Tehnica Teme

1263 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a VI a
Tema nr. 43
Emulsii farmaceutice
BIBLIOGRAFIE:
7. Tehnologie farmaceutica industriala – Sorin Leucuta, Ed. Dacia, 2001
10. *** Farmacopeea Romana, editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993
INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU
F1243001. Care enunt referitor la determinarea tipului emulsiei, este corect

A. prin diluarea cu faza externa emulsia separa fazele din care este alcatuita
B. prin diluarea cu faza externa emulsia nu separa fazele din care este alcatuita
C. conductibilitatea electrica este mai mare la emulsiile apa in ulei decit la cele ulei in apa
D. la adaugarea unui colorant solubil in apa, prin examinare microscopica picaturile emulsionate se coloreaza
daca emulsia este de tip ulei in apa
E. prin agitarea unei emulsii intr-o eprubeta, faza uleioasa se separa in partea superioara
(pag. 474, [7])
F1243002. In farmacopee, la monografia Infundibilia, se fac urmatoarele precizari referitoare la

emulsii:precizati la care
A. pentru administrare interna se folosesc nmai emulsiile apa in ulei
B. diametrul particulelor dispersate determinat la microscop trebuie sa fie de cel mult 5 micrometri
C. gradul de dispersie se determina prin numarul de miliarde de particule obtinute prin emulsionarea unui
gram de faza uleioasa
D. prepararea se face prin folosirea sapunurilor, prin mecanismul dat de teoria Bankroft
E. mecanismul de stabilizare a emulsiei este cel dat de teoria Harkins
(pag. 493, [FR X])
F1243003. Precizati factorul esential care este implicat in stabilitatea fizica a emulsiilor:
A. sarcina electrica
B. viscozitatea
C. umectarea
D. densitatea
E. tensiunea interfaciala
(pag. 466, [7])
F1243004. Utilizarea tensioactivilor amfifili ca emulgatori:care este enuntul corect

A. alegerea lor se face pe baza masei moleculare
B. tensioactivii cu valoare H.L.B mai mare de 7 formeaza emulsii apa/ulei
C. perechile de tensioactivi folosite ca emulgator reprezinta 8-10% fata de cantitatea fazei interne
D. cantitatea tensioactivului utilizat ca emulgator este de cca 20 % fata de cantitatea emulsiei fluide
E. prepararea emulsiei este dificila, necesita aparatura speciala pentru dispersarea fazelor
(pag. 467-8, [7])
F1343005. Care este teoretic procentul fazei dispersate in mediul de dispersie la o emulsie omogena:
A. 10 %
B. 74,02 %
C. 50 %
D. 30 %
E. 75 %
(pag. 466)
1263 Baza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro
F1443006. Conform FR.X, raportul intre componentele emulsiei primare, folosita la obtinerea emulsiei
uleioase, este:
A. 7,5 p ulei : 5 p guma arabica : 10 p apa
B. 5 p ulei : 7,5 p guma arabica : 10 p apa
C. 10 p ulei : 5 p guma arabica : 7,5 p apa
D. 7,5 p ulei : 10 p guma arabica : 5 p apa
E. 10 p ulei : 7,5 p guma arabica : 5 p apa
(pag. 388, [9])
F1443007. In general, ordinea desfasurarii etapelor de preparare a emulsiilor in industrie, este:

A. incalzirea separata a fazelor uleioase si apoase; amestecarea fazelor; dezaerarea; omogenizarea
B. incalzirea fazelor in acelasi tanc; amestecarea prin agitare; omogenizarea; dezaerarea
C. incalzirea separata a fazelor uleioase si apoase; amestecarea fazelor; omogenizarea;dezaerarea
D. incalzirea impreuna a fazelor; amestecarea; racirea; omogenizarea
E. incalzirea separata a fazelor; amestecarea; racirea; omogenizarea
(pag. 470 - 471, [7])
F1443008. Regula generala, conform careia emulgatorul emulsioneaza faza in care nu se dizolva este
stabilita de:
A. fenomenul Marangoni
B. teoria filmului complex
C. teoria lui Bankroft
D. teoria lui Harkins
E. teoria penei
(pag. 464, [7])
F1543009. Alegerea unui emulgator nu depinde de:

A. natura substanţei medicamentoase
B. natura fazei uleioase
C. prezenţa electroliţilor
D. consistenţa emulsiei
E. culoarea fazei apoase
(pag. 466, [7])
F1543010. Determinarea tipului de emulsie se efectuează prin metodele de mai jos cu excepţia:
A. metoda diluării
B. metoda colorării
C. testul fluorescenţei
D. metoda determinării indicelui de refracţie
E. determinarea densităţii emulsiei
(pag. 474, [7])
F1543011. Emulgatorii folosiţi la obţinerea emulsiilor de uz intern trebuie să fie:

A. iritanţi
B. toxici
C. de tip A/U
D. de tip U/A
E. incompatibili cu substanţele active
(pag. 467, [7])
F1543012. Factorii care nu influenţează stabilitatea emulsiilor sunt:

A. densitatea fazelor
B. vâscozitatea mediului de dispersie

C. raportul concentraţiilor fazelor
D. gradul de hidratare
E. gustul fazei apoase
(pag. 465, [7])
F1543013. Referitor la conservanţii antimicrobieni folosiţi la prepararea emulsiilor sunt adevărate

afirmaţiile cu excepţia:
A. au acţiune bacteriostatică
B. au acţiune fungistatică
C. se folosesc în cantităţi mari
D. în alegerea lor se ţine seama de coeficientul de repartiţie U/A
E. se aleg în funcţie de faza apoasă şi cea uleioasă
(pag. 468, [7])
F1643014. Antioxidanti solubili în ulei utilizati în emulsii:

A. acid ascorbic
B. clorhidrat de cisteina
C. metabisulfit de sodiu
D. butilhidroxitoluen
E. tioglicerol
(pag. 469)
F1643015. Emulsia uleioasa contine:

A. 10 parti ulei de floarea-soarelui
B. 7,5 parti apa distilata
C. 5 parti ulei de floarea-soarelui
D. 7,5 parti guma arabica
E. 10 parti apa distilata
(pag. 388)
F1643016. Emulsiile sunt sisteme disperse:

A. omogene
B. eterogene
C. grosiere
D. ultramicroeterogene
E. macroeterogene
(pag. 463)
F1643017. Pentru administrare interna se folosesc numai emulsii de:

A. apa în ulei
B. ulei/apa/ulei
C. ulei în apa
D. ulei de parafina
E. ulei de ricin
(pag. 387)
F1643018. Sapunurile metalelor plurivalente vor forma emulsii:

A. U/A
B. A/U
C. emulsii instabile
D. microemulsii
E. emulsii mutiple
(pag. 464)
F2143019. Precizati care dintre urmatorii tensioactivi au caracter amfoter:

A. monostearat de gliceril
B. dioctilsulfosuccinat de sodiu
C. sapunuri de trietanolamina
D. lecitina
E. clorura de benzalkoniu
(pag. (7) 461)
F2143020. Conform FR X, pe etichetele recipientelor care conţin o emulsie trebuie să se menţioneze:

A. tipul de emulsie
B. natura emulgatorului
C. temperatura de conservare
D. conservatorul antimicrobian folosit
E. "A se agita înainte de administrare"
(pag. 388, [10])
F2143021. Instabilitatea emulsiilor se manifestă prin următoarele fenomene, cu excepţia:

A. sedimentării şi cremării
B. coalescenţei
C. defloculării (peptizării)
D. separării fazelor
E. inversării tipului de emulsie
(pag. 466, [7])
F2143022. Alegerea emulgatorului se face în funcţie de următoarele, cu excepţia:

A. naturii fazei uleioase
B. tipului de emulsie dorit
C. căii de administrare
D. incompatibilităţilor posibile cu alte componente din formulare
E. acţiunii sale antimicrobiene
(pag. 466-467, [7])
F2243023. Care este factorul esential implicat in stabilitatea fizica a emulsiilor

B. viscozitatea
C. umectarea
D. densitatea
(pag. Leucuta,466)
F2243024. Utilizarea tensioactivilor amfifili ca emulgatori

A. alegerea lor se face pe baza masei moleculare
B. tensioactivii cu valoare H.L.B mai mare de 7 formeaza emulsii apa/ulei
C. o pereche de tensioactivi folosita ca emulgator se utilizeaza in proportie de 8-10% din cantitatea fazei
interne
D. cantitatea tensioactivului utilizat ca emulgator este de cca 20 % fata de cantitatea emulsiei fluide
E. prepararea emulsiei este dificila, necesita aparatura speciala pentru dispersarea fazelor
(pag. Leucuta,468)
F2243025. Determinarea tipului emulsiei

A. prin diluarea cu faza externa emulsia separa fazele din care este alcatuita
B. prin diluarea cu faza externa emulsia nu separa fazele din care este alcatuita
C. conductibilitatea electrica este mai mare la emulsiile apa in ulei decit la cele ulei in apa
D. la adaugarea unui colorant solubil in apa, prin examinare microscopica picaturile emulsionate se coloreaza
daca emulsia este de tip ulei in apa
E. prin agitarea unei emulsii intr-o eprubeta, faza uleioasa se separa in partea superioara
(pag. Leucuta,474)
F2243026. In farmacopee, la monografia Emulsii, se fac referiri la urmatoarele exemple de emulsii:

A. emulsia cu bromoform
B. emulsia de ulei de vaselina
C. emulsia uleioasa
D. emulsia de ulei de peste
E. emulsia cosmetica antisolara
(pag. FRX,388)
F2243027. In farmacopee, la monografia Infundibilia, se fac urmatoarele precizari referitoare la emulsii

A. pentru administrare interna se folosesc numai emulsiile apa in ulei
B. diametrul particulelor dispersate determinat la microscop trebuie sa fie de cel mult 5 micrometri
C. gradul de dispersie se determina prin numarul de miliarde de particule obtinute prin emulsionarea unui
gram de faza uleioasa
D. prepararea se face prin folosirea sapunurilor, prin mecanismul dat de teoria Bankroft
E. mecanismul de stabilizare a emulsiei este cel dat de teoria Harkins
(pag. FRX,493)
F2243028. Care este teoria prin care se explica mecanismul formarii emulsiilor cu ajutorul sapunurilor
A. Marangoni
B. Harkins
C. Bankroft
D. teoria filmului complex
E. cu ajutorul particulelor solide
(pag. Leucuta,464)
F2243029. Ce fel de antioxidanti se pot asocia in emulsii pentru a feri de oxidare uleiurile vegetale ale
fazei uleioase
A. cisteina
B. tioglicerolul
C. metabisulfitul de sodiu
D. butilhidroxitoluenul
E. acidul ascorbic
(pag. Leucuta,469)
F2243030. Cum se realizeaza omogenizarea emulsiilor cu ajutorul morilor coloidale

A. reglarea distantei dintre stator si rotor si a vitezei rotorului
B. utilizarea de supape
C. folosirea de filiere
D. utilizarea ultrasunetelor
E. incalzirea
(pag. Leucuta,472)
F2243031. Cu ce aparat se poate numara si evalua marimea picaturilor unei emulsii

A. numaratorul Coulter
B. dspozitivul Ocusert
C. balanta Figurovski
D. pipeta Andreasen
E. nefelometru
(pag. Leucuta,474)
F2343032. Care este teoretic procentul fazei dispersate in mediul de dispersie la o emulsie omogena
A. 10 %
B. 74,02 %
C. 50%
D. 30%
E. 75%
(pag. 466)
F2543033. Conservantii antimicrobieni folositi la prepararea emulsiilor sunt urmatorii cu exceptia:

A. galat de propil
B. clorura de benzalconiu
C. acid benzoic
D. bromura de cetiltrimetilamoniu
E. nitrat fenil mercuric
(pag. 468/7)
F2543034. Elementul cel mai important pentru stabilitatea emulsiilor este :

B. diametrul picaturilor fazei dispersate
C. tensiunea interfaciala
D. densitatea fazelor
E. vascozitatea madiului de dispersie
(pag. 466/7)
F2543035. Linimentele sunt:

A. suspensii in compozitia carora intra sapunuri sau alte substante cu actiune emolienta
B. emulsii ce contin substante cu actiune analgezica sau revulsiva
C. destinate aplicarii pe mucoase
D. alcatuite din doua faze lichide miscibile
E. emulsii ce contin mucilagii
(pag. 387/10)
F2543036. Emulsiile de uz extern:

A. sunt preparate numai lichide
B. se utilizeaza doar cele A/U
C. se folosesc mucilagiile cu rol protector
D. cele U/A sunt lavabile
E. necesita tensioactivi puternici, mai ales ionici
(pag. 467/7)
F2543037. Stabilitatea emulsiilor nu este influentata de urmatorii factori:

A. gradul de hidratare
B. densitatea fazelor
C. gustul fazei apoase
D. raportul concentratiilor fazelor
E. vascozitatea mediului de dispersie
(pag. 465/7)
F2543038. La obtinerea emulsiilor de uz intern emulgatorii folositi trebuie sa fie:

A. de tip U/A
B. iritanti
C. de tip A/U
D. toxici
E. incompatibili cu substantele active
(pag. 467/7)
F2543039. Tensioactivi neionici sunt urmatoarele substante cu exceptia:

A. bromura de cetiltrimetilamoniu
B. monostearat de glicerol
C. span
D. stearat de etilenglicol
E. tween
(pag. 461/7)
F2543040. Urmatoarele emulsii sunt prevazute de FR X:

A. emulsia de bromoform
B. emulsia de seminte de dovleac
C. emulsia de ulei de ricin
D. emulsia de ulei de parafina
E. emulsia uleioasa
(pag. 388/10)
F2543041. Conservantii antimicrobieni folositi la prepararea emulsiilor trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii cu exceptia:
A. se folosesc in cantitati mari
B. au actiune fungicida
C. se aleg in functie de faza apoasa si cea uleioasa
D. in alegerea lor se tine cont de coeficientul de perartitie U/A
E. au actiune bacteriostatica
(pag. 468/7)
F2643042. Din câte etape este alcătuit studiul clinic al unui nou medicament?
A. trei
B. patru
C. cinci
D. două
E. zece
(pag. 108)
F2643043. Ce se înţelege prin "randomizare"?

A. administrarea de placebo
B. comparaţia efectelor obţinute pe grupe de bolnavi trataţi paralel
C. studii clinice controlate
D. alegerea la întîmplarea bolnavilor
E. cercetare încruciºată
(pag. 109)
F2643044. Biodisponibilitatea absolută compară forma farmaceutică cu o formă administrată:

A. pe cale orală
B. pe cale intravenoasă
C. pe cale nazală
D. pe cale rectală
E. pe cale perorală
(pag. 119)
F2643045. Cea mai precisă, sensibilă ºi reproductibilă modalitate de evaluare a bioechivalenţei:

A. test in vivo la animal
B. test in vitro
C. test in vivo pe subiecţi umani, măsurând concentraţia substanţei active în sânge în funcţie de timp
D. test in vivo la om măsurând un efect farmacologic intens corespunzăzor substanţei active în funcţie te timp
E. determinări clinice comparative
(pag. 123)
F2643046. Numărul de subiecţi la studii de bioechivalenţă nu poate fi mai mic decât:

A. 12
B. 20
C. 6
D. 11
E. 10
(pag. 125)
F2643047. În general se consideră bioechivalente două formulări a căror viteză ºi mărime a absorbţiei
nu diferă cu mai mult de:
A. 5%
B. 10%
C. 20%
D. 0,5%
E. 1%
(pag. 136)
INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU
F1243048. Abordarea practica a formularii unei emulsii incepe cu stabilirea unei formule bazata pe cei
trei componenti principali (diagrama ternara), care sunt:
A. faza apoasa
B. faza uleioasa
C. emulgatorul
D. substanta medicamentoasa
E. conservantul antimicrobian
(pag. 469-470, [7])
F1243049. Care dintre emulgatorii mentionati contribuie la stabilizarea emulsiilor de tip ulei in apa
A. Span 80
B. Tween 80
C. guma arabica
D. co-polimer de etilena-propilena (Pluronics)
E. Eudragit
(pag. 466-469, [7])
F1243050. Care dintre enunturile de mai jos sunt prevederi ale farmacopeei referitoare la emulsii
A. aspect laptos si omogen care se mentine dupa diluare 1:10 cu faza externa
B. aspect laptos si omogen care se mentine dupa diluare 1:10 cu faza inter
C. se pastreaza la 8-10 0C
D. se pastreaza la frigider
E. pe eticheta preparatului se va specifica perioada de valabilitate
(pag. 387, [FR X])
F1243051. Cum se face alegerea emulgatorului cind acesta este format dintr-un amestec de tensioactivi
A. proportia tensioactivilor se calculeaza in functie de HLB celor doi emulgatori
B. proportia tensioactivilor se calculeaza in functie de masa moleculara a celor doi emulgatori
C. amestecul de mulgatori care se prefera este alcatuit din emulgatori ionogeni
D. amestecul de mulgatori care se prefera este alcatuit din emulgatori neionogeni
E. in vederea alegerii tensioactivilor trebuie luat in calcul si valoarea HLB a fazei uleioase care se
emulsioneaza
(pag. 466-468, [7])
F1243052. Dispozitive utilizate la omogenizarea emulsiilor:alegeti variantele corecte

A. omogenizatoare cu supapa
B. omogenizatoare cu filiera
C. cu ultrasunete
D. moara coloidala
E. concasoare
(pag. 471-73, [7])
F1243053. Fenomene de instabilitate, ireversibile, la emulsii; pecizati care dintre enunturi sunt corecte
A. ecremare
B. sedimentare
C. floculare
D. coalescenta
E. inversarea fazelor
(pag. 466, [7])
F1243054. In care monografie de generalitati din FR X se fac referiri la emulsii farmaceutice

A. unguente
B. supozitoare
C. emulsii
D. solutii injectabile
E. solutii perfuzabile
(pag. 387,492,510, [FR X])
F1243055. Mecanismul de actiune ca emulgatori a sapunurilor monovalente:precizati care din enunturi

sunt corecte
A. adsorbtie orientata la interfata
B. hidratarea mai mare a partii lipofile
C. incorporarea apei ca faza interna
D. incorporarea uleiului ca faza interna
E. actioneaza prin cresterea viscozitatii fazei externe
(pag. 464, [7])
F1243056. Precizati factorii care influenteaza stabilitatea emulsiilor

B. viscozitatea mediului de dispersie
C. raportul de concentratii a fazelor

D. tensiunea interfaciala
E. fenomenul Marangoni
(pag. 465-6, [7])
F1243057. Prevederi ale FRX referitoare la emulsii in monografia de generalitati

A. sunt preparate lichide
B. sunt preparate lichide sau semisolide
C. se folosesc numai emulsiile ulei in apa
D. in aceasta categorie sunt incluse si linimentele
E. linimentele snt incluse la unguente
(pag. 387, [FR X])
F1343058. Caracteristicile linimentelor sunt:

A. emulsii aplicate pe piele
B. contin sapunuri
C. contin substante cu actiune emolienta
D. contin substante cu actiune analgezica sau revulsiva
E. sunt sterile
(pag. 387)
F1343059. Care sunt fazele corecte in realizarea unei emulsii tip U/A:
A. se topeste faza grasa la 70 ° C in cuva
B. se adauga o portiune din faza apoasa incalzita separat la aceeasi temperatura
C. se adauga toata faza apoasa incalzita separat la aceeasi temperatura
D. emulsia se raceste sub agitare
E. restul apei se adauga la rece
(pag. 470-473)
F1343060. Ce fenomene de instabilitate ale emulsiilor sunt reversibile:

A. sedimentarea
B. ecremarea
C. flocularea
D. coalescenta
(pag. 466)
F1343061. Componentele de baza ale unei emulsii sunt:

A. faza uleioasa
B. faza apoasa
C. emulgatorul
D. agentul de crestere a viscozitatii
E. conservantul
(pag. 463)
F1343062. Conservantii antimicrobieni utilizati la emulsii trebuie sa prezinte:

A. actiune bactericida
B. actiune fungicida
C. o actiune inhibitoare in cantitate minima
D. un coeficient de repartitie lipide/apa echilibrat
E. solubilitate mare in ulei
(pag. 468)
F1343063. Cum se determina marimea particulelor unei emulsii:

A. microscopic
B. cu ajutorul numaratorului Coulter
C. conductometric
D. prin diluare
E. cu ajutorul indicelui de refractie
(pag. 474)
F1343064. Emulsiile pot fi administrate:

A. pe cale orala
B. pe piele
C. ca preparate parenterale
D. pe mucoasa nazala
E. pe mucoasa oftalmica
(pag. 463)
F1343065. Emulsiile se pastreaza:

A. in recipiente bine inchise
B. la temperatura camerei
C. la temperaturi de 8-15 °C
D. la intuneric
E. cu mentiunea "A se agita inainte de intrebuintare"
(pag. 388)
F1343066. Pentru o emulsie de uz intern, emulgatorul trebuie:

A. sa realizeze emulsii tip U/A
B. sa realizeze emulsii tip A/U
C. sa fie netoxic
D. sa contina tensioactivi neionici
E. sa contina tensioactivi ionici
(pag. 467)
F1443067. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la teoria lui Harkins sunt adevarate:
A. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul sapunurilor
B. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul compusilor macromoleculari
C. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul particulelor solide
D. se mai numeste teoria penei sau a icului
E. mecanismul de actiune al emulgatorului depinde de volumul atomic, valenta, prezenta unor grupari
nepolare in molecula acestuia
(pag. 464, [7])
F1443068. Conform FR.X, emulsiile se prepara in urmatoarele etape:

A. emulgatorul se dizolva in faza externa
B. emulgatorul se dizolva in faza interna
C. faza interna se disperseaza in faza externa care contine emulgatorul
D. faza externa se disperseaza in faza interna care contine emulgatorul
E. emulsia formata se completeaza cu faza externa la masa prevazuta (m/m)
(pag. 387, [9])
F1443069. Conform FR.X, emulsiile:

A. sunt preparate farmaceutice lichide foarte viscoase
B. sunt constituite din doua faze lichide nemiscibile
C. sunt realizate cu ajutorul emulgatorilor

D. se pot administra intern sau extern
E. se administreaza numai intern
(pag. 387, [9])
F1443070. Conform FR.X, substantele auxiliare folosite la prepararea emulsiilor sunt:

A. stabilizanti
B. agenti pentru cresterea viscozitatii
C. conservanti antimicrobieni potriviti
D. agenti pentru corectarea gustului
E. agenti peptizanti
(pag. 388, [9])
F1443071. Emulsiile de uz intern:

A. sunt prevazute in FR.X sub forma unei monografii de generalitati
B. sunt numai emulsii de tip U/A
C. sunt numai emulsii de tip A/U
D. sunt denumite si linimente
E. pot contine agenti pentru corectarea gustului si mirosului
(pag. 387 - 388, [9])
F1443072. Fenomenele reversibile de instabilitate a emulsiilor sunt:

A. sedimentarea
B. flocularea
C. coalescenta
D. ecremarea
E. separarea de faze (dezemulsionarea)
(pag. 466, [7])
F1443073. Fenomenul Marangoni:

A. apare in faza incipienta de preparare a emulsiei
B. consta in migrarea tensioactivului si a unui curent de faza externa la interfata picaturilor de faza interna
C. consta in migrarea tensioactivului si a unui curent de faza interna la interfata picaturilor de faza externa
D. se explica prin scaderea concentratiei tensioactivului in mediul apos extern al emulsiei ca urmare a
adsorbtiei sale la interfata
E. se explica prin scaderea concentratiei tensioactivului in mediul uleios intern al emulsiei ca urmare a
adsorbtiei sale la interfata
(pag. 464, [7])
F1443074. In industrie, prepararea unei emulsii consistente cu faza continua apoasa, se realizeaza prin:
A. formarea in situ a unui sapun
B. diluarea unei crème
C. metoda engleza
D. folosirea unui corp gras autoemulsionabil anionic
E. metoda gumei uscate
(pag. 474, [7])
F1443075. Mecanismul de emulsionare/stabilizare al polimerilor se explica prin:

A. teoria lui Bankroft
B. teoria filmului complex
C. formarea unui film interfacial multimolecular, rezistent la coalescenta
D. cresterea viscozitatii fazei externe apoase
E. adsorbtia orientata a emulgatorului la interfata

(pag. 465, [7])
F1443076. Mentionati care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la emulsia uleioasa sunt adevarate:
A. este oficinala in FR.X
B. se prepara prin diluare cu apa a emulsiei primare
C. este o emulsie de tip U/A
D. este o emulsie de tip A/U
E. nu poate fi utilizata ca vehicul la prepararea emulsiilor magistrale
(pag. 388, [9])
F1443077. Omogenizarea emulsiilor in industrie se realizeaza:

A. pentru o reducere suplimetara a dimensiunilor picaturilor emulsionate
B. in vederea amestecarii fazelor emulsiei
C. cu ajutorul morii coloidale
D. cu ajutorul ultrasunetelor
E. cu ajutorul agitatoarelor
(pag. 471 - 472, [7])
F1443078. Prevederile FR.X privind caracteristicile organoleptice ale emulsiilor sunt:

A. au aspect laptos si omogen
B. se conserva in recipiente bine inchise, la 8 - 15 °C
C. culoarea, mirosul si gustul sunt caracteristice componentelor
D. recipientele care contin emulsii poarta mentiunea "A se agita inainte de administrare"
E. diluate cu faza externa in proportie de 1:10 trebuie sa ramana omogene
(pag. 388, [9])
F1443079. Stabilirea tipului de emulsie (U/A sau A/U) se poate face:

A. prin diluare
B. prin determinarea cifrei K
C. prin fluorescenta
D. conductometric
E. prin intermediul indicatorilor, la examinare microscopica
(pag. 474, [7])
F1443080. Stabilitatea emulsiilor poate fi crescuta prin:

A. cresterea diferentei de densitate a fazelor
B. cresterea viscozitatii mediului de dispersie
C. cresterea concentratiei fazei dispersate
D. reducerea tensiunii interfaciale
E. reducerea diametrului picaturilor fazei interne
(pag. 465 - 466, [7])
F1543081. Agitarea împreună a două lichide nemiscibile:

A. determină dispersarea temporară a unuia în celălalt
B. la încetarea lucrului mecanic cele două lichide rămân dispersate
C. duce la creşterea suprafeţei de separaţie între faze
D. duce la scăderea energiei libere interfaciale
E. apare fenomenul de coalescenţă la încetarea agitării
(pag. 464, [7])
F1543082. Dezemulsionarea se produce prin:
A. agenţi chimici
B. centrifugare
C. acţiunea unui câmp electric
D. prin agitarea amestecului
E. schimbarea etichetei produsului
(pag. 466, [7])
F1543083. Emulsiile multiple:

A. sunt de tip A/U/A
B. sunt de tip U/A
C. reprezintă sisteme de administrare cu acţiune imediată
D. reprezintă sisteme de administrare cu acţiune prelungită
E. pot conţine picături de soluţie apoasă dispersate în picături de ulei
(pag. 463, [7])
F1543084. Emulsiile pot fi destinate administrării:

A. interne, pe cale orală
B. topice
C. pe cale injectabilă
D. pe cale parenterală
E. numai răspunsurile a şi c sunt adevărate
(pag. 463, [7])
F1543085. Emulsiile sunt:

A. sisteme disperse eterogene
B. constituite din două sau mai multe substanţe solide
C. constituite din două lichide nemiscibile
D. de tip A/U
E. de tip U/A
(pag. 463, [7])
F1543086. Instabilitatea emulsiilor se manifestă prin:

A. ecremare
B. floculare
C. coalescenţă
D. separarea fazelor
E. modificarea volumului în timp
(pag. 466, [7])
F1543087. Microemulsiile:
A. sunt sisteme disperse opalescente
B. sunt sisteme disperse clare
C. determină o acţiune rapidă a substanţei medicamentoase
D. determină o acţiune prelungită a substanţei medicamentoase
E. mărimea picăturilor fazei interne este de 0,1-0,5 cm
(pag. 464, [7])
F1543088. Teoria filmului complex:

A. se aplică atunci când emulgatorul este o substanţă tensioactivă
B. se aplică atunci când emulgatorul este un polimer
C. reprezintă formarea unui film coerent multimolecular
D. emulgatorul determină şi o micşorare a vâscozităţii fazei externe a emulsiei
E. apare în cazul emulsiilor U/A

(pag. 465, [7])
F1643089. Alegerea emulgatorului depinde de:

A. tipul de emulsie dorit
B. natura substantei medicamentoase care trebuie emulsionat
C. prezenta unor electroliti
D. diametrul picaturilor fazei dispersate
E. calea de administrare
(pag. 466)
F1643090. Dupa FR X conservarea emulsiilor se realizeaza:

A. în recipiente bine închise
B. la rece
C. ferit de lumina
D. la temperatura de 8-15° C
E. la temperatura camerei
(pag. 388)
F1643091. Dupa teoria liu Bankroft, emulgatorul emulsioneaza:

A. faza în care se dizolva
B. faza în care nu se dizolva
C. faza interna
D. faza externa
E. ambele faze
(pag. 464)
F1643092. Emulsiile multiple reprezinta sisteme de administrare cu actiune prelungita prin

administrare:
A. intravenoasa
B. intramusculara
C. subcutana
D. orala
E. parenterala
(pag. 463-464)
F1643093. Factorii care determina reducerea actiunii antimicrobiene al conservantilor folosite la

prepararea emulsiilor:
A. proprietatile reologice a emulsiei
B. pH-ul emulsiei
C. coeficientul de repartitie lipid/apa a conservantilor
D. raportul dintre faza uleioasa si faza apoasa
E. tipul emulgatorului
(pag. 468)
F1643094. Factorii care influenteaza stabilitatea emulsiilor:

B. tensiunea interfaciala
C. gradul de hidratare
D. tipul emulsiei
E. tipul emulgatorului
(pag. 465)
F1643095. În compozitia linimentelor intra:

A. sapunuri
B. substante cu actiune analgezica
C. substante cu actiune emolienta
D. substante cu actiune revulsiva
E. substante cu actiune laxativa
(pag. 387)
F1643096. Omogenizarea emulsiilor la nivel industrial se realizeza cu:

A. mori coloidale
B. ultrasunete
C. omogenizatoare cu supapa
D. agitatoare mecanice
E. amestecatoare
(pag. 471-472)
F1643097. Tipul emulsiei poate fi determinat:

A. prin evaluarea diametrului mediu al particulelor
C. prin pastrare în cilindri gradati
D. prin diluare
E. conductometric
(pag. 474)

A. reprezinta sisteme de administrare cu actiune prelungita
B. sunt destinate administrarii orale
C. sunt destinate administrarii intramusculare
D. sunt sisteme disperse clare
E. sunt destinate unei actiuni rapide a substantei medicamentoase
(pag. (7) 463 - 464)
F2143099. Emulgatorii de uz intern:

A. sunt de tipul U/A (ulei/apa)
B. sunt reprezentati in general de mucilagii sau tensioactivi neionici
C. sunt reprezentati mai ales de tensioactivi anionici
D. sunt reprezentati de tensioactivi cationici
E. trebuie sa fie netoxici, neiritanti
(pag. (7) 467)
F2143100. Proprietatile reologice ale unei emulsii dermatologice:

A. sunt proprietati tipice preparatelor de tip plastic
B. desemneaza o curgere Newtoniana
C. determina, in general, o consistenta fluida
D. determina, in general, o consistenta ridicata
E. reclama caracteristici de etalare pe tegument
(pag. (7) 468)
F2143101. Care dintre factorii urmatori pot determina reducerea actiunii antimicrobiene a
conservantilor folositi in formularea emulsiilor ?
A. distributia sa preferentiala in faza uleioasa
B. distributia in faza apoasa
C. includerea in micelele tensioactivilor folositi ca emulgatori

D. ionizarea insemnata determinata de pH
E. nici unul din factorii de mai sus
(pag. (7) 468)
F2143102. Controlul stabilitatii fizice a emulsiilor se face prin:

A. observarea fenomenului de sedimentare sau ecremare ce au loc in timp, pe emulsii pastrate in cilindri
gradati
B. determinarea vascozitatii
C. examinarea aspectului (la microscop sau cu lupa)
D. aprecierea comportamentului la centrifugare sau la incalzire
E. identificarea si determinarea continutului in substanta activa
(pag. (7) 475)
F2143103. Care dintre factorii enumerati mai jos influenteaza stabilitatea emulsiilor ?
A. tensiunea interfaciala
C. raza particulelor suspendate
D. raportul de concentratie al fazelor
E. gradul de hidratare a polimerilor utilizati ca emulgatori
(pag. (7) 465 - 466)
F2143104. Care dintre urmatoarele fenomene de instabilitate ale unei emulsii sunt reversibile ?
A. sedimentarea
B. cremarea
C. flocularea
D. coalescenta
E. separarea fazelor
(pag. (7) 466)
F2143105. Asocierile de tensioactivi folosite pentru emulsionare:

A. se aleg in functie de valoarea HLB ale emulgatorilor si a fazei uleioase care se emulsioneaza
B. produc, in general, un film interfacial mixt mai instabil
C. formeaza un film interfacial coerent
D. necesita concentratii mai reduse pentru emulsionare
E. reclama utilizarea unor concentratii mai mari pentru emulsionare
(pag. (7) 467)
F2143106. Pentru prepararea industriala a unguentelor emulsii se folosesc amestecatoare:

A. cu viteza mai mica (miscare lenta) de agitare
B. cu o agitare mai viguroasa
C. prevazute cu spirale sau palete
D. de tip moara cu cilindri
E. orice tip de agitator/amestecator aflat in dotare
(pag. (7) 471)
F2143107. Omogenizarea care succede obtinerii unei emulsii industriale:

A. urmareste reducerea suplimetara a dimensiunii picaturilor emulsionate
B. micsorarea gradului de dispersie a picaturilor fazei interne
C. se realizeaza cu ajutorul unor turbine de agitare
D. se realizeaza cu ajutorul morilor coloidale
E. se poate obtine spontan
(pag. (7) 471)
F2143108. Tehnicile particulare de obtinere a unor emulsii cu faza continua apoasa se bazeaza pe:
A. formarea,, in situ,, a unui sapun
B. folosirea unui compus gras autoemulsionabil anionic
C. folosirea unui compus gras autoemulsionabil neionic
D. metoda gumei uscate
E. metoda gumei umede
(pag. (7) 474)
F2143109. Teoria lui Harkins referitoare la emulsionare:

A. este cunoscuta si ca teoria icului sau penei
B. este aplicabila in cazul in care emulgatorul este un polimer
C. expilca mecanismul de emulsionare a tensioactivilor
D. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul sapunurilor
E. explica emulsionarea prin formarea filmului complex
(pag. (7) 464 - 465)
F2143110. Inversarea emulsiilor poate avea loc prin:

A. micsorarea diferentei densitatii celor doua faze
B. schimbarea cationului unui sapun emulgator
C. cresterea vascozitatii mediului de dispersie
D. schimbarea raportului concentratiilor emulgatorilor, in emulsii preparate cu ajutorul unor asocieri de doi
emulgatori
E. cresterea temperaturii
(pag. (7) 466)
F2143111. In emulsii de uz extern se folosesc ca emulgatori:

A. mucilagii
B. sapunuri
C. ceruri
D. colesterol
E. lanolina
(pag. (7) 467)
F2143112. Conform FR X, la prepararea emulsiilor se pot folosi ca substanţe auxiliare:

A. conservanţi antimicrobieni
B. stabilizanţi chimici (antioxidanţi)
C. agenti de floculare
D. agenţi pentru creşterea vâscozităţii
E. coloranţi
(pag. 388, [10])
F2143113. Conform FR X, conservarea emulsiilor se face:

B. la rece
C. la temperatura camerei
D. ferit de lumină
E. Răspuns corect: A, E
(pag. 388, [10])
F2143114. Factorii care influenţează stabilitatea fizică a emulsiilor sunt:

A. tensiunea interfacială
B. vâscozitatea fazei externe

C. forţele de respingere şi atracţie dintre particulele fazei interne
D. presiunea osmotică
E. pH-ul fazei interne
(pag. 465, [7])
F2143115. Pentru reducerea fenomenelor de instabilitate fizică a emulsiilor:

A. se apropie densităţile celor două faze
B. se micşorează vâscozitatea fazei interne
C. se măreşte vâscozitatea fazei externe
D. se măreşte gradul de dispersie al picăturilor fazei interne
E. se adaugă antioxidanţi
(pag. 465, [7])
F2143116. Alegerea fazei uleioase a unei emulsii se face dependent de:

A. calea de administrare
B. tipul de emulsie
C. consistenţa dorită
D. prezenţa unor electroliţi în faza apoasă
E. considerente economice
(pag. 466, [7])
F2143117. Pentru emulsiile parenterale se folosesc ca emulgatori:

A. săpunuri inverse
B. săpunuri de amine
C. lecitină
D. ceruri emulgatoare
E. polisorbaţi
(pag. 467, [7])
F2143118. Conservanţii antimicrobieni folosiţi în formularea emulsiilor sunt:

A. metilparaben
B. propilparaben
C. butilhidroxianisol
D. metabisulfit de sodiu
E. butilhidroxitoluen
(pag. 474, [7])
F2143119. Determinarea tipului de emulsie se face prin:

A. metoda diluării
C. evaluarea diamentrului picăturilor emulsionate
D. metoda conductimetrică
E. determinarea pH-ului
(pag. 474, [7])
F2143120. Conform FR X, controlul calităţii emulsiilor se referă la:

A. masa totală pe recipient
B. dozarea substanţei active
C. uniformitatea conţinutului în substanţă activă
D. potenţialul zeta
E. volumul de sedimentare
(pag. 388, [10])
F2143121. Conform FR X, emulsia uleioasă conţine:

A. ulei de floarea soarelui 10 %
B. ulei de floarea soarelui 5 %
C. gumă arabică 10 %
D. gumă arabică 7,5 %
E. gumă arabică 5 %
(pag. 388, [10])
F2143122. Conform FR X, emulsiile de uz intern prezintă:

A. aspect lăptos şi omogen
B. miros şi gust caracteristic componentelor
C. consistenţă vâscoasă
D. dimensiunea picăturilor dispersate sub 5 microni
E. o concentraţie a fazei interne de cel puţin 74 %
(pag. 388, [10])
F2143123. Conform FR X, la prepararea emulsiilor sunt valabile următoarele:

A. emulgatorul se dizolvă în faza externă
B. în aceasta (faza externă) se dispersează printr-o metodă adecvată faza internă
C. emulsia formată se completează cu faza internă la masa prevăzută
D. se pot folosi substanţe auxiliare
E. în emulsiile de uz extern se pot adăuga edulcoranţi şi aromatizanţi
(pag. 388, [10])
F2243124. In care monografie de generalitati din FR X se fac referiri la emulsii farmaceutice

A. unguente
B. supozitoare
C. emulsii
(pag. FRX)
F2243125. Ce dispozitive se utilizeaza la omogenizarea emulsiilor

B. omogenizatoare cu filiera
C. cu ultrasunete
D. moara coloidala
E. concasoare
(pag. Leucuta,471)
F2243126. Care dintre emulgatorii mentionati contribuie la stabilizarea emulsiilor de tip ulei in apa
A. Span 8o
B. Tween 8o
C. Guma arabica
D. copolimer etilena-propilena (Pluronic)
E. Eudragit
(pag. Leucuta,462,467)
F2243127. Prevederi ale FRX referitoare la emulsii in monografia de generalitati

A. sunt preparate lichide
B. sunt preparate lichide sau semisolide

C. se folosesc numai emulsiile ulei in apa
D. in aceasta categorie sunt incluse si linimentele
E. linimentele sunt incluse la unguente
(pag. FRX,387)
F2243128. Mecanismul de actiune ca emulgatori a sapunurilor monovalente

A. adsorbtie orientata la interfata
B. hidratarea mai mare a partii lipofile
C. incorporarea apei ca faza interna
D. incorporarea uleiului ca faza interna
E. actioneaza prin cresterea viscozitatii fazei externe
(pag. Leucuta,464)
F2243129. Prevederi ale farmacopeei referitoare la emulsii

A. aspect laptos si omogen care se mentine dupa diluare 1:10 cu faza externa
B. aspect laptos si omogen care se mentine dupa diluare 1:10 cu faza interna
C. se pastreaza la 8-10 0C
D. se pastreaza la frigider
E. pe eticheta preparatului se va specifica perioada de valabilitate
(pag. FRX,387)
F2243130. Fenomene de instabilitate, ireversibile, la emulsii

A. ecremare
B. sedimentare
C. floculare
D. coalescenta
(pag. Leucuta,466)
F2243131. Factori care influenteaza stabilitatea emulsiilor

B. viscozitatea mediului de dispersie
C. raportul de concentratii a fazelor
D. tensiunea interfaciala
E. fenomenul Marangoni
(pag. Leucuta,465)
F2243132. Abordarea practica a formularii unei emulsii incepe cu stabilirea unei formule bazata pe cei
trei componenti principali (diagrama ternara), care sunt
A. faza apoasa
B. faza uleioasa
C. emulgatorul
D. substanta medicamentoasa
E. conservantul antimicrobian
(pag. Leucuta,469)
F2243133. Alegerea emulgatorului cind acesta este format dintr-un amestec de tensioactivi
A. proportia tensioactivilor se calculeaza in functie de HLB celor doi emulgatori
B. proportia tensioactivilor se calculeaza in functie de masa moleculara a celor doi emulgatori
C. amestecul de emulgatori care se prefera este alcatuit din emulgatori ionogeni
D. amestecul de emulgatori care se prefera este alcatuit din emulgatori neionogeni
E. in vederea alegerii tensioactivilor trebuie luat in calcul si valoarea HLB a fazei uleioase care se
emulsioneaza
(pag. Leucuta,466)
F2243134. Care dintre factorii inclusi in ecuatia Stokes au o influenta direct proportionala asupra
vitezei de sedimentare-ecemare a unei emulsii
A. marimea particulelor
B. viscozitatea
C. densitatea fazei dispersate
D. densitatea mediului de dispersie
E. acceleratia gravitationala
(pag. Leucuta,465)
F2243135. Care sunt criteriile de alegere a fazei uleioase pentru obtinerea unei emulsii
A. calea de administrare
B. consistenta dorita a preparatului
C. eventuale interactiuni intre componenti
D. potentialul iritant al componentilor
E. consumul energetic in faza de omogenizare
(pag. Leucuta,466)
F2243136. Ce fel de conservanti se pot asocia unei emulsii

A. clorura de benzalconiu
B. lecitina
C. acidul benzoic
D. nitratul fenilmercuric
E. nipaginul/nipasolul
(pag. Leucuta,468)
F2243137. Cum poate avea loc micsorarea disponibilitatii conservantului in faza apoasa a unei emulsii
ulei/apa, fapt nedorit in formulare
A. distributie preferentiala in faza uleioasa
B. formare de complecsi greu solubili in apa
C. includerea in micelele emulgatorului tensioactiv
D. modificarea gradului de ionizare datorita pH-ului
E. reducerea actiunii antimicrobiene
(pag. Leucuta,468)
F2243138. Ce factori determina alegerea aparaturii de emulsionare la nivel industrial

A. volumul total al lichidului care se amesteca
B. viscozitatea sistemului
C. tensiunea interfaciala
D. costul componentilor
E. considerente economice
(pag. Leucuta,470)
F2243139. Ce tipuri de emulsii farmaceutice se pot intilni

A. preparate topice
B. parenterale in alimentarea parenterala
C. emulsii multiple cu cedare prelungita
D. emulsii clare sau microemulsii pentru cedare rapida
E. unguente si supozitoare cu substante emulsionate
(pag. Leucuta,463)
F2343140. In ce conditii poate avea loc inversarea fazelor unei emulsii:

A. schimbarea cationului monovalent cu unul bivalent
B. in functie de raportul concentratiilor dintre doi emulgatori
C. cresterea concentratiei fazei dispersate
D. cresterea temperaturii
E. in timpul prelevarii dozei de emulsie
(pag. 466)
F2343141. in cazul emulsiilor de uz intern emulgatorul trebuie sa indeplineasca conditiile:

A. sa fie netoxic
B. sa fie neiritant
C. sa fie emulgator tip U/A
D. sa fie emulgator tip A/U
E. sa formeze emulsii viscoase
(pag. 467)
F2343142. Emulsiile pot fi administrate:

A. pe cale orala
B. pe piele
C. ca preparate parenterale
D. pe mucoasa nazala
E. pe mucoasa oftalmica
(pag. 463)
F2343143. Ce fenomene de instabilitate ale emulsiilor sunt reversibile:

A. sedimentarea
B. ecremarea
C. flocularea
D. coalescenta
(pag. 466)
F2343144. Pentru o emulsie de uz intern, emulgatorul trebuie:

A. sa realizeze emulsii tip U/A
B. sa realizeze emulsii tip A/U
C. sa fie netoxic
D. sa contina tensioactivi neionici
E. sa contina tensioactivi ionici
(pag. 467)
F2343145. Conservantii antimicrobieni utilizati la emulsii trebuie sa prezinte:

A. actiune bactericida
B. actiune fungicida
C. o actiune inhibitoare in cantitate minima
D. un coeficient de repartitie lipide/apa echilibrat
E. solubilitate mare in ulei
(pag. 468)
F2343146. Componentele de baza ale unei emulsii sunt:

A. faza apoasa
B. faza uleioasa
C. emulgator
D. agent de crestere a viscozitatii
E. conservant
(pag. 387)
F2343147. Care sunt fazele corecte in realizarea unei emulsii tip U/A:
A. se topeste faza grasa la 70 ° C in cuva
B. se adauga o portiune din faza apoasa incalzita separat la aceeasi temperatura
C. se adauga toata faza apoasa incalzita separat la aceeasi temperatura
D. emulsia se raceste sub agitare
E. restul apei se adauga la rece
(pag. 474)
F2343148. Cum se determina marimea particulelor unei emulsii:

A. microscopic
C. conductometric
D. prin diluare
E. cu ajutorul indicelui de refractie
(pag. 474)
F2343149. Emulsiile se pastreaza:

B. la temperatura camerei
C. la temperaturi de 8-15 °C
D. la intuneric
E. cu mentiunea "A se agita inainte de intrebuintare"
(pag. 388)
F2343150. Caracteristicile linimentelor sunt:

A. emulsii aplicate pe piele
B. contin sapunuri
C. contin substante cu actiune emolienta
D. contin substante cu actiune analgezica sau revulsiva
E. sunt sterile
(pag. 387)
F2343151. Ce afirmatii sunt corecte pentru forma farmaceutica de emulsie:

A. sunt preparate semisolide
B. sunt preparate lichide
C. constituite dintr-un sistem dispers
D. contin mai multe faze
E. se administreaza extern
(pag. 387)
F2343152. Ce contine emulsia uleioasa:

A. ulei floarea soarelui 10 g
B. guma atabica 5 g
C. apa distilata 85 g
D. ulei floarea soarelui 5 g
E. guma arabica 10 g
(pag. 388)
F2343153. Care sunt caracteristicile ce nu corespund in descrierea emulsiilor:

A. aspect clar
B. diluate cu faza interna raman omogene
C. aspect laptos si omogen
D. culoarea, gustul si mirosul sunt caracteristice componentelor
E. diluate cu faza externa raman omogene
(pag. 387-388)
F2343154. Care sunt monografiile cu emulsii sterile din F.R.X.:

A. Emulsii
B. Preparate injectabile
C. Preparate perfuzabile
D. Supozitoare
E. Unguente
(pag. 492, 510)
F2343155. Ce mecanisme pot explica formarea emulsiei:

A. fenomenul Marangoni
B. teoria filmului interfacial
C. teoria penei
D. teoria filmului complex
E. nici un mecanism
(pag. 464-465)
F2343156. Factorii care influenteaza stabilitatea emulsiilor dupa legea Stokes pot fi:
A. raza particulei
C. viscozitatea
D. raportul de concentratii a fazelor
E. sarcina electrica
(pag. 465-466)
F2543157. Referitor la teoria lui Harkins de formare a emulsiilor alegeti afirmatiile corecte:
A. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul polimerilor
B. se aplica atunci cand emulgatorul este un sapun
C. sapunurile monovalente formeaza emulsii U/A
D. sarcina electrica a emulgatorului contribuie la stabilitatea emulsiei
E. sapunurile plurivalente formeaza emulsii U/A
(pag. 464/7)
F2543158. Se pot adauga antioxidanti pentru faza apoasa a emulsiilor urmatoarele substante:
A. metabisulfit de sodiu
B. tioglicerol
C. palmitat de ascorbil
E. lecitina
(pag. 469/7)
F2543159. Emulsiile de uz intern:

A. sunt de tipul U/A
B. sunt de tip A/U

C. se folosesc in general mucilagii
D. se foloseste colesterolul sau lecitina
E. emulgatorul trebuie sa fie iritant
(pag. 467/7)

A. reprezinta sisteme de administrare cu actiune imediata
B. sunt de tipul A/U/A
C. se administreaza strict extern
D. se administreaza parenteral
E. pot contine picaturi de ulei dispersate in picaturi de apa
(pag. 463/7)
F2543161. Conform FR X substantele auxiliare folosite la prepararea emulsiilor sunt:

A. stabilizanti
B. agenti pentru scaderea vascozitatii
D. antioxidanti
E. coloranti
(pag. 388/10)
F2543162. Emulsia uleioasa prevazuta de Farmacopee contine:

A. 10 parti guma arabica
B. 7 parti apa
C. 10 parti ulei de floarea soarelui
D. 5 parti guma arabica dezenzimata
E. 7,5 parti apa
(pag. 388/10)
F2543163. Antioxidantii solubili in ulei utilizati la prepararea emulsiilor pot fi:

A. acid ascorbic
B. clorura de benzalconiu
C. galat de propil
E. lecitina
(pag. 469/7)
F2543164. Procedee pentru controlul tipului emulsiilor:

A. prin diluare
B. conductometric
C. prin fluorescenta
D. viteza de sedimentare
E. potentialul zeta
(pag. 474/7)
F2543165. Alegerea fazei uleiose la formularea emulsiilor depinde de:

A. calea de administrare(intern, extern,parenteral)
B. consistenta dorita
C. sarcina electrica
D. posibile incompatibilitati cu ingredientele emulsiei
(pag. 466/7)
F2543166. Factori care influenteaza stabilitatea emulsiilor:

B. hidratarea
C. fortele de respingere si atractie intre particule
D. tipul de emulgator
E. valoarea HLB a componentei lipofile
(pag. 465/7)
F2543167. Fenomene reversibile de instabilitate a emulsiilor:

A. sedimentarea
B. coalescenta
C. inversarea fazelor
D. ecremarea
E. flocularea
(pag. 466/7)
F2543168. Afirmatii adevarate despre microemulsii:

A. sunt sisteme disperse eterogene clare
B. cantitatea fazei interne este mai mica
C. sunt formate din doua faze lichide miscibile
D. sunt numai tip U/A
E. au utilizari cosmetice
(pag. 464/7)
F2543169. Marimea particulelor unei emulsii se poate determina:

A. cu pipeta Andreasen
B. microscopic cu ajutorul unui micrometru ocular etalonat
C. prin diluare
D. cu ajutorul indicatorilor
E. cu numaratorul Coulter
(pag. 474/7)
F2543170. Afirmatii adevarate referitoare la emulsii:

A. sunt sisteme disperse eterogene
B. de tip U/A
C. de tip A/U
D. constituite din doua lichide miscibile
E. constiuite din o substanta solida si una lichida
(pag. 463/7)
F2543171. Afirmatii adevarate despre emulsiile multiple:

A. sunt de tip U/A
B. sunt sisteme de administrare cu efect imediat
C. pot contine picaturi uleiose in solutie apoasa
D. sunt de tip A/U/A
E. sunt sisteme de administrare cu efect prelungit
(pag. 463/7)
F2543172. Din categoria substantelor tensioactive anionice fac parte :

A. lauril sulfat de sodiu
B. sapunuri alcaline
C. lecitina
D. stearat de etilenglicol
E. clorura de benzalconiu
(pag. 461/7)
F2543173. La formarea emulsiilor, teoria filmului complex :

A. se aplica pentru emulgatori de tip polimeri
B. reprezinta formarea unui film complex multimolecular
C. apare in cazul emulsiilor tip U/a
D. se aplica pentru emulgatori de tip tensioactivi
E. emulgatorul determina si o micsorare a vascozitatii fazei externe
(pag. 465/7)
F2543174. Prepararea emulsiilor in industrie se realizeaza cu:

B. mori coloidale
C. amestecator planetar
D. omogenizator cu filiera
E. mori cu valturi
(pag. 461/7)
F2543175. Emulsia uleioasa se prepara conform Farmacopeei din:

A. apa distilata
B. ulei de floarea soarelui
C. guma arabica dezenzimata
D. ulei de ricin
E. guma tragacanta
(pag. 468/7)
F2543176. Afirmatii adevarate referitoare la emulsii:

A. sunt constituite din doua sau mai multe lichide miscibile
B. sunt sisteme disperse eterogene
C. sunt de tip A/U
D. sunt de tip U/A
E. sunt constituite din doua sau mai multe substante solide
(pag. 463/7)
F2543177. Doua lichide nemiscibile la agitarea impreuna:

A. determina dispersarea temporara a unuia in celalalt
B. duce la cresterea suprafetei de separatie intre faze
C. la incetarea agitarii apare fenomenul de coalescenta
D. la incetarea lucrului mecanic cele doua lichide raman dispersate
E. duce la scaderea energiei libere interfaciale
(pag. 464/7)
F2643178. Biodisponibilitatea este dată de:

A. viteza absorbţiei substanţei ative
B. natura excipienţilor
C. compoziţia formei farmaceutice
D. mărimea absorbţiei substanţei active
E. forma cristalină a substanţei active
(pag. 111)
F2643179. Biodisponibilitatea unui medicament este influenţată de următorii factori chimici:

A. cantitatea excipienţilor folosiţi
B. lipofilia
C. forma cristalină
D. constanta de disociere
E. solubilitatea
(pag. 111)
F2643180. Etapa pre-clinică a unui medicament cuprinde următoarele studii:

A. fizice
B. farmacocinetice
C. biologice
D. toxicologice
E. clinice
(pag. 107)
F2643181. Studiile clinice controlate pot fi:

A. paralele
B. încruciºate
C. lineare
D. secvenţiale
E. relative
(pag. 109-110)
F2643182. Medicamente "generice" sunt:

A. medicamente care prezintă aceeaºi compoziţie calitativă ºi cantitativă în ceea ce priveºte substanţa
medicamentoasă ºi forma farmaceutică cu produsul de referinţă
B. medicamente alternative farmaceutice
C. medicamente care nu prezintă aceeaºi compoziţie calitativă ºi cantitativă în ceea ce priveºte substanţa
medicamentoasă ºi forma farmaceutică cu produsul de referinţă
D. medicamente echivalente farmaceutice bioechivalente
E. pro-droguri
(pag. 120)
F2643183. Studiile de bioechivalenţă sunt necesare:

A. la soluţii parenterale intramusculare sau subcutanate
B. la vaccinuri
C. la siropuri
D. la unguente
E. la capsule
(pag. 122)
F2643184. În studii de bioechivalenţă se determină concentraţia metaboliţilor când - substanţa activă:

A. este un precursor
B. nu se poate determina datorită absenţei unei metode analitice corespunzătoare
C. suferă o conversie rapidă ºi completă
D. este o moleculă chirală
E. are un timp de înjumătăţire lungă
(pag. 128)
F2643185. La prelevarea probelor biologice în studiile de bioechivalenţă sunt importante:
A. frecvenţa prelevărilor
B. durata prelevărilor
C. cauza prelevărilor
D. modalitatea prelevărilor
E. condiţiile prelevărilor
(pag. 129)
F2643186. Criterii de validare a metodelor de dozare folosite la studii de bioechivalenţă:

A. precizie
B. stabilitate
C. sensibilitate
D. specificitate
E. inexactitate
(pag. 129-130)
Tema nr. 44
Suspensii farmaceutice
BIBLIOGRAFIE:
F1244001. Care dintre factori amintiti, imbunatatesc stabilitatea suspensiilor defloculate

A. dimensiunea redusa a particulelor
B. micsorarea viscozitatii mediului de dispersie
C. absenta sarcinii electrice
D. absenta peptizatorilor
E. evitarea excipientilor tixotropi sau plastici in mediul de dispersie
(pag. 477, [7])
F1244002. Care enunt este coect legat de umectarea particulelor solide in vederea prepararii suspensiei
A. are loc daca unghiul de contact este mai mic de 90 °
B. are loc daca unghiul de contact este mai mare de 90 °
C. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 180 °
D. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 0 °
E. micsorarea unghiului de contact va face dificila umectarea
(pag. 38-39, [7])
F1244003. Factorul determinant in asigurarea stabilitatii fizice a suspensiilor defloculate este unul din
cei mentionati:
A. izotonia
B. umectarea
C. peptizarea
D. caracteristicile reologice ale mediului de dispersie si ale preparatului (viscozitatea de structura)
E. tipul recipientului de conditionare
(pag. 475, [7])
F1244004. Prevederi ale farmacopeei referitoare la suspendarea substantelor puternic active; care
dintre enunturi este corect
A. se evita prepararea de suspensii cu acestea
B. in cazuri exceptionale se face suspendarea unor cantitati reduse la jumatate fata de cele prescrise
C. cantitatea prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pe 24 ore
D. cantitatea suspendata poate depasi doza maxima pe 24 de ore daca substanta respectiva nu este un
stupefiant
E. daca substanta care se suspenda este un stupefiant se va recurge la solubilizarea micelara
(pag. 894, [FR X])
F1344005. Ce proprietati prezinta suspensiile floculate:

A. cristale individuale care sedimenteaza rapid
B. flocoane laxe care sedimenteaza rapid
C. supernatant opalescent
D. volum mic de sedimentare
E. sediment cimentat
(pag. 478)
F1344006. Ce umectanti se pot folosi la suspensii:

A. tensioactivi
B. parafina lichida
C. ulei de floarea soarelui
D. ulei de ricin
E. guma arabica
(pag. 476)
F1344007. Suspensiile defloculate se caracterizeaza prin:

A. particule solide dispersate individual
B. particule agregate in flocoane
C. viteza de sedimentare mare
D. viscozitate mare a mediului de dispersie
E. sediment lax
(pag. 476-477)
F1444008. Se pot prepara suspensii defloculate in urmatoarele conditii avantajoase:

A. viteza de agitare foarte mica
B. realizarea unui pH slab acid al vehiculului
C. prepararea unei suspensii concentrate care se amesteca apoi cu agentul de suspendare, urmata de
diluarea cu vehiculul ce contine si alti adjuvanti
D. viteza de agitare foarte mare
E. prepararea unei suspensii concentrate care se amesteca apoi cu vehiculul
(pag. 480, [7])
F1544009. Aprecierea gradului de floculare al unei suspensii se determină prin:

A. metoda diluării
C. măsurarea volumului de sediment format
D. conductimetric
E. măsurarea indicelui de refracţie
(pag. 478, [7])
F1544010. În suspensiile floculate particulele suspendate :

A. sunt entităţi individuale
B. nu sunt entităţi individuale
C. au viteză de sedimentare mică
D. formează lent sedimentul
E. duc la obţinerea unui sediment greu de redispersat
(pag. 478, [7])
F1544011. La prepararea suspensiilor de uz intern nu se folosesc:

A. edulcoranţi
B. aromatizanţi
C. coloranţi
D. conservanţi antimicrobieni
E. aglutinanţi
(pag. 479, [7])
F1544012. Obţinerea fazei insolubile la prepararea suspensiilor nu se face prin:

A. precipitarea cu solvenţi organici
B. precipitarea prin modificarea pH-ului
C. precipitarea prin dubla descompunere

D. procedeul sedimentării
E. triturare la mojar
(pag. 476, [7])
F1544013. Reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide dintr-o suspensie poate fi micşorată
prin:
A. scăderea concentraţiei fazei solide
B. scăderea gradului de dispersie
C. scăderea vâscozităţii mediului de dispersie
D. folosirea de vehicule tixotrope sau plastice
E. creşterea diferenţei de densitate între cele două faze
(pag. 477, [7])
F1544014. Stabilitatea unei suspensii nu este influenţată de:

A. gradul de hidratare
B. solubilitatea în apă a fazei dispersate
C. volumul suspensiei
D. vâscozitatea mediului de dispersie
E. sarcina electrică a particulelor fazei interne
(pag. 477, [7])
F1644015. Agenti tensioactivi neionici folositi la obtinerea suspensiilor floculate:

A. Tween
B. Laurilsufat de sodiu
C. Sapunuri alcaline
D. Sapunuri metalice
E. Carboximetilceluloza sodica
(pag. 479)
F1644016. FR X, controleaza marimea particulelor dintr-o masa de suspensie care contine aproximativ:
A. 100 mg substanta activa suspendata
B. 10 mg substanta activa suspendata
C. 10 g substanta activa suspendata
D. 5 g substanta activa suspendata
E. 25 g substanta activa suspendata
(pag. 893)
F1644017. La suspensii odata cu cresterea concentratiei fazei solide, viteza de sedimentare:

A. creste
B. scade
C. nu este influentata
D. creste linear
E. creste numai peste o anumita concentratie
(pag. 477)
F1644018. Tehnica prin care se obtin particule cu un grad avansat de dispersie la prepararea
suspensiilor defloculate se numeste:
A. pulverizare
B. maruntire
C. radere
D. micronizare
E. macinare
(pag. 479)
F2144019. Masurarea potentialului zeta al unei suspensii presupune:

A. utilizarea numaratorului Coulter
B. determinarea usurintei de redispersare a suspensiilor
C. determinarea incarcarii electrice a particulelor
D. determinarea sedimentarii gravitatioanle
E. toate cele de mai sus
(pag. (7) 480)
F2144020. Suspensiile de uz intern prezintă următoarele avantaje, cu excepţia:

A. reducerii descompunerii chimice a unor substanţe active comparativ cu soluţiile apoase
B. evitării gustului neplăcut al unor derivaţi solubili
C. uşurinţei de administrare la copii
D. stabilităţii fizice crescute a formei farmaceutice
E. biodisponibilităţii crescute faţă de preparatele orale solide
(pag. 475, [7])
F2144021. Conform FR X următoarele afirmaţii referitoare la suspensii sunt adevărate, cu excepţia:

A. suspensiile destinate administrării interne pot conţine edulcoranţi şi aromatizanţi
B. suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor se prepară prin metode care le asigură
sterilitatea
C. pe etichetele recipientelor se menţionează "A se agita înainte de întrebuinţare"
D. substanţele solide se aduc la gradul de fineţe corespunzător scopului şi modului de administrare
E. se conservă în recipiente închise etanş, la loc răcoros, ferit de lumină
(pag. 894, [10])
F2144022. La prepararea suspensiilor, FR X prevede că se pot folosi următoarele substanţe auxiliare,

cu excepţia:
A. agenţilor de mărire a vâscozităţii
B. umectanţilor
C. solubilizanţilor
D. agenţilor de floculare
E. conservanţilor antimicrobieni
(pag. 893, [10])
F2144023. Care dintre următoareloe afirmaţii referitoare la floculare cu electroliţi nu este adevărată:
A. se datorează controlării sarcinii electrice a particulelor suspendate
B. depinde de concentraţia electrolitului
C. creşte cu valenţa ionului folosit
D. se datorează producerii unui strat de solvatare în jurul particulelor
E. se poate controla prin determinarea schimbării potenţialului zeta.
(pag. 478, [7])
F2144024. Umectarea unui solid de către un lichid este completă când unghiul de contact este:
A. egal cu 0 grade
B. între 0 + şi 90 grade
C. egal cu 90 grade
D. între 90 şi 180 grade
E. egal cu 180 grade
(pag. 38-39, [7])
F2244025. Suspensiile floculate se caracterizeaza prin:

A. sedimentare individuala a particulelor
B. sedimentare cu viteza redusa
C. sediment afanat
D. supernatant opalescent
E. potential zeta foarte ridicat
(pag. Leucuta, 478)
F2244026. Agentii de peptizare utilizati la prepararea suspensiilor:

A. conduc la obtinerea unor suspensii floculate
B. cresc vascozitatea mediului de dispersie
C. confera sarcini electrice particulelor suspendate
D. impiedica cimentarea sedimentului
E. nu au nici un efect asupra stabilitatii suspensiilor
(pag. Leucuta, 477)
F2244027. Sterilitatea une suspensii apoase de uz extern poate fi asigurata prin:

A. sterilizarea prin caldura uscata
B. sterilizarea prin caldura umeda
C. sterilizarea prin filtrare
D. sterilizarea cu radiatii UV
E. prepararea pe cale aseptica
(pag. Leucuta, 480)
F2244028. Metode de floculare in vederea prepararii suspensiilor floculate

A. prin neutralizarea partiala a sarcinii electrice a particulelor si monitorizarea potentialului zeta se obtine o
floculare controlata, avantajoasa stabilitatii fizice
B. prin neutralizarea partiala a sarcinii electrice a particulelor si monitorizarea potentialului zeta se obtine o
floculare partiala,insuficienta unei stabilitati fizice corespunzatoare
C. prin invelirea integrala a particulelor cu un film de tensioactiv neionogen
D. prin cresterea la maximum a potentialului zeta
E. flocularea cu electroliti nu este o metoda practica de obtinere a suspensiilor de calitate
(pag. Leucuta,478)
F2244029. Factori care imbunatatesc stabilitatea suspensiilor defloculate

A. dimensiunea redusa a particulelor
B. micsorarea viscozitatii mediului de dispersie
C. absenta sarcinii electrice
D. absenta peptizatorilor
E. evitarea excipientilor tixotropi sau plastici in mediul de dispersie
(pag. Leucuta,476)
F2244030. Prevederi ale farmacopeei referitoare la suspendarea substantelor puternic active

A. se evita prepararea de suspensii cu acestea
B. in cazuri exceptionale se face suspendarea unor cantitati reduse la jumatate fata de cele prescrise
C. cantitatea prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pe 24 ore
D. cantitatea suspendata poate depasi doza maxima pe 24 de ore daca substanta respectiva nu este un
stupefiant
E. daca substanta care se suspenda este un stupefiant se va recurge la solubilizarea micelara
(pag. FRX,893)
F2344031. Ce umectanti se pot folosi la suspensii:

A. tensioactivi
B. parafina lichida
C. ulei de floarea soarelui
D. ulei de ricin
E. guma arabica
(pag. 476)
F2344032. Ce proprietati prezinta suspensiile floculate:

A. cristale individuale care sedimenteaza rapid
B. flocoane laxe care sedimenteaza rapid
C. supernatant opalescent
D. volum mic de sedimentare
E. sediment cimentat
(pag. 478)
F2344033. Suspensiile apoase sunt sisteme disperse eterogene formate din:

A. particule solide insolubile in apa
B. ulei de floarea soarelui
C. alcool
D. acetona
E. glicerol
(pag. 893)

A. particule solide dispersate individual
B. particule agregate in flocoane
C. viteza de sedimentare mare
D. viscozitate mare a mediului de dispersie
E. sediment lax
(pag. 476,477)
F2344035. Care din urmatoarele substante se prepara sub forma de suspensie apoasa:
A. glucoza
B. clorhidrat de procaina
C. fenobarbital
D. propifenazona
E. cafeina
(pag. 475)
F2544036. Intr-o suspensie, reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide poate fi micsorata
prin:
A. folosirea de vehicule tixotrope sau plastice
B. cresterea diferentei de densitate intre cele doua faze
C. scaderea concentratiei fazei solide
D. scaderea gradului de dispersie
E. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
(pag. 477/7)
F2544037. Urmatorii factori nu influenteaza stabilitatea unei emulsii:

A. solubilitatea in apa a fazei dispersate
B. gradul de hidratare
C. vascozitatea mediului de dispersie
D. sarcina electrica a particulelor fazei interne
E. volumul suspensiei
(pag. 477/7)
F2544038. Caracteristicile particulelor suspendate in suspensiile floculate sunt:

A. nu sunt entitati individuale
B. au viteza de sedimentare mica
C. sunt entitati individuale
D. formeaza lent sedimentul
E. duc la obtinerea unui sediment greu de redispersat
(pag. 478/7)
F2544039. Pentru suspensiile de uz intern nu se folosesc la preparare:

A. conservanti antimicrobieni
B. aglutinanti
C. aromatizanti
D. coloranti
E. edulcoloranti
(pag. 479/7)
F2544040. Gradul de floculare al unei suspensii se determina prin:

A. masurarea volumului de sediment format
B. conductimetric
C. metoda diluarii
D. determinarea indicelui de refractie
E. metoda colorarii
(pag. 478/7)
F2544041. Viteza de sedimentare a particulelor unei suspensii poate fi realizata prin:

A. cresterea gradului de dispersie
B. scaderea concentratiei fazei disperse
C. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
D. folosirea de polimeri hidrofili
E. utilizarea tensioactivilor in cantitate mare
(pag. 477/7)
F2544042. Conform FR X substantele auxiliare folosite la prepararea suspensiilor sunt urmatoarele cu

exceptia:
A. agenti de floculare
B. coloranti
D. umectanti
E. adsorbanti
(pag. 893/10)
F2544043. Afirmatii adevarate despre suspensii:

A. sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide
B. sunt constituite din una sau mai multe substante active insolubile suspendate in mediu de dispersie
semisolid
C. 90% din particulele examinate au diametru de cel mult 50 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametru de cel mult 25 micrometri
E. substante auxiliare folosite:diluanti,adsorbantiagenti tensioactivi
(pag. 893/10)
F2544044. Formularea suspensiilor farmaceutice are urmatoarele obiective cu exceptia:

A. reducerea vitezei de sedimentare
B. reducerea fenomenului de crestere a cristalelor
C. sigurarea redispersarii omogene
D. evitarea sedimentarii
E. reducerea cimentarii
(pag. 475/7)
F2644045. Ce tip de recipiente de sticlă se foloseste pentru conditionarea sângelui de uz uman?

A. de tip I
B. de tip II
C. de tip III
D. de tip IV
E. de tip II si IV
(pag. 109)
F2644046. Pentru obtinerea recipientelor de conditionare din grupa elastomerilor se folosesc:

A. cauciucurile
B. derivati celulozici
C. poliamidele
D. polistirenul si copolimerii
E. siliconele
(pag. 113)
F2644047. Eticheta recipientului si ambalajului nu cuprinde:

A. tipul materialului folosit pentru conditionare
B. modul si calea de administrare
C. termenul de valabilitate
D. capacitatea recipientului
E. concentratia
(pag. 117)
F2644048. Din categoria recipientelor cu sisteme de închidere specială nu fac parte:

A. cu bilă
B. cu capac cu ventil
C. cu duze metalice
D. sprayuri
E. cu capac
(pag. 117)
F2644049. Metalele si aliajele folosite pentru conditionarea primară a medicamentelor prezintă

dezavantajul:
A. impermeabilitate absolută
B. soliditate mecanică înaltă
C. se corodează
D. rezistentă la solutii si temperatură
E. fără absorbtie pentru substante medicamentoase si auxiliare
(pag. 115)
F1244050. Alegeti care dintre enunturi este corect referitor la prepararea suspensiilor defloculate
A. folosirea unor particule a substantei medicamentoase cu grad avansat de dispersie
B. alegerea unui polimer care sa duca la formarea unei viscozitati de structura (plastica, tixotropica) a
mediului de dispersie
C. evitarea umectantilor
D. evitarea agentilor peptizatori
E. folosirea unor sisteme de agitare eficiente
(pag. 478, [7])
F1244051. Alegeti enunturile corecte referitor la suspensiile injectabile, conform farmacopeei

A. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu sau fara agenti
de suspendare
B. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu agenti de
suspendare
C. suspensiile sterile se prepara prin metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei
contaminari ulterioare cu microorganisme
D. suspensiile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor nu se pot steriliza deoarece s-ar
distruge stabilitatea lor fizica, de aceea se aduc la un pH care distruge microorganismele eventual
prezente
E. prepararea trebuie facuta astfel incit sa se evite total sedimentarea in timp
(pag. 512, [FR X])
F1244052. Obiective ale controlului de calitate a suspensiilor:care dintre enunturi sunt corecte
B. viteza de sedimentare
C. capacitatea de redispersare a sedimentului suspensiei
D. viscozitatea
E. marimea agregatelor (flocoanelor) formate din asocieri de particule
(pag. 480, [7])
F1244053. Precizati care dintre substantele auxiliare de mai jos sunt admise de FRX la prepararea
suspensiilor farmaceutice
A. umectanti
B. lubrifianti
C. conservanti
D. agenti pentru cresterea viscozitatii
E. polimeri bioadezivi
(pag. 893, [FR X])
F1244054. Prevederi ale farmacopeei privind controlul sterilitatii suspensiilor:care dintre enunturi snt
corecte
A. suspensiile care contin antibiotice
B. suspensii care se aplica pe plagi
C. suspensii care se aplica pe arsuri
D. suspensii care se aplica pe pielea sugarilor
E. suspensiile care trebuie sa fie sterile se sterilizeaza prin autoclavare
(pag. 894, [FR X])
F1244055. Prevederi ale FRX referitoare la suspensii, in monografia de generalitati; care din enunturi
sunt corecte
B. masa totala pe recipient

C. pe eticheta se mentioneaza “A se agita inainte de intrebuintare”
D. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 48 ore
E. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 3 zile
(pag. 893, [FR X])
F1244056. Prin ce proprietati, din cele de mai jos, se pot caracteriza suspensiile defloculate
A. sedimentarea individuala a particulelor
B. lichid clar deasupra sedimentului
C. evitarea cimentarii
D. redispersare foarte usoara
E. riscul formarii de sediment cimentat
(pag. 476-7, [7])
F1344057. Care sunt dimensiunile particulelor admise intr-o suspensie:

A. 50 micrometri
B. 100 micrometri
C. 180 micrometri
D. 200 micrometri
E. 300 micrometri
(pag. 893)
F1344058. Factori care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. dimensiunea particulelor solide insolubile
B. umectarea particulelor solide
C. viscozitatea mediului
D. lipsa sarcinii electrice
E. lipsa stratului de hidratare
(pag. 477)
F1344059. Fenomenele de instabilitate fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. cresterea cristalelor
B. marirea viscozitatii
C. sedimentarea particulelor
D. formarea de flocoane
E. formarea de sedimente compacte
(pag. 477)
F1344060. In ce cazuri masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza
maxima pentru 24 de ore:
A. pentru substantele anodine
B. pentru substantele puternic active
C. pentru substantele toxice
D. pentru substantele colorante
E. pentru substantele antioxidante
(pag. 893)
F1344061. In ce cazuri se asigura sterilitatea suspensiilor:

A. pentru suspensiile administrate intern
B. pentru suspensiile aplicate in conductul auditiv
C. pentru suspensiile aplicate pe plagi
D. pentru suspensiile aplicate pe arsuri

E. pentru suspensiile aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F1344062. Mecanismul de actiune a surfactantilor ionogeni in suspensie este de:

A. solubilizare micelara
B. adsorbtie ca strat monomolecular pe particulele solide
C. conferirea de sarcini electrice
D. umectare
E. floculare
(pag. 476)
F1344063. Mecanismul de actiune al polimerilor hidrofili intr-o suspensie este de:

B. conferirea de sarcini electrice
C. adsorbtie ca strat multimolecular
D. scaderea tensiunii superficiale
E. marirea viscozitatii mediului de dispersie
(pag. 476)
F1344064. Particulele solide obtinute prin pulverizare se caracterizeaza prin:

A. stare energetica crescuta la suprafata
B. tendinta la aglomerare
C. tendinta la absorbtia aerului
D. scaderea solubilitatii
E. facilitate de umectare
(pag. 477)
F1344065. Suspensiile se prepara prin urmatoarele metode:

A. metoda condensarii
B. metoda dispersarii
C. metoda amestecarii
D. metoda diluarii
E. metoda flocularii
(pag. 893)
F1444066. Caracteristicile suspensiilor defloculate sunt:

A. particulele sedimenteaza individual
B. viteza de sedimentare este redusa
C. sedimentul este voluminos
D. supernatantul este limpede
E. supernatantul este opalescent
(pag. 476, [7])
F1444067. Comportamentul particulelor in suspensie depinde de urmatoarele propietati fizice:

A. polimorfism
B. structura cristalina
C. punct de topire
D. stare anhidra sau solvatata
E. densitate
(pag. 476, [7])
F1444068. Flocularea se poate efectua in conditii controlate, folosind:

A. electroliti
B. substante tensioactive
C. polimeri hidrofili
D. neelectroliti
E. solventi miscibili cu apa
(pag. 478 - 479, [7])
F1444069. In suspensii, viteza de sedimentare a particulelor insolubile:

A. este redata de relatia lui Stokes pentru suspensiile concentrate
B. este redata de relatia lui T. Higuchi pentru suspensiile diluate (sub 2%)
C. este redata de relatia lui T. Higuchi pentru suspensiile concentrate
D. scade cu cresterea viscozitatii mediului de dispersie
E. scade cu scaderea concentratiei fazei solide
(pag. 477, [7])
F1444070. Obtinerea particulelor insolubile prin precipitare cu un solvent organic, miscibil cu apa:
A. se realizeaza prin adaugarea solutiei substantei medicamentoase in solventul organic in apa distilata, in
orice conditii
B. se realizeaza prin adaugarea solutiei substantei medicamentoase in solventul organic in apa distilata, in
conditii controlate
C. permite obtinerea marimii dorite a particulelor
D. permite obtinerea aceleiasi forme polimorfe, indiferent de solventul organic folosit
E. permite obtinerea de forme polimorfe diferite, in functie de solventul organic folosit
(pag. 476, [7])
F1444071. Stabilitatea fizica a suspensiilor este asigurata prin:

A. folosirea de umectanti
B. folosirea agentilor de peptizare
C. utilizarea formelor polimorfe cu solubilitatea cea mai mare
D. favorizarea aparitiei fortelor de atractie intre particule
E. utilizarea formelor polimorfe cu solubilitatea cea mai mica
(pag. 477 - 478, [7])
F1444072. Suspensiile floculate se deoasebesc de cele defloculate prin:

A. viteza de sedimentare lenta
B. sedimentul afinat
C. sedimentul format din particule individuale
D. posibilitatea aparitiei fenomenului de cimentare a sedimentului
E. supernatant clar
(pag. 478, [7])
F1444073. Suspensiile, fiind sisteme disperse instabile, formularea lor are ca obiective:
A. evitarea sedimentarii particulelor suspendate
B. reducerea vitezei de sedimentare
C. numai reducerea fenomenului de crestere a cristalelor si a cimentarii
D. asigurarea redispersarii omogene, fara dificultate, a sedimentului
E. evitarea fenomenului de crestere a cristalelor
(pag. 475, [7])
F1544074. Avantajele suspensiilor:

A. posibilitatea administrării de substanţe cu solubilitate redusă în apă
B. procesele de degradare ale substanţelor active sunt mai reduse

C. evitarea gustului neplăcut al substanţelor active
D. apariţia sedimentelor cimentate
E. pot fi administrate uşor persoanelor cu dificultăţi de înghiţire
(pag. 475, [7])
F1544075. Controlul calităţii suspensiilor implică determinarea:

A. mărimii particulelor
B. vitezei de sedimentare
C. potenţialului Zetta
D. vâscozităţii
E. gradului de coalescenţă
(pag. 480, [7])
F1544076. În formularea suspensiilor se ţine seama de:

A. sedimentarea particulelor
B. creşterea mărimii particulelor
C. obţinerea unei suspensii floculate
D. obţinerea unei suspensii defloculate
E. de alţi factori, nu de cei enumeraţi mai sus
(pag. 475, [7])
F1544077. În suspensiile defloculate:

A. particulele dispersate sunt ca entităţi individuale
B. sedimentarea nu se realizează individual
C. viteza de sedimentare e mare
D. sedimentarea se face încet
E. sedimentul este foarte uşor de redispersat
(pag. 476, [7])
F1544078. Mărimea particulelor fazei solide a unei suspensii se determină folosind:

A. microscopul cu micrometru ocular etalonat
B. cernerea cu site standardizate
C. numărătorul Coulter
D. pipeta Andreasen
E. măsurarea volumului sedimentului
(pag. 480, [7])
F1544079. Particulele obţinute prin pulverizarea unei substanţe solide:

A. au stare energetică crescută la suprafaţă
B. nu au stare energetică
C. nu au tendinţă de aglomerare
D. au tendinţă de adsorbţie a aerului
E. sunt mai dificil de dispersat în apă
(pag. 476, [7])
F1544080. Sterilitatea suspensiilor se obţine prin:

A. sterilizare la autoclav
B. sterilizare la etuvă
C. filtrare
D. folosirea de materii prime sterile
E. prepararea pe cale aseptică
(pag. 480, [7])
F1544081. Suspensiile floculate se obţin:

A. prin realizarea floculării prin controlul sarcinii electrice a particulelor
B. cu ajutorul substanţelor tensioactive
C. cu ajutorul polimerilor hidrofili, dar procedeul este mai dificil
D. prin agitare foarte puternică
E. prin adăugare de emulgatori
(pag. 478, [7])
F1544082. Următorii factori influenţează comportamentul particulelor unei suspensii:

A. structura cristaline
B. starea anhidră
C. forma amorfă
D. forma solvatată
E. culoarea substanţei suspendate
(pag. 476, [7])
F1644083. Caracteristicile unei suspensii defloculate:

A. viteza de sedimentare mare
B. sedimentul se formeaza încet
C. viteza de sedimentare mica
D. sedimentul se formeaza rapid
E. sedimentul se redisperseaza usor
(pag. 476-477)
F1644084. Cresterea vâscozitatii mediului de dispersie a suspensiilor:

A. creste viteza de sedimentare
B. încetineste viteza de sedimentare
C. contribuie la îmbunatatirea calitatii suspensiei
D. contribuie la scaderea calitatii suspensiei
E. reduce dimensiunea particulelor
(pag. 477)
F1644085. Ecuatia lui Stokes se refera la suspensii:

A. diluate
B. cu particule considerate sferice
C. concentrate
D. floculate
E. de uz extern
(pag. 477)
F1644086. F.R.X. prevede sterilitate în cazul:

A. Suspensiilor de uz intern
B. Suspensiilor aplicate pe plagi
C. Suspensiilor aplicate pe arsuri
D. Suspensiilor floculate
E. Suspensiilor aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F1644087. Factorii care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. vâscozitatea mediului de dispersie
B. substanta activa încorporata

C. dimensiunea particulelor
D. sarcina electrica a particulelor
E. indicele de refractie a suspensiei
(pag. 477)
F1644088. La prepararea suspensiilor, obtinerea particulelor prin metoda condensarii sau precipitarii
se poate realiza prin:
A. procedeul dispersarii
B. precipitare cu un solvent organic
C. precipitare prin modificarea pH-ului
D. precipitare prin dubla descompunere
E. precipitare cu agenti tensioactivi
(pag. 476)
F1644089. Metode de obtinere a suspensiilor floculate:

A. prin controlul sarcinii electrice a particulelor
B. prin utilizarea substantelor tensioactive
C. cu ajutorul polimerilor hidrofili
D. prin metoda gumei uscate
E. prin condensare
(pag. 478-479)
F1644090. Suspensiile sunt sisteme disperse:

A. ultramicroeterogene
B. eterogene
C. instabile
D. stabile
E. omogene
(pag. 475)
F2144091. La formularea suspensiilor farmaceutice se au in vedere obictive:

A. micsorarea, in general, a gradului de dispersie a particulelor suspendate
B. reducerea vitezei de sedimentare
C. favorizarea fenomenului de crestere a cristalelor
D. evitarea cimentarii
E. asigurarea redispersarii omogene, fara dificultate a sedimentului
(pag. (7) 475)
F2144092. Factorii care influenteaza comportamentul particulelor in suspensie sunt:

A. structura cristalina
B. starea anhidra ori solvatata
C. polimorfismul
D. umectarea
E. nici unul din factorii enumerati
(pag. (7) 477)
F2144093. Pentru prepararea suspensiilor sterile:

A. se folosesc componente sterile
B. se aplica sterilizarea prin autoclavare a produsului finit
C. se aplica sterilizarea prin filtre Millipore
D. se apeleaza la tehnica asptica
E. este obligatorie doar sterilizarea mediului de dispersie

(pag. (7) 480)
F2144094. Volumul de sedimentare:

A. este raportul la echilibru al sedimentului fata de volumul total al suspensiei
B. este raportul la echilibru al volumului total al suspensiei fata de cel al sedimentului
C. este cuprins intre 0 si 1, in cazul unei suspensii ideale
D. este egal cu 1, in cazul unei suspensii ideale
E. se determina cu ajutorul zetametrului
(pag. (7) 487)
F2144095. Influenta valentei si covalentei electrolitilor asupra flocularii suspensiilor se poate

determina experimental prin:
A. determinarea gradului de dispersie a fazei solide
B. masurarea vitezei de ecremare
C. observarea gradului de floculare
D. determinarea unghiului de contact al solidului
E. masurarea schimbarii potentialului zeta
(pag. (7) 478)
F2144096. Obtinerea particulelor de suspendat prin metoda condensarii sau precipitarii se poate
realiza prin urmatoarele procedee:
A. micronizarea solidului
B. precipitarea cu un solvent organic
C. precipitaea prin modificarea pH-ului
D. precipitarea prin dubla descompunere
E. pulverizarea prin frecare
(pag. (7) 476)
F2144097. O valoare mai mica a unghiului de contact denota ca:

A. predomina fortele de adeziune intre lichid si solid
B. predomina fortele de coeziune ale lichidului
C. are loc umectarea solidului
D. umectarea particulelor este dificila
E. particulele solide nu se lasa udate de apa
(pag. (7) 38 - 39)
F2144098. Sarcina electrica de suprafata a particulelor solide dispersate in apa isi are originea in:
A. interactiunea intre particule in mediu lichid
B. ionizarea gruparilor de la suprafata particulelor
C. adsorbtia preferentiala a unor ioni pe suprafata particulelor
D. cresterea cristalelor
E. impuritati reprezentate de ioni din mediul de dispersie
(pag. (7) 42)
F2144099. Dificultatile legate de formularea suspensiilor farmaceutice rezida in:

A. dispersarea corespunzatoare a particulelor solide in vehicul
B. existenta unei valori reduse a unghiului de contact solid/lichid
C. sedimentarea marimii particulelor
D. cresterea marimii particulelor
E. cimentarea sedimentarii
(pag. (7) 475)
F2144100. La controlul mărimii particulelor dintr-o suspensie, FR X prevede:

A. pentru 10 % din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm
B. 10 % din particule trebuie să aibă diametrul de cel puţin 180 µm
C. 90 % din particule trebuie să prezinte un diamentru de cel mult 50 µm
D. 90 % din particule trebuie să aibă dimensiuni de până la 180 µm
E. 20 % din particule trebuie să aibă diamentrul mai mare de 50 µm
(pag. 893, [10])
F2144101. FR X prevede pentru suspensiile farmaceutice următoarele caracteristici:

A. aspect opac
B. vâscozitate care să nu permită sedimentarea fazei solide
C. omogenitate pe toată durata de păstrare
D. redispersarea sedimentului după o agitare de 1-2 minute şi menţinerea omogenităţii pe durata administrării
E. particule în suspensie cu diametrul de maxim 10 microni
(pag. 893, [10])
F2144102. Probele de control pentru suspensiile farmaceutice includ:

A. determinarea mărimii particulelor
B. determinarea vâscozităţii
C. determinarea vitezei de sedimentare
D. determinarea perioadei de înjumătăţire
E. determinarea capacităţii de redispersare
(pag. 480, [7])
F2144103. Viteza de sedimentare a unei suspensii defloculate poate fi micşorată prin:

A. reducerea mărimii particulelor solide
B. micşorarea diferenţei de densitate dintre faze
C. mărirea vâscozităţii fazei externe
D. mărirea diferenţei de densitate dintre faze
E. micşorarea vâscozităţii fazei interne
(pag. 477, [7])
F2144104. Substanţele tensioactive pot facilita formarea suspensiilor floculate prin:

A. mărirea tensiunii interfaciale solid /lichid
B. acoperirea integrală a suprafeţei particulelor suspendate
C. acoperirea parţială a particulelor solide
D. crearea posibilităţii de interacţiune prin forţe de legare slabe între particulele suspendate
E. neutralizarea sarcinilor electrice ale particulelor
(pag. 478-479, [7])
F2144105. O suspensie floculată se caracterizează prin:

A. viteză de sedimentare rapidă
B. volum mic de sedimentare
C. includerea mediului de dispersie între particulele depuse
D. cimentarea în timp a sedimentului
E. sediment poros
(pag. 478, [7])
F2144106. O suspensie defloculată se caracterizează prin:

A. depunderea particulelor solide individuale
B. sediment compact
C. eliminarea mediului de dispersie din sediment
D. redispersare dificilă
E. grad de floculare apropiat de unitate
(pag. 476, [7])
F2144107. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor farmaceutice sunt:

A. dimensiunea particulelor dispersate
B. vâscozitatea fazei interne
C. vâscozitatea fazei externe
D. sarcina electrică a particulelor
E. gradul de umectare a particulelor solide
(pag. 477, [7])
F2144108. Creşterea cristalelor într-o suspensie este favorizată de:

A. existenţa unor polimorfi stabili
B. variaţiile de temperatură
C. existenţa formei hidratate a substanţei active insolubile
D. existenţa de particule suspendate cu acelaşi grad de dispersie
E. micşorarea gradului de dispersie şi existenţa unor forme ale particulelor cu nivel energetic mai mare.
(pag. 45, [7])
F2144109. FR X are următoarele recomandări privind prepararea suspensiilor:

A. substanţele solide se aduc la un grad de fineţe corespunzător scopului şi modului de administrare
B. ele se dispersează în mediu de dispersie lichid printr-o metodă adecvată
C. suspensia se completează la volumul prescris (m/v)
D. la preparare se pot folosi şi substanţe auxiliare
E. suspensiile destinate administrării externe pot conţine agenţi de curgere
(pag. 893, [10])
F2244110. Ce proprietati reologice au suspensiile farmaceutice

A. viscozitatea aparenta a suspensiilor floculate este mai mare decit a celor defloculate
B. suspensiile defloculate in vehicule newtoniene pot forma un sediment compact, cimentat
C. suspensiile defloculate in vehicule nenewtoniene , plastice sau pseudoplastice, nu sedimenteaza,
respectiv viteza de sedimentare este incetinita
D. suspensiile floculate in vehicule newtoniene produc un volum mic de sediment, cu lichid opalescent
deasupra
E. suspensiile in dispersii concentrate de bentonita sau dioxid de siliciu coloidal , sunt tixotrope
(pag. Leucuta,57)
F2244111. Ce factori determina cresterea cristalelor la suspensiile farmaceutice

A. proprietatile plastice
B. proprietatile tixotrope
C. solubilitatea partiala a particulelor suspendate
D. solubilitatea mai mare a particulelor mici in comparatie cu cele mari, care cresc pe seama celor mici
E. factorii care cresc solubilitatea sau produc fluctuatii ale acesteia in sistem
(pag. Leucuta,45)
F2244112. Consecinte ale interactiunilor intre particule in suspensii farmaceutice

A. sunt determinate de combinarea fortelor de atractie si a celor de respingere
B. fortele de respingere se datoreaza potentialului electrocinetic
C. anularea sarcinilor electrice conduce la coagulare
D. o anulare partiala a sarcinilor electrice determina un minim secundar,care determina oprirea unirii
particulelor si formarea unui sistem floculat
E. adaugarea de elecroliti in orice cantitate la un sistem incarcat electric determina coagularea si deci
pierderea stabilitatii fizice

(pag. Leucuta,44)
F2244113. Ce fenomene de adsorbtie se intilnesc in suspensiile farmaceutice

A. particulele solide pot adsorbi substante tensioactive amfifile
B. adaugarea de tensioactivi amfifili favorizeaza umectarea
C. daca tensioactivii sunt ionogeni, particulele au sarcini electrice, iar stabilitatea cinetica va creste
D. adsorbtia de polimeri constituie o bariera mecanica in calea unirii particulelor
E. fenomenele de adsorbtie la suspensii sunt atit de mici incit nu au nici o influenta asupra stabilitatii
sistemului
(pag. Leucuta,40)
F2244114. Cum se poate pregati faza insolubila in vederea prepararii suspensiilor farmaceutice
B. metoda emulsionarii
C. depunerea electrostatica
D. cimentarea
E. metoda dispersarii fizice, mecanice
(pag. Leucuta,476)
F2244115. Ce particularitati ale ecuatiei Higuchi o diferentiaza de ecuatia Stokes referitoare la viteza de
sedimentare
A. suprafata specifica a solidului
B. porozitatea fazei solide sau fractiunea de volum a fazelor
C. viteza de sedimenare scade cu cresterea concentratiei fazei solide
D. marimea razei particulelor ( Stokes) si suprafata specifica a solidului (Higuchi) sunt factori diferiti care
influenteaza diferit stabilitatea
E. cresterea gradului de dispersie si a viscozitatii mediului cresc stabilitatea fizica a suspensiilor in timp
(pag. Leucuta,477)
F2244116. Care din factorii enumerati sunt pasi necesari la prepararea unei suspensii defloculate de
calitate corespunzatoare
A. pulverizarea avansata a substantei solide insolubile in mediul de dispersie
B. umectarea
C. conferirea de sarcina electrica
D. cresterea viscozitatii mediului de dispersie
E. indeplinirea conditiilor de mai sus nu mai fac necesar lucrul mecanic pentru dispersare
(pag. Leucuta,476)
F2244117. Avantaje ale utilizarii suspensiilor:

A. evitarea gustului neplacut al substantelor medicamentoase
B. posibilitatea obtinerii de preparate lichide din substante cu solubilitate redusa
C. formularea nu prezinta dificultati
D. instalarea rapida a efectului terapeutic
E. degradarea substantelor medicamentoase este mai redusa
(pag. Leucuta, 475)
F2244118. Conform ecuatiei lui Stokes, care sunt factorii care influenteaza viteza de sedimentare a
particulelor aflate in suspensie?
A. vascozitatea mediului de dispersie
B. umectarea particulelor
C. raza particulelor
D. diferenta dintre densitatea fazei interne si externe
E. sarcina electrica a particulelor

(pag. Leucuta, 477)
F2244119. La dispersarea substantei medicamentoase in vederea prepararii de suspensii floculate se

utilizeaza:
A. micronizatorul cu jet de aer
B. moara cu cilindri
C. procedeul de aerosolizare
D. procedeul in pat fluidizat
E. moara cu discuri verticale
(pag. Leucuta, 479)
F2244120. Controlul marimii particulelor suspendate se realizeaza cu ajutorul:

A. microscopului optic prevazut cu micrometru ocular
B. sitelor standardizate
C. pipetei Andreasen
D. permeametrului Blaine
E. numaratorului de particule Coulter
(pag. Leucuta, 480)
F2244121. Suspensii de uz extern:

A. picaturi pentru ochi
B. picaturi pentru nas
C. unguente
D. supozitoare
E. picaturi pentru ureche
(pag. FR X, 893, 823, 709)
F2244122. Instabilitatea fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. sedimentarea particulelor solide
B. cimentarea sedimentului
C. cresterea cristalelor
D. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
E. coalescenta
(pag. Leucuta, 475-480)
F2244123. Pregatirea fazei solide insolubile in vederea prepararii de suspensii se face prin:
A. metoda precipitarii
B. metoda pulverizarii
C. metoda agitarii in flacon
D. metoda solventului comun
E. metoda gumei uscate
(pag. Leucuta, 476)
F2244124. Ce fel de substante auxiliare admite FRX la prepararea suspensiilor farmaceutice

A. umectanti
B. lubrifianti
C. conservanti
D. agenti pentru cresterea viscozitatii
E. polimeri bioadezivi
(pag. FRX,893)
F2244125. Suspensiile defloculate se caracterizeaza prin

A. sedimentarea individuala a particulelor
B. lichid clar deasupra sedimentului
D. redispersare foarte usoara
E. riscul formarii de sediment cimentat
(pag. Leucuta,476)
F2244126. Factori determinanti ai stabilitatii fizice a suspensiilor farmaceutice

A. izotonia
B. umectarea
C. peptizarea
D. caracteristicile reologice ale mediului de dispersie si ale preparatului (viscozitatea de structura)
E. tipul recipientului de conditionare
(pag. Leucuta,477)
F2244127. Suspensii care se administreaza pe alta cale de administrare decit cea orala, pentru care se
fac referiri in monografia Suspensiones din FR X care trebuie sa corespunda si prevederilor acelor
forme farmaceutice
A. unguente
B. supozitoare
C. colire
(pag. FRX, 894)
F2244128. Prevederi ale FRX referitoare la suspensii , in monografia de generalitati

B. masa totala pe recipient
C. pe eticheta se mentioneaza “A se agita inainte de intrebuintare”
D. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
E. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 3 zile
(pag. FRX,893)
F2244129. Umectarea particulelor solide in vederea prepararii suspensiilor

A. are loc daca unghiul de contact este mai mic de 90 °
B. are loc daca unghiul de contact este mai mare de 90 °
C. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 180 °
D. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 0 °
E. micsorarea unghiului de contact va face dificila umectarea
(pag. Leucuta,38)
F2244130. Suspensiile injectabile , conform farmacopeei

A. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu sau fara agenti
de suspendare
B. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu agenti de
suspendare
C. suspensiile sterile se prepara prin metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei
contaminari ulterioare cu microorganisme
D. suspensiile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor nu se pot steriliza deoarece s-ar
distruge stabilitatea lor fizica, de aceea se aduc la un pH care distruge microorganismele eventual
prezente
E. prepararea trebuie facuta astfel incit sa se evite total sedimentarea in timp

(pag. FRX,510)
F2244131. Prevederi oficiale cu privire la stabilitatea suspensiilor

A. suspensiile nu trebuie sa sedimenteze in timp
B. suspensiilor pot sedimenta in timp
C. dupa agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se redisperseze
D. dupa redispersare trebuie sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii
E. substantele puternic active sau toxice suspendate nu trebuie sa fie prelucrate intr-o masa care depaseste
(pag. FRX,893)
F2244132. Prevederi ale monografiei Suspensiones din farmacopee referitoare la stabilitate

A. suspensiile trebuie preparate prin mijloace care evita sedimentarea particulelor in timp
B. prin agitare timp de 1-2 minute suspensiile trebuie sa se disperseze
C. suspensiile dispersate prin omogenizare trebuie sa-si pastreze omogenitatea pe durata administrarii
D. incarcarea electrica, factor de stabilitate, se determina cu ajutorul zetametrului
E. pentru evitarea sedimentarii se prevede ca suspensiile sa se agite inaintea administrarii
(pag. FRX,893)
F2244133. Prepararea suspensiilor defloculate

A. folosirea unor particule a substantei medicamentoase cu grad avansat de dispersie
B. alegerea unui polimer care sa duca la formarea unei viscozitati de structura (plastica, tixotropica) a
mediului de dispersie
C. evitarea umectantilor
D. evitarea agentilor peptizatori
E. folosirea unor sisteme de agitare eficiente
(pag. Leucuta,476)
F2244134. Obiective ale controlului de calitate a suspensiilor

B. viteza de sedimentare
C. capacitatea de redispersare a sedimentului suspensiei
D. viscozitatea
E. marimea agregatelor (flocoanelor) formate din asocieri de particule
(pag. Leucuta,480)
F2244135. In ce cazuri exista prevederi ale farmacopeei privind controlul sterilitatii suspensiilor
A. suspensiile care contin antibiotice
B. suspensii care se aplica pe plagi
C. suspensii care se aplica pe arsuri
D. suspensii care se aplica pe pielea sugarilor
E. suspensiile care trebuie sa fie sterile se sterilizeaza prin autoclavare
(pag. FRX,894)
F2244136. Obiective ale formularii suspensiilor farmaceutice

A. reducerea vitezei de sedimentare
B. reducerea fenomenului de crestere a cristalelor
D. asigurarea redispersarii omogene a sedimentului
E. realizarea in exclusivitate a suspensiilor floculate
(pag. Leucuta,475)
F2244137. Prin ce se caracterizeaza o curgere pseudoplastica, posibil de realizat la stabilizarea fizica a

suspensiilor
A. curgerea incepe de la origine
B. aspectul reogramei este concav
C. viscozitatea este constanta
D. viscozitatea depinde de forta de forfecare
E. un exempolu de astfel de corpuri sunt mucilagiile
(pag. Leucuta,53)
F2244138. Ce caracteristici are curgerea plastica si cum se poate folosi la stabilizarea suspensiilor
A. reograma nu trece prin origine
B. limita de curgere este valoarea fortei de forfecare la care incepe curgerea
C. limita (punctul) de curgere este zero
D. punctul de curgere poate creste la cresterea numarului de particule suspendate
E. dispersiile de bentonita sau dioxid de siliciu coloidal in apa dau corpuri plastice
(pag. Leucuta,53)
F2344139. Care sunt dimensiunile particulelor admise intr-o suspensie:

A. 50 micrometri
B. 100 micrometri
C. 180 micrometri
D. 200 micrometri
E. 300 micrometri
(pag. 893)
F2344140. In ce cazuri se asigura sterilitatea suspensiilor:

A. pentru suspensiile administrate intern
B. pentru suspensiile aplicate in conductul auditiv
C. pentru suspensiile aplicate pe plagi
D. pentru suspensiile aplicate pe arsuri
E. pentru suspensiile aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F2344141. In ce cazuri masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza
maxima pentru 24 h.:
A. pentru substantele anodine
B. pentru substantele puternic active
C. pentru substantele toxice
D. pentru substantele colorante
E. pentru substantele antioxidante
(pag. 893)
F2344142. Suspensiile se prepara prin urmatoarele metode:

B. metoda dispersarii
C. metoda amestecarii
D. metoda diluarii
E. metoda flocularii
(pag. 893)
F2344143. Factori ce influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. dimensiunea particulelor solide insolubile
B. umectarea particulelor solide

C. viscozitatea mediului
D. lipsa sarcinii electrice
E. lipsa stratului de hidratare
(pag. 477)
F2344144. Mecanismul de actiune a surfactantilor ionogeni in suspensie este de:

B. adsorbtie ca strat monomolecular pe particulele solide
C. conferirea de sarcini electrice
D. umectare
E. floculare
(pag. 476)
F2344145. Mecanismul de actiune a polimerilor hidrofili intr-o suspensie este:

B. conferirea de sarcini electrice
C. adsorbtie ca strat multimolecular
D. scaderea tensiunii superficiale
E. marirea viscozitatii mediului de dispersie
(pag. 476)
F2344146. Fenomenele de instabilitate fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. cresterea cristalelor
B. marirea viscozitatii
C. sedimentarea particulelor
D. formarea de flocoane
E. formarea de sedimente compacte
(pag. 477)
F2344147. Particulele solide obtinute prin pulverizare se caracterizeaza prin:

A. stare energetica crescuta la suprafata
B. tendinta la aglomerare
C. tendinta la absorbtia aerului
D. scaderea solubilitatii
E. facilitate de umectare
(pag. 477)
F2344148. Cloramfenicolul poate fi precipitat dintr-o solutie alcoolica prin:

A. adaugare de apa
B. acidulare
C. alcalinizare
D. adaugare de PEG
E. evaporarea solventului
(pag. 476)
F2544149. Comportamentul particulelor unei suspensii este influentata de urmatorii factori :

A. culoarea substantei suspendate
B. forma solvatata
C. forma amorfa
D. starea anhidra
E. structura cristalina
(pag. 476/7)
F2544150. La prepararea suspensiilor obtinerea fazei insolubile se face prin:

A. precipitare prin dubla descompunere
B. precipitarea prin modificarea pH-ului
C. precipitarea cu solventi organici
D. triturare la mojar
E. procedeul sedimentarii
(pag. 476/7)
F2544151. Afirmatii adevarate despre suspensiile defloculate:

A. sedimentarea se face lent
B. sedimentul e foarte usor de redispersat
C. viteza de sedimentare e mare
D. sedimentarea nu se realizeaza individual
E. particulele dispersate sunt ca entitati individuale
(pag. 476/7)
F2544152. Metode de obtinere a suspensiilor floculate:

A. cu ajutorul substantelor tensioactive
B. cu ajutorul polimerilor hidrofili, dar procedeul este mai greu
C. prin agitare foarte puternica
D. prin adaugare de emulgatori
E. floculare prin controlul sarcinii electrice a particulelor
(pag. 478/7)
F2544153. Calitatea suspensiilor se controleaza prin determinarea:

A. gradului de coalescenta
B. marimii particulelor
C. potentialului zeta
D. vascozitatii
E. vitezei de sedimentare
(pag. 480/7)
F2544154. Pentru a obtine suspensii sterile se utilizeaza:

A. preparare pe cale aseptica
B. filtrare
C. sterilizare la etuva
D. sterilizare la autoclav
E. folosirea de materii prime sterile
(pag. 480/7)
F2544155. Pentru determinarea marimii particulelor fazei solide a unei suspensii se foloseste:
A. pipeta Andreasen
B. masurarea volumului sedimentului
C. microscopul cu micrometru ocular etalonat
D. cernarea cu site standardizate
E. numaratorul Coulter
(pag. 480/7)
F2544156. Suspensiile prezinta urmatoarele avantaje:

A. pot fi administrate usor persoanelor cu dificultati de ingrijire
B. evitarea gustului neplacut a substantelor active

C. se pot administra substante greu solubile in apa
D. procesele de degradare ale substantelor active sunt mai reduse
E. aparitia sedimentelor cimentate
(pag. 475/7)
F2544157. Factori de care se tine cont in formularea suspensiilor:

A. cresterea marimii particulelor
B. sedimentarea particulelor
C. scaderea marimii particulelor
D. obtinerea unei suspensii floculate
E. obtinerea unei suspensii defloculate
(pag. 475/7)
F2544158. Pulverizarea unei substante solide duce la obtinerea de particule cu urmatoarele proprietati:
A. stare energetica scazuta la suprafata
B. nu au tendinta de aglomerare
C. stare energetica crescuta la suprafata
D. tendinta de absorbtie a aerului
E. mai dificil de dispersat in apa
(pag. 476/7)
F2544159. Flocularea suspensiilor cu substante tensioactive:

A. se folosesc tensioactivi ionici
B. aglomerarile de particule trebuie acoperite partial cu filmul de tensioactiv
C. se folosesc tensioactivi neionici: tween,span
D. particulele individuale sa nu fie integral acoperite cu filmul de tensioactiv
E. este necesara o cantitate foarte mare de tensioactiv
(pag. 478/7)
F2544160. Flocularea suspensiilor cu ajutorul polimerilor hidrofili:

A. este usor de realizat
B. polimerii hidrofili realizeaza si o crestere a vascozitatii mediului de dispersie
C. este dificil de realizat
D. polimerii pot crea sisteme tixotrope
E. necesita tensioactivi ionici tip span, tween
(pag. 479/7)
F2544161. Factori care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. umectarea particulelor
C. dimensiunea particulelor
D. raportul de concentratii a fazelor
(pag. 477/7)
F2544162. Prepararea suspensiilor defloculate :

A. se face prin dispersarea substantei medicamentoase
B. se prepara prin cristalizare controlata
C. se controleaza sarcina electrica a particulelor cu ajutorul unui electrolit
D. se utilizeaza substante tensioactive
E. se face cu polimeri hidrofili
(pag. 479/7)
F2544163. Flocularea prin controlul sarcinii electrice:

A. se utilizeaza un electrolit cu sarcini de semn contrar particulelor suspendate
B. este dificil de realizat
C. cresterea valentei ionilor creste capacitatea de floculare
D. cresterea valentei ionilor scade capacitatea de floculare
E. ionii monovalenti sunt de 10 ori mai eficienti decat ionii bivalenti
(pag. 478/7)
F2544164. In realizarea flocularii prin controlul sarcinii electrice a particulelor cu ajutorul unui electrolit
se pot folosi ca agenti floculanti :
A. metocel
B. clorura de aluminiu
C. lauril sulfat de sodiu
D. polioxietilen monostearat
E. fosfatul dipotasic
(pag. 478/7)
F2544165. Conform FR X marimea particulelor unei suspensii :

A. se determina prin examinarea 100 mg substanta activa suspendata la microscop
B. 90% din particule au diametru maxim 50 micrometri
C. 90% din particulele suspensiilor oftalmice au diametru maxim 25 micrometri
D. 10% din particulele examinate au diametru max 100 micrometri
E. se determina prin examinarea a 10 g substanta activa suspendata, la microscop
(pag. 893/10)
F2544166. Factori care influenteaza comportamentul particulelor in suspensie:

A. Structura cristalina
B. tipul de emulgator folosit
C. cresterea temperaturii
D. forma amorfa ori cristalina
E. polimorfismul
(pag. 476/7)
F2544167. Prepararea suspensiilor se face prin:

A. dispersarea pulberilor intr-un vehicul
B. agitarea pulberilor cu grad avansat de dispersie intr-un vehicul
C. precipitarea substantelor medicamentoase in vehicul
D. folosirea unui emulgator corespunzator
E. metoda gumei uscate sau continentala
(pag. 476/7)

A. particule dispersate sub forma de entitati individuale in vehicul
B. viteza de sedimentare mare
C. grad ridicat de impachetare al particulelor
D. sedimentul se formeaza rapid
E. particulele nu sunt puternic legate intre ele
(pag. 476/7)
F2544169. Suspensiile-picaturi pentru ochi,conform FR X:

A. pot prezenta un sediment usor redispersabil prin agitare
B. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de maxim 25 micrometri

C. se conserva in recipiente de cel mult 10 ml bine inchise
D. pentru suspensiile unidoza se admite adaosul conservantilor antimicrobieni
E. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de maxim 50 micrometri
(pag. 893/10)
F2644170. Farmacopeea întelege prin ferit de lumină:

A. recipientele trebuie să fie fabricate din sticlă brună
B. recipientele trebuie să fie fabricate din sticlă incoloră
C. recipientele se păstrează în dulapuri corespunzătoare
D. recipientele trebuie să fie fabricate din materiale care nu permit trecerea luminii
E. materialul permeabil la lumină trebuie izolat cu un alt material adecvat
(pag. 118)
F2644171. Ce tipuri de recipiente din sticlă sunt corespunzătoare pentru conditionarea solutiilor
injectabile apoase:
A. borosilicică
B. sodocalcică cu suprafata tratată
C. calcică
D. sodică
E. sodocalcică
(pag. 109)
F2644172. Avantajele folosirii sticlei ca material de conditionare industrială sunt:

A. material inert, stabil
B. greutate mare
C. impermeabilitate absolută
D. rezistentă înaltă la substante chimice, acizi, baze, solutii si temperatură
E. volum mare
(pag. 115)
F2644173. Sticla borocalcică este corespunzătoare pentru recipientele în care se conditionează:

A. pulberi de uz parenteral
B. preparate parenterale neapoase
C. preparate de uz neparaenteral
D. preparate parenterale de orice tip
E. ambalaje de conditionare secundară
(pag. 109)
F2644174. Recipientele din material plastic sunt corespunzătoare pentru conditionarea

medicamentelor dar prezintă următoarele dezavantaje:
A. rezistentă mică la temperatură
B. absorb substantele medicamentoase si auxiliare, conservantii, substante chimice diferite
C. lasă să treacă gazele si vaporii dependent de natura materialului plastic
D. nu sunt fragile
E. masa plastică din care se obtin se poate modela usor la temperatura de 70-300 °C în mai multe feluri
(pag. 115)
F2644175. La conditionarea comprimatelor si capsulelor se pot utiliza recipiente din:

A. metal
B. plastomeri
C. sticlă
D. portelan
E. hârtie
(pag. 115)
F2644176. Recipientele cu sisteme de închidere specială sunt:

A. cu bilă
B. capac cu ventil
C. spray-uri
D. capac cu duze metalice
E. fiole
(pag. 117)
F2644177. Fabricarea plastomerilor are următoarele stadii:

A. prepararea polimerului
B. amestecarea polimerului cu adjuvanti
C. tehnologia de prelucrare si modelare
D. tratarea cu solutie de diclormetan
E. reactia de precipitare
(pag. 110)
F2644178. Polietilena folosită pentru obtinerea recipientelor de conditionare prezintă următoarele

avantaje:
A. inertie chimică
B. rigiditate convenabilă
C. rezistentă la soc
D. sudare de înaltă frecventă
E. sensibilitate la fenomenul de fisurare sub tensiune
(pag. 111)
F2644179. Eticheta recipientului si ambalajului cuprinde:

A. denumirea si formula produsului
B. data preparării
C. termenul de valabilitate
D. materialul din care este format recipientul
E. numele intreprinderii producătoare
(pag. 117)
Tema nr. 45
Unguente. Preparate transdermice
BIBLIOGRAFIE:
F1245001. Caracteristici ale unguentelor mentionate in monografia de generalitati din FRX: care dintre
enunturi este corect
A. preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele sau mucoase
B. corpuri pseudoplastice
C. aplicarea unor forte de forfecare asupra lor determina o deformare temporara
D. dispersarea avansata a substantelor medicamentoase in baza de unguent conduce intotdeauna la
obtinerea unor sisteme disperse cu o singura faza
E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent, ci doar a celor de natura polimerica
(pag. 951, [FR X])
F1245002. Care dintre enunturi se refera la caracteristici ale unguentelor, conform farmacopeei
E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent, cu exceptia celor de natura polimerica
(pag. 951, [FR X])
F1245003. Care dintre enunturi se refera la prevederi oficinale de preparare pentru unguentele care se
aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor
A. se prepara cu baze de unguent lipogeluri
B. se prepara cu baze de unguent hidrogeluri
C. se prepara cu baze de unguent cu proprietati emulsive sau peliculogene
D. se prepara cu metode care le asigura sterilitatea pina la deschiderea recipientului
E. se sterilizeaza cu oxid de etilen
(pag. 952, [FR X])
F1245004. Care dintre excipientii de mai jos sunt lipofili si se utilizeaza la prepararea bazelor de
unguent
A. alcool stearilic
B. propilenglicol
C. polietilenglicol 4000
D. agar
E. laurilsulfat de sodiu
(pag. 530, [7])
F1245005. Conservarea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, se face intr-unul din urmatoarele
recipiente
A. in recipiente din sticla
B. in tuburi din aluminiu
C. in tuburi din materiale plastice
D. in recipiente sterile inchise etans, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult 25 grade Celsius
E. in tuburi din aluminiu acoperite la interior cu rasini epoxidice, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult
20 grade Celsius
(pag. 953, [FR X])
F1245006. Precizati care din substantele de mai jos sunt continute in unguentele oficinale
A. fluocinolon acetonid 0,01%
B. indometacin 2%;
C. acetat de hidrocortizona 1%
D. oxid galben de mercur 1%;
E. diclofenac sodic 4%
(pag. 956, [FR X])
F1245007. Prepararea unguentelor in care substanta medicamentoasa este dizolvata in excipient se

face printr-unul din procedeele de mai jos
A. particulele substantei medicamentoase nu trebuie sa depaseasca 100 micrometri
B. substantele active se dizolva in masa topita sau intr-unul din componentii vehiculului si apoi se amesteca
cu restul bazei de unguent
C. substantele medicamentoase hidrosolubile nu se pot incorpora in unguente - solutii deoarece hidrogelurile
nu pot fi folosite ca baze de unguent
D. daca substanta medicamentoasa reduce consistenta bazei de unguent, nu se poate prepara un unguent
solutie
E. substantele medicamentoase volatile nu se pot incorpora in unguente-solutie, deoarece exista riscul
volatilizarii la cald
(pag. 533, [7])
F1245008. Prepararea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, trebuie sa se faca intr-unul din
urmatoaele situatii
A. in camere curate de clasa A ca si la solutiile injectabile
B. in conditii aseptice
C. cu baze de unguent hidrogeluri
D. substantele medicamentoase se vor emulsiona
E. marimea particulelor suspendate va fi mai mica de 5 micrometri
(pag. 953, [FR X])
F1345009. Care este faza gresita in prepararea unguentelor anhidre:

A. componentele grase se topesc
B. substanta activa se dizolva in masa topita
C. substanta activa se dizolva intr-un vehicul ce intra in baza de unguent
D. se amesteca restul bazei pana la racire
E. omogenizarea se face la 100 °C
(pag. 533)
F1345010. Ce afirmatie este gresita in tehnologia sistemelor cu eliberare controlata:

A. se aplica principii fizico-chimice si ale chimiei polimerilor
B. se controleaza patrunderea substantei medicamentoase in organism
C. cinetica de cedare este cunoscuta si reproductibila
D. in mare masura cedarea este independenta de variabilele fiziologice ale locului de administrare
E. durata mentinerii nivelului medicamentos in plasma este asemanatoare cu formele farmaceutice cu cedare
prelungita
(pag. 611-658)
F1345011. STT cu nitroglicerina cedeaza substanta activa pe o durata de:

A. 12 ore
B. 24 ore
C. 72 ore
D. 4 zile
E. 7 zile
(pag. 614)
F1445012. Bazele grase hidrofobe:

A. favorizeaza absorbtia si biodisponibilitatea substantelor medicamentoase din preparate dermatologice
B. actioneaza ca preparate oclusive, dupa aplicare
C. se prepara din baze grase la care se adauga un emulgator
D. sunt usor de indepartat prin spalare cu apa
E. au capacitatea de a incorpora apa
(pag. 532, [7])
F1545013. Absorbţia percutanată este scăzută în următoarele cazuri:

A. infecţiile cutanate
B. rănile penetrante
C. cheratinizarea excesivă
D. psoriazis
E. jupuirea pielii
(pag. 524, [7])
F1545014. Absorbţia percutanată:

A. este un proces de difuziune activ
B. decurge contrar gradientului de concentraţie
C. nu depinde de factorii fizico-chimici caracteristici substanţei medicamentoase
D. este un proces de difuzie pasiv
E. nu depinde de starea pieli
(pag. 520, [7])
F1545015. Conform FR X se păstrează la Separanda următoarele unguente:

A. unguentul cu clotrimazol
B. unguentul cu oxid galben de mercur
C. unguentul emulgator
D. unguentul cu acetat de hidrocortizon
E. unguentului oftalmic cu pilocarpină clorhidrică
(pag. 953, [10])
F1545016. În terapia locală se utilizează ca antiseboreice următoarele categorii de substanţe active cu

excepţia:
A. substanţelor degresante
B. substanţelor astringente
C. substanţelor cheratolitice
D. substanţelor reducătoare
E. antibioticelor
(pag. 518, [7])
F1545017. Sistemele terapeutice transdermice

A. folosesc calea cutanată pentru efecte locale
B. cedează substanţa activă cu o viteză ce nu poate fi controlată
C. conţin substanţe active încorporate într-un rezervor
D. cedarea substanţelor active este influenţată de variabilele de la locul absorbţiei
E. sunt forme farmaceutice transparente
(pag. 521, [7])
F1545018. Terapia medicamentoasă dermatologică urmăreşte:

A. modificarea sau ajustarea funcţiei barieră a pielii
B. scăderea funcţiei barieră antimicrobiană a pielii
C. scăderea funcţiei barieră mecanică
D. instalarea unor stări patologice
E. toate răspunsurile sunt corecte
(pag. 517, [7])
F1645019. Ce rol au hidrocarburile în formularea unguentelor?

