, p. 749)
49. Bupropiona:
A. Se transformă în 3 metaboliți;
B. Se transformă în 2 metaboliți;
C. Este un inhibitor al recaptării noradrenalinei și dopaminei (IRND);
D. Are un timp de înjumătățire de 10-21 ore;
E. Este un inhibitor al recaptării noradrenalinei și serotoninei.
(2, p. 739)
50. Următoarele medicamente antipsihotice injectabile cu durată lungă

de acțiune se pot administra atât la nivel gluteal, cât și în daltoid:
A. Olanzapină pamoat;
B. Haloperidol decanoat;
C. Flufenazină decanoat;
D. Paliperidonă palmitat;
E. Aripiprazol monohidrat.
(2, p. 751)
51. Medicamentele antipsihotice au următoarele efecte adverse asupra

metabolismului lipidic:
A. Creșterea nivelurilor serice ale trigliceridelor și ale colesterolului;
B. Scăderea tensiunii arteriale;
C. Creșterea în greutate;
D. Creșterea glicemiei à jeun ≥ 100 mg/dl;
E. Scăderea ponderală.
(2, p. 757)
125
52. Următoarele afirmații sunt corecte:
A. Nu au fost evidențiate efecte teratogene pentru haloperidol;
B. Antipsihoticele sunt excretate în laptele matern;
C. Pe perioada alăptării este recomandată clozapină;
D. Pacientele cu schizofrenie, care utilizează APG1 nu prezintă risc de
naștere prematură;
E. Femeile însărcinate cu tratament antipsihotic prezintă risc de două ori
mai mare de a dezvolta diabet gestațional.
(2, p. 758, 761)
53. Doza de iloperidonă se reduce cu 50% când se administrează

simultan cu:
A. Inhibitori CYP2D6;
B. Inductori CYP2D6;
C. Paroxetină;
D. Fluoxetină;
E. Fluvoxamină.
(2, p. 761)
54. Următoarele afirmații sunt false, cu excepția:

A. Farmacocinetica antipsihoticelor nu poate fi modificată prin
administrarea concomitentă de inductor enzimatici;
B. Fumatul are efect inductor puternic asupra enzimelor hepatice și poate
crește clearance-ul antipsihoticelor cu până 50%;
C. Ketoconazolul reduce semnificativ rata de metabolizare a lurasidonei;
D. Carbamazepina reduce concentrația plasmatică a aripiprazolului;
E. Farmacocinetica antipsihoticelor nu poate fi modificată prin
administrarea concomitentă de inhibitori enzimatici.
(2, p. 761)
55. Suvorexantul:
A. Se administrează seara, la culcare, în doze de 10-20 mg, pentru
dificultățile de inițiere sau de menținere a somnului;
B. Activează semnalele de trezire;
C. Produce sedare;
D. Este un antagonist de orexină A și orexină B;
E. Rar, produce simptome similar narcolepsiei.
(2, p. 763)
126
56. Tratamentul narcolepsiei manifestate prin paralizie a somnului,
cataplexie și/sau halucinații hipnagogice se face cu:
A. Venlafaxină;
B. Oxibat de sodiu;
C. Imipramină;
D. Selegilină;
E. Melatonină.
(2, p. 764)
57. Referitor la agoniștii GABAA non-benzodiazepinici următoarele

afirmații sunt corecte:
A. În general, hipnoticele non-benzodiazepinice au metaboliți activi;
B. Prezintă un grad mai redus de sevraj și toleranță decât benzodiazepinele;
C. Produc insomnie de rebound mai mare decât benzodiazepinele;
D. Doza uzuală de zolpidem este de 5 mg pentru femei, vârstnici și pentru
cei cu afectare hepatică;
E. Eszopiclona are un timp de acțiune de până la 6 ore.
(2, p. 765)
58. Care dintre următoarele hipnotice benzodiazepinice nu se

metabolizează prin conjugare:
A. Zolpidem;
B. Triazolam;
C. Temazepam;
D. Flurazepam;
E. Eszopiclonă.
(2, p. 766)
59. Somnolența diurnă excesivă se tratează cu:

A. Venlafaxină;
B. Modafinil;
C. Oxibat de sodiu;
D. Selegilină;
E. Fluoxetină.
(2, p. 764)
60. Care dintre următorii compuși, agoniști ai receptorilor

benzodiazepinici, se metabolizează prin oxidare și N-dealchilare:
A. Flurazepam;
B. Eszopiclonă;
127
C. Triazolam;
D. Estrazolam;
E. Quazepam.
(2, p. 766)
128
XII. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
AFECȚIUNILOR RESPIRATORII
1. Antihistaminicele H1 se utilizează în:

A. Ulcer gastric;
B. Rinita alergică;
C. Criza de angina pectorala;
D. Criza de hipertensiune arteriala;
E. Glaucom acut.
(2, p. 835)
2. Antihistaminicele H1:
A. Se leagă de receptorii H1 și împiedică legarea histaminei și acțiunea
acesteia;
B. Nu dau somnolență;
C. Sunt mai eficiente la administrarea după expunerea la alergenul agresor;
D. Cele de generația I nu dau efect sedativ;
E. Se pot administra numai oral.
(2, p. 835-837)
3. Următorii compuşi sunt antihistaminice H1, cu excepţia:

A. Azelastină;
B. Cetirizină;
C. Clemastin;
D. Clorfeniramină;
E. Ranitidină.
(2, p. 837)
4. Alegeți dintre următoarele substanțe medicamentoase pe cele care

prezintă efect antialergic:
A. Prometazina;
B. Propoxifena;
C. Probenicid;
D. Propifenazona;
E. Propafenona.
(2, p. 836)
129
5. Notați antiastmaticul adrenomimetic selectiv beta-2:
A. Orciprenalina;
B. Efedrina;
C. Isoxuprina;
D. Formoterol;
E. Dobutamina.
(2, p. 849)
6. Care dintre următoarele medicamente aparține clasei de

antiastmatice antileucotriene inhibitori ai 5-lipoxigenazei ?
A. Montelukast;
B. Pranlukast;
C. Zileuton;
D. Zafirlukast;
E. Ketotifen.
(2, p. 857)
7. Printre efectele adverse provocate de teofilină, la un bolnav astmatic

se numără următoarele, mai puțin:
A. Tahicardie;
B. Nervozitate;
C. Greţuri, vărsături;
D. Candidoză oro-faringiană;
E. Tulburări de somn.
(2, p. 856)
8. Care din următorii compuși se folosesc în tratamentul BPOC-ului:

A. Captopril;
B. Propranolol;
C. Ipratropiu;
D. Antiinflamatoarele nesteroidiene;
E. Inhibitoare ale pompei de protoni (IPP).
(2, p. 863)
9. Anticolinergice cu durată scurtă de acțiune utilizate în BPOC, sunt:

A. Bromura de ipratropium;
B. Bromura de tiotropium;
C. Bromura de glicopironiu;
130
D. Bromura de aclidiniu;
E. Salbutamol.
(2, p. 862-863)
10. Sunt contraindicate la astmatici următoarele medicamente, cu

excepția:
A. Sulfamide;
B. Peniciline;
C. Anticolinergice;
D. Beta-adrenolitice;
E. Barbiturice.
(2, p. 857)
11. Antiastmaticele acționează prin următoarele mecanisme de acțiune,

cu excepția:
A. Activarea receptorilor beta1-adrenergici;
B. Blocarea receptorilor colinergici;
C. Activarea receptorilor beta 2-adrenergici;
D. Blocarea receptorilor leucotrienici;
E. Inhibarea neselectivă a fosfodiesterazei.
(2, p. 846-857)
12. Notați antiastmaticul antagonist al receptorilor pentru leucotriene:

A. Amrinona;
B. Molsidomin;
C. Moxonidina;
D. Montelukast;
E. Valsartan.
(2, p. 857)
13. Antileucotrienele:
A. Inhibă degranulareamastocitelor;
B. Actioneaza ca agonisti pe receptorii pentru leucotriene;
C. Antagonizeaza bronhospasmul;
D. Sunt utile in tratamentul crizelor de astm;
E. Inhiba ciclooxigenza.
(2, p. 857)
14. Alegeti dintre antiastmatice pe cele antileucotriene:

A. Zafirlukast;
131
B. Sulfat de magneziu;
C. Ipratropium;
D. Teofilina;
E. Dexametazona.
(2, p. 856-857)
15. Omalizumab:
A. Este un anticorp anti-ige aprobat pentru tratamentul astmului alergic;
B. Este un antagonist al receptorilor pentru leucotriene utilizat în
tratamentul astmului alergic;
C. Este un inhibitor neselectiv al fosfodiesterazei utilizat în tratamentul
astmului alergic;
D. Este un agonist beta 2-adrenergic utilizat în tratamentul astmului alergic;
E. Este un corticosteroid utilizat în tratamentul astmului alergic.
(2, p. 858)
16. Prezintă proprietăți antihistaminice H1 compușii aparținând

următoarelor clase structurale:
A. Derivați de alchilamină;
B. Derivați de piperazină;
C. Derivați de pirazolonă;
D. Derivați de piperidină;
E. Derivați de fenotiazină.
(2, p. 836)
17. Următoarele substanțe au efecte benefice în rinita alergică:

A. Fenilefrina;
B. Famotidina;
C. Levocetirizina;
D. Mometazona;
E. Pirenzepina.
(2, p. 837-838)
18. Care dintre următoarele medicamente sunt contraindicate la

conducătorii auto?
A. Neostigmina;
B. Prometazina;
132
C. Izoprenalina;
D. Difenhidramina;
E. Bromhexin.
(2, p. 835-836)
19. Fac parte din grupul medicamentelor antialergice:

A. Ondansetron;
B. Nedocromil;
C. Loratadină;
D. Feniramina;
E. Clemastina.
(2, p. 837)
20. Care dintre următoarele antihistaminice H1 produc cel mai frecvent

efect sedativ intens?
A. Prometazina;
B. Clemastin;
C. Ciproheptadina;
D. Desloratadina;
E. Difenhidramina.
(2, p. 836)
21. Următoarele substanțe sunt utilizate ca decongestionante topice:

A. Clorhidrat de fenilefrină;
B. Clorhidrat de nafazlină;
C. Clorhidrat de oximetazolină;
D. Clorhidrat de difenhidramină;
E. Fumarat de clemastină.
(2, p. 840)
22. Selectați afirmațiile adevărate, cu privire la utilizarea

corticosteroizilor intranazali:
A. Sunt o alegere ideală pentru tratamentul rinitei alergice persistente;
B. Reacțiile adverse ale corticosteroizilor intranazali sunt: strănut, cefalee,
epistaxis;
C. Corticosteroizii intranazali nu dau reacții adverse;
D. Căile nazale ar trebui eliberate înaintea administrării;
E. Pot fi utilizați și în rinita alergică sezonieră.
(2, p. 840)
133
23. Selectați afirmațiile false cu privire la utilizarea decongestionantelor
nazale:
A. Suntsubstanțesimpatomimetice care produc vasoconstricție la nivelul
mucoasei nazale;
B. Sunt substanțe simpatolitice care produc vasodilatație la nivelul mucoasei
nazale;
C. Pot fi asociate cu succes antihistaminicelor;
D. Administrarea acestora se face exclusiv pe cale orală;
E. Reacțiile adverse cele mai des întâlnite sunt: senzația de arsură și
strănutul.
(2, p. 835-836)
24. Corticosteroizi inhalatori, pentru tratamentul astmului bronșic,

sunt:
A. Prednison;
B. Beclometazonă dipropionat;
C. Hidrocortizon hemisuccinat;
D. Prednisolon;
E. Fluticazonă propionat.
(2, p. 854)
25. Sunt agoniști beta 2- adrenergici, cu bronhoselectivitate crescută la

administrarea sub formă de aerosoli:
A. Adrenalina;
B. Salmeterolul;
C. Salbutamolul;
D. Izoprenalina;
E. Fenoterolul.
(2, p. 846-849)
26. Alegeti dintre antiastmatice pe cele antileucotrienice:

A. Zafirlukast;
B. Montelukast;
C. Ipratropium;
D. Tiotropium;
E. Salmeterol.
(2, p. 857)
134
27. Antiastmaticele acționează prin următoarele mecanisme de acțiune,
cu excepția:
A. Activarea receptorilor beta 1-adrenergici;
B. Blocarea receptorilor colinergici;
C. Blocarea receptorilor beta 2-adrenergici;
D. Blocarea receptorilor leucotrienici;
E. Activarea receptorilor alfa 1.
(2, p. 846-857)
28. Care din următoarele medicamente sunt indicate în tratamentul

astmului bronşic:
A. Teofilina;
B. Montelukast;
C. Tolbutamida;
D. Terazosinul;
E. Ipratropium bromidum.
(2, p. 856-857)
29. Teofilina:
A. Este un bronhodilatator musculotrop;
B. Este agonist pe receptorii adrenergici;
C. Inhibă fosfodiesteraza;
D. Deprimă SNC-ul;
E. Stimulează SNC-ul.
(2, p. 856)
30. Aminofilina este un bronhodilatator care:

A. Stimulează receptorii beta 2-adrenergici;
B. Inhibă fosfodiesteraza;
C. Conține complexul aminofilinei cu etilendiamina;
D. Stimulează fosfodiesteraza;
E. Stimulează adenilatciclaza.
(2, p. 856)
31. Următorii agoniști beta-2 adrenergici au durată ultralungă de

acțiune:
A. Formoterol;
B. Indacaterol;
C. Olodaterol;
135
D. Vilanterol;
E. Salmeterol.
(2, p. 849)
32. Care din următoarele afirmații sunt corecte pentru montelukast?

A. Inhibitor al 5-lipooxigenazei;
B. Antagonist al receptorilor cisteinil-leucotrienici;
C. Se utilizează în tratamentul cronic al astmului;
D. Inhibitor al ciclooxigenazei;
E. Reduce efectele proinflamatorii.
(2, p. 857)
33. Care din următoarele afirmații sunt incorecte pentru salbutamol?

A. Este anticolinergic;
B. Este simpatomimetic;
C. Este bronhodilatator;
D. Este mai activ pe cale inhalatorie;
E. Are durată lungă de acțiune.
(2, p. 846)
34. Corticosteroizii utilizaţi ca antiastmatice:

A. Sunt utilizaţi exclusiv inhalator, în aerosoli;
B. Se indică în tratamentul de întreţinere al astmului bronșic;
C. Au ca efecte adverse locale: candidoza și disfonia;
D. Inhibă biosinteza icosanoidelor proinflamatoare prin inhibarea
ciclooxigenazei;
E. Sunt contraindicaţi la bolnavii cu stare de rău astmatic.
(2, p. 849)
35. Bronhodilatatoare parasimpatolitice sunt:

A. Adrenalina;
B. Efedrina;
C. Ipratropium;
D. Salmeterol;
E. Tiotropium.
(2, p. 857)
136
36. Printre efectele adverse provocate de aerosolii corticosteroizi la un
bolnav astmatic se numără:
A. Disfonia;
B. Tulburări de gust;
C. Greţuri, vărsături;
D. Candidoză oro-faringiană;
E. Anorexie.
(2, p. 849)
37. Dintre medicamentele care stimulează cleareance-ul teofilinei, se

enumeră următoarele:
A. Rifampicina;
B. Carbamazepina;
C. Fenobarbital;
D. Fenitoina;
E. Cimetidina.
(2, p. 856)
38. Dintre medicamentele care reduc cleareance-ul teofilinei, se

enumeră următoarele:
A. Cimetidina;
B. Eritromicina;
C. Claritromicina;
D. Fenobarbital;
E. Fenitoina.
(2, p. 856)
39. Terapia antimicrobiană, utilizată în BPOC-ul cu purulență crescută

a sputei, presupune unul dintre următorii compuși:
A. Sulfametoxazol-trimetoprim;
B. Azitromicină;
C. Claritromicină;
D. Amoxicilină;
E. Doxiciclină.
(2, p. 866)
40. Printre factorii care pot scădea cleareance-ul teofilinei, impunând

reducerea dozelor, sunt:
A. Vârsta avansată;
B. Pneumonia infecțioasă;
137
C. Insuficiența cardiacă;
D. Insuficiența hepatică;
E. Medicamente antiepileptice.
(2, p. 864)
41. Printre factorii care pot crește cleareance-ul teofilinei, impunând

creșterea dozelor, sunt:
A. Insuficiențahepatică;
B. Insuficiențacardiacă;
C. Fenitoina;
D. Fenobarbitalul;
E. Rifampicina.
(2, p. 864)
42. Următoarele afirmații sunt adevărate, pentru metilxantine:

A. Utilizarea cronică a acestora, în BPOC, este contraindicată;
B. Utilizarea cronică a acestora, în BPOC, poate îmbunătăți funcția
respiratorie;
C. Au rol limitat în tratamentul BPOC-ului din cauza interacțiunilor
medicamentoase;
D. Teofilina reduce dispneea și crește toleranța la efort;
E. Produc bronhodilatație prin stimularea fosfodiesterazei.
(2, p. 863)
43. Care din următoarele afirmaţii sunt false:

A. Teofilina este sarea etilen-diaminică a aminofilinei;
B. Aminofilina se administrează injectabil;
C. Corticosteroizii se folosesc în criza severă de astm sub formă de aerosoli;
D. Corticosteroizii se adminstrează parenteral în criza severă de astm;
E. Toxicitatea corticosteroizilor poate fi diminuată prin terapie discontinuă.
(2, p. 849, 856)
44. Notați antiastmaticele ce acționează prin antagonizarea receptorilor

pentru leucotriene:
A. Zafirlukast;
B. Molsidomin;
C. Moxonidina;
D. Montelukast;
E. Valsartan.
(2, p. 857)
138
45. Notați antiastmaticele adrenomimetice selective beta-2:
A. Salbutamol;
B. Efedrina;
C. Salmeterol;
D. Formoterol;
E. Dobutamina.
(2, p. 862)
46. Utilizarea corticosterizilor inhalatori, prezintă următoarele

caracteristici:
A. Reprezintă terapia de elecție, în controlul pe termen lung al astmului
bronșic;
B. Reprezintă singurul tratament dovedit că reduce riscul de deces din cauza
astmului;
C. Terapia este lipsită de efecte adverse locale;
D. Răspunsul terapeutic se instalează rapid;
E. Terapia este lipsită de efecte toxice sistemice, chiar și la utilizarea
dozelor mari.
(2, p. 849)
47. Următoarele afirmații sunt false, cu privire la terapia cu

parasimpatolitice anticolinergice, utilizate în tratamentul astmului
bronșic:
A. Cuprinde substanțe farmaceutice de tipul bromurii de ipratropiu și
bromurii de tiotropiu;
B. Au o eficiență mai mare decât agoniștii beta-2 adrenergici;
C. Ameliorează dar nu stopează simptomele astmului bronșic;
D. Cuprinde substanțe farmaceutice de zafirlukast și montelukast;
E. Acționează prin blocarea receptorilor colinergici.
(2, p. 857)
48. Metilxantinele utilizate în bronhopneumopatia obstructivă cronică,

sunt:
A. De tipul teofilină și aminofilină;
B. De tipul ipratropiu și tiotropiu;
C. Bronhodilatatoare prin inhibarea fosfodiesterazei;
D. Bronhodilatatoare prin activarea receptorilor beta-2 adrenergici;
E. Bronhodilatatoare prin mecanism parasimpatolitic.
(2, p. 863)
139
49. În ceea ce privește terapia exacerbărilor din BPOC:
A. Administrarea prea agresivă de oxigen poate duce la insuficiență
respiratorie;
B. Doza și frecvența administrării bronhodilatatoarelor sunt crescute pentru
a asigura ameliorarea simptomelor;
C. Nebulizarea este contraindicată la pacienții cu dispnee severă;
D. Agoniștii beta-2 adrenergici nu se pot asocia cu anticolinergicele;
E. Agoniștii beta-2 adrenergici sunt preferați datorită efectului cu debut
rapid.
(2, p. 865)
50. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la corticoterapia

BPOC-ului:
A. Inhibă prostaglandinele pro-inflamatorii;
B. Reduce permeabilitatea capilară cu scăderea cantității de mucus;
C. Are un risc scăzut de toxicitate;
D. Este ineficientă pacienților cu risc crescut de exacerbări;
E. Cuprinde substanțe de tipul: budesonidă și fluticazonă.
(2, p. 864)
140
XIII. PRINCIPII ALE ANTIBIOTERAPIEI
1. Pentru care dintre următorii agenți anti-microbieni asocierea cu

alcoolul produce reacții adverse de tip disulfiram?
A. Cloramfenicol;
B. Metronidazol;
C. Amfotericina B;
D. Izoniazida;
E. Norfloxacina.
(2, p. 339)
2. În tratamentul infecției cu Mycoplasma pneumoniae, prima alegere

terapeutică este reprezentată de:
A. Penicilină G;
B. Ceftriaxonă;
C. Benzatin penicilină G;
D. Azitromicină;
E. Cefuroximă axetil.
(2, p. 337)
3. Care dintre următoarele afirmații nu este adevărată?

A. Pentru SNC, importanța difuziei tisulare a agentului antimicrobian este
relativ bine descrisă și au fost stabilite corelații cu rezultatele clinice;
B. Parametrii farmacocinetici, precum și aria de sub curbă (ASC) și
concentrația plasmatică maximă pot fi corelați cu rezultatele terapiei;
C. Pentru anumiți agenți, raportul ariei de sub curba (ASC) la concentrația
minimă inhibitorie (CMI), raportul concentrație maximă la CMI sau
intervalul de timp în care concentrația antimicrobianului este superioară
CMI, se pot corela cu eficacitatea terapiei;
D. Concentrația medicamentelor prezintă relevanță clinică doar atunci când
este determinată la nivel urinar;
E. În alegerea terapiei antimicrobiene, în scopul asigurării eficacității și al
prevenirii rezistenței este importantă cunoașterea proprietăților
farmacocinetice și farmacodinamice ale medicamentului.
(2, p. 338)
141
4. Care dintre asocierile de mai jos determină prelungirea intervalului
QT?
A. Chinolone + sucralfat;
B. Sulfamide + fenitoină;
C. Chinolone + antiaritmice de clasă Ia și III;
D. Tetraciclina + digoxina;
E. Rifampicină + contraceptive orale.
(2, p. 340)
5. Care dintre următoarele afirmații este falsă?

A. Pacienții imunodeprimați pot avea un răspuns nesatisfăcător la terapia
antimicrobiană pentru că mecanismele proprii de apărare sunt insuficiente
pentru eradicarea infecției, în ciuda unor regimuri terapeutice aparent
adecvate;
B. Rezistența primară a microorganismelor se referă la rezistența dobândită
în cursul terapiei antimicrobiene;
C. Creșterea rezistenței în rândul patogenilor se crede a fi, în mare parte, din
cauza utilizării excesive a antimicrobienelor în comunitate și în spitale;
D. Creșterea rezistenței în rândul patogenilor are drept cauză creșterea
prevalenței pacienților imunodeprimați care primesc terapie antimicrobină
supresivă pe termen lung, pentru prevenirea infecțiilor;
E. Malabsorbția poate fi cauzată de o boală gastro-intestinală sau de o
interacțiune medicamentoasă la acest nivel.
(2, p. 342)
6. Care dintre următoarele medicamente reprezintă opțiunea de primă

alegere în tratamentul infecțiilor cu Staphilococcus aureus/
Staphilococcus epidermidis meticilino-rezistent dobândit în spital?
A. Trimetoprim-sulfametoxazol;
B. Vancomicină;
C. Clindamicină;
D. Oxacilină;
E. Doxiciclină.
(2, p. 335)
142
7. Care dintre afirmațiile referitoare la interacțiunile tetraciclinelor
sunt incorecte?
A. Asocierea tetraciclinei cu antiacidele determină creșterea absorbției
tetraciclinei;
B. La asocierea dintre tetraciclină și sărurile de fier se impune o distanță de
2 ore;
C. Asocierea tetraciclinei cu digoxina determină reducerea
biodisponibilității digoxinei;
D. Asocierea tetraciclinei cu digoxina determină reducerea absorbție
tetraciclinei;
E. La asocierea dintre tetraciclină și sucralfat se produce reducerea
absorbției tetraciclinei.
(2, p. 340)
8. Care dintre următoarele medicamente reprezintă opțiuni de primă

alegere în tratamentul infecțiilor cu Neisseria gonorrhoeae utilizate în
cazul infecțiilor gonococice necomplicate?
A. Ceftriaxonă;
B. Ciprofloxacină;
C. Clindamicină;
D. Cefazolină;
E. Carbapenemă.
(2, p. 335)
9. În cazul căror asocieri se impune monitorizarea glicemiei?

A. Sulfamide + fenitoină;
B. Setraciclină + săruri de calciu;
C. Shinolone + antiaritmice de clasa IA;
D. Warfarina+ sulfamide;
E. Izoniazidă + carbamazepină.
(2, p. 340)
10. Referitor la sinergism, în cazul terapiei antimicrobiene sunt corecte

afirmațiile:
A. Obținerea unei activități antimicrobiene sinergice este avantajoasă pentru
infecții cauzate de bacili Gram-pozitivi la pacienții imunodeprimați;
B. Asocierile sinergice ar putea conduce la rezultate superioare în cazul
infecțiilor cauzate de Pseudomonas aeruginosa;
C. Asocierile sinergice ar putea conduce la rezultate superioare în cazul
infecțiilor cauzate de Enterococcus spp.;
143
D. Agenții care induc producerea de 𝛽-lactamaze de către bacterii
(cefoxitina), pot antagoniza efectele unor medicamente susceptibile la
acțiunea enzimei, precum penicilinele sau imipenemul;
E. Reprezintă un dezavantaj al asocierilor terapeutice.
(2, p. 341)
11. Care dintre următoarele sunt spirochete?

A. Chlamidia pneumoniae;
B. Chlamidia trachomatis;
C. Moraxella catarhalis;
D. Treponema pallidum;
E. Borrelia burgdorferi.
(2, p. 337, 338)
12. Tratamentul infecțiilor cu Clostridium difficile se face cu:

A. Doxiciclină;
B. Azitromicină;
C. Linezolid;
D. Vancomicină;
E. Metronidazol.
(2, p. 336)
13. Sunt factori care contribuie la ineficacitatea terapiei antimicrobiene

datorită caracteristicilor medicamentului:
A. Eliminarea accelerată a medicamentelor;
B. Difuzia redusă la locul infecției;
C. Pacienți imunodeprimați;
D. Malabsorbția;
E. Rezistența dobândită în cursul terapiei.
(2, p. 341)
14. Infecțiile de tract urinar produse de Pseudomonas aeruginosa se pot

trata cu:
A. Ciprofloxacină;
B. Piperacilină-tazobactam;
C. Aztreonam;
D. Levofloxacină;
E. Ceftolozan- tazobactam.
(2, p. 337)
144
15. Care dintre următoarele afirmații referitoare la interacțiunile
medicamentoase sunt corecte?
A. La asocierea foscarnetului cu pentamidină crește riscul de hipercalcemie;
B. Asocierea penicilinelor cu probenecid determină blocarea excreției 𝛽-
lactaminelor;
C. Asocierea cloramfenicolului cu fenitoină impune monitorizarea
glicemiei;
D. Asocierea ciprofloxacinei cu teofilina determină reducerea metabolizării
teofilinei;
E. Asocierea macrolidelor cu teofilina crește metabolizarea teofilinei.
(2, p. 339)
16. Care dintre următoarele asocieri trebuie evitate pe cât posibil

datorită efectelor produse de asociere?
A. Rifampicină + contraceptive orale;
B. Aminoglicozide + blocante neuromusculare;
C. Metronidazol + alcool etilic;
D. Chinolone + antiacide;
E. Tetraciclină + sucralfat.
(2, p. 339, 340)
17. Care sunt efectele obținute în cazul asocierii de macrolide cu

digoxina?
A. Reducerea metabolizării macrolidelor;
B. Creșterea metabolizării digoxinei;
C. Reducerea metabolizării digoxinei;
D. Creșterea biodisponibilității pentru digoxină;
E. Risc de nefrotoxicitate severă.
(2, p. 339)
18. Asocierile de antibiotice:

A. Se pretează în tratamentul infecțiilor nosocomiale;
B. Se fac pentru a obține efecte sinergice față de organismele care au cauzat
infecția;
C. Pot crește rezistența microorganismelor;
D. Nu sunt preferate în infecțiile cu etiologie mixtă;
E. Sunt necesare în cazul infecțiilor pelvine la femei, produse de bacterii
aerobe și anaerobe multiple.
(2, p. 338)
145
19. Care dintre următorii sunt bacili Gram-negativi?
A. Clostridium difficile;
B. Gardnerella vaginalis;
C. Enterobacter spp.;
D. Neisseria gonorrhoeae;
E. Moraxella catarrhalis.
(2, p. 336)
20. Se recomandă administrarea de doxiciclină în infecțiile produse de:

A. Borrelia burgdorferi;
B. Mycoplasma pneumoniae;
C. Salmonella typhi;
D. Pseudomonas aeruginosa;
E. Klebsiella pneumoniae.
(2, p. 337, 338)
146
XIV. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC
AL INFECȚIILOR FUNGICE INVAZIVE
1. Manifestările clinice ale histoplasmozei sunt următoarele, cu

excepția:
A. Granuloame mediastinale;
B. Mediastinită fibrozantă;
C. Endocardită;
D. Pericardită;
E. Afecțiuni nefrotice difuze moderat-severe.
(2, p. 364, 365)
2. În urma examenului lichidului cefalorahidian la pacienții cu

meningită criptococică, se observă următoarele, cu excepția:
A. Presiune de deschidere crescută;
B. Pleocitoza LCR;
C. Leucocitoză;
D. Creșterea concentrației glucozei;
E. Creșterea proteinelor.
(2, p. 369)
3. Criptococoza:
A. Este o infecție micotică sistemică, contagioasă;
B. Este o infecție micotică sistemică, necontagioasă;
C. Nu poate disemina la alte țesuturi;
D. Este cauzată de Coccidioides immitis;
E. Nu apare la nivelul plamânilor.
(2, p. 369)
4. Despre Candida albicans se pot afirma următoarele enunțuri, cu

excepția:
A. Poate disemina la nivelul ochilor;
B. Poate disemina la nivelul miocardului;
C. Poate disemina la nivelul articulațiilor;
D. Nu poate disemina;
E. Poate disemina la nivelul creierului.
(2, p. 372)
147
5. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la histoplasmoza pulmonară
cavitară cronică:
A. Terapia antifungică nu este recomandată, în general, tuturor pacienților
pentru evitarea distrugerii țesutului pulmonar;
B. Terapia afecțiunii severe este reprezentată de amfotericina B 0,7mg/kg/zi
cu o doză maximă totală de 25-35mg/kg;
C. Amfotericina B se utilizează la pacienții care nu necesită spitalizare sau
cei care nu pot fi tratați cu itraconazol;
D. Terapia afecțiunii ușoare-moderate este reprezentată de itraconazol 200
mg de 3 ori/zi pentru 3 zile, apoi o dată sau de 2 ori/zi cel puțin un an;
E. Terapia afecțiunii ușoare-moderate este reprezentată de amfotericina B
200 mg de 3 ori/zi pentru 3 zile, apoi o dată sau de 2 ori/zi cel puțin un an.
(2, p. 365)
6. În cazurile refractare ale infecției cu Candida albicans se poate

administra:
A. Fluconazol;
B. Complex lipidic cu amfotericina B;
C. Amfotericina B lipozomală;
D. Voriconazol;
E. Amfotericina B dispersie coloidală.
(2, p. 374)
7. Alegeți enunțurile adevărate cu privire la infecția cu Candida:

A. Hemodializa și insuficiența renală nu reprezintă factori de risc majori;
B. Pacienții aflați sub tratament cu corticosteroizi în doze mari prezintă un
risc crescut de infectare;
C. Pacienții aflați sub tratament cu agenți antimicrobieni cu spectru larg
prezintă un risc crescut de infectare;
D. Intervențiile chirurgicale și arsurile extinse reprezintă factori de risc
majori;
E. Pacienții aflați sub tratament cu agenți antineoplazici prezintă un risc
crescut de infectare.
(2, p. 372)
148
8. Următoarele afirmații privind histoplasmoza la pacienții cu SIDA
sunt adevărate, cu excepția:
A. Terapia supresivă se recomandă pe toată durata vieții;
B. Pacienții care beneficiază de terapie profilactică au o rată de recidivă
cuprinsă între 50-90%;
C. Terapia supresivă constă în azoli orali sau amfotericina B, pe toată durata
vieții;
D. Adulții pot prezenta o formă cronică a bolii diseminate, asemănătoare
sindromului observat la sugari si copii;
E. Adulții pot prezenta o formă acută a bolii diseminate, asemănătoare
sindromului observat la sugari și copii.
(2, p. 363, 366)
9. Tratamentul supresiv al criptococozei la pacienții infectați cu HIV

poate cuprinde:
A. Fluconazol 200 mg/zi oral, minim un an;
B. Fluconazol 800-1200 mg/zi oral, timp de 10-12 săptămâni;
C. Amfotericina B 1 mg/kg/săptămână i.v. timp de minim un an;
D. Amfotericina B 1 mg/kg/săptămână oral, minim un an;
E. Itraconazol 200 mg de 2 ori/zi oral, minim un an.
(2, p. 371)
10. Referitor la histoplasmoza SNC, alegeți enunțurile false:

A. Răspunsul terapiei nu trebuie monitorizat prin puncții lombare repetate
pentru evaluarea nivelului antigenulu Histoplasma;
B. Amfotericina B trebuie utilizată ca terapie inițială, din cauza toxicității
renale mai crescute;
C. Se utilizează o doză totală de 175 mg/kg pentru 4-6 săptămâni de
amfotericina B;
D. Terapia continuă cu azol oral, fluconazol sau itraconazol 200 mg de 2 sau
3 ori/zi pentru cel puțin un an;
E. Concentrațiile plasmatice ale itraconazolului ar trebui să se determine
pentru confirmarea expunerii adecvate la medicament.
(2, p. 365)
11. Alegeți enunțurile false referitoare la terapia antifungică a

candidemiei documentate la pacienții imonocompetenți:
A. Terapia ar trebui continuată pentru încă 2 săptămâni de la ultima cultură
pozitivă din sânge și dispariția semnelor și simptomelor infecției;
149
B. Amfotericina B nu poate fi înlocuită cu fluconazol până la finalizarea
tratamentului;
C. Tratamentul constă în indepărtarea cateterelor venoase centrale existente
atunci când nu este posibil, plus fluconazol;
D. Tratamentul constă în îndepărtarea cateterelor venoase centrale existente
atunci când nu este posibil, plus echinocandine;
E. Toți pacienții ar trebui supuși unui examen oftalmologic.
(2, p. 373, 375)
12. Tratamentul meningoencefalitei cu complicații neurologice,

determinată cu Cryptococcus neoformans, constă în:
A. Terapia de întreținere constă în fluocitozina oral, timp de 8 săptămâni;
B. Terapia de inducție constă în amfotericina B i.v. plus fluocitozina oral;
C. Terapia de inducție constă în amfotericina B i.v. plus fluocitozinai.v.;
D. Terapia de întreținere constă în fluconazol oral, timp de 8 săptămâni;
E. În inducția prelungită amfotericina B i.v. poate fi înlocuită cu o
formulare lipidică pentru ultimele 4 săptămâni ale perioadei de inducție.
(2, p. 370)
13. Aspergiloza bronhopulmonară alergică se manifestă prin:

A. Astm bronșic sever;
B. Wheezing;
C. Febră;
D. Creștere în greutate;
E. Tuse seacă.
(2, p. 372)
14. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la terapia histoplasmozei

pulmonare acute:
A. Pacienții cu afecțiune asimptomatică ușoară sau prezența simptomelor
mai puțin de 4 săptămâni, în general nu necesită terapie;
B. Pacienții cu afecțiune asimptomatică ușoară sau prezența simptomelor
mai puțin de 4 săptămâni necesită terapie;
C. Itraconazolul se recomandă pacienților care continuă să prezinte
simptome timp de 11 luni;
D. Itraconazolul se recomandă pacienților care continuă să prezinte
simptome timp de 11 săptămâni;
E. În cazul prezenței simptomelor mai mult de 4 săptămâni, terapia constă
în itraconazol 200 mg o dată /zi timp de 6-12 săptămâni.
(2, p. 364)
150
15. Terapia blastomicozei poate să cuprindă, cu excepția:
A. Formulare lipidică cu amfotericina B per os;
B. Itraconazol oral;
C. Formulare lipidică cu amfotericina B i.v.;
D. Azoli per os;
E. Itraconazol i.v..
(2, p. 367, 368)
16. Terapia antifungică inițială a candidozei la pacienții în stare mai

puțin gravă, constă în:
A. Echinocandine;
B. Fluconazol doza de încărcare de 800 mg, apoi 400 mg, zilnic;
C. Voriconazol;
D. Fluconazol 400 mg oral, zilnic;
E. Amfotericina B oral 10-20 mg, zilnic.
(2, p. 373, 375)
17. Următoarele enunțuri referitoare la terapia criptococozei la

pacienții imunocompetenți sunt adevărate:
A. Tratamentul de consolidare al meningoencefalitei fără complicații
neurologice constă în amfotericină B i.v. plus fluocitozină oral;
B. Tratamentul de inducție al meningoencefalitei fără complicații
neurologice constă în amfotericină B i.v. plus fluocitozină oral;
C. Tratamentul de consolidare al meningoencefalitei fără complicații
neurologice constă în fluconazol 400-800 mg/zi, oral, timp de 8 săptămâni;
D. Tratamentul de întreținere al meningoencefalitei fără complicații
neurologice constă în fluconazol 400-800 mg/zi, oral, timp de 8 săptămâni;
E. Tratamentul de întreținere al meningoencefalitei fără complicații
neurologice constă în fluconazol 200 mg/zi, oral, timp de 6-12 luni.
(2, p. 370)
18. În cazul afecțiunilor pulmonare difuze moderat-severe până la

severe din histoplasmoza pulmonară acută, terapia poate fi:
A. Amfotericina B lipofilă 3-5 mg/kg/zi, urmată de itraconazol 400mg de 2
ori/zi pentru 3 zile, apoi de 2 ori/zi pentru un total de 12 săptămâni de
tratament;
B. Alternativ, la pacienții cu risc crescut de nefrotoxicitate, poate fi utilizată
amfotericina B deoxicolat 0,7-1 mg/kg/zi;
151
C. Metilprednisolona în primele 1-2 săptămâni de terapie antifungică se
recomandă pacienților care dezvoltă complicații respiratorii;
D. În cazul complicațiilor precum hipoxemie sau detresă respiratorie
marcată, nu se recomandă metilprednisolona (0,5-1 mg/kg/zi i.v);
E. Amfotericina B lipofilă 3-5 mg/kg/zi, urmată de itraconazol 200 mg de 2
ori/zi pentru 3 zile, apoi de 2 ori/zi pentru un total de 12 săptămâni de
tratament.
(2, p. 364)
19. Histoplasmoza diseminată (infantilă) acută se caracterizează:

A. Anemie;
B. Febră continuă;
C. Micșorarea ficatului;
D. Leucopenie;
E. Trombocitopenie.
(2, p. 363)
20. Terapia candidozei urinare la pacienții simptomatici constă în:

A. Îndepărtarea instrumentelor din tractul urinar;
B. Îndepărtarea cateterelor Foley;
C. Fluconazol 200 mg/zi oral;
D. Amfotericină B i.v. 0,3-1 mg/kg/zi;
E. Anidulafungin oral.
(2, p. 375)
152
XV. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC
AL INFECȚIILOR TRACTULUI RESPIRATOR
1. Selectați bacteria patogenă care este izolată din sputa pacienților cu

exacerbări ale bronșitei cronice, în procent de 45%:
A. Moraxella catarrhalis;
B. Klebsiella;
C. Pseudomonas aeruginosa;
D. Haemophillus influenzae;
E. Streptococcus pneumoniae.
(2, p. 417)
2. Precizați doza maximă pe zi, la adult în cazul

piperacilinei/tazobactam în tratamentul pneumoniei bacteriene:
A. 6 g;
B. 12-18 g;
C. 10-12 g;
D. 3 g;
E. 0,5-2 g.
(2, p. 427)
3. Care dintre următoarele exemple este antibioticul de elecție

administrat în terapia empirică inițială la adulții cu rinosinuzită acută?
A. Doxiciclină;
B. Levofloxacină;
C. Ampicilină/sulbactam;
D. Moxifloxacină;
E. Amoxicilină/clavulanat.
(2, p. 436)
4. Precizați doza maximă de gentamicină care se poate administra la

adulți în terapia pneumoniei bacteriene:
A. 1,8 g/zi;
B. 3 mg/kg/zi;
C. 5 mg/kg/zi;
153
D. 10 g/zi;
E. 7,5 mg/kg/zi.
(2, p. 428)
5. Selectați antibioticul care se poate administra în tratamentul

faringitei acute cu streptococul 𝛽- hemolitic de grup A, în doza unică:
A. Clindamicină;
B. Benzatin benzilpenicilină;
C. Penicilina V;
D. Amoxicilină;
E. Claritromicină.
(2, p. 433)
6. Selectați afirmația incorectă referitoare la cefepimă care se poate

administra în terapia pneumoniei bacteriene:
A. Denumirea comercială este Maxipime;
B. Doza maximă la adult este de 2-6 g/zi;
C. Este o cefalosporină cu spectru larg;
D. Se poate administra la copii în doză de 100-150 mg/kg/zi;
E. Denumirea comercială este Unasyn.
(2, p. 427)
7. Următoarele manifestări extra-pulmonare sunt caracteristice

pneumoniei cauzată de Mycoplasma pneumoniae, cu excepția:
A. Tuse sacadată;
B. Sindrom Guillan Barré;
C. Miocardită;
D. Mialgie;
E. Anemie hemolitică.
(2, p. 423)
8. Următoarele antibiotice-chimioterapice se pot administra în

tratamentul pneumoniei atipice provocată de Legionella pneumophila,
ca terapie empirică, cu excepția:
A. Doxiciclină;
B. Ciprofloxacină;
C. Amoxicilină;
D. Levofloxacină;
E. Azitromicină.
(2, p. 425)
154
9. Selectați doza de cefotaxim ce se poate administra în terapia
pneumoniei bacteriene, la copii:
A. 200 mg/kg/zi;
B. 150 mg/kg/zi;
C. 50 mg/kg/zi;
D. 75 mg/kg/zi;
E. 90 mg/kg/zi.
(2, p. 427)
10. Următoarele exemple sunt complicații supurative ale faringitei

cauzate de streptococul 𝛽- hemolitic de grup A, cu excepția:
A. Fasceită necrozantă;
B. Abces retrofaringian;
C. Otită medie;
D. Abces periamigdalian;
E. Reumatism articular acut.
(2, p. 432)
11. Pentru tratamentul bronșitei acute, următoarele afirmații sunt

adevărate, mai puțin:
A. În cazul copiilor se recomandă utilizarea paracetamolului și a acidului
acetilsalicilic;
B. Terapia cu aerosoli poate favoriza eliminarea secrețiilor bronșice;
C. Se urmărește combaterea deshidratării;
D. Tusea severă necesită administrarea de codeină;
E. Administrarea de rutină a antibioticelor este puternic descurajată.
(2, p. 416-417)
12. Următoarea afirmație este falsă, în ceea ce privește tratamentul

farmacologic al bronșitei cronice:
A. Administrarea pe termen lung a ipratropiului scade severitatea tusei și
volumul sputei;
B. Utilizarea antimicrobienelor nu este justificată;
C. Asocierea anticolinergicelor cu beta-adrenergice oferă beneficii în
controlul simptomatologiei;
D. Asocierea beta-adrenergicelor cu corticoterapia inhalatorie este benefică
pentru îmbunătățirea funcției pulmonare;
E. Utilizarea beta-adrenergicelor cu durată lungă de acțiune este benefică.
(2, p. 418-419)
155
13. Următoarele antibiotice sunt utilizate în tratamentul exacerbărilor
bronșitei cronice, mai puțin:
A. Amoxicilină;
B. Ciprofloxacină;
C. Azitromicină;
D. Eritromicină;
E. Oxacilină.
(2, p. 420)
14. Următoarele antibiotice sunt utilizate în tratamentul pneumoniei

bacteriene, mai puțin:
A. Amoxicilină;
B. Penicilină;
C. Bacitracină;
D. Ceftriaxonă;
E. Claritromicină.
(2, p. 427)
15. Selectați căile de pătrundere a microorganismelor la nivelul

tractului respirator inferior:
A. Aspirația conținutului orofaringian;
B. Transmitere de la mamă la făt;
C. Inhalare, ca particule aerosolizate;
D. Consum de alimente contaminate;
E. Diseminare hematogenă în plămâni de la nivelul unor focare
extrapulmonare.
(2, p. 421)
16. Selectați cefalosporinele cu spectru larg utilizate în tratamentul

pneumoniei bacteriene:
A. Ceftazidima;
B. Cefepima;
C. Cefotaxim;
D. Cefazolina;
E. Cefaclor.
(2, p. 427)
156
17. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la farmacoterapia rino-
sinuzitei bacteriene acute:
A. La adulți, durata tratamentului este de 7-10 zile;
B. Dezvoltarea toleranței în cazul utilizării decongestionantelor nazale,
apare la mai mult de 3 zile de tratament;
C. În rinosinuzita nebacteriană se utilizează frecvent vasoconstrictoare
precum fenilefrină și oximetazolină;
D. Antihistaminicele pot determina alterarea clearance-ului mucociliar și nu
artrebui utilizate în cazul rinosinuzitei bacteriene acute;
E. Amoxicilină-clavulanat reprezintă tratamentul de elecție.
(2, p. 435, 436)
18. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la posologia medicamentelor

administrate în tratamentul exacerbărilor bronșitei cronice:
A. Levofloxacină 500-750 mg/zi;
B. Azitromicină 250-500 mg/zi;
C. Doxiciclină 100 mg de două ori pe zi;
D. Ciprofloxacină 500-750 mg de două ori pe zi;
E. Cefalexină 100 mg de două ori pe zi.
(2, p. 420)
19. Care dintre următoarele exemple sunt aminoglicozide utilizate în

tratamentul pneumoniei bacteriene:
A. Amikacină;
B. Gentamicină;
C. Eritromicină;
D. Tobramicină;
E. Netilmicină.
(2, p. 428)
20. Care dintre următoarele antibiotice sunt cefalosporine de generația

a treia, utilizate în terapia empirică a pneumoniei la pacienții
pediatrici?
A. Ceftriaxona;
B. Cefuroxim;
C. Cefprozil;
D. Latamoxef;
E. Cefotaxim.
(2, p. 426)
157
21. Selectați bacteriile patogene implicate în infecțiile tractului
respirator inferior:
A. Haemophillus influenzae;
C. Amanita muscaria;
D. Aspergillus fumigatus;
E. Moraxella catarrhalis.
(2, p. 416)
22. Care dintre următoarele exemple sunt infecții ale tractului

respirator inferior?
A. Faringita;
B. Bronșita acută;
C. Pneumonia;
D. Bronșiolita;
E. Sinuzita.
(2, p. 416, 420, 421)
23. Selectați cefalosporinele anti-Pseudomonas aeruginosa utilizate în

terapia empirică a pneumoniei bacteriene:
A. Cefazolina;
B. Cefepima;
C. Cefapirina;
D. Ceftazidima;
E. Cefaclor.
(2, p. 425)
24. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la farmacoterapia bronșitei

cronice:
A. Asocierea salmeterol/fluticazonă cu administrare inhalatorie pe termen
lung poate îmbunătăți calitatea vieții;
B. Moxifloxacina se administrează la adult, în doză de 500-750 mg pe zi;
C. Cea simplă se tratează cu antibiotice de tipul macrolide/azalide de
generația a doua;
D. 40% dintre tulpinile Streptococcus pneumoniae sunt rezistente la
peniciline;
E. Cefalexina este un antibiotic administrat de primă intenție.
(2, p. 418-420)
158
25. Care dintre următoarele exemple sunt situații de rinosinuzită
bacteriană acută în care sunt necesare doze mari de amoxicilină-
clavulanat?
A. Utilizarea de antibiotice în ultima lună;
B. Vârsta < 2 ani sau peste 65 ani;
C. Infecție acută;
D. Pacienți imunocompromiși;
E. Vârsta > 40 ani.
(2, p. 436)
26. Care este tratamentul empiric în cazul pneumoniei atipice?