A. umectant
B. vehicul neapos miscibil cu apa
C. vehicul hidrofob
D. agent de crestere a vâscozitatii
E. emulgator A/U
(pag. 529-530)
F1645020. Cremele sunt:

A. unguente-emulsii în care faza apoasa depaseste 25%
B. unguente-emulsii în care faza apoasa depaseste 10%
C. unguente-suspensii în care faza apoasa depaseste 25%
D. unguente-suspensii în care faza apoasa depaseste 10%
E. unguente polifazice
(pag. 951)
F1645021. Emulgator ulei/apa folosit la formularea unguentelor:

A. guma arabica
B. tiomersal
C. palmitat de izopropil
D. tristearat de gliceril
E. esteri de polioxietilen sorbitan
(pag. 529-531)
F1645022. Factori fiziologici care influenteaza absorbtia percutanata:

A. natura chimica a substantei active
B. solubilitatea substantei medicamentoase în vehicul
C. tipul excipientului folosit
D. gradul de umectare a stratului cornos
E. polaritatea moleculei de substanta activa
(pag. 524)
F1645023. Unguente farmaceutice oficinale în F.R.X.:

A. Unguent cu fenilbutazona 2%
B. Unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpina 2%
C. Unguent cu acetat de hidrocortizona 2%
D. Unguent cu clotrimazol 2%
E. Unguent cu oxid de zinc 2%
(pag. 953-961)
F1645024. Unguentul simplu este:

A. o baza grasa hidrofoba
B. o baza de absorbtie anhidru

C. o baza de absorbtie hidratata
D. o baza lavabila
E. o baza hidrosolubila
(pag. 532)
F2145025. Din grupa bazelor grase de unguent fac parte:

A. vaselina
B. unguentul cu macrogoli
C. glicerolatul de amidon
D. unguentul simplu
E. masa gelatinoasă
(pag. 532, [7])
F2145026. Următoarele baze de unguent sunt oficinale (în FR X), cu excepţia:

A. unguentului simplu
B. unguentului emulgator
C. unguentului emulgator hidratat
D. unguentului cu macrogoli
E. unguentului cu glicerol
(pag. 953-957, [10])
F2145027. Conform FR X, pastele sunt considerate unguente – suspensii în care faza dispersată
depăşeşte ------ % din masa unguentului:
A. 10 %
B. 15 %
C. 20 %
D. 25 %
E. 50 %
(pag. 951, [10])
F2145028. Conform FR X, cremele sunt unguente – emulsii în care faza apoasă depăşeşte ---------- %
din masa unguentului:
A. 10 %
B. 15 %
C. 20 %
D. 25 %
E. 50 %
(pag. 951, [10])
F2145029. Conform FR X, unguentele se conservă:

B. în recipiente sterile, închise etanş
C. la rece
D. la cel mult 15 grade C
E. în recipiente bine închise, la cel mult 25 grade C
(pag. 952, [10])
F2145030. Conform FR X, unguentul simplu se prepară din lanolină şi vaselină în următoarele proporţii:
A. 50 : 50
B. 90 : 10
C. 10 : 90
D. 80 : 20
E. 20 :80
(pag. 960, [10])
F2245031. Cum se prepara unguentele in care substanta medicamentoasa este dizolvata in excipient
A. particulele substantei medicamentoase nu trebuie sa depaseasca 100 micrometri
B. daca substanta medicamentoasa este lipofila se dizolva in excipientul topit, exceptia fiind cazul in care ar
recristaliza la rece, cind se suspenda
C. substantele medicamentoase hidrosolubile nu se pot incorpora in unguente - solutii deoarece hidrogelurile
nu pot fi folosite ca baze de unguent
D. daca substanta medicamentoasa reduce consistenta bazei de unguent, nu se poate prepara un unguent
solutie
E. substantele medicamentoase volatile nu se pot incorpora in unguente-solutie, deoarece exista riscul
volatilizarii la cald
(pag. Leucuta,533)
F2245032. Unguente oficinale

A. fluocinolon acetonid 0,01%
B. indometacin 2%;
C. acetat de hidrocortizona 1%
D. oxid galben de mercur 1%;
E. diclofenac sodic 4%
(pag. FRX,951)
F2245033. Caracteristici ale unguentelor mentionate in monografia de generalitati din FRX

E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent , ci doar a celor de natura polimerica
(pag. FRX,951)
F2245034. Excipienti lipofili utilizati la prepararea bazelor de unguent

A. alcool stearilic
B. propilenglicol
C. polietilenglicol 4000
D. agar
E. laurilsulfat de sodiu
(pag. Leucuta,530)
F2245035. Caracteristici ale unguentelor, conform farmacopeei

E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent , ci doar a celor de natura polimerica
(pag. FRX,951)
F2245036. Unguentele care se aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor se prepara , conform farmacopeei
A. cu baze de unguent lipogeluri
B. cu baze de unguent hidrogeluri
C. cu baze de unguent cu proprietati emulsive sau peliculogene

D. cu metode care le asigura sterilitatea pina la deschiderea recipientului
E. se sterilizeaza cu oxid de etilen
(pag. FRX,951)
F2245037. Conditionarea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei

A. in recipiente din sticla
B. in tuburi din aluminiu
C. in tuburi din materiale plastice
D. in recipiente sterile inchise etans, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult 25 grade Celsius
E. in tuburi din aluminiu acoperite la interior cu rasini epoxidice, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult
20 grade Celsius
(pag. FRX,953)
F2245038. Prepararea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, trebuie sa se faca

A. in camere curate de clasa A ca si la solutiile injectabile
B. in conditii aseptice
C. cu baze de unguent hidrogeluri
D. substantele medicamentoase se vor emulsiona
E. marimea particulelor suspendate va fi mai mica de 5 micrometri
(pag. FRX,953)
F2245039. Unguentul simplu este o baza de unguent:

A. grasa hidrofoba
B. de absorbtie
C. emulsie de tip A/U
D. de absorbtie hidratata
E. hidrofila anhidra
(pag. Leucuta, 532)
F2245040. Din punct de vedere al compozitiei, lanolina este:

A. un poliol
B. o glicerida
C. o hidrocarbura
D. o baza emulsie A/U
E. un ester sterolic
(pag. Leucuta 530, FR X 92)
F2345041. Pentru care tip de unguent se indica marimea particulelor de cel mult 25 microni:
A. unguente oftalmice
B. unguente vaginale
C. unguente aplicate pe pielea sugarilor
D. unguente rectale
E. unguentul cu oxid de zinc
(pag. 952)
F2345042. Care este faza gresita in prepararea unguentelor anhidre:

A. componentele grase se topesc
B. substanta activa se dizolva in masa topita
C. substanta activa se dizolva intr-un vehicul ce intra in baza de unguent
D. se amesteca restul bazei pana la racire
E. omogenizarea se face la 100 °C
(pag. 533)
F2345043. STT cu nitroglicerina cedeaza substanta activa pe o durata de:

A. 12 ore
B. 24 ore
C. 72 ore
D. 4 zile
E. 7 zile
(pag. 618)
F2345044. Ce afirmatie este gresita in tehnologia sistemelor cu eliberare controlata:

A. se aplica principii fizico-chimice si ale chimiei polimerilor
B. se controleaza patrunderea substantei medicamentoase in organism
C. cinetica de cedare este cunoscuta si reproductibila
D. in mare masura cedarea este independenta de variabilele fiziologice ale locului de administrare
E. durata mentinerii nivelului medicamentos in plasma este asemanatoare cu formele farmaceutice cu cedare
prelungita
(pag. 611)
F2545045. Scopul terapiei medicamentoase dermatologice este:

A. instalarea unor stari patologice
B. scaderea functiei bariera mecanica
C. scaderea functiei bariera antimicrobiana a pielii
D. subtierea stratului cornos
E. modificarea sau ajustarea functiei de bariera a pielii
(pag. 517/7)
F2545046. Urmatoarele unguente se pastreaza la Separanda conform FR X:

A. unguent oftalmic cu pilocarpina clorhidrica
B. unguent cu acetat de hidrocortizon
C. unguent cu oxid de zinc
D. unguent cu oxid galben de mercur
E. unguent cu clotrimazol
(pag. 953/10)
F2545047. Scaderea absorbtiei percutanate este redusa in cazurile urmatoare:

A. psoriazis
B. jupuirea pielii
C. cheratinizarea excesiva
D. ranile penetrante
E. infectiile cutanate
(pag. 524/7)
F2545048. Afirmatii adevarate despre sistemele terapeutice transdermice:

A. contin substante active intr-un rezervor
B. folosesc calea cutanata pentru efecte locale
C. cedeaza substanta activa cu o viteza ce nu poate fi controlata
D. sunt forme farmaceutice transparente
E. cedarea substantelor active este influentata de variabilele de la locul de absorbtie
(pag. 521/7)
F2545049. Afirmatii adevarate despre absortia percutanata:

A. decurge contrar gradientului de concentratie
B. este un proces de difuziune activ

C. nu depinde de factori fizico-chimici caracteristici substantei madicamentoase
D. este un proces de difuzie pasiv
E. nu depinde de starea pielii
(pag. 520/7)
F2545050. Urmatoarele substante active sunt folosite ca antiseboreice in terapia locala cu exceptia:
A. substantelor astringente
B. substante cheratolitice
C. substante degresante
D. antibiotice
E. substante reducatoare
(pag. 518/7)
F2545051. Referitor la paste este adevarat ca:

A. sunt baze de unguent lavabile
B. au continut redus de substante insolubile solide
C. in compozitia lor se asociaza ZnO, talc, amidon
D. filmul format pe tegument este transparent
E. sunt mai grase decat unguentele
(pag. 533/7)
F2545052. Afirmatii corecte referitoare la sistemele terapeutice transdermice:

A. sunt sisteme farmaceutice cu cedare controlata
B. viteza de eliberare a substantei active este influentata de variabilele de la locul de absorbtie
C. folosesc calea cutanata pentru efecte locale
D. au actiune rapida
E. cinetica este intotdeauna de ordinul1
(pag. 523/7)
F2545053. Referitor la paste este adevarat ca:

A. faza apoasa depaseste 25% din masa unguentului
B. pe tegumente realizeaza film opac
C. in FR X este oficinal unguentul cu oxid de zinc 1%
D. nu au efect de filtru solar
E. au proprietati absorbante pentru diferite noxe deoarece suprafata particulelor solide continute este redusa
(pag. 533/7)
F2545054. Conform FR X unguentul cu glicerol:

A. sinonim: unguent cu polietilenglicoli
B. contine:amidon,alcool cetilstearilic emulgator,glicerol,apa distilata
C. este omogen, incolor,opac,higroscopic
D. se pastreaza ferit de lumina
E. contine: glicerol, amidon,parafina lichida,apa distilata
(pag. 955/10)
F1245055. Absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase aplicate pe piele in preparate

dermatologice este crescuta in cazul in care urmatorii factori au valori crescute; alegeti acei factori
A. coeficientul de repartitie intre stratul cornos si vehicul
B. concentratia substantei medicamentoase dizolvata in vehicul
C. coeficientul de difuzie al substantei medicamentoase in stratul cornos
D. grosimea stratului cornos
E. suprafata de aplicare a preparatului pe piele
(pag. 519-522, [7])
F1245056. Adeps lanae anhydricus, proprietati, conform farmacopeei. Care dintre enunturi sunt corecte
A. este un excipient hidrofil
B. este un emulgator apa/ulei
C. poate incorpora apa de 2-3 ori masa sa sub forma de emulsie
D. se dizolva in apa;
E. este miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale
(pag. 91-4, [FR X])
F1245057. Alegeti enunturile corecte referitoare la un sistem terapeutic transdermic

A. reprezinta un sistem farmaceutic de cedare controlata a substantei medicamentoase
B. cinetica de cedare este cunoscuta, predeterminata, reproductibila si de lunga durata
C. exista diferite sisteme terapeutice comercializate dar modul de formulare si asigurare a cineticii de cedare
este diferit
D. sistemele terapeutice se aplica numai pe tegumente
E. sistemele terapeutice au numai efecte locale
(pag. 611-621, [7])
F1245058. Alegeti variantele corecte referitoare la prepararea unguentelor emulsie, conform

farmacopeei:
A. se prepara baza de unguent prin dispersarea fazei interne in faza externa in care in prealabil s-a incorporat
emulgatorul
B. substanta medicamentoasa se dizolva in faza in care este solubila
C. substantele medicamentoase se disperseaza in baza de unguent in functie de proprietatile acestora si de
scopul terapeutic urmarit
D. se pot folosi antioxidanti si conservanti antimicrobieni potriviti;
E. unguentul obtinut se sterilizeaza
(pag. 951, [FR X])
F1245059. Baze de unguent oficinale in FRX:alegeti-le

A. unguentum emulsificans
B. unguentum gliceroli
C. ungentum macrogoli
D. unguentum simplex
E. unguentum lanalcoli
(pag. 954-960, [FR X])
F1245060. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la hidrogeluri sunt corecte
A. se prepara din polimeri hidrosolubili
B. sunt sisteme semisolide tridimensionale ale unor matrite polimerice reticulate
C. sint opace;
D. aspect: clar
E. se prefera administrarea pe cornee

(pag. 532, [7])
F1345061. Absorbtia percutanata se poate realiza:

A. prin foliculul pilos
B. prin si printre celulele stratului cornos
C. prin peretii foliculilor pilosi
D. prin glandele sebacee
E. prin glandele sudoripare
(pag. 519)
F1345062. Care sunt bazele de unguent lavabile:

A. unguent emulgator
B. unguent cu stearina
C. unguent simplu
D. vaselina
E. glicerolatul de amidon
(pag. 532)
F1345063. Care sunt etapele absorbtiei percutanate:

A. dispersarea substantei medicamentoase in excipient
B. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
C. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin excipient spre suprafata pielii
D. parasirea excipientului si patrunderea in stratul cornos
E. difuzia prin stratul cornos in epiderm si derm
(pag. 521)
F1345064. Care sunt zonele terapeutice la nivelul pielii:

A. suprafata externa
B. stratul cornos
C. epidermul viu si dermul superior
D. glandele pielii
E. conjunctiva oftalmica
(pag. 518)
F1345065. Exemple de baze de unguent din F.R.X. sunt:

B. unguent cu glicerol
C. unguent cu macrogoli
D. unguent simplu
E. unguent cu carbopol
(pag. 951-960)
F1345066. Exemple de substante medicamentoase care se acumuleaza in stratul cornos sunt:

A. hidrocortizon
B. betametazona
C. fluocinolon
D. escina
E. estradiol
(pag. 520)
F1345067. Rezervorul medicamentos al unui STT contine substnta activa sub forma de:
A. solutie
B. suspensie
C. particule solide
D. emulsie
E. aerosoli
(pag. 612)
F1345068. Substante formatoare de geluri sunt:

A. bentonita
B. acid poliacrilic
C. metilceluloza
D. lanolina
E. uleiul de ricin
(pag. 532)
F1345069. Unguentele sterile prevazute de F.R.X. sunt:

A. aplicate pe pielea sugarilor
B. aplicate pe arsuri
C. aplicate pe plagi
D. oftalmice
E. aplicate pe mucoasa nazala
(pag. 952-953)

A. numai transepidermic
B. transepidermic, cand viteza de absorbtie devine constanta
C. transfolicular, in perioada de latenta pana cand viteza de penetrare atinge viteza de stare stationara
D. transepidermic, in perioada de latenta pana cand viteza de penetrare atinge viteza de stare stationara
E. transfolicular, cand viteza de absorbtie devine constanta
(pag. 520, [7])
F1445071. Biodisponibilitatea cutanata a substantelor medicamentose poate fi mai mica daca:

A. substanta nu este suspendata sau emulsionata in vehicul
B. solubilitatea substantei medicamentoase in vehicul este foarte mica
C. solubilitatea substantei medicamentoase in vehicul este foarte mare
D. substanta este dizolvata in vehicul, rezultand o solutie saturata
E. substanta medicamentoasa are un coeficient de repartitie piele/vehicul mic
(pag. 529, [7])
F1445072. Care dintre urmatoarele unguente sunt prevazute de FR.X:

A. unguent cu clotrimazol 1%
B. unguent cu acetat de hidrocortizon 1%
C. unguent cu fenilbutazona 4%
D. unguent cu oxid galben de mercur 2%
E. unguent cu oxid de zinc 10%
(pag. 953, 956, 95960, [9])
F1445073. Cedarea substantelor medicamentoase din sisteme terapeutice transdermice prezinta

urmatoarele caracteristici:
A. se face cu o viteza predeterminata
B. se face pe o perioada de 24 - 48 ore
C. se face pe o perioada de 12 - 24 ore
D. se face cu o cinetica cunoscuta si reproductibila

E. nu este influentata de variabilele locului de absorbtie
(pag. 523, [7])
F1445074. Conform FR.X, unguentele:

A. trebuie sa aibe un aspect omogen
B. examinate cu lupa, pot prezenta picaturi sau aglomerari de particule
C. trebuie sa aibe un pH cuprins intre 4,5 si 8,5
D. trebuie sa aibe un pH mai mic decat 4,5
E. se conserva in recipiente bine inchise la cel mult 8 °C
(pag. 952, [9])
F1445075. Efectele preparatelor dermatologice la nivelul stratului cornos sunt:

A. rehidratarea acestui strat
B. indepartarea chimica a tesutului ingrosat rezultat in urma afectiunilor la acest nivel
C. ocluzia stratului cornos
D. absorbtia radiatiilor ultraviolete
E. indepartarea sebumuului din canalul sebaceu
(pag. 518, [7])
F1445076. Efectul rezervor observat in cazul absorbtiei percutane:

A. consta in acumularea substantei medicamentoase in anexele pielii
B. consta in acumularea substantei medicamentoase in stratul cornos
C. nu prezinta importanta in cazul substantelor medicamentoase puternic active
D. este favorabil difuziei in epiderm si derm
E. poate fi accentuat de dimetilsulfoxid sau prin hidratarea stratului cornos
(pag. 520, [7])
F1445077. Factorii fiziologici care maresc absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase sunt:
A. hidratarea stratului cornos
B. tratarea pielii cu solventi organici
C. cheratinizarea excesiva a stratului cornos
D. cresterea fluxului sanguin dermic
E. pielea intacta
(pag. 524, [7])
F1445078. In sistemele terapeutice transdermice, elementul de control al cedarii substantei

medicamentoase este:
A. o membrana sintetica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
B. o folie metalica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
C. o matrita monolitica corespunzator formulata
D. o matrita lipofila cu sau fara invelis polimeric
E. intotdeauna o membrana sintetica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
(pag. 523, [7])
F1445079. In vederea obtinerii unor efecte la suprafata pielii se folosesc unguente:

A. cheratolitice
B. emoliente
C. antiseboreice
D. ecran antisolare
E. paste
(pag. 518, [7])
F1445080. La prepararea prouselor semisolide de tip emulsie, amestecarea fazelor se realizeaza:

A. la temperatura de 50 - 70 °C
B. la temperatura de 70 - 72 °C
C. prin amestecarea ambelor faze deodata pentru emulsiile care au un volum mic de faza dispersa
D. prin adaugarea fazei continue la faza discontinua cand are loc o inversare a tipului de emulsie, urmata de
o dispersare in picaturi mai fine
E. prin adaugarea fazei interne la faza continua in cazul emulsiilor care au un volum mare de faza dispersa
(pag. 534, [7])
F1445081. Lanolina, folosita ca excipient in formularea unguentelor, indeplineste urmatoarele roluri:

A. vehicul hidrofob
B. agent de crestere a viscozitatii
C. formator de matrita, oferind consistenta necesara
D. emulgator ulei/apa
E. emulgator apa/ulei
(pag. 529, [7])
F1445082. Procese fizico-chimice implicate in absorbtia percutanata sunt:

A. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
B. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin vehicul spre suprafata pielii
C. parasirea vehiculului si patrunderea in stratul cornos
D. difuzia prin stratul cornos, in epiderm si derm
E. diluarea substantei medicamentoase in torentul circulator
(pag. 521, [7])
F1445083. Se impune folosirea preparatelor dermatologice cu efecte locale in tesutul viu al pielii in
urmatoarele situatii:
A. dureri provocate de arsuri
B. deshidratarea si iritarea pielii
C. afectiuni premaligne sau maligne
D. pigmentarea excesiva a pielii
E. afectiuni inflamatoare
(pag. 519, [7])
F1445084. Substantele medicamentoase incorporate in sisteme terapeutice transdermice sunt:

A. substante medicamentoase cu indice terapeutic mare
B. substante medicamentoase active in organism in concentratii foarte mici
C. cedate numai pe baza gradientului de concentratie
D. nitroglicerina, estradiol, hidrocortizon acetat, clonidina
E. nitroglicerina, estradiol, clonidina, scopolamina
(pag. 523, [7])
F1445085. Sunt considerate baze de absorbtie anhidre:

A. amestecul de vaselina si ceara
B. lanolina
C. unguentul simplu
D. unguentul emulgator
E. alcoolii de lina
(pag. 532, [7])
F1545086. Acceleratorii de penetrare folosiţi la obţinerea unguentelor:

A. scad temporar capacitatea barieră a pielii
B. au acţiune farmacologică
C. sunt incompatibili cu substanţele active
D. nu trebuie să permită pierderea unor compăonente ale lichidelor biologice
E. sunt alergeni
(pag. 527, [7])
F1545087. Bazele de unguent lavabile:

A. se îndepărtează numai prin spălare cu apă şi săpun
B. pot fi anhidre sau hidratate
C. se mai numesc evanescente
D. după aplicare pe piele formează un film care nu este oclusiv
E. sunt reprezentate de unguentul cu alcooli de lână hidratat
(pag. 527, [7])
F1545088. Conform FR X referitor la prepararea unguentului oftalmic cu pilocarpină clorhidrică sunt

adevărate afirmaţiile:
A. se prepară pe cale aseptică
B. se sterilizează la etuvă
C. are concentraţia 2%
D. se păstrează la Separanda
E. se păstrează ferit de lumină
(pag. 958, [10])
F1545089. conform FR X mărimea particulelor de substanţă activă suspendate într-un unguent

oftalmic:
A. se determină pe o masă de unguent ce conţine aproximativ 10 mg substanţă medicamentoasă
B. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 25 micrometri
C. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
D. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
E. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
(pag. 953, [10])
F1545090. Factorii dependenţi de natura chimică a substanţei medicamentoase care influenţează

transferul cutanat sunt:
A. coeficientul de repartiţie U/A
B. activitatea termodinamică a substanţei medicamentoase
C. coeficientul de repartiţie strat cornos/vehicul
D. clearance-ul substanţei medicamentoase după traversarea stratului cornos
E. prezenţa unei duble legături C2-C3.
(pag. 524, [7])
F1545091. Penetrarea substanţelor medicamentoase prin piele este crescută în:

A. porţiunea posterioară auriculară
B. zona plantară
C. zona presternală
D. zona anterioară a braţelor
E. cazul în care se administrează esteri ai acidului nicotinic
(pag. 544, [7])
F1545092. Referitor la mărimea particulelor suspendate într-o bază de unguent FR X prevede:

A. se determină pe o masă de unguent ce conţine aproximativ 200 mg substanţă medicamentoasă
B. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
C. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 150 micrometri
D. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri

E. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
(pag. 952, [10])
F1645093. Antioxidanti folositi la prepararea unguentelor:

A. acid sorbic
B. acid citric
C. fenol
D. galat de propil
E. butil hidroxi anisol
(pag. 529-530)
F1645094. Bazele de unguente pot fi:

A. baze de tip solutie
B. baze de unguent lavabile
C. baze de tip suspensie
D. baze grase hidrofobe
E. baze hidrosolubile
(pag. 532)
F1645095. Criterii de calitate în formularea unguentelor:

A. stabilitatea fizoco-chimica
B. puritatea
C. inocuitatea
D. eficienta
E. cantitatea fazei apoase din compozitie
(pag. 533)
F1645096. Epidermul contine:

A. dermul
B. stratul bazal
C. stratul cornos
D. stratul granulos
E. hipodermul
(pag. 514-515)
F1645097. În functie de gradul de dispersie al substantelor active, unguentele pot fi:

A. unguente-solutii
B. unguente cu mai multe faze
C. unguente hidrosolubile
D. unguente-suspensii
E. unguente-emulsii
(pag. 951)
F1645098. Prevederile FRX la conservarea unguentelor oftalmice:

B. în recipiente sterile
C. în recipiente închise etans
D. la o temperetura de cel mult 25°C
E. la loc racoros
(pag. 953)
F1645099. Unguentul emulgator:

A. este oficinal în FRX
B. este oficinal în FR IX
C. este o baza de unguent lavabil
D. este o baza anhidra de tip ulei/apa
E. eset o baza hidratata de tip ulei/apa
(pag. 532)
F2145100. Acumularea substantelor medicamentoase in structurile pielii, urmata de eliberarea pe o

perioada prelungita de timp (,,efect rezervor,,) se intalneste la preparatele dermatologice ce contin:
A. antiseptice
B. cheratolitice (acid salicilic, sulf)
C. astringente (acid citric, acid tartric)
D. corticosteroizi (fluocinolon, hidrocortizon, s.a.)
E. hormoni sexuali (testosteron, estradiol)
(pag. (7) 520)
F2145101. Transferul transcutanat al substantei medicamentoase se ralizeaza in circulatia generala

dupa aplicarea pe urmatoarele zone:
A. torace
B. scalp
C. fesa
D. antebrat
E. spatele urechii
(pag. (7) 523)
F2145102. Promotorii absorbtiei cutanate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa creasca permeabiliatea substantei medicamentoase prin stratul cornos
B. sa mareasca capacitatea bariera a pielii
C. sa nu permita pierderea unor componente ale lichidelor bilogice
D. sa permita revenirea la normal a functiei bariera a pielii
(pag. (7) 527)
F2145103. Promotorii absorbtiei cutanate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa creasca permeabilitatea substantei medicamentoase prin stratul cornos
B. sa mareasca capacitatea bariera a pielii
C. sa nu permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
D. sa permita revenirea la normal a functiei bariera a pielii
(pag. (7) 527)
F2145104. Urmatorii compusi actioneaza ca acceleratori ai absorbtie cutanate:

A. azona
B. dimetilsulfoxid
C. dimetilformamida
D. dimetilacetamida
E. metilceluloza
(pag. (7) 528)
F2145105. Care dintre urmatoarele substante au capacitatea de a forma geluri:

A. alcoolul cetilstearilic
B. cetilsulfatul de sodiu
C. bentonita
D. dioxidul de siliciu coloidal
E. metilceluloza
(pag. (7) 532)
F2145106. Urmatoarele substante formatoare de geluri sunt produse naturale organice:

A. tragacanta
B. pectina
C. carboximetilceluloza
D. bentonita
E. dioxidul de siliciu
(pag. (7) 532)
F2145107. Gelurile:
A. sunt preparate semisolide in care faza lichida este incorporata intr-un sistem tridimensional al unei matrite
polimerice
B. au aspect clar
C. sunt lipodispersabile
D. pot contine o proportie mare de substante medicamentoase (mai putin de 25 %) (mai putin de 25 procente)
E. nu sunt lavabile
(pag. (7) 532)
F2145108. Bazele grase hidrofobe:

A. au aspect translucid
B. sunt usor de indepartat prin spalare
C. au efect ocluziv
D. pot incorpora cantitati mari de apa
E. au proprietati emulgatoare, cand sunt folosite ca atare (fara adaus de emulgator)
(pag. (7) 532)
F2145109. Bazele de absorbtie hidratate:

A. se obtin din bazele de absorbtie anhidre prin adaugare de apa
B. au proprietati emoliente
C. au proprietati ocluzive
D. sunt emulsii de tip U/A (ulei/apa)
E. se numesc si coldcreme
(pag. (7) 532)
F2145110. Următoarele afirmaţii privind gelurile sunt reale:

A. sunt sisteme semisolide în care faza lichidă este emulsionată într-o matriţă polimerică
B. încorporarea substanţei medicamentoase se face după gelificarea polimerului
C. sunt hidrodispersabile
D. au un aspect opac
E. au proprietăţi pseudoplastice, plastice şi tixotrope
(pag. 532-533, [7])
F2145111. Din grupa bazelor de unguent lavabile fac parte:

A. unguentul simplu
B. unguentul emulgator
C. unguentul emulgator hidratat
D. cremele cu stearaţi
E. vaselina
(pag. 532, [7])
F2145112. Pastele:
A. au un conţinut ridicat de substanţe solide insolubile
B. au proprietăţi de protecţie a pielii
C. formează pe tegument un film opac
D. se mai numesc şi coldcreme
E. sunt unguente monofazice
(pag. 533, [7])
F2145113. Substanţele formatoare de geluri hidrosolubile sunt:

A. tragacanta
B. metilceluloza
C. acidul poliacrilic
D. dioxidul de siliciu
E. plastibaza
(pag. 532, [7])
F2145114. În formularea unguentelor se urmăreşte realizarea următoarelor criterii cosmetice:

A. uşurinţă la aplicare
B. consistenţă ridicată
C. absenţa caracterului lipicios
D. asigurarea stabilităţii fizico-chimice a substanţelor medicamentoase
E. absenţa texturii grunjoase la aplicare
(pag. 533, [7])
F2145115. La prepararea unguentele anhidre:

A. se aplică metoda topirii
B. substanţa activă se dizolvă în masa topită sau în unul din componentele bazei şi apoi se amestecă cu
restul bazei
C. masa topită se amestecă până la răcire
D. masa topită se lasă în repaus până la răcire
E. faza apoasă se incorporează prin emulsionare la rece
(pag. 533, [7])
F2145116. La prepararea unguentelor tip emulsie sunt valabile următoarele:

A. componentele fazei grase se amestecă prin topire
B. faza aposă se încorporează la rece
C. substanţele hidrosolubile se dispersează în faza grasă
D. substanţele termolabile se adaugă la emulsia răcită
E. substanţele liposolubile se dispersează în faza polară
(pag. 534, [7])
F2145117. Conform FR X, la unguentele care se aplică pe plăgi sau arsuri se folosesc:

A. baze de unguent cu proprietăţi emulsive
B. baze de hidrocarburi
C. baze de unguent cu proprietăţi peliculogene
D. lipogeluri
E. toate tipurile de mai sus
(pag. 952, [10])
F2145118. Următoarele afirmaţii privind unguentele oftalmice sunt valabile:

A. se prepară în condiţii aseptice
B. la preparare se folosesc în general baze liposolubile
C. pot conţine conservanţi antimicrobieni potriviţi
D. se condiţionează în recipiente sterile, închise etanş, care conţin cel mult 50 g unguent
E. se conservă la cel mult 25 grade C
(pag. 953, [10])
F2245119. Baze de unguent oficinale in FRX

A. unguentum emulsificans
B. unguentum gliceroli
C. ungentum macrogoli
D. unguentum simplex
E. unguentum lanalcoli
(pag. FRX,951)
F2245120. Prepararea unguentelor emulsie, conform farmacopeei

A. se prepara baza de unguent prin dispersarea fazei interne in faza externa in care in prealabil s-a incorporat
emulgatorul
B. substanta medicamentoasa se dizolva in faza in care este solubila
C. substantele medicamentoase se disperseaza in baza de unguent in functie de proprietatile acestora si de
scopul terapeutic urmarit
D. se pot folosi antioxidanti si conservanti antimicrobieni potriviti
E. unguentul obtinut se sterilizeaza
(pag. FRX,951)
F2245121. Hidrogelurile, preparare, caracteristici si aplicare

A. se prepara din polimeri hidrosolubili
B. preparate cu acid poliacrilic ( Carbopol) necesita neutralizarea acestuia cu hidroxid de potasiu sau cu
trietanolamina
C. sint opace
D. sint lavabile
E. se prefera administrarea pe cornee
(pag. Leucuta,531)
F2245122. Adeps lanae anhydricus, proprietati, conform farmacopeei

B. este un emulgator apa/ulei
C. poate incorpora apa de 2-3 ori masa sa sub forma de emulsie
D. se dizolva in apa
E. este miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale
(pag. FRX,53)
F2245123. Absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase aplicate pe piele in preparate

dermatologice este crescuta in cazul in care urmatorii factori au valori crescute
A. coeficientul de repartitie intre stratul cornos si vehicul
B. concentratia substantei medicamentoase dizolvata in vehicul
C. coeficientul de difuzie al substantei medicamentoase in stratul cornos
D. grosimea stratului cornos
E. suprafata de aplicare a preparatului pe piele
(pag. Leucuta,521)
F2245124. In ce conditii vehiculul preparatelor dermatologice poate imbunatati absorbtia percutanata a
substantei medicamentoase
A. cind solubilitatea in vehicul este redusa
B. cind solubilitatea in vehicul este mare
C. cind activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este mica
D. cind activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este mare
E. cind vehiculul este un hidrogel
(pag. Leucuta,522)
F2245125. Un sistem terapeutic transdermic

A. reprezinta un sistem farmaceutic de cedare controlata a substantei medicamentoase
B. cinetica de cedare este cunoscuta, predeterminata , reproductibila si de lunga durata
C. exista diferite sisteme terapeutice comercializate dar modul de formulare si asigurare a cineticii de cedare
este diferit
D. sistemele terapeutice se aplica numai pe tegumente
E. sistemele terapeutice au numai efecte loca
(pag. Leucuta,523)
F2245126. Ce preparate topice sunt destinate unor efecte la suprafata pielei

A. protectoare fata de radiatia ultravioleta
B. destinate inhibarii proliferarii stratului bazal
C. ocluzia stratului cornos cu efect hidratant si emolient
D. antiseptice sau antibiotice cu actiune locala
E. deodorante
(pag. Leucuta,518)
F2245127. Ce preparate se folosesc pentru efecte in stratul cornos

A. emoliente
B. cheratolitice
C. sistemice
D. pentru glandele pielei
E. pentru absorbtia unor produsi iritanti de la suprafata pielei
(pag. Leucuta,518)
F2245128. Ce preparate topice se folosesc pentru efecte asupra anexelor pielei

A. antiseboreice
B. depilatoare
C. vasoconstrictoare
D. antiperspirante
E. deodorante
(pag. Leucuta,518)
F2245129. Care sunt caile principale ale absorbtiei percutanate

A. stratul cornos
B. dermul
C. hipodermul
D. transfolicular
E. transepidermic
(pag. Leucuta,519)
F2245130. Care sunt etapele care preced absorbtia percutanata

A. dizolvarea substantei medicamentoase in vehicul
B. difuzia moleculelor dizolvate in vehicul
C. parasirea vehiculului si patrunderea in stratul cornos

D. difuzia in capilarele sanguine din epiderm-derm
E. preluarea sistemica
(pag. Leucuta,521)
F2245131. Ce substante medicamentoase se folosesc in sistemele terapeutice transdermice

A. scopolamina
B. dermatolul
C. clonidina
D. nitroglicerina
E. estradiolul
(pag. Leucuta,523)
F2245132. Ce factori fiziologici pot favoriza absorbtia percutanata

A. pielea subtire a sugarilor
B. pielea uscata
C. pielea hidratata
D. cheratinizarea excesiva
E. regiuni anatomice cu grosime mai mare (zona plantara)
(pag. Leucuta,524)
F2245133. Care este rolul vehiculului preparatelor dermatologice in absorbtia percutanata

A. excipientii nu traverseaza bariera cutanata
B. dizolvarea substantei medicamentoase in vehicul face dificila difuzia
C. absorbtia este favorizata de starea de dispersie moleculara a substantei medicamentoase in excipient
D. afinitatea crescuta a vehiculului pentru substanta dizolvata micsoreaza viteza de transfer si marimea
procesului
E. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este dependenta de vehicul
(pag. Leucuta,526)
F2245134. Ce promotori (acceleratori) ai absorbtiei percutanate se pot folosi

A. uleiul de parafina
B. N--metil-2-pirolidona
C. dimetilacetamida
D. dodecilazacicloheptan-2-ona (Azona)
E. tensioactivii
(pag. Leucuta,527)
F2245135. Exemple de excipienti hidrocarburi si rolul lor in bazele de unguent

A. vaselina
B. polidimetilsiloxanul
C. ceara de albine
D. parafina
E. vehicul hidrofob, formator de matrita
(pag. 530,Leucuta)
F2245136. Ce excipienti alcooli se folosesc in baze de unguent si cu ce rol

A. alcool cetilic
B. alcool etilic
C. alcool stearilic
D. glicerol
E. excipienti lipofili, solizi, pentru formarea matritei impreuna cu excipienti lichizi
(pag. Leucuta,530)
F2245137. Ce excipienti acizi grasi se folosesc in baze de unguent si cu ce rol

A. acid stearic
B. acid sorbic
C. acid palmitic
D. acid citric
E. rol de formatori de matrita si de compusi chimici care reactioneaza cu baze spre a forma emulgatori (
stearat de sodiu)
(pag. Leucuta,530)
F2245138. Exemple de esteri, corpuri grase, utilizati in baze de unguent

A. monostearat de glicerol
B. esterul metilic al acidului p-aminobenzoic
C. esteri de sorbitan (Span)
D. esteri de polioxietilen sorbitan(Tween)
E. rol de formatori de matrita
(pag. Leucuta,531)
F2245139. Ce polioli se pot folosi ca excipienti in baze de unguent si cu ce rol

A. polietilenglicoli
B. glicerol
C. propilenglicol
D. clor-metacrezol
E. componenti ai fazei apoase ai unei emulsii, umectanti, sau formatori de matrita (polietilenglicolii)
(pag. Leucuta,530)
F2245140. Ce sunt bazele de absorbtie, exemplu

A. baze care se absorb prin piele
B. baze care favorizeaza absorbtia
C. baze anhidre care au emulgatori si au capacitatea de a incorpora apa dind emulsii
D. unguentul simplu
E. unguentul cu alcooli de lina
(pag. Leucuta,532)
F2245141. Omogenizarea unguentelor se realizeaza cu:

A. omogenizatorul cu supapa
B. omogenizatorul cu ultrasunete
C. omogenizatorul cu filiera
D. moara cu cilindri
E. moara coloidala
(pag. Leucuta, 536)
F2245142. Controlul calitatii unguentelor conform FR X se refera la:

A. omogenitate
B. marimea particulelor
C. pH
D. vascozitate
E. sterilitate
(pag. FR X, 952)
F2245143. Preparatele semisolide denumite paste:

A. sunt unguente de tip suspensie
B. procentul de substanta suspendata depaseste 25 %

C. au proprietati de protectie a pielii
D. au in compozitie peste 10% apa
E. au proprietati emoliente
(pag. FR X 95, Leucuta 533)
F2245144. Alcoolul cetilstearilic emulgator:

A. are in compozitie alcool cetilstearilic
B. are in compozitie cetilstearilsulfat de sodiu
C. este un emulgator de tip A/U
D. este un produs solid ceroas
E. intra in compozitia unguentului emulgator
(pag. FR X, 101, 954)
F2245145. Unguentul cu macrogoli:

A. este o baza de unguent hidrosolubila anhidra
B. este o baza de unguent hidrosolubila hidratata
C. este un gel
D. da incompatibilitati cu polietilena
E. este o baza de unguent oficinala in FR X
(pag. FR X 957)
F2245146. Cold-cremele:
A. sunt baze de unguent emulsie de tip A/U
B. sunt baze de unguent emulsie de tip U/A
C. sunt baze de unguent de absorbtie hidratate
D. au proprietati emoliente
E. pot fi indepartate prin spalare cu apa
(pag. Leucuta, 532)
F2245147. Criterii de calitate pentru unguentelor:

A. vascozitatea
B. capacitatea de intindere
C. puritatea
D. inocuitatea
E. stabilitatea fizico-chimica a substantelor medicamentoase
(pag. Leucuta, 533)
F2245148. Excipienti pentru baze de unguent grase hidrofobe:

A. vaselina
B. lanolina
C. ulei de parafina
D. ceara
E. colesterol
(pag. Leucuta, 532)
F2345149. Care sunt caracteristicile unguentelor:

A. preparate semisolide
B. se aplica pe piele si mucoase
C. se aplica in scop terapeutic
D. se aplica pentru protectie
E. dimensiunea particulelor insolubile dispersate sa fie de 125 microni
(pag. 951)
F2345150. Ce fel de unguente se obtin in functie de gradul de dispersie al substantelor active:

A. unguente-solutii
B. unguente-emulsii
C. unguente-suspensii
D. unguente-polifazice
E. hidrogeluri
(pag. 951)
F2345151. Care sunt caracteristicile corecte pentru unguente:

A. aspect omogen
B. culoare si aspectul caracteristice componentelor
C. pH cuprins intre 3,5-5,5
D. marimea particulelor 50 microni
E. pH cuprins intre 4,5-8,5
(pag. 952)
F2345152. Cum se conserva corect unguentele:

B. in recipiente inchise etans
C. in recipiente sterile
D. la temperatura de cel mult 30 °C
E. la temperatura de cel mult 25 °C
(pag. 952)
F2345153. In ce conditii se conserva unguentele oftalmice:

A. in recipiente sterile
B. in recipiente inchise etans
C. in recipiente bine inchise
D. in cantitate de cel mult 10 g unguent oftalmic
E. la cel mult 25 °C
(pag. 953)
F2345154. Care sunt zonele terapeutice la nivelul pielii:

A. suprafata externa
B. stratul cornos
C. epidermul viu si dermul superior
D. glandele pielii
E. conjunctiva oftalmica
(pag. 518)

A. prin foliculul pilos
B. prin si printre celulele stratului cornos
C. prin peretii foliculilor pilosi
D. prin glandele sebacee
E. prin glandele sudoripare
(pag. 519)
F2345156. Exemple de substante medicamentoase care se acumuleaza in stratul cornos sunt:

A. hidrocortizon
B. betametazona
C. fluocinolon
D. escina
E. estradiol
(pag. 520)
F2345157. Care sunt etapele absorbtiei percutanate:

A. dispersarea substantei medicamentoase in excipient
B. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
C. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin excipient spre suprafata pielii
D. parasirea excipientului si patrunderea in stratul cornos
E. difuzia prin stratul cornos in epiderm si derm
(pag. 521)
F2345158. Care sunt bazele de unguent lavabile:

B. unguent cu stearina
C. unguent simplu
D. vaselina
E. glicerolatul de amidon
(pag. 532)
F2345159. Substante formatoare de geluri sunt:

A. bentonita
B. acid poliacrilic
C. metilceluloza
D. lanolina
E. ulei de ricin
(pag. 532)
F2345160. Exemple de baze de unguent din F.R.X. sunt:

D. unguent simplu
E. unguent cu carbopol
(pag. 954,955,957,960)
F2345161. Unguentele sterile prevazute de F.R.X. sunt:

A. aplicate pe pielea sugarilor
B. aplicate pe arsuri
C. aplicate pe plagi
D. unguente oftalmice
E. aplicate pe mucoasa nazala
(pag. 952-953)
F2345162. Tipuri de baze de unguent prevazute de F.R.X. sunt:

A. baze grase
B. baze emulsii A/U
C. baze emulsii U/A
D. baze hidrosolubile
E. baze lavabile
(pag. 951)
F2345163. Unguentele oftalmice se caracterizeaza prin:

A. consistenta semisolida
B. sterile
C. marimea particulelor dispersate de 25 micrometri
D. marimea particulelor dispersate de 50 micrometri
E. conservate in cutii de plastic de 20 g
(pag. 953)
F2345164. Rezervorul medicamentos al unui STT contine substanta activa sub forma de:
A. solutie
B. suspensie
C. particule solide
D. emulsie
E. aerosoli
(pag. 612)
F2545165. Afirmatii adevarate despre bazele de unguent lavabile:

A. pot fi anhidre sau hidratate
B. se numesc si evanescente
C. formeaza un film care nu este ocluziv dupa aplicare pe piele
D. se indeparteaza doar prin spalare cu apa si sapun
E. sunt reprezentate de unguentul cu alcooli de lana hidrata
(pag. 527/7)
F2545166. Caracteristicile acceleratorilor de penetrare utilizati la obtinerea unguentelor:

A. cresc temporar capacitatea de bariera a pielii
B. au actiune farmacologica
C. scad temporar capacitatea bariera a pielii
D. nu trebuie sa permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
E. sunt alergizanti
(pag. 527/7)
F2545167. Prepararea unguentului oftalmic cu pilocarpina clorhidrica conformFR X:

A. se pastreaza la separanda
B. se sterilizeaza la etuva
C. se pastreaza ferit de lumina
D. are concentratie 2%
E. se prepara pe cale aseptica
(pag. 958/10)
F2545168. Urmatoarele unguente sunt prevazute inFR X:

A. unguent cu hidrocortizon acetat 1%
D. unguent emulgator hidratat
E. unguent cu clotrimazol 1%
(pag. 953/10)
F2545169. Marimea particulelor de substanta activa suspendate intr-un unguent oftalmic conform FR X:
A. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
B. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult50 micrometri

C. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 25micrometri
E. se determina pe o masa de unguent ce contine 10 mg de substanta medicamentoasa
(pag. 953/10)
F2545170. Prevederi ale FR X referitoare la marimea particulelor suspendate intr-o baza de unguent:
A. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
B. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
C. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 150micrometri
E. se determina pe o masa de unguent ce contine 200 mg substanta medicamentoasa
(pag. 952/10)
F2545171. Factori dependenti de natura chimica a substantei madicamentoase care influenteaza

transferul cutanat:
A. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase
B. coeficientul de reoertitie strat cornos/vehicul
C. clearance-ul substantei medicamentoase dupa traversarea stratului cornos
D. coeficientul de repartitie U/A
E. prezenta unei duble legaturi C2-C3
(pag. 524/7)
F2545172. Substantele active se absorb transepidermic astfel:

A. prin glandele sebacee
B. prin peretii foliculilor pilosi
C. prin stratul cornos, intra sau intercelular
D. prin glandele sudoripare
E. raspunsurile corecte sunt a si b
(pag. 519/7)
F2545173. Bazele de absorbtie hidratate:

A. Sunt emulsii apa/ulei
B. se numesc si coldcreme
C. sunt amestecuri de polietilenglicoli cu mase moeaculare mici si mari
D. lanolina hidratata cu 25% apa este un astfel de exemplu
E. unguentul emulgator este un astfel de exemplu
(pag. 532/7)
F2545174. Bazele de unguent lavabile:

A. pot fi baze anhidre
B. pot fi hidratate de tip U/A
C. pot fi hidratate de tip A/U
D. se mai numesc si crème
E. dupa evaporarea apei formeaza un film continuu si hidrofob
(pag. 532/7)
F2545175. Unguentele trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii de calitate:

A. instabilitate fizica
B. puritate
C. inocuitate-prezenta caracterului sensibilizant
D. eficienta-efect terapeutic bun
E. stabilitate fizico-chimica
(pag. 533/7)
F2545176. Biodisponibilitatea cutanata poate fi mai micain urmatoarele cazuri:

A. cand solubilitatea in vehicul este foarte mare
B. cand solubilitatea in vehicul este foarte mica
C. cand coeficientul de repartitie piele/vehicul este mic
D. cand substanta medicamentoasa este emulsionata in vehicul
E. cand coeficientul de repartitie piele/vehicul este mare
(pag. 529/7)
F2545177. Se pot folosi ca promotori ai absorbtiei percutanate urmatoarele substante:

A. dimetilsulfoxid
B. dimetilacetamida
C. propilenglicol
D. dimetilformamida
E. miristat de izopropil
(pag. 527/7)
F2545178. Elemente mai importante care infuenteaza transferul percutanat:

A. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase
B. coeficientul de repartitie strat cornos vehicul
C. clearance-ul substantei medicamentoase dupa traversarea stratului cornos
D. natura chimica a substantei medicamentoase
E. cantitatea de excipient folosita
(pag. 525/7)
F2545179. Substantele auxiliare folosite la prepararea unguentelor oftalmice conformFR X sunt

urmatoarele cu exceptia:
A. antioxidanti
B. agenti pentru cresterea vascozitatii
C. umectanti
D. stabilizanti
E. conservanti antimicrobieni potriviti
(pag. 953/10)
F2545180. Unguentul oftalmic cu clorhidrat de pilocarpina conform FR X:

A. are concentratia 1%
B. clorhidratul de pilocarpina este dispersat in unguent simplu
C. se pastreaza la Separanda in recipiente sterile, inchise etans
D. are concentratia 2%
E. clorhidratul de pilocarpina este dispersat in unguent cu glicerol
(pag. 958/10)
F2545181. Afirmatii corecte privind bazele de unguent lavabile:

A. prin incorporarea de substante grase pot avea caracter emolient
B. dupa evaporarea apei ramane un film semipermeabil
C. lanolina hidratata cu 25% apa este o baza lavabila
D. unguentul emulgator hidratat este o baza de tip emulsie U/A
E. dupa evaporarea apei ramane un film continuu si hidrofob
(pag. 532/7)
F2545182. Bazele de absorbtie:

A. sunt anhidre si hidratate
B. cele hidratate au proprietati emoliente
C. unguentul simplu este un vehicul anhidru constituit din vaselina-lanolina (10:90)
D. alcooli din lana sunt baze de absorbtie hidratate
E. bazele de absorbtie hidratate se numesc si coldcreme
(pag. 532/7)
F2545183. Etapele absorbtiei percutanate sunt urmatoarele:

A. dizolvarea particulei de substanta medicamentoasa in excipient
B. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin vehicul spre suprafata pielii
C. parasirea vehicului si patrunderea in foliculii pilosi
D. retinere in derm
E. difuzia prin stratul cornos, in epiderm si derm
(pag. 521/7)
F2545184. La obtinerea unguentelor acceleratorii de penetrare:

A. sunt incompatibili cu substantele active
B. au actiune farmacologica
C. scad temporar capacitatea bariera a pielii
D. sunt alergeni
E. nu trebuie sa permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
(pag. 527/7)
Tema nr. 46
Preparate rectale
BIBLIOGRAFIE:
F1246001. Alegeti care din enunturile referitoare la procesele pe care le sufera la locul de aplicare
supozitoarele preparate cu gliceride semisintetice, este corect
A. dizolvare
B. topire
C. conversie polimorfa
D. interesterificare
E. polimerizare
(pag. 539,542, [7])
F1246002. Care este prevederea referitoare la controlul calitatii supozitoarelor, prevazuta in

farmacopee, care se refera la o proprietate biofarmaceutica a acestora
A. uniformitatea masei
B. dozarea
C. aspectul
D. comportamentul la topire sau dizolvare
E. conservarea
(pag. 889, [FR X])
F1246003. Care excipient din cei enumerati mai jos, este recomandabil pentru supozitoarele rectale
A. masa gelatinoasa
B. amestec de polietilenglicoli cu masa moleculara sub 1000
C. Tween 80
D. metilceluloza
E. unt de cacao
(pag. 542, [7])
F1246004. Criterii pentru alegerea excipientului sau bazei de supozitor

A. interval larg intre punctul de topire si solidificare
B. interval ingust intre punctul de topire si solidificare
C. solidificarea masei topite sa nu se faca cu contractie de volum;
D. viscozitatea excipientului topit sa fie mica spre a permite manipularea tehnologica
E. topirea sau dizolvarea la locul de aplicare sa se faca lent
(pag. 542, [7])
F1246005. Dozele terapeutice maxime ale substantelor medicamentoase care se administreaza pe cale
rectala, in comparatie cu cele folosite in cazul preparatelor farmaceutice administrate intern, sunt,
conform farmacopeei:
A. reduse la jumatate
B. crescute cu procente prevazute de farmacopee dependent de greutatea corporala a pacientului
C. dublate
D. nemodificate
E. nu se pot folosi intrucit nu se admite administrarea substantelor care au doze maxime, pe aceasta cale de
administrare
(pag. 889, [FR X])
F1246006. In procedeele de preparare industriala prin turnare a supozitoarelor un element particular il

reprezinta
A. prepararea masei excipientului si substantei medicamentoase
B. turnarea in forme
C. racirea formelor cu excipient si substanta medicamentoasa
D. ambalarea in cutii de carton a plachetelor cu supozitoare
E. turnarea materialului topit direct in ambalajul din material plastic, care va constitui si recipientul de
conditionare
(pag. 548, [7])
F1246007. Pe ce cale se administreaza supozitoarele cu metronidazol prevazute in FR X

A. uretrala
B. rectala
C. vaginala
D. auriculara
E. intracavitara
(pag. 889, [FR X])
F1346008. Avantajele folosirii untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. polimorfism
B. hidrofilie
C. capacitate de contractie de volum
D. inocuitate si toleranta locala
E. prezenta acizilor grasi liberi
(pag. 543)
F1346009. Dozele terapeutice maxime la supozitoare:

A. nu se calculeaza
B. sunt aceleasi cu dozele administrate per os
C. sunt aceleasi cu dozele administrate i.m.
D. variaza in functie de baza de supozitoare folosita
E. variaza in functie de metoda de preparare
(pag. 889)
F1346010. Masa supozitoarelor rectale pentru adulti este de:

A. 2-3 g.
B. 2-4 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 3- 5 g.
(pag. 889)
F1346011. Masa supozitoarelor rectale pentru copii este de:

A. 2-3 g.
B. 3-5 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 2-4 g.
(pag. 889)
F1346012. Supozitoarele rectale nu trebuie sa contina:
A. diluanti
B. absorbanti
C. coloranti
D. aglomerari de particule
E. conservanti
(pag. 889)
F1446013. Conform FR.X, supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve in apa la
37 ± 2 °C in cel mult:
A. 15 minute
B. 30 minute
C. 1 ora
D. 2 ore
E. 3 ore
(pag. 890, [9])
F1546014. Conform FR X supozitoarele rectale pentru adulţi au greutatea de:

A. 1-2 g
B. 5-12 g
C. 2-3g
D. 2-4g
E. 1-5g
(pag. 889, [10])
F1546015. Conform FR X supozitoarele se păstrează în recipiente bine închise la cel mult:

A. 8 °C
B. 15°C
C. 30°C
D. 25°C
E. 18°C
(pag. 890, [10])
F1546016. Prepararea supozitoarelor în farmacie se face prin:

A. porfirizare
B. comprimare directă
C. modelare manuală
D. granulare
E. metoda imersiei
(pag. 894, [10])
F1546017. Supozitoarele rectale preparate cu baze hidrosolubile trebuie să se dizolve la 37+ 20C în cel
mult:
A. o oră
B. 30 minute
C. 20 minute
D. 55 minute
E. 90 minute
(pag. 890, [10])
F1546018. Supozitoarele rectale preparate cu baze liposolubile trebuie să se topească la 37+ 2°C în cel
mult:
A. 15 minute
B. 60 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 90 minute
(pag. 890, [10])
F1546019. Untul de cacao:

A. este prevăzut de FR X
B. nu este prevăzut de FR X
C. nu se pretează la prepararea supozitoarelor prin modelare manuală
D. nu se pretează la prepararea supozitoarelor prin topire şi turnare în forme
E. este o bază hidrosolubilă
(pag. 890, [10])
F1646020. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de conservanti antimicrobieni ?
A. Alcoolul cetilic 5 %, alcoolul cetilstearilic 10 %
B. Arlacel 165, Arlacel 186
C. Miristatul de propilenglicol
D. Acidul sorbic, nipaesterii
E. Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil
(pag. 544-545, [7])
F1646021. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de sechestranti ?
A. Uleiul de ricin, glicerolul, propilenglicolul
B. Tweenul 80
C. Acidul ascorbic, EDTA
D. Hialuronidaza
E. Sarurile acizilor biliari
(pag. 544-545, [7])
F1646022. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite le prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de antioxidanti ?
A. Alcoolul cetilic 5 %, alcoolul cetilstearilic 10 %
B. Arlacel 165, Arlacel 186
C. Miristatul de propilenglicol
D. Acidul sorbic, nipaesterii
E. Tocoferolul, BHA, galatul de propil
(pag. 544-545, [7])
F1646023. Dupa FR X, supozitoarele rectale preparate din baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve în
cel mult:
A. 30 de minute
B. 1 ora
C. 45 de minute
D. 5 minute
E. 2 ore
(pag. 890, [9])
F1646024. Dupa FR X, supozitoarele rectale preparate din baze liposolubile trebuie sa se topeasca în
cel mult:
A. 60 de minute
B. 15 minute
C. 30 de minute
D. 45 de minute
E. 5 minute
(pag. 890, [9])
F2146025. Conform FR X, supozitoarele preparate cu baze liposolubile trebuie să se topească în apă, la

+37 +/- 2 grade C, în cel mult:
A. 10 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 1 oră
E. 2 ore
(pag. 889-890, [10])
F2146026. Conform FR X, supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în apă la

+37 +/- 2 grade C, în cel mult:
A. 10 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 1 oră
E. 2 ore
(pag. 889-890, [10])
F2146027. Conform FR X, supozitoarele se conservă în recipiente bine închise:

A. la rece (2 – 8 C)
B. la loc răcoros (8 – 15 C)
C. la cel mult 25 C
D. la cel puţin 25 C
E. nu se precizează temperatura
(pag. 890, [10])
F2146028. Supoztoarele cu glicerol au acţiune:

A. antimicotică
B. antiinflamatoare
C. laxativă
D. tranchilizantă
E. antispastică
(pag. 892, [10])
F2246029. Avantaje ale untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. hidrofilie ridicata
B. buna toleranta locala
C. se topeste intre 30 si 35°C
D. contine acizi grasi liberi
E. nu adera de formele de turnare
(pag. Leucuta, 542)

A. contine trigliceride
B. contine esteri ai acizilor grasi cu alcooli superiori
C. contine esteri ai acizilor grasi cu alcooli sterolici
D. contine mono si digliceride
E. contine polioli
(pag. Leucuta, 543)
F2246031. Supozitoarele preparate cu gliceride semisintetice sufera urmatoarele procese la locul de

aplicare
A. dizolvare
B. topire
C. conversie polimorfa
D. interesterificare
E. polimerizare
(pag. Leucuta,539)
F2246032. Care excipient din cei enumerati mai jos, este recomandabil pentru supozitoarele rectale
A. masa gelatinoasa
B. amestec de polietilenglicoli cu masa moleculara sub 1000
C. Tween 80
D. metilceluloza
E. unt de cacao
(pag. Leucuta,539)
F2246033. Supozitoarele cu metronidazol prevazute in FR X sunt destinate administrarii

A. uretrale
B. rectale
C. intravaginale
D. auriculare
E. intracavitare
(pag. FRX,892)
F2246034. Criterii pentru alegerea excipientului sau bazei de supozitor

A. interval larg intre punctul de topire si solidificare
B. interval ingust intre punctul de topire si solidificare
C. solidificarea masei topite sa nu se faca cu contractie de volum
D. viscozitatea excipientului topit sa fie mica spre a permite manipularea tehnologica
E. topirea sau dizolvarea la locul de aplicare sa se faca lent
(pag. Leucuta,542)
F2246035. Masa gelatinoasa oficinala pentru prepararea supozitoarelor

A. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor rectale
B. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor uretrale
C. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor vaginale
D. farmacopeea nu are o formula pentru prepararea masei gelatinoase
E. formularea masei gelatinoase este recomandata numai in formulare farmaceutice
(pag. FRX,889)
F2246036. Dozele terapeutice maxime ale substantelor medicamentoase care se administreaza pe cale
rectala, in comparatie cu cele folosite in cazul preparatelor farmaceutice administrate intern, sunt,
conform farmacopeei
A. reduse la jumatate
B. crescute cu procente prevazute de farmacopee dependent de greutatea corporala a pacientului
C. dublate
D. nemodificate
E. nu se pot folosi intrucit nu se admite administrarea substantelor care au doze maxime, peaceasta cale de
administrare
(pag. FRX,889)
F2246037. Care este prevederea referitoare la controlul calitatii supozitoarelor, prevazuta in

farmacopee, care se refera la o proprietate biofarmaceutica a acestora
A. uniformitatea masei
B. dozarea
C. aspectul
D. comportamentul la topire sau dizolvare
E. conservarea
(pag. FRX,889)
F2246038. In procedeele de preparare industriala prin turnare a supozitoarelor un element particular il

reprezinta
A. prepararea masei excipientului si substantei medicamentoase
B. turnarea in forme
C. racirea formelor cu excipient si substanta medicamentoasa
D. ambalarea in cutii de carton a plachetelor cu supozitoare
E. turnarea materialului topit direct in ambalajul din material plastic, care va constitui si recipientul de
conditionare
(pag. Leucuta,548)
F2346039. Avantajele folosirii untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. polimorfism
B. hidrofilie
C. capacitate de contractie de volum
D. inocuitate si toleranta locala
E. prezenta acizilor grasi liberi
(pag. 543)
F2346040. Masa supozitoarelor rectale pentru adulti este de:

A. 2-3 g.
B. 2-4 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 3-5 g.
(pag. 889)
F2346041. Masa supozitoarelor rectale pentru copii este de:

A. 2-3 g.
B. 3- 5 g.
C. 1- 2 g.
D. 5- 12 g.
E. 2- 4 g.
(pag. 889)
F2346042. Dozele terapeutice maxime la supozitoare:

A. nu se calculeaza
B. sunt aceleasi cu dozele administrate per os
C. sunt aceleasi cu dozele administrate i.m.
D. variaza in functie de baza de supozitoare folosita
E. variaza in functie de metoda de preparare
(pag. 889)
F2546043. Conform FR X supozitoarele cu metronidazol contin:

A. 4 g metronidazol
B. 0,5-1g metronidazol
C. 2g metronidazol
D. 200mg metronidazol
E. 100mg metronidazol
(pag. 892/10)
F2546044. Supozitoarele pentru adulti au conform FR X greutatea de :

A. 1-5g
B. 2-4g
C. 2-3g
D. 1-2g
E. 5-12g
(pag. 889/10)
F2546045. In cazul prepararii supozitoarelor rectale cu baze liposolubile, acestea trebuie sa se

topeasca la 37+- cin cel mult:
A. 60 minute
B. 15 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 90 minute
(pag. 890/10)
F2546046. In cazul prepararii supozitoarelor rectale cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve la 37+ 2
C in cel mult:
A. 60 minute
B. 30 minute
C. 20 minute
D. 90 minute
E. 40 minute
(pag. 890/10)
F2546047. Pastrarea supozitoarelor se face conform FR X in recipiente bine inchise la cel mult:
A. 15 C
B. 8 C
C. 25 C
D. 18 C
E. 30 C
(pag. 890/10)
F2546048. In farmacie supozitoarele se prepara prin:

A. comprimare directa
B. porfirizare
C. metoda imersiei
D. granulare
E. modelare manuala
(pag. 899/10)
F2546049. Referitor la untul de cacao este adevarat ca:

A. este o baza hidrosolubila
B. este prevazut in Farmacopee

C. nu se preteaza la prepararea supozitoarelor prin topire si turnare in forme
D. nu este prevazut de FR X
E. nu se preteaza la prepararea supozitoarelor prin modelare manuala
(pag. 890/10)
F2546050. Gliceride semisintetice sunt urmatoarele cu exceptia:

A. Suppocire
B. Massa Novata
C. Massa Estarinum
D. Witepsol
E. Massa tripla
(pag. 543/7)
F1246051. Care dintre enunturi sunt corecte referitor la proprietati ale gliceridelor semisintetice ca
baze de supozitor
A. au consistenta necesara
B. instabile, autooxidabile
C. fara capacitate de incorporare semnificativa a apei
D. contractie de volum redusa;
E. exista numeroase tipuri, cu serii diferite, fiecare avind proprietati fizico-chimice si tehnologice particulare,
ceea ce determina alegerea excipientului pentru caracteristicile substantei medicamentoase de incorporat
(pag. 543-4, [7])
F1246052. Care sunt caracteristicile polietilenglicolilor folositi ca excipienti pentru supozitoare

A. capacitate crescuta de dizolvare a unor substante medicamentoase insolubile in apa
B. risc crescut de contaminare microbiana
C. risc redus de incompatibilitati fizico-chimice
D. stabilitate la caldura
E. actiune iritanta asupra mucoasei rectale
(pag. 544, [7])
F1246053. Etape care se succed de la administrarea supozitorului pina la patrunderea substantei

medicamentoase in circulatia generala:alegeti variantele
A. topirea excipientului lipofil
B. dizolvarea excipientului hidrosolubil
C. transferul substantei medicamentoase prin excipientul lichid si dizolvarea in mucusul rectal
D. absorbtia substantei medicamentoase prin mucoasa rectala
E. transferul direct din excipient in mucoasa rectala
(pag. 539, [7])
F1246054. Incorporarea substantelor medicamentoase in excipientii pentru supozitoare se face in

urmatoarele sisteme disperse(alegeti variantele corecte)
A. solutie
B. suspensie
C. emulsie
D. eutectic
E. dispersie solida
(pag. 545, [7])
F1246055. La prepararea supozitoarelor cu unt de cacao pot apare neajunsuri determinate de unele
proprietati nefavorabile ale excipientului; precizati enunturile corecte
A. indicele de aciditate mare
B. indicele de iod mare
C. polimorfism
D. capacitatea redusa de contractie la racirea masei topite
E. lipsa hidrofiliei
(pag. 543, [7])
F1246056. Particularitati ale medicamentelor administrate pe cale rectala, sub forma de supozitoare
A. sunt destinate numai pentru actiune locala
B. sunt destinate numai pentru actiune sistemica
C. substanta medicamentoasa cedata din supozitor poate fi absorbita prin mucoasa rectala
D. farmacopeea prevede un test pentru topirea in 30 min. a supozitoarelor lipofile sau dizolvarea intr-o ora a
celor cu baze hidrosolubile
E. testul comportamentului la topire sau dizolvare in vitro prevazut de farmacopee este sinonim cu cel pentru
dizolvarea comprimatelor
(pag. 538,FR 890, [7])
F1346057. Avantajele folosirii PEG-urilor ca baze pentru supozitoare:

A. stabilitate la caldura
B. contaminare microbiana redusa
C. higroscopicitate
D. capacitate mare de dizolvare
E. dezagregare rapida
(pag. 544)
F1346058. Calea rectala se abordeaza atunci cand:

A. substanta medicamentoasa este inactivata de secretiile gastrice si intestinale
B. pacientul prezinta leziuni rectale
C. administrarea este de durata, in afectiuni cronice
D. substanta medicamentoasa sufera un efect puternic al primului pasaj hepatic
E. marimea si viteza absorbtiei sunt mai reduse decat pe calea orala
(pag. 538)
F1346059. Care din urmatoarele afirmatii privind supozitoarele obtinute prin topire si turnare sunt
adevarate:
A. procedeul se realizeaza la rece
B. se determina capacitatea formelor goale
C. se ia o cantitate de excipient si substanta activa in exces
D. se determina factorul de dislocuire
E. lubrifierea formelor se face cu solutii de aceeasi natura cu masa de supozitoare
(pag. 546-547)
F1346060. Care din urmatoarele baze de supozitoare sunt oficializate in F.R.X.:

A. grasimi semisintetice
B. Brij
C. Myrj
D. masa gelatinoasa
E. masa de polietilenglicoli
(pag. 889)
F1346061. Care sunt limitele de timp in cadrul determinarii comportamentului la topire sau la dizolvare
al supozitoarelor:
A. 15 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 1 ora
(pag. 890)
F1346062. Care supozitoare sunt mentionate in F.R.X.:

A. supozitoare cu glicerol
B. supozitoare cu metronidazol
C. supozitoare cu fenilbutazona
D. supozitoare cu noraminofenazona
E. supozitoare cu paracetamol
(pag. 891-892)
F1346063. Plastifianti folositi la prepararea supozitoarelor:

A. ulei de ricin
B. glicerol
C. propilenglicol
D. dioxid de siliciu coloidal
E. lanolina
(pag. 545)
F1346064. Promotori de absorbtie folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tocoferol
B. acid sorbic
C. tensioactivi
D. hialuronidaza
E. acid oleic
(pag. 545)
F1346065. Supozitoarele rectale au forma:

A. cilindro-conica
B. sferica
C. ovoidala
D. de cilindri ascutiti la un capat
E. torpila
(pag. 889)
F1446066. Administrarea medicamentelor pe cale rectala se abordeaza:

A. in caz de obstructii ale tractului gastrointestinal
B. in cazul substantelor inactivate de secretiile gastrice
C. pentru administrarea de durata in boli cronice
D. in cazul substantelor medicamentoase inactivate la nivel hepatic
E. in vederea asigurarii unei actiuni prelungite a substantelor medicamentoase
(pag. 538, [7])
F1446067. Avantajele polietilenglicolilor folositi ca excipienti hidrosolubili la prepararea supozitoarelor

sunt:
A. capacitatea de a fixa apa
B. dizolva substante medicamentoase greu solubile in apa
C. la utilizare prezinta dizolvare lenta

E. contaminare microbiologica redusa
(pag. 544, [7])
F1446068. Ca substituenti ai untului de cacao la prepararea supozitoarelor se folosesc:

A. Massa Estarinum
B. Eucerina
C. Witepsol
D. Masa gelatinoasa
E. Adeps solidus
(pag. 543, [7])
F1446069. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la absorbtia substantelor medicamentoase din
supozitoarele rectale nu este adevarata:
A. etapa limitanta de viteza a absorbtiei este coeficientul de repartitie mucoasa/excipient al substantei
dizolvate in masa topita
B. etapa limitanta de viteza a absorbtiei este viteza de dizolvare in mucusul rectal
C. absorbtia se realizeaza prin difuzie pasiva
D. absorbtia nu depinde de coeficientul de repartitie lipide/apa al substantei medicamentoase
E. absorbtia depinde de pH-ul mediului si de pKa substantei medicamentoase
(pag. 540, [7])
F1446070. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la supozitoarele cu glicerol nu este adevarata:
A. se prepara prin modelare manuala
B. nu sunt higroscopice
C. se prepara din carbonat de sodiu anhidru, glicerina si stearina
D. principiul activ rezulta in urma unei reactii de saponificare
E. sunt supozitoare rectale
(pag. 891 - 892, [9])
F1446071. Dezavantajele untului de cacao, folosit ca excipient la prepararea supozitoarelor, sunt:

A. tendinta de a rancezi
B. inocuitate
C. contractie de volum la racire mica si insuficienta
D. incalzirea si topirea peste 40 °C este urmata de o solidificare lenta (cca 4 zile)
E. cifra de apa este de cca 20 g la 100 g produs
(pag. 541, [7])
F1446072. Gliceridele semisintetice, ca baze de supozitoare, prezinta urmatoarele caracteristici:

A. capacitate de incorporare a unor cantitati mari de pulberi
B. solidificare rapida, medie sau lenta
C. capacitate emulgatoare diferita
D. contractie de volum la racire mica
E. hidrofilie crescuta
(pag. 543, [7])
F1446073. Masa gelatinoasa, ca baza de supozitoare, prezinta urmatoarele inconveniente in utilizare:

A. incompatibilitati ale gelatinei si glicerinei cu unele substante medicamentoase
B. sensibilitate la umiditate
C. glicerolul este usor iritant al mucoasei
D. nu are o consistenta suficienta
E. poate fi contaminata cu microorganisme

(pag. 544, [7])
F1446074. Prepararea industriala a supozitoarelor turnate se efectueaza prin:

A. presare
B. procedeul manual in doua etape
C. procedeul automatizat intr-o singura etapa
D. procedeul automatizat in doua etape
E. procedeul automatizat intr-o singura etapa cu turnarea materialului topit direct in ambalaj
(pag. 548, [7])
F1546075. Cinetica eliberării şi absorbţiei substanţei medicamentoase din supozitoare cuprinde

următoarele etape:
A. transferul substanţei medicamentoase prin membrana rectală
B. transferul substanţei medicamentoase nedizolvate din excipient în mucusul rectal
C. difuzia substanţei medicamentoase dizolvate din excipientul topit sau dizolvat
D. topirea bazei de supozitor
E. dizolvarea bazei de supozitor
(pag. 538, [7])
F1546076. Dezavantajele folosirii untului de cacao sunt:

A. inocuitatea
B. toleranţa locală bună
C. variaţiile în compoziţie
D. tendinţa de râncezire
E. polimorfismul
(pag. 543, [7])
F1546077. Etapa limitantă de viteză a procesului de absorbţie prin mucoasa rectală poate fi:
A. cedarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică
B. dizolvarea substanţei medicamentoase în mucusul rectal
C. transportul moleculelor dizolvate prin membrana rectului
D. forma anhidră a substanţei medicamentoase
E. forma cristalină
(pag. 538, [7])
F1546078. FR X prevede următoarele supozitoare:

A. cu algocalmin
B. cu diclofenac sodic
C. cu glicerol
D. cu metronidazol
E. cu piroxicam
(pag. 892, [10])
F1546079. Gliceridele semisintetice folosite ca baze de supozitoare se caracterizează prin:

A. punct de topire la 40-450C
B. punct de topire la 32-340C
C. indice de iod scăzut
D. indice hidroxil mare
E. solidificare rapidă
(pag. 543, [7])
F1546080. Se foloseşte calea de administrare rectală:

A. în caz de vomismente
B. când substanţele medicamentoase sunt inactivate de secreţiile gastrice sau intestinale
C. când sunt obstrucţii ale tractului gastro-intestinal
D. pentru evitarea primului pasaj hepatic
E. numai când substanţa activă este foarte toxică administrată oral
(pag. 538, [7])
F1546081. Supozitoarele rectale au:

A. aproximativ 2 g pentru adulţi
B. aproximativ 1 g pentru copii
C. 5-12 g
D. 12-14 g
E. aproximativ 10 g
(pag. 538, [7])
F1546082. Supozitoarele sunt preparate farmaceutice destinate administrării pe cale:

A. rectală
B. i.m.
C. i.v.
D. vaginală
E. uretrală
(pag. 538, [7])

A. este un excipient gras
B. este un excipient hidrofil
C. se obţine prin presarea la rece a seminţelor de Theobroma cacao
D. are tendinţă de râncezire
E. se păstrează la rece, ferit de lumină
(pag. 542, [10])
F1646084. Absorbtia substantelor active din supozitoare, la nivelul rectului, se realizeaza prin si
datorita:
A. vascularizatiei abundente a regiunii submucoase cu vase sanguine si limfatice
B. prin venele hemoroidale superioare care conduc spre circulatia portala
C. prin venele hemoroidale inferioare care conduc direct în circulatia portala
D. prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia generala prin vena iliaca
E. prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia hepatica prin vena porta
(pag. 538, [7])
F1646085. Care dintre procedeele de preparare a supozitoarelor rectale sunt oficinalizate în FR X ?

A. Procedeul Munzel
B. Modelarea manuala
C. Topirea si turnarea masei în forme
D. Metoda presarii masei
E. Procedeul König
(pag. 889, [9])
F1646086. Care dintre urmatoarele procedee se utilizeaza în tehnologia de preparare industriala a

supozitoarelor ?
A. Procedeul prin presare
B. Procedeul manual în doua etape

C. Procedeul automatizat în doua etape
D. Procedeul automatizat într-o singura etapa, cu turnarea materialului topit direct în ambalaj
E. Procedeul Münzel
(pag. 548, [7])
F1646087. Ce fel de supozitoare sunt si prin ce metoda se prepara supozitoarele de glicerina oficinale
în FR X ?
A. Modelare manuala
B. Presare
C. Topire, turnare în forme
D. Supozitoare rectale
E. Supozitoare vaginale
(pag. 891-892, [9])
F1646088. Dupa FR X, supozitoarele sunt:

A. forme farmaceutice solide care contin multidoze de substante active
B. forme farmaceutice care contin doze unitare din una sau mai multe substante active
C. sunt destinate administrarii numai pe cale rectala
D. sunt destinate administrarii pe cale rectala, vaginala sau uretrala
E. sunt forme farmaceutice solide hidrosolubile
(pag. 889, [9])
F1646089. Supozitoarele cu metronidazol oficinale în FR X, contin pe supozitor si sunt:

A. 1,5 g metronidazol
B. 500 mg sau 1 g metronidazol
C. supozitoare rectale
D. supozitoare vaginale
E. supozitoare uretrale
(pag. 892, [9])
F1646090. Untul de cacao are urmatoarele proprietati:

A. sufera schimbari polimorfe la încalzire si topire peste 30 °C
B. sufera schimbari polimorfe la încalzire si topire peste 40 °C
C. revine la forma stabila beta în decurs de cca 4 zile de la supratopire
D. revine la forma stabila beta dupa câteva ore de la supratopire
E. formarea polimorfilor instabili se evita prin topire incompleta la cca 36 °C
(pag. 543, [7])
F2146091. Ca baza de supozitoare, untul de cacao prezinta urmatoarele dezavantaje:

A. se inmoaie si se topeste intre 30 - 35 ° C
B. are o compozitie variabila
C. prezinta un polimorfism accentuat
D. are contractie de volum mica dupa turnare si solidificare in forme (tipar)
E. prezinta inocuitate totala si toleranta locala buna
(pag. (7) 542 -543)

A. prezinta 4 forme polimorfe cu puncte de topire diferite
B. forma stabila este forma gamma
C. forma stabila este forma beta
D. revenirea la forma stabila se face in decurs de circa 4 zile
E. revenirea la forma stabila se face in decurs de 24 ore

(pag. (7) 543)
F2146093. Gliceridele semisintetice se caracterizeaza prin:

A. punct de topire cuprins intre 32 - 34 ° C
B. punct de topire cuprins intre 50 - 52 ° C
C. indice de iod scazut (mai mic de 7)
D. indice de iod crescut (mai mare de 30)
E. indice de hidroxil ridicat
(pag. (7) 543)
F2146094. Care dintre urmatoarele produse se folosesc ca baze de supozitoare:

A. PEG 400
B. Suppocire
C. Adeps solidus
D. Masa Estarinum
E. Span 60
(pag. (7) 543)
F2146095. Pentru imbunatatirea hirofiliei bazelor de supozitoare grase se adauga in formulare:

A. ulei de ricin
B. alcool cetilic 5 % (procente)
C. parafina
D. Tween
E. ulei de parafina
(pag. (7) 544 - 545)
F2146096. Suspendarea substantei medicamentoase in baza de supozitoare se face:

A. dupa o pulverizare prealabila a acesteia
B. prin triturare initiala cu un excipient fluid
C. prin triturare initiala cu o parte din baza topita
D. prin triturare cu toata masa topita
E. prin incorporare in baza ca atare
(pag. (7) 545)
F2146097. La prepararea supozitoarelor prin procedeul de topire - turnare trebuie cunoscute:

A. capacitatea formei goale
B. masa matritei
C. cantitatea de excipient care umple forma goala
D. cantitatea de substanta activa dislocuita de cantitatea de excipient
E. cantitatea de excipient dislocuita de substanta medicametoasa
(pag. (7) 546)
F2146098. Factorul de dislocuire al untului de caco:

A. reprezinta cantitatea de excipient dislocuita de 1 g de substanta medicamentoasa
B. este redat in tabele pentru o serie de substante medicamentoase
C. se determina empiric
D. se foloseste pentru calcularea masei de excipient necesar prepararii prin topire - turnare a unui anumit
numar de supozitoare
E. se determina din valoarea indicelui de saponificare al excipentului
(pag. (7) 547)
F2146099. Produsul Suppocire folosit ca baza de supozitoare:

A. apartine categoriei gliceridelor semisintetice folosite la prepararea supozitoarelor
B. este o baza dispersabila in apa
C. se obtine pornind de la uleiul de palmier care se hidrogeneaza si apoi se supune inter sau transesterificarii
D. este sinonim cu produsul Witepsol
E. prezinta o hidrofilie crescuta si o conservare mai buna in comparatie cu untul de cacao
(pag. (7) 543)
F2146100. Conform FR X, supozitoarele rectale au forma:

A. conică
B. cilindro-conică
C. ovoidală
D. de torpilă
E. sferică
(pag. 889, [10])
F2146101. Care dintre următoarele supozitoare sunt prevăzute de FR X:

A. supozitoare cu aminofenazonă
B. supozitoare cu cloralhidrat
C. supozitoare cu fenilbutazonă
D. supozitoare cu glicerol
E. supozitoare cu metronidazol
(pag. 891-892, [10])

A. se înmoaie şi se topeşte între 30 – 35 C
B. nu râncezeşte
C. se păstrează răzuit la rece, la loc uscat şi ferit de lumină
D. se păstrează de obicei în bucăţi la rece, la loc uscat şi ferit de lumină
E. are totală inocuitate
(pag. 543, [7])
F2146103. Gliceridele semisintetice prezintă următoarele avantaje comparativ cu untul de cacao:

A. înlătură inconvenientele tehnologice
B. îmbunătăţesc conservarea supozitoarelor
C. au o hidrofilie mai mică
D. favorizează turnarea în forme datorită absenţei fenomenului de supratopire
E. se dizolvă rapid în fluidul rectal
(pag. 543, [7])
F2146104. Care dintre următoarele produse sunt baze de supozitoare:

A. Adeps solidus
B. Witepsol
C. Massa Estarinum
D. Span 20
E. Tween 80
(pag. 543, [7])
F2146105. Bazele din polietilenglicol pentru supozitoare:

A. sunt instabile la căldură
B. prezintă contaminare microbiologică redusă
C. cedează substanţa medicamentoasă prin topire în rect
D. se prelucrează prin modelare

E. sunt adecvate stocării în ţările calde
(pag. 544, [7])
F2146106. La aplicarea procedeului de topire şi turnare la prepararea supozitoarelor trebuie cunoscute:

A. natura conservantului folosit
B. capacitatea formei goale
C. cantitatea de excipient care o umple
D. cantitatea de excipient dizlocuită de cantitatea de substanţă activă
E. nici unul din factorii enunţaţi mai sus
(pag. 546, [7])
F2146107. Etapa limitantă de viteză a procesului global de absorbţie rectală a substanţei

medicamentoase poate fi reprezentată de:
A. metoda de preparare folosită
B. contracţia de volum, după turnarea în forme
C. cedarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică
D. dizolvarea substanţei medicamentoase în mucusul rectal
E. transportul moleculelor dizolvate prin membranele celulare lipidice ale peretelui rectului
(pag. 539, [7])
F2146108. Etapele care se succed după administrarea supozitoarelor formulate cu excipienţi lipofili
sunt:
A. topirea excipientului la temperatura rectală
B. dizolvarea excipientului în mucusul rectal
C. transferul substanţei medicamentoase dizolvate din excipientul topit în mucusul rectal şi difuzia prin acesta
până la membrana rectală
D. transferul substanţei medicamentoase prin membrana rectală şi drenarea în sângele circulant
E. toate fenomenele de mai sus
(pag. 539, [7])
F2146109. Polietilenglicolii utilizaţi ca excipienţi pentru supozitoare rectale:

A. se topesc la temperatura corpului
B. se dizovă în mucusul rectal
C. nu extrag apa din ţesuturile vicinale rectului
D. determină creşterea presiunii osmotice locale, având ca risc eliminarea supozitorului
E. se prepară prin topire şi turnare în forme
(pag. 540-544, [7])
F2146110. Conform FR X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la prepararea supozitoarelor sunt
adevărate:
A. se pot obţine prin modelare, prin turnare sau prin presare
B. substanţele farmaceutice se dizolvă, se emulsionează sau, după o prealabilă pulverizare, se suspendă în
baza de supozitor respectivă
C. se pot folosi baze de supozitor liposolubile sau hidrosolubile
D. se pot folosi substanţe auxiliare (de ex. diluanţi, adsorbanţi, agenţi tensioactivi, conservanţi antimicrobieni
potriviţi)
E. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi pentru cele puternic active sunt mai mari ca în
cazul preparatelor orale
(pag. 889, [10])
F2246111. Avantaje ale utilizarii supozitoarelor:

A. protejarea substantelor active fata de secretia acida gastrica
B. evitarea partiala a primului pasaj hepatic

C. instalarea rapida a efectului terapeutic
D. este o cale alternativa a caii orale in caz de vomismente
E. protejarea mucoasei gastrice de efectul iritant al unor substante
(pag. Leucuta, 538)
F2246112. Conform FR X supozitoarele se prepara prin:

A. turnare
B. modelare
C. procedeul Munzel
D. procedeul Konig
E. presare
(pag. FR X 889)
F2246113. Polietilenglicolii ca baze pentru supozitoare:

A. sunt solubili in apa
B. se topesc la locul de aplicare
C. sunt bine tolerati pe mucoasa
D. dau incompatibilitati cu multe substante active
E. sunt higroscopici
(pag. Leucuta, 544)
F2246114. Prezenta tensioactivilor in compozitia supozitoarelor determina:

A. modificarea vascozitatii
B. modificarea hidrofiliei
C. modificarea punctului de topire
D. imbunatatirea absorbtiei
E. imbunatatirea stabilitatii chimice a substantelor active
(pag. Leucuta, 544)
F2246115. Dioxidul de siliciu coloidal se foloseste la prepararea supozitoarelor:

A. pentru a modifica vascozitatea
B. pentru a modifica punctul de topire
C. pentru a modifica hidrofilia
D. pentru a imbunatati absorbtia
E. pentru a usura incorporarea unor substante
(pag. Leucuta, 544)
F2246116. Ce proprietati nefavorabile ale untului de cacao creaza dificultati la prepararea

supozitoarelor
A. indicele de aciditate mare
B. indicele de iod mare
C. polimorfism
D. capacitatea redusa de contractie la racirea masei topite
E. lipsa hidrofiliei
(pag. Leucuta,542)
F2246117. Prevederi ale FRX in monografia de generalitati referitoare la supozitoare

A. se pot obtine prin turnare
B. nu se admite prepararea prin modelare fiind neigienica
C. prevede masa gelatinoasa ca excipient pentru supozitoare rectale
D. topirea bazelor liposolubile sau dizolvarea celor hidrosolubile in conditii precizate
E. se interzice folosirea de substante auxiliare

(pag. FRX,889)
F2246118. Proprietati ale gliceridelor semisintetice ca baze de supozitor