A. Ciprofloxacină;
B. Azitromicină;
C. Amoxicilină;
D. Doxiciclină;
E. Tetraciclină.
(2, p. 425)
27. Alegeți antibioticele-chimioterapice care se pot administra la copiii

în vârstă de 1-3 luni bolnavi de pneumonie dobândită în comunitate:
A. Amoxicilină;
B. Tetraciclină;
C. Eritromicină;
D. Cefuroximă;
E. Trimetoprim-sulfametoxazol.
(2, p. 426)
28. În urma examenului fizic, la pacientul cu pneumonie bacteriană se

evidențiază:
A. Tahipnee;
B. Raluri crepitante inspiratorii în timpul expansiunii pulmonare;
C. Tahicardie;
D. Saturație de oxigen scăzută;
E. Geamăt expirator.
(2, p. 423)
159
29. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la infecțiile de tract respirator
superior:
A. Sinuzita este inflamația și/sau infecția mucoasei sinusurilor paranazale;
B. Antibioticele administrate de elecție în terapia faringitei sunt penicilina și
azitromicina;
C. Cel mai frecvent simptom al faringitei este durerea în gât;
D. Sinuzita acută este cel mai adesea cauzată de Haemophilus influenzae și
Streptococcus pneumoniae;
E. Durerea din faringita acută nu se ameliorează prin administrarea
paracetamolului.
(2, p. 432, 434)
30. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la infecțiile tractului

respirator inferior:
A. În cazul bronșitei acute, inițial se instalează tusea seacă care ulterior
devine productivă cu spută muco-purulentă;
B. Bronșita cronică nu are etiologie genetică;
C. Streptococcus pneumoniae este agentul patogen cel mai frecvent izolat
din sputa pacienților care prezintă exacerbări ale bronșitei cronice;
D. La pacientul vârstnic ce prezintă pneumonie dobândită în comunitate, se
poate administra ca terapie empirică în ambulatoriu, piperacilină/tazobactam
sau cefalosporine anti-pseudomonas (cefepimă, ceftazidimă);
E. În cazul pneumoniei bacteriene, doza amoxicilină-clavulanat ce se
administreaza pe zi la adulți este 0,75-1 g.
(2, p. 416, 417, 424, 427)
31. Referitor la infecțiile tractului respirator inferior, alegeți afirmațiile

corecte:
A. Simptomele caracteristice bronșitei cronice sunt tusea și expectorația
excesivă de spută;
B. 75% dintre cazurile de bronșiolită sunt cauzate de virusul respirator
sincițial;
C. Tratamentul bronșitei acute este simptomatic;
D. Oseltamivir se administrează în tratamentul empiric la adulții cu
pneumonie atipică;
E. Doza maximă de levofloxacină care se poate administra în tratamentul
pneumoniei bacteriene este de 320 mg/zi.
(2, p. 417, 418, 421, 425, 427)
160
32. Selectați agenții patologici implicați în apariția pneumoniei în cazul
copiilor:
A. Mycoplasma pneumoniae;
B. Streptococcus pneumoniae;
C. Virusul respirator sincițial;
D. Staphylococcus aureus;
E. Virusul paragripal.
(2, p. 422)
33. Referitor la posologia antibioticelor-chimioterapice administrate în

tratamentul pneumoniei bacteriene, alegeți afirmațiile incorecte:
A. Levofloxacină, la adult doza maximă este de 750 mg/zi;
B. Vancomicină, la copii, 45-60 mg/kg/zi;
C. Imipenem, la adult doza maximă este 7,5 mg/zi;
D. Ceftriaxona, la copii, 50-150 mg/kg/zi;
E. Claritromicina, la adult, doza maximă este 1-2 g/zi.
(2, p. 427, 428)
34. Selectați antibioticele care se pot administra în tratamentul

rinosinuzitei bacteriene acute, la adulții alergici la peniciline:
A. Levofloxacină;
B. Amoxicilină-clavulanat;
C. Ampicilină-sulbactam;
D. Doxiciclină;
E. Moxifloxacină.
(2, p. 436)
35. Selectați agenții patogeni implicați în apariția pneumoniilor

dobândite în comunitate:
A. Moraxella catarrhalis;
C. Haemophilus influenzae;
D. Staphylococcus aureus;
E. Legionella.
(2, p. 421).
36. Selectați afirmațiile corecte referitoare la bronșiolită:

A. Este o infecție virală acută de tract respirator inferior, caracteristică
sugarilor;
B. Principala cauză este infecția cu virus gripal;
161
C. În majoritatea cazurilor este suficient tratamentul febrei și un aport
adecvat de lichide;
D. Este o boală autolimitantă;
E. Testele de laborator pot indica rareori hipocapnie.
(2, p. 420, 421)
37. Selectați penicilinele care se pot administra în tratamentul

pneumoniei bacteriene:
A. Ticarcilină;
B. Oxacilină;
C. Penicilină;
D. Amoxicilină;
E. Ampicilină.
(2, p. 427)
38. Selectați antibioticele recomandate de elecție în faringita acută

provocată de streptococul 𝛽- hemolitic de grup A:
A. Ampicilină;
B. Penicilina G;
C. Penicilina V;
D. Amoxicilină;
E. Benzatin benzilpenicilina.
(2, p. 433)
39. Selectați cefalosporinele care se pot administra în tratamentul otitei

medii acute:
A. Ceftriaxonă;
B. Cefpodoximă;
C. Cefpiron;
D. Cefuroximă;
E. Ceftazidimă.
(2, p. 431)
40. Selectați substanțele medicamentoase care se pot administra în

terapia bronșitei cronice:
A. Levofloxacină;
B. Paracetamol;
C. Roflumilast;
162
D. Bromură de ipratropiu;
E. Dextrometrofan.
(2, p. 418, 420)
41. Selectați afirmațiile corecte referitoare la tratamentul otitei medii:

A. În cazul bacteriilor producătoare de 𝛽- lactamaze se poate utiliza
cefuroximă, cefpodoximă sau cefdinir administrate oral;
B. Pentru tratarea otalgiei se poate administra paracetamol;
C. La majoritatea pacienților se recomandă amoxicilină în doze mari;
D. Tratamentul pe termen scurt nu este recomandat copiilor cu vârsta mai
mică de 2 ani;
E. Antibioticele sunt recomandate în cazul copiilor cu vârsta 6-12 luni care
prezintă otalgie severă sau febră cu valori de cel puțin 38 °C.
(2, p. 430, 431)
42. Selectați afirmațiile incorecte referitoare la tratamentul bronșitei

acute:
A. Se poate administra paracetamol maxim 4 g pe zi pentru combaterea
febrei;
B. Terapia cu aerosoli favorizează scăderea vâscozității secrețiilor bronșice
și facilitează eliminarea;
C. Dacă este suspectată de infecția cu Mycoplasma pneumoniae, se
administrează amoxicilină per os;
D. Se urmărește combaterea deshidratării și ameliorarea funcției respiratorii;
E. La pacienții care prezintă tuse severă se poate administra bromură de
ipratropiu inhalator.
(2, p. 416, 417)
43. În urma examenului fizic, la pacientul cu bronșiolită se evidențiază:

A. Wheezing;
B. Conjunctivită;
C. Otită medie;
D. Raluri în expir;
E. Bradicardie.
(2, p. 421)
44. Următoarele afirmații despre farmacoterapia bronșitei cronice sunt

adevărate:
A. 95-100% dintre tulpinile de Moraxella catarrhalis sunt secretoare de 𝛽-
lactamaze;
163
B. Anticolinergicele cu durată lungă de acțiune administrate inhalator ca
monoterapie sau în asociere cu agoniști 𝛽2 adrenergici cu durată lungă de
acțiune îmbunătățesc funcția pulmonară și reduc numărul de exacerbări;
C. 20% din tulpinile de Streptococcus pneumoniae prezintă rezistență înaltă
la peniciline;
D. Minociclina nu este considerat antibiotic de elecție;
E. Moxifloxacina se administrează la adult, 500-750 mg/zi.
(2, p. 418-420)
45. Următoarele antibiotice sunt utilizate în tratamentul exacerbărilor

bronșitei cronice:
A. Amoxicilină;
B. Ciprofloxacină;
C. Azitromicină;
D. Neomicină;
E. Oxacilină.
(2, p. 420)
46. Următoarele antibiotice sunt utilizate în tratamentul pneumoniei

bacteriene:
A. Amoxicilină;
B. Neomicină;
C. Oxacilină;
D. Ceftriaxonă;
E. Claritromicină.
(2, p. 427)
47. Pentru tratamentul rinosinuzitei bacteriene acute la adulți, în cazul

alergiei la β-lactamine, se pot utiliza următoarele antibiotice:
A. Amoxicilină;
B. Amoxicilină-clavulanat;
C. Doxiciclină;
D. Levofloxacină;
E. Moxifloxacină.
(2, p. 436)
48. Pentru tratamentul rinosinuzitei bacteriene acute, se recomandă

utilizarea următoarelor medicamente:
A. Decongestionante nazale de tip fenilefrină;
B. Decongestionante nazale de tip oximetazolină;
C. Mucolitice de tip guaifenezină;
164
D. Antihistaminice orale;
E. Decongestionante orale.
(2, p. 435)
49. Tabloul clinic al faringitei acute streptococice este următorul:

A. Apariția bruscă a durerilor în gât;
B. Febră;
C. Cefalee;
D. Vărsături;
E. Dureri musculare.
(2, p. 432)
50. Selectați afirmația falsă cu privire la tratamentul otitei medii:

A. Este indicată profilaxia primară a otitei medii acute prin vaccinare;
B. Pentru ameliorarea durerii la copii, se va folosi acidul acetilsalicilic;
C. Este necesară instituirea promptă a tratamentului cu antibiotice dacă
diagnosticul este cert;
D. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot fi utilizate pentru ameliorarea
durerii;
E. În cazul otitei medii, nu se justifică instituirea tratamentului cu
antibiotice.
(2, p. 430)
165
XVI. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC
AL BOLILOR CU TRANSMITERE SEXUALĂ
1. Semnele și simptomele sifilisului secundar sunt, cu excepția:

A. Limfadenopatie;
B. Pareză generalizată;
C. Siptome asemănătoare gripei;
D. Rash pruriginos sau nepruriginos;
E. Leziuni muco-cutanate.
(2, p. 449)
2. Semnele tricomoniazei la femei sunt, cu excepția:

A. Eritem cervical;
B. Eritem vulvar;
C. Secreții vaginale;
D. pH vaginal bazic;
E. Uretrită.
(2, p. 457)
3. Manifestările clinice care pot apărea în epididimită sunt

A. Secreții uretrale;
B. Durere la nivelul scrotului;
C. Cefalee;
D. Durere inghinală;
E. Durere în flanc.
(2, p. 445)
4. Neisseria gonorrhoeae este:

A. Este un diplococ Gram-negativ;
B. Este un diplococ Gram-pozitiv;
C. Este un streptococ Gram-negativ;
D. Este un streptococ Gram-pozitiv;
E. Este un stafilococ Gram-negativ.
(2, p. 443)
166
5. Tratamentul sifilisului congenital constă în:
A. Procain penicilină G, 50 000 UI/kg corp/doză, iv., la fiecare 12 ore, în
primele 7 zile de viață, apoi la 8 ore, timp de încă 3 zile;
B. La adulți, benzatin penicilină G 2,4 milioane UI, im., o singură doză pe
săptămână, timp de 3 săptămâni consecutive;
C. La copii, benzatin penicilină G 50 000 UI/kg corp, im., o singură doză pe
D. Penicilină G cristalină, hidrosolubilă, 50 000 UI/kg corp/doză, iv., la
fiecare 12 ore, în primele 7 zile de viață, apoi la 8 ore, timp de încă 3 zile;
E. Procain penicilină G, hidrosolubilă, 2,4 milioane UI, im., la fiecare 12
ore, timp de 10-14 zile.
(2, p. 450)
6. Tratamentul recomandat în șancroid (Haemophilus ducreyi) este, cu

excepția:
A. Azitromicină 1 g, oral, în doză unică;
B. Ceftriaxonă 250 mg im., în doză unică;
C. Ciprofloxacină 500 mg, oral, la 12 ore, timp de 3 zile;
D. Eritromicină bază 500 mg, oral, la 6 ore, timp de 7 zile;
E. Doxiciclină 100 mg, oral, la 12 ore, timp de 21 zile.
(2, p. 458)
7. Tratamentul recomandat în primul episod clinic de herpes genital

este, cu excepția:
A. Valaciclovir 1 g, oral, zilnic, la 12 ore, timp de 7-10 zile;
B. Famciclovir 250 mg, oral, zilnic, la 8 ore, timp de 7-10 zile;
C. Aciclovir 5-10 mg/kg iv., la 8 ore, timp de 2-7 zile sau până când apar
ameliorări;
D. Aciclovir 400 mg, oral, la 8 ore, timp de 7-10 zile;
E. Aciclovir 200 mg, oral, de 5 ori pe zi, timp de 7-10 zile.
(2, p. 456)
8. Referitor la infecțiile virale cu transmitere sexuală, selectați afirmația

falsă:
A. Cauza herpesului genital este virusul herpes simplex;
B. Cauza condiloamelor acuminate este virusul papiloma uman;
C. Cauza sindromului imunodeficienței dobândite este virusul HIV;
D. Phthirus pubis este un poxvirus;
E. Cauza hepatitei virale este poxvirus.
(2, p. 444)
167
9. Reacțiile adverse în cazul tratamentului cu metronidazol sunt
A. Anorexie;
B. Diaree;
C. Vărsături;
D. Gust dulce, acrișor;
E. Gus amar, metalic.
(2, p. 455)
10. Simptomele infecțiilor gonococice sunt următoarele, cu excepția:

A. De obicei, asimptomatice sau ușor simptomatice infecțiile endocervicale,
la femei;
B. De obicei, asimptomatice sau ușor simptomatice infecțiile endocervicale,
la bărbați;
C. Urinări frecvente sau disurie în infecțiile uretrale;
D. De la asimptomatice până la faringită ușoară în infecțiile faringiene;
E. De la asimptomatice până la dureri rectal severe în infecțiile anorectale.
(2, p. 446)
11. Despre clasificarea infecțiilor herpetice genitale, sunt adevărate

afirmațiile:
A. Primul episod primar, reprezentat de infecția genitală inițială la pacienți
fără anticorpi pentru VHS-1 sau VHS-2;
B. Primul episod non-primar, reprezentat de apariția leziunilor genitale la un
moment dat, după vindecarea primului episod infecțios;
C. Primul episod non-primar, reprezentat de infecția genitală inițială la
pacienți cu evidențe clinice sau serologice pentru infecție VHS anterioară;
D. Primul episod non-primar, reprezentat de infecția genitală inițială la
pacienți fără anticorpi pentru VHS-1 sau VHS-2;
E. Infecția recurentă, reprezentată de apariția leziunilor genitale la un
moment dat, după vindecarea primului episod infecțios.
(2, p. 454)
168
12. În tratamentul infecției gonococice la nou-născut se administrează:
A. Profilactic, la nou-născuți de la mame cu gonoree se administrează
unguent oftalmic cu eritromicină 0,5%, doză unică ;
B. Ceftriaxonă 25-50 mg/kg p.o., doză unică, în infecția gonococică
diseminată la nou-născuți;
C. Ceftriaxonă 25-50 mg/kg iv., doză unică, în conjuctivita neonatală
gonococică;
D. Cefotaximă 25 mg/kg p.o., de două ori pe zi, timp de 10 zile, în infecția
gonococică diseminată la nou-născuți;
E. Cefotaximă 25 mg/kg im., de două ori pe zi, timp de 10 zile dacă există
suspiciune de meningită, în infecția gonococică diseminată la nou-născuți.
(2, p. 447-448)
13. Complicațiile infecției gonococice sunt:

A. La bărbați, rar poate conduce la epididimită, limfadenopatie inghinală;
B. La femei, poate conduce la boală inflamatorie pelvină cu complicații
asociate, precum sarcină ectopică;
C. La bărbați infecția poate disemina de 3 ori mai frecvent decât la femei;
D. La femei, rar poate conduce la epididimită și prostatită;
E. La femei, poate conduce la boală inflamatorie pelvină cu complicații
asociate, precum infertilitatea.
(2, p. 446)
14. Referitoar la tratamentul infecțiilor cu Chlamydia trachomatis la

nou-născuți și sugari, alegeți afirmațiile adevărate:
A. Monoterapia topică pentru conjuctivita neonatală este inadecvată și acest
tratament este necesar atunci când se administrează tratament sistemic;
B. Tratamentul recomandat în conjuctivita nou-născutului sau pneumonia la
sugari constă în eritromicină bază sau etilsuccinat 50 mg/kg/zi, oral, în patru
doze divizate, timp de 14 zile;
C. În timpul tratamentului cu eritromicină sau azitromicină nu este necesară
monitorizarea semnelor și simptomelor de stenoză pilorică hipertrofică
infantilă;
D. Monoterapia topică pentru conjuctivita neonatală este inadecvată și acest
tratament nu este necesar atunci când se administrează tratament sistemic;
E. Tratamentul recomandat în conjuctivita nou-născutului sau pneumonia la
sugari constă în suspensie de azitromicină 20 mg/kg/zi , oral, o dată/zi, timp
de 3 zile.
(2, p. 453)
169
15. Caracteristici ale infecției cu Trichomonas vaginalis, sunt:
A. Perioada de incubație este cuprinsă între 3-28 de zile, indiferent de sex;
B. La bărbați, cea mai comună localizare a infecției este în canalul
endocervical;
C. La bărbați, cea mai rară localizare a infecției este la nivelul uretrei;
D. La bărbați, microorganismul poate fi detectat la 48 de ore după expunere
prin contact cu partener infectat;
E. Perioada de incubație este cuprinsă între 3-28 ore.
(2, p. 457)
16. Se administrează următoarele tratamente în infecțiile gonococice

necomplicate ale cervixului, uretrei și rectului la adulți:
A. Tratamentul alternativ constă în cefiximă 400 mg oral, doză unică plus
doxiciclină 100 mg oral,de două ori pe zi, timp de 7 zile;
B. Tratamentul recomandat constă în gemifloxacină 320 mg, oral, doză
unică;
C. Tratamentul alternativ constă în ceftriaxonă 250 mg im., doză unică plus
azitromicină 1 g oral, doză unică;
D. Tratamentul alternativ constă în gemifloxacină 320 mg oral, doză unică
plus azitromicină 2 g oral, doză unică;
E. Tratamentul recomandat constă în ceftriaxonă 250 mg im., doză unică
plus azitromicină 1 g oral, doză unică.
(2, p. 447)
17. Sifilisul latent terțiar se localizează în următoarele regiuni:

A. Inimă;
B. Ochi;
C. Cavitatea bucală;
D. Oase;
E. Articulații.
(2, p. 449)
18. Referitor la detecția infecției cu Chlamydia trachomatis, alegeți

afirmațiile adevărate:
A. Testul de amplificare a acizilor nucleici este un test fără cultură.
B. Culturile de celule epiteliale prelevate de la nivelul endocervical sau
uretral constituie metoda cea mai specifică pentru detecția infecției;
C. Testele fără cultură permit identificarea rapidă a antigenilor sau a acizilor
nucleici;
170
D. Testele fără cultură cele mai utilizate sunt cele imunoenzimatice;
E. Hibridizarea ADN este un test de cultură utilizat frecvent;
(2, p. 452)
19. Referitoare la simptomele infecției cu Chlamydia trachomatis,

alegeți afirmațiile adevărate:
A. La bărbați, infecțiile faringiene se caracterizează prin faringită
asimptomatică sau ușoară.
B. La femei peste 66% din infecțiile cervical sunt simptomatice;
C. La bărbați, peste 50% din infecțiile uretrale și rectale sunt asimptomatice;
D. La femei, infecțiile uretrale se caracterizează prin disurie ușoară, secreții;
E. La bărbați, infecțiile uretrale se caracterizează prin disurie ușoară,
secreții;
(2, p. 452)
20. Tratamentul recomandat în infecțiile necomplicate uretrale,

endocervicale sau rectale la adulți cu Chlamydia trachomatis este:
A. Eritromicină bază 500 mg , oral, la 6 ore, zilnic, timp de 7 zile;
B. Eritromicină etilsuccinat 800 mg, oral, la 6 ore, zilnic, timp de 7 zile;;
C. Azitromicină 1 g oral, o singură doză;
D. Doxiciclină 100 mg, oral, la 12 ore, zilnic, timp de 7 zile.
E. Ofloxacină 300 mg, oral, la 12 ore, timp de 7 zile;
(2, p. 453)
21. Complicațiile tricomoniazei la bărbați sunt:

A. Creșterea motilității spermatozoizilor;
B. Inflamație cervicală;
C. Epididimită;
D. Prostatita cronică;
E. Infertilitate.
(2, p. 457)
22. Semnele și simptomele neurosifilisului sunt:

A. Pierderea auzului;
B. Demență;
C. Simptome gripale;
D. Tabes dorsal;
E. Cecitate.
(2, p. 449)
171
23. În infecțiile urogenitale în timpul sarcinii cu Chlamydia trachomatis,
tratamentul recomandat este:
A. Eritromicină bază 500 mg, oral, la 6 ore, zilnic, timp de 7 zile;
B. Azitromicină 1 g, oral, 1 singură doză;
C. Eritromicină bază 250 mg, oral, la 6 ore, zilnic, timp de 14 zile;
D. Amoxicilină 500 mg, oral, la 8 ore, timp de 7 zile;
E. Levofloxacină 500 mg, oral, o dată pe zi, timp de 7 zile.
(2, p. 453)
24. Sifilisul primar se localizează în următoarele regiuni:

A. Oase;
B. Articulații;
C. Organe genital externe;
D. Regiunea perianală;
E. Cavitatea bucală.
(2, p. 449)
25. Tratamentul sifilisului primar, secundar sau latent timpuriu la

pacienții alergici la peniciline constă în:
A. Tetraciclină 250 mg, oral, la 6 ore, zilnic, timp de 14 zile;
B. Ceftriaxonă 1-2 g, im., zilnic, timp de 10-14 zile;
C. Doxiciclină 100 mg, oral, la 12 ore, zilnic, timp de 28 zile;
D. Ceftriaxonă 1-2 g, iv., zilnic, timp de 10-14 zile;
E. Doxiciclină 100 mg, oral, la 12 ore, zilnic, timp de 14 zile.
(2, p. 451)
26. Tratamentul recomandat în sifilisul latent tardiv pentru pacienții

alergici la peniciline este:
A. Tetraciclină 500 mg, oral, la 6 ore zilnic, timp de 14 de zile;
B. Doxiciclină 100 mg, oral, la 12 ore, zilnic, timp de 14 de zile;
C. Tetraciclină 500 mg, oral, la 6 ore zilnic, timp de 28 de zile;
D. Doxiciclină 100 mg, oral, la 12 ore, zilnic, timp de 28 de zile;
E. Ceftriaxonă 1-2 g iv./im., zilnic, timp de 10-14 zile.
(2, p. 451)
27. Tratamentul episodic al herpesului genital în cazul infecției

recurente, constă în:
A. Aciclovir 400 mg, oral, zilnic, la 8 ore, timp de 5 zile;
B. Famciclovir 125 mg, oral, zilnic, la 12 ore, timp de 5 zile;
C. Valaciclovir 1 g, oral, o dată pe zi, timp de 5 zile;
172
D. Aciclovir 400 mg, oral, zilnic, la 12 ore, timp de 5 zile;
E. Valaciclovir 500 mg, oral, o dată pe zi, timp de 5 zile.
(2, p. 456)
28. Tratamentul aplicat de pacient pentru condiloamele externe

genitale/perianale este:
A. Podofilină 10-25% sub formă de tinctură aplicată săptămânal direct pe
leziuni;
B. Podofilotoxină 0,5% soluție sau gel, aplicată de două ori pe zi, zilnic,
timp de 3 zile, apoi 4 zile pauză, se repetă la nevoie maxim 4 ori;
C. Imiquimod 3,75% sau 5% cremă, aplicată seara, de 3 ori pe săptămână,
până la 16 săptămâni;
D. Sinecatechine 15% unguent, aplicat de 3 ori pe zi, până la 16 săptămâni;
E. Acid tricloracetic 80-90%aplicat pe negi, săptămânal.
(2, p. 458-459)
29. Tratamentul recomandat sifilisului latent tardiv este:

A. La adulți, benzatin penicilină G 2,4 milioane UI, im., o singură doză pe
B. La copii, benzatin penicilină G 50 000 UI/kg corp, im., o singură doză pe
C. La adulți, benzatin penicilină G 2,4 milioane UI, p.o., o singură doză pe
D. La copii, benzatin penicilină G 50 000 UI/kg corp, p.o., o singură doză
pe săptămână, timp de 3 săptămâni consecutive;
E. La adulți, benzatin penicilină G 2,4 milioane UI, im., timp de 10-14 zile.
(2, p. 450)
30. Referitor la infecțiile cu protozoare transmisibile sexual, sunt

adevărate afirmațiile:
A. Tricomoniaza este infecția provocată de Treponema palladium;
B. Giardia este infecția provocată de Giardia histolitica;
C. Tricomoniaza este infecția provocată de Trichomonas vaginalis;
D. Amoebiaza este infecția provocată de Entamoeba histolytica;
E. Giardia este infecția provocată de Giardia lamblia.
(2, p. 444)
31. Complicațiile infecției cu Chlamydia trachomatis sunt:

A. La bărbați, infecția poate provoca epididimită;
B. La bărbați, infecția poate provoca, rar, sindromul Reiter;
173
C. La femei, infecția poate provoca epididimită;
D. La femei, infecția poate provoca, rar, sindromul Reiter;;
E. La bărbați, infecția poate provoca boală inflamatorie pelvină.
(2, p. 452)
32. Se recomandă în tratamentul neurosifilisului:

A. Penicilină G cristalină, liposolubilă, 18-24 milioane UI, iv., timp de 10-
14 zile;
B. Procain penicilină G, hidrosolubilă, 2,4 milioane UI, im., zilnic plus
probenecid 500 mg oral, de 4 ori pe zi, amândouă timp de 10-14 zile;
C. Procain penicilină G, hidrosolubilă, 2,4 milioane UI, p.o., zilnic plus
probenecid 500 mg oral, de 4 ori pe zi, amândouă timp de 10-14 zile;
D. Penicilină G cristalină, hidrosolubilă, 18-24 milioane UI, iv., timp de 10-
14 zile;
E. Penicilină G cristalină, hidrosolubilă, 2,4 milioane UI, iv., de 4 ori pe zi,
timp de 10-14 zile.
(2, p. 450)
33. Tratamentul alternativ aplicat de personal specializat pentru

condiloame externe genitale este:
A. Terapie fotodinamică;
B. Îndepărtare chirurgicală;
C. Interferon intralezioal;
D. Acid tricloracetic 80-90% aplicat pe negi;
E. Cidofovir aplicat topic.
(2, p. 458)
34. Referitor la agenții antimicrobieni eficienți în Trichomonas

vaginalis, următoarele enunțuri sunt incorecte:
A. Tinidazolul se poate administra în primul trimestru de sarcină;
B. Cele mai frecvente reacții adverse sunt cele gastrointestinale;
C. În timpul tratamentului cu metronidazol se poate consuma alcool;
D. Este necesar tratamentului simultan al partenerului infectat;
E. Asocierea metronidazolului cu alcool poate determina reacții de tip
disulfiram.
(2, p. 455)
174
35. Simptomele caracteristice infecției cu Trichomonas vaginalis sunt:
A. La femei, infecția determină secreții vaginale în cantități minime până la
abundente;
B. La bărbați, infecția determină disurie și prurit;
C. La bărbați, infecția determină secreții uretrale mucopurulente;
D. La femei, infecția determină secreții vaginale cu miros plăcut;
E. La femei, infecția determină prurit care se ameliorează în timpul
menstruației.
(2, p. 457)
36. În limfogranulomatoză veneriană se poate administra:

A. Terapie fotodinamică;
B. Eritromicină bază 500 mg, oral, la 6 ore, timp de 21 de zile;
C. Doxiciclină 100 mg, oral, la 12 ore, timp de 21 de zile;
D. Cidofovir aplicat topic;
E. Criterapie cu azot lichid.
(2, p. 458)
37. Manifestările clinice care pot apărea în proctită sunt:

A. disconfort anorectal;
B. constipație;
C. tenesme;
D. diaree;
E. secreții rectale mucopurulente.
(2, p. 445)
38. Infecțiile gonococice pot avea următoarele localizări:

A. La femei, infecția se localizează frecvent la nivelul rectului;
B. La femei, infecția se localizează frecvent la nivelul canalului
endocervical;
C. La bărbați, infecția se localizează frecvent la nivelul uretrei;
D. La femei, infecția se poate localiza și la nivelul orofaringelui;
E. La bărbați, infecția se poate localiza și la nivelul rectului.
(2, p. 446)
175
39. Referitor la indicațiile vaccinului Gardasil următoarele afirmații
sunt adevărate:
A. Este indicat la fete și femei între 9 și 26 de ani pentru prevenția
cancerului cervical, vulvar, vaginal și anal;
B. Este recomandat la bărbați între 9 și 26 de ani, pentru prevenția verucilor
genitale și a cancerului anal;
C. Nu se indică în leziuni pre-canceroase și displazice;
D. Contraindicat în prevenția adenocarcinomului in situ;
E. Este indicat la fete și femei între 9 și 26 de ani pentru condiloamele
genitale.
(2, p. 459)
40. Caracteristicile clinice generale ale sifilisului sunt următoarele:

A. Perioada de incubație a sifilisului primar este în medie de 21 de zile;
B. Sifilisul latent se dezvoltă în 2-8 săptămâni după ințefția inițială, la
pacienții netratați sau tratați inadecvat;
C. Sifilisul secundar se dezvoltă în 2-8 săptămâni de la infecția inițială, la
D. Sifilisul latent se dezvoltă în 4-10 săptămâni după stadiul secundar la
E. Sifilisul terțiar se dezvoltă în 4-10 săptămâni după stadiul secundar la
pacienții netratați sau tratați inadecvat.
(2, p. 449)
176
XVII. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC AL
INFECȚIILOR TRACTULUI URINAR
1. Infecțiile de tract urinar superior include:

A. Cistita;
B. Uretrita;
C. Pielonefrita;
D. Epididimita;
E. Prostatita.
(2, p. 505)
2. Primele analize necesare pentru diagnosticarea pielonefritei sunt

A. Sumarul de urină;
B. Urocultura;
C. Antibiograma;
D. Absența nitriților în sumarul de urină;
E. Colorația Gram a probei de urină.
(2, p. 506-507)
3. Referitor la fluorochinolone, următoarea afirmație este falsă:

A. Au spectru de acțiune mai larg, inclusiv Pseudomonas aeruginosa;
B. Nu sunt eficiente în pielonefrite și prostatite;
C. Se evită în timpul sarcinii și la copii;
D. Realizează concentrații tisulare la nivelul tractului urinar și concentrații
urinare crescute;
E. Pot produce tendinite și fotosensibilitate.
(2, p. 509-510)
4. Referitor la cefalosporine, următoarea afirmație este falsă:

A. Cefalosporinele de generația a doua au spectru de acțiune larg pe bacterii
Gram-negative, dar nu sunt active pe enterococi;
B. Cefalosporinele de generația a treia au spectru de acțiune larg pe bacterii
Gram-negative, dar nu sunt active pe enterococi;
C. Pot produce anafilaxie, diaree, suprainfecții și convulsii;
177
D. Sunt utile în infecții nosocomiale și urosepsis declanșate de patogeni
sensibili;
E. Cefalosporinele de generația a doua au spectru de acțiune îngust pe
bacterii Gram-negative, dar sunt active pe enterococi.
(2, p. 509)
5. Tratamentul empiric recomandat în cistita acută necomplicată este,

cu excepția:
A. Nitrofurantoină monohidrat 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp 5 zile;
B. Trimetroprim-sulfametoxazol 960 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 3
zile;
C. Fosfomicină trometamol 3 g, oral, timp de 3 zile;
D. Ciprofloxacină 250 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 3 zile;
E. Fosfomicină trometamol 3 g, oral, doză unică.
R: C (2, p. 508-511)
6. Referitor la infecțiile de tract urinar în sarcină, următoarea afirmație

este corectă:
A. În ultimul trimestru de sarcină se administrează sulfonamide;
B. Se pot administra fluorochinolone, timp de 7 zile;
C. Tetraciclinele nu au efect teratogen;
D. Se poate administra amoxicilină-clavulanat, timp de 7 zile;
E. Terapia ar trebui să includă un agent antimibrobian cu potențial crescut
de reacții adverse.
(2, p. 514)
7. Ototoxicitatea este o reacție adversă specifică următorului agent

antimicrobian utilizat în tratamentul infecțiile de tract urinar:
A. Ciprofloxacină;
B. Amikacină;
C. Ceftazidimă;
D. Meropenem;
E. Ertapenem.
(2, p.509)
8. Referitor la carbapeneme, sunt corecte următoarele afirmații, cu

excepția:
A. Au spectru larg de acțiune, inclusiv pe bacterii Gram-negative;
B. Au spectru larg de acțiune, inclusiv pe bacterii anaerobe;
C. Au spectru larg de acțiune, inclusiv pe bacterii Gram-pozitive;
178
D. Au eficacitate limitată împotriva Pseudomonas aeruginosa;
E. Sunt active pe enterococi.
(2, p. 509)
9. În tratamentul infecțiilor de tract urinar se utilizează următorii

agenți antimicrobieni pe cale parenterală, cu excepția:
A. Piperacilină-tazobactam;
B. Imipenem-tazobactam;
C. Gentamicină;
D. Imipenem-cilistatin;
E. Ampicilină-sulbactam.
(2, p. 509)
10. Referitor la pielonefrita acută complicată, toate afirmațiile sunt

A. Tratamentul empiric constă în peniciline cu spectru îngust;
B. Tratamentul empiric constă în fluorochinolone, timp de 14 zile;
C. Tratamentul empiric constă în peniciline cu spectru larg, asociate cu
aminoglicozide;
D. Patogenii implicați în infecție sunt Escherichia coli, Enterococcus
faecalis;
E. Patogenii implicați în infecție sunt Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella
pneumonia.
(2, p. 511)
11. Infecțiile de tract urinar inferior includ:

A. cistita;
B. uretrita;
C. pielonefrita;
D. epididimita;
E. prostatita.
(2, p. 505)
12. Selectați criteriile false de diagnostic al bacteriuriei semnificative:

A. ≥104 unități formatoare de colonii bacterii/ml pentru bărbat simptomatic;
B. ≥104 unități formatoare de colonii bacterii/ml pentru bărbat
asimptomatic;
179
C. ≥104 unități formatoare de colonii bacterii/ml la pacienții asimptomatici
la două probe consecutive;
D. ≥105 unități formatoare de colonii bacterii/ml la pacienții asimptomatici
la două probe consecutive;
E. ≤102-5 unități formatoare de colonii bacterii/ml la pacienții cateterizați.
(2, p. 505-506)
13. Referitor la cistita acută necomplicată, sunt adevărate următoarele

afirmații:
A. Terapia de scurtă durată a infecțiilor necomplicate cu moxifloxacină este
superioară terapiei în doză unică, în ceea ce privește eficacitatea;
B. Terapia de scurtă durată a infecțiilor necomplicate cu trimetoprim-
sulfametoxazol este superioară terapiei în doză unică, în ceea ce privește
eficacitatea;
C. Aceste infecții sunt cauzate preponderant de Escherichia coli și terapia
antimicrobiană ar trebui să vizeze, inițial, acest microorganism;
D. Pentru pacienții cu pielonefrită suspectată sau confirmată se
administrează ca primă intenție fosfomicină 3 g, în doză unică;
E. Terapia de scurtă durată a infecțiilor necomplicate cu ciprofloxacină este
superioară terapiei în doză unică, în ceea ce privește eficacitatea.
(2, p. 507, 510)
14. Pielonefrita acută în cazul pacienților cu simptome ușoare sau

moderate, poate fi tratată cu:
A. Ciprofloxacină, oral, timp de 7-10 zile, tratament de primă linie;
B. Trimetoprim-sulfametoxazol, timp de 5 zile;
C. Antibiotice ineficace pe cale orală, timp de 7-14 zile;
D. Levofloxacină, oral, timp de 7-10 zile, tratament de primă linie;;
E. Ampicilină, dacă se pun în evidență coci Gram-pozitivi (Streptococcus
faecalis).
(2, p. 507)
15. Referitor la infecțiile de tract urinar la bărbați, sunt false

A. În cazul infecțiilor recurente la bărbați, durata terapiei antimicrobiene
este de 10-14 zile;
B. Dacă se presupune prezența bacteriilor Gram-negative, agenții
antimicrobieni preferați sunt trimetoprim-sulfametoxazol sau o
fluorochinolonă;
180
C. În mod convențional, se consideră că infecțiile urinare la bărbați nu
necesită o durată prelungită de tratament;
D. Înainte de inițierea tratamentului, ar trebui efectuată o urocultură,
deoarece cauza infecției este mai puțin previzibilă;
E. Durata inițială a terapiei este de 6 săptămâni.
(2, p. 507)
16. Care afirmații referitoare la fluorochinolone sunt corecte:

A. Levofloxacina poate cauza ca și reacții adverse fotosensibilitate și
tendinită;
B. Fluorochinolonele au spectru de acțiune îngust;
C. Moxifloxacina realizează concentrații inadecvate în urină;
D. Ciprofloxacina este eficientă în pielonefrite și prostatite;
E. Fluorochinolonele se pot administra în timpul sarcinii.
(2, p. 508)
17. Referitor la terapia antimicrobiană în ambulatoriu a infecțiilor de

tract urinar inferior complicate, la adulți, următoarele afirmații sunt
corecte:
A. Se administrează trimetroprim-sulfametoxazol 960 mg, oral, de două ori
pe zi, timp de 3 zile ;
B. Se administrează trimetroprim-sulfametoxazol 960 mg, oral, de două ori
pe zi, timp de 7-10 zile;
C. Se administrează ciprofloxacină 250 mg, oral, de două ori pe zi, timp de
3 zile;
D. Se administrează ciprofloxacină 250-500 mg, oral, de două ori pe zi,
timp de 7-10 zile;
E. Levofloxacină 250 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 10 zile.
(2, p. 510)
18. Terapia inițială standard la pacienții cu pielonefrită acută severă

include:
A. Fluorochinolonă iv.;
B. Aminoglicozidă cu/fără ampicilină;
C. Cefalosporină cu spectru îngust cu/fără aminoglicozidă.;
D. Nitrofurantoină;
E. Cefalosporină cu spectru larg cu/fără aminoglicozidă.
(2, p. 507)
181
19. Referitor la cistită, următoarele afirmații sunt corecte:
A. Se administrează trimetoprim-sulfametoxazol, timp de 7 zile, ca
medicație de primă intenție;
B. Terapia de scurtă durată este mai eficientă decât doza unică;
C. Se administrează nitrofurantoină, timp de 5 zile, ca medicație de primă
intenție;
D. Se administrează trimetoprim-sulfametoxazol, timp de 3 zile, ca
medicație de primă intenție;
E. Se administrează fosfomicină trometamol, în doză unică, ca medicație de
primă intenție.
(2, p. 507, 511)
20. Referitor la aminoglicozidele utilizate în infecții de tract urinar,

următoarele afirmații sunt corecte:
A. Realizează concentrații urinare neadecvate;
B. Realizează concentrații urinare adecvate;
C. Se elimină renal;
D. Amikacina este antibiotic de rezervă pentru infecții cu bacterii
multirezistente;
E. Gentamicina este antibiotic de rezervă pentru infecții cu bacterii
multirezistente.
(2, p. 509)
21. În tratamentul infecțiilor de tract urinar se utilizează următorii

agenți antimicrobieni pe cale orală:
A. Fosfomicină;
B. Gentamicină;
C. Cefaclor;
D. Meropenem;
E. Nitrofurantoină.
(2, p. 508)
22. Referitor la asocierea trimetoprim-sulfametoxazol, sunt corecte

afirmațiile:
A. Este o asociere eficientă în tratamentul profilactic al infecțiilor recurente;
B. Poate prezenta reacții hematologice (neutropenie, anemie) ca reacții
adverse;
C. Este o asociere foarte eficientă împotriva Psedomonas aeruginos;
182
D. Nu prezintă reacții adverse cutanate;
E. Este o asociere foarte eficientă împotriva majorității enterobacteriilor
aerobe.
(2, p. 508)
23. Tratamentul empiric în infecții de tract urinar în sarcină, se

bazează pe următoarele medicamente antimicrobiene:
A. Cefalexină;
B. Amoxicilină;
C. Levofloxacină;
D. Trimetoprim-sulfametoxazol în primele două trimestre de sarcină;
E. Amoxicilină-clavulanat.
(2, p. 511, 514)
24. Fotosensibilitatea este o reacție adversă caracteristică unor agenți

antimicrobieni utilizați în tratamentul infecțiilor de tract urinar (ITU):
A. Ciprofloxacină;
B. Ketoprofen;
C. Levofloxacină;
D. Trimetoprim-sulfametoxazol;
E. Gentamicină.
(2, p. 508-509)
25. Referitor la cefaclor, următoarele afirmații sunt corecte:

A. Spectrul de acțiune cuprinde și enterococii;
B. Poate produce hipersensibilitate (eczemă, anafilaxie);
C. Poate fi administrată parenteral;
D. Poate produce suprainfecții și convulsii;
E. Este o cefalosporină care nu prezintă avantaje majore, comparativ cu alți
agenți, în tratamentul ITU.
(2, p. 508)
26. Semnele și simptomele infecțiilor de tract urinar superior sunt:

A. Nicturie;
B. Greață, vărsături;
C. Stare generală alterată;
D. Durere în flanc;
E. Febră.
(2, p. 506)
183
27. Selectați analizele de laborator necesare pentru diagnosticarea
infecțiilor de tract urinar (ITU) la adulți:
A. Piurie;
B. Bacteriurie;
C. Urină cu rezultat pozitiv pentru nitriți;
D. Urină cu rezultat negative pentru esteraza leucocitară;
E. Bacterii acoperite de anticorpi.
(2, p. 506)
28. Cu privire la infecțiile de tract urinar recurente, sunt false

afirmațiile:
A. Recurențele sunt mai frecvente la bărbați dacât la femei;
B. În cazul pacienților cu infecții simptomatice frecvente, se poate institui
terapie antimicrobiană profilactică pe termen scurt;
C. Durata tratamentului este, în general, de 6 luni, pentru pacienții cu
infecții simptomatice frecvente;
D. Administrarea unei doze unice de trimetroprim-sulfametoxazol după
actul sexual reduce incidența infecțiilor recurente în cazul femeilor care
prezintă infecții simptomatice corelate cu activitatea sexuală;
E. Terapia antimicrobiană se poate face cu nitrofurantoină 50 mg, oral, o
dată pe zi, timp de 6 luni.
(2, p. 510, 513)
29. Cu privire la infecțiile de tract urinar în sarcină, sunt adevărate

afirmațiile:
A. Se poate administra amoxicilină-clavulanat, agent antimicrobian cu
potențial scăzut de reacții adverse;
B. Fluorochinolonele nu sunt recomandate, deoarece pot determina
encefalopatie bilirubinică;
C. Tetraciclinele trebuie evitate din cauza efectului teratogen;
D. Sulfonamidele administrate în ultimul trimestru de sarcină pot determina
encefalopatie bilirubinică;
E. Fluorochinolonele nu pot inhiba formarea cartilajelor nou-născutului.
(2, p. 514)
30. Cu privire la infecțiile de tract urinar la pacienți cu cateter urinar,

sunt adevărate afirmațiile:
A. În caz de bacteriurie la un pacient asimptomatic, cateterizat pe o perioadă
scurtă, se recomandă antibioterapia sistemică;
184
B. În caz de bacteriurie la un pacient asimptomatic, cateterizat pe o perioadă
scurtă, nu se recomandă antibioterapia sistemică;
C. Utilizarea profilactică a antibioticelor sistemice la pacienții cateterizați
pe termen scurt reduce incidența infecțiilor;
D. Utilizarea profilactică a antibioticelor sistemice la pacienții cateterizați
pe termen lung reduce incidența infecțiilor;
E. Utilizarea antibioticelor sistemice la pacienții cateterizați pe termen lung
conduc la dezvoltarea microorganismelor rezistente.
(2, p. 514)
185
XVIII. TRATAMENTUL AFECȚIUNILOR ONCOLOGICE
1. Terapii hormonale utilizate în tratamentul cancerului mamar primar

sau incipient, sunt:
A. Ciclofosfamidă;
B. Metotrexat;
C. Paclitaxel;
D. Inhibitorii de aromatază;
E. Fluorouracil.
(2, p. 636)
2. Selectați afirmația falsă cu privire la terapia endocrină adjuvantă,

utilizată în tratamentul cancerului mamar:
A. Tamoxifenul, inițiat imediat după terminarea chimioterapiei și
administrat continuu, timp de 5 ani, reduce mortalitatea;
B. Tamoxifenul reduce riscul de fracturi de șold și coloană;
C. Este contraindicată includerea inhibitorilor de aromatază (IA) în terapia
hormonală adjuvantă pentru cancerul mamar;
D. Anastrozolul și letrozolul au profiluri toxicologice similare;
E. Efectele adverse ale inhibitorilor de aromatază includ și: osteoporoză,
bufeuri, artralgie.
(2, p. 636)
3. Următoarea afirmație este falsă, cu privire la chimioterapia

cancerului mamar:
A. Este utilizată după eșecul terapiei endocrine;
B. Alegerea tratamentului depinde de expunerea anterioară la chimioterapie;
C. Antraciclinele și taxanii asigură rate de răspuns de 99%, când sunt
utilizați ca terapie de primă linie;
D. Ixabepilona este indicat ca monoterapie sau în combinație cu
capecitabina;
E. Majoritatea pacientelor răspund parțial la chimioterapie.
(2, p. 641)
186
4. Din categoria antraciclinelor utilizate în tratamentul cancerului
mamar, face parte:
A. Ciclofosfamidă;
B. Metotrexat;
C. Fluorouracil;
D. Doxorubicină;
E. Paclitaxel.
(2, p. 633)
5. Din categoria taxanilor utilizați în tratamentul cancerului mamar,

face parte:
A. Ciclofosfamidă;
B. Metotrexat;
C. Fluorouracil;
D. Doxorubicină;
E. Paclitaxel.
(2, p. 633)
6. Rata de recurență și de deces este redusă în cazul utilizării

următoarelor chimioterapice antitumorale pentru tratamentul
cancerului mamar:
A. Doxorubicină;
B. Epirubicină;
C. Metotrexat;
D. Fluorouracil;
E. Chinină.
(2, p. 633)
7. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu privire la tratamentul

cancerului mamar:
A. Regimurile polichimioterapice sunt mai eficiente decât chimioterapia cu
un agent unic;
B. Probabilitatea vindecării este mai mare la administrarea precoce a unei
combinații eficiente de chimioterapice;
C. Regimurile polichimioterapice cresc probabilitatea apariției de clone ale
celulelor tumorale;
187
D. Asocierea de taxani la regimurile adjuvante ce conțin antracicline, cresc
riscul de recurență la distanță, în cazul pacientelor cu cancer mamar;
E. Chimioterapia se inițiază în 12 săptămâni de la îndepărtarea chirurgicală
a tumorii primare.
(2, p. 633, 636)
8. Următoarele chimioterapice, utilizate în tratamentul cancerului

mamar, fac parte din categoria taxanilor:
A. Ciclofosfamidă;
B. Docetaxel;
C. Metotrexat;
D. Paclitaxel;
E. Fluorouracil.
(2, p. 633)
9. Următoarele afirmații, cu privire la cancerul mamar metastatic, sunt

adevărate:
A. Prezența receptorilor pentru estrogen și progesteron, în țesutul tumorii
primare, sunt factori predictivi ai răspunsului la tratament;
B. Utilizarea unui inhibitor al resorbției osoase, reduce rata de evenimente
osoase;
C. Utilizarea unui inhibitor al resorbției osoase, reduce necesitatea
intervenției chirurgicale;
D. Utilizarea unui inhibitor al resorbției osoase, reduce necesitatea
radioterapiei;
E. Pentru tratamentul cancerului mamar cu metastaze osoase, nu se
recomandă asocierea unui inhibitor al resorbției osoase.
(2, p. 637)
10. Următoarele medicamente sunt inhibitoare ale resorbției osoase,

utilizate în cancerul mamar metastatic:
A. Tamoxifen;
B. Metotrexat;
C. Ciclofosfamidă;
D. Pamidronat;
E. Acid zolendronic.
(2, p. 637)
188
11. În cancerul mamar metastatic, terapia endocrină:
A. Este tratamentul de elecție pentru pacientele cu metastaze la nivelul
țesuturilor moi, osos sau visceral;
B. Utilizarea progestativelor determină reducerea riscului de evenimente
tromboembolitice;
C. Tamoxifenul este agentul inițial preferat, dacă sunt prezente metastaze, la
femeile din premenopauză;
D. Se utilizează atât timp cât răspunsul terapeutic tumoral este favorabil;
E. Comparabil cu chimioterapia, are un profil de siguranță mai bun.
(2, p. 637, 641)
12. Următoarele medicamente fac parte din categoria terapiilor

biologice:
A. Lapatinib;
B. Trastuzumab;
C. Emtansine;
D. Tamoxifen;
E. Ciclofosfamida.
(2, p. 637)
13. Următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Radioterapia este utilizată ca terapie inițială pentru femeile cu tumori
receptor hormonal-negativ;
B. Radioterapia este utilizată în tratamentul metastazelor osoase dureroase;
C. Reducerea durerii este observată la aproximativ 90% dintre pacientele
care primesc radioterapie;
D. Progestativele determină creștere în greutate și retenție de lichide;
E. Nicio terapie endocrină nu a demonstrat un beneficiu de supraviețuire
superior.
(2, p. 637, 641)
14. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu privire la terapia

cancerului mamar incipient:
A. Scopul terapiei sistemice adjuvante este vindecarea;
B. Tratamentul systemic poate fi urmat de terapie locală definitivă, operație
și/sau radioterapie;
C. Chimioterapia cu un agent unic s-a dovedit a fi mai eficientă decât
regimurile polichimioterapice;
189
D. Combinația chimioterapie - terapie endocrină - terapie țintită, determină
creșterea duratei de supraviețuire;
E. Regimurile cu antracicline reduc rata de deces comparativ cu regimurile
ce conțin metotrexat.
(2, p. 633)
15. Următoarele afirmații sunt false, cu privire la tratamentul

cancerului mamar:
A. Chimioterapia se inițiază imediat după îndepărtarea chirurgicală a
tumorii;
B. Creșterile dozelor în regimurile standard sunt benefice și nedăunătoare;
C. Administrarea concomitentă a unui taxan cu un regim bazat pe
antracicline, reprezintă standardul de aur în tratamentul cancerului mamar;
D. Intesitatea dozei se referă cantitatea de medicament administrată în
unitatea de timp și poate fi atinsă prin creșterea dozei;
E. Densitatea dozei este o modalitate de a atinge intesitatea dozei, prin
reducerea intervalului dintre ciclurile de tratament.
(2, p. 636)
190
XIX. FORMULAREA ȘI BIODISPONIBILITATEA
MEDICAMENTELOR
ÎNTREBĂRI TIP COMPLEMENT SIMPLU - UN SINGUR RĂSPUNS CORECT
1. Optimizarea absorbției substanței medicamentoase se poate realiza

prin următoarele metode, cu excepția:
A. Sinteza de derivați analogi, prodrug-uri;
B. Optimizarea coeficientului de repartiție;
C. Mărirea constantei de disociere;
D. Scăderea solubilității substanței (din forma farmaceutică) în sucurile
gastrointestinale;
E. Modificarea transportului prin membranele biologice (transport activ,
mecanism de difuziune, transport facilitat, pinocitoză).
(1, p. 100-101)
2. Calea de administrare în formularea unui medicament se alege

ținând cont de:
A. Formele polimorfe;
B. Forma hidratată a substanței medicamentoase;
C. Biodisponibilitatea substanței medicamentoase;
D. Forma anhidră a substanței medicamentoase;
E. Doza substanței medicamentoase.
(1, p. 88)
3. Tradițional, formularea unui comprimat cu eliberare imediată

necesită selectarea mai multor excipienți, cu excepția:
A. Un diluant;
B. Un edulcorant;
C. Un liant;
D. Un dezagregant;
E. Un lubrifiant.
(1, p. 91)
4. Promotorii de absorbție acționează prin procedeele următoare, cu

excepția:
A. Ameliorează eliberarea substanței active;
B. Favorizează dizolvarea;
191
C. Cresc absorbția substanțelor active;
D. Scad viteza de dizolvare;
E. Favorizează pasajul transmembranar.
(1, p. 92)
5. În formularea unui nou medicament, punctul de plecare îl constituie:

B. Principiul activ;
C. Materialul de condiționare;
D. Efectul terapeutic;
E. Excipienții.
(1, p. 87)
6. Cele mai importante tipuri de echivalență sunt următoarele, cu

excepția:
A. Bioechivalența;
B. Echivalența farmaceutică;
C. Echivalența optimă;
D. Echivalența farmacologică;
E. Echivalența chimică.
(1, p. 222-223)
7. Alegeți afirmația falsă referitor la modulările structurale ale

substanței medicamentoase pentru depășirea barierelor farmaceutice:
A. Optimizarea coeficientului de repartiție;
B. Modificarea stării de agregare;
C. Înlăturarea higroscopicității;
D. Incluziuni cu ciclodextrinele;
E. Transformarea în săruri hidrosolubile.
(1, p. 100)
8. Un aglutinant, care este un excipient cu funcție bine definită în

formularea unui comprimat cu eliberare imediată, mai poartă
denumirea de:
A. Agent diluant;
B. Agent de dezagregare;
C. Liant;
D. Lubrifiant de curgere;
E. Lubrifiant de comprimare.
(1, p. 91)
192
9. Un medicament formulat modern trebuie să nu îndeplinească
A. Să fie o formă farmaceutică elegantă;
B. Să fie mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor benefice;
C. Să fie o formă farmaceutică stabilă;
D. Să furnizeze o doză corectă de substanță activă;
E. Să fie o formă farmaceutică activă terapeutic și biodisponibilă.
(1, p. 87)
10. Formularea preparatelor farmaceutice reprezintă procedeul prin

care:
A. Una sau mai multe substanțe medicamentoase sunt asociate cu
substanțele auxiliare pentru realizarea unui preparat dozat, adecvat
administrării la bolnav;
B. Sunt furnizate caracteristicile fizice și chimico-analitice;
C. Sunt furnizate proprietățile chimice precum interacțiuni sub influența
temperaturii, umidității, oxigenului, luminii sau microorganismelor;
D. Se elaborează o formă farmaceutică experimentală, care permite
administrarea în condiții de biodisponibilitate satisfăcătoare;
E. Se decelează efectele secundare.
(1, p. 87)
11. Referitor la hidroxietilceluloză, utilizată la obținerea comprimatelor

cu matriță hidrofilă, sunt adevărate afirmațiile:
A. Nu se hidratează cu apă;
B. Este un polimer biocompatibil și nebiodegradabil;
C. Nu este inertă față de moleculele ionizate;
D. Este biodegradabilă;
E. Nu este inertă față de moleculele neionizate.
(1, p. 90)
12. Alegerea căii de administrare depinde de:

A. Formele polimorfe;
B. Biodisponibilitatea substanței medicamentoase;
C. Forma anhidră a substanței medicamentoase;
D. Doza substanței medicamentoase;
E. Forma hidratată a substanței medicamentoase.
(1, p. 88)
193
13. Lactoza este un excipient utilizat la prepararea comprimatelor cu
eliberare imediată având caracteristici funcționale de:
A. Dezagregant;
B. Liant;
C. Lubrifiant de curgere;
D. Diluant;
E. Lubrifiant de comprimare.
(1, p. 91)
14. Medicamentele alternative terapeutic sunt:

A. Medicamentele care conțin substanțe active diferite, dar se prezintă în
aceeași formă farmaceutică;
B. Medicamentele care conțin aceeași substanță medicamentoasă, în același
dozaj, dar conduc la efecte alternative;
C. Medicamentele care conțin substanțe medicamentoase a căror
biodisponibilitate absolută a fost bine stabilită;
D. Medicamentele care conțin substanțe medicamentoase indicate în boli cu
morbiditate ridicată;
E. Medicamente care conțin aceeași entitate activă, dar care diferă în
privința formei chimice, a formei farmaceutice sau a concentrației.
(1, p. 223)
15. Care sunt proprietățile fizico-chimice ale unei substanțe

medicamentoase care pot influența biodisponibilitatea medicamentelor:
A. Cantitatea de substanță medicamentoasă legată de proteinele plasmatice;
B. Coeficientul de distribuție, lipofilia, pKa;
C. Volumul de distribuție și clearance-ul;
D. Clearance–ul total;
E. Constantele de viteză ale absorbției, distribuției și eliminării.
(1, p. 229)
16. Agenții de vâscozitate influențează biodisponibilitatea prin:

A. Creșterea vitezei de dizolvare a substanței medicamentoase;
B. Creșterea vitezei de evacuare a continutului stomacal;
C. Solubilizarea micelară;
D. Scăderea vitezei de deplasare a moleculei de substanță medicamentoasă
către membranele de absorbție;
E. Creșterea vitezei de golire a stomacului.
(1, p. 240)
194
17. Viteza de dizolvare poate fi influențată de starea chimică a
substanțelor medicamentoase din formele farmaceutice:
A. pKa;
B. Polimorfismul;
C. Starea anhidră;
D. Forma de sare sau ester;
E. Coeficientul de difuziune.
(1, p. 229)
18. Din categoria substanțelor auxiliare care acționează datorită

tensiunii superficiale fac parte:
A. Aglutinanții;
B. Dezagreganții;
C. Plasticizanții;
D. Umectanții;
E. Agenții de uscare.
(1, p. 93)
19. Din grupa I de solvenți cu toxicitate potențial crescută fac parte

următorii compuși, cu excepția:
A. Izopropanol;
B. Acetona;
C. Etanol;
D. Acetat de etil;
E. Piridina.
(1, p. 96)
20. Materialele care asigură condiționarea secundară prezintă

următoarele caracteristici, cu excepția:
A. Trebuie să fie rezistente la microorganisme și să nu interacționeze fizic
sau chimic cu conținutul medicamentos;
B. Nu au influență directă asupra stabilității și conservării medicamentului;
C. Permit manipularea și transportul medicamentului;
D. Permit identificarea și informarea bolnavului;
E. Acestea sunt constituite din carton inscripționat.
(1, p. 99)
195
21. Pentru obținerea comprimatelor cu matriță hidrofilă nu se folosesc

polimeri hidrofili:
A. Foarte solubili în apă;
B. Biocampatibili;
C. Inerție față de moleculele din tractul gastro-intestinal;
D. Incolori;
E. De culoare verde.
(1, p. 90)
22. Excipientul folosit în realizarea unei forme farmaceutice poate

influența:
A. Toxicitatea formei farmaceutice;
B. Stabilitatea formei farmaceutice;
C. Realizarea formei farmaceutice;
D. Biodisponibilitatea formei farmaceutice;
E. Doar variantele B. și C. sunt adevărate.
(1, p. 90)
23. Tipurile de biodisponibilitate existente în plan științific sunt:

A. Absolută;
B. Relativă optimă;
C. Statică;
D. Relativă;
E. Optimizațională.
(1, p. 221)
24. Determinarea biodisponibilității în lichidele biologice nu se

realizează prin:
A. Determinări efectuate pe animale;
B. Determinări în urină;
C. Testul de dizolvare;
D. Determinări în sânge;
E. Determinarea efectului pe oameni.
(1, p. 224)
196
25. Substituirea unui medicament cu altul nu este recomandabilă când:
A. Se utilizează antidiabetice;
B. Se utilizează antiaritmice;
C. Se folosesc în tratament analgezice;
D. Substanța medicamentoasă are indice terapeutic îngust;
E. Se folosesc în tratament antiinflamatoare.
(1, p. 228-229)
26. Poate fi influențată biodisponibilitatea unui medicament

modificând:
A. Forma farmaceutică;
B. Culoarea medicamentului;
C. Tehnologia de fabricare;
D. Mirosul formei farmaceutice;
E. Starea chimică a substanței medicamentoase.
(1, p. 229)
27. La administrarea extravasculară biodisponibilitatea este influențată

de:
A. Factori patologici;
B. Factori fiziologici;
C. Culoarea substanței medicamentoase;
D. Factori specifici formei farmaceutice;
E. Factori specifici substanței medicamentoase.
(1, p. 229)
28. Biodisponibilitatea la absorbția pe cale orală este influențată de

factorii fiziologici:
A. Motilitatea tractului gastro-intestinal;
B. Gradul de umplere al tractului gastro-intestinal;
C. Tehnologia de preparare;
D. Irigarea cu sânge a mucoasei gastro-intestinale;
E. Compoziția sucurilor digestive.
(1, p. 241)
29. Biodisponibilitatea se caracterizează prin următorii parametri:

A. Viteza cu care se produce eliminarea din organism a substanței active;
B. Viteza cu care se produce absorbția;
C. Viteza cu care se produce eliminarea metaboliților din organism;
197
D. Cantitatea de substanță medicamentoasăabsorbită care ajunge în urină;
E. Cantitatea relativă de substanță medicamentoasă absorbită care ajunge în
circulația sanguină.
(1, p. 221)
30. Din categoria substanțelor auxiliare care acționează datorită

capacității lor de gonflare fac parte:
A. Lianții;
B. Plasticizanții;
C. Dispersanții;
D. Umectanții;
E. Dezagreganții.
(1, p. 93)
31. Fac parte din grupa substanțelor farmaceutice auxiliare care

acționează datorită tensiunii de vapori, cu excepția:
A. Agenții antistatici;
B. Agenții de uscare;
C. Agenții propulsori;
D. Agenții de acoperire enterică;
E. Agenții de acoperire neenterică.
(1, p. 93)
32. Starea de suprafață a unor excipienți noi poate fi caracterizată cu

ajutorul următoarelor metode:
A. Unghiul de contact;
B. Analize termice: ATD-ATG;
C. Proprietăți electrice;
D. Porozitate;
E. Reologie.
(1, p. 95)
33. Derivații bioreversibili analogi:

A. Sunt substanțe biologic inactive;
B. Se mai numesc și prodrug-uri;
C. Se obțin prin modificări de schelet fără modificarea efectului biologic;
D. Prezintă același tip specific de acțiune ca și substanța de bază, dar au un
comportament farmacocinetic diferit;
198
E. Se obțin prin introducerea sau eliminarea în molecula unei substanțe
medicamentoase de substituenți, dacă relațiile structură-activitate permit
această modulare.
(1, p. 99)
34. Barierele biologice pot cauza limitarea biodisponibilității unui

medicament, cum ar fi:
A. Durere la locul aplicării;
B. Eliberarea ineficiență a substanței active din forma farmaceutică
administrată;
C. Insolubilitate în apă;
D. Instabilitate în mediul gastric;
E. Sensibilitate mărită față de efectele primului pasaj.
(1, p. 100)
35. Fac parte din categoria substanțelor auxiliare cu rol corector al

caracterelor, cu excepția:
A. Coloranții;
B. Antispumanții;
C. Conservanții antimicrobieni;
D. Aromatizanții;
E. Edulcoranții.
(1, p. 94)
36. Alegerea căii de administrare în formularea unui medicament

depinde de:
A. Doza de substanță medicamentoasă;
B. Biodisponibilitatea substanței medicamentoase;
C. Tipul de boală;
D. Tipul de bolnav;
E. Mărimea particulei substanței medicamentoase.
(1, p. 88)
37. Formele farmaceutice critice din punct de vedere biofarmaceutic

sunt:
A. Preparatele solide de uz oral cu substanțe greu solubile;
B. Forme solubile enterosolubile;
C. Forme farmaceutice semisolide aplicate pe tegumente;
199
D. Suspensii orale și parenterale;
E. Forme rectale.
(1, p. 223-224)
38. Excipienții influențează:

A. Stabilitatea formei farmaceutice;
B. Biodisponibilitatea substanței active;
C. Realizarea formei farmaceutice;
D. Toxicitatea substanței active;
E. Sunt corecte răspunsurile A și C.
(1, p. 90)
39. Care dintre următoarele substanțe medicamentoase prezintă o

viteză de dizolvare mai mare și o absorbție mai bună:
A. Polimorfii I;
B. Polimorfii II;
C. Dispersiile solide;
D. Formele anhidre față de cele hidratate;
E. Formele amorfe față de cele cristaline.
(1, p. 236-237)
40. Față de formele polimorfe stabile, formele polimorfe metastabile au:

A. Solubilitate mică în apă;
B. Activitate biologică superioară;
C. Puncte de topire ridicate;
D. Puncte de topire scăzute;
E. Sunt mai solubile în apă.
(1, p. 94)
41. Substanțele auxiliare care acționează asupra stabilității fizico-

chimice, biologice și microbiologice sunt:
A. Umectanți;
B. Conservanți antimicrobieni;
C. Agenți de uscare;
D. Antioxidanți;
E. Reglatori de pH.
(1, p. 93-94)
200
42. Au solubilitate selectivă în mediile gastro-intestinale următoarele
substanțe auxiliare:
A. Gelifianți;
B. Agenți de acoperire enterică;
C. Plasticizanți;
D. Pseudoemulgatori;
E. Agenți de acoperire neenterică.
(1, p. 93)
43. Determinarea biodisponibilității are importanță în următoarele

cazuri:
A. Pentru o substanță nouă care este formulată sub forma unui produs;
B. Dacă o substanță este formulată într-o nouă formă farmaceutică;
C. Pentru o substanță medicamentoasă cunoscută, ale cărei acțiune și
compatibilitate sunt deja cunoscute în cazul modificării formulei
medicamentului;
D. Dacă se observă o cinetică dependentă de doză, după o anumită perioadă
de utilizare;
E. Pentru substanțele medicamentoase la care se remarcă reacții adverse noi.
(1, p. 223)
44. Biodisponibilitatea poate fi influențată de următorii factori

farmaceutico-tehnologici:
A. Polimorfismul;
B. Tipul de formă farmaceutică;
C. Flora bacteriană;
D. Parametrii tehnologici;
E. Tipul și cantitatea substanțelor auxiliare.
(1, p. 229)
45. Biodisponibilitatea relativă:

A. Reprezintă cantitatea de substanță medicamentoasă, care după
administrarea sub o anumită formă farmaceutică ajunge în compartimentul
sanguin, în care se poate efectua comparație cu o altă formă farmaceutică,
ce are cea mai bună biodisponibilitate, administrată pe aceeași cale;
B. Reprezintă cantitatea de substanță medicamentoasă, care după
administrarea unui produs, ajunge în compartimentul sanguin și permite
compararea cu aceeași doză administrată intravenos;
201
C. Permite aprecierea bioechivalenței a două forme farmaceutice
asemănătoare (două tipuri de comprimate ale aceleiași substanțe) sau nu
(forma de comprimate cu cea de supozitoare), prin egalitatea
biodisponibilitații lor;
D. Reprezintă un termen relativ care compară efectul terapeutic sau un
ansamblu de condiții de calitate ale unui medicament cu aceiași parametri
ale altui medicament;
E. Compară între ele performanțele unor forme farmaceutice identice sau
diferite ce au fost administrate fie pe aceeași cale, fie pe alta;
(1, p. 222)
46. Factorii care influențează viteza de dizolvare a substanței

medicamentoase relevați de ecuația lui Noyes -Whitney sunt următorii:
A. Coeficientul de repartiție lipide/apă;
B. Vâscozitatea lichidului;
C. Temperatura;
D. Utilizarea unui precursor medicamentos;
E. Difuziunea.
(1, p. 238)
47. Rolul activ al substanțelor auxiliare, în funcție de care farmacistul

tehnolog realizează formularea unui medicament, se manifestă pe
următoarele planuri:
A. Toxicologic;
B. Cinetic;
C. Clinic;
D. Comercial;
E. Legal.
(1, p. 92)
48. Recipientul de condiționare primară este un element indispensabil

al medicamentului având următoarele roluri:
A. Rol de protecție;
B. Rol funcțional;
C. Rol de informare;
D. Rol de identificare;
E. Rol terapeutic.
(1, p. 99)
202
49. Dosarul farmaceutic cuprinde:
A. Datele farmacocinetice ale substanțelor medicamentoase;
B. Descrierea procedeului de fabricare;
C. Studii pe animalele de experiență;
D. Cercetări de biodisponibilitate pentru substanța activă și forma
farmaceutică;
E. Interacțiuni.
(1, p. 101)
50. Biodisponibilitatea unei substanțe medicamentoase dintr-un produs

farmaceutic este caracterizată prin următoarele variabile:
A. Timpul;
B. Cantitatea;
C. Viteza;
D. Transportul prin membranele biologice;
E. Coeficientul de solubilitate.
(1, p. 221)
51. Alegeți afirmațiile corecte referitor la formularea medicamentelor:

A. Reprezintă procedeul prin care una sau mai multe substanțe
medicamentoase sunt asociate cu substanțele auxiliare pentru realizarea unui
preparat dozat, adecvat administrării la bolnav;
B. Este definită ca „arta de selecționare calitativă și cantitativă a
substanțelor medicamentoase și a excipienților în funcție de forma
farmaceutică și de operațiile farmaceutice la care conduce”;
C. Este definită ca „arta de a selecționa pentru un principiu activ dat o formă
farmaceutică, în funcție de calea de administrare”;
D. Determină cantitățile aproximative ale fiecărui component, atât pentru
substanțele medicamentoase, cât și pentru cele auxiliare;
E. Tipul de formulare și căile de administrare posibile nu sunt decise de
acțiunea terapeutică a substanțelor medicamentoase.
(1, p. 87-88)
203
XX. PREPARATE PARENTERALE
1. Particulele fazei dispersate a unei emulsii perfuzabile trebuie să aibă

diametrul conform următoarelor condiţii:
A. Să fie de cel mult 5 micrometri;
B. 90% trebuie să aibă cel mult 25 micrometri;
C. 90% trebuie să aibă cel mult 50 micrometri;
D. 10% trebuie să aibă cel mult 25 micrometri;
E. 10% trebuie să aibă cel mult 50 micrometri.
(4, p. 493)
2. Următoarele metode de sterilizare sunt oficinalizate de F.R. X, cu

excepţia:
A. Sterilizarea la etuvă;
B. Sterilizarea la autoclav;
C. Sterilizarea cu gaz;
D. Sterilizarea prin filtrare;
E. Tindalizarea.
(1, p. 493; 4/1071-1073)
3. În cazul căror preparate injectabile, nu se permite adaosul

conservanților antimicrobieni:
A. Preparate injectanile care se administrează în volume mai mici de 5 ml;
B. Preparate injectabile care se administrează în volume mai mari de 5 ml;
C. Preparate injectabile care se administrează în volume mai mari de 10 ml;
D. Preparate injectabile care se administrează în volume mai mari de 15 ml;
E. Preparate injectabile care se administrează în cantitate mai mare de 10 g.
(4, p. 511)
4. Este permisă de farmacopee adăugarea de conservanti

antimicrobieni la preparatele injectabile, în una din următoarele
situații:
A. Când sterilizarea prin autoclavare nu este sigură;
B. Când medicamentul se administreaza în vecinatatea unui tesut nervos;
C. Când există riscul contaminării microbiene;
204
D. Când soluțiile apoase nu se pot steriliza în recipientul final;
E. Când soluțiile apoase se prepară pe cale aseptică.
(4, p. 1071)
5. În cazul filtrării sterilizante a soluțiilor, microorganismele sunt:

A. Coagulate;
B. Atenuate;
C. Eliminate;
D. Inactivate;
E. Distruse.
(1, p. 510)
6. Conform FR X-Supliment 2004, preparatele parenterale sunt

denumite:
A. Inectabilia;
B. Oculoguttae;
C. Infundibilia;
D. Parenteralia;
E. Erine.
(5, p. 135)
7. Absența pirogenelor este o condiție obligatorie pentru preparatele

injectabile administrate:
A. În volum de cel mult 5ml;
B. În volum de peste 15ml;
C. În volum de cel mult 10ml;
D. În volum de cel puțin 20ml;
E. În volum de 10 ml sau mai mult.
(1, p. 516)
8. La sterilizarea prin filtrare sunt recomandate membranele care au

diametrul porilor de cel mult:
A. 0,22 micrometri;
B. 0,1 micrometri;
C. 5 micrometri;
D. 1 micrometru;
E. 2,5 micrometri.
(4, p. 1073)
205
9. Se administrează frecvent pe cale intramusculară:
A. Medicamente utilizate în angiografie;
B. Medicamente injectabile cu volum mic (1-3ml);
C. Medicamente folosite în imunoterapie;
D. Medicamente injectabile cu volum mai mare de 10ml;
E. Medicamente utilizate în scopuri de urgență.
(1, p. 486)
10. F.R. X prin ajustarea pH-ului soluțiilor injectabile urmărește

obiectivul următor:
A. Stabilitatea;
B. Izotonia;
C. Izohidria;
D. Apirogenitatea;
E. Toleranța.
(4, p. 511)
11. Indicatorii biologici utilizați pentru controlul sterilizării la etuvă

sunt:
A. Spori de Bacillus subtilis var. niger;
B. Tuburi cu indicatori de fuziune;
C. Măsurarea presiunii și temperaturii cu aparate;
D. Bacillus stearotermophilus;
E. Amestec de carbonat de plumb și sulfură de litiu.
(1, p. 407)
12. Se mai numește și sterilizator cu vapori de apă:

A. Cuptor Pasteur;
B. Etuvă;
C. Sterilizator Poupinel;
D. Autoclav;
E. Tunel de sterilizare.
(1, p. 493)
13. În sterilizare oxidul de etilen nu este:

A. Sporocid;
B. Virulicid;
C. Un lichid de culoare galbenă;
206
D. Fungicid;
E. Bactericid.
(1, p. 502)
14. Nu se pot steriliza după condiționarea definitivă, cu excepția:

A. Pulberile liofilizate;
B. Preparatele care conțin substanțe termostabile;
C. Vaccinurile;
D. Amestecurile de soluții pentru alimentarea parenterală;
E. Preparatele care conțin substanțe termolabile.
(1, p. 510)
15. Soluțiile hipotonice administrate i.v. produc:

A. Anemie hemolitică;
B. Diureză osmotică;
C. Pierderea apei și electroliților;
D. Hiperglicemie;
E. Glicozurie.
(1, p. 520)
16. Condițiile necesare pentru sterilizarea cu aer cald sunt:

A. 128 ˚C timp de 10 minute;
B. 180 ˚C timp de 30 minute;
C. 121 ˚C timp de 15 minute;
D. 98 ˚C timp de 30 minute;
E. 134 ˚C timp de 3 minute.
(1, p. 495)
17. Conform F.R. X, la obținerea preparatelor injectabile, nu se folosesc

următoarele substanțe auxiliare:
A. Solubilizanți;
B. Coloranți;
C. Conservanți antimicrobieni;
D. Antioxidanți;
E. Agenți de emulsionare și suspendare.
(4, p. 511)
207
18. Pentru a evita pericolul blocajului capilarelor fine, în special din
creier, se exclude utilizarea următoarelor forme injectabile, cu
excepția:
A. Soluții macromoleculare;
B. Soluții apoase;
C. Soluții sub formă de emulsie tip U/A;
D. Soluții sub formă de suspensie;
E. Soluții cu solvenți anhidri.
(1, p. 487)
19. Calitățile materialelor de condiționare pentru sterilizare sunt

A. Să asigure menținerea sterilității până în momentul ambalării secundare;
B. Să mențină integritatea caracteristicilor organoleptice fizice, chimice și
mecanice ale materialului;
C. Să mențină înainte de sterilizare un nivel minim de contaminare, inițial
obținut prin curățare;
D. Să permită prelevarea și utilizarea acestui material în condiții aseptice;
E. Să permită contactul cu agentul sterilizant.
(1, p. 489)
20. Procedeul de sterilizare folosit pentru produse care nu pot fi

sterilizate după condiționare definitivă este:
A. Sterilizarea prin radiații UV;
B. Sterilizarea prin substanțe antiseptice;
C. Sterilizarea prin filtrare;
D. Sterilizarea prin radiații ionizante;
E. Sterilizarea prin căldură uscată.
(1, p. 490)
21. Farmacopeea Română ediția a X-a prevede următoarele enunțuri

referitor la solutiile perfuzabile:
A. Izotonie;
B. Limpiditate;
C. Administrare în volume mai mici de 100 ml;
D. Apirogenitate;
E. Sterilitate.
(4, p. 492)
208
22. F.R.X prevede următoarele condiții prin care se realizează
sterilizarea cu vapori de apă sub presiune:
A. la 115 °C timp de cel puțin 15 minute;
B. la 115 °C timp de cel puțin 30 minute;
C. în autoclave;
D. la 121 °C timp de cel puțin 30 minute;
E. la 121 °C timp de cel puțin 15 minute.
(4, p. 1072)
23. Care dintre proprietățile preparatelor perfuzabile de mai jos, sunt

prevăzute de FR X:
A. Apirogene;
B. Izotonice;
C. Ajustate cu substanțe tampon la pH neutru;
D. Conservate cu agenți antimicrobieni admiși de farmacopee;
E. Sterile.
(4, p. 492)
24. Asigurarea toleranței soluțiilor injectabile conform F.R. X, este

realizată de urmatoarele prevederi:
A. Sterilizarea;
B. Interzicerea conservanților în preparate care se administrează
intracisternal, peridural, intraocular, intracardiac, intrarahidian, indiferent de
volumul acestora;
C. Izotonizarea;
D. Interzicerea conservanților în preparatele folosite în volum mai mare de
10 ml;
E. Prevederea gradului de finețe al pulberilor care se suspendă.
(4, p. 511)
25. Precizați cu ajutorul căror indicatori biologici se realizează

verificarea eficacității sterilizării, conform FR X:
A. Staphiloccocus aureus;
B. Bacillus pumilis;
C. Bacillus stearotermophilus;
D. Bacillus subtilis;
E. Serratia marcescens.
(4, p. 1071)
209
26. Filtrele folosite la sterilizare, conform F.R. X, pot fi:
A. Din azbest;
B. Din materiale plastice;
C. Din produse sinterizate;
D. Din kieselgur;
E. Din derivați de celuloză.
(4, p. 1072)
27. Eficacitatea sterilizării cu oxid de etilen depinde de următorii

factori:
A. Lumină;
B. Umiditate;
C. Gravitație;
D. Temperatură;
E. Presiune.
(1, p. 502)
28. Proprietățile pe care le prezintă endotoxinele sunt următoarele:

A. Au pirogenitate;
B. Provoacă leucopenii urmate de leucocitoză, induc toleranță;
C. Pot fi absorbite de unele substanțe;
D. Inhibă producerea de interferon;
E. Sunt îndepărtate cu ajutorul filtrelor utilizate pentru soluțiile injectabile.
(1, p. 518)
29. Sterilizarea cu aer cald conform FR X, se realizează în următoarele

condiții:
A. La 170 °C timp de cel puțin 1 ora;
B. La 180 °C timp de cel puțin 30 minute;
C. La 120 °C timp de cel puțin 3 ore;
D. La 160 °C timp de cel puțin 3 ore;
E. La 140 °C timp de cel putin 3 ore.
(4, p. 1072)
30. Adaosul de conservanți antimicrobieni nu se admite în cazul:

A. Preparatelor injectabile folosite în volum mai mare de 10 ml, indiferent
de calea de administrare;
B. Preparatelor injectabile administrate intramuscular;
C. Preparatelor perfuzabile;
210
D. Preparatelor injectabile administrate intrarahidian;
E. Preparatelor injectabile administrate intracardiac.
(4, p. 511)
31. Conținutul în substanțe active din preparatele perfuzabile conform

F.R. X, se exprimă astfel:
A. g/g;
B. g/v (unități de masa pentru 1000 ml de soluție);
C. calorii;
D. mEq pentru 1000 ml solutie;
E. moli/1000 ml soluție.
(4, p. 492)
32. Pentru care dintre următoarele forme farmaceutice se ia în

considerare noțiunea de izotonie:
A. Colire uleioase;
B. Soluții medicamentose administrate pe cale parenterală;
C. Soluții de spălarte a cavităților interne;
D. Soluții medicamentoase administrate intravenos;
E. Emulsii parenterale.
(1, p. 520)
33. Prin preparate perfuzabile se înțelege:

A. Emulsii tip U/A sterile și apirogene;
B. Suspensii uleioase sterile și apirogene;
C. Soluții apoase sterile și apirogene;
D. Preparate care se administrează cu dispozitivul de perfuzare, picătură cu
picătură;
E. Suspensii apoase sterile și apirogene.
(4, p. 492)
34. Farmacopeea Română ediția a X-a prevede următoarele metode de

sterilizare:
A. Sterilizarea prin filtrare;
B. Sterilizarea cu vapori de apă sub presiune;
C. Sterilizarea cu radiații ionizate;
D. Sterilizarea cu gaz;
E. Sterilizarea prin căldură uscată.
(4, p. 1071-1073)
211
35. Condițiile unui conservant utilizat în soluțiile injectabile sunt:
A. Să producă sterilizare rapidă;
B. Să coaguleze proteinele tisulare;
C. Să fie activi în concentrații mari;
D. Să nu fie toxici;
E. Să aibă o acțiune bactericidă și fungicidă.
(1, p. 505)
36. Nu sunt adevărate următoarele afirmații la izotonizarea

preparatelor parenterale:
A. Este obligatorie pentru preparatele injectabile izotonice;
B. Reduce iritația locală produsă de medicamentele hipertonice;
C. Se aplică și în cazul soluțiilor coloidale;
D. Este obligatorie pentru soluțiile injectabile care se administrează în
cantități de 5 ml sau mai mari;
E. Este obligatorie pentru solutiile perfuzabile hipotonice.
(1, p. 520-521)
37. În alegerea unui dezinfectant adecvat se va ține seama de următorii

factori:
A. pH-ul soluției dezinfectante;
B. Gradul de contaminare microbiană;
C. Spectrul de acțiune și activitatea microbicidă;
D. Umiditatea absolută a aerului;
E. Timpul necesar de acțiune.
(1, p. 514)
38. Metodele de depirogenare prin inactivarea endotoxinelor sunt:

A. Adsorbția fizică cu cărbune activ;
B. Atracția electrostatică;
C. Procedeul de osmoză inversă;
D. Hidroliza acidă sau alcalină;
E. Vibrațiile ultrasonice.
(1, p. 518-519)
39. Procedee de sterilizare prin radiații:

A. Sunt cunoscute sub denumirea de „sterilizare la rece”;
B. Folosesc radiații electromagnetice (UV, IR, raze ϒ);
C. Sunt cunoscute sub denumirea de sterilizare prin acțiune oligodinamică;
212
D. Folosesc radiații corpusculare electronice (radiații β);
E. Folosesc undele elastice (ultrasunete).
(1, p. 506)
40. Substanțele gazoase utilizate în sterilizare sunt:

A. Dioxidul de carbon;
B. β-propiolactona;
C. Formaldehida;
D. Oxidul de etilen;
E. Oxigenul.
(1, p. 501)
41. Ideal, un gaz antiseptic trebuie:

A. Să fie dotat cu o putere letală pentru germeni la concentrații cât mai mari
posibile;
B. Să difuzeze ușor în produsul de sterilizat (pulberi);
C. Să fie rapid eliminat pentru a evita reziduurile;
D. Să aibă o acțiune lentă la temperatura cea mai scăzută (cazul substanțelor
termostabile);
E. Să fie puțin iritante și puțin toxice pentru personalul care le utilizează.
(1, p. 501)
42. Autoclavul este format din următoarele părți componente:

A. Camera de sterilizare;
B. Generatorul de gaz sterilizant;
C. Condensatorul;
D. Pompa de vid;
E. Înregistratorul.
(1, p. 496)
43. Sterilizarea prin tindalizare:

A. Este o metodă de sterilizare oficinală;
B. Este o sterilizare prin încălziri repetate ;
C. Are la bază principiul osmozei;
D. Prin acest procedeu sunt distruse formele vegetative;
E. Este un procedeu puțin eficace, rezervat exclusiv pentru produsele foarte
sensibile la căldură.
(1, p. 500)
213
44. Alegeți avantajele radiosterilizării:
A. Este un procedeu continuu și permite tratarea simultană a unor cantități
importante (un lot);
B. Instalații grele, cu dispoziții legislative și reglementări specifice;
C. Apariția de colorații asupra sticlei și plastomerilor datorită producerii de
variații în proprietățile fizico-chimice ale acestora, oferind protecție
substanțelor sensibile la lumină;
D. Automatizarea și funcționarea instalațiilor industriale asigură o mare
securitate;
E. Este un procedeu de sterilizare „la rece”, pentru materiale termolabile.
(1, p. 509)
45. Formularea de preparate parenterale, în principal, are ca scop

realizarea de forme dozate care trebuie să prezinte următoarele calități
obligatorii:
A. Izotonie;
B. Toleranță;
C. Inocuitate;
D. Apirogenitate;
E. Izohidrie.
(1, p. 488)
46. Dintr-un preparat parenteral distrugerea microorganismelor poate

fi efectuată prin:
A. Agenți chimici;
B. Radiații ionizante;
C. Căldură;
D. Filtrare sterilizantă;
E. Procedeul de preparare aseptică.
(1, p. 490)
47. Care dintre următoarele afirmații privind asepsia sunt adevărate:

A. Se relizează prin metode fizice și chimice;
B. Este o metodă curativă;
C. Reprezintă metoda prin care se urmărește distrugerea germenilor
patogeni;
D. Este o metodă prin care se urmarește distrugerea germenilor patogeni cu
ajutorul unor substanțe chimice;
214
E. Reprezintă ansamblul de măsuri utilizate pentru a împiedica aportul
exogen de microorganisme într-un preparat medicamentos.
(1, p. 488)
48. F.R. X recomandă sterilizarea cu vapori sub presiune,

următoarelor:
A. Solvenților organici anhidri;
B. Preparatelor apoase;
C. Pulberilor termostabile;
D. Pansamentelor chirurgicale;
E. Materialelor plastice termolabile.
(4, p. 1072)
49. Calitățile materialelor de condiționare pentru sterilizare sunt

A. Să mențină înainte de sterilizare un nivel minim de contaminare;
B. Să nu permită contactul cu agentul sterilizant;
C. Să asigure menținerea sterilității sterilității până în momentul utilizării;
D. Să nu permită prelevarea și utilizarea acestui material în condiții
aseptice;
E. Să mențină integritatea caracteristicilor organoleptice ale materialului.
(1, p. 489)
50. Filtrarea sterilizantă are următoarele particularități:

A. Microorganismele sunt îndepărtate și nu distruse;
B. Procedeul nu se folosește în industria farmaceutică;
C. Metoda folosește membrane filtrante cu pori sub 0,22 microni;
D. Mecanismul de îndepărtare se realizează prin cernere și adsorbție;
E. Se aplică doar la soluțiile apoase.
(1, p. 510)
51. Calea intraspinală în funcție de nivelul de injectare se mai numește:

A. Calea intramedulară;
B. Calea intratecală;
C. Calea intrarahidiană;
D. Calea epidurală;
E. Calea intracisternală.
(1, p. 487)
215
XXI. PREPARATE OFTALMICE
1. Conservarea preparatelor oftalmice se realizează:

A. La loc răcoros;
B. La temperatura de 25 ˚C;
C. În recipiente sterile închise etanș, securizate, dacă nu se prevede altfel;
D. La rece;
E. În recipiente prevăzute cu picurător din sticlă sau plastomer, la
temperatura de 2-8 ˚C.
(5, p. 128)
2. Care sunt factorii interni ce influențează reacțiile de degradare ale

unor soluții oftalmice apoase, cu excepția:
A. Natura substanțelor active;
B. pH-ul soluției;
C. Lumina;
D. Natura solvenților;
E. Natura substanțelor auxiliare.
(1, p. 679)
3. Volumul unei picături de colir este de:

A. 7 microlitri;
B. 10 microlitri;
C. 20 microlitri;
D. 30 microlitri;
E. 50 microlitri.
(1, p. 681)
4. Ochiul tolerează următoarele valori de pH, cu excepția:

A. 8;
B. 8,5;
C. 7,5;
D. 3,5;
E. 9.
(1, p. 677)
216
5. Volumul lacrimal al sacului conjunctival este de:
A. 7-10 microlitri;
B. 1 microlitru;
C. 5 microlitri;
D. 50 microlitri;
E. 0,1 microlitri.
(1, p. 681)
6. În monografia intitulată OCULOGUTTAE, Farmacopeea Română

ediția a X-a prevede determinarea:
A. Masei sau volumului eliberat;
B. Masei totale pe recipient;
C. Uniformitatea masei;
D. Uniformitatea conținutului;
E. Tolerabilitatea.
(4, p. 710-711)
7. Utilizarea conservanților este interzisă pentru un grup de produse

oftalmice, cu excepția:
A. Unidoză;
B. Multidoză;
C. Care conțin enzime;
D. Soluții irigatoare din chirurgia oculară;
E. Care conțin miotice.
(1, p. 673)
8. Care este cel mai periculos germen, la nivelul epiteliului cornean:

A. Escherichia coli;
B. Staphilococcus aureus;
C. Pseudomonas aeruginosa;
D. Bacillus subtilis;
E. Proteus vulgaris.
(1, p. 672)
9. O soluție oftalmică, conform FR X, se poate prepara prin dizolvarea

substanței active în soluții izotonice sterile atunci când:
A. Cantitatea de substanță activă este peste 1 g% (m/m);
B. Cantitatea de substanță activă este sub 1 g% (m/m);
C. Cantitatea de substanță activă este peste 3 g% (m/m);
217
D. Se obține o soluție saturată;
E. Cantitatea de substanță activă este peste 2 g% (m/m);
(4, p. 709)
10. Băile oculare, conform FR X, se prescriu în cantități de cel puțin:

A. 100 g;
B. 50 g;
C. 10 g;
D. 5 g;
E. 15 g.
(4, p. 711)
11. Alegeți afirmația falsă referitor la preparatele oftalmice semisolide:

A. Sunt condiționate în tuburi de capacitate mică, cu un conținut maxim de
10 g preparat;
B. Sunt unguente, creme sau geluri sterile;
C. Conțin una sau mai multe substanțe active dizolvate sau dispersate într-o
bază de unguent corespunzătoare;
D. Pot fi condiționate în recipiente unidoză corespunzătoare;
E. Baza de unguent utilizată trebuie să nu irite conjunctiva.
(5, p. 133)
12. Datorită efectului iritant, nu se utilizează la prepararea colirelor

drept solvent:
A. Uleiul de castor;
B. Apa distilată;
C. Tamponul acid boric;
D. Tamponul fosfat;
E. Propilenglicolul.
(1, p. 683-684)
13. În cazul în care este necesară o prelungire a acțiunii terapeutice la

nivel oftalmic, sunt indicate următoarele sisteme disperse, cu excepția:
A. Suspensii;
B. Geluri;
C. Soluții apoase;
D. Inserte;
E. Unguente.
(1, p. 672)
218
14. O bază de unguent oftalmică trebuie să îndeplinească următoarele
condiții, cu excepția:
A. Să fie liposolubilă;
B. Să nu cedeze ușor substanța medicamentoasă;
C. Să nu fie iritantă pentru mucoasa conjunctivă;
D. Să fie sterilizabilă și stabilă în timp;
E. Să aibă consistență moale, să se etaleze ușor.
(1, p. 702)
15. Conform FR X, picăturile pentru ochi unidoză se sterilizează astfel:

A. Cu o metodă adecvată conform prevederilor de la monografia Sterilizare;
B. Se folosește clorura de benzalconiu;
C. Se sterilizează cu o soluție de borat fenilmercuric
D. Cu o metodă adecvată;
E. Nu se sterilizează deoarece se folosesc substanțe antiseptice.
(4, p. 710)
16. Calitățile și proprietățile materialelor utilizate pentru lentilele de

contact suple sunt în principal următoarele, cu excepția:
A. Transparența optică;
B. Umectabilitate;
C. Creșterea vitezei de eliminare a substanței active;
D. Inerție biologică și chimică.
E. Permeabilitate la oxigen.
(1, p. 707)
17. Medicamentele oftalmice preparate în farmacie, se păstrează:

A. Maxim 30 de zile;
B. Maxim 2 luni (dacă conțin conservant);
C. Maxim 6 luni;
D. Maxim 1 an;
E. Maxim 15 zile.
(1, p. 679)
18. În farmacie, majoritatea soluțiilor oftalmice se sterilizează în

recipientul de condiționare definitivă la:
A. Autoclav la 115 ˚C timp de 25-30 minute;
B. Autoclav la 121 ˚C timp de 15-20 minute;
C. 98-100 ˚C timp de 30 minute;
219
D. Etuvă la 115 ˚C timp de 25-30 minute;
E. Etuvă la 121 ˚C timp de 15-20 minute.
(1, p. 672-673)
19. FR X precizează că atunci când cantitatea de sunstanță activă dintr-

un colir este peste 1 g %, masa de substanță necesară izotonizării se
calculează folosind:
A. Diferite nomograme;
B. Tabele cu echivalenții în clorură de sodiu;
C. Metoda hematocritului modificat;
D. Tabele cu scăderea punctului de congelare;
E. Formula prezentată în monografia Injectabilia.
(4, p. 710)
20. Atunci când concentrația substanței active este sub 1 g%,

izotonizarea colirelor hipotonice se realizează prin:
A. Dizolvarea substanței active în soluții izotonice sterile;
B. Dizolvarea substanței active în apă;
C. Dizolvarea substanței active în soluții hipertonice sterile;
D. Dizolvarea substanței active în soluție de clorură de sodiu 0,009%.
E. Suspendarea substanței active în solventul respectiv.
(1, p. 674)
21. La prepararea picăturilor pentru ochi, conform FR X se pot folosi

ca vehicul:
A. Uleiul de floarea soarelui neutralizat;
B. Apa pentru preparate injectabile;
C. Apa proaspăt fiartă și răcită;
D. Solvenți miscibili cu apa;
E. Apa demineralizată.
(4, p. 709)
22. Care dintre următoarele substanțe medicamentoase sunt utilizate în

tratamentul local al cataractei:
A. Idoxuridina;
B. Iodurile;
C. Trifosfadenina;
220
D. Benoxinat;
E. Carbacol.
(1, p. 683)
23. Precizați care sunt conservanții utilizați de FR X la prepararea

colirelor multidoză:
A. Acetat de clorhexidină;
B. Borat de fenilmercur;
C. Nipagin;
D. Clorură de benzalconiu;
E. Cloretona.
(4, p. 710)
24. Utilizarea agenților conservanți antimicrobieniîn preparatele

oftalmice multidoză, este admisă, dacă prezintă următoarele
proprietăți:
A. Să fie compatibili cu celelalte componente ale preparatului;
B. Să asigure și pH-ul de stabilitate al preparatului;
C. Să aibă o eficacitate demonstrată;
D. Să fie bacteriostatici;
E. Să realizeze concomitent și izotonia preparatului.
(5, p. 127-129)
25. Care dintre afirmațiile următoare, referitor la soluțiile oftalmice

uleioase sunt adevărate:
A. În colirele uleioase este necesară asocierea de agenți antioxidanți ca
tocoferol 0,01%;
B. Colirele uleioase sunt mai puțin stabile la contaminarea cu
microorganisme și necesită adăugarea de agenți conservanți;
C. Sub formă de colire lipofile se prepară substanțele liposolubile (alcaloizii
bază, pilocarpina, atropina, cacaina, fizostigmina);
D. Nu aderă de mucoasa oculară, dar sunt transparente;
E. Folosirea lor este justificată dacă se urmărește un contact prelungit cu
mucoasa oculară, deoarece prin efectul depôt, prelungesc activitatea
medicamentului.
(1, p. 701)
221
26. Referitor la picăturile pentru ochi, FR X prevede următoarele
enunțuri:
A. Cele hipotonice se izotonizează;
B. Să fie sterile;
C. Condiționate în recipiente de 10 ml, închise etanș, prevăzute cu sistem de
picurare;
D. Să fie apirogene;
E. Lipsite de impurități mecanice.
(4, p. 709)
27. Ce condiții trebuie să îndeplinească agenții vâscozifianți utilizați la

prepararea colirelor:
A. Să formeze soluții vâscoase;
B. Să fie bine tolerați;
C. Să fie hidrosolubili;
D. Să nu obstrueze căile lacrimale;
E. Să formeze soluții transparente.
(1,p. 685)
28. Conform FR X – Supliment 2004, se disting câteva categorii de

preparate oftalmice, și anume:
A. Creioane oftalmice;
B. Implanturi oftalmice;
C. Soluții pentru băi oculare;
D. Oculoguttae;
E. Pulberi pentru soluții oftalmice sau pentru băi oculare.
(5, p. 127)
29. Referitor la implanturile oftalmice sunt adevărate următoarele

afirmații:
A. Se conservă la Separanda;
B. Sunt preparate solide sau semisolide, sterile;
C. Sunt preparate destinate aplicării în sacul conjunctival, pentru a produce
un efect sistemic;
D. Se mai numesc și inserte;
E. Sunt condiționate în recipiente sterile multidoză.
(5, p. 134)
222
30. La prepararea colirelor se utilizează următorii solvenți si vehicule:
A. Apă pentru preparate injectabile;
B. Glicerină;
C. Soluții tampon izotonice sterile;
D. Apă distilată proaspăt fiartă și răcită;
E. Uleiuri vegetale.
(1, p. 683-684)
31. Agenții tensioactivi utilizați la prepararea soluțiilor oftalmice,

acționează în mai multe feluri și anume:
A. Scad legăturile dintre substanța activă și proteine (lacrimile conțin 0,7%
proteine totale, cornee și umoare apoasă);
B. Scad tensiunea superficială;
C. Scad timpul de contact cu corneea și conjunctiva;
D. Scad rezistența barierei epiteliale (prin alterarea stratului lipidic);
E. Scad miscibilitatea cu lacrimile.
(1, p. 681)
32. Sunt tolerate mai bine de ochi urmatoarele soluții:

A. Soluțiile ușor alcaline;
B. Soluțiile ușor acide;
C. Soluțiile cu pH 5,0 – 7,5;
D. Soluțiile cu pH 4,5 – 5,0;
E. Soluțiile cu pH 7,5 – 9,5.
(1, p. 677)
33. Complianța pacientului la tratamentul cu soluții oftalmice, poate fi

afectată de:
A. Iritația locală;
B. Utilizarea de ciclodextrine în picăturile cu pilocarpină sub formă de
prodrug-uri;
C. Încețoșarea vederii;
D. Izotonizarea soluțiilor hipotonice;
E. Sterilizare.
(1, p. 680)
34. La colirele hipotonice se utilizează ca izotonizanți:

A. Sulfatul de sodiu;
B. Acetatul de zinc;
C. Azotatul de sodiu;
223
D. Fosfați;
E. Acidul boric.
(1, p. 684)
35. La prepararea colirelor multidoză, FR X admite folosirea

următorilor conservanți antimicrobieni:
A. Fenosept;
B. Fenol;
C. Nipaesterii;
D. Acetatul de clorhexidină;
E. Clorura de benzalconiu.
(4, p. 710)
36. Toleranța colirelor depinde de:

A. Natura substanței active;
B. Vehicul;
C. Izotonie;
D. Creșterea vâscozității prin adăugarea de substanțe tensioactive;
E. Izohidrie.
(1, p. 680)
37. Se vor izotoniza colirele întotdeauna atunci când:

A. Sunt uleioase;
B. Sunt hipertone;
C. Substanța activă este într-o concentrație mai mare de 1%;
D. Conțin substanțe coloidale;
E. Sunt indicate în tratamentul de lungă durată.
(1, p.674)
38. La prepararea picăturilor pentru ochi se folosesc următorii

vâscozifianți:
A. Gelatina;
B. Colagenul;
C. Polivinilpirolidona (PVP);
D. Glucoza;
E. Dextrani.
(1,p. 685)
224
39. Care dintre următoare afirmații referitoare la băile oculare sunt
adevărate:
A. Trebuie să fie izohidrice;
B. Trebuie să fie sterile;
C. Se utilizează în termen de 7 zile de la deschiderea flaconului;
D. Se prescriu în cantități de cel puțin 50 g;
E. Se prezintă sub formă de soluții sau suspensii.
(4, p. 711)
40. În formularea colirelor, agenții vâscozifianți sunt utilizați deoarece:

A. Au rol emolient;
B. Cresc drenajul lacrimal;
C. Realizează absorbția unei cantități mai mari de substanță activă;
D. Reduc stabilitatea în timp a substanței active;
E. Asigură o tolerabilitate mai bună.
(1, p. 681)
41. În cazul preparatelor oftalmice sub formă de soluții apoase pH-ul

optim se alege în funcție de:
A. Solubilitatea substanței medicamentoase;
B. Stabilitatea chimică al substanței medicamentoase;
C. Permeabilitatea celulară a substanței;
D. Natura vehiculului;
E. Toleranța oftalmică.
(1, p. 677)
42. Pentru izotonizarea colirelor se folosesc următoarele metode:

A. Grafice;
B. Cifre Sprowl
C. Calorimetrice
D. Formula de calcul De Vries;
E. Bazate pe punctul de congelare.
(1, p. 674-677)
43. Au acțiune midriatică următoarele substanțe medicamentoase

folosite în picăturile pentru ochi:
A. Rezorcinolul;
B. Ciclopentolatul;
C. Pilocarpina;
225
D. Atropina;
E. Tropicamida.
(1, p. 683)
44. Substanțele tensioactive utilizate la prepararea soluțiilor oftalmice

trebuie să îndeplinească anumite criterii de selecție și anume:
A. Valoarea HLB;
B. Coeficientul de partaj;
C. Polaritate;
D. Influența asupra volumului și a greutății picăturilor;
E. Indicile de refracție.
(1, p. 681)
45. Soluțiile oftalmice se pot contamina cu următorii germeni

microbieni:
A. Escherichia coli;
B. Bacillus subtilis;
C. Staphilococcus aureus;
D. Bacillus stearothermophilus;
E. Pseudomonas aeruginosa.
(1, p. 672)
46. Asigurarea stabilității fizico-chimice, microbiologice (sterilitatea) și

toleranța medicamentelor oftalmice se realizează prin următoarele
substanțe auxiliare:
A. Agenți vâscozifianți;
B. Coloranți;
C. Agenți solubilizanți;
D. Corectori de pH;
E. Corectori de gust.
(1, p.684)
47. La prepararea soluțiilor oftalmice uleioase se folosește ca solvent:

A. Ulei de floarea soarelui neutralizat și sterilizat;
B. Uleiul de soia;
C. Uleiul de ricin;
D. Uleiul de arahide;
E. Ulei de paarafină.
(1, p. 701)
226
48. Sistemul terapeutic OCCUSERT prezintă următoarele
caracteristici:
A. Conține pilocarpină nitrică;
B. Conține pilocarpină bază;
C. Conține nitroglicerină;
D. Conține un element de control al eliberării substanței active;
E. Este un sistem terapeutic transdermic.
(1, p. 705-706)
49. Despre agenții de vâscozitate folosiți la prepararea colirelor, sunt

adevărate următoarele enunțuri:
A. Scad timpul de retenție;
B. Sunt utilizați doar pentru suspensiile oftalmice;
C. Realizează un contact prelungit al substanței medicamentoase cu
mucoasa oculară;
D. Măresc durata de acțiune;
E. Micșorează producerea reflexă a lacrimilor.
(1, p. 681)
50. Care dintre următoarele substanțe sunt utilizate pentru

diagnosticarea afecțiunilor oculare:
A. Trifosfadenina;
B. Tetrametiltionina;
C. Amidina;
D. Fluoresceina;
E. Roz Bengal.
(1, p. 683)
51. Tradițional, formele farmaceutice oftalmice topice sunt:

A. Soluții apoase;
B. Emulsii;
C. Suspensii;
D. Soluții uleioase;
E. Inserte.
(1, p. 672)
227
XXII. PREPARATE NAZALE
1. Picăturile pentru nas se mai numesc de către farmacopee:

A. Oculoguttae;
B. Endonazale;
C. Oroguttae;
D. Otoguttae;
E. Rhinoguttae.
(4, p. 823)
2. Conform prevederilor FR X, picăturile pentru nas se conservă în

unul din tipurile de recipiente de mai jos:
A. Recipiente din materiale plastice;
B. Recipiente bine închise la care se va elibera un sistem de picurare;
C. Recipiente din sticlă;
D. Recipiente bine închise prevăzute cu sistem de picurare;
E. Recipiente închise ermetic prevăzute cu sistem de picurare.
(4, p. 824)
3. În plus față de soluții, la formularea erinelor se va ține seama și de

următorii factori, cu excepția:
A. Pirogenitate;
B. pH (pentru erinele lichide) între 6-7,5;
C. Izotonie (pentru erinele soluții);
D. Stabilitate;
E. Mărirea absorbției nazale.
(1, p. 389)
4. Condiționarea picăturilor pentru nas, conform FR X se face:

A. Recipiente din plastomer;
B. Recipiente din sticlă;
C. Recipiente unidoză;
D. Recipiente de capacitate de 10ml;
E. Recipiente prevăzute cu sistem de picurare.
(4, p. 824)
228
5. Pentru ajustarea pH-ului a valorile fiziologice se pot folosi
următoarele sisteme tampon, cu excepția:
A. Fosfat monosodic/fosfat disodic;
B. Acid citric/citrat de sodiu;
C. Acid boric/borax;
D. Trimetamol (tris, THAM, tri-hidroximetilaminometan);
E. Sistemele de la A, B și D.
(1, p. 389)
6. pH-ul picăturilor pentru nas, conform FR X trebuie să fie între:

A. 4,5 – 5,5;
B. 4,5 – 7,5;
C. 5,0 – 6,0;
D. 5,0 – 7,5;
E. 6,0 – 7,5.
(4, p. 823)
7. Conservantul conținut de picăturile pentru nas cu nafazolină este

următorul:
A. Fenosept;
B. Clorura de decualiniu;
C. Clorura de cetilpiridiniu;
D. Clorura de benzalconiu;
E. Nu conțin conservant.
(4, pag. 824)
8. pH –ul picăturilor apoase pentru nas, conform FR X este:

A. Neutru;
B. Alcalin;
C. Acid;
D. Cuprins între 4,0 – 7,5;
E. Cuprins între 6,5 – 7,5.
(4, p. 823)
9. Sunt adevărate afirmațiile referitor la pH-ul erinelor, cu excepția:

A. Influenţează epiteliul mucoasei nazale;
B. Asigură eficacitatea terapeutică;
C. Nu influenţează biodisponibilitatea substanţei medicamentoase;
D. Influenţează clearance-ul muco-ciliar;
E. Asigură stabilitatea substanţei medicamentoase.
(1, p. 389)
229
10. Farmacopeea Română ediția a-X-a oficinalizează unul dintre
următoarele preparate pentru nas:
A. Rhinoguttae naphazolini hydrocholidi 1%;
B. Rhinoguttae resorcinoli 1%;
C. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 0,1%;
D. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 1%;
E. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 0,1%.
(4, p. 824)
11. Picăturile pentru nas sunt definite ca fiind:

A. Preparate farmaceutice lichide sub formă de soluții, emulsii sau
suspensii, destinate administrării pe mucoasa nazală;
B. Preparate farmaceutice de uz extern;
C. Orice tip de preparat care se administrează pe mucoasa nazală;
D. Preparate farmaceutice lichide sau semisolide, destinate administrării pe
mucoasa nazală;
E. Preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii, destinate
administrarii pe mucoasa nazală.
(4, p. 823)
12. Care dintre următoarele substanțe sau sisteme tampon sunt

conținute de picăturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolină:
A. Acid boric/borax;
B. Fosfat disodic/fosfat monosodic;
C. Carbonat de sodiu/carbonat acid de sodiu;
D. Acid citric/citrat de sodiu;
E. Nici unul din sistemele menționate.
(4, p. 824)
13. Picăturile pentru nas se păstrează, conform FR X , în următoarele

condiții:
A. Ferit de lumină;
B. La loc răcoros;
C. În recipiente bine închise, prevăzute cu sistem de picurare;
D. La rece;
E. În recipiente închise etanș, prevăzute cu sistem de picurare.
(4, p. 824)
230
14. În preparatele nazale se folosește ca substanță medicamentoasă
vasoconstrictoare:
A. Bacitracina;
B. Hidrocortizona;
C. Nafazolina;
D. Procaina;
E. Clorura de cetilpiridiniu.
(1, p. 392)
15. Prin soluții izotonice se înțelege:

A. Soluții cu același pH;
B. Soluții cu aceiași concentrație molară;
C. Soluții cu aceiași concentrație molară și același pH;
D. Soluții cu aceiași concentrație procentuală;
E. Soluții cu aceiași concentrație procentuală și același pH.
(1, p. 389-390)
16. Conform FR X, în cazul picăturilor pentru nas se determină:

A. Masa totală pe recipient;
B. Uniformitatea conținutului;
C. Uniformitatea masei;
D. Uniformitatea dozei eliberate;
E. Masa și volumul eliberat.
(4, p. 823)
17. Acțiunea sistemică se obține după administrare transnazală, pentru

următoarele clase terapeutice, cu excepția:
A. Prostaglandine;
B. Hormoni;
C. Analgezice-antipiretice;
D. Parasimpatolitice;
E. Medicamente cardiovasculare.
(1, p. 393)
18. Preparatele nazale, conform FR X-Supliment 2004, se mai numesc:

A. Erine;
B. Rhinoguttae;
C. Oculoguttae;
D. Auricularia;
E. Nasalia.
(5, p. 120)
231
19. Picăturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolină 0,1%, conform FR
X, se păstrează la:
A. Deoarece conține o substanță toxică, se pastrează la Separanda;
B. Deoarece conține o substanță puternic activă, se pastrează la Venena;
C. Separanda;
D. Venena;
E. Nici o variantă de mai sus.
(4, p. 824)
20. Conform FR X –Supliment 2004, în cazul soluțiilor pentru spălări

nazale se determină:
A. Uniformitatea conținutului;
B. Uniformitatea masei;
C. Sterilitatea;
D. Masa și volumul eliberat;
E. Mărimea particulelor.
(5, p. 126)
21. F.R. X prevede la prepararea picăturilor pentru nas următoarele

vehicule:
A. Soluții apoase sterilizate;
B. Soluții tampon izotonice;
C. Ulei de floarea soarelui neutralizat;
D. Soluții apoase izotonice;
E. Ulei de floarea soarelui sterilizat.
(4, p. 823)
22. Conform FR X, sistemul dispers sub care substanțele

medicamentoase pot fi dispersate în vehiculul picăturilor pentru nas,
poate fi:
A. Pulbere suspendabilă;
B. Emulsie;
C. Pseudoemulsie;
D. Suspensie;
E. Soluție.
(4, p. 823)
232
23. Substanțele auxiliare prevăzute de FR X la prepararea picăturilor
pentru nas, sunt următoarele:
A. Solubilizanți;
B. Stabilizanți;
C. Conservanți antimicrobieni;
D. Agenți pentru ajustarea pH-ulu;
E. Agenți pentru creșterea vâscozității.
(4, p. 823)
24. Conform FR X-Supliment 2004, se pot distinge mai multe categorii

de preparate nazale:
A. Oculoguttae;
B. Preparate nazale semisolide;
C. Creioane nazale;
D. Spay-uri nazale;
E. Erine.
(5, p. 121)
25. Pentru formele lichide se prepară un vehicul izotonic –sau ușor

hipertonic, tamponat la un pH de:
A. 8,0;
B. 5,5;
C. 6,0;
D. 7,5;
E. 7,0.
(1, p. 388)
26. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 0,1% mai conține pe lângă

substanța activă și:
A. Conservanți;
B. Sistem tampon;
C. Antioxidanți;
D. Chelatanți ai ionilor metalici;
E. Izotonizanți.
(4, p. 824)
27. Substanțele medicamentoase utilizate în terapia endonazală locală

sunt grupate în clase de medicamente pentru:
A. Efect local;
B. Efect sistemic;
C. Efect antihistaminic;
233
D. Efectul mucolitic;
E. Deficit hormonal.
(1, p. 392-393)
28. FR X oficinalizează următoarele preparate cu aplicare pe mucoasa

nazală:
A. Soluții;
B. Emulsii;
C. Uguente;
D. Pulberi;
E. Suspensii.
(4, p. 823)
29. Ca agenți de mărire a vâscozității, gelatinele sunt folosite în

concentrații de:
A. 0,5%;
B. 1,0%;
C. 2,0%;
D. 2,5%;
E. 5,0%.
(1, p. 394-395)
30. Solvenții folosiți la prepararea erinelor trebuie să îndeplinească

A. Să fie bine tolerați de mucoasa nazală;
B. Să nu influențeze negativ clearance-ul mucociliar;
C. Să aibă acțiune farmacologică proprie;
D. Să fie economici;
E. Să fie miscibili cu mucusul nazal.
(1, p. 393)
31. Datorită căror avantaje metilceluloza se folosește ca vâscozifiant la

prepararea picăturilor pentru nas:
A. Nu formează complecși cu nipaesterii;
B. În concentrație adecvată nu influențează clearance-ul mucociliar;
C. Formează soluții coloidale neutre, stabile la pH cuprins între 2,0 și 12,0;
D. Formează complecși cu nipaesterii având activitate antimicrobiană
crescută;
E. Este o macromoleculă neionică.
(1, p. 394)
234
32. Formularea soluțiilor nazale:
A. Pentru formele lichide se preferă un vehicul izotonic sau hipotonic;
B. Prezența conservanților antimicrobieni este necesară pentru a preveni
creșterea microorganismelor, ce pot contamina preparatul în timpul
administrărilor repetate;
C. Are în vedere menținerea integrității structurilor anatomice și funcțiilor
de bază anatomice;
D. Asigurarea unui pH fiziologic, convenabil (6,0-7,5), favorabil clearance-
ului mucociliar;
E. Cele mai multe preparate rinologice sunt lipofile.
(1, p. 388-389)
33. La formularea erinelor, sistemele tampon:

A. Sunt utilizate pentru creșterea timpului de contact la nivelul mucoasei
nazale;
B. Favorizează absorbția;
C. Sunt utilizate pentru ajustarea pH-ului;
D. Sunt reprezentate de sistemul tampon citrat, fosfat;
E. Sunt reprezentate de sistemul tampon citrat, fosfat, acid boric/borat;
(1, p. 389)
34. Alegerea pH-ului spre domemeniul alcalin al unei erine lichide se va

efectua în funcție de următoarele afacțiuni nazale ce urmează a fi
tratate:
A. Sinuzite;
B. Inflamații;
C. Rinite acute;
D. Rinite alergice;
E. Toate răspunsurile sunt adevărate.
(1, p. 390)
35. Promotorii de absorbție nazală:

A. Cuprind un ansamblu de substanțe auxiliare susceptibile de a ameliora
pasajul transmucozal;
B. Formează micelii în membrana biologică ;
C. Pot acționa asupra substanței medicamentoase sau la nivelul barierei
biologice;
D. Polivinilpirolidona;
E. Nipagin.
(1, p. 395)
235
36. La formularea preparatelor nazale se pot utiliza următorii
conservanți antimicrobieni:
A. Clorura de benzalconiu în concentrații peste 0,02%;
B. Derivați de amoniu cuaternar;
C. Borat de fenilmercur 0,025%;
D. Tiomersal în concentrație de 0,5%;
E. Esteri ai acidului p-hidroxibenzoic.
(1, p. 395)
37. Care dintre următoarele sisteme tampon sunt folosite pentru

ajustarea pH-uluila valorirele fiziologige în cazul erinelor:
A. THAM;
B. Acid carbonic/bicarbonat de sodiu;
C. Fosfat monosodic/fosfat disodic;
D. Acid boric/borax;
E. Acid citric/citrat de sodiu.
(1, p. 389)
38. Care solvenți sunt indicați pentru preparatele nazale:

A. Ulei de parafină;
B. Propilenglicol în concentrație de cel mult 10% în apă;
C. Etilenglicol în concentrație de cel mult 10% în apă;
D. Soluție de glucozol 5%;
E. Uleiuri vegetale neutralizate(ia = 0,2).
(1, p. 393)
39. În plus față de soluții, la formularea erinelor se va ține seama de

următorii factori:
A. Izotonie (pentru erinele soluții);
B. pH (pentru erinele lichide);
C. Creșterea timpului de rezistență nazală;
D. Stabilitate;
E. Izohidrie.
(1, p. 389-390)
40. Care dintre următoarele afirmații referitoare la pH-ul erinelor sunt

adevărate:
A. Este un factor important pentru formele farmaceutice lichide;
B. Asigură stabilitatea și eficacitatea terapeutică a substanțelor
medicamentoase, care sunt dependente de acest parametru;
C. Conform FR X picăturile pentru nas trebuie să aibă un pH = 5,0 – 7,5;
236
D. Picăturile pentru nas acide cu un pH sub 5,5 determină paralizia mișcării
ciliare cu oprirea acesteia;
E. Picăturile pentru nas alcaline cu un pH peste 8,0 determină paralizia
mișcării ciliare cu oprirea acesteia;
(1, p. 389)
41. Referitor la stabilitatea erinelor, afirmațiile de mai jos sunt

adevărate , cu excepția:
A. Erinele apoase sunt cele mai stabile forme farmaceutice nazale;
B. În farmacie erinele se prepară la cere;
C. În locul apei distilate se poate folosi ca vehicul uleiul de floarea soarelui
neutalizat și uleiul de parafină;0
D. Principalele degradări sunt date de hidroliză și oxidare;
E. Principalul factor care asigură stabilitatea în soluție este pH-ul.
(1, p. 390)
42. Materiile prime utilizate la prepararea erinelor trebuie să respecte

A. Să nu influențeze nagativ clearence-ul mucociliar;
B. Să asigure un pH de 5,0-7,5;
C. Să nu lezeze sau să irite mucoasa nazală;
D. Substanțele active suspendate trebuie să aibă dimensiunea particulelor de
cel mult 50 µm, conform FR X (Suspensiones);
E. Toate afirmațiile de mai sunt adevărate.
(1, p. 392)
43. Solvenții utilizați la prepararea erinelor trebuie să îndeplinească

urmatoarele condiții:
A. Să fie nemiscibili cu mucusul nazal;
B. Să aibă capacitate mare de dizolvare;
C. Să aibă o acțiune farmacologică proprie;
D. Să nu influențeze negativ clearence-ul mucociliar;
E. Să asigure stabilitate substanțelor.
(1, pag. 393)
44. Ca solvenți pentru preparatele nazale se indică:

A. Uleiuri vegetale neutralizate;
B. Soluția de glucoză 10%;
C. Soluție izotonică de clorură de sodiu (0,9%);
D. Polietileniglicolii lichizi;
237
E. Propilenglicol și etilenglicol în concentrație de cel mult 20%, în amestec
cu apa.
(1, p. 393)
45. Agenții vâscozifianți pentru erine trebuie să îndeplinească

A. Să fie liposolubili;
B. Să fie bine tolerați de mucoasa nazală;
C. Să influențeze clearance-ul mucociliar;
D. Să fie inerți din punct de vede chimic (să nu reacționeze cu substanțele
asociate);
E. Să fie inerți din punct de vedere farmacologic.
(1, p. 394)
46. Ca vehicul la prepararea erinelor, se indică uleiul de floarea

soarelui neutralizat (F.R. X) deoarece prezintă o serie de avantaje:
A. Dizolvă substanțele hidrosolubile;
B. Are un efect prelungit datorită vâscozității, apropiată de cea a mucusului
nazal;
C. Cedează progresiv substanța medicamentoasă pe suprafața mucoasei;
D. Sunt necesare izotonizarea și tamponarea;
E. Facilitează pasajul transmucozal nazal.
(1, p. 393)
47. La prepararea erinelor se utilizează următorii conservanți

antimicrobieni:
A. Clorură de benzalconiu 2%, la pH = 7;
B. Clorura de cetilpiridiniu 0,002%, la pH = 7,5 – 7,8;
C. Boratul de fenilmercur 0,025% la pH = 7;
D. Nipaesterii în concentrație de 0,01 – 0,02%;
E. Tiomersal în concentrație de 1%.
(1, p. 395)
48. Pentru absorbția nazală a substanțelor medicamentoase s-au propus

următorii promotori sau modulatori de absorbție:
A. EDTA;
B. Laurilsulfat de sodiu;
C. Fosfolipide;
D. Salicilat de sodiu;
E. Acidul boric.
(1, p. 395)
238
49. Pentru acțiunea sistemică se administrează endonazal, următoarele
medicamente:
A. Nitroglicerina;
B. Nicotina;
C. Hidralazina;
D. Insulina;
E. Cloramfenicol.
(1, p. 393)
50. Efectul osmotic al unei substanțe, depinde de:

B. Concentrație;
C. Natura substanței active;
D. Natura dizolvantului;
E. Penetrație.
(1, p. 389)
51. Dacă se urmărește o prelungire a acțiunii terapeutice se recurge la

următoarele forme farmaceutice nazale:
A. Suspensii;
B. Soluții apoase;
C. Unguente;
D. Pulberi bioadezive;
E. Emulsii.
(1, p. 388)
239
XXIII. SUSPENSII FARMACEUTICE
ÎNTREBĂRI TIP COMPLEMENT SIMPLU - UN SINGUR RĂSPUNS CORECT
1. Instabilitatea fizică a suspensiilor se manifestă prin următoarele

fenomene:
A. Sedimentare;
B. Agregare, cimentare, maturare;
C. Creșterea cristalelor fazei interne;
D. Modificarea vâscozității suspensiei;
E. Toate cele de mai sus.
(2, p. 447)
2. Suspensiile floculate prezintă urmatoarele proprietăți, cu excepția:

A. Supernatant limpede, clar;
B. Sedimentul redispersează ușor;
C. Viteza de sedimentare rapidă;
D. Volum mic de sedimentare;
E. Sedimentul este format din particule asociate în flocoane și nu din
particule individuale.
(2, p. 452)
3. Referitor la suspendarea substanțelor puternic active, conform

prevederilor din farmacopee, este adevărat următorul enunț:
A. Cantitatea prelucrată sub formă de suspensie nu trebuie să depasească
doza maximă pe 24 ore;
B. Dacă substanța care se suspendă este un stupefiant se va recurge la
solubilizarea micelară;
C. În cazuri excepționale se face suspendarea unor cantități reduse la
jumatate față de cele prescrise;
D. Se evită prepararea de suspensii cu acestea;
E. Cantitatea suspendată poate depăși doza maximă pe 24 de ore dacă
substanța respectivă nu este un stupefiant.
(4, p. 894)
240
4. La prepararea suspensiilor se poate folosi următorul umectant:
A. Ulei de floarea soarelui;
B. Ulei de parafină;
C. Ulei de ricin;
D. Fosfatul trisodic;
E. Aerosil:
(2, p. 461-462)
5. La prepararea suspensiilor destinate administrării interne se

utilizează drept umectanți solvenți sau cosolvenți miscibili cu apa în
concentrație de:
A. 5%;
B. 10%;
C. 15%;
D. 20%;
E. 0,5-1%.
(2, p. 462)
6. În suspensiile pentru uz extern, glicerolul, alcoolul și propilenglicolul

se pot adăuga în concentrație aproximativ de:
A. 2,5%;
B. 5%;
C. 20%;
D. 25%;
E. 1%.
(2, p. 462)
7. Care dintre următorii agenți de suspendare neionici se poate folosi la

prepararea suspensiilor:
A. Alginatul de sodiu;
B. Tragacanta;
C. Metilceluloza;
D. Carboximetilceluloza sodică;
E. Polividona.
(2, p. 464)
8. Alcoolul și poliolii (glicerol, sorbitol, polietilenglicoli lichizi) cresc

vâscozitatea mucilagului de tragacanta, dar pot determina flocularea
coloidului în concentrație de peste :
A. 2%;
B. 10%;
241
C. 5%;
D. 20%;
E. 35%.
(2, p. 465)
9. Alegeți afirmația corectă referitor la carboximetilceluloza sodică

folosită ca agent de suspensie la prepararea suspensiilor, cu excepția:
A. Este un polimer anionic;
B. Este solubilă în apă la rece și la cald;
C. Se utilizează în concentrații de 1-3%;
D. Este un agent de suspensie natural;
E. Sorturile cu vâscozitate mare formează geluri tixotrope.
(2, p. 467)
10. La prepararea suspensiilor se pot folosi următorii agenți

antigelificanți și contra cimentării sedimentului numiți și agenți
redispersanți, cu excepția:
A. EDTA;
B. Glucoza;
C. Fosfatul de potasiu;
D. Aerosilul;
E. Citratul de potasiu
(2, p. 470)
11. La prepararea suspensiilor sunt folosiți următorii agenți floculanți

ce pot face parte din diferite grupe, cu excepția:
A. Uleiuri vegetale;
B. Surfactanți;
C. Polimeri hidrofili;
D. Argile coloidale;
E. Electroliți.
(2, p. 469)
12. Printre metodele care pot diminua tendința de creștere a mărimii

cristalelor în cursul timpului sau chiar de a o inhiba sunt enumerate, cu
excepția:
A. Evitarea pe cât posibil a variațiilor de temperatură;
B. Selectarea unor derivați puțin solubili, dar mai stabili;
C. Adăugarea de hidrocoloizi, care acționează prin adsorbție fizică de
orientare cu formarea unui film multimolecular;
242
D. Scădetrea vâscozității sistemului dispers, care va scădea viteza de
difuziune a moleculelor;
E. Scăderea tensiunii interfaciale, cu surfactanți, care acționează prin
adsorbție fizică de orientare, la suprafața particulelor solide, formând un
film monomolecular, ceea ce împiedică apropierea moleculelor, una față de
alta..
(2, p. 454)
13. Suspensiile floculate sunt caracterizate prin afirmații, cu excepția:

A. Viteză de sedimentare rapidă;
B. Redispersare dificilă;
C. Supernatant clar;
D. Sediment voluminos;
E. Particulele sunt asociate în flocoane.
(2, p. 452)
14. Care dintre următoarele afirmații despre suspensii sunt adevărate:

A. Sunt constituite din una sau mai multe substanțe active insolubile
suspendate în mediu de dispersie semisolid;
B. Substanțe auxiliare folosite: diluanți, adsorbanți, agenți tensioactivi;
C. 90% din particulele examinate au diametru de cel mult 50 µm;
D. Sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide;
E. 90% din particulele examinate au diametru de cel mult 25 µm.
(4, p. 893)
15. Substanțele auxiliare folosite la prepararea suspensiilor, conform

FR X, sunt următoarele, cu excepția:
A. Conservanți antimicrobieni potriviți;
B. Adsorbanți;
C. Umectanți;
D. Agenți de floculare;
E. Coloranți.
(4, p. 893)
16. L. DAVIES a definit fenomenul de împiedicare a sedimentării:

A. Ca un proces de sedimentare în care o suspensie limpede este delimitată
de faza solidă ce sedimentează cu o viteză liniară într-o perioadă de timp;
B. Ca un proces de sedimentare in suspensiile diluate în care particulele
insolubile de formă sferică se depun liber sub acțiunea forței gravitaționale;
C. Ca un proces în care există mișcări browniene semnificative dependente
de densitatea particulelor;
243
D. Ca un proces de sedimentare în care agregatele în formă de lanț apar mai
ales la particulele sferice ale substanțelor medicamentoase;
E. Ca un proces de sedimentare în care flocoanele sunt formate in particule
sferice.
(2, p. 448)
17. Viteza de sedimentare pentru suspensiile concentrate conform

ecuației formulate de T. HIGUCHI, depinde de următorii parametri, cu
excepția:
A. Suprafața specifică a stratului solid;
B. Constanta lui KOZENY;
C. Factorul de porozitate a stratului solid suspendat;
D. Volumul fazei solide;
E. Mărimea particulei.
(2, p. 448-449)
18. Vehiculele lipofile utilizate pentru suspensiile farmaceutice pot fi

A. Ulei de floarea-soarelui;
B. Hidrocarburi fluorurate ca propulsori ai aerosolilor;
C. Ulei de semințe de bumbac;
D. Polietilenglicoli;
E. Ulei de castor.
(2, p. 449)
19. Alegeți afirmația falsă referitor la sedimentarea prin depunere:

A. Este un fenomen care se produce în cazul suspensiilor floculate;
B. În aceste sisteme disperse, particulele solide suspendate sunt legate
împreună, prin forțe fizice;
C. Este un fenomen care se produce în cazul suspensiilor defloculate;
D. Particulele sedimentate pot fi ușor și rapid redispersate, prin agitare
moderată;
E. În tipul acesta de sedimentare, volumul sedimentului scade treptat.
(2, p. 449-450)
20. Alegeți afirmația eronată referitor la volumul de sedimentare:

A. Este unul dintre parametrii utilizați pentru a exprima cantitativ
sedimentarea unei suspensii și a o compara cu alte formulări;
B. Se determină prin măsurarea volumului inițial și a volumului total sau a
înălțimii supernatantului și a volumului sau înălțimii sedimentului;
244
C. Este definit prin raportul de sedimentare (F) calculat prin raportul dintre
volumul de sedimentare în echilibru final (Vu)și volumul inițial (V0) al
suspensiei, înainte de a începe procesul de sedimentare;
D. O suspensie este corespunzătoare dacă în 24 de ore volumul ocupat de
sediment este de 85-90% din volumul total, iar prin redispersare devine
omogenă;
E. Este definit de raportul de sedimentare (F), valorile sale fiind de la 1 la 5.
(2, p. 450-451)
21. Care dintre umătoarele enunțuri sunt adevărate referitor la

controlul sterilității suspensiilor, conform prevederilor din FR X
(Suspensiones):
A. Suspensii care se aplică pe pielea sugarilor;
B. Sterilizarea suspensiilor se realizează la autoclav;
C. Suspensii care se aplică pe plăgi;
D. Suspensii care conțin antibiotice;
E. Suspensii care se aplică pe arsuri.
(4, p. 894)
22. Într-o suspensie sunt admise particulele care au dimensiunile de:

A. 180 µm;
B. 100 µm;
C. 300 µm;
D. 200 µm;
E. 50 µm.
(4, p. 893)
23. În cazul suspensiilor, fenomenele de instabilitate se manifestă prin

modificări în:
A. Formarea de flocoane,
B. Stabilitatea fizică;
C. Formarea de micelii;
D. Stabililitatea chimică;
E. Stabilitatea microbiologică.
(2, p. 447)
245
24. Suspensiile defloculate se caracterizează prin:
A. Viteză de sedimentare rapidă;
B. Supernatant clar;
C. Sediment compact;
D. Redispersarea sedimentului dificilă;
E. Particulele individuale sunt dispersate ca entități individuale
(2, p. 452)
25. Formularea unor suspensii floculate se poate realiza prin:

A. Utilizarea unor substanțe auxiliare ce determină apariția unui supernatant
opalescent;
B. Controlul sarcinii electrice a particulelor solide;
C. Controlul cantității de surfactant;
D. Utilizarea de vehicule structurate evită formarea sedimentelor tasate și
cimentate;
E. Utilizarea unor agenți care conduc la o redispesare dificilă.
(2, p. 450)
26. Suspensiile defloculate pot fi îmbunătățite, reducându-se

posibilitatea de cimentare prin:
A. Micșorarea mărimii particulelor suspendate;
B. Scăderea densității mediului de dispersie;
C. Creșterea densității mediului de dispersie;
D. Mărirea vâscozității mediului de dispersie;
E. Corectori de gust.
(2, p. 449)
27. În timpul studiilor de formulare a suspensiilor floculate se vor

distinge stadiile de tranziție evaluându-se stările:
A. Suprafloculată;
B. Ușor floculată;
C. Ușor subfloculată;
D. Defloculată;
E. Subfloculată;
(2, p. 447)
28. Adăugarea agenților de floculare și a altor substanțe auxiliare se va

efectua în funcție de scopul urmărit:
A. Direct în suspensia finală;
B. În suspensia defloculată finală;
C. În suspensia defloculată intermediară;
246
D. În suspensia floculată intermediară, care va fi diluată într-un vehicul
vâscos, preparat separat;
E. Într-un sistem tampon intermediar.
(2, p. 447)
29. Factorii care influențează viteza de sedimentare sunt:

A. pH – ul în cazul suspensiile uleioase;
B. Vâscozitatea;
C. Dimensiunea particulelor;
D. Adăugarea unor pigmenți;
E. Adăugarea unor corectori de gust și de miros.
(2, p. 447)
30. Instabilitatea fizică a suspensiilor se manifestă prin următoarele

fenomene:
A. Sedimentare;
B. Agregare;
C. Cimentare;
D. Scăderea cristalelor fazei interne;
E. Modificarea vâscozității suspensiei.
(2, p.447)
31. Suspensiile floculate sunt caracterizate prin:

A. Sediment voluminos;
B. Lipsa unei limite nete între lichidul separat și sediment
C. Viteză de sedimentare rapidă;
D. Supernatant clar;
E. Redispersate ușoară;
(2, p. 452)
32. Pentru a facilita umectarea în apă a substanțelor hidrofobe se

utilizează diferiți agenți umectanți ca:
A. Surfactanți;
B. Solvenți sau cosolvenți nemiscibili cu apa;
C. Polimeri hidrofili;
D. Unele argile;
E. Aerosil.
(2, p. 461-462)
247
33. Suspensiile defloculate sunt caracterizate prin:
A. Viteză de sedimentare lentă;
B. Sediment compact;
C. Redispersare ușoară;
D. Supernatant opalescent;
E. Delimitare netă între lichidul separat și sediment.
(2, p. 452)
34. Agenții de suspensie sunt substanțe auxiliare în formularea

suspensiilor și se mai numesc:
A. Agenți de stabilizare;
B. Agenți de mărire a vâscozității;
C. Agenți de îngroșare;
D. Agenți de control ai pH-ului;
E. Agenți de inhibare a creșterii cristalelor.
(2, p. 463)
35. Factorii ce determină selecția agenților de suspensie sunt:

A. Natura și configurația lanțului macromolecular, garadul de polimerizare;
B. Vâscozitate redusă;
C. Timpul de hidratare a moleculelor;
D. Compatibilitatea chimică față de ingredientele asociate;
E. Reproductibilitatea acestor condiții de la o șarjă la alta.
(2, p. 463)
36. Care dintre agenții de suspensie sunt naturali:

A. Guma arabică;
B. Metilceluloza;
C. Carbomerii;
D. Bentonita;
E. Silicagelul.
(2, p. 464)
37. Care dintre agenții de suspensie sunt neionici:

A. Metilceluloza;
B. Pectina;
C. Silicagelul;
D. Carboximetilcceluloza sodică;
E. Polividona.
(2, p. 464)
248
38. Care dintre următoarele afirmații despre agenții pentru floculare,
sunt adevărate:
A. Au rol de a reduce forțele de respingere electrostatice dintre particulele
solide aflate în suspensie;
B. Se numesc și agenți antispumanți;
C. Au capacitatea de a lega particulele individuale împreună, în agregate
laxe;
D. Fac parte din diferite grupe: electroliți, surfactanți, polimeri hidrofili;
E. Se mai numesc și agenți redispersanți.
(2, p. 469)
39. Ca edulcoranți se folosesc la prepararea suspensiilor orale:

A. Tartrazina;
B. Sorbitol;
C. DMSO;
D. Vanilină;
E. Ciclamat de sodiu.
(2, p. 472)
40. În farmacie, suspensiile se păstrează astfel:

A. În recipiente închise etanș;
B. La temperatura camerei;
C. La loc răcoros (la o temperatură de 8-15˚C);
D. În recipiente bine închise, ferit de lumină;
E. Cele cu antibiotice la +4˚C (frigider).
(2, p. 476)
41. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la gradul de floculare:

A. Este unul dintre parametrii utilizați pentru a exprima cantitativ
sedimentarea unei suspensii și a o compara cu alte formulări;
B. Se notează cu β și este numit valoarea floculării;
C. Gradul de floculare este o expresie a scăderii volumului de sedimentare,
ca rezultat al floculării;
D. Este un parametru mult utilizat pentru măsurarea sedimentării
suspensiilor floculate;
E. Dacă într-o formulare floculată β = 6,5, această suspensie este preferată,
în cazul în care scopul urmărit este producerea unui sistem dispers floculat;
(2, p. 450-451)
249
42. Factorii care sunt responsabili de schimbările în valoarea
vâscozității suspensiilor în timpul depozitării sunt:
A. Depolimerizarea hidrocoloizilor;
B. Schimbarea pH-ului mediului;
C. Scăderea floculării;
D. Migrarea componentelor mezofazei;
E. Scăderea cristalelor de substanță medicamentoasă.
(2, p. 454)
43. Toate suspensiile orale și topice trebuie să fie lipsite microorganisme

patogene ca:
A. Bacillus stearothermopilus;
B. Aspergillus niger;
C. Salmonella species;
D. Candida albicans;
E. Malassezya furfur.
(2, p. 455)
44. Viteza de sedimentare:

A. Scade cu creșterea concentrației fazei interne;
B. Pastele nu sedimentează, deși mici cantități din componentele lor lichide
pot separa, deoarece odată cu creșterea concentrației de solid, se mărește și
vâscozitatea sistemului dispers; prin urmare scade viteza de sedimentare;
C. Depinde de accelerația gravitațională
D. Este invers proporțională cu pătratul razei particulei, conform formulei
lui STOKES;
E. Este direct proportională cu pătratul suprafeței specifice, conform
ecuației lui HIGUCHI.
(2, p. 448-449)
45. În cazul suspensiilor defloculate:

A. Sedimentarea se poate realiza prin adăugare progresivă;
B. Sedimentarea se realizează prin depunere;
C. Masa de sediment conține particule a căror mărime se reduce de sus în
jos;
D. Particulele mici rămân dispersate în suspensie pentru un timp mai lung și
nu se distinge nici o limită de separare între sediment și supernatant;
E. Se obține un volum crescător al sedimentului mai întâi vor sedimenta
particulele mari și apoi cele mici.
(2, p. 449)
250
46. Fenomenul de modificare a cristalelor:
A. Este una dintre cauzele cele mai importante de instabilitate a sistemelor
disperse;
B. Se produce în suspensiile cu particule cristaline;
C. Are ca urmare o sedimentare și o cimentare a sedimentului format;
D. Fenomenul de creștere a cristalelor va fi cu atât mai rapid, cu cât
solubilitatea substanței va fi mai mică;
E. Se produce în decursul timpului și este ste agravat de distribuția
granulometrică a particulelor micronizate de substanță medicamentoasă
dispersată în suspensie.
(2, p. 453)
47. Într-un sistem dispers, variațiile de temperatură:

A. Nu influențează fenomenul de modificare a cristalelor;
B. Au ca rezultat, în cazul substanțelor polimorfe, o tranziție de la o formă
structurală la alta, cu repercursiuni asupra eficacității terapeutice;
C. Crescute în timpul transportului și al depozitării poate duce la creșterea
solubilității cristalelor, avâd drept consecință dizolvarea cristalelor mici;
D. Determină creșterea în mărime a particulelor mari, pe seama celor mici,
iar suspensia va deveni mai grosieră;
E. Schimbă distribuția mărimii particulelor și aspectul cristalelor și pot
conduce la cimentarea sedimentului.
(2, p. 453)
48. Teoria dezvoltată de TINGSTAD pentru a determina stabilitatea

chimică a substanțelor medicamentoase din suspensii, se referă la
A. Degradarea are loc numai în soluții și este de ordinul I;
B. Efectul temperaturii asupra solubilității substanțelor medicamentoase și
viteza de reacție sunt conforme cu teoria clasică;
C. Dizolvare nu este limitată de viteza de degradare;
D. Procesul de degradare este de ordinul II;
E. Dacă procesarea suspensiei are loc sub o viteză de forfecare înaltă, poate
rezulta o depolimerizare, cu schimbarea valorii vâscozității.
(2, p. 454)
49. Alegeți componentele sau moleculele cationice în prezența cărora

agenții de suspensie care sunt adesea molecule anionice mari pot
precipita sau gelifica:
A. Substanțele medicamentoase;
B. Surfactanții cationici;
251
C. Agenții de umectare;
D. Electroliții;
E. Agenții de floculare.
(2, p. 454-455)
50. Pentru conservarea unei suspensii, agentul sau asociația de agenți

conservanți este aleasă în funcție de:
A. Proprietățile fizico-chimice ale materiilor prime din formulare;
B. Calea de administrare;
C. Natura ambalajului;
D. Frecvența utilizării;
E. Condițiile de păstrare.
(2, p. 455)
51. Alegeți afirmațiile corecte despre suspensii:

A. Reprezintă una dintre cele mai importante forme farmaceutice;
B. Sunt sisteme omogene limpezi;
C. Instabilitatea suspensiilor manifestată prin modificări în stabilitatea
fizică, chimică sau microbiologică, ce pot avea repercursiuni asupra
eficacițății terapeutice;
D. Sunt sisteme disperse stabile din punct de vedere termodinamic;
E. În timp, în majoritatea suspensiilor se produce fenomenul fizic de
sedimentare, care conduce la formarea unui sediment.
(2, p. 447)
252
XXIV. PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU
APLICAȚII CUTANATE
1. Conform prevederilor monografiei de generalități ”Unguenta” din

FR X, care din caracteristicile de mai jos este adevărată:
A. Sunt preparate farmaceutice solide destinate aplicării pe piele sau pe
mucoase;
B. Sunt constituite din excipienți în care se pot încorpora substanțe active;
C. Dacă faza dispersată depășește 25% din masa unguentului, unguentele se
numesc creme;
D. Dacă faza apoasă depășește 10% din masa unguentului, unguentele se
numesc paste;
E. Bazele de unguent sunt constituite doar din baze liposolubile.
(4, p. 951)
2. Care dintre următoarele afirmații este falsă, cu privire la selectarea

substanțelor medicamentoase utilizate la prepararea unguentelor:
A. În funcție de proprietățile fizico-chimice;
B. În funcție de scopul terapeutic urmărit;
C. În funcție de locul de acțiune-diferite zone ale pielii și mucoaselor;
D. În funcție de proprietățile farmacologice;
E. În funcție de modul de administrare.
(2, p. 715)
3. Conform FR X, prepararea unguentelor oftalmice trebuie să se facă:

A. Cu baze de unguent hidrogeluri;
B. În camere curate de clasă A, ca la soluțiile injectabile;
C. Cu sustanțe medicamentoase a căror particule să aibă diametrul de cel
mult 5 micrometri;
D. În condiții aseptice;
E. Cu substanțe medicamentoase care se vor emulsiona.
(4, p. 953)
253
4. Care dintre următoarele afirmații este falsă, cu privire la preparatele
semisolide pentru aplicații cutanate:
A. Sunt destinate absorbției locale sau transdermice;
B. Au aspect omogen;
C. Sunt destinate pentru acțiunea lor emolientă sau protectoare;
D. Se mai numesc Preparationes molles ad usum dermicum;
E. Baza de unguent nu influențează activitatea preparatului.
(5, p. 152)
5. Se disting mai multe categorii de preparate semisolide pentru

aplicații cutanate, cu excepția:
A. Cataplasme;
B. Emplastre;
C. Inserte ;
D. Paste;
E. Geluri.
(5, p. 153)
6. În care dintre următoarele recipiente se face conservarea

unguentelor oftalmice, conform FR X:
A. În tuburi din material plastic;
B. În recipiente sterile, închise etanș, care conțin cel mult 10g unguent
oftalmic, la cel mult 25˚C;
C. În recipiente din sticlă;
D. În tuburi din aluminiu acoperite la interior cu rășini epoxidice, care
conțin cel mult 10g unguent oftalmic, la cel mult 25˚C;
E. În recipiente din aluminiu.
(4, p. 953)
7. Care dintre următoarele afirmații despre bazele grase hidrofobe sunt

A. Pot emulsiona apa în cantitate foarte mică, datorită vâscozității lor cu
formarea de pseudoemulsii;
B. Nu pot fi îndepărtate de pe piele, prin spălare cu apă;
C. Acționează ca pansamente ocluzive după aplicare;
D. Au efect emolient, nu formează ”cruste” și nu suferă modificări esențiale
în timp;
E. Rămân pe piele timp îndelungat și permit pierderea umidității cutanate.
(2, p. 723)
254
8. În funcție de structura lor, unguentele, cremele și gelurile prezintă
următoarele caracteristici, cu excepția:
A. Au în general un comportament vâscoelastic;
B. Prezintă propietăți de curgere dilatantă;
C. Prezintă proprietăți de curgere de tip plastic;
D. Prezintă proprietăți de curgere de tip pseudoplastic;
E. Prezintă proprietăți de curgere de tip tixotrop.
(5, p. 153)
9. Emplastrele medicamentoase sunt:

A. Preparate flexibile, care conțin una sau mai multe substanțe active;
B. Preparate semisolide destinate aplicării cutanate, care conțin proporții
crescute de pulbere fin dispersată în bază;
C. Preparate compuse dintr-o bază hidrofilă capabilă să rețină căldura, în
care sunt despersate substanțe active solide sau lichide;
D. Preparate ale căror baze conțin, în general, apă, glicerol sau
propilenglicol;
E. Preparate ale căror baze conțin, în general, parafină lichidă cu polietilenă
sau uleiuri grase.
(5, p. 157)
10. Care dintre următorii excipienți pot forma singuri o bază de

unguent:
A. Ceara;
B. Vaselina;
C. Alcoolul cetilic;
D. Lanolina;
E. Toate afirmațiile de mai sus.
(2, p . 720)
11. Unguentum paraffini :

A. Este o bază hidrosolubilă;
B. Este o vaselină artificială;
C. Este o gliceridă naturală;
D. Este un amestec de ozocherită și parafină solidă;
E. Este un amestec de acizi grași superiori, alifatici: stearic, oleic, palmitic.
(2, p. 723)
255
12. Face parte din categoria promotorilor de absorbție polari:
A. DMSO;
B. N-metil-pirolidona;
C. Alcoolul laurilic;
D. Miristatul de izopropil;
E. Uleiurile volatile.
(2, p. 749)
13. Substanțele medicamentoase utilizate la prepararea unguentelor

trebuie să îndeplinească următoarele condiții, cu excepția:
A. Să corespundă condițiilor de calitate înscrise în farmacopee sau în fișa de
fabricare;
B. Să fie netoxice;
C. Să fie lipsite de activitate terapeutică;
D. Să fie nealergizante;
E. Să fie neiritante.
(2, p. 715)
14. Conform FR X, unguentele care se aplică pe plăgi, arsuri, pielea

sugarilor, se prepară:
A. Cu baze de unguent hidrogeluri;
B. Cu baze de unguent cu proprietăți emulsive sau peliculogene;
C. Cu metode care le asigură sterilitatea pănă la deschiderea recipientului;
D. Se sterilizează cu oxid de etilen;
E. Cu baze de unguent lipogeluri.
(4, p. 951)
15. Unguentul simplu este o bază de unguent:

A. Emulsie de tip A/U;
B. Hidrofilă anhidră;
C. De absorbție de tip H/L;
D. Grasă hidrofobă;
E. De absorbție hidratată.
(2, p. 731-734)
16. Toate substanțele medicamentoase utilizate pentru prepararea

unguentelor trebuie să fie netoxice, neiritante și nealergizante,
proprietăți care trebuie să corespundă unor cerințe desemnate prin
A. Testul patch;
256
B. Studii de iritație oculară;
C. Determinarea dozei minime letale;
D. Studii de toxicitate cronică;
E. Determinarea polimorfismului.
(2, p. 715)
17. Alegeți afirmația falsă referitor la substanțele medicamentoase

utilizate la prepararea unguentelor:
A. Este necesar ca parametrii fizico-chimici și proprietățile biologice ale
substanțelor medicamentoase să fie stabile în timpul depozitării la diferite
temperaturi;
B. În general, substanțele medicamentoase sunt aplicate pentru obținerea
unei concentrații locale optime, fără riscul unor efecte secundare;
C. Acționează la suprafața epidermului, fie în profunzime, la diferite
niveluri: derm, hipoderm;
D. Pe piele se administrează numeroase substanțe medicamentoase care
prezintă o toxicitate crescută pe cale generală, astfel încât mai multe
substanțe medicamentoase sunt disponibile pentru aplicare pe piele, decât
pentru uz oral;
E. Miristatul de izopropil și stearatul de butil nu pot fi utilizate topic,
deoarece prezintă efecte toxice.
(2, p. 715)
18. Substanțele medicamentoase sunt selectate în funcție de

următoarele considerente, mai puțin:
A. Proprietățile fizico-chimice;
B. Natura recipientului primar;
C. Scopul terapeutic urmărit;
D. Locul de acțiune-diferite zone ale pielii și mucoaselor;
E. Proprietățile farmacologice.
(2, p. 715)
19. Alegeți afirmația corectă despre antibioticul Eritromicină utilizat

topic:
A. Se asociază cu corticosteroizi;
B. Se asociază cu antifungice;
C. Produce sensibilizare încrucișatăcu dinitroclorbenzen;
D. Este indicată în tratamentul acneei;
E. Poate produce nefrotoxicitate.
(2, p. 717)
257
20. Ca paraziticid se poate folosi:
A. Balsam de Peru 5%;
B. Aciclovir;
C. Tritinoin;
D. Acid salicilic 6%;
E. Bactroban B.
(2, p. 717)
21. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate, referitor la

uleiurile de silicone:
A. Utilizarea lor în dermatologie și cosmetică se bazează pe acceptarea
fiziologică;
B. Au stabilitate termică și chimică (nu fermentează și nu râncezesc);
C. Au excelente caractere la aplicare, cu proprietăți emoliente, nu sunt
grase;
D. Sunt lichide inodore, insipide, solubile în uleiuri vegetale și parafină
lichidă cu care se amestecă în orice proporție;
E. Se amestecă cu vaselina și ceara.
(2, p. 730)
22. Alegeți afirmațiile corecte referitor la creme:

A. Sunt preparate semisolide polifazice;
B. Cremele lipofile au ca fază externă faza hidrofilă;
C. Cremele lipofile conțin emulgatori precum: alcolii de lână, esteri ai
sorbitanului și monogliceride;
D. Cremele hidrofile conțin emulgatori de tip ulei în apă;
E. Sunt preparate ale căror baze conțin, în general, parafină lichidă cu
polietilenă.
(5, p. 156-157)
23. Unguentele, conform F.R. X, se conservă:

A. În recipiente de cel mult 10g;
B. La temperatura de 0-8˚C;
C. În recipiente închise etanș, și sterile;
258
D. La temperatura de cel mult 25˚C;
E. În recipiente bine închise.
(4, p. 952)
24. Cei mai utilizați excipienți pentru a obține baze de absorbție de tip
H/L anhidre sunt:
A. Lanolina anhidră;
B. Colesterolul;
C. Eucerit;
D. Laurilsulfatul de sodiu;
E. Ceara albă.
(2, p. 731)
25. Lanolina anhidră:

A. Mai este denumită și Cera lanae;
B. Conține esteri ai acizilor grași steroidici și terpenici 95%;
C. Are o compoziție chimică extrem de complexă, asemănătoare grăsimilor;
D. Este insolubilă în apă, dar se amestecă cu lichidele apoase, pe care le
emulsionează;
E. Conține apă cel mult 2,5%.
(2, p. 731)
26. Principalele dezavantaje ale lanolinei sunt:

A. Mirosul specific;
B. Potențial alergenic;
C. Capacitate mare de emulsionare a apei;
D. Caracterul filant și adeziune mare;
E. Frecvent se asociază cu vaselina când se obțin creme hidrofobe.
(2, p. 732)
27. Care dintre următoarele afirmații refiritor la hidrogeluri sunt

adevărate:
A. Au un conținut mare de apă: 80-95%;
B. Se îndepărtează greu prin spălare cu apă, deoarece conțin substanțe
macromoleculare organice insolubile în apă;
C. Conțin excipienți grași;
D. Hidrogelurile au proprietăți bioadezive mai slabe decât celelalte baze de
unguent;
259
E. Hidrogelurile neionice sunt compatibile cu majoritatea substanțelor
medicamentoase.
(2, p. 742)
28. Din categoria organogelurilor fac parte următoarele baze:

A. Bazele de unguent cu polietilenglicoli, care sunt baze anhidre;
B. Unguentul simplu;
C. Unele geluri neapoase, preparate cu solvenți organici anhidri miscibili cu
apa și un agent gelificant;
D. Vaselina;
E. Unguentul cu macrogoli.
(2, p. 741)
29. Alegeți afirmațiile corecte referitor la bazele de unguent cu

macrogoli (PEG-uri):
A. Cresc activitatea antimicrobiană a compușilor de amoniu cuaternar și a
parabenilor;
B. Prezintă o acțiune sicativă și astringentă, urmărită în cazul eczemelor
supurative;
C. Sunt incompatibile cu fenoli, iod, ioduri, sorbitol, săruri de argint,
mercur, bismut;
D. Sunt formate dintr-o fază internă solidă care alcătuiește rețeaua gelică și
o fază continuă lichidă;
E. Prezintă proprietăți excelente de dizolvare pentru unele substanțe
medicamentoase, chiar în concentrații mari.
(2, p. 741)
30. Bazele de unguent mixte:

A. Se obțin cu emulgatori ca fosfolipidele;
B. Au doar caracter H/L;
C. Au doar caracter L/H;
D. La prepararea lor se pot folosi lecitinele;
E. Nu sunt utilizate în cosmetică la prepararea de creme și geluri
lipozomale.
(2, p. 740)
31. Din categoria bazelor de unguent gelificate fac pare:

A. Organogelurile;
B. Carbowax-urile;
C. Cremele mixte;
260
D. Gelurile de surfactanți;
E. Gelurile de substanțe macromoleculare.
(2, p. 740-741)
32. Prepararea unguentului de glicerol are la bază:

A. Încălzirea pe flacără mică a stearinei și a unei părți de apă;
B. Proprietatea amidonului de ase hidrata și umfla puternic prin adăugare de
apă fierbinte;
C. Capacitatea glicerolului de a dizolva o parte din amidonul hidratat, cu
formarea unui gel ce are aspect translucid;
D. Grlicerolul are și rolul de a menține umiditatea gelului;
E. Dacă hidratarea se efectuează numai cu apă, se obține un gel foarte
transparent.
(2, p. 742)
33. Hidrogelurile se caracterizează prin următoarele:

A. Sunt instabile chimic în general;
B. Hidrogelurile clasice sunt foarte apreciate în dermatologie, datorită
transparenței lor, conținutului mare de apă care le conferă o putere
răcoritoare;
C. Sunt fiziologice și nu se usucă la locul de aplicare și nu formează un film
protector;
D. Sunt preferate de pacienții cu pielea seboreică;
E. Au proprietăți bioadezive mai slabe decât alte baze de unguent.
(2, p. 742)
34. În prezent hidrogelurile au un mare interes pentru:

A. Cedarea controlată a substanțelor medicamentoase;
B. Penetrația și absorbția substanțelor medicamentoase care este mai slabă
decât din bazele lipofile;
C. Tratamentul arsurilor(de exemplu hidrogeluri cu cartilaj de rechin);
D. Fabricarea țesuturilor artificiale, înlocuitoare ale pielii umane;
E. Încapsularea celulelor (microcapsule).
(2, p. 743)
35. Alegeți excipienții polimerici sintetici folosiți la preparea

hidrogelurilor:
A. Carboximetilhidroxietilceluloza (CMHEC);
B. Carbopol;
C. Polividona (PVP);
261
D. Etilceluloza (EC);
E. Alcool polivinilic (APV).
(2, p. 743)
36. În funcție de natura legăturilor rețelei gelice și stabilitate,

hidrogelurile se pot clasifica în:
A. Geluri monofazice;
B. Geluri permanente sau chimice;
C. Geluri bifazice;
D. Geluri reversibile sau fizice;
E. Lipogeluri.
(2, p. 744-745)
37. Carbopolii:
A. Sunt polimeri ai acidului acrilic cu masă moleculară variabilă;
B. Sunt polimeri organici naturali;
C. Formează geluri în concentrații de peste 0,5%;
D. Gelurile cu carbopoli sunt clare, transparente și vâscoase;
E. Sunt compatibili cu fenolul, ionii polivalenți și fenilbutazona.
(2, p. 747)
38. Alcoolul polivinilic:

A. În hidrogelul de alcool polivinilic nu pot fi dispersate următoarele
substanțe: ihtiol, corticosteroizi, analgezice și antiseptice;
B. Este un excipient polimeric natural;
C. Poate fi folosit în concentrații de 10% în apă, cu adaus de glicerol 10%,
alcool 20-25% sau propilenglicol 5-10%;
D. Este un excipient polimeric de semisinteză;
E. La prepararea hidrogelului se utilizează în concentrații de 20-25% la
cald;
(2, p. 747)
39. Referitor la agenții antioxidanți utilizați la prepararea unguentelor,

sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Au rol de a evita autooxidarea corpurilor grase, care intră în compoziția
bazelor de unguent, cât și a substanțelor medicamentoase nestabile;
B. Au rol de a complexa urme de metale grele din materii prime;
C. Antioxidantul este eficace dacă indicele de peroxid al substanței lipofile
este mai mic de 5;
262
D. În general, concentrația de antioxidant este de 1,5-2% ;
E. Pentru faza lipofilă se utilizează: tocoferolii, esterii acidului galic, butil-
hidroxianisolul și butilhidroxitoluenul.
(2, p. 748)
40. Substanțele keratolitice:

A. Acidul salicilic;
B. Sunt denumite exfoliante ale stratului cornos;
C. Ureea;
D. Fusidat de sodiu;
E. Acizii alfa-hidroxicarboxilici.
(2, p. 717)
41. Care dintre următoarele antifungice pot fi formulate atât sub formă
de preparate rectale cât și sub forma de preparate orale:
A. Nistatin;
B. Clotrimazol ;
C. Miconazol;
D. Fluconazol;
E. Itraconazol.
(2, p. 718)
42. Alegeți antiviralele aplicate local în herpes simplu, zona zoster și

varicelă:
A. Idoxuridina 0,2-10%;
B. Aciclovir 5%;
C. Polimixina B;
D. Ganciclovir;
E. Dimetiltriantren 3-10%.
(2, p. 717)
43. Care dintre următoarele substanțe au efect exfoliant asupra

stratului cornos:
A. Acid salicilic 6%;
B. Fusidat de sodiu;
C. Ureea;
D. Acid lactic;
E. Amantadina.
(2, p. 717)
263
44. Alegeți glucocorticoizii topici cu activitate antiinflamatoare foarte
puternică:
A. Prednison acetat 1%;
B. Betametazonă dipropionat în propilenglicol 0,05%;
C. Fluocinolon acetonid 0,025%;
D. Clobetazol propionat 0,05%;
E. Flucortolon caproat 0,25%.
(2, p. 716)
45. Alegeți afirmațiile corecte despre antibioticele aplicate topic:

A. Se utilizează sub control, în urma efectuării unei antibiograme;
B. Nu trebuie asociate cu corticosteroizi;
C. Trebuie asociate cu antifungice;
D. Prezintă sensibilizare cu posibile reacții alergice;
E. Se pot absorbi și prezenta efect toxic intern.
(2, p. 717)
46. Penetrația prin piele a substanțelor medicamentoase este influențată

de:
A. Solubilitate;
B. Raportul substanță medicamentoasă/substanțe auxiliare;
C. Coeficientul de repartiție lipofil/hidrofil;
D. Stabilitatea în mediul lipofil sau hidrofil;
E. Mijloacele de evitare a reacțiilor de degradare.
(2, p. 716)
47. Pentru acțiunea antiinfecțioasă locală substanțele antibacteriene se

împart în:
A. Antivirale aplicate local;
B. Antifungice;
C. Dezinfectante;
D. Antibiotice;
E. Antiparazitare și repulsive.
(2, p. 717)
48. Alegeți afirmațiile corecte referitor la substanțele repulsive:

A. Sunt substanțe solide;
B. Protejează omul de înțepăturile insectelor;
C. Au un spectru larg de acțiune;
264
D. Acționează prin iritarea simțului olfactiv al insectelor;
E. Trebuie utilizate repetat.
(2, p. 718)
49. Care dintre următoarele substanțe sunt utilizate pentru efectul

repulsiv:
A. Dietilamida;
B. Acid undecilenic și sarea sa de zinc;
C. Acidul caprilic;
D. Esteri ai acidului ftalic;
E. Propionat de sodiu.
(2, p. 718)
50. Alegeți substanțele care posedă acțiune fungistatică după aplicare

topică:
A. Amfotericina B;
B. Griseofulvina;
C. Terbinafina;
D. Naftifina;
E. Flucitozina.
(2, p. 718)
51. Antisudorificele se utilizează în hiperhidroză, iar pentru frânarea

transpirației și alterarea secreției sudorale se pot asocia următoarele
categorii de substanțe:
A. Analgezice;
B. Antibacteriene;
C. Anticolinergice;
D. Antipiretice;
E. Antivirale.
(2, p. 719)
265
XXV. PREPARATE TRANSDERMICE
1. Care dintre afirmațiile următoare despre sistemele terapeutice

transdermice sunt adevărate, cu excepția:
A. Sunt preparate farmaceutice care conțin una sau mai multe substanțe
active;
B. Sunt preparate farmaceutice flexibile de dimensiuni diferite;
C. Au acțiune locală;
D. Sunt constituite, în general, dintr-un suport extern, pe care este fixat un
preparat ce conține substanța(ele) activă(e);
E. Sunt forme farmaceutice care pot conține diverși excipienți cum ar fi:
stabilizanți, solubilizanți sau substanțe destinate să modifice viteza de
eliberare sau să favorizeze absorbția transdermică.
(5, p. 171)
2. Un STT tip Nitro-DurR este alcătuit din următoarele componente, cu

excepția:
A. Folie de acoperire;
B. Placă de bază;
C. Matriță;
D. Rezervor cu substanța medicamentoasă;
E. Strat adeziv.
(2, p. 853)
3. Care dintre afirmațiile următoare despre sistemele terapeutice

transdermice zsunt adevărate, cu excepția:
A. Sunt denumite emplastra transcutatnea;
B. Suprafața de eliberare a substanțelor active este acoperită cu o folie
protectoare, care este îndepărtată înaintea aplicării sistemului terapeutic
trandermic pe piele;
C. Sistemul terapeutic transdermic poate fi constituit dintr-o matriță solidă
sau semisolidă, cu unul sau mai multe straturi;
266
D. Sistemele terapeutice transdermice sunt preparate multidoză;
E. Compoziția și structura matriței din care este constituit sistemul
terapeutic transdermic influențează modul de difuziune transdermică a
substanței(lor).
(5, p. 171)
4. Un STT tip NitrodiscR este alcătuit din următoarele componente, cu

excepția:
A. Folie de acoperire;
B. Placă de bază;
C. Rezervor de substanță medicamentoasă, în formă de lichid sau gel;
D. Matriță și element de control;
E. Strat adeziv.
(2, p. 853)
5. Conform FR X - supliment 2004, sistemele terapeutice transdermice

(emplastra transcutanea) :
A. Sunt preparate farmaceutice rigide, de diferite dimensiuni, ce conțin una
sau mai multe substanțe active;
B. Sunt constituite, în general, dintr-un suport extern care este o membrană
permeabilă față de substanțele active și față de apă;
C. Conțin una sau mai multe substanțe active precum și diverși excipienți:
stabilizanți, aromatizanți, solubilizanți;
D. Sunt ambalate individual în plicuri sigilate;
E. Se păstrează, dacă nu se prevede altfel la loc răcoros.
(5, p. 171-173)
6. Sistemul terapeutic transdermic Nitro-DurR :

A. Este un sistem cu eliberare controlată prin permebilitatea membranei;
B. Este un sistem cu eliberare controlată din microrezervoare cu soluție;
C. Este un sistem cu eliberare prin difuzie controlată de matriță;
D. Este un sistem cu eliberare controlată de curentul electric;
E. Este un sistem cu eliberare controlată de undele sonore.
(2, p. 852-854)
7. În principal, caracteristicile comune tuturor formelor bioadezive

medicamentoase sau nemedicamentoase, cu acțiune locală sau sistemică
sunt următoarele, cu excepția:
A. Biocompatibilitate;
B. Adezivitate;
267
C. Capacitate de detașare;
D. Rezistență la mediul înconjurător;
E. Impermeabilitate.
(2, p. 855)
8. Materiile prime utilizate la formularea sistemelor terapeutice

transdrmice, în funcție de rolul pe care îl au, sunt următoarele, cu
excepția:
A. Substanțe medicamentoase;
B. Conservanți;
C. Coloranți;
D. Edulcoranți;
E. Stabilizanți.
(2, p. 860)
9. Pentru formularea și fabricarea STT-urilor se utilizează substanțe

active care trebuie să îndeplinească urmatoarele proprietăți:
A. Masă moleculară mare , peste 500 Da;
B. Mărime moleculară mare;
C. O slabă permeabilitate cutanată;
D. Punct de topire mare;
E. Acțiune farmacologică puternică.
(2, p. 860)
10. Proprietățile ideale cerute pentru selecționarea unui promotor de

absobție într-o formulare de STT sunt următoarele, cu excepția:
A. Să mărescă absorbția percutanată a substanței active;
B. Să fie ușor cedat din STT;
C. Să fie inert din punct de vedere farmacologic;
D. Să altereze bidirecțional proprietatea de barieră a pielii;
E. Să prezinte o capacitate mare de penetrație.
(2, p. 863)
11. Care dintre următorii promotori de absorbție este polar:

A. Acid oleic;
B. DMSO;
C. Parafina lichidă;
D. Acid linolenic;
E. Palmitat de izopropil.
(2, p. 863)
268
12. Adezivii siliconici prezintă unele proprietăți unice, cu excepția:
A. Sunt adecvați pentru lipirea rapidă pe toate tipurile de piele;
B. Se înmoaie la o temperatură mai joasă decât temperatura pielii: 20-32˚C;
C. Grad de flexibilitate înalt;
D. Permeabilitate scăzută pentru o mare varietate de substanțe active;
E. Energie superficială scăzută.
(2, p. 865)
13. Care dintre următoarele afirmații despre STT –urile pentru răul de
transport este falsă:
A. Conțin scopolamină;
B. Membrana de control asigură o eliberare timp de 72 de ore;
C. Se aplică în dosul urechii, deoarece pielea în această zonă este de 10 ori
mai permeabilă pentru alcaloid decăt pe partea superioară a coapsei;
D. Plasturele se aplică cu aproape 4 ore înaintea plecării;
E. Scopolamina fiind un antagonist al receptorilor muscarinici se poate
administra și în cazurile de adenom de prostată.
(2, p. 883)
14. Care afirmație este falsă despre STT-urile pentru tratamentul

anginei pectorale:
A. Conțin substanțe active precum: nitroglicerina, dinitrat de isosorbid și
tetranitrat de pentaeritrol;
B. Substanțele active acționează asupra vaselor de sânge coronariene prin
oxidul de azot (NO), format in vivo;
C. Se pot utiliza în cazurile de criză acută;
D. Sunt STT –uri tip rezervor, cu membrană de control: NITRODERM;
E. Sunt STT-uri tip matriță acrilat și poliizobutilenă.
(2, p. 884)
15. Afirmația falsă despre STT-ul DURAGESIC este:

A. Este un STT cu matriță;
B. Are acțiune analgezică;
C. Conține substanța activă fentanil;
D. Este un STT cu membrană semipermeabilă de control;
E. După aplicare pe piele se formează un depozit.
(2, p. 887)
269
16. Alegeți afirmația corectă despre sistemele laminate:
A. Sunt formate din microcomponente fluide;
B. Sunt formate dintr-o matriță polimerică în care substanța
medicamentoasă în suspensie este înconjurată de un strat de polimer pur;
C. Substanța medicamentoasă în formă lichidă se află în rezervor, iar
promotorul este formulat în rezervor;
D. Sunt sisteme în care substanța medicamentoasă este conținută în rezervor
sub formă de soluție, suspensie sau gel;
E. Sunt sisteme formate dintr-un strat impermeabil, un rezervor cu substanța
medicamentoasă și un disc adeziv.
(2, p. 847)
17. Sistemele matriceale sau monolit:

A. Substanța medicamentoasă este conținută în rezervor sub formă de
soluție, suspensie sau gel;
B. Se obțin când se atașează o membrană polimerică peste un sistem
monolit, care conține dispersată substanța medicamentoasă;
C. Conțin substanța medicamentoasă dispersată uniform în masa polimerică
fie în stare dizolvată, fie suspendată;
D. Sunt sisteme cu rezervor multilamelar;
E. Sunt sisteme formate din microcompartimente ce conțin substanța
medicamentoasă în suspensie, acestea sunt înglobate într-o matriță, ea însăși
înconjurată de o membrană polimerică permeabilă.
(2, p. 847)
18. În cadrul STT-urilor membrana controlantă a vitezei de eliberare a

substanței medicamentoase nu poate fi:
A. O membrană impermeabilă pentru substanța medicamentoasă;
B. O membrană microporoasă;
C. O menmbrană neporoasă;
D. Un copolimer de etilenă și vinilacetat;
E. Acoperită cu un strat subțire de adeziv polimeric.
(2, p. 847)
19. În 1996, BURI P. prezenta următoarele concepte de sisteme

transdermice, cu excepția:
A. Tip I: design semi-solid;
B. Tip II: design formă umplută cu lichid în sistem sigilat;
C. Tip III: design cu adeziv periferic;
270
D. Tip IV: design stare solidă;
E. Tip V: design cu eliberare controlată de curentul electric
(electrotransport).
(2, p. 852-853)
20. Capacitatea de detașare a sistemelor bioadezive:

A. Reprezintă o caracteristică neimportantă a acestora;
B. Adezivul trebuie să adere bine de tegument fără a putea fi desprins în
orice moment;
C. Sistemul adeziv trebuie să se desprindă fără a provoca leziuni cutanate;
D. Desprinderea de tip coeziv este cea dorită;
E. Detașarea de tip adeziv nu este dorită.
(2, p. 855)
21. DURAGESIC :
A. Este un plasture cu 4 straturi;
B. Are substanța activă fentanil;
C. Are acțiune analgezică;
D. Se aplică o dată pe zi;
E. Este indicat pacienților cu dureri cronice care necesită analgezice
opiacee.
(2, p. 885)
22. Referitor la sistemele terapeutice transdermice sunt adevărate

următoarele enunțuri:
A. Principala cale de administrare a sistemele terapeutice transdermice o
reprezinta calea cutanată (dermică) = pielea;
B. Sistemele terapeutice au doar efecte locale;
C. Sunt forme bioadezive sensibile la presiune;
D. Conțin substanțe puternic active, cu proprietăți fizico-chimice care
permit penetrarea ușoară prin piele;
E. Există STT-uri cu acid salicilic indicate in infecțiile negilor virali.
(2, p. 854)
271
23. Principalele dezavantaje ale formelor orale capabile să fie evitate de
calea transdermică sunt:
A. Timpul de rezistență scurt în tractul gastrointestinal;
B. Metabolismul first pass effect, care poate schimba natura substanței
medicamentoase;
C. Apariția de reacții alergice și iritații pe zona de aplicare;
D. Utilizarea de substanțe active care necesită concentrații plasmatice
ridicate;
E. Tehnologie de fabricare laborioasă și cu un preț de cost ridicat.
(2, p. 854)
24. La sistemele terapeutice transdermice, obiectivele formulării au ca

scop următoarele aspecte:
A. Să fie netede dar să adere sigur de piele;
B. Să se detașeze facil folia protectoare;
C. Să se ancoreze puternic de stratul protector de deasupra;
D. Să fie greu de detașat de pe piele, cu o desprindere de tip coeziv;
E. Să nu piardă în afară ingredientele apoase sau uleioase.
(2, p. 854-855)
25. Formele bioadezive medicamentoase și nemedicamentoase, cu

acțiune locală sau sistemică, prezintă următoarele caracteristici
comune:
B. Rezistență la mediul înconjurător;
C. Impermeabilitate;
D. Capacitate de detașare;
E. Adezivitate.
(2, p. 855)
26. Conform Suplimentului din 2004 al F.R. X, emplastrele

medicamentoase:
A. Sunt preparate flexibile;
B. Aderă puternic pe piele printr-o simplă apăsare;
C. Trebuie încălzite înaintea aplicării pe piele;
D. Conțin una sau mai multe substanțe active;
E. Se îndepărtează prin spălare.
(5, p. 171-172)
272
27. Administrarea sistemele terapeutice transdermice asigură:
A. O doză inițială de substanță activă pentru începerea terapiei;
B. Nivele plasmatice constante, deoarece după doza inițială urmează apoi o
cedare a substanței active cu viteză constantă pentru o perioadă de câteva
zile;
C. Îndepărtarea STT-ului permite terminarea tratamentului;
D. O metabolizare rapidă la nivelul primului pasaj hepatic;
E. O complianță scazută a pacienților.
(2, p. 883)
28. Din categoria promotorilor de absorbție nepolari, folosiți pentru

creșterea fluxului de substanță medicamentoasă prin stratul cornos, nu
se regăsesc:
A. Apa;
B. Ureea;
C. Azona;
D. Dimetilsuloxidul;
E. Dimetilformamida.
(2, p. 862-864)
29. Selectați enunțurile corecte referitoare la sistemele terapeutice

transdermice cu eliberare prin difuzie controlată de matriță:
A. Utilizează un câmp electric pulsat;
B. Au numeroase microrezervoare de 10-200 de micrometri, care conțn
substanța medicamentoasă;
C. Eliberarea controlată a substanței medicamentoase are loc printr-o
matriță de polimer lipofil sau hidrofil;
D. Substanța medicamentoasă se află într-un rezervor sub formă de particule
solide, soluție sau suspensie;
E. Nu eliberează întotdeauna constant substanța medicamentoasă.
(2, p. 853)
30. Conform prevederilor Suplimentului 2004 al FR X, sistemele

terapeutice transdermice:
A. Pot fi aplicate pe pielea lezată pentru a elibera substanța activă;
B. Sunt constituite, în general, dintr-un suport extern, pe care este fixat un
preparat ce conține substanța/substanțele activă/active;
C. Pot fi constituite dintr-o matriță solidă sau semisolidă, cu unul sau mai
multe straturi;
273
D. Nu pot conține substanțe autoadezive în matriță;
E. Au suportul extern reprezentat de o membrană permeabilă față de
substanța activă și față de apă.
(5, p. 171-173)
31. Pentru a fi selectat într-o formulare de sistem terapeutic

trandermic, un promotor de absorbție ideal trebuie:
A. Să fie colorat;
B. Să acționeze lent;
C. Să prezinte proprietăți de reducere reversibilă a barierei pielii;
D. Să altereze unidirecțional proprietatea de barieră a pielii;
E. Să prezinte miros și gust agreabile.
(2, p. 863)
32. S.T.T.-ul cu eliberare controlată de ultrasunete (sonoforeza) conține

următoarele elemente:
A. Strat adeziv în formă de inel;
B. Rezervor cu substanță medicamentoasă;
C. Matrița cu substanță medicamentoasă;
D. Element de control electronic;
E. Dispozitiv pentru măsurarea temperaturii.
(2, p. 854)
33. S.T.T.-urile utilizate pentru tratamentul anginei pectorale:

A. Conțin substanțele medicamentoase precum: nitroglicerină, dinitrat de
izosorbit, tetranitrat de pentaeritrol ;
B. STT-urile cu nitroglicerină sunt de tip rezervor, cu membrană de control:
Nitro-DurR;
C. STT-urile cu nitroglicerină sunt de tip matriță- acrilat: NitrodermR;
D. Au dezavantajul că nu evită ”first pass effect”;
E. STT-uri cu microrezervoare: NitrodiscR.
(2, p. 884)
34. F.R. X –Supliment 2004 prevede la monografia Emplastra

transcutanea următoarele determinări:
A. Uniformitatea conținutului;
B. Uniformitatea masei;
C. Dizolvare;
274
D. Densitatea relativă;
E. Mărimea particulelor.
(5, p. 171-173)
35. STT-urile contra fumatului:

A. Principiul lor constă în a furniza nicotină, sub o altă formă decât țigara,
în doză suficientă pentru a suprima senzațiile de privare;
B. Conțin până la 50g nicotină;
C. Se aplică în fiecare dimineață timp de patru săptămâni până la trei luni, și
asigură o concentrație plasmatică de alcaloid, care corespunde la nivelul de
bază al unui fumător mediu,;
D. Sunt disponibile STT-uri cu membrană de control de poliizobutilenă:
NicoretteR;
E. Sunt disponibile STT-uri cu matriță de acrilat: NicopatchR.
(2, p. 886)
36. Obiectivele formulării STT-urilor au ca scop următoarele aspecte:

A. Plasturele transdermic să fie neted;
B. Plasturele transdermic să adere sigur de piele;
C. Să piardă în afară componentele apoase sau uleioase;
D. Să se detașeze greu folia protectoare (linia de eliberare);
E. Să se ancoreze puternic de stratul protector de deasupra.
(2, p. 855)
37. Cele mai importante proprietăți cerute substanțelor active din STT
sunt:
A. Masa moleculară scăzută;
B. Mărime moleculară mare;
C. O bună permeabilitate cutanată;
D. Punct de topire mare;
E. Acțiune farmacologică puternică.
(2, p. 860)
38. Multe substanțe medicamentoase nu sunt adecvate pentru

administrarea transdermică deoarece:
A. Pielea este o barieră foarte eficace pentru cele mai multe substanțe
medicamentoase;
B. Au punct de topire mic;
C. Penetrația substanței medicamentoase este foarte scăzută pentru a
produce un efect sistemic;
275
D. Pot produce iritații ale pielii;
E. Nu pot oferi un avantaj terapeutic față de eliberarea convențională.
(2, p. 860)
39. Proprietățile ideale cerute pentru selecționarea unui promotor de

absorbție într-o formulare de STT sunt:
A. Să permită eliberarea substanței active din sistemul transdermic;
B. Să diminueze absorbția percutanată a substanței active;
C. Să fie cedat greu din STT;
D. Să fie acceptabil și în domeniul cosmetic;
E. Să fie compatibil cu componentele formulării.
(2, p. 863)
40. Datorită structurii lor macromoleculare, pe bază de dimetilsiloxan,

adezivii siliconici prezintă următoarele proprietăți unice:
A. Sunt adecvate pentru lipirea rapidă pe toate tipurile de piele;
B. Se înmoaie la o temperatură mai joasă decât temperatura pielii: 20-32˚C;
C. Au energie superficială crescută;
D. Grad de flexibilitate înalt;
E. Adezivitate și coeziune adecvate.
(2, p. 868)
41. Adezivitatea formelor bioadezive:

A. Reprezintă proprietatea de bază pentru ca forma farmaceutică să aibă
capacitate bioadezivă;
B. Adezivul trebuie să aibă capacitatea de a se deforma rapid, pentru a
diminua intensitatea forțelor mecanice necesare detașării sistemului
bioadeziv;
C. Adezivitatea nu depinde de proprietatea substratului pe care se va aplica
produsul;
D. Rugozitatea pielii este un factor care nu influențează adezivitatea;
E. În cazul unui adeziv acrilic, o creștere a capacității de reținere a apei este
însoțită de o pierdere importantă a adezivității.
(2, p. 855)
42. Alegeți afirmațiile corecte în legătură cu permeabilitatea sistemelor

bioadezive:
A. Pentru gaze și vapori de apă este în general slabă, din această cauză
sistemele bioadezive sunt adesea la originea unui efect ocluziv puternic;
276
B. Ocluziunea pielii antrenează o scădere a hidratării straturilor superioare
ale epidermei;
C. Pe planul bioadeziunii, ocluziunea este un fenomen dorit, deoarece prin
detașarea acestui sistem adeziv se antrenează o smulgere a straturilor
superficiale, fragilizându-se astfel pielea;
D. În cazul colemplastrelor fenomenul de smulgere a straturilor superficiale
se poate remedia dacă se recurge la suporturile pe care se fixează din
material textil perforat sau la filme polimerice poroase sau permeabile;
E. În cazul sistemelor terapeutice transdermice, pentru a se limita incidența
efectului ocluziv se limitează suprafața de contact.
(2, p. 855-856)
43. Sistemele terapeutice transdermice de eliberare a substanței

medicamentoase cu viteză controlată trebuie să includă următoarele
trăsături și obiective specifice:
A. Să adere bine pe pielea pacientului;
B. Să prezinte un avantaj terapeutic față de alte forme terapeutice și sisteme
de eliberare a substanței medicamentoase;
C. Să asigure un flux bidirecțional de substanță medicamentoasă;
D. Să aibă o acțiune ocluzivă asupra pielii;
E. Nu trebuie să permită proliferarea bacteriilor pielii, sub ocluziune.
(2, p. 856)
44. Eliberarea substanței medicamentoase din dispzitivul transdermic

poate fi realizată efectiv prin:
A. Selectarea unui promotor cu solubilitate adecvată, pentru a crește
solubilitatea substanței active;
B. Mărirea coeficientului de repartiție a substanței medicamentoase din
dispozitiv în piele;
C. Marirea absorbției percutane;
D. Selectarea unui dispozitiv impermeabil pentru substanța
medicamentoasă;
E. Utilizarea unui promotor drept cosolvent pentru substanțele
medicamentoase, cu rol de a le scădea solubilitatea în matrița de polimer.
(2, p. 857)
45. Scăderea forței coezive a adezivului are ca efecte nedorite:

A. Rămânerea de reziduu adeziv pe piele, după scoaterea STT-ului;
B. Transferul de adeziv pe linia de eliberare protectoare;
C. Scăderea vâscozității;
277
D. Curgerea adezivului peste marginile plasturelui;
E. Scăderea capacității de lipire.
(2, p. 857)
46. Fiecare sistem transdermic este formulat specific, după criteriile

funcționale și biofarmaceutice, care determină:
A. Optimizarea eliberării bidirecționale a substanței active;
B. Configurația STT-ului;
C. Materialul de construcție al STT-ului;
D. Combinația de substanță activă cu cosolvenții adecvați, excipienți și
promotori pentru a optimiza proprietățile adezive;
E. Un design universal.
(2, p. 858)
47. Greșelile de formulare a STT-urilor în cea mai mare parte sunt

cauzate de comportarea neadecvată a adezivului și constau în
următoarele:
A. Adeziunea plasturelui de sașet (pungă), în interior în timpul depozitării;
B. Pierderea adeziunii stratului protector de deasupra;
C. Dificultatea de detașare a foliei protectoare de deasupra STT-ului;
D. Adeziune mică de piele;
E. Activare dificilă a sistemului transdermic după detașarea liniei de
eliberare.
(2, p. 858-859)
48. Dificultatea de detașare a foliei protectoare de deasupra STT-ului

poate avea următoarele cauze:
A. O acoperire neuniformă a suprafeței liniei de eliberare cu adeziv;
B. O polaritate înaltă a suprafeței liniei protectoare de deasupra, comparativ
cu adezivul;
C. Transpirație excesivă dată de efectul farmacodinamic al substanței
medicamentoase;
D. Formarea unor puncte de ancoraj, microcristaline de rezină, substanță
activă sau alt component solid;
E. Prea mult agent de reticulare.
(2, p. 858)
278
49. În formularea unui sistem terapeutic transdermic proprietățile
cerute pentru selecționarea unui unui promotor de absorbție sunt:
A. Să fie sensibilizant și comedogen;
B. Să fie chimic stabil în STT;
C. Să fie activ din punct de vedere farmacologic;
D. Să altereze unidirecțional proprietatea de barieră a pielii;
E. Să prezinte proprietăți de reducere reversibilă a barierei pielii.
(2, p. 863)
50. Membana externă, sau stratul extern face parte din categoria
substanțelor auxiliare componente ale STT-ului, fiind un material de
protecție, și poate fi transparent realizat din:
A. Poliester;
B. Poliuretan;
C. Aluminiu;
D. Etilceluloză;
E. Policlorură de vinil.
(2, p. 863-864)
51. Alegeți afirmațiile corecte despre poliizobutilenă, care este un

adeziv utilizat în formularea unui STT:
A. Este utilizat ca homopolimer;
B. Este un polimer acrilic;
C. În mod obișnuit necesită adăugare de rezine care să-i confere calități de
lipire instantanee;
D. Este un adeziv siliconic;
E. Se fabrică obișnuit în soluție de hidrocarburi și mai puțin prin extruzie la
cald.
(2, p. 867)
279
XXVI. PREPARATE RECTALE
1. Excipienții pentru supozitoare trebuie să prezinte următoarea

proprietate:
A. Să aibă un interval suficient de mare între punctul de topire și punctul de
solidificare, la prepararea prin topire și turnare;
B. Să se topească în lichidul rectal la temperatura corpului, dacă sunt
hidrosolubile;
C. Vâscozitatea masei de tip suspensie să fie cât mai redusă în momentul
turnării în forme;
D. Solidificarea lor după răcire să se producă fără contracție de volum;
E. Să se întărească în timpul conservării, pentru a-și păstra forma.
(2, p. 902)
2. Substanța medicamentoasă care crește punctul de topire al

supozitoarelor este:
A. Fenolul;
B. Mentolul;
C. Camforul;
D. Eucaliptolul;
E. Teofilina.
(2, p. 901)
3. Prin ce mod este eliberată substanța activă în cazul supozitoarele

preparate cu baze liposolubile:
A. Interesterificare;
B. Dizolvare;
C. Topire;
D. Polimerizare;
E. Conversie polimorfă.
(2, p. 902)
4. Folosirea untului de cacao ca bază pentru supozitoare are avantajul:

A. Inocuitate totală și toleranță foarte bună pe mucoasa rectală;
B. Capacitate de contracție de volum;
280
C. Hidrofilie;
D. Variații în compoziția chimică;
E. Polimorfism.
(2, p. 917)
5. În cazul supozitoarelor dozele terapeutice maxim admise:

A. Variază în funcție de baza de supozitor folosită;
B. Sunt aceleași cu dozele administrate i.m.;
C. Nu se calculează;
D. Variază în funcție de metoda de preparare;
E. Sunt aceleași cu dozele per os.
(4, p. 889)
6. Supozitoarele rectale pentru adulți au masa:

A. 3-5 g;
B. 5-12 g;
C. 2-3mg;
D. 7-12 g;
E. 2-3 g.
(4, p. 889)
7. Supozitoarele rectale pentru copii au masa:

A. 3 - 5 g;
B. 2 – 3 g;
C. 2 – 4 g;
D. 1 – 2 g;
E. 5 – 12g.
(4, p. 889)
8. Supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile, conform FR X,

trebuie să se dizolve în apă la 37 ± 2˚C în cel mult:
A. 2 ore;
B. 1 oră;
C. 15 minute;
D. 3 ore;
E. 30 minute.
(4, p. 890)
281
9. Supozitoarele, conform FR X, se păstrează în recipiente bine închise
la cel mult:
A. 15˚C;
B. 20˚C;
C. 25˚C;
D. 8˚C;
E. 30˚C.
(4, p. 890)
10. Conform F.R. X, supozitoarele cu metronidazol se administrează pe

calea:
A. Intracavitară;
B. Intravaginală;
C. Intrauretrală;
D. Intrarectală;
E. Auriculară.
(4, p. 892)
11. La prepararea supozitoarelor, conform F.R. X, nu se folosesc:

A. Conservanți;
B. Coloranți;
C. Adsorbanți;
D. Diluanți;
E. Agenți tensioactivi.
(4, p. 889)
12. Supozitoarele rectale preparate cu baze liposolubile trebuie să se

topească la 37 ± 2 °C în cel mult:
A. 45 minute;
B. 60 minute;
C. 90 minute;
D. 30 minute;
E. 15 minute.
(4, p. 890)
13. Rol de atioxidanți îl au următoarele substanțe auxiliare, utilizate la

prepararea supozitoarelor:
A. Hialuronidaza, lecitine;
B. Miristatul de propilenglicol;
C. Alcool cetilic 5%, alcool cetilstearilic 10%;
282
D. Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil;
E. Nipaesterii, acidul sorbic.
(2, p. 930)
14. Ce acțiune au supozitoarele cu glicerol:

A. Antiinflamatoare;
B. Antispastică;
C. Antimicotică;
D. Tranchilizantă;
E. Laxativă.
(4, p. 892)
15. Face parte din categoria coloranților organici naturali utilizați ca

adjuvanți la prepararea supozitoarelor:
A. Sudan III;
B. Oxizii de fier;
C. Amarant;
D. Albastru de metilen;
E. Tartrazina.
(2, p. 930)
16. În alegerea substanței medicamentoase în formulările de

supozitoare se va ține seame de următoarele caracteristici, cu excepția:
A. Starea de agregare fizică;
B. Densitatea;
C. Temperatura;
D. Cantitatea de solid;
E. Solubilitate.
(2, p. 900-901)
17. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate referitor la

indicele de hidroxil ce caracterizează bazele liposolubile:
A. Pune în evidență cantitatea de acizi grași liberi;
B. Se referă la numărul de poziții neesterificate din molecula trigliceridelor;
C. Este un indice al tipului de gliceridă (mono-, di- sau tri-) și al cantității
de gliceridă;
D. Se referă la acizii grași nesaturați din structura gliceridelor;
E. Dă indicații asupra degradării oxidative a grăsimilor.
(2, p. 902)
283
18. Alegeți proprietatea adecvată pe care trebuie să o prezinte
excipienții utilizați la formarea bazelor de supozitor în timpul stocării
produselor:
A. Să aibă indiferență fiziologică;
B. Să nu fie toxici;
C. Să se topească la temperatura corpului sau să se dizolve pentru a permite
cedarea substanței medicamentoase într-un timp scurt;
D. Să nu se coloreze, să nu se întărească în timp, să-și păstreze forma și
rezistența mecanică, să asigure stabilitatea substanțelor active dispersate;
E. Să aibă un interval suficient de mare între punctul de topire și punctul de
solidificare în cazul utilizarii lor la prepararea prin topire și turnare.
(2, p. 902)
19. Toate gliceridele semisintetice utilizate ca excipienți pentru

supozitoare suferă modificări polimorfe, transformarea fiind în direcția
creșterii temperaturii de topire, astfel forma α reprezintă:
A. Forma cu p.t. cel mai ridicat;
B. Forma instabilă, cristalizează în rețeaua hexagonală, cu p.t. cel mai
scăzut;
C. Forma metastabilă, cristalizează în rețeaua ortorombică;
D. Forma stabilă, cristalizează în rețeaua triclinică;
E. Toate cele de mai sus.
(2, p. 903)
20. Tristearina utilizată ca excipient pentru supozitoare are trei forme

cristaline, iar forma stabilă are următorul p.t.:
A. 54˚C;
B. 64˚C;
C. 73˚C;
D. 37˚C;
E. 82˚C.
(2, p. 903)
284
21. Untul de cacao prezintă următoarele forme polimorfe:

A. γ;
B. α;
C. β;
D. β’;
E. θ.
(2, p. 917)
22. Avantajele untului de cacao sunt următoarele:

A. Este bine tolerat de mucoasa rectală și are o inocuitate totală;
B. Are punct de topire apropiat de temperatura corpului uman;
C. Supozitoarele se topesc în aproximativ 15minute;
D. Este un produs natural și are variații în compoziția chimică;
E. Nu interacționează cu substanțele medicamentoase.
(2, p. 917)
23. Dezavantajele untului de cacao sunt:

A. Datorită fenomenului de subfuziune determinat de existența celor 4
forme alotropice, creează dificultăți în fabricarea supozitoarelor prin topire
și turnare în forme;
B. Având caracter hidrofob, nu permite o bună etalare și adeziune pe
mucoasa rectală hidrofilă;
C. Devine sfărâmicios prin asocierea cu cantități mari de pulberi;
D. Are o vâscozitate mică;
E. Are o fuziune rapidă în mediul fiziologic.
(2, p. 917-918)
24. Gliceridele semisintetice prezintă următoarele avantaje generale:

A. Puncte de topire adecvate, cerute maselor de supozitor;
B. Puntul de solidificare nu este influențat de supraîncălzire, ca în cazul
untului de cacao;
C. Vâscozitate scăzută în stare fluidă;
D. Pot suferi transformări polimorfe;
E. Diferența între punctele de topire și solidificare este mică (1,5 - 3˚C),
ceea ce asigură omogenitatea dispersării subtanțelor medicamentoase.
(2, p. 921)
285
25. Masele Witepsol:
A. Sunt baze moderne de supozitoare- gliceride semisintetice obținute din
ulei de cocos hidrogenat;
B. Sunt mase de culoare galbenă, cu aspect ceros solubile în apă;
C. Conțin trigliceride ale acizilor grași cu catena formată din C12-C18;
D. Sunt împărțite în 4 clase: Witepsol H, Witepsol W, Witepsol S,
Witepsol E;
E. Permit etalarea și contactul intim cu mucoasa rectală, ceea ce favorizează
absorbția substanțelor active.
(2, p. 921)
26. Bazele de supozitoare Witepsol se folosesc pe scară largă datorită

următoarelor avantaje:
A. Gamă mare de puncte de topire și indici de hidroxil;
B. Solidificare lentă;
C. Diferențe mici între punctele de topire ale formelor polimorfe;
D. Au stabilitate la oxidare și inerție chimică;
E. Tendința la fisurare a supozitoarelor, ce se poate evita prin asociere cu
tween 80 în concentrație de 0,05%.
(2, p. 922)
27. Masele Estarinum:

A. Sunt constituite din mono-, di- și trigliceride ale acizilor grași saturați, de
proveniență vegetală: ulei de cocos și de palmier, cu un lanț de atomi de
carbon de la C12-C18 ;
B. Intervalul dintre punctele de topire și solidificare este mic, ceea ce
permite evitarea sedimentării pulberilor dispersate ca suspensie în baza de
supozitoare;
C. Se caracterizează prin prezența acizilor grași cu masă moleculară mică
sau nesaturați;
D. Principalele tipuri de mase Estarinum sunt notate cu: A, B, C, D, E și
unele asocieri ale acestora notate: AB, BB, BC, BCF, BD și 299;
E. Se procesează prin topire și turnare în forme.
(2, p. 923-924)
28. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate despre masa

glicero-gelatinoasă:
A. Mai este denumită ”glicerină solidificată” sau ”masă triplă”;
B. Este oficializată de FR X;
C. Este o bază liposolubilă;
286
D. Conform FR X conține: gelatină 12,5g%, glicerină 62,5g%, apă distilată
25g%;
E. Se pretează pentru metoda de topire și turnare în forme a supozitoarelor.
(2, p. 926-927)
29. Caracteristicile polietilenglicolilor folosiți ca excipienți pentru

supozitoare sunt următoarele:
A. Se pot utiliza și în zonele cu climă caldă;
B. Risc redus de incompatibilități fizico-chimice;
C. Acțiune iritantă asupra mucoasei rectale, datorită higroscopicității;
D. Risc crescut de contaminare microbiană;
E. Pot dizolva o serie de substanțe medicamentoase greu solubile în apă.
(2, p. 928)
30. Alegeți variantele corecte în ceea ce privește bazele de supozitoare

autoemulsionabile:
A. Cele mai multe au caracter hidrofil și formează emulsii de tip L/H;
B. Prezintă incompatibilități cu multe substanțe;
C. Exercită un rol dinamic de favorizare a dispersării și a absorbției
substanțelor active, atât hidrosolubile cât și liposolubile;
D. Se pot prelucra la temperaturi ridicate;
E. Au puncte de topire și consistență adecvată..
(2, p. 928)
31. Masele Lasupol:

A. Există 2 sorturi EM și G;
B. Sunt excipienți sintetici pe bază de ester cetilic ai acidului ftalic;
C. Au puncte de topire între 34 și 38˚C;
D. Au o rezistență mecanică de 3-4 ori mai mică decât cea a untului de
cacao;
E. Se pot prepara la temperaturi peste 70˚C fără să-și modifice proprietățile
fizice.
(2, p. 925)
32. Selectarea metodei de preparare a supozitoarelor depinde de:

A. Natura substanțelor medicamentoase;
B. Calea de administrare, în afecțiuni cronice;
C. Mărimea și viteza absorbției substanței medicamentoase;
287
D. Natura excipienților utilizați ca baze de supozitoare;
E. Numărul de supozitoare;
(2, p. 909)
33. FR X oficinalizează următoarele baze de supozitaore:

A. Brij;
B. Masa gelatinoasă;
C. Grăsimi semisintetice;
D. Masa de polietileniglicoli;
E. Myrj.
(4, p. 889)
34. Reacțiile de degradare a substanțelor medicamentoase pot fi

influențate de:
A. Temperatura și timpul de depozitare;
B. Calea de administrare;
C. Tehnologia de preparare;
D. Natura chimică a substanțelor medicamentoase;
E. Numărul de supozitoare.
(2, p. 913)
35. Limitele de timp în cadrul determinării la topire sau la dizolvare a

supozitoarelor sunt:
A. 60 minute;
B. 30 minute;
C. 20 minute;
D. 15 minute;
E. 10 minute.
(4, p. 890)
36. La prepararea supozitoarelor, pentru a preveni ruperea acestora, se

folosesc următorii plastifianți:
A. Dioxid de siliciu coloidal;
B. Propilenglicol;
C. Polisorbați;
D. Glicerol;
E. Ulei de ricin.
(2, p. 931)
288
37. La prepararea supozitoarelor se folosesc următorii promotori de
absorbție:
A. Ciclodrextrinele;
B. Hialuronidaza;
C. Acidul sorbic;
D. Tocoferolii;
E. Tensioactivii.
(2, p. 931)
38. Alegeți afirmațiile corectec referitoare la masele glicero-gelatinoase:

A. La prepararea acestora nu necesită adăugarea de conservanți
antimicrobieni;
B. Permit absorbția mai rapidă a substanțelor lipofile;
C. Sunt lipsite de acțiune, nu prezintă efect fiziologic;
D. Se pretează pentru metoda de topire și turnare în forme a supozitoarelor;
E. Se impune lubrifierea formelor de turnare, deoarece aderă de acestea.
(2, p. 927)
39. Baza de supozitor Suppocire:

A. Prezintă culoarea albă sau alb-gălbuie solidă, fără miros, solubilă în
solvenți organici;
B. Se obține din uleiurile de palmier ți de cocos rafinate care sunt supuse
unei hidrogenări catalitice și eventual unei interesterificări a trigliceridelor
prin gliceroliză controlată;
C. Este o bază dispersabilă în apă;
D. Este sinonim cu baza Witepsol;
E. Aparține categoriei gliceridelor semisintetice folosite la prepararea
supozitoarelor.
(2, p. 924-925)
40. Conform FR X–Supliment 2004, preparatele rectale:

A. Se mai numesc SUPPOSITORIA;
B. Se mai numesc RECTALIA;
C. Sunt preparate destinate administrării rectale, în vederea obținerii unui
efect local, sistemic sau pentru stabilirea unui diagnostic;
D. Se determina uniformitatea conținutului, uniformitatea masei și
dizolvarea;
E. Se determină masa sau volumul eliberat.
(5, p. 145-147)
289
41. În mod tradițional, fabricarea supozitoarelor se realizează astfel:
A. Modelarea excipienților cu obținerea magdaleonului;
B. Topirea amestecului de substanțe active și a excipienților;
C. Trecerea amestecului într-o formă de tipar adecvată;
D. Divizarea magdaleonului;
E. Răcirea lor pentru solidificare.
(2, p. 903-904)
42. Un număr de defecte de fabricare a supozitoarelor poate fi explicat

prin polimorfism, ca de exemplu:
A. Îmbătrânirea supozitoarelor;
B. Înălbirea masei;
C. Clivarea;
D. Exudarea componentelor;
E. Retracția masei de supozitor după răcire.
(2, p. 904)
43. Principalele calități cerute excipienților de supozitoare pentru

fabricarea prin metoda de topire și turnare directă sunt:
A. Solidificare rapidă;
B. Vâscozitate;
C. Punct de topire de aproximativ 25˚C;
D. Retracția masei de supozitor după răcire;
E. Capacitate de curgere adecvată.
(2, p. 904)
44. Excipienții pentru supozitoarele cu acțiune locală se selectează

astfel:
A. În cazul supozitoarelor cu acțiune mecanică se utilizează excipienți pe
bază de gelatină-glicerină sau stearat de sodiu;
B. În cazul supozitoarelor antihemoroidale, baza de supozitor trebuie să fie
bine tolerată;
C. Baza de supozitor trebuie să cedeze substanțele medicamentoase la
nivelul interfeței mucoasă rectală/excipient;
D. În principiu, o bază de supozitoare în care substanța medicamentoase să
nu fie solubilă, care se va dispersa tip suspensie;
E. Se utilizează excipienți lipofili semisintetici sau sintetici cu p.t. 37˚C sau
apropiat, dar să nu depășească această temperatură.
(2, p. 905)
290
45. Alegeți afirmațiile corecte despre factorul de calibrare (F) a formelor
de turnare, care trebuie cunoscut în cazul metodei de topire și turnare
în forme:
A. Reprezintă cantitatea de excipient (în grame ) care este dislocuită de 1 g
substanță medicamentoasă insolubilă;
B. Reprezintă capacitatea reală (în grame) a formelor umplute cu excipienți;
C. Este în general cuprins între valorile 1,90 - 2,30 g, în funcție de excipient
și de volumul formei;
D. Acest factor este necesar pentru calcularea masei componentelor de
supozitoare care se vor repartiza în volum, în forme și pentru a nu prepara
supozitoare supradozate;
E. Depinde de starea polimorfă a excipientului.
(2, p. 905-906)
46. Alegeți afirmațiile corecte referitor la stabilitatea antimicrobiană a

supozitoareleor:
A. O eventuală contaminare microbiană produsă în timpul procesului de
fabricare, poate influența negativ stabilitatea supozitoarelor;
B. Stabilitatea microbiologică a supozitoarelor tip emulsie este mai mare
decât a acelora tip suspensie;
C. Contaminarea cu bacterii și fungi poate fi micșorată prin selectarea unor
baze de supozitoare nenutritive, cu un conținut minim de apă;
D. Stabilitatea antimicrobiană a supozitoarelor se asigură prin adăugarea de
agenți conservanți ca: nipaesteri și ambalaje corespunzătoare, cât și
păstrarea în condiții adecvate;
E. Normele F.I.P. încadrează supozitoarele în grupa 3 privind gradul de
puritate microbiană.
(2, p. 913-914)
47. Alegeți bazele hidrosolubile naturale destinate să se dizolve sau să se

disperseze în fluidul rectal:
A. Butyrum cacao;
B. Gelatina;
C. Alginatul de sodiu;
D. Polietilenglicol;
E. Agar-agar.
(2, p. 916)
291
48. Bazele de supozitoare hidrodispersabile:
A. Sunt baze lipidice cu adaos de sufactanți;
B. Sunt baze hidrofile cu adaos de surfactanți;
C. Se mai numesc și baze autoemulsionabile;
D. Din această categorie face parte masa estarinică;
E. Se pot prelucra la temperaturi ridicate.
(2, p. 916, 928)
49. În F.R. X –Supliment 2004 se disting următoarele categorii de

preparate rectale:
A. Capsule moi rectale;
B. Comprimate rectale;
C. Capsule tari rectale;
D. Tampoane rectale;
E. Pulberi și comprimate pentru soluții sau suspensii rectale.
(5, p. 145)
50. Soluțiile, emulsiile și suspensiile rectale:

A. Sunt condiționate în recipiente multidoză;
B. Prezintă doar acțiune locală;
C. Pot fi utilizate pentru stabilirea unui diagnostic;
D. Conțin una sau mai multe substanțe active dizolvate sau dispersate în
apă, glicerol, macrogoli sau alți solvenți corespunzători;
E. Pot conține excipienți pentru ajustarea vâscozității.
(5, p. 149)
51. O formulare adecvată trebuie să conducă la supozitoare care

trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
A. Aspect omogen;
B. Să nu fie iritante;
C. Să se topească și să se înmoaie sau să se dizolve la temperatura de 30˚C;
D. Să nu producă disconfort la administrare;
E. Eficacitate terapeutică.
(2, p. 900)
292
XXVII. COMPRIMATE, CAPSULE
1. Formularea capsulelor operculate prezintă următoarele obiective, cu

excepția:
A. Prepararea unei formulări cu dozare corectă;
B. Stabilitate fizică, chimică și microbiologică;
C. Inocuitate și eficiență terapeutică;
D. Nu depinde de modul de eliberare a substanței medicamentoase;
E. Asigurarea caracterelor subiective.
(3, p. 195)
2. Pulberile pentru încapsulare por fi granulate pentru următoarele

scopuri, cu excepția:
A. A le reduce volumul;
B. A crește curgerea:
C. A crește aglomerarea particulelor fine;
D. A crește uniformitatea conținutului în cazul substanțelor cu doze mici;
E. A reduce adeziunea lor de suprafețele metalice.
(3, p. 200)
3. Comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege, conform FR X, în

soluție acidă de pepsină, în cel mult:
A. 2 ore, dacă nu se prevede altfel;
B. 90 de minute, dacă nu se prevede altfel;
C. 30 de minute, dacă nu se prevede altfel;
D. 60 de minute, dacă nu se prevede altfel;
E. 15 minute, dacă nu se prevede altfel.
(4, p. 285)
4. Capsulele gelatinoase gastrosolubile, conform FR X, trebuie să se

dezagrege în apă:
A. Între 30 și 60 de minute, dacă nu se prevede altfel;
B. În cel mult 5 minute, dacă nu se prevede altfel;
C. În cel mult 60 de minute, dacă nu se prevede altfel;
293
D. În cel mult 15 minute, dacă nu se prevede altfel;
E. În cel mult 30 de minute, dacă nu se prevede altfel.
(4, p. 193)
5. La prepararea capsulelor gelatinoase moi se pot utiliza următorii

plasticizanți, cu excepția:
A. Glicerolul;
B. Maltitolul;
C. Dioxidul de titan;
D. Sorbitolul;
E. Propilenglicolul.
(3, p. 270)
6. Ce excipient, în formularea unor comprimate, poate avea rol de

diluant, glisant, dezagregant și antiaderent:
A. Talc;
B. Lauril sulfat de sodiu;
C. Amidon;
D. PVP;
E. Gelatina.
(3, p. 428, 441)
7. În soluție acidă de pepsină, conform FR X, comprimatele acoperite

trebuie să se dezagrege în:
A. 90 de minute, dacă nu se prevede altfel;
B. 60 de minute, dacă nu se prevede altfel;
C. 30 de minute, dacă nu se prevede altfel;
D. 120 de minute, dacă nu se prevede altfel;
E. 15 minute dacă nu se prevede altfel.
(4, p. 285)
8. În formularea comprimatelor rolul de lubrifiant îl are următorul

excipient:
A. MC;
B. PVP;
C. Amidonul;
D. Stearatul de magneziu;
E. Gelatina.
(3, p. 441)
294
9. Dacă nu se prevede altfel, concentrația de acid stearic în formularea
comprimatelor, conform FR X este de cel mult:
A. 15%;
B. 10%;
C. 5%;
D. 3%;
E. 1%.
(4, p. 284)
10. Comprimatele efervescente, conform FR X, trebuie să se disperseze

în apă, în cel mult:
A. 25 de minute;
B. 10 minute;
C. 5 minute;
D. 20 de minute;
E. 15 minute.
(4, p. 284)
11. Acoperirea enterică oferă următoarele avantaje, cu excepția:

A. Stabilizarea fizico-chimică a substanțelor active susceptibile de
degradare în stomac, din cauza acidității gastrice sau a enzimelor;
B. Se utilizează pentru eliberarea substanței active la țintă, în intestinul
subțire;
C. Unii polimeri enterici precum moleculele de acid ftalic pot hidroliza în
timp;
D. Acoperirea enterică a capsulelor gelatinoase moi combină avantajul
sistemului de eliberare cu proprietățile protectoare ale filmului de acoperire;
E. O scădere a iritației gastrice, produsă de substanțe active ca aspirina.
(3, p. 271)
12. În învelișul capsulelor gelatinoase moi, rolul plastifiant îl are

excipientul:
A. Dioxid de titan;
B. Vanilină;
C. Zahăr;
D. Glicerină;
E. Nipagin.
(3, p. 269)
295
13. Alegeți afirmația greșită, referitor la substanțele medicamentoase
folosite la formularea și fabricarea comprimatelor:
A. Substanțele delicvescente se presează ușor;
B. Substanțele lichide (tincturile, extractele fluide, uleiurile volatile etc.) se
folosesc doar în cantități mici și asociate cu substanțe auxiliare solide
adecvate;
C. Substanțele cu structură cristalină, pulberi vegetale, se pot comprima
direct fără pregătiri prealabile speciale;
D. La o cantitate mică de substanță medicamentoasă, calitatea
comprimatului depinde în mare măsură, de caracteristicile substanțelor
auxiliare;
E. Pentru substanțele active cu doză terapeutică mică, curgerea și
compresibilitatea slabe pot fi îmbunătățite prin adăugarea de excipienți
adecvați.
(3, p. 422)
14. Comprimatele efervescente:

A. Sunt comprimate acoperite;
B. Se dizolvă in apă după administrare;
C. Sunt comprimate filmate;
D. Conțin în general sustanțe acide și carbonați sau hidrogencarbonați;
E. Conțin în general substanțe puternic active.
(5, p. 64)
15. O gelatrină perfectă pentru capsulele moi trebuie să prezinte

următoarele specificații, cu excepția:
A. Gradul de vâscozitate la rupere, bine controlat;
B. Mărimea particulelor bine definită permite o dizolvare mai ușoară și mai
rapidă;
C. Tăria gelului: 150-200 grade Bloom, dependent de tipul de gelatină;
D. Temperatura de topire a filmului să fie sub temperatura de topire a
filmului plasticizant umed;
E. Vâscozitatea la 60˚C în apă: 25-50 mPa•s.
(3, p. 269)
16. Care dintre următorii dezagreganți poartă denumirea comercială

de Veegum®:
A. Amidon glicolat de sodiu;
B. Polacrilin potasic;
C. Alginat de sodiu;
296
D. Silicat de aluminiu și magneziu;
E. Celuloza microcristalină.
(3, p. 436)
17. Alegeți tipul de material solid care poate fi condiționat în capsule

operculate:
A. Amestecuri termomaleabile;
B. Pelete;
C. Amestecuri tixotrope;
D. Paste;
E. Uleiuri fixe.
(3, p.195)
18. Ce cantitate de pulbere compusă care include substanța activă și

adjuvanții necesari se folosește în general, la încapsulare:
A. 50-1000 μm;
B. 10 g-50 g;
C. 65 mg-1,0 g;
D. 1-5 g;
E. 1000 mg-2000 mg.
(3, p. 195)
19. Ce valoare are fracțiunea absorbită în cazul substanțelor

medicamentoase din clasa III (SCB):
A. ≥ 91%;
B. 100%;
C. ≥94%;
D. < 90%;
E. 95%.
(3, p. 197)
20. Care dintre următoarele substanțe este cel mai utilizat lubrifiant:
A. Lactoza monohidrat;
B. Laurilsulfatul de sodiu;
C. Stearilfumaratul de sodiu;
D. Polietilenglicolul;
E. Stearatul de magneziu.
(3, p. 199)
297
21. Excipienții selectați pentru mărirea complianței pacienților în

formularea comprimatelor sunt:
A. Umectații;
B. Edulcoranții;
C. Aromatizanții;
D. Diluanții;
E. Dezagreganții.
(3, p. 446)
22. Precizați care dintre următoarele enunțuri reprezintă obiective în

formularea capsulelor operculate (gelulelor):
A. Prepararea unei formulări cu o dozare corectă;
B. Inocuitate și eficiență terapeutică;
C. Asigurarea caracterelor subiective;
D. Dizolvarea optimă a substanței medicamentoase lichide;
E. Realizare a unor forme enterosolubile sau cu acțiune prelungită.
(3, p. 195)
23. Pentru operația de umplere a capsulelor gelatinoase moi cei mai

importanți factori sunt:
A. Temperatura peretelui capsulei;
B. Temperatura necesară sigilării capsulelor este de 80-90˚C ;
C. Activitatea superficială;
D. În cazul suspensiilor, mărimea particulei de substanță activă suspendată,
sub 200μm, pentru a asigura o omogenizare maximă;
E. Vâscozitatea sa.
(3, p. 263)
24. Gelatina utilizată ca material formator pentru pereții capsulelor

gelatinoase moi prezintă următoarele caracteristici:
A. Capacitatea de a forma film cu rezistență mecanică și elasticitate
suficientă;
B. Să formeze rapid o coardă de grosime definită și cu o microstructură
reproductibilă;
C. Să nu permită filmului umed eliminarea din matriță;
298
D. Capsulele formate să poată fi sigilate la temperatura sub p.t. a filmului;
E. Caracteristicile de dizolvare a capsulelor moi rezultate să corespundă
normelor de calitate înscrise în farmacopei.
(3, p. 268)
25. Pentru operația de umplere a capsulelor gelatinoase moi, cei mai

importanți factori sunt:
A. Temperatura produsului de umplere;
B. Temperatura necesară sigilării capsulelor este de 50-60˚C;
C. În cazul suspensiilor: marimea particulei de substanță acivă suspendată
sub 200μm, pentru a asigura o omogenizare maximă;
D. Activitatea superficială, nu trebuie să interfereze cu formarea pereților
capsulelor moi;
E. Lichidele sau combinațiile de lichide pentru încapsulare trebuie să aibă o
vâscozitate ridicată.
(3, p. 263)
26. Care dintre afirmații sunt corecte referitor la agenții opacizanți

incluși în formulările pereților capsulelor dure:
A. Asigură protecția față de lumină;
B. În studiile de „dublu orb” ascund conținutul capsulelor;
C. Cel mai utilizat opacizant este dioxidul de titan;
D. Din acestă categorie fac parte oxizii de fier, care sunt pigmenți insolubili;
E. Favorizează cedarea substanței medicamentoase.
(3, p. 208-209)
27. Comprimatelor cu substanțe active din clasa IV (SCB), cu

solubilitate scăzută în apă și permeabilitate scăzută pot conține
următoarele substanțe:
A. Verapamil;
B. Furosemid;
C. Mebendazol;
D. Ketoprofen;
E. Hidroclorotiazidă.
(3, p. 197)
28. Acoperirea enterică a capsulelor dure este utilizată astăzi frecvent

pentru următoarele considerente:
A. Mărirea toleranței în cazul substanțelor iritante pentru mucoasa gastrică;
B. Scăderea biodisponibilității;
299
C. Protecția substanțelor medicamentoase sensibile la aciditatea gastrică;
D. Obținerea unei eliberări la țintă;
E. Grăbirea debutul acțiunii substanțelor active.
(3, p. 202-203)
29. Proprietățile unui diluant ideal pentru comprimare sunt:

B. Lipsă de toxicitate;
C. Preț de cost crescut;
D. Să interfereze cu biodisponibilitatea substanței active;
E. Să nu fie higroscopic.
(3, p. 424)
30. Care dintre următoarele afirmații despre manitol sunt adevărate:

A. Este folosit ca diluant la fabricarea comprimatelor de supt și a
comprimatelor de mestecat;
B. Are solubilitatea în apă 1 : 5,5;
C. Puterea de îndulcire este comparativă cu cea a zahărului;
D. Nu este higroscopic;
E. Este recomandat la prepararea comprimatelor cu substanțe sensibile la
umiditate (antibiotice, vitamine, acid acetilsalicilic).
(3, p. 429)
31. Care dintre următoarele substanțe sunt folosite ca agenți

dezagreganți pentru comprimate:
A. Acid alginic;
B. Amidon;
C. Carbonat de magneziu;
D. Talc;
E. Laurilsulfat de sodiu.
(3, p. 436)
32. Alegeți afirmațiile corecte despre agenții antifricționali:

A. Facilitează curgerea granulatului în matriță;
B. Din categoria agenților antifricționali fac parte: lubrifianții, antiaderenții
și glisanții;
C. Produc aderența materialului de comprimat, de suprafața matrițelor și a
ponsoanelor;
300
D. Favorizează evacuarea comprimatului din matriță;
E. Talcul este un lubrifiant insolubil, glisant și antiaderent.
(3, p. 441)
33. Care dintre următoarele substanțe auxiliare sunt folosite la

fabricarea comprimatelor ca superdezagreganți:
A. Metilceluloza;
B. Guma Gellan;
C. Amidon;
D. Polividona reticulată;
E. Amidon glicolat de sodiu.
(3, p. 440-441)
34. Conform FR X, la prepararea drajeurilor dacă nu se prevede altfel,

adăugarea unor lubrifianți este limitată astfel:
A. Talcul poate fi folosit până la 5% din masa comprimatului;
B. Acidul stearic poate fi folosit până la 1% din masa comprimatului;
C. Talcul poate fi folosit până la 3% din masa comprimatului;
D. Stearatul de magneziu poate fi folosit până la 10% din masa
comprimatului;
E. Aerosilul până la cel mult 10% din masa comprimatului.
(4, p. 284)
35. Conform Sistemului de Clasificare Biofarmaceutică a substanțelor

medicamentoase (SCB), clasa I se caracterizează prin:
A. Solubilitate înaltă;
B. Permeabilitate înaltă (fracțiunea absorbită ≥ 90%);
C. Solubilitate scăzută;
D. Din această clasă fac parte: ranitidina, cimetidina, captopril, alendronat;
E. Din acestă clasă fac parte: teofilina, ketoprofen, metoprolol tartrat,
propranolol clorhidrat.
(3, p. 197)
36. La formularea învelișului capsulelor gelatinoase moi sunt folosiți

următorii plasticizanți:
A. Dioxid de titan;
B. Zahăr;
C. Glicerol;
301
D. Acetoftalat de de celuloză;
E. Sorbitol.
(3, p. 269-270)
37. Agenții antifricționali:

A. Cresc frecarea între particule (granule);
B. Favorizează evacuarea comprimatului din matriță;
C. Cuprind trei clase de materiale: lubrifianți, antiaderenți și glisanți;
D. Previn lipirea materialului de comprimat, de suprafața matrițelor și
poansoanelor;
E. Încetinește curgerea granulatului în matriță.
(3, p. 441)
38. Care dintre următorii agenți lubrifianți folosiți la formularea și

fabricarea comprimatelor, sunt insolubili în apă:
A. Laurilsulfat de sodiu;
B. Polietilenglicol 6000;
C. Acid stearic;
D. Stearilfumarat de sodiu;
E. Stearat de zinc.
(3, p. 441)
39. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte, referitor la

Ludipress:
A. Face parte din categoria excipienților coprocesați;
B. Conțin o proporție mare de β-lactoză anhidră;
C. Capacitate de curgere bună;
D. Compresibilitate mare;
E. Superdezagregant.
(3, p. 450-451)
40. În monografia Capsule din Suplimentul din 2004 al F.R. X, printre

categoriile de forme farmaceutice descrise, se află următoarele:
A. Cașete;
B. Capsule gastrorezistente;
C. Capsule tari;
D. Capsule moi;
E. Capsule rectale.
(5, p. 52-58)
302
41. Capsulele moi sunt formate din următoarele componente majore:
A. Materiale sub formă de pulberi;
B. Pereți de gelatină;
C. Produse de umplere
D. Materiale sub formă de pelete;
E. Pereți de amidon.
(3, p. 262)
42. Capsulele gelatinoase dure cu produse sub formă de pulbere pot fi

formulate ținând seama de următoarele aspecte:
A. Proprietățile pulberilor;
B. Performanțele in vivo;
C. Cerințe, pentru efectuarea testelor in vitro;
D. Optimizarea formulării și sistemul expert;
E. Asigurarea asepsiei.
(3, p. 195)
43. Pentru formularea și fabricarea comprimatelor, se utilizează:

A. Materiale și recipiente de condiționare - ambalare;
B. Substanțe auxiliare;
C. Substanțe medicamentoase;
D. Agenți surfactanți adecvați;
E. Substanțe cu rol emulgator.
(3, p. 422)
44. Structura unei capsule gelatinoase moi cuprinde:

A. Peretele capsulei format din gelatină, apă și un plasticizant;
B. Lichidul de umplere sub formă de soluție uleioasă;
C. Lichidul de umplere sub formă de suspensie;
D. Stratul polimeric de bază: Eudragit(R) E;
E. Agenți de suspensie precum: lecitină, ulei de soia, ceară de albine.
(3, p. 262)
45. Comprimatele pot fi obținute astfel:

A. Prin sferonizare;
B. Prin drajefiere;
C. Prin comprimare directă;
D. Prin granulare umedă;
E. Prin granulare uscată.
(3, p. 422)
303
46. Care dintre următoarele afirmații sunt avdevărate referitor la
pereții capsulelor moi:
A. Sunt formați din diferite tipuri de amidon;
B. Pentru a minimaliza riscul contaminării microbiene se includ conservanți
antimicrobieni;
C. Pot fi transparenți sau opaci;
D. Sunt formați din gelatină, apă și un plasticizant;
E. Pot fi colorați și aromatizați, potrivit scopurilor dorite;
(3, p. 262)
47. Materialele de umplere a capsulelor gelatinoase moi includ:

A. Vehicule hidrofile;
B. Vehicule lipofile;
C. Amestec de componente hidrofile și lipofile (emulsii);
D. Miceoemulsii și nanoemulsii încapsulate ca „preconcentrate”;
E. Amestec de pulberi, granule sau pelete.
(3, p. 262)
48. Alegeți afirmațiile corecte referitor la diluanții folosiți în formularea

comprimatelor:
A. Sunt substanțe auxiliare lichide;
B. Sunt adăugați în scopul de a completa masa unității de dozare la o
anumită greutate;
C. Se mai numesc și agenți de legare;
D. Să prezinte proprietăți biofarmaceutice adecvate precum solubilitatea în
apă și hidrofilia;
E. Cei mai utilizați diluanți sunt: amidonul, celuloza microcristalină,
lactoza, zahărul.
(3, p. 423-425)
49. Care dintre următoarele afirmații cu privire la aglutinanții folosiți

în formularea comprimatelor, sunt false:
A. Sunt substanțe auxiliare sau amestecuri de substanțe auxiliare care se
adaugă în comprimate pentru a facilita desfacerea sau dezintegrarea după
administrarea lor;
B. Se mai numesc și agenți de granulare;
C. Se utilizează fie ca soluție (dispersie), fie în stare uscată, dependent de
alte componente din formulare, dar și de metoda de fabricare a
comprimatelor;
304
D. Trebuie să mențină structura poroasă a comprimatului și să scadă
tensiunea interfacială a fluidelor apoase;
E. Favorizează curgerea granulatului în matriță.
(3, p. 431)
50. Cei mai utilizați aglutinanți la prepararea comprimatelor, sunt:

A. Lactoza;
B. Amidonurile;
C. Talcul;
D. Triacetatul de gliceril;
E. Lauril sulfatul de sodiu.
(3, p. 431)
51. Alegeți mecanismele prin care își manifestă acțiunea dezagreganții

utilizați în formularea comprimatelor:
A. Anularea forțelor capilare de pătrundere a apei în comprimat;
B. Gonflarea în contact cu apa;
C. Acțiune efervescentă cu eliminare de gaze;
D. Acțiune enzimatică;
E. Solidificare la temperatura corpului.
(3, p. 435)
52. De obicei, nu se adaugă dezagreganți la următoarele tipuri de

comprimate:
A. Comprimate filmate;
B. Comprimate pentru supt;
C. Comprimate pentru implanturi;
D. Comprimate enterosolubile;
E. Comprimate gastrosolubile.
(3, p. 435)
53. Durata maximă a timpului de dezagregare a comprimatelor orale,

oficializată de majoritatea farmacopeelor este de:
A. 15 minute;
B. 30 minute;
C. 5 minute;
D. 60 minute în cazul comprimatelor enterosolubile;
E. 10 minute.
(3, p. 435)
305
54. Alegeți afirmațiile corecte referitor la efectul forței de comprimare:
A. Forța de comprimarea afectează timpul de dezagregare a comprimatelor:
B. De forța de comprimare depinde pătrunderea fluidelor de dizolvare în
interiorul matriței, prin controlul porozității compactului;
C. La forțe de comprimare mici, pote să se producă deformarea
comprimatelor sau o posibilă umflare și ca urmare, o dezagregare mică;
D. La forțe de comprimare mari, pătrunderea apei poate fi împiedicată de o
porozitate redusă, apare o creștere de a presiunii de umflare și ca urmare, o
dezagregare mare;
E. Efectul de comprimare asupra eficienței dezagregantului depinde mult de
mecanismul de acțiune al dezagregantului.
(3, p. 439)
55. Formulările de capsule cu pulberi necesită lubrifianți, ca și

formulările de comprimate având următoarele roluri:
A. Facilitează eliminarea dozei de pulbere;
B. Cresc adeziunea pulberii de suprafețele metalice;
C. Cresc frecarea între suprafețele glisante în contact cu pulberea;
D. Reduc filmarea pistonului;
E. Au acțiune efervescentă cu formare de gaze.
(3, p. 199)
56. Conform FR X-supliment 2004, învelișul capsulelor moi:

A. Este continuu și prezintă forme variate;
B. În anumite cazuri pentru uz extemporaneu poate fi prefabricat;
C. Poate conține după caz o substanță activă;
D. Este mai subțire decât învelișul capsulelor tari;
E. Este format din două părți cilindrice prefabricate.
(5, p. 55)
57. Alegeți substanțele auxiliare sub formă de lichide volatile și

nevolatile, nemiscibile cu apa care intră în formulările produselor de
încapsulare:
A. Propilenglicol;
B. Alcool izopropilic;
C. Polisorbat 80;
D. Trigliceride cu lanț mediu;
E. Gliceride acetilate.
(3, p. 271)
306
58. Alegeți afirmațiile corecte despre lactoză:
A. În mod obișnuit se prepară din zerul de lapte după purificare,
centrifugare și uscare;
B. Se deosebesc două tipuri principale de lactoză: anhidră și monohidrat;
C. Este un diluant pentru comprimarea directă.
D. Lactoza „Spray- Dried”este o lactoză anhidră, aglomerată;
E. Lactoza „Spray- Dried” este obținută prin aerosolizare-uscare.
(3, p. 425-427)
59. Despre lactoza Granulac*230+ sunt adevărate următoarele

afirmații:
A. Este o lactoza anhidră;
B. Este o lactoza monocristalină cernută;
C. Este utilizată în granularea umedă;
D. Mărimea particulelor este de maxim 60% < 45 μm, 96% <100 μm și
minim 100% < 250 μm;
E. Este utilizată în comprimarea directă.
(3, p. 427)
60. Alegeți afirmațiile corecte despre Pharmacel*112:

A. Este o lactoză microcristalină utilizată în amestecuri de pulberi;
B. Este utilizată la formularea cu substanțe sensibile la umiditate;
C. Este o celuloză microcristalină;
D. Prezintă proprietăți excelente de aglutinare și de curgere;
E. Are o aplicare destul de limitată, deoarece este o substanță higroscopică.
(3, p. 428-429)
307
XXVIII. EXERCITAREA PROFESIUNII DE FARMACIST
1. Prin titlu oficial de calificare în farmacie se înțelege …, cu excepția:

A. Diploma de farmacist, eliberată de o instituție de învățământ superior
medico-farmaceutic acreditată din Romănia;
B. Certificatul de farmacist specialist, eliberat de Ministerul Sănătății
Publice;
C. Diploma, certificatul sau un alt titlu de farmacist, eliberate conform
normelor Uniunii Europene de statele membre ale Uniunii Europene, statele
aparținând Spațiului Economic European sau de Conferința Elvetiană;
D. Diploma de farmacist, eliberată de o instituție de învățământ superior
medico-farmaceutic acreditată sau nu din România;
E. Diploma, certificatul sau un alt titlu de farmacist, dobândite într-un stat
terț și recunoscute de unul dintre statele membre prevăzute la lit. d) ori
echivalate în România.
(6, art.564(2))
2. Monitorizarea și controlul exercitării profesiei de farmacist se

realizează de către:
A. Numai de Colegiul Farmaciștilor din România;
B. Colegiul Farmaciștilor din România și de Ministerul Sănătății;
C. Numai de Ministerul Sănătății;
D. Farmacistul-șef al unității farmaceutice unde lucrează farmacistul
respectiv;
E. Managerul compartimentului de resurse umane al unității farmaceutice
unde lucrează farmacistul respectiv.
(6, art. 566)
3. Exercitarea profesiei de farmacist se face, conform Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul Sănătății, pe baza:
A. Certificatului de membru al Colegiului Farmaciștilor din România;
B. Autorizația de liberă practică eliberată de Colegiul Farmaciștilor din
România;
C. Autorizația de liberă practică eliberată de Ministerul Sănătății;
308
D. Diplomei de licență eliberată de o instituție de învățământ superior
medico-farmaceutic acreditată din România;
E. Certificatul de farmacist specialist, eliberat de Ministerul Sănătății.
(6, art. 567)
4. Exercitarea profesiei de farmacist se realizează prin următoarele

activități, cu excepția:
A. Fabricarea și controlul medicamentelor;
B. Prepararea formelor farmaceutice ale medicamentelor;
C. Prepararea, controlul, depozitarea și eliberarea medicamentelor din
farmaciile de spital;
D. Prepararea, controlul, depozitarea și eliberarea medicamentelor din
drogherii;
E. Controlul medicamentelor într-un laborator pentru controlul
medicamentelor.
(6, art. 568(1))
5. Farmacistul, în conformitate cu pregătirea sa universitară, este

competent să exercite și alte activități profesionale, cu excepția:
A. Marketing și management farmaceutic;
B. Activități didactice sau administrative sanitare;;
C. Necolaborare cu medical pentru stabilirea și urmărirea terapiei
pacientului;
D. Analize în laboratoare de biochimie, toxicologie și igiena mediului și
alimentelor;
E. Farmacovigilență.
(6, art. 568(2))
6. Este nedemn să exercite profesia de farmacist, cu excepția:

A. Farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească
pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni contra umanității, în
împrejurări legate de exercitarea profesiei de farmacist, și pentru care nu a
intervenit reabilitarea;
B. Farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească
pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni contra vieții, în imprejurări
legate de exercitarea profesiei de farmacist, și pentru care nu a intervenit
reabilitarea;
C. Farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească
pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni contra umanității sau vieții, în
309
imprejurări legate de exercitarea profesiei de farmacist, și pentru care a
intervenit reabilitarea;
D. Farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita
profesia, pe durata stabilită prin hotărâre disciplinară;
E. Farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita
profesia, pe durata stabilită prin hotarâre iudecătorească definitivă.
(6, art. 572)
7. Conform, Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul Sănătății,

exercitarea profesiei de farmacist este incompatibilă cu …, cu excepția:
A. Oricare ocupație de natură a aduce atingere demnității profesiei de
farmacist sau bunelor moravuri, conform Codului deontologic al
farmacistului;
B. Profesia de asistent de farmacie;
C. Starea de sănătate fizică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei
de farmacist;
D. Starea de sănătate psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei
de farmacist;
E. Profesia de medic.
(6, art. 573(1))
8. În cazul apariției situației de incompatibilitate, conform Legii nr.

95/2006 privind reforma în domeniul Sănătății, în câte zile este obligat
farmacistul să anunțe colegiul al cărui membru este:
A. O săptămână;
B. Două săptămâni;
C. 10 zile;
D. 20 zile;
E. 30 zile.
(6, art. 573(2))
9. În ceea ce privește farmaciștii care au drepul, la pensie pentru limita

de vârstă, potrivit legii nr. 95/2006, este adevărată următoarea
afirmație:
A. Pot fi menținuți, la cerere, în activitatea, profesională, pe baza autorizării
la interval de doi ani a Colegiului Farmaciștilor din România;
B. Pot fi menținuți, la cerere, în activitatea profesională, pe baza autorizării
anuale a Colegiului Farmaciștilor din România și a aprobării angajatorului;
C. Pot fi menținuți, la cerere, în activitatea profesională, pe baza autorizării
anuale a Ministerului Sănătății;
310
D. Pot fi menținuți, la cerere, în activitatea profesională, pe baza aprobării
angajatorului;
E. Pot profesa în continuare în unități sanitare private, în baza certificatului
de membru și a avizului anual al Colegiului Farmaciștilor din România,
eliberat pe baza certificatului de sănătate și a asigurării de răspundere civilă
pentru greșeli în activitalea profesională, încheiată pentru anul respectiv.
(6, art. 575(4))
10. Care din următoarele afirmații nu sunt corecte:

A. Colegiul Farmaciștilor din România este organism profesional, apolitic,
fără scop lucrativ, de drept public, cu responsabilități delegate de autoritatea
de stat, în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de
farmacist ca profesie liberală, de practică publică autorizată;
B. Colegiul Farmaciștilor din România este organism profesional, politic,
fără scop lucrativ, de drept public, cu responsabilități delegate de autoritatea
de stat, în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de
farmacist ca profesie liberală, de practică publică autorizată;
C. Colegiul Farmaciștilor din România are autonomie instituțională în
domeniul său de competență, normativ și jurisdicțional profesional;
D. Ministerul Sănătății urmărește modul de respectare a prevederilor legale
în activitatea Colegiului Farmaciștilor din România;
E. Colegiul Farmaciștilor din România cuprinde toți farmaciștii care
exercită profesia de farmacist în condițiile legii 95/2006 și sunt înregistrați
la colegiile teritoriale.
(6, art. 586)
11. Adunarea generală a farmaciștilor unui colegiu teritorial este

formată din:
A. 7 membri, pentru un numar de pâna la 100 de farmaciști înscriți în acel
colegiu;
B. Toți farmaciștii înscriși în colegiul teritorial respectiv;
C. 11 membri, pentru un numar de 101 pâna la 500 de farmaciști înscriși în
acel colegiu;
D. 13 membri, pentru un numar de 501 păna la 1.000 de farmaciști înscriși
în acel colegiu;
E. 19 membri, pentru un numar de peste 1000 de farmaciști înscriși în acel
colegiu.
(6, art. 600(1))
311
12. Membrii biroului executiv al Colegiul Farmaciștilor din România
sunt aleși de:
A. Farmaciștii cu drept de liberă practică;
B. Adunarea generală națională;
C. Președintele CFR;
D. Președintele CFR împreună cu președinții colegiilor teritoriale;
E. Consiliul național al CFR.
(6, art. 616)
13. Au obligația să se înscrie în Colegiul Farmaciștilor din România:

A. Farmaciștii cetățeni români care doresc să exercite profesia de farmacist;
B. Farmaciștii aparținând statelor terțe, care beneficiază de statutul de
rezident temporar;
C. Farmaciștii care au peste 65 de ani și dețin o funcție de conducere în
cadrul Ministerului Sănătății;
D. Farmaciștii aparținând SEE sau ai Confederației Elvețiene, stabiliți în
România, în vederea exercitării profesiei de farmacist;
E. Farmaciștii pensionari.
(6, art. 591(1))
14. Alegeți răspunsurile corecte cu privire la exercitarea profesiei de

farmacist:
A. Profesia de farmacist se exercită pe bază de contract de muncă și/sau
contract de furnizare de servicii farmaceutice;
B. Farmacistul, în conformitate cu pregătirea sa universitară, este competent
să exercite și profesia de medic;
C. Farmacistul este competent să exercite activități precum fabricarea,
controlul, depozitarea, conservarea și distribuția produselor din plante,
suplimentelor nutritive, produselor igieno-cosmetice, dispozitivelor
medicale, medicamentelor de uz veterinar, substanțelor farmaceutice active
și auxiliare;
D. Monitorizarea și controlul exercitării profesiei de farmacist se realizează
de Ministerul Sănătății;
E. Profesia de farmacist se exercită în regim independent, după înregistrarea
la administrația financiară din raza de domiciliu.
(6, art. 567(2),568(2))
312
15. Despre certificatul de membru al Colegiului Farmaciștilor din
România este adevărat:
A. Devine operativ numai după închiderea asigurării de răspundere civilă
pentru greșeli în activitatea profesională;
B. Trebuie avizat la o perioadă de 2 ani pe baza asigurării de răspundere
civilă;
C. Pentru obținerea sa sunt necesare documente care atestă formarea în
profesie;
D. Are valabilitate pe toată durata de exercitare a profesiei;
E. Este valabil în caz de incompatibilitate profesională.
(6, art. 574)
16. Colegiul Farmaciștilor din România are următoarele atribuții:

A. Întocmește și actualizează permanent Registrul unic al farmaciștilor din
România;
B. Înaintează trimestrial Direcției de Sănătate Publică un raport privind
situația numerică a membrilor săi;
C. Colaborează în domeniul său de competență cu Ministerul Sănătății la
formarea, specializarea și perfecționarea pregătirii profesionale a medicilor;
D. Colaborează cu Ministerul Sănătății prin asigurarea controlului aplicării
regulamentelor și normelor care organizează și reglementează exercitarea
profesiei de farmacist;
E. Atestă onorabilitatea și moralitatea profesională a membrilor săi.
(6, art. 589)
17. Colegiile teritoriale ale farmaciștilor se caracterizează prin:

A. Patrimoniu și buget propriu;
B. Pot funcționa independent de Colegiul Farmaciștilor din România;
C. Personalitate juridică;
D. Sediul colegiului este în orașul de reședință a județului;
E. Este format din toți farmaciștii care exercită profesia în unitatea
administrativ-teritorială respectivă.
(6, art. 598)
18. În vederea exercitării profesiei de farmacist, au obligația să se

înscrie în Colegiul Farmaciștilor din România:
A. Farmaciștii cetățeni ai unui stat membru al UE;
B. Farmaciștii ai unui stat aparținând SEE sau ai Confederației Elvețiene,
stabiliți în România;
313
C. Farmaciștii care au peste 65 de ani și profesează în unități sanitare
private;
D. Farmaciștii care au peste 65 de ani și dețin o funcție de conducere în
cadrul unui spital public;
E. Farmaciștii cetățeni români.
(6, art. 575, 591)
19. Colegiul Farmaciștilor din România funcționează:

A. La nivel județean;
B. La nivelul municipiului București;
C. La nivel național și internațional;
D. Pe criterii teritoriale;
E. Toate variantele de mai sus sunt corecte.
(6, art. 587)
20. Organele de conducere, la nivel național, ale Colegiului

Farmaciștilor din România sunt:
A. Adunarea general națională;
B. Biroul executiv;
C. Biroul consiliului;
D. Consiliul național;
E. Președintele.
(6, art. 606)
21. Despre profesia de farmacist, conform Legii 95/2006, este adevărat:

A. În timpul exercitării profesiei, farmacistul nu este funcţionar public;
B. Se exercită pe baza unui contract de muncă;
C. Se exercită pe baza unui contract de servicii medicale;
D. Se exercită pe baza avizului eliberat de Ministerul Sănătății;
E. Se exercită pe baza Certificatului de membru al Colegiului Farmaciștilor
din România.
(6, art. 567)
22. Membrii Colegiului Farmaciștilor din România au următoarele

drepturi:
A. Să poarte însemnele CFR;
B. Să se adreseze organelor abilitate ale CFR și să primească informațiile
solicitate;
C. Să folosească, împreună cu membrii săi de familie, numai dotările
culturale și sportive ale CFR și ale colegiilor locale;
314
D. Să acționeze, pe toată durata exercitării profesiei, în vederea creșterii
gradului de pregătire profesională și cunoașterii noutăților profesionale;
E. Să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor
teritoriale sau naţionale ale CFR.
(6, art. 594)
23. Obligațiile membrilor Colegiului Farmaciștilor din România sunt

următoarele:
A. să poarte însemnele CFR;
B. Să participe la ședințele ori adunările la care au fost convocați;
C. Să aibă un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calității de
membru al CFR;
D. Să aleagă organele de conducere de la nivelul structurilor teritorile sau
naționale ale CFR;
E. Să execute cu bună-credință sarcinile ce decurg din hotărârile organelor
de conducere ale corpului profesional.
(6, art. 595)
24. Obligațiile membrilor Colegiului Farmaciștilor din România, ce

decurg din calitatea lor specială de farmaciști, sunt următoarele, cu
excepția:
A. Să respecte şi să aplice în orice împrejurare normele de deontologie
farmaceutică;
B. Să acţioneze, pe toată durata exercitării profesiei, în vederea creşterii
gradului de pregătire profesională şi cunoaşterii noutăţilor profesionale;
C. Să respecte dispozițiile regulamentului de organizare și funcționare a
CFR;
D. Să rezolve litigiile cu alți membri în primul rând prin intermediul
medierii de către comisiile de specialitate din cadrul CFR;
E. Să acorde, cu promptitudine, asistenţă farmaceutică de urgenţă, ca o
îndatorire fundamentală, profesională şi civică.
(6, art. 596)
25. Referitor la Adunarea generală a farmaciștilor din colegiile

teritoriale, conform Legii 95/2006, este adevărat:
A. Alege, dintre membrii săi Consiliul Colegiului și reprezentanții în
Adunarea generală națională a CFR;
B. Adoptă hotărâri cu majoritate simplă în prezența a jumătate din numărul
membrilor săi;
C. Stabilește indemnizația de ședință a membrilor Comisiei de disciplină;
315
D. La a doua ședință, cu aceeași ordine de zi, va adopta hotărâri indiferent
de numărul membrilor prezenți, dar nu mai puțin de jumătate plus unu din
totalul membrilor;
E. Este formată din cel puțin 1000 de membri.
(6, art. 600)
26. Farmacistul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor,

astfel:
A. Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 3 luni de la
data săvârşirii faptei sau data luării la cunoştinţă;
B. Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sancţiunii aplicate
constituie circumstanţă agravantă care va fi avută în vedere la aplicarea unei
noi sancţiuni;
C. Suspendarea calităţii de membru al CFR pe o perioadă determinată, de la
o lună la doi ani;
D. Neplata cotizaţiei datorate de membrii CFR pe o perioadă de 3 luni şi
după atenţionarea scrisă a consiliului local se sancţionează cu suspendarea
calităţii de membru al Colegiului, până la plata cotizaţiei datorate;
E. În fața membrilor comisiilor de disciplină aleşi din rândul farmaciştilor
cu o vechime de peste 7 ani în profesie şi care nu au avut abateri disciplinare
în ultimii 5 ani.
(6, art. 627-632, 635)
27. Veniturile Colegiului Farmaciștilor din România se constituie din:

A. Legate;
B. Campanii publicitare;
C. Încasări din vânzarea publicațiilor proprii;
D. Contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice și
juridice;
E. Organizarea de cursuri de educație profesională continuă
(6, art. 633)
28. Care sunt afirmațiile incorecte cu privire la organizarea și

funcționarea Colegiului Farmaciștilor din România:
A. Adunarea generală națională elaborează și supune spre avizare
Consiliului național proiectul bugetului de venituri și cheltuieli, pe baza
bugetelor de venituri și cheltuieli ale colegiilor teritoriale;
B. Biroul executiv coordonează activitatea comisiilor de lucru ale
Consiliului național al CFR;
316
C. Consiliul național adoptă Statutul Colegiului farmaciștilor din România,
precum și proiectele de modificare a acestuia;
D. Președintele Biroului executiv al Consiliului național este președintele
CFR;
E. Președintele CFR aduce la îndeplinire deciziile Biroului executiv,
hotărârile Consiliului național date în sarcina sa și rezolvă problemele și
lucrările curente.
(6, art. 605-622)
29. Consiliul național al Colegiului farmaciștilor din România are

următoarele atribuții:
A. Revocă din funcție membri aleși, pentru abateri de la prevederile
prezentei legi, și, respectiv, ale Regulamentului de organizare și funcționare
a Colegiului farmaciștilor din România, care aduc prejudicii activității
organismului profesional;
B. Stabileşte sistemul de credite de educaţie continuă, pe baza căruia se
evaluează activitatea de perfecţionare profesională a farmaciştilor;
C. Colaborează cu Ministerul Sănătății la elaborarea Nomenclatorului de
specialități medicale, medico-dentare şi farmaceutice;
D. Colaborează cu Ministerul Sănătății la elaborarea normelor privind
exercitarea profesiei de farmacist pe teritoriul României;
E. Colaborează cu Ministerul Educației Naționale la elaborarea tematicilor,
metodologiilor, concursurilor și examenelor pentru farmaciști.
(6, art. 614)
30. Jurământul farmacistului depus la absolvirea instituției de

învățământ din România cuprinde:
A. Voi fi corect cu mine însumi și cu confrații mei;
B. Voi fi răbdător și înțelegător față de cel care, datorită bolii, nu-mi acordă
respectul cuvenit;
C. Voi păstra secretele încredințate de pacienți, până la decesul acestora;
D. Nu voi accepta sub niciun motiv ca activitatea mea de farmacist să fie
utilizată împotriva sănătății și vieții omului;
E. Voi respecta demnitatea și personalitatea bolnavului, exercitând
profesiunea cu conștiinciozitate, respectând normele de etică și de
deontologie farmaceutică.
(6, art. 569)
317
XXIX. DEONTOLOGIA FARMACEUTICĂ
1. Colegiul Farmaciștilor din România are următoarele atribuții, cu

excepția:
A. Administrează pagina de internet de publicare a Registrul unic al
farmaciștilor din România;
B. Elaborează, conform regulamentelor de organizare și funcționare a
unităților farmaceutice, fișa de atribuții a postului de farmacist;
C. Colaborează în domeniul său de competență cu Ministerul Sănătății la
formarea, specializarea și perfecționarea pregătirii profesionale a
farmaciștilor;
D. Promovează și stabilește relații pe plan extern cu instituții și organizații
similare;
E. Reprezintă şi apără în domeniul său de competenţă interesele membrilor,
la solicitarea acestora, în faţa angajatorilor.
(7, Statut - art. 11)
2. Realizarea legăturilor dintre Colegiul Farmaciștilor din România și

structuri guvernamentale, conform Statutului CFR, este asigurată de:
A. Comisia economico-socială;
B. Comisia acreditări, avizări și autorizări;
C. Comisia de studii și strategii de dezvoltare;
D. Comisia imagine, relații interne și externe;
E. Comisia administrativă și financiar-contabilă.
3. Conform Statutului, taxa de înscriere în Colegiul Farmaciștilor din

România reprezintă:
A. 5% din salariul minim pe economie;
B. 10% din salariul minim pe economie;
C. 12% din salariul minim pe economie;
D. 15% din salariul minim pe economie;
E. 17% din salariul minim pe economie
318
4. În cât timp poate fi pornită acțiunea disciplinară de la data săvârșirii
faptei sau de la data luării la cunoștință?
A. 1an;
B. 1 lună;
C. 3 luni;
D. 6 luni;
E. 15 zile.
5. Comisia superioară de disciplină din cadrul Colegiului Farmaciștilor

din România este alcătuită din:
A. 2 membri;
B. 3 membri;
C. 4 membri;
D. 5 membri;
E. 6 membri.
6. Comisia de litigii din cadrul Colegiului Farmaciștilor din România

este alcătuită din:
A. 2 membri;
B. 4 membri;
C. 3 membri;
D. 5 membri;
E. 6 membri.
7. Afirmațiile următoare sunt false, cu excepția:

A. Farmaciștii înscriși și luați în evidența colegiilor teritoriale nu sunt
membrii ai Colegiului Farmaciștilor din România;
B. Colegiul Farmaciștilor din România este un organism profesional;
C. Colegiul Farmaciștilor din România are 7 domenii principale de
activitate;
D. Colegiul Farmaciștilor din România reprezintă interesele angajatorilor
farmaciștilor;
E. Colegiul Farmaciștilor din România are un singur domeniu principal de
activitate reprezentat de controlul și supravegherea exercitării profesiei de
farmacist.
319
8. Reprezintă activitate profesională desfășurată în mod legal de
farmaciști, excepție:
A. Prepararea formelor farmaceutice ale medicamentelor;
B. Prepararea, controlul, depozitarea şi eliberarea medicamentelor din
farmaciile de spital;
C. Controlul medicamentelor într-un laborator pentru controlul
medicamentelor;
D. Prescrierea medicamentelor în regim de urgență;
E. Prepararea, controlul, depozitarea şi distribuţia medicamentelor în
farmacii deschise publicului.
(7, Cod - art. 36)
9. Comisia profesional-științifică și de învățământ are următoarele

direcții de activitate, excepție:
A. Educație profesională continuă;
B. Practică independentă a profesiei de farmacist;
C. Științe profesionale;
D. Învățământ profesional și alte forme de pregătire profesională.
E. Cultură.
10. Atribuțiile Biroului executiv sunt:

A. Acceptă donaţiile, legatele şi sponsorizările făcute Colegiului
Farmaciştilor din România şi le face publice în presa de specialitate;
B. Gestionează bunurile Colegiului Farmaciștilor din România;
C. Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și execuția celui pentru exercițiul
financiar expirat;
D. Încheie contracte și convenții în numele Colegiului Farmaciștilor din
România;
E. Centralizează cotizaţiile şi celelalte venituri.
11. Biroul consiliului are următoarele atribuţii, cu excepția:

A. Aprobă angajarea de personal şi asigură execuţia bugetului;
B. Asigură activitatea colegiului între şedinţele consiliului;
C. Duc la îndeplinire hotărârile adunării generale;
320
D. Elaborează şi supune spre avizare consiliului proiectul bugetului de
venituri şi cheltuieli;
E. Execută deciziile organelor naţionale de conducere şi răspunde de
ducerea lor la îndeplinire.
12. Cine adoptă Codul deontologic al farmacistului:

A. Comitetul Director al Colegiului Farmaciştilor din România;
B. Consiliul Naţional al Colegiului Farmaciştior din România;
C. Comisia de Etică și Deontologie a Colegiului Farmaciştior din România;
D. Comisia de Etică și Deontologie a Ministerului Sănătății;
E. Adunarea Generală a Colegiului Farmaciştior din România.
(7, Statut – art. 19)
13. Principalele domenii de activitate ale Colegiului Farmaciștilor din

România sunt:
A. Jurisdicție profesională și litigii;
B. Medical;
C. Economico-social;
D. Învățământ;
E. Profesional.
14. Reprezintă atribuții ale Colegiului Farmaciștilor din România

conform dispozițiilor legale și ale Statutului:
A. Revocă din funcție membrii aleși, pentru abateri de la prevederile legii și
ale Statutului Colegiului Farmaciștilor din România, care aduc prejudicii
activității organismului profesional;
B. Atestă onorabilitatea și moralitatea profesională a membrilor săi;
C. Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și execuția celui pentru exercițiul
financiar expirat;
D. Avizează, conform regulamentelor de organizare și funcționare a
unităților farmaceutice, fișa de atribuții a postului de farmacist, întocmită
obligatoriu la nivelul fiecărei farmacii;
E. Înaintează anual Ministerului Sănătății un raport privind situația
numerică a membrilor săi.
321
15. Consiliul Național al Colegiului Farmaciștilor din România este
alcătuit din:
A. 3 reprezentanți ai Colegiului Farmaciștilor din București;
B. Câte un reprezentant al farmaciștilor din fiecare minister ori instituție
centrală cu rețea sanitară proprie;
C. Reprezentanții Adunărilor Generale Județene;
D. Un reprezentant numit de Ministerul Sănătății ca autoritate de stat;
E. Președinții colegiilor teritoriale.
16. Conform Statutului Colegiului Farmaciștilor din România,

reprezintă comisii de lucru în cadrul Consiliului Național următoarele:
A. Comisia acreditări, avizări și autorizări;
B. Comisia de disciplină;
C. Comisia de cenzori;
D. Comisia de studii și strategii de dezvoltare;
E. Comisia de etică și deontologie profesională.
(7, Statut - art. 31 )
17. Următoarele afirmații sunt adevărate, conform Statutului

Colegiului Farmaciștilor din România:
A. Adunarea Generală Națională elaborează și adoptă Statutul Colegiului
Farmaciștilor din România, precum și Codul deontologic al farmacistului;
B. Adunarea Generală Națională aprobă modificarea Codului deontologic al
farmacistului;
C. Adunarea Generală Națională adopta hotărâri în prezența a cel puțin două
treimi din numărul membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi;
D. Reprezentanții în Adunarea Generală Națională sunt aleși pe o durată de
4 ani;
E. Norma de reprezentare în Adunarea Generală Națională este de 1/70.
(7, Statut - art. 18-21)
18. Comisia de etică și deontologie profesională are următoarele

atribuții, conform Statutului Colegiului Farmaciștilor din România:
A. Face propuneri de modificare a Codului deontologic al farmacistului;
B. Analizează evoluția normelor deontologice în practica europeană și
internațională;
C. Organizeaza și încurajează activitățile cultural-artistice și sportive ale
membrilor săi și familiilor acestora;
322
D. Reprezintă și apară interesele membrilor lor în fața partenerilor
contractuali;
E. Urmărește și controlează respectarea de către farmaciști a Codului
deontologic al farmacistului.
(7, Statut - art. 56-60)
19. Atribuțiile președintelui Colegiului Farmaciștilor din România

sunt:
A. Fixează cotizația care trebuie platită obligatoriu de către fiecare farmacist
Consiliului Județean sau al municipiului București;
B. Convoacă și conduce ședintele Adunării Generale și ale Consilului
Național;
C. Reprezintă Colegiul Farmaciştilor din România în relaţiile cu persoanele
fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
D. Asigură activitatea permanentă a Colegiului Farmaciștilor din România
între ședințele Consilului Național;
E. Încheie contracte și convenții în numele Colegiului Farmaciștilor din
România, cu aprobarea Biroului executiv.
20. Consiliul Național se întâlnește în ședințe extraordinare ce pot fi

convocate de către:
A. Președintele Colegiului Farmaciștilor din România;
B. Biroul executiv;
C. Ministerul Sănătății;
D. Președintele Comisiei de disciplină;
E. Secretarul general sau oricare alt membru al Biroului executiv, la
solicitarea a cel putin o treime din numărul membrilor Consiliului național.
21. Președintele Comisiei de disciplină a Colegiului Farmaciștilor din

România are următoarele atribuții:
A. Face publice sedintele comisiei
B. Raspunde de evidenta cauzelor disciplinare
C. Elaboreaza hotararile comisiei
D. Prezinta adunarii generale raportul anual al activitatii comisiei
E. Propune proiectul de buget necesar desfasurarii activitatii comisiei
323
22. Alegeți răspunsurile incorecte cu privire la atribuţiile comisiilor de
specialitate ale Consiliului naţional din cadrul Colegiului Farmaciștilor
din România:
A. Comisia de studii și strategii de dezvoltare studiază situația producției,
aprovizionării și cererii de medicamente;
B. Comisia de etică și deontologie profesională analizează evoluția
normelor deontologice în practica europeană și international;
C. Comisia administrativă și financiar-contabilă analizează situația
personalului și a serviciilor farmaceutice, în funcție de nevoile României;
D. Comisia profesional-științifică și de învățământ organizează o
subcomisie pentru probleme de rezidențiat și alte forme de învățământ
profesional;
E. Comisia acreditări, avizări și autorizări elaborează și propune criteriile și
metodologia pentru acordarea și revocarea avizului de liberă practică.
(7, Statut - art. 42-67)
23. Răspunderea disciplinară a farmacistului nu exclude răspunderea:

A. Materială;
B. Administrativă;
C. Penală;
D. Civilă;
E. Contravențională.
24. Alegeți comisiile ce nu fac parte din Consiliul Național, Conform

Statutului Colegiului Farmaciștilor din România:
A. Comisia de cenzori;
B. Comisia imagine, relații interne și externe;
C. Comisia administrativă și financiar-contabilă;
D. Comisia profesional-științifică și de învățământ;
E. Comisia de disciplină.
(7, Statut - art. 31 )
25. Informațiile confidențiale referitoare la pacienți pot fi dezvăluite în

următoarele situații:
A. Când este necesar pentru a preveni afectări majore sau punerea în pericol
a sănătății pacientului a unei terţe persoane sau a publicului în general;
B. Când tutorele pacientului a consimțit în scris, dacă vârsta pacientului sau
stare sa de sănătate nu permite aceasta;
C. Dacă pacientul a decedat;
324
D. Dacă pacientul și-a dat consimțământul verbal;
E. La solicitarea instanței de judecată pentru stabilirea vinovăției în cazul
săvârșirii unor infracțiuni.
(7, Cod - art. 17)
26. Farmacistul poate elibera medicamente fară prescripție medicală în

următoarele situații:
A. Pacientul posedă o scrisoare medicală;
B. Pacientul posedă un bilet de ieșire din spital;
C. Pacientul prezintă o prescripție a cărei valabilitate a expirat;
D. Pacientul posedă o prescripție fară parafa medicului prescriptor;
E. Pacientul este în tranzit și nu își poate continua tratamentul.
(7, Cod - art. 33)
27. Farmacistul, în timpul exercitării actului profesional, este obligat să

respecte următoarele reguli:
A. Să se abţină să critice sau să condamne convingerile personale ori
religioase ale pacientului care apelează la serviciile sale;
B. Să acorde servicii în mod egal pentru toţi pacienţii, fără discriminare, în
ordinea solicitării acestora, cu excepţia situaţiilor de urgenţă;
C. Să refuze nejustificat acordarea serviciilor care îi intră în atribuții,
conform legii;
D. Să raporteze medicului prescriptor sau autorităților competente orice
efect nedorit sau advers al medicamentelor, în scopul optimizării
tratamentelor;
E. Să profeseze doar în acele posturi în care i se permite să îşi respecte
îndatoririle esenţiale ca farmacist, libertatea de decizie şi independenţă
profesională.
(7, Cod - art. 9)
28. Furnizarea serviciilor farmaceutice de urgenţă se va face cu

respectarea următoarelor principii:
A. Dozele eliberate pot fi pentru maximum 24 de ore, în zilele lucrătoare;
B. Dozele eliberate pot fi pentru maximum 72 de ore, pentru sfârşitul de
săptămână şi sărbătorile legale;
C. Medicamentele psihotrope şi stupefiante fac obiectul serviciilor
farmaceutice de urgenţă;
D. Farmacistul va utiliza toate cunoştinţele sale profesionale pentru a veni în
sprijinul pacientului;
325
E. Dozele eliberate pot fi pentru maximum 72 de ore.
(7, Cod - art. 31)
29. Conform Codului deontologic al farmacistului, în exercitarea

funcției, farmacistul-șef are următoarele obligații:
A. Trebuie să se informeze asupra tuturor aspectelor și cerințelor legate de
funcția pe care o îndeplinește;
B. Nu are datoria să notifice colegiului pe raza căruia îşi desfăşoară
activitatea orice schimbare de interes profesional privind membrii
personalului din subordinea sa ori funcţia sa;
C. Trebuie să se asigure că toți membrii personalului aflat în subordinea sa
sunt informați asupra atribuțiilor profesionale pe care trebuie să le
îndeplinească;
D. Trebuie să transmită instrucțiunile clar pentru a împiedica orice risc de
eroare; în măsura posibilităților, el va transmite în scris proceduri standard
de operare;
E. Nu trebuie să accepte, în măsura posibilităţilor, elevi şi studenţi pentru
îndeplinirea stagiului de practică în unitatea pe care o conduce.
(7, Cod - art. 12)
30. Conform Codului deontologic, farmacistul raspunde disciplinar

pentru:
A. Nerespectarea Codului deontologic al farmacistului;
B. Nerespectarea legilor și regulamentelor profesionale;
C. Nerespectarea obligațiilor înscrise în fișa postului;
D. Nerespectarea Statutului Colegiului Farmaciștilor din România;
E. Nerespectarea deciziilor adoptate de organele de conducere ale
Colegiului Farmaciștilor din România.
(7, Cod - art. 40)
326
XXX. APLICAȚIILE SPECTROFOTOMETRIEI IR
ÎN CONTROLUL MEDICAMENTELOR
1. Care dintre următoarele metode analitice pot duce la obținerea unor

spectre considerate ca o “amprenta” a moleculei studiate:
A. Spectroscopia de masă;
B. Spectroscopia VIS;
C. Spectroscopia UV;
D. Gaz-cromatografia;
E. Spectroscopia IR.
(8, p. 354)
2. În cazul determinărilor cantitative în IR se alege:

A. Picul de absorbţie caracteristic pentru fiecare compus;
B. Oricare din benzile din spectru;
C. Întotdeauna banda caracteristică grupării >C=O;
D. Întotdeauna banda caracteristică grupării -C-O-;
E. Întotdeauna prima bandă din spectru.
(8, p. 356)
3. Pentru obținerea de probe solide în IR, prin pastilare, se utilizează:

A. Bromura de potasiu;
B. Clorura de sodiu;
C. Fluorura de calciu;
D. Bromura de sodiu;
E. Clorura de potasiu.
(8, p. 356)
4. Pentru ca o substanţă organică să poată absorbi în domeniul IR,

condiția necesară este:
A. Structura moleculelor substanței să conţină cel puţin 3 atomi de
hidrogen;
B. Structura moleculelor substanţei să conţină cel puţin 2 atomi de hidrogen;
C. Prin excitație cu radiații IR, să nu poată dobândi o structură de dipol;
327
D. Să permită modificarea dipolmomentului său;
E. Moleculele substanţei să nu posede dipolmoment electric permanent.
(8, p. 354)
5. Regiunea spectrală din domeniul infraroşu IR care oferă cele mai

multe informaţii analitice structurale, este următoarea:
A. 0,8 – 2,5 micrometri (12500 – 4000 cm-1);
B. 2,5 – 25 micrometri (4000 – 400 cm-1);
C. 25 – 50 micrometri (400 – 200 cm-1);
D. 50 – 250 micrometri (200 – 40 cm-1);
E. 250 – 333 micrometri (40 – 30 cm-1).
(8, p. 353)
6. Selectați molecula care poate absorbi în IR:

A. Molecula de azot;
B. Molecula de oxigen;
C. Molecula de hidrogen;
D. Molecula de clor;
E. Molecula de bioxid de carbon.
(8, p. 354)
7. Numărul de undă folosită în domeniul infraroșu este o mărime direct

proporțională cu:
A. Intensitatea luminii transmise;
B. Frecvența;
C. Transmitanța substanței de analizat;
D. Lungimea de undă;
E. Intensitatea luminii incidente.
(4, p. 1038)
8. Unitatea de măsură a numărului de undă se exprimă de obicei în:

A. Micrometru;
B. Metru;
C. Centimetru;
D. Hertz;
E. Centimetru la -1.
(4, p. 1038)
328
9. In cazul spectrelor IR pentru gaze:
A. Spectroscopia IR nu se poate folosi în cazul gazelor;
B. Se folosesc cuve în care gazul este amestecat cu aerul;
C. Se folosesc cuve cu apă în care este barbotat gazul;
D. Gazul se fixează peste o pastila de KCl anhidru;
E. Se utilizează o celulă transparentă din care se elimină aerul și se
introduce gazul.
(8, p. 363)
10. Pentru ca o moleculă să poată absorbi radiaţii IR este necesară

modificarea:
A. Structurii;
B. Dipolmomentului său;
C. Temperaturii;
D. Presiunii;
E. Lungimii de undă.
(8, p. 354)
11. Spectrul de absorbţie în IR se obţine grafic prin reprezentarea:

A. Absorbanţei în funcţie de lungimea de undă;
B. Transmitanţei în procente în funcţie de lungimea de undă;
C. Transmitanţei în procente în funcţie de numărul de undă;
D. Transmitanţei în procente în funcţie de concentraţia analitului;
E. Absorbanţei în funcţie de concentraţia analitului.
(4, p. 1038)
12. Selectați afirmaţia corectă referitoare la reprezentarea grafică a

unui spectru IR:
A. Pe abscisă se reprezintă transmitanţa în procente;
B. Pe abscisă se reprezintă numărul de undă în cm-1;
C. Pe abscisă se indică numerele de undă în ordine crescătoare;
D. Pe abscisă se reprezintă valoarea temperaturii la care se face
determinarea;
E. Nici una din afirmaţiile de mai sus nu este corectă.
(8, p. 368)
13. Sursa de radiații IR este:

A. Lampa Nernst de ceramică;
B. Lampa de xenon;
C. Lampa de argon;
329
D. Lampa de hidrogen;
E. Nicio variantă din cele de mai sus.
(8, p. 357)
14. Metoda prin reflexie difuză se utilizează pentru obţinerea spectrelor

IR ale:
A. Vaporilor;
B. Substanţelor lichide;
C. Substanţelor gazoase;
D. Suspensiilor;
E. Substanţelor solide.
(8, p. 365)
15. Selectați afirmațiile adevărate, referitoare la solvenții utilizați în IR:

A. Trebuie sa fie complet transparenți;
B. Trebuie sa fie anhidri;
C. Se poate utiliza tetraclorura de carbon;
D. Se poate utiliza sulfura de carbon;
E. Se poate utiliza apa.
(8, p. 356)
16. Conform FR X, substanțele solide se pot analiza prin spectroscopie

IR, folosind următoarele procedee:
A. Obținerea suspensiei sub formă de pastă;
B. Substanțele solide nu se pot analiza prin spectroscopie IR;
C. Obținerea unei dispersii sub formă de comprimate;
D. Obținerea unei pelicule;
E. FR X nu prevede analiza substanțelor farmaceutice prin spectroscopie IR.
(4, p. 1039)
17. Radiațiile IR produc următoarele tranziții:

A. De vibrație și rotație;
B. Simetrice și antisimetrice;
C. De rotație și electronice;
D. Electronice;
E. De vibrație și electronice.
(8, p. 354)
330
18. În cazul hidrocarburilor saturate, spectrele IR NU prezintă:
A. Picuri rare;
B. Interferenţe;
C. Spaţii înguste;
D. Picuri puţine;
E. Picuri dese.
(8, p. 358)
19. Care din următoarele afirmaţii referitoare la radiaţiile IR sunt

corecte?
A. Au lungimi de undă mai mari şi energii mai mici;
B. Nu produc tranziţii electronice;
C. Produc doar tranziţii electronice;
D. Produc tranziţii de vibraţie;
E. Produc tranziţii de rotaţie.
(8, p. 354)
20. Următoarele regiuni spectrale sunt prinse în domeniul IR:

A. 200-400 nm;
B. 400-750 nm;
C. 0,1-100 cm;
D. 750-1000 nm;
E. 0.75-2,5 μm.
(8, p. 353)
21. Selectați afirmațiile adevărate, cu privire la identificarea în IR a

substanţelor cu structuri necunoscute:
A. Pe baza benzilor de absorbție ale substanţei necunoscute și compararea
acestora cu datele de referință existente în bibliotecile spectrale;
B. Prezintă un maxim de absorbţie datorat structurii în ansamblu;
C. Nu se pot identifica substanţe necunoscute pe calea spectrofotometriei
IR;
D. Prezintă un minim de absorbţie datorat structurii în ansamblu;
E. Atribuirea benzilor de absorbție, diferitelor grupări funcţionale pe care
acestea le conțin.
(8, p. 358)
331
22. Avantajele spectroscopiei IR cu transformare Fourier, sunt
următoarele:
A. Creșterea sensibilității;
B. Reducerea rezoluției;
C. Creșterea vitezei de achiziție a rezultatelor;
D. Există lumină parazită;
E. Lungimile de undă sunt calculate cu o precizie mai mare.
(8, p. 369)
23. Selectați moleculele care pot absorbi în IR:

A. Oxigen;
B. Cloretena;
C. Bioxid de carbon;
D. Azot;
E. Clor.
(8, p. 354)
24. În spectrometria IR, cuvele utilizate pentru introducerea

substanțelor de analizat, pot fi confecţionate din:
A. Sticlă;
B. NaCl;
C. NaBr;
D. KBr;
E. Cuarț.
(8, p. 357)
25. Selectați afirmațiile corecte cu privire la domeniul spectral IR:

A. Pentru analizele structurale, inclusiv detecție, interesează doar regiunea
IR îndepărtat;
B. Pentru analizele structurale, inclusiv detecție, interesează doar regiunea
IR medie;
C. Domeniul IR apropiat este utilizat pentru determinări cantitative;
D. Domeniul IR apropiat este utilizat pentru determinări calitative;
E. Domeniul IR îndepărtat este utilizat doar în cercetare.
(8, p. 353)
26. Selectați solvenții care pot fi utilizați în spectrofotometria IR:

A. Tetraclorura de carbon perfect uscată;
B. Metanolul;
C. Etanolul;
332
D. Apa;
E. Sulfura de carbon perfect uscată.
(8, p. 356)
27. Pentru determinările în IR, probele se pregătesc sub formă de:

A. Soluții în solvenți apoși;
B. Suspensii în nujol;
C. Soluții în metanol sau etanol;
D. Comprimate cu bromură de potasiu;
E. Pelicule.
(8, p. 356-362)

A. Spectrofotometria în IR este utilizată mai ales pentru identificarea
substanțelor medicamentoase;
B. Moleculele de azot, oxigen, clor, perfect simetrice pot avea un
dipolmoment și deci absorb în IR;
C. Moleculele de azot, oxigen, clor, perfect simetrice nu pot avea un
dipolmoment și deci nu absorb în IR;
D. Molecula de dioxid de carbon poate avea un dipolmoment, indus de
excitarea de vibrație determinată de absorbția în IR;
E. Picurile de absorbție în IR sunt mai puțin ascuțite comparativ cu cele din
spectrele UV-VIS.
(8, p. 354-356)
29. În privința spectrelor IR sunt corecte afirmațiile:

A. Picurile rezultate sunt late și rotunde;
B. Picurile rezultate sunt ascuțite și înguste;
C. Spectrele din zona IR medie sunt incomplete și uneori lipsesc;
D. Spectrele din zona IR medie sunt complete și unice fiind considerate
amprente ale substanțelor analizate;
E. Pentru identificarea unei substanțe este bine să se compare spectrul ei IR
cu cel al unui spectru standard similar.
(8, p. 355)
30. Pentru spectrele în IR, în cazul lichidelor:

A. Se realizează o peliculă care se menține între 2 plăci;
B. Lichidul se aduce într-o cuvă de cuarț;
C. Lichidul se aduce într-o cuvă transparentă la radiațiile IR;
333
D. În IR nu se pot realiza spectre pentru lichide;
E. În IR se pot realiza spectre pentru lichide, dacă acestea sunt amestecate
cu apa.
(8, p. 362)
31. Spectrele IR, în cazul solidelor:

A. Nu se pot realiza;
B. Se pot realiza doar dacă substanța este solubilă în apă;
C. Se pot obține dacă solidul se poate dispersa într-un lichid convenabil,
pentru obținerea unei paste;
D. Se pot obține dacă solidul se poate dispersa într-un solid convenabil, așa
cum este bromura de potasiu, pentru pastilare;
E. Pentru unele monografii se indică utilizarea unei pelicule de substanță
topită între două plăci transparente razelor infraroșii.
(8, p. 362)
32. Pentru determinările analitice în infraroșu, probele solide se pot

pregăti în următoarele moduri:
A. În soluție;
B. În suspensie;
C. În emulsie;
D. În stare gazoasă;
E. În topitură.
(8, p. 362)
33. Care afirmații sunt corecte cu privire la domeniul spectral

infraroșu?
A. Este cuprins între 780 nm și 300 μm;
B. Pentru analizele structurale interesează toate regiunile IR;
C. Se împarte în 3 regiuni spectrale: ultraviolet, vizibil și infraroșu;
D. Se împarte în 3 regiuni spectrale: IR apropiat, IR mediu și IR îndepărtat;
E. Este cuprins între 100 nm și 100 cm.
(8, p. 353)
34. În ceea ce privește spectroscopia IR, sunt corecte afirmațiile:

A. Este utilizată pentru identificarea substanțelor medicamentoase organice;
B. Se utilizează la identificarea substanțelor anorganice;
C. Se utilizează în special pentru dozarea substanțelor medicamentoase;
334
D. Se utilizează mai puțin pentru dozarea substanțelor medicamentoase;
E. Orice substanță medicamentoasă poate fi identificată și dozată prin
metode spectroscopice în IR.
(8, p. 354)
35. Selectați diluanții ce pot fi utilizați în spectrofotometria IR:

A. Etanol;
B. Tetraclorura de carbon;
C. Disulfura de carbon;
D. Bromura de potasiu;
E. Apa distilată.
(8, p. 356)
36. Analiza IR a hidrocarburilor saturate evidențiază:

A. Spectre de absorbție simple;
B. Legături simple C-C și C-H;
C. Picurile spectrelor sunt rare;
D. Picurile spectrelor sunt dese;
E. Spectre de absorbție complexe.
(8, p. 358)
37. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la radiațiile IR:

A. Au lungimi de undă mai mari;
B. Au lungimi de undă medii;
C. Au energii mai mici;
D. Nu pot produce tranziții electronice;
E. Pot produce tranziții de vibrație și rotație.
(8, p. 354)
38. Selectați moleculele care pot absorbi în IR:

A. Azot;
B. Oxigen;
C. Clor;
D. Bioxid de carbon;
E. Cloretenă.
(8, p. 354)
335
39. Principiul spectrometriei IR cu transformare Fourier se
caracterizează prin:
A. Faptul că proba este supusă acțiunii unei lumini infraroșii policromatice;
B. Se măsoară energia fiecărei radiații absorbite de probă;
C. Posibilitatea utilizării acesteia, doar pentru determinări calitative;
D. Posibilitatea utilizării acesteia, doar pentru determinări cantitative;
E. Posibilitatea utilizării acesteia, atât pentru determinări calitative cât și
cantitative.
(8, p. 367)
40. Selectați afirmațiile adevărate, cu privire la precizările FR X pentru

spectrofotometria în infraroșu:
A. Lichidele pot fi examinate sub forma unui film obținut între două
ferestre;
B. Substanțele solide se pot analiza sub forma unei paste;
C. Substanțele solide se pot analiza sub formă de comprimate;
D. Soluția substanței de analizat se pregătește sub forma unei pelicule;
E. Substanțele de analizat se pregătesc sub formă de emulsie.
(4, p. 1039)
336
XXXI. APLICAȚIILE METODELOR
CROMATOGRAFICE ÎN CONTROLUL
MEDICAMENTELOR
1. La separarea analiților prin cromatografie pe strat subțire,

identificarea spoturilor se poate realiza prin următoarele procedee, cu
excepția:
A. Examinarea plăcii cromatografice în UV;
B. Expunerea plăcii cromatografice la vapori de iod;
C. Pulverizarea de soluții caustice;
D. Utilizarea de soluții etalon;
E. Examinarea plăcii la lumină naturală.
(8, p. 179-180)
2. În cromatografia clasică de repartiţie pe coloană, faza staţionară

este:
A. Dioxanul;
B. Etanolul;
C. Dimetilformamida;
D. Etilenglicolul;
E. Apa.
(8, p. 71)
3. În cromatografia clasică de repartiţie pe coloană, faza mobilă este

formată din următorii solvenți, mai puțin:
A. Alcoolul benzilic;
B. Cloroformul;
C. Apa;
D. Toluenul;
E. Butanolul.
(8, p. 71)
4. În cromatografia de lichide de înaltă performanță, faza mobilă NU

poate fi:
A. Pentanul
B. Ciclohaxanul
337
C. Dioxan
D. Etilenglicolul
E. Eter butilic
(8, p. 71)
5. Ca regulă generală pentru cromatografia de repartiție, faza mobilă

trebuie să îndeplinească următoarea condiție:
A. Să aibă o putere mare de dizolvare, dar să nu interacţioneze chimic cu
analiții din probe;
B. Să fie incompatibilă cu sistemul de detecţie;
C. Să dizolve faza staţionară;
D. Să interacţioneze chimic cu faza staţionară;
E. Să interacţioneze chimic cu analiţii.
(8, p. 71)
6. Selectați afirmația FALSĂ referitoare la cromatografia de gaze:

A. Se aplică la separarea substanțelor volatile și ușor volatilizabile la
temperaturi sub 400º C;
B. Tehnica poate fi utilizată la separarea moleculelor în stare gazoasă;
C. În cromatografia gaz-lichid, faza staționară este lichidă și faza mobilă
este gazoasă;
D. În cromatografia gaz-solid faza staționară este solidă și faza mobilă este
gazoasă;
E. Se aplică la separarea substanțelor greu volatilizabile.
(8, p. 198)
7. Selectați afirmația falsă referitoare la cromatografia în strat subțire:

A. Întotdeauna valoarea Rf trebuie sa fie mai mare ca 1;
B. Se poate realiza o migrare mono sau bidimensională;
C. Valoarea Rf este principalul parametru de evaluare a separării;
D. Pentru analiza CSS, concentrația analiților este de cca 1%;
E. Migrarea analiților pe placă se face prin antrenarea lor de către faza
mobilă.
(8, p. 177)
8. Evaluarea densitometrică a cromatogramelor CSS, se realizează prin

următoarele moduri, mai puțin:
A. Reflectanță sau reflexie;
B. Transmitanță sau transmisie;
C. Emisie fluorescentă;
338
D. Prin stingerea fluorescenței;
E. Absorbanță sau absorbție.
(8, p. 189)
9. Care dintre următoarele metode se folosește la reactivarea plăcilor

cromatografice în cromatografia pe strat subțire CSS:
A. Prin încălzire la 110° C timp de 30 minute;
B. Prin acoperire cu ceară;
C. Prin pulverizare cu iod;
D. Prin menținerea în exicator un timp de aproximativ 6 h;
E. Prin tratarea acestora cu acid nitric conc.
(8, p. 176)
10. În urma separării analiților prin CSS, aceștia nu vor putea fi

identificați prin:
A. Expunerea plăcii la lumina naturală;
B. Expunerea plăcii la vaporii de iod;
C. Utilizarea de substanțe etalon;
D. Examinarea plăcii cromatografice în UV;
E. Pulverizarea de soluții caustice.
(8, p. 179-180)
11. În procesul cromatografic, sunt implicate grupările funcționale care

imprimă polaritatea compușilor chimici/farmaceutici. Aceasta crește în
următoarea ordine:
A. Hidrocarburi alifatice, acizi carboxilici, esteri, alcooli, apă;
B. Apă, alcooli, esteri, acizi carboxilici, hidrocarburi alifatice;
C. Hidrocarburi alifatice, estei, alcooli, acizi carboxilici, apă;
D. Esteri, alcooli, acizi carboxilici, hidrocarburi alifatice, apă;
E. Hidrocarburi alifatice, acizi carboxilici, alcooli, esteri, apă.
(8, p. 70)
12. În cromatografia HPLC de repartiţie cu fază inversă, faza

staționară este:
A. Polară;
B. Compus macromolecular;
C. Răşină schimbătoare de ioni;
D. Nepolară;
E. Apa.
(8, p. 67)
339
13. Gradientul de fază mobilă din cromatografia de lichide de înaltă
performanţă, se referă la:
A. pH-ul fazei mobile;
B. Compoziţie (concentraţie);
C. Starea de agregare a fazei mobile;
D. Activitatea chimică a fazei mobile;
E. Forţa ionică.
(8, p. 73)
14. Cromatografia HPLC are numeroase aplicații în detecția și dozarea

următoarelor tipuri de substanțe medicamentoase, mai puțin:
A. Antibiotice, sedative, analgezice;
B. Pesticide, ierbicide, combustibili;
C. Antioxidanți, aditivi, aflatoxine;
D. Stupefiante, alcool în sânge;
E. Numeroase tipuri de substanțe anorganice;
(8, p. 74-75)
15. Următorii detectori pot fi utilizaţi în HPLC:

A. De absorbanță (UV, VIS, IR);
B. Se fluorescenţă;
C. Refractometric;
D. De ionizare în flacără;
E. De fluorescenţă.
(8, p. 73)
16. În cromatografia de gaze, separarea componentelor unui amestec

complex se realizează între:
A. Faza mobilă lichidă si faza staţionară lichidă;
B. Faza mobilă gazoasă şi faza staţionară gazoasă;
C. Faza mobilă lichidă şi faza staţionară solidă;
D. Faza mobilă gazoasă şi faza staţionară solidă;
E. Faza mobilă gazoasă şi faza staţionară lichidă.
(8, p. 198)
340
17. Cromatografia în fază gazoasă permite separarea:
A. Tuturor substanţelor solide;
B. Substanţelor volatile;
C. Substanţelor solide care se lichefiază uşor;
D. Substanţelor uşor volatilizabile la temperaturi mai mici de 400 °C;
E. Tuturor substanţelor medicamentoase.
(8, p. 198)
18. Evaluarea densitometrică a analiților separați prin CSS se poate

face:
A. Prin reflexie;
B. Prin transmisie;
C. Prin emisie fluorescentă;
D. Prin stingerea fluorescenței.
E. Prin absorbție UV-VIS
(8, p. 188-189)
19. Pentru determinarea concentrației componenților separați prin gaz

cromatografie, pot fi utilizate următoarele procedee:
A. Metoda absolută;
B. Metoda normării ariilor;
C. Metoda standardului extern;
D. Metoda examinării în IR;
E. Metoda curbei de calibrare.
(8, p. 223-224)
20. Faza mobilă din cromatografia clasică de repartiţie pe coloană,

poate fi:
A. Toluenul;
B. n-butanolul;
C. Alcoolul benzilic;
D. Cloroformul;
E. Apa.
(8, p. 71)
21. În cromatografia de lichide de înaltă performanță –HPLC, faza

mobilă poate fi:
A. Dioxan;
B. Pentan;
C. Ciclohexan;
341
D. Hexanul;
E. Alcool etilic.
(8, p. 71)
22. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la cromatografia de lichide

de înaltă performanță cu gradienți:
A. Se modifică granulația fazei staționare;
B. Se modifică compoziția fazei staționare;
C. Se modifică compoziția fazei mobile;
D. Eluția programată cu gradienți are rolul de a îmbunătăți eficacitatea
separării cromatografice;
E. Solvenții care formează faza mobilă, au polarități diferite.
(8, p. 73)
23. Selectați posibilii detectorii folosiți în cromatografia de lichide de

înaltă performanță HPLC:
A. De absorbanță (UV, VIS, IR);
B. De fluorescență;
C. Electrochimic;
D. De conductivitate;
E. De interacțiune ionică.
(8, p. 73)
24. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la cromatografia de gaze

(CG):
A. Faza mobilă poate fi gazoasă;
B. Faza staționară poate fi lichidă;
C. Faza staționară poate fi solidă;
D. Faza mobilă poate fi solidă;
E. Faza mobilă poate fi lichidă.
(8, p. 198)
25. La eluarea analiților hidrofili în cromatografia pe hârtie, se pot

folosi următoarele sisteme de solvenți:
A. Izopropanol - amoniac – apă;
B. n-butanol - acid acetic – apă;
C. Formamidă- cloroform;
D. Apă – fenol;
E. Formamidă- benzen.
(8, p. 174)
342
26. La eluarea analiților mediu- hidrofobi în cromatografia pe hârtie, se
pot folosi următoarele sisteme de solvenți:
A. Izopropanol - amoniac – apă;
B. n-butanol - acid acetic – apă;
C. Formamidă- cloroform;
D. Apă – fenol;
E. Formamidă- benzen.
(8, p. 174)
27. Pentru realizarea de separări cromatografice eficiente este necesară

îndeplinirea următoarelor condiții:
A. Polaritatea fazei staționare să fie diferită de polaritatea analitului;
B. Polaritatea fazei mobile să fie identică cu polaritatea analitului;
C. Polaritatea fazei staționare sa fie asemănătoare cu polaritatea analitului;
D. Polaritatea fazei mobile să fie diferită de polaritatea analitului;
E. Toate fazele să aibă aceeași polaritate.
(8, p. 70)
28. Care afirmații sunt corecte referitor la cromatografia HPLC de

adsorbție:
A. Faza staționară este de silicagel sau alumină;
B. Pentru faza mobilă se utilizează de regulă solvenții organici;
C. Pentru faza mobilă se utilizează de regulă apa;
D. Se aplică la separarea unor substanțe solubile în apă;
E. Se aplică la separarea unor substanțe organice nepolare.
(8, p. 66-67)
29. Metodele de determinare a concentrației componenților separați

prin gaz cromatografie (GC), sunt:
A. Metoda măsurării timpului de retenție;
B. Metoda măsurării volumului de retenție;
C. Metoda curbei de calibrare;
D. Metoda absolută;
E. Metoda standardului extern.
(8, p. 223-224)
343
30. Care dintre afirmațiile de mai jos, referitoare la cromatografia pe
strat subțire, sunt adevărate:
A. Pot fi separați ioni anorganici;
B. Pot fi separați complecși organo-metalici;
C. Pot fi separați compuși organici;
D. Cele mai utilizate faze staționare sunt cele de silicagel și alumină;
E. Faza staționară este reprezentată de un sistem de solvenți organici.
(8, p. 175)
31. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la cromatografia pe strat

subțire CSS:
A. Identificarea substanțelor separate prin CSS se poate realiza doar pe baza
valorilor Rf;
B. Metoda se poate utiliza pentru stabilirea purității unei substanțe;
C. Valoarea Rf a unei substanțe trebuie să fie constantă pentru determinări
efectuate în aceleași condiții;
D. Pentru a obține pete colorate sau fluorescente pe placă, analiții nu pot fi
derivatizați;
E. Nu poate fi aplicată la analiza medicamentelor.
(8, p. 181)
32. Hârtia cromatografică utilizată în cromatografia pe hârtie, are

următoarele proprietăți:
A. Este formată din lanțuri celulozice de beta-glucoză;
B. Are M < 100000 u.a.m;
C. Este formată din lanțuri celulozice de alfa-glucoză;
D. Are M > 100000 u.a.m;
E. Are caracter hidrofil.
(8, p. 173)
33. Cromatografia HPLC are numeroase aplicații în detecția și dozarea

următoarelor tipuri de substanțe medicamentoase:
A. Antibiotice, sedative, analgezice;
B. Aminoacizi, proteine, lipide;
C. Antioxidanți, aditivi, aflatoxine;
D. Numeroase tipuri de substanțe anorganice;
E. Stupefiante, alcool în sânge.
(8, p. 74)
344
XXXII. RELAȚII STRUCTURĂ CHIMICĂ-ACȚIUNE
FARMACOLOGICĂ: SIMPATOMIMETICE ȘI
SIMPATOLITICE, PARASIMPATOMIMETIE ȘI
PARASIMPATOLITICE
1. În cazul simpatomimeticelor directe:

A. Gruparea amino alifatică este separată de nucleul aromatic prin
intermediul unui atom de carbon;
B. Radicalul grefat la gruparea amino din catena laterală, nu influențează
difuziunea în SNC;
C. Structura de rezorcină imprimă creșterea selectivității pentru receptorii
β2;
D. Prezența grupării hidroxil în catena laterală, determină creșterea
difuziunii la nivelul SNC-ului;
E. Metabolizarea indusă de MAO este cu atât mai redusă cu cât volumul
substituienților de la gruparea amino este mai mic.
(9, p. 161-162)
2. În clasa parasimpatomimeticelor directe:

A. Distanța dintre oxigenul grupării ester și centrul cationic, trebuie să fie de
2 atomi de carbon;
B. Existența centrului cationic are o importanță deosebită pentru acțiunea
vasoconstrictoare caracteristică acestor compuși;
C. Ramificarea catenei care se leagă de centrul cationic, determină protecția
funcției ester, deci reducerea duratei de acțiune;
D. Metacolina are un radical acetil protejat de un radical metil în poziția
alfa;
E. Înlocuirea radicalului acetil cu carbamil, conduce la scăderea duratei de
acțiune.
(9, p. 185-186)
3. În clasa parasimpatoliticelor:
A. Cuaternizarea azotului heterociclic din structura alcaloizilor naturali,
determină reducerea acțiunii de blocant colinergic;
B. Compușii cuaternari de amoniu au o lipofilie mai crescută;
345
C. Sunt lipsiți de activitate pe SNC;
D. Cuaternizarea azotului heterociclic din structura alcaloizilor naturali,
determină reducerea acțiunii de antagonist al receptorilor nicotinici;
E. Compușii cuaternari au capacitate crescută de a traversa bariera hemato-
encefalică.
(9, p. 225)
4. În ceea ce privește structura chimică a unui compus anticolinergic:

A. Eucatropina a fost obținută prin hidroliza funcției ester din structura
atropinei;
B. Eucatropina a fost obținută prin esterificarea atropinei;
C. Centrul cationic al acestor compuși este nesemnificativ pentru legarea la
situsurile colinergice;
D. Centrul cationic este specific compușilor cuaternari de amoniu;
E. Pentru compușii cu structură de amină terțiară, centrul cationic nu se
formează.
(9, p. 226)
5. Calitatea de antagonist beta-adrenergic este determinată de prezența

următoarelor elemente structurale, mai puțin:
A. Nucleul aromatic;
B. Catena alifatică;
C. Catena de beta-aminoalcool;
D. Amina secundară;
E. Amina primară.
(9, p. 133)
6. În ceea ce privește structura compușilor din clasa

parasimpatomimeticelor:
A. Înlocuirea radicalilor metil de la atomul de azot, cu hidrogen sau etil,
determină reducerea acțiunii vasodilatatoare;
B. Înlocuirea radicalilor metil de la atomul de azot, cu hidrogen sau etil,
determină creșterea acțiunii vasodilatatoare;
C. Catena care leagă oxigenul grupării ester de regiunea cationică, trebuie să
aibă o lungime de 2 atomi de carbon;
346
D. Catena care leagă oxigenul grupării ester de regiunea cationică, trebuie să
aibă o lungime de 10 atomi de carbon;
E. Alcaloizii naturali, agoniști ai receptorilor muscarinici, sunt atropina și
eucatropina.
(9, p. 185)
7. În ceea ce privește structura compușilor din clasa

parasimpatomimeticelor:
A. Catena care se leagă de regiunea cationică, trebuie să fie formată din cel
mult 5 atomi de C;
B. Ramificarea lanțului pentaatomic, prin introducerea de radicali metil,
conduce la creșterea duratei de acțiune;
C. Ramificarea lanțului pentaatomic, prin introducerea de radicali metil,
conduce la creșterea selectivității pentru receptorii muscarinici;
D. Înlocuirea radicalului acetil cu carbamil, conduce la scăderea duratei de
acțiune.
E. Înlocuirea radicalului acetil cu radicali de tip propionil sau butiril,
conduce la scăderea acțiunii muscarinice.
(9, p. 185-186)
8. În clasa parasimpatoliticelor:
A. Cuaternizarea azotului heterociclic duce la scăderea gradului de lipofilie
al compușilor obținuți;
B. Compușii cuaternari de amoniu sunt lipsiți de activitate pe SNC;
C. Cuaternizarea atomului de azot scade activitatea de antagonist al
receptorilor nicotinici;
D. Tropanolul nu este absolut necesar pentru acțiunea anticolinergică;
E. Acidul tropic este indispensabil pentru acțiunea anticolinergică
(9, p. 225)
9. Următoarele reacții adverse ale atropinei, au stimulat derularea unor

studii specifice pentru obținerea unor compuși de sinteză, cu
selectivitate mai mare pentru receptorii muscarinici:
A. Uscăciunea gurii;
B. Diaree;
C. Retenție urinară;
D. Greutate în deglutiție;
E. Transpirații abundente.
(9, p. 225)
347
10. Structura chimică a parasimpatoliticelor de sinteză, se clasifică în:
A. Alcooli primari;
B. Alcooli secundari;
C. Esteri bazici;
D. Eteri bazici;
E. Aminoalcooli.
(9, p. 226)
11. În seria simpatoliticelor beta-blocante:

A. Derivații de aril-etanol amină au gruparea amino substituită cu radical
izopropil;
B. Introducerea grupării oxi-metilenice, scade activitatea beta-blocantă;
C. Nucleul aromatic poate fi substituit doar în poziția orto;
D. Pentru activitate optimă beta-blocantă, gruparea amino trebuie să fie
primară;
E. Izomerii levogiri sunt mai activi decât amestecul racemic.
(9, p. 133-134)
12. În ceea ce privește nucleul aromatic, din structura beta-blocantelor:

A. Acesta trebuie sa fie întotdeauna substituit;
B. Substituția nucleului aromatic în orto, conferă activitate superioară
substituției din meta sau para;
C. Substituția nucleului aromatic în para, concomitent cu absența
substituientului din meta, conferă selectivitate pe receptorii beta-1;
D. Substituția nucleului aromatic în para, concomitent cu absența
E. Nucleul aromatic poate fi de tip fenil, naftil sau heteroaril.
(9, p. 133-134)
13. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la structura

chimică a beta-blocantelor:
A. Poate fi de tip aril-etanol-amină;
B. Poate fi de tip aril-oxi-propanol-amină;
C. Introducerea grupării oxi-metilenice, se poate realiza între nucleul
aromatic și catena de beta-amino-alcool, dar acest lucru scade activitatea
beta-blocantă;
D. Introducerea grupării oxi-metilenice, se poate realiza între nucleul
aromatic și catena de beta-amino-alcool, ceea ce intensifică activitatea beta-
blocantă;
348
E. În poziția para a nucleului aromatic, se află în general o grupare
atrăgătoare de electroni.
(9, p. 133-134)
14. Activitatea optimă a agoniștilor receptorilor adrenergici, este

imprimată de următoarele caracteristici structurale:
A. Distanța dintre gruparea amino și nucleul aromatic, trebuie să fie de doi
atomi de carbon;
B. Cei mai potenți agoniști direcți sunt aminele terțiare;
C. Cu cât volumul substituienților la gruparea amino crește, cu atât crește
activitatea de agonist alfa;
D. Cu cât volumul substituienților la gruparea amino crește, cu atât crește
activitatea de agonist beta;
E. Natura substituieților de la gruparea amino, nu influențează activitatea de
agonist adrenergic.
(9, p. 51)
15. În cazul agoniștilor adrenergici, substituția carbonului din poziția

alfa, a restului de etil-amină:
A. Reduce activitatea atât pentru receptorii alfa cât și beta;
B. Crește durata de acțiune a agoniștilor prin creșterea rezistenței la
dezaminarea oxidativă;
C. Compușii obținuți au activitate crescută la nivelul SNC-ului;
D. Crește selectivitatea pentru subtipul beta-2;
E. Scade afinitatea pentru subtipul alfa-2.
(9, p. 52)
16. În cazul agoniștilor adrenergici, substituția nucleului aromatic, are

următoarele consecințe:
A. Substituția nucleului aromatic în pozițiile orto și para, crește
selectivitatea pentru receptorii beta-2;
B. Substituția nucleului aromatic în pozițiile orto și para, duce la obținerea
unor compuși cu durată de acțiune mai mare, comparativ cu seria
pirocatehinei;
C. Înlocuirea unei grupări OH fenolice, cu radical hidroxi-metil, scade
selectivitatea pentru receptorii beta-2 (ex. salbutamol);
D. Compușii cu structură de rezorcină sunt substrat pentru COMT;
E. Compușii cu structură de rezorcină, au o biodisponibilitate orală
îmbunătățită.
(9, p. 52)
349
17. Simpatomimeticele directe pot fi derivați de:
A. aril-etanol-amină;
B. beta-fenil-etil-amină;
C. aril-oxi-propanol-amină;
D. imidazolină;
E. amine alifatice și aliciclice.
(9, p. 52-53)
18. Aminele alifatice și aliciclice, cu acțiune simpatomimetică, au

următoarele caracteristici:
A. Acțiunea presoare apare la butil-amină și este maximă la hexil-amină;
B. Intensitatea acțiunii variază cu locul ramificării catenei alifatice;
C. Intensitatea acțiunii variază cu poziția grupării amino;
D. Activitatea presoare optimă au aminele alifatice cu grupare amino legată
de atomul de carbon din poziția 2;
E. Pentru aminele aliciclice, activitatea scade când ciclul este separat de
atomul de azot prin catenă formată din 2 atomi de carbon.
(9, p. 53)
19. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu privire la natura

radicalilor ce substituie gruparea amino, în cazul derivaților de fenil-
etil-amină, cu acțiune simpatomimetică:
A. cu cât volumul substituienților crește, cu atât scade activitatea de agonist
beta;
B. natura substituienților influențează selectivitatea pentru receptorii β1/β2;
C. substituția cu radical terț-butil determină creșterea selectivității pentru
receptorul β2;
D. cu cât volumul substituienților crește, cu atât scade activitatea de agonist
alfa;
E. substituienții cu volum mare protejează gruparea amino de dezaminarea
oxidativă indusă de MAO.
(9, p. 51)
20. Calitatea de antagonist beta-adrenergic este determinată de

prezența a trei elemente structurale, mai puțin:
A. Nucleul aromatic;
B. Catena de alfa-amino-alcool;
C. Catena de beta-amino-alcool;
350
D. Amina secundară;
E. Amina primară.
(9, p.133)
21. În seria derivaților de aril-etanol-amină, cu proprietăți beta-

antagoniste:
A. Gruparea amino este nesubstituită;
B. Gruparea amino este substituită cu radical izopropil;
C. Gruparea amino este substituită cu radical etil;
D. Nucleul aromatic este substituit în poziția para cu o grupare atrăgătoare
de electroni;
E. Nucleul aromatic este nesubstituit.
(9, p. 133)
22. În seria derivaților de aril-oxi-propanol-amină, cu proprietăți beta-

antagoniste:
A. Prezența grupării oxi-metilenice intensifică activitatea beta-blocantă;
B. Prezența grupării oxi-metilenice scade activitatea beta-blocantă;
C. Substituția nucleului aromatic în poziția para, concomitent cu absența
D. Substituția nucleului aromatic în poziția para, concomitent cu absența
substituientului din meta, determină neselectivitate pe receptorii beta;
E. Pentru activitatea optimă pe receptorii beta, gruparea amino trebuie sa fie
nesubstituită.
(9, p. 133)
23. În obținerea unor derivați de sinteză, plecând de la structura de

bază a atropinei:
A. Tropanolul nu este absolut necesar pentru acțiunea anticolinergică;
B. Acidul tropic nu este absolut necesar pentru acțiunea anticolinergică;
C. Acțiunea anticolinergică dispare dacă gruparea ester este înlocuită cu o
grupare eter;
D. Acțiunea anticolinergică dispare dacă gruparea ester este înlocuită cu o
grupare amido;
E. Acțiunea anticolinergică se menține dacă gruparea ester este înlocuită cu
o catenă alifatică.
(9, p. 225)
351
24. Cea mai importantă componentă din structura unui anticolinergic
este:
A. Regiunea centrului cationic, atomul de azot cuaternar;
B. Locul de legare la situsurile colinergice;
C. Regiunea centrului cationic, atomul de azot nesubstituit;
D. Acidul tropic folosit la esterificare, numit și centrul cationic;
E. Tropanolul folosit la esterificare, numit și centrul cationic.
(9, p. 225)
25. În cazul agoniștilor adrenergici:

A. Gruparea amino trebuie să fie legată direct de nucleul aromatic, pentru
activitate optimă;
B. Distanța dintre gruparea amino și nucleul aromatic trebuie să fie de un
atom de carbon;
C. Distanța dintre gruparea amino și nucleul aromatic trebuie să fie de doi
atomi de carbon;
D. Cu cât volumul substituienților de la gruparea amino este mai mare, cu
atât se reduce activitatea de agonist alfa;
E. Substituienții cu volum mare, la gruparea amino, scad activitatea pe
receptorii beta.
(9, p. 51)
352
XXXIII. TOXICITATEA MEDICAMENTELOR
UTILIZATE ABUZIV: BENZODIAZEPINE, OPIOIDE
1. Următoarea afirmație este falsă, cu privire la intoxicația cu

benzodiazepine:
A. Se manifestă prin vorbire neclară și tulburări de coordonare;
B. Se manifestă prin somnolență și confuzie;
C. Severitatea sevrajului este independentă de durata expunerii;
D. Semnele și simptomele sevrajului sunt similare celor din sevrajul
alcoolic;
E. Severitatea sevrajului este dependentă de doză.
(2, p. 771)
2. Următoarele semne și simptome sunt caracteristice sevrajului la

benzodiazepine, mai puțin:
A. Apatie;
B. Tulburări vizuale;
C. Agitație;
D. Anxietate;
E. Halucinații.
(2, p. 771)
3. Următorul medicament este considerat “drogul violului”:

A. Diazepam;
B. Oxazepam;
C. Lorazepam;
D. Alprazolam;
E. Flunitrazepam.
(2, p. 771)
353
4. Efectele adverse care apar ca urmare a consumului de cocaină, sunt
A. ulcerații ale mucoasei nazale;
B. perforații ale septului nazal;
C. tahicardie;
D. psihoză;
E. bradicardie.
(2, p. 772)
5. Selectați afirmația FALSĂ cu privire la tratamentul dependenței de

opioide:
A. Faza de inducție ajută pacienții să treacă de la abuzul de opioide la
buprenorfină;
B. Faza de menținere ajută pacienții să treacă de la abuzul de opioide la
buprenorfină;
C. Combinația buprenorfină/ naloxonă va fi folosită pentru inducție,
stabilizare și menținere, pentru majoritatea pacienților;
D. Faza de stabilizare începe când pacientul nu mai prezintă simptome de
sevraj;
E. Faza de menținere se concentrează pe aspectele psihosociale și familiale.
(2, p. 777)
6. Semnele și simptomele intoxicației cu opioide, sunt următoarele:

A. Euforie;
B. Mioză;
C. Tulburări de atenție;
D. HTA;
E. Midriază.
(2, p. 772)
7. Semnele și simptomele sevrajului, ca urmare a consumului de

opioide, sunt următoarele:
A. Lăcrimare;
B. Mioză;
C. Constipație;
D. Diaree;
E. Midriază.
(2, p. 772)
354
8. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la sevrajul la
benzodiazepine:
A. Terapia farmacologică constă în administrarea de lorazepam 2 mg de 3-4
ori/zi, cu creșterea treptată a dozelor pe parcursul a 5-7 zile;
B. Debutul sevrajului se poate instala în primele 5-7 zile de la întreruperea
medicamentului (pt cele cu durată lungă de acțiune);
C. Se folosesc aceleași medicamente ca în cazul sevrajului alcoolic;
D. Debutul sevrajului se instalează imediat după întreruperea
medicamentului (pt cele cu durată lungă de acțiune);
E. Lorazepamul poate fi administrat atât oral, cât și injectabil (i.v; i.m).
(2, p. 776)
9. Următoarele afirmații sunt adevărate, în cazul tratamentului

dependenței de opioide:
A. Tratamentul cu buprenorfină cuprinde trei faze: inducție, stabilizare și
menținere;
B. Combinația buprenorfină/ naloxonă este folosită pentru majoritatea
pacienților, pentru inducție, stabilizare și menținere;
C. Faza de inducție ajută pacienții să treacă de la abuzul de opioide la
buprenorfină;
sevraj;
E. Faza de stabilizare începe când pacientul prezintă efecte adverse majore.
(2, p. 777)
10. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la sevrajul la opioide:

A. Terapia medicamentoasă convențională, pentru acest tip de sevraj,
cuprinde opioidul sintetic metadona;
B. Agoniștii adrenergici sunt considerați opțiuni de detoxifiere;
C. Sevrajul la heroină poate dura maxim 24 de ore de la întrerupere;
D. Sevrajul la metadonă poate dura 2 săptămâni sau mai mult;
E. Antagoniștii adrenergici sunt considerați opțiuni de detoxifiere.
(2, p. 776)
355
11. Intoxicația cu benzodiazepine se manifestă prin:
A. Hipertensiune;
B. Insomnie;
C. Tulburări de coordonare;
D. Somnolență;
E. Hipotensiune.
(2, p. 771)
12. Selectați afirmațiile ADEVĂRATE cu privire la tratamentul

dependenței de opioide:
A. Faza de inducție ajută pacienții să treacă de la abuzul de opioide la
buprenorfină;
B. Faza de menținere ajută pacienții să treacă de la abuzul de opioide la
buprenorfină;
C. Combinația buprenorfină/ naloxonă va fi folosită pentru inducție,
stabilizare și menținere, pentru majoritatea pacienților;
sevraj;
E. Faza de menținere se concentrează pe aspectele psihosociale și familiale.
(2, p. 777)
13. Efectele adverse care apar ca urmare a consumului de cocaină, sunt

următoarele:
A. ulcerații ale mucoasei nazale;
B. perforații ale septului nazal;
C. tahicardie;
D. psihoză;
E. bradicardie.
(2, p. 772)
14. Semnele și simptomele intoxicației cu cocaină sunt:

A. somnolență;
B. bradicardie;
C. agitație;
D. tahicardie;
E. greață.
(2, p. 772)
356
15. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu privire la fentanil:
A. Are durată lungă de acțiune;
B. Este un opioid sintetic;
C. Are durată scurtă de acțiune;
D. Este de 50-100 de ori mai potent decât morfina;
E. Este exclusă utilizarea sa în terapeutică.
(2, p. 772)
357
XXXIV. TOXICITATEA COMPUȘILOR NATURALI ȘI
DE SINTEZĂ UTILIZAȚI ABUZIV
1. Cocaina produce:
A. Efecte deprimante asupra SNC;
B. Agitație și euforie;
C. Mioză, prin acţiune simpatomimetică;
D. Hipotermie;
E. Bradicardie.
(2, p. 772)
2. Prizarea cocainei de către toxicomani nu produce:

A. Ulcerații ale mucoasei nazale;
B. Instalarea unei faze deprimante;
C. Perforarea septului nazal;
D. Psihoză;
E. Hipertermie.
(2, p. 772)
3. Semnele și simptomele intoxicației cu cocaina includ:

A. Septicemie;
B. Insuficiență respiratorie;
C. Insuficiență renală acută;
D. Șoc anafilactic;
E. Accidente hemoragice.
(2, p. 772)
4. Tulburările caracteristice canabismului sunt cele:

A. Neuropsihice;
B. Hematologice;
C. Renale;
D. Hepatice;
E. Cutanate.
(2, p. 774)
358
5. Următoarea afirmație este falsă, cu privire la consumul de ecstacy:
A. Este un derivat de metamfetamină;
B. Poate fi administrat doar prin inhalare;
C. La administrarea orală, efectul durează 4-6 ore;
D. Produce efecte halucinogene ușoare;
E. Este considerată neurotoxică.
(2, p. 773)
6. Selectați afirmația falsă cu privire la farmacoterapia pentru oprirea

fumatului:
A. Farmacoterapia de primă linie pentru oprirea fumatului, include
clonidina și nortriptilina;
B. Are la bază nicotină sub formă de gumă, spray nazal sau plasturi;
C. Farmacoterapia de primă linie pentru oprirea fumatului include
bupropionă cu cedare susținută;
D. În caz de eșec al monoterapiei, se va apela la asocierea de produse
specifice;
E. Farmacoterapia de a II-a linie trebuie luată în considerare în cazul
eșecului terapiei de primă linie.
(2, p. 780)
7. Următorii agenți sunt utilizați în farmacoterapia renunțării la fumat,

mai puțin:
A. Bupropiona;
B. Nicotina;
C. Disulfiram;
D. Clonidina;
E. Nortriptilina.
(2, p. 780-783)
8. La întreruperea bruscă a consumului de marijuana, utilizatorii pot

avea un sindrom de sevraj caracterizat prin următoarele simptome,
mai puțin:
A. Iritabilitate;
B. Furie;
C. Agresivitate;
D. Creșterea apetitului;
E. Pierdere în greutate.
(2, p. 774)
359
9. Selectați afirmația falsă, referitoare la catinonele sintetice:
A. Se mai numesc și săruri de baie;
B. Sunt deprimante ale sistemului nervos central;
C. Sunt droguri care pot cauza intoxicația, dependența și decesul;
D. Pot produce insuficiență hepatică;
E. Pot produce tahicardie și hipertensiune.
(2, p. 773)
10. Complicațiile consumului de heroină includ:

A. Reacții anafilactice la impurități;
B. Sindrom nefrotic;
C. Septicemie;
D. Endocardită;
E. Tulburări de atenție.
(2, p. 772)
11. Toxicomaniile sunt produse de către următoarele tipuri de

substanţe:
A. Doar naturale;
B. Doar sintetice;
C. Naturale şi sintetice;
D. Alcool;
E. Medicamente.
(2, p. 770-783)
12. Semnele și simptomele intoxicației cu alcool sunt:

A. Identice cu cele ale sevrajului la alcool;
B. Includ euforie, vorbire neclară;
C. Tulburări de judecată, lipsă de coordonare;
D. Greață, vomă;
E. Delir și convulsii.
(2, p. 770)
360
13. Următoarele afirmații sunt adevărate, cu privire la consumul de
metamfetamină:
A. Poate fi administrată doar iv;
B. Efectele sistemice ale metamfetaminei sunt similare celor produse de
cocaină;
C. Metamfetamina are o durată de acțiune mai scurtă decât cocaina;
D. Intoxicația se manifestă prin creșterea stării de alertă, accelerarea
respirației și agresivitate;
E. Durata sevrajului nu durează mai mult de 2 zile.
(2, p. 773)
14. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la nicotină:

A. Reprezintă un agonist al receptorilor colinergici ganglionari;
B. Reprezintă un agonist al receptorilor adrenergici;
C. Dozele mici produc îmbunătățirea funcției cognitive;
D. Dozele crescute stimulează centrul „recompensei” din creier;
E. Întreruperea bruscă produce simptome de sevraj.
(2, p. 780-783)
15. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la tratamentul dependenței

de alcool:
A. Tratamentul cu disulfiram poate fi folosit inclusiv la pacienții cu funcția
hepatică afectată;
B. Disulfiramul permite acumularea acetaldehidei, datorită inhibării aldehid-
dehidrogenazei;
C. Reacțiile care apar în urma tratamentului cu disulfiram, sunt: înroșirea
tegumentelor, vărsături, cefalee și palpitații;
D. Naltrexona reduce numărul de zile în care pacientul consumă alcool;
E. Tratamentul cu naltrexonă poate fi folosit inclusiv la pacienții cu funcția
hepatică afectată.
(2, p. 780)
16. Următorii agenți sunt utilizați în farmacoterapia renunțării la

fumat:
A. Disulfiram;
B. Naltrexona;
C. Bupropiona;
D. Clonidina;
E. Nortriptilina.
(2, p. 782-783)
361
A. În tratamentul intoxicațiilor acute, terapia medicamentoasă ar trebui
evitată pe cât posibil;
B. Flumazenilul este contraindicat în cazul consumului de antidepresive
ciclice, din cauza riscului de convulsii;
C. În intoxicația cu stimulante ale SNC, lorazepamul injectabil poate fi
folosit pentru agitație;
D. În intoxicația cu stimulante ale SNC, diazepamul este contraindicat;
E. În intoxicația cu opioide, naloxona poate trezi pacienții incoștienți cu
deprimare respiratorie.
(2, p. 775)
18. În intoxicația cu alcool:

A. Tratamentul simptomatic cu benzodiazepine reprezintă standardul pentru
detoxifierea de alcool;
B. Se recomandă tratarea deficitului de fluide, electroliți și vitamine;
C. Convulsiile din cadrul sevrajului alcoolic, necesită întotdeauna tratament
anticonvulsivant;
D. Lorazepamul este contraindicat în intoxicația cu alcool;
E. Lorazepamul poate fi utilizat doar pe cale orală.
(2, p. 776)

A. Marijuana este drogul ilicit cel mai frecvent folosit;
B. Efectele inițiale ale marijuanei sunt creșterea frecvenței cardiace și
bronhodilatație;
C. Marijuana nu are efecte toxice asupra creierului;
D. Opt din zece consumatori de marijuana devin dependenți;
E. Principala componentă psihoactivă din marijuana, este THC
(tetrahidrocanabinolul).
(2, p. 774)
20. Următoarele afirmații sunt false, cu privire la LSD:

A. Se mai numește și dietilamida acidului lisergic;
B. Semnele și simptomele intoxicației cu LSD includ: tahicardie, palpitații
și tremor;
C. Poate avea doar efecte agoniste asupra receptorilor serotoninergici (5-
HT);
362
D. Poate avea doar efecte antagoniste asupra receptorilor serotoninergici
(5-HT);
E. Produce toleranță, dar nu este adictiv.
(2, p. 774)
21. Semnele și simptomele intoxicației cu LSD sunt:

A. Palpitații;
B. Mioză;
C. Bradicardie;
D. Tremor;
E. Amețeli.
(2, p. 774)
22. Pentru farmacoterapia renunțării la fumat, se pot folosi

următoarele tipuri de produse pe bază de nicotină:
A. Gumă;
B. Comprimate de supt;
C. Plasturi;
D. Spray nazal;
E. Soluție injectabilă.
(2, p. 780)
23. Farmacoterapia de linia a doua, pentru renunțarea la fumat, constă

în:
A. Bupropionă cu cedare susținută;
B. Nicotină sub formă de gumă;
C. Nicotină sub formă de spray nazal;
D. Clonidina;
E. Nortriptilina.
(2, p. 783)
24. În farmacoterapia renunțării la fumat:

A. Clonidina este un tratament eficace;
B. Clonidina nu se întrerupe brusc, întrucât poate cauza nervozitate și
creșterea tensiunii arteriale;
C. Clonidina nu are efecte adverse semnificative;
D. Bupropiona este contraindicată pacienților cu antecedente de convulsii;
E. Consilierea individuală și de grup este ineficientă.
(2, p. 780, 783)
363
25. Următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la tratamentul
intoxicațiilor acute:
A. Terapia medicamentoasă ar trebui evitată pe cât posibil;
B. În cazul intoxicațiilor cu benzodiazepine, flumazenilul se utilizează cu
precauție deoarece poate precipita sevrajul;
C. În intoxicația cu stimulante (inclusiv cocaină), lorazepamul nu poate fi
utilizat pentru agitație;
D. În intoxicațiile cu halucinogene, terapia anxiolitică sau antipsihotică este
contraindicată;
E. În intoxicațiile cu opioide, naloxona poate trezi pacienții inconștienți, cu
deprimare respiratorie.
(2, p. 775)
364
XXXV. PRODUSE VEGETALE CU: ACIZI
FENILACRILICI ȘI DEPSIDE (Cynarae folium, Echinaceae
radix/herba), FLAVONO-LIGNANI (Silybi mariani fructus),
ANTOCIANI (Myrtilli fructus), PROANTOCIANIDINE
(Vaccinii macrocarpi fructus)
1. Luteolina principiu activ prezent în frunzele de anghinară este

responsabilă pentru acțiunea:
A. Anxiolitică;
B. Antivirală;
C. Antiseptică la nivel urinar;
D. Antiaterosclerotică;
E. Sedativă.
(35, p. 143)
2. Efectul antiaterosclerotic al cinarozidei se manifestă prin:

A. Inhibarea sintezei de tromboxani;
B. Stimularea secreției biliare;
C. Inhibarea mitozei;
D. Inhibarea oxidării LDL;
E. Stimularea secreției de suc gastric.
(35, p. 143)
3. Preparatele din Cynarea folium nu se administrează în:

A. Obstrucție a căilor biliare;
B. Stări de epuizare psihică;
C. Balonare și flatuență;
D. Pielonefrită recidivantă;
E. Anorexie.
(35, p. 144)
4. Acțiunea coleretic-colecistokinetică a acizilor clorogenici din Cynarea

folium se manifestă prin:
A. Scăderea raportului LDL/HDL;
B. Scăderea nivelurilor serice ale trigliceridelor;
C. Creșterea conținutului în ARN;
365
D. Inhibarea oxidării LDL;
E. Stimularea secreției biliare.
(35, p. 143)
5. Depsidele prezente în Cynarea folium sunt reprezentate de:

A. Cinarotriol;
B. Cinaropicrina;
C. Cinarina;
D. Cinarozida;
E. Cinarotriozida.
(35, p. 141)
6. Efectul tonic amar al produsului vegetal Cynarea folium este

imprimat de:
A. Cinarină;
B. Cinarozidă;
C. Cinaropicrină;
D. Scolimozidă;
E. Cinarotriozidă.
(35, p. 142)
7. Cinarina prezentă în Cynarea folium aparține grupului de principii

active reprezentat de:
A. Flavonoide;
B. Taninuri condensate;
C. Depside;
D. Glicozide ale luteolinei;
E. Lactonele sesviterpenice.
(35, p. 141)
8. Extern preparatele de Echinacea se utilizează în tratamentul:

A. Leucodermiei;
B. Varicelor superficiale;
C. Psoriazisului;
D. Rănilor greu cicatrizabile;
E. Micozelor interdigitale.
(35, p. 147)
366
9. Acțiunea imunostimulatoare a extractelor apoase de Echinacea este
imprimată de:
A. Polizaharide;
B. Alcamide;
C. Cetoalchine;
D. Alcaloizi ipirolizidinici;
E. Cetoalchene.
(35, p. 147)
10. Preparatele de Echinacea se utilizează în tratamentul rănilor greu

cicatrizabile sub formă de:
A. Infuzie;
B. Suc proaspăt de presare;
C. Extract lichid;
D. Cremă;
E. Macerat uleios.
(35, p. 147)
11. Extractele de Silybum marianum utilizate în afecțiuni hepatice sunt

standardizate în:
A. Maxim 20% silimarină;
B. Apigenol;
C. Minimum 70% silimarină;
D. Fitosteroli;
E. Gliceride ale acidului linoleic.
(35, p. 265)
12. Acțiunea hepatoprotectoare a silimarinei se manifestă prin

următoarele mecanisme:
A. Inhibarea producției NO;
B. Captarea speciilor reactive de oxigen;
C. Blocarea ARN- polimerazei hepatocitare;
D. Stimularea activității macrofagelor;
E. Inhibarea oxidării adrenalinei.
(35, p. 262)
13. Acțiunea hepatoregeneratoare a silimarinei se manifestă prin

A. Accelerarea sintezei de ARN ribosomal;
B. Inhibarea hialuronidazei;
367
C. Scăderea rezistenţei vasculare periferice;
D. Chelatarea ionului feros în exces;
E. Inhibarea peroxidării lipidice.
(35, p. 264)
14. Extractele apoase de Silybum marianum sunt recomandate în

tratamentul:
A. Cirozelor alcoolice;
B. Intoxicațiilor cu Amanita phalloides;
C. Disfuncțiilor biliare;
D. Steatozei hepatice;
E. Hepatitelor virale.
(35, p. 264)
15. Conform cerințelor Ph. Eur. produsul vegetal Cardui mariae fructus
trebuie să conțină:
A. 10% silidianină;
B. Minim 1,5% silimarină;
C. 50% silibină;
D. 20% silicristină
E. Maxim 1,5% silimarină.
(35, p. 261)
16. În intoxicațiile cu Amanita phalloides derivații de silimarină se

administrează:
A. Intravenos sub formă de perfuzie;
B. Per os sub formă de infuzie;
C. Local;
D. Per os sub formă de macerat;
E. Per os sub formă de tincture.
(35, p. 265)
17. Acțiunea antiinflamatoare a silimarinei se manifestă prin

A. Inhibareare captării serotoninei;
B. Diminuarea influxului de calciu;
C. Inhibarea degranulării mastocitelor;
D. Stimularea sintezei de tromboxani;
E. Inhibarea 5-lipooxigenazei.
(35, p. 263)
368
18. Procianidinele B1-B4 sunt compuși bioactivi prezenți în:
A. Frunzele de Cynara scolymus;
B. Rădăcinile de Echinaceae purpurea;
C. Fructele de Vaccinium myrtillus;
D. Frunzele și fructele de Vaccinium myrtillus;
E. Frunzele de Vaccinium myrtillus.
(35, p. 270)
19. Fructele uscate de Vaccinium myrtillus ca atare sau sub formă de

decoct sunt utilizate în tratamentul:
A. Constipației cornice;
B. Tusei uscate;
C. Constipației acute;
D. Diareei acute nonspecifice;
E. Cistitelor cornice.
(35, p. 272)
20. Domeniile de utilizare a extractelor obținute din fructele proaspete

de Vaccinium myrtillus sunt:
A. Profilaxia osteoporozei;
B. Fragilitate capilară;
C. Infecţii ale căilor urinare inferioare;
D. Infecţii ale căilor urinare superioare;
E. Tulburările de climacterium.
(35, p. 272)
21. Conținutul în taninuri al fructelor de Vacciniu mmyrtillus prevăzut

în Ph. Eur. este de:
A. Maxim 1%;
B. Până la 10%;
C. 5% :
D. Minim 1%;
E. Minim 5%.
(35, p. 270)
22. Acțiunea antidiareică a produsului vegetal Myrtilli fructus este

imprimată de:
A. Acizii triterpenici;
B. Taninuri;
369
C. Derivații flavonici;
D. Antociani;
E. Pectine.
(35, p. 271)
23. În profilaxia infecțiilor urinare induse prin cateter se utilizează

extracte obținute din:
A. Fructe de Vaccinium macrocarpon;
B. Fructe de Capsicum annuum;
C. Frunze de Vaccinium myrtillus;
D. Funze de Vaccinium macrocarpon;
E. Fructe de Vaccinium myrtillus.
(35, p. 276)
24. Componentele bioactive din Cynarea folium sunt reprezentante de:

A. Acizii clorogenici;
B. Cinaropicrină;
C. Cinarină;
D. Salicortină;
E. Cumarină.
(35, p. 141)
25. Extractele standardizate din Cynarea folium dezvoltă următoarele

efecte:
A. Hepatoprotectoare;
B. Hipocolesterolemiante;
C. Sedative;
D. Antioxidante;
E. Diuretice.
(35, p. 142)
26. Lactonele sescviterpenice prezente în Cynarea folium dezvoltă

următoarele acțiuni:
A. Stimularea secrețiilor digestive;
B. Creșterea motilității intestinale;
C. Inhibarea secreției salivare;
370
D. Stimularea secrețiilor biliare;
E. Creșterea frecvenței cardiace.
(35, p. 143)
27. Preparatele din Cynarea folium se administrează intern pentru

acțiunea:
A. Carminativă;
B. Anxiolitică;
C. Spasmolitică;
D. Diuretică;
E. Expectorantă.
(35, p. 142)
28. Acțiunea coleretic- colecistokinetică a produsului vegetal Cynarea

folium este imprimată de:
A. Alcaloizii cu nucleu indolic;
B. Lactonele sescviterpenice;
C. Proantocianidinele oligomere;
D. Acidul rozmarinic;
E. Acizii clorogenici.
(35, p. 143)
29. Rădăcinile și părțile aeriene ale speciei Echinacea purpurea pot fi

prelucrate sub formă de:
A. Extracte apoase;
B. Extracte hidroalcoolice;
C. Macerate uleiose;
D. Distilate;
E. Extracte alcoolice.
(35, p. 146)
30. Esterii acidului cafeic prezenți în rădăcinile speciilor de Echinacea

sunt:
A. Echinacozida;
B. Acidul cicorienic;
C. Acidul rozmarinic;
D. Salicozida;
E. Alcamida.
(35, p. 145)
371
31. Este contraindicată administrarea preparatelor de Echinacea în:
A. Tuberculoză;
B. SIDA;
C. Nevroză cardiacă;
D. Infecţii recidivante ale căilor urinare inferioare;
E. Colagenoze.
(35, p. 147)
32. Preparatele de Echinacea dezvoltă la administrarea internă și/sau

locală efecte:
A. Imunostimulatoare;
C. Coleretice;
D. Hepatoregeneratoare;
E. Antivirale.
(35, p. 146)
33. Acțiunea imunostimulatoare a extractelor alcoolice de Echinacea

este imprimată de:
A. Polizaharide;
B. Alcamide;
C. Uleiuri volatile;
D. Alcaloizii pirolizidinici;
E. Esterii acidului cafeic.
(35, p. 147)
34. Domeniile de utilizare a extractelor de Echinacea sunt:

A. Infecţii recidivante ale căilor respiratorii superioare;
B. Boli autoimmune;
C. Scleroza multiplă;
D. Infecţii recidivante ale căilor urinare inferioare;
E. Leucodermie.
(35, p. 147)
35. Silimarina componenta bioactivă din fructele de Silybum marianum

este:
A. Un derivat flavonolignanic;
B. Amestec complex care conține 50% silibine;
C. Liposolubilă;
372
D. Polimer hidrosolubil al D-fructofuranozei;
E. Solubilă în apă.
(35, p. 260)
36. Antociani prezenți în fructele de Vaccinium myrtillus sunt

reprezentați de:
A. Glicozide ale cianidolului;
B. Glicozide ale delfinidolului;
C. Glicozide ale malvidolului;
D. Dimeri ai catehinei;
E. Derivați de epicatehină.
(35, p. 270)
37. Taninurile prezente în fructele de Vaccinium myrtillus sunt

reprezentate de:
A. Dimeri ai epicatehinei;
B. Polimeri ai arabinozei;
C. Compuși cu structură triterpenică;
D. Glicozide ale cvercetolului;
E. Dimeri ai catehinei.
(35, p. 270)
38. Antociani prezenți în fructele de Vaccinium myrtillus imprimă o

serie de acțiuni farmacologice, cele mai importante fiind:
A. Hepatoregeneratoare;
B. Vasoprotectoare;
C. Antibacterienă;
D. Antioxidantă;
E. Antidiareică.
(35, p. 270)
39. Prezența taninurilor în Myrtilli fructus imprimă produsului vegetal

acțiune:
A. Antitumorală;
B. Astringentă;
C. Antimicrobiană;
D. Antiemetică;
E. Antidiareică.
(35, p. 271)
373
40. Extractele standardizate în proantocianidine oligomere din
Vaccinium macrocarpon sunt indicate în:
A. Profilaxia infecţiilor urinare recidivante;
B. Profilaxia recidivelor în timpul tratamentului cu antibiotice;
C. Infecții ale tractului respirator inferior;
D. Afecțiuni dermice inflamatorii;
E. Prevenirea infecțiilor de tract urinar induse prin cateter.
(35, p. 276)
41. Extractele de merișor american se administrează în infecțiile

urinare:
A. Sub formă de capsule;
B. Pe o perioadă de maxim 10 zile;
C. O dată pe zi;
D. La interval de 12 ore;
E. Pe o perioadă lungă de timp.
(35, p. 276)
42. Componentele bioactive din Vaccinii macrocarpi fructus sunt

reprezentante de:
A. Acizii fenolcarboxilici;
B. Cumarinele metoxilate;
C. Antocianii;
D. Mucilagiile neozuronice;
E. Heterozidele cardiotonice de tip cardenolidic.
(35, p. 274)
43. Antocianidinele bioactive din Vaccinii macrocarpi fructus sunt

reprezentante de:
A. Glucozide ale cianidolului;
B. Galactozide ale cianidolului;
C. Galactozide ale peonidolului;
D. Glucozide ale peonidolului;
E. Glicozide ale cvercetolului.
(35, p. 274)
374
XXXVI. PRODUSE VEGETALE CU: DERIVAȚI
ANTRACHINONICI (Frangulae cortex, Sennae
folium/fructus, Aloe resina, Hyperici herba), ALCALOIZI
(Vincae minoris herba, Catharanti rosei herba/radix)
1. Este contraindicată administrarea preparatele din Hyperici herba în:

A. Anorexie;
B. Episoade depresive severe;
C. Infecții urinare;
D. Stări de anxietate;
E. Tuse uscată.
(36, p. 367)
2. Derivații antrachinonici prezenți în Hypericiherba imprimă

următoarele acțiuni farmacologice:
A. Laxativă;
B. Antidepresivă;
C. Diuretică;
D. Antitusivă;
E. Expectorantă.
(36, p. 366)
3. Administrarea pe perioade lungi de timp a preparatelor din

Frangulae cortex în tratamentul constipației determină:
A. Hipertensiune;
B. Dezechilibre electrolitice;
C. Urticarie;
D. Insomnia;
E. Hipotensiune.
(36, p. 354)
4. Preparatele care conțin extracte din Frangulae cortex sunt

recomandate în:
A. Ocluzie intestinală;
B. Constipația acută, pe durată scurtă;
375
C. Pierderi masive de apă şi electroliți;
D. Constipația cronică;
E. Constipația acută, pe durată lungă.
(36, p. 353)
5. Gelul de Aloe obținut de la specia Aloe barbadensis prezintă acțiune:

A. Laxativă;
B. Antitusivă;
C. Rubefiantă;
D. Antiinflamatoare;
E. Purgativă.
(36, p 353)
6. Administrarea preparatelor din frunze și fructe de sena determină o

serie de reacții adverse manifestate prin:
A. Anxietate;
B. Colorarea în roșu a urinei;
C. Anorexie;
D. Hipotensiune arterială;
E. Constipaţie.
(36, p. 358)
7. Preparatele din frunze și fructe de senna sunt recomandate în

tratamentul:
A. Stărilor depresive;
B. Constipaţiei acute;
C. Anorexiei;
D. Cirozei hepatice;
E. Constipaţiei cornice.
(36, p. 358)
8. Preparatele care conțin extracte din Cassia acutifolia se

administrează:
A. Dimineața;
B. În orice moment al zilei după masă;
C. La prânz;
D. Seara;
E. În orice moment al zilei înainte masă.
(36, p. 358)
376
9. Acțiunea antitumorală a alcaloizilor dimeri din Catharanthus roseus
se manifestă prin:
A. Inhibarea angiogenezei;
B. Blocarea diviziunii celulare în metafază;
C. Reducerea nivelurilor plasmatice ale endotelinei-1;
D. Scăderea nivelurilor serice ale trigliceridelor;
E. Inhibarea factorului de necroză tumorală alfa.
(36, p. 391)
10. Alcaloidul principal din Vincae minoris herba este:

A. Vicianoza;
B. Vincamina;
C. Verbascozida;
D. Vinflunina;
E. Vindolina.
(36, p. 388)
11. Este contraindicată administrarea vincaminei în:

A. Hipertensiune arterială;
B. Insuficienţa circulatorie cerebrală;
C. Sindrom vertiginous;
D. Constipațiacronică;
E. Hipotensiunea arterial.
(36, p. 389)
12. În tratamentul leucemiei acute la copii se utilizează:

A. Vincamina;
B. Vincristina;
C. Velbenamina;
D. Vindolina;
E. Vinpocetina.
(36, p. 391)
377
13. Derivații antrachinonici prezenți în Hyperici herba sunt

reprezentanți de:
A. Hiperforină;
B. Hipericină;
C. Hiperozidă;
D. Hederasaponina A;
E. Pseudohipericină.
(36, p. 364)
14. Extractele de Hyperici herba indicate în tratamentul episoadelor

depresive ușoare până la medii sunt standardizate în:
A. Hipericină;
B. Proantocianidine;
C. Rutozidă;
D. Hiperforină;
E. Hiperozidă.
(36, p. 367)
15. Componentele bioactive responsabile pentru acțiunea coleretică a

extractelor de Hyperici herba sunt:
A. Pseudohipericina;
B. Cvercitrina;
C. Hipericina;
D. Hiperozida;
E. Hiperforina.
(36, p. 366)
16. Extractele apoase de Hyperici herba se administrează intern pentru

acțiunea:
A. Antidiareică;
B. Coleretică;
C. Antidepresivă;
D. Colagogă;
E. Sedativă.
(36, p. 366)
378
17. Derivații de floroglucinol prezenți în produsul vegetal Hyperici
herba imprimă acestuia următoarele acțiuni:
A. Laxativă;
B. Antidepresivă;
C. Diuretică;
D. Antitusivă;
E. Antibacteriană.
(36, p. 366)
18. Hyperici oleum coctum (maceratul uleios de sunătoare) dezvoltă la

aplicarea topică următoarele acțiuni:
A. Revulsivă;
B. Cicatrizantă;
C. Rubefiantă;
D. Antiinflamatoare;
E. Necrozantă.
(36, p. 367)
19. Acțiunea antidepresivă a extractelor de Hyperici herba se manifestă

prin:
A. Creşterea ratei de filtrare glomerulară;
B. Inhibarea recaptării noradrenalinei;
C. Creşterii proceselor excitatorii la nivelul scoarţei cerebrale;
D. Creșterea nivelului nocturn de melatonină;
E. Inhibarea recaptării serotoninei.
(36, p. 366)
20. Scoarța de crușin se utilizează în tratamentul constipației:

A. După încălzirea timp de o oră la 100 °C;
B. În stare proaspătă;
C. După un an de la recoltare;
D. Imediat după recoltare;
E. La personele însărcinate.
(36, p. 353)
21. Este contraindicată administrarea preparatelor din crușin:

A. Femeilor însărcinate;
B. În constipația acută;
C. Copiilor sub 12 ani;
379
D. Femeilor care alăptează;
E. După intervenții chirurgicale la nivel anorectal.
(36, p. 353)
22. Acțiunea laxativă a antraderivaților din Frangulae cortex se

manifestă prin:
A. Stimularea absorbției apei și a electroliților din lumenul intestinal;
B. Stimularea influxului de apă din organism în intestin;
C. Împiedicarea absorbției apei și a electroliților din lumenul intestinal;
D. Stimularea influxului de electroliți din organism în intestin;
E. Inhibarea oxidării histamine.
(36, p. 353)
23. Componentele bioactive prezente în Aloe de Cap sunt reprezentate

de:
A. Epicatehină;
B. Aloerezinele A și B;
C. Cvercitrină;
D. Aloinele A și B;
E. Rutozidă.
(36, p. 362)
24. Produsul obţinut prin concentrarea sucului aloifer rezultat prin

autopresarea frunzelor unor specii de Aloe:
A. Prezintă acțiune laxativă;
B. Conține antraderivați;
C. Prezintă acțiune diuretică;
D. Reprezintă saburul;
E. Conține polizaharide de tip acemanan.
(36, p. 361)
25. Produsul vegetal întâlnit sub denumirea de frunze de siminichie

reprezintă:
A. Fructele speciei Cassia angustifolia;
B. Foliolele speciei Cassia angustifolia;
C. Foliolele speciei Cassia acutifolia;
D. Fructele speciei Cassia acutifolia;
E. Foliolele și fructele speciei Cassia senna.
(36, p. 357)
380
26. Produsul vegetal întâlnit sub denumirea de foi de mamă reprezintă:
A. Fructele speciei Cassia angustifolia;
B. Foliolele speciei Cassia angustifolia;
C. Foliolele speciei Cassia acutifolia;
D. Fructele speciei Cassia acutifolia;
E. Foliolele și fructele speciei Cassia senna.
(36, p. 357)
27. Aloinele A și B sunt derivați antrachinonici prezenți în:

A. Aloe ferox;
B. Aloe de Cap;
C. Gelul de Aloe;
D. Aloe barbadensis;
E. Hyperici herba.
(36, p. 362)
28. Antraderivații prezenți în Sennae folium/Sennae fructus sunt

reprezentați de:
A. Frangulina A;
B. Senozida A;
C. Cascaridozida A;
D. Senozida B;
E. 5-hidroxialoina A.
(36, p. 357)
29. Preparatele din fructe de sena pot fi utilizate și în pediatrie

deoarece:
A. Conţin o cantitate mare de antraglicozide;
B. Nu conţin rezine;
C. Colorează urina în roșu;
D. Efectul laxativ este mai blând;
E. Conţin o cantitate redusă de antraglicozide.
(36, p. 358)
30. Pentru limitarea efectelor adverse produse de alcaloizii cu acțiune

antitumorală din Vinca rosea s-au obținut derivați de semisinteză cu un
grad mai scăzut de toxicitate reprezentați de:
A. Vincamină;
B. Vinorelbină;
C. Velbenamină;
381
D. Vindesină;
E. Vinpocetină.
(36, p. 392)
31. Domeniile de utilizare ale vinblastinei sunt :

A. Boala Hodgkin;
B. Boli hepatice degenerative cornice;
C. Leucopenie;
D. Limfoame non-Hodgkiniene;
E. Demențe primare vasculare.
(36, p. 391)
32. Domeniile de utilizare ale vincristinei sunt:

A. Limfedemele;
B. Leucemia limfoblastică acută la copii;
C. Demențele primare degenerative;
D. Cancerul pulmonar;
E. Sindroamele cohleovestibulare.
(36, p. 391)
33. Cei mai importanți alcaloizi dimeri cu acțiune antitumorală de la

specia Vinca rosea sunt:
A. Vincamina;
B. Vinblastina;
C. Vindesina;
D. Vincristina;
E. Vinorelbina.
(36, p. 391)
34. Alcaloizii prezenți în părţile aeriene şi rădăcinile specie

Catharanthus roseus sunt:
A. Vindolina;
B. Vinblastina;
C. Vinflunina;
D. Vincristina;
E. Vinpocetina.
(36, p. 390)
382
35. Domeniile de indicație ale vincaminei sunt:
A. Tratamentul crizelor acute de gută.
B. Insuficienţa circulatorie cerebrală;
C. Insuficiența cardiacă;
D. Demența vasculară;
E. Hipertensiunea arterială.
(36, p. 389)
36. Vincamina este un alcaloid:

A. Dimer;
B. Cu acțiune hipotensoare;
C. Monomer;
D. Prezent în specia Vinca minor;
E. Cu acțiune antimitotică.
(36, p. 392)
37. Vincristina este un alcaloid:

A. Monomer;
B. Dimer;
C. Prezent în specia Catharanthus roseus;
D. Cu acțiune antidiareică;
E. Prezent în specia Vinca minor.
(36, p. 390)
383
384
BIBLIOGRAFIE
1. Cristea AN. Farmacologie generală, Ed. Didactică și Pedagogică, București,

Ediția a II-a (revăzută și adăugită), 2009 (Cu tiraj prelungit în 2011).
2. Manual de farmacoterapie / Barbara G. Wells, Terry L. Schwinghammer, Joseph
T. DiPiro, Cecily V. DiPiro; Adina Popa (coord. ed. In lb. română) - București:
Prior, 2019. ISBN 978-973-88039-3-0.
3. Tehnologie farmaceutică, Editura Polirom, Iași, Vol. 1 editia IV, 2017;
Tehnologie farmaceutică, Editura Polirom, Iai, Vol. 2 ediția II, 2017; Tehnologie
farmaceutică, Editura Polirom, Iași, Vol. 3 editia II, 2017. Autori: Popovici
luliana, Lupulieasa Dumitru, UMF Grigore T. Popa Iași, UMF Carol Davila
București.
4. Farmacopeea Română, Ed. a X-a, Ed. Medicală, București, 1993;
***
Farmacopeea Română, Ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală, București,

2004.
5. European Pharmacopoeia, Ed. a X-a online.
6. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Republicată, Monitorul
Oficial al României, partea I, nr. 652/2015, cu modificările și completările
ulterioare, Titlul XIV: Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea și
funcționarea Colegiului Farmaciștilor din România.
7. Decizia Colegiului Farmaciștilor din România nr. 2/2009 privind aprobarea
Statutului Colegiului Farmaciștilor din România și a Codului deontologic al
farmacistului, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 490/2009.
8. Bojita M., Roman L., Săndulescu R., Oprean R. Analiza și controlul
medicamentelor, vol. 2, Ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2003.
9. Profire L., Tauser R.G., Lupașcu D. Aspecte chimico-farmaceutice în unele clase
terapeutice: anestezice locale și medicamente cu acțiune asupra sistemului nervos
vegetativ, Editura Junimea, Iai, 2006.
10. Stănescu U. (editor), Hăncianu M., Gîrd C. E. Farmacognozie. Produse vegetale
cu substante bioactive, Editura Polirom, 2020.
385
386
TEMATICA PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ ÎN
DOMENIUL FARMACIE
1. Farmacocinetică generală (1, pag. 67-168).

2. Farmacodinamie generală (1, pag. 214-273).
3. Farmacotoxicologie generală (1, pag. 291-336).
4. Medicamente utilizate în tratamentul afecțiunilor osteoarticulare (2, Capitolul
2. Artroza, pag. 10-15; Capitolul 3. Osteoporoza, pag. 17-25; Capitolul 4.
Artrita reumatoidă, pag. 27-36).
5. Medicamente utilizate în tratamentul afecțiunilor cardiovasculare (2, Capitolul
9. Insuficiența cardiacă, pag. 81-86; Capitolul 10. Hipertensiunea arterială, pag.
94-103; Capitolul 11. Boala cardiacă ischemică, pag. 110-115; Capitolul 14.
Tromboembolismul venos, pag. 134-142).
6. Medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor metabolice (2, Capitolul 8.
Dislipidemiile, pag. 68-76; Capitolul 19. Diabetul zaharat, pag. 173-189).
7. Medicamente utilizate în tratamentul afecțiunilor gastrointestinale (2, Capitolul
22. Constipația, pag. 212-215; Capitolul 23. Diareea, pag. 217-218; Capitolul
24. Boala de reflux gastroesofagian, pag. 225-230; Capitolul 29. Ulcerul
gastroduodenal, pag. 272-276).
8. Medicamente utilizate în contracepția hormonală și în terapia hormonală din
menopauză (2, Capitolul 30. Contracepția, pag. 281-293; Capitolul 31. Terapia
hormonală în menopauză, perimenopauză și postmenopauză, pag. 296-308).
9. Medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor neurologice (2, Capitolul 53.
Epilepsia, pag. 535-556; Capitolul 56. Boala parkinson, pag. 588-596; Capitolul
57. Statusul epileptic, pag. 601-607).
10. Medicamente utilizate în tratamentul durerii (2, Capitolul 55. Managementul
durerii, pag. 570-585).
11. Medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor psihice (2, Capitolul 66.
Tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică și tulburarea de stres
posttraumatic, pag. 693 -695;Capitolul 68. Tulburarea depresivă majoră, pag.
730-741; Capitolul 69. Schizofrenia, pag. 744-761; Capitolul 70. Tulburările
ciclului somn-veghe, pag. 763-766).
387
12. Medicamente utilizate în tratamentul afecțiunilor respiratorii (2, Capitolul 77.
Astmul bronic, pag. 846-858; Capitolul 76. Rinita alergică, pag. 835-841;
Capitolul 78. Bronhopneumopatia obstructivă cronică, pag. 861-866).
13. Principii aleantibioterapiei (2, Capitolul 35. Alegerea regimului

antimicrobian, pag. 333-342).
14. Tratamentul farmacologic al infecțiilor fungice invazive (2, Capitolul 38.
Infecțiile fungice invazive, pag. 363-376).
15. Tratamentul farmacologic al infecțiilor tractului respirator (2, Capitolul 43.
Infecțiile tractului respirator inferior, pag. 416-429; Capitolul 44. Infecții1e
tractului respirator superior, pag. 430-436).
16. Tratamentul farmacologic al bolilor cu transmitere sexuală (2, Capitolul 46.
Bolile cu transmitere sexuală, pag. 443-459).
17. Tratamentul farmacologic al infecțiilor tractului urinar (2, Capitolul 50.
Infecții1e tractului urinar, pag. 505-5 14).
18. Tratamentul afecțiunilor oncologice (2, Capitolul. 60. Cancerul mamar pag.
632-641; Capitolul 64. Cancerul de prostata pag. 673-679).
19. Formularea și biodisponibilitatea medicamentelor (3, vol. I, pag. 87-101, pag.
22 1-243).
20. Preparate parenterale (3, vol. I, pag. 486-528; 4, FR X pag. 492-493, pag. 5 10-
514, pag. 1071-1073; 4, FR X Supl. 2004: pag. 135-142).
21. Preparate oftalmice (3, vol. I, pag. 672-688; pag. 700-708; 4, FR X pag. 709-
711; 4, FR X - Supl. 2004. pag. 127-134).
22. Preparate nazale (3, vol. I, pag. 388-397; 4, FR X pag. 823-824; 4, FR X-Supl.
2004. pag. 120-126).
23. Suspensii farmaceutice (3, vol. II, pag. 447-477; 4, FR X pag. 893-894).
24. Preparate semisolide pentru aplicații Cutanate (3, vol. II, pag. 7 15-749; 4, FR
X pag. 95 1-953; 4, FR X-Supl. 2004. pag. 152-158).
25. Preparate transdermice (3, vol. II, pag. 847-869; pag. 883-887; 4, FR X-Supl.
2004: pag. 171-173).
26. Preparate rectale (3, vol. II, pag. 900-931; 4, FR X, pag. 889-890; 4, FR X-
Supl. 2004. pag. 145-15 1).
388
27. Comprimate, Capsule (3, vol. III, pag. 194-211; pag. 262-272, pag. 422-451; 4,
FR X pag. 192-194, pag. 284-286; 4, FR X-Supl. 2004. pag. 52-68).
28. Exercitarea profesiunii de farmacist (6).
29. Deontologia farmaceutică (7).
30. Aplicațiile spectrofotometriei JR în controlul medicamentelor (8, vol. 2, pag.
353-376; 4, FR X pag. 1038-1039; 5, FE, capitolul 2.2.24 pag.1-7).
31. Aplicațiile metodelor cromatografice în controlul medicamentelor (8, vol. 2, pag.
65-85; pag. 173 -226; 4, FR X pag. 1048-1049; 5, FE, capitolul 2.2.26 pag.1-2,
2.2.27 pag. 1-2, 2.2.28 pag.1-2, 2.2.29 pag. 1-3).
32. Relații structură chimică-acțiune farmacologică: simpatomimetice și
simpatolitice (9, pag. 51-53, 133-134), parasimpatomimetice și
parasimpatolitice (9, pag. 185-186, 225-226).
33. Toxicitatea medicamentelor utilizate abuziv: benzodiazepine, opioide (2, pag.
771-772, pag. 775-777).
34. Toxicitatea compușilor naturali și de sinteză utilizați abuziv: alcool, nicotină,
cocaină, marijuana, canabinoizi sintetici, catinone sintetice, heroină, LSD,
metamfetamină, ecstasy (2, pag. 770-783).
35. Produse vegetale (10) cu: acizi fenilacrilici și depside: Cynarae folium (pag. 141-
145), Echinaceae radix/herba (pag. 145-148); flavano-lignani: Silybi mariani
fructus (pag. 260-265); antociani: Myrtilli fructus (pag. 269-274);
proantocianidine: Vaccinii macrocarpi fructus (pag. 274-276).
36. Produse vegetale (10) cu: derivați antrachinonici: Frangulae cortex (pag. 352-
354), Sennae folium/fructus (pag. 356-358), Aloe resina (pag. 361-363),
Hyperici herba (pag. 364-368); alcaloizi: Vincae minoris herba (pag. 388-390),
Catharanthi rosei herba/radix (pag. 390-392).
Notă: în paranteze este precizat indexul bibliografic al temei.
389
390
RĂSPUNSURI
391
392
393
394
395
396
397
398
399
400

Wa0005.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Wa0005.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TESTE GRILĂ

PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ

I. FARMACOCINETICĂ GENERALĂ .................................................................. 9

IV. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL

LEGISLAȚIE ȘI DEONTOLOGIE FARMACEUTICĂ

XXX. APLICAȚIILE SPECTROFOTOMETRIEI IR ÎN CONTROLUL

XXXV. PRODUSE VEGETALE CU: ACIZI FENILACRILICI ȘI DEPSIDE

TEMATICĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ ÎN DOMENIUL FARMACIE............. 387

RĂSPUNSURI ......................................................................................................... 391

ÎNTREBĂRI TIP COMPLEMENT SIMPLU – UN SINGUR RĂSPUNS CORECT

1. Selectați clasa de medicamente care nu se administrează pe cale

2. Fenilbutazona prezintă interacțiuni prin legarea de proteinele

3. Referitor la difuziunea prin membrana hemato-encefalică, este falsă

5. Diametrul particulelor de aerosoli optim pentru acțiune locală la

6. Despre absorbția pe cale cutanată este fals următorul enunț:

7. Referitor la administrarea medicamentelor pe calea intravenoasă,

9. Identificați factorul dependent de organism care influențează

10. Pentru stimularea metabolizării bilirubinei la nou-născutul cu icter

11. Se biotransformă la metaboliți toxici renal:

13. Selectați definiția volumului de distribuție:

14. Sunt medicamente puternic inductoare enzimatice următoarele, cu

15. Care substanță se distribuie doar în două spații hidrice

16. Selectați căile utilizate exclusiv pentru acțiunea generală:

17. Sunt medicamente cu efect local la nivelul căii orale:

18. Cinetica Michaelis-Menten:

19. Căile de administrare naturale de la nivelul mucoaselor sunt:

21. Legarea de proteinele plasmatice poate avea următoarele consecințe

22. Afirmațiile adevărate despre clearance-ul plasmatic sunt:

23. Care sunt enunțurile corecte referitoare la difuziunea prin bariera

24. Compartimente hidrice ale organismului uman sunt:

25. Care medicamente se metabolizează la metaboliți activi cu un alt tip

26. S.O.M.H. catalizează următoarele tipuri de oxidări:

27. Izoforma CYP2D6:

29. Variabilitatea biologică interindividuală:

30. Inducția enzimatică:

31. Medicamentele inhibitoare enzimatice sunt:

32. Selectați enunțurile adevărate:

33. Care sunt reacții ce au loc în stadiul I al biotransformării:

34. Sunt medicamente cu efect dorit la nivelul căii de eliminare renale:

35. Mecanismele eliminării renale sunt:

36. Mecanismele eliminării pe cale digestivă sunt:

37. Despre eliminarea prin secreția lactată se pot face următoarele

38. Factorii fiziologici care influențează absorbția și biodisponibilitatea

39. Se absorb prin mucoasa intestinală:

40. Particularitățile absorbției pe cale rectală sunt:

41. Despre calea intramusculară de administrare a medicamentelor nu

43. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la clearance-ul

44. Selectați afirmațiile corecte:

46. Pentru care dintre următorii compuși în etapa I de biotransformare

47. Consumul cronic de alcool etilic determină inducție enzimatică

48. La nivelul căror organe se întâlnesc sistemele monooxigenazelor

50. Disulfiramul prezintă inhibiție enzimatică încrucișată cu:

ÎNTREBĂRI TIP COMPLEMENT SIMPLU – UN SINGUR RĂSPUNS CORECT

1. Selectați varianta greșită referitoare la sensul acțiunii

2. Parametrii de securitate farmacografici sunt următorii, cu excepția:

3. Acțiunea farmacodinamică nu este influențată de:

4. Nu este modificare geriatrică responsabilă de variabilitatea

5. Medicament ce se administrează optim înainte de mese cu 30 de

6. Factorii de mediu natural și social ce influențează efectul

7. Selectați tipurile de sinergism între două medicamente:

8. Este asociere cu risc înalt de miopatii:

10. Despre sindromul serotoninergic este fals următorul enunț:

ÎNTREBĂRI TIP COMPLEMENT MULTIPLU – 2, 3, 4 RĂSPUNSURI CORECTE