A. au consistenta necesara
B. instabile, autooxidabile
C. fara capacitate de incorporare semnificativa a apei
D. contractie de volum redusa
E. exista numeroase tipuri, cu serii diferite, fiecare avind proprietati fizico-chimice si tehnologice particulare,
ceea ce determina alegerea excipientului pentru caracteristicile substantei medicamentoase de incorporat
(pag. Leucuta,543)
F2246119. Care sunt caracteristicile polietilenglicolilor folositi ca excipienti pentru supozitoare

A. capacitate crescuta de dizolvare a unor substante medicamentoase insolubile in apa
B. risc crescut de contaminare microbiana
C. risc redus de incompatibilitati fizico-chimice
E. actiune iritanta asupra mucoasei rectale
(pag. Leucuta,544)
F2246120. Particularitati la administrarea medicamentelor pe cale rectala, sub forma de supozitoare

A. sunt destinate numai pentru actiune locala
B. sunt destinate numai pentru actiune sistemica
C. substanta medicamentoasa cedata din supozitor poate fi absorbita prin mucoasa rectala
D. farmacopeea prevede un test pentru topirea in 30 min. a supozitoarelor lipofile sau dizolvarea intr-o ora a
celor cu baze hidrosolubile
E. testul comportamentului la topire sau dizolvare in vitro prevazut de farmacopee este sinonim cu cel pentru
dizolvarea comprimatelor
(pag. Leucuta,538,FRX,889)
F2246121. Etape care se succed de la administrarea supozitorului pina la patrunderea substantei

medicamentoase in circulatia generala
A. topirea excipientului lipofil
B. dizolvarea excipientului hidrosolubil
C. transferul substantei medicamentoase prin excipientul lichid si dizolvarea in mucusul rectal
D. absorbtia substantei medicamentoase prin mucoasa rectala
E. transferul direct din excipient in mucoasa rectala
(pag. Leucuta,538)
F2246122. Incorporarea substantelor medicamentoase in excipientii pentru supozitoare se face in

urmatoarele sisteme disperse
A. solutie
B. suspensie
C. emulsie
D. eutectic
E. dispersie solida
(pag. Leucuta,545)
F2246123. In ce conditii are loc absorbtia substantelor medicamentoase dupa administrarea

supozitoarelor rectale si care este posibilitatea de a se evita efectul primului pasaj hepatic
A. nu este posibila evitarea metabolizarii la prima trecere prin ficat,dupa administrare rectala
B. in cazul absorbtiei la nivelul venelor hemoroidale inferioare substanta absorbita intra in circulatia sistemica
evitind ficatul
C. in cazul absorbtiei la nivelul venelor hemoroidale inferioare substanta absorbita intra in circulatia sistemica
dupa ce a traversat ficatul
D. absorbtia la nivelul hemoroidalelor superioare dreneaza substanta absorbita cu fluxul sanguin prin ficat
E. prezenta anastomozelor intre venele hemoroidale face ca o parte a substantei absorbite sa traverseze
ficatul
(pag. Leucuta,538)
F2246124. Ce aspecte biofarmaceutice au loc la administrarea supozitoarelor din excipienti grasi , unt
de cacao sau gliceride semisintetice
A. topirea excipientului
B. dizolvarea excipientului
C. sedimentarea particulelor in suspensie
D. cedarea este favorizata de particule cu grad de dispersie avansat
E. in cazul substantelor usor solubile in apa, particulele mai mari vor ajunge mai repede la mucus iar
dizolvarea este usoara
(pag. Leucuta,538)
F2246125. Ce aspecte biofarmaceutice intervin la administrarea supozitoarelor fabricate din

polietilenglicoli
A. excipientul se topeste
B. excipientul se dizolva
C. dizolvarea se face lent, neavind suficient mediu apos
D. are loc solicitarea apei din tesuturile din jur pentru hidratare, si abea apoi are loc cedarea
E. caracterul iritant al excipientului favorizeaza expulzarea
(pag. Leucuta,538)
F2246126. Ce factori biofarmaceutici favorizeaza absorbtia substantei medicamentoase din

supozitoarele rectale
A. prezenta substantei medicamentoase in suspensie
B. solubilitatea cit mai mare in excipient
C. solubilitatea in mucusul rectal
D. coeficient de repartitie mare intre mucoasa rectala si faza apoasa
E. activitate termodinamica mare a substantei medicamentoase
(pag. Leucuta,541)
F2246127. Ce procedeu industrial de fabricare a supozitoarelor este de mare productivitate si asigura

calitatea produselor
A. manual, in matrite numeroase
B. automatizat, in doua etape, incluzind formarea supozitoarelor, si umplerea alveolelor de conditionare
fabricate separat la doua masini diferite
C. procedeu automatizat intr-o singura etapa, la care fabricarea supozitoarelor , a alveolelor de conditionarea
si umplerea lor se face la aceeasi masina
D. amestecul de turnare este realizat intr-un recipient de topire si amestecare continua, continutul fiind
introdus sub presiune in alveolele de conditionare
E. benzile de material plastic in care s-au conditionat supozitoarele, se taie in plachete, care se
inscriptioneaza si se ambaleaza in ambalaje secundare si colective
(pag. Leucuta,548)
F2246128. Factorul de dislocuire:

A. reprezinta cantitatea de excipient dislocuita de catre 1 g substanta activa
B. depinde de densitatea substantei active si a excipientului
C. permite calcularea cantitatii de excipient necesare
D. depinde de capacitatea formei de supozitoare
E. este util la aplicarea metodei manuale de preparare a supozitoarelor
(pag. Leucuta 546-547)
F2246129. Controlul calitatii supozitoarelor conform FR X:

A. aspect
B. omogenitate
C. comportament la topire sau dizolvare
D. uniformitatea masei
E. sterilitate
(pag. FR X 889)
F2246130. Substante auxiliare admise de FR X la prepararea supozitoarelor:

A. antioxidanti
B. conservanti antimicrobieni
C. agenti de crestere a vascozitatii
D. sisteme tampon
E. agenti tensioactivi
(pag. FR X 889)
F2346131. Care din urmatoarele afirmatii privind supozitoarele obtinute prin topire si turnare sunt
adevarate:
A. procedeul se realizeaza la rece
B. se determina capacitatea formelor goale
C. se ia o cantitate de excipient si substanta activa in exces
D. se determina factorul de dislocuire
E. lubrifierea formelor se face cu solutii de aceeasi natura cu masa de supozitoare
(pag. 546-547)
F2346132. Care supozitoare sunt mentionate in F.R.X.:

A. supozitoare cu glicerol
B. supozitoare cu metronidazol
C. supozitoare cu fenilbutazona
D. supozitoare cu noraminofenazona
E. supozitoare cu paracetamol
(pag. 891-892)
F2346133. Care sunt limitele de timp in cadrul determinarii comportamentului la topire sau la dizolvare
al supozitoarelor:
A. 15 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 1 ora
(pag. 890)
F2346134. Viteza de difuziune a substantei medicamentoase din supozitoare depinde de:

A. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
B. marimea particulei
C. prezenta tensioactivilor
D. coloranti
E. forma supozitorului
(pag. 540)
F2346135. Care din urmatoarele baze de supozitoare sunt oficializate in F.R.X.:
A. grasimi semisintetice
B. Bri
C. Myrj
D. masa gelatinoasa
E. masa de polietilenglicoli
(pag. 889)
F2346136. Supozitoarele rectale au forma:

A. cilindro-conica
B. sferica
C. ovoidala
D. de cilindri ascutiti la un capat
E. torpila
(pag. 889)
F2346137. Calea rectala se abordeaza atunci cand:

A. substanta medicamentoasa este inactivata de secretiile gastrice si intestinale
B. pacientul prezinta leziuni rectale
C. administrarea este de durata, in afectiuni cronice
D. substanta medicamentoasa sufera un efect puternic al primului pasaj hepatic
E. marimea si viteza absorbtiei sunt mai reduse decat pe calea orala
(pag. 538)

A. ulei de ricin
B. glicerol
C. propilenglicol
D. dioxid de siliciu coloidal
E. lanolina
(pag. 545)
F2346139. Promotori de absorbtie folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tocoferol
B. acid sorbic
C. tensioactivi
D. hialuronidaza
E. acid oleic
(pag. 545)
F2346140. Avantajele folosirii PEG-urilor ca baze pentru supozitoare:

A. stabilitate la caldura
B. contaminare microbiana redusa
C. higroscopicitate
D. capacitate mare de dizolvare
E. dezagregare rapida
(pag. 544)
F2346141. Care baze de supozitor sunt liposolubile:

A. unt de cacao
B. grasimi semisintetice
C. polietilenglicoli in amestec
D. masa gelatinoasa
E. masa de bentonita
(pag. 889)
F2346142. In ce consta diferenta intre supozitoarele rectale, vaginale si uretrale:

A. calea de edministrare
B. forma
C. masa
D. folosirea numai a masei gelatinoase
E. folosirea numai a untului de cacao
(pag. 889)
F2346143. Ce contin supozitoarele cu glicerol:

A. glicerol
B. carbonat de calciu
C. carbonat de sodiu anhidru
D. carbonat de sodiu cu 10 molecule de apa
E. acid stearic
(pag. 891)
F2346144. Care sunt dezavantajele untului de cacao ca excipient pentru supozitoare:

A. tendinta de a rancezi
B. polimorfism accentuat
C. hidrofilie scazuta
D. contractie de volum mica
E. toleranta locala foarte scazuta
(pag. 543)
F2346145. Care sunt etapele parcurse de substanta medicamentoasa din supozitor dupa administrare:
A. topirea sau dizolvarea excipientului
B. transferul substantei medicamentoase dizolvate si difuzia prin excipient pina ajunge in contact cu mucoasa
rectala
C. eliminarea cu mucusul rectal
D. difuzia pana la membrana rectala
E. transferul prin membrana rectala catre capilare
(pag. 539)
F2546146. Supozitoarele se pot administra pe urmatoarele cai:

A. i.m.
B. i.v.
C. rectala
D. vaginala
E. uretrala
(pag. 538/7)
F2546147. Greutatea supozitoarelor rectale:

A. 5-12 g
B. 12-14g
C. aproximativ 10 g
D. aproximativ 1 g pentru copii
E. aproximativ 2 g pentru adulti
(pag. 538/7)
F2546148. Administrarea rectala a medicamentelor se foloseste in urmatoarele situatii:

A. cand exista obstructii ale tractului gastro-intestinal
B. pentru evitarea primului pasaj hepatic
C. numai cand substanta activa este foarte toxica administrata oral
D. cand substantele madicamentoase sunt inactivate de secretiile gastrice sau intestinale
E. in caz de vomismente
(pag. 538/7)
F2546149. Procesul de absorbtie prin mucoasa rectala poate avea drept etapa limitanta de viteza:
A. transportul moleculelor dizolvate prin membrana rectului
B. forma anhidra a substantei medicamentoase
C. forma cristalina
D. cedarea substantei medicamentoase din forma farmaceutica
E. dizolvarea substantei medicamentoase din mucusul rectal
(pag. 538/7)
F2546150. Etapele eliberarii si absorbtiei substantei medicamentoase din supozitoare sunt

urmatoarele:
A. transferul substantei madicamentoase prin membrana rectala
B. difuzia substantei medicamentoase dizolvate din excipientul topit sau dizolvat
C. topirea bazei de supozitor
D. dizolvarea bazei de supozitor
E. transferul substantei medicamentoase nedizolvate din excipient in mucusul rectal
(pag. 538/7)
F2546151. In Farmacopee sunt oficinale urmatoarele supozitoare:

A. cu piroxicam
B. cu fenilbutazona
C. cu algocalmin
D. cu glicerol
E. cu metronidazol
(pag. 892/10)
F2546152. Afirmatii corecte privind untul de cacao:

B. are tendinta la rancezire
C. este un excipient gras
D. se pastreaza la rece ferit de lumina
E. se obtine prin presarea la rece a semintelor de teobroma cacao
(pag. 542/10)
F2546153. Untul de cacao are urmatoarele dezavantaje:

A. polimorfism
B. variatii in compozitie
C. tendinta la rancezire
D. inocuitatea
E. toleranta locala
(pag. 543/7)
F2546154. Caracteristicile gliceridelor semisintetice folosite ce baza de supozitoare:

A. solidificare rapida
B. indice hidroxil mare
C. indice de iod scazut

D. punct de topire la 32-34 C
E. punct de topire la 40-45 C
(pag. 543/7)
F2546155. Proprietatile excipientilor folositi la prepararea supozitoarelor sunt:

A. interval mare intre punctul de topire si solidificare
B. solidificarea sa se faca prin contractie de volum
C. sa fie inerti chimici
D. interval mic intre punctul de topire si solidificare
E. sa aiba actiune farmacologica
(pag. 542/7)
F2546156. Procedee de obtinere a gliceridelor semisintetice ca baze grase de supozitor:

A. hidrogenarea uleiului vegetal
B. presarea la cald a semintelor de teobroma cacao
C. procedeul de transesterificare a uleiului de palmier
D. procedeul reesterificarii
E. procedee extractive
(pag. 543/7)

A. ulei de ricin
B. hialuronidaza
C. tocofero
D. Tween 80
E. glicerol
(pag. 545/7)
F2546158. Promotori folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tensioactivi
B. acid ascorbic
C. Tween 80
D. salicilat de sodiu
E. acid oleic
(pag. 545/7)
F2546159. Dezavantajele bazelor hidrosolubile pentru supozitoare:

A. stabilitatea la caldura
B. pot fixa apa
C. incompatibilitati cu halogeni,barbiturice,penicilina
D. pot dizolva substantele medicamentoase greu solubile in apa
E. actiune usor iritanta a mucoasei rectale
(pag. 544/7)
F2546160. Modificatori ai punctului de topire ai supozitoarelor:

A. acid oleic
B. prolipenglicol
C. parafina
D. alcool cetilic
E. ceara de albine 4-6%
(pag. 545/7)
F2546161. Modificatori de vascozitate ai supozitoarelor:

A. hialuronidaza
B. bentonita
C. dioxid de siliciu coloidal
D. alcooli grasi
E. salicilat de sodiu
(pag. 545/7)
F2546162. Masa gelatinoasa:

A. este o baza grasa pentru supozitoare
B. se dizolva la temperatura corpului
C. se numeste si masa de gelatina- glicerina
D. este un amestec de gelatina, apa, glicerol
E. se topeste la temperatura corpului
(pag. 544/7)
F2546163. Ca baza de supozitor untul de cacao are urmatoarele dezavantaje:

A. lipsa de hidrofilie, nu poate incorpora apa
B. capacitatea de contractie de volum la racire este mica si insuficienta
C. nu rancezeste
D. poate exista in mai multe forme cristaline
E. se inmoaie intre 30-35 C
(pag. 542/7)
F2546164. Inconveniente in formularea masei gelatinoase:

A. incompatibilitati ale glicerolului ( cu borax-acidifiere)
B. incompatibilitati ale gelatinei ( precipita cu tanin)
C. iritant al mucoasei
D. sensibila la umiditate
E. se poate contamina cu microorganisme
(pag. 544/7)
F2546165. Conform FR X,supozitoarele cu glicerol:

A. contin:glicerol,carbonat de sodiu anhidru,stearina
B. amestecul se prelucreaza prin turnare
C. contin masa gelatinoasa in formula
D. contin unt de cacao in formula
E. se prelucreaza prin modelare manuala
(pag. 892/10)
F2546166. Supozitoarele rectale au:

A. forma rotunda
B. forma ovoidala
C. de torpila
D. cilindroconica
E. diametrul bazei 8-10 mm
(pag. 889/10)
F2546167. La prepararea supozitoarelor se pot folosi si substante auxiliare ca:

A. diluanti
B. adsorbanti
C. agenti tensioactivi
D. conservanti antimicrobieni potriviti
E. coloranti
(pag. 889/10)
1380 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a VII a
Tema nr. 47
Preparate vaginale si uretrale
BIBLIOGRAFIE:
F1247001. Caracteristici fizice ale supozitoarelor vaginale, conform prevederilor oficinale; alegeti
varianta corecta
A. forma cilindro-conica
B. forma de torpila
C. foma sferica sau ovoidala
D. forma de cilindri ascutiti la un capat
E. forma de cilindri rotunjiti la un capat
(pag. 889, [FR X])
F1247002. Comportamentul la dizolvare, conform prevederilor farmacopeei, a supozitoarelor vaginale

cu masa gelatinoasa:alegeti varianta corecta
A. sa se dizolve in cel mult 1 ora
B. sa se dizolve in cel mult 30 minute
C. sa se dizolve in cel mult 2 ore
D. sa se disperseze sub forma de mici particule in 30 minute
E. sa–si reduca volumul la jumatate in cel mult 1 ora
(pag. 890, [FR X])
F1247003. Cum sunt incluse in farmacopee supozitoarele vaginale:

A. in monografie separata
B. in monografia medicamentelor care se administreaza pe cale vaginala si uterina
C. in grupul medicamentelor semisolide
D. alaturi de monografia de supozitoare uretrale, in monografie separata
E. in monografia Supozitoare
(pag. 889, [FR X])
F1247004. In unele formulari de supozitoare vaginale se introduc glucide (lactoza, glucoza) cu unul din
urmatoarele roluri
A. micsoreaza densitatea supozitoarelor
B. cresc densitatea supozitoarelor
C. au un efect regenerator al mucoasei
D. au un efect de scadere a pH-ului mucoasei dupa descompunere la acid lactic de flora microbiana
(B.Doderlein), cu rol protector
E. au un efect de scadere a pH-ului mucoasei la valoarea de 4-4,5 prin capacitate tampon si cu efecte
benefice in apararea antimicrobiana
(pag. 551, [7])
F1247005. Supozitoarele cu glicerol oficinale suntdestinate tratamentului local:alegeti varianta corecta

A. vaginal, cu rol emolient
B. rectal, cu rol emolient
C. uretral, cu rol emolient
D. rectal, cu rol evacuator
E. vaginal, cu rol hidratant
(pag. 891, [FR X]; 544, [7])
F1447006. Conform FR.X, formula de preparare a masei gelatinoase, folosita ca baza de supozitoare
pentru ovule, este:
A. gelatina 4 g, glicerina 10 g, apa distilata 2 g
B. gelatina 5 g, glicerina 8 g, apa distilata 3 g
C. gelatina 2 g, glicerina 10 g, apa distilata 4 g
D. gelatina 10 g, glicerina 4 g, apa distilata 2 g
E. gelatina 8 g, glicerina 5 g, apa distilata 3 g
(pag. 890, [9])
F1447007. Conform FR.X, masa supozitoarelor vaginale preparate cu masa gelatinoasa este cuprinsa
intre:
A. 1 - 2 g
B. 2 - 3 g
C. 2 - 4 g
D. 5 - 12 g
E. 12 - 14 g
(pag. 889, [9])
F1447008. Excipientii grasi folositi la prepararea supozitoarelor vaginale sunt:

A. unt de cacao, gliceride semisintetice, polietilenglicoli
B. unt de cacao, polietilenglicoli, masa gelatinoasa
C. unt de cacao, masa gelatinoasa
D. gliceride semisintetice, polietilenglicoli
E. unt de cacao, gliceride semisintetice
(pag. 551, [7])
F1547009. Masa gelatinoasă:

A. este o bază liposolubilă
B. este prevăzută de FR X
C. nu este prevăzută de FR X
D. se pretează la prepararea ovulelor prin modelare manuală
E. nu se pretează la prepararea supozitoarelor prin topire şi turnare în forme
(pag. 890, [10])
F1547010. Ovulele nu se folosesc pentru:

A. acţiune antiinflamatoare
B. acţiune anticoncepţională
C. tratament local
D. efecte sistemice
E. acţiune antifungică
(pag. 551, [7])
F1547011. Supozitoarele uretrale au formă:

A. cilindro-conică
B. cilindrică, fiind subţiri şi ascuţiţi la un capăt
C. torpilă
D. sferică
E. ovoidală
(pag. 551, [7])
F1547012. Supozitoarele uretrale au lungimea:
A. 5-10 mm
B. 5-10 cm
C. 1-2 cm
D. 2-4 cm
E. 15-25 cm
(pag. 889, [10])
F1547013. Supozitoarele vaginale preparate prin modelare manuală au formă:

A. cilindro-conică
B. cilindrică
C. torpilă
D. sferică
E. ovoidală
(pag. 890, [10])

A. nu este prevăzută de FR X
C. se obţine prin presarea la rece a seminţelor de Theobroma cacao
D. are tendinţă de râncezire
E. se păstrează mărunţit prin răzuire
(pag. 542, [7])
F1647015. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale
au rolul de conservanti antimicrobieni ?
A. Arlacelul 186
B. Alcoolul cetilic 5 %
C. Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil
D. Tween-ul 80
E. Acidul sorbic, nipaesterii
(pag. 544-545, [7])
F1647016. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale
au rolul de sechestranti ?
A. Propilenglicolul
B. Acidul ascorbic, EDTA
C. Tweenurile si spanurile
D. Polietilenglicolii
E. Sarurile acizilor biliari
(pag. 544-545, [7])
F1647017. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale,
au rolul de antioxidanti ?
A. Miristatul de propilenglicol
B. Acidul sorbic, nipaesterii
C. Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil
D. Hialuronidaza
E. Uleiul de ricin
(pag. 544-545, [7])
F1647018. Dintre bazele de supozitoare vaginale, sunt hidrosolubile urmatoarele:

A. Massa Wecobee
B. Massa Suppocire
C. Massa Valsup
D. Massa tripla
E. Massa Valmen
(pag. 543-544, [7])
F1647019. Dupa FR X supozitoarele vaginale preparate din baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve în
cel mult:
A. 2 ore
B. 45 de minute
C. 1 ora
D. 5 minute
E. 30 de minute
(pag. 890, [9])
F1647020. Dupa FR X supozitoarele vaginale preparate din baze liposolubile trebuie sa se topeasca în
cel mult:
A. 45 de minute
B. 25 de minute
C. 60 de minute
D. 30 de minute
E. 5 minute
(pag. 890, [9])
F1647021. La prepararea supozitoarelor vaginale, masa gelatinoasa folosita ca baza are urmatoarea
formula:
A. gelatina 10 g, glicerina 2 g, apa distilata 6 g
B. gelatina 2 g, glicerina 5 g, apa distilata 10 g
C. gelatina 2 g, glicerina 10 g, apa distilata 4 g
D. gelatina 5 g, glicerina 5 g, apa distilata 10 g
E. gelatina 2 g, glicerina 10 g, apa distilata 5 g
(pag. 890, [9])
F2147022. Globulele care au masa de 2 - 4 g se prepara din:

A. excipienti grasi
B. excipienti glucidici
C. masa gelatinoasa
D. stearat de glicerol
E. uleiuri cu vascozitate redusa
(pag. (7) 551)
F2147023. Un excipient glucidic (de exemplu lactoza) adaugat in formularea supozitoarelor vaginale
are rolul de a:
A. servi ca agent de consistenta
B. favoriza fluidizarea bazei si a usura turnarea in forme
C. fi mediu nutritiv pentru bacilul Doderlein
D. facilita dizolvarea supozitorului
E. facilita topirea supozitorului
(pag. (7) 551)
F2147024. pH-ul vaginal cu rol in apararea antimicrobiana a mucoasei trebuie sa aiba valoarea:
A. 3,5 -, 4,0
B. 4,0 - 4,5
C. 4,5 - 7,5
D. 6,0 - 7,5
E. 7,5 - 8,0
(pag. (7) 551)
F2147025. Conform FR X, următoarele afirmaţii referitoare la prepararea supozitoarelor sunt valabile,

cu excepţia:
A. se pot obţine prin modelare, turnare sau presare
B. substanţele farmaceutice se dizolvă, se emulsionează sau, după o prealabilă pulverizare, se suspendă în
baza de supozitor
C. se pot folosi baze de supozitoare liposolubile sau hidrosolubile
D. se pot folosi substanţe auxiliare (de exemplu: diluanţi, adsorbanţi, agenţi tensioactivi, conservanţi
antimicrobieni potriviţi)
E. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi pentru cele puternic active sunt mai mari decât în
cazul celor folosite pentru prerparatele farmaceutice administrate intern
(pag. 889, [10])
F2147026. Supozitoarele vaginale preparate cu masa gelatinoasă au masa de:

A. 2 – 3 g
B. 1 – 2 g
C. 2 – 4 g
D. 5 – 12 g
E. 6 – 8 g
(pag. 889, [10])
F2147027. Masa gelatinoasă folosită la prepararea supozitoarelor vaginale se obţine din

gelatină:glicerol:apă distilată în proporţiile:
A. 4:10:2
B. 10:4:2
C. 2:10:4
D. 4:2:10
E. 5:10:15
(pag. 890, [10])
F2147028. Conform FR X, supozitoarele vaginale preparate cu unt de cacao sau cu grăsimi

semisintetice neutre au masa de:
A. 1 – 2 g
B. 2 – 4 g
C. 4 – 6 g
D. 5 – 8 g
E. 5 – 12 g
(pag. 889, [10])
F2147029. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare al supozitoarele uretrale sunt valabile, cu
excepţia:
A. au formă de clindri ascuţiţi la unul din capete
B. au lungimea de 5 – 10 cm
C. au diametrul de 2 – 7 mm
D. au masa de 4 – 5 g
E. se mai numesc şi bujiuri
(pag. 889, [10])
F2147030. Conservarea supozitoarelor vaginale se face:

A. în recipiente bine închise, la rece
B. în recipiente închise etanş, la loc răcoros

C. în recipiente bine închise, la cel mult 25 C
D. în recipiente ermetice, la cel mult 25 C
E. în recipiente bine închise, între 8 – 15 C
(pag. 890, [10])
F2247031. Supozitoarele vaginale, sunt incluse in farmacopee in

A. monografie separata
B. monografia medicamentelor care se administreaza pe cale vaginala si uterina
C. in grupul medicamentelor semisolide
D. in monografia preparatelor care se administreaza pe mucoase
E. in monografia Supozitoare
(pag. FRX,889)
F2247032. Caracteristici fizice ale supozitoarelor vaginale, conform prevederilor oficinale

A. forma cilindro-conica
B. forma de torpila
C. foma sferica sau ovoidala
D. forma de cilindri ascutiti la un capat
E. forma de cilindri rotunjiti la un capat
(pag. FRX,889)
F2247033. Supozitoarele cu glicerol oficinale sunt

A. destinate tratamentului local vaginal, cu rol emolient
B. destinate tratamentului local rectal, cu rol emolient
C. destinate tratamentului local uretral, cu rol emolient
D. destinate tratamentului local rectal, cu rol evacuator
E. destinate tratamentului local vaginal, cu rol hidratant
(pag. frx,889)
F2247034. Comportamentul la dizolvare , conform prevederilor farmacopeei, a supozitoarelor vaginale

cu masa gelatinoasa
A. sa se dizolve in cel mult 1 ora
B. sa se dizolve in cel mult 30 minute
C. sa se dizolve in cel mult 2 ore
D. sa se disperseze sub forma de mici particule in 30 minute
E. sa –si reduca volumul la jumatate in cel mult 1 ora
(pag. FRX,889)
F2247035. In unele formulari de supozitoare vaginale se introduc glucide (lactoza, glucoza) cu rol
A. micsoreaza densitatea supozitoarelor
B. cresc densitatea supozitoarelor
C. au un efect regenerator al mucoasei
D. au un efect de scadere a pH-ului mucoasei dupa descompunere la acid lactic de catre flora microbiana
(B.Doderlein), cu rol protector antimicrobian
E. au un efect de scadere a pH-ului mucoasei la valoarea de 4-4,5 prin capacitate tampon si cu efecte
benefice in apararea antimicrobiana
(pag. Leucuta,551)
F2547036. In terapeutica ovulele se folosesc pentru urmatoarele efecte cu exceptia:

A. tratament local
B. actiune anticonceptionala
C. efect antiinflamator
D. efect sistemic
E. actiune antifungica
(pag. 551/7)
F2547037. Forma supozitoarelor uretrale este :

A. ovoidala
B. sferica
C. de torpila
D. cilindrica,fiind subtiri si ascutiti la un capat
E. cilindro-conica
(pag. 551/7)
F2547038. Afirmatiii corecte referitoare la masa gelatinoasa:

A. nu este prevazuta de FR X
B. este o baza liposolubila
C. se foloseste la prepararea ovulelor prin modelare manuala
D. este prevazuta de FR X
E. nu se foloseste la prepararea supozitoarelor prin topire si turnare in forme
(pag. 891/10)
F2547039. Referitor la untul de cacao este adevarat ca:

A. se obtine prin presarea la cald a semintelor de teobroma cacao
C. nu este prevazut in FR X
D. se pastreaza maruntit prin razuire
E. nu are tendinta de rancezire
(pag. 542/7)
F2547040. Lungimea supozitoarelor uretrale este de:

A. 15-25 cm
B. 2-4 cm
C. 1-2 cm
D. 5-10 cm
E. 5-10 mm
(pag. 889/10)
F2647041. Tratamentul de sterilizare-depirogenare a recipientelor se face cu ajutorul căldurii uscate la:

A. 160-180°C
B. 180-200°C
C. 200-220°C
D. 220-250°C
E. 250-350°C
(pag. 8, pag. 405)
F2647042. Operatia de spalare a dopurilor de cauciuc se incheie cu sterilizarea:

A. prin autoclavare la120 °C timp de 60 minute
B. prin autoclavare la 115-121 °C timp de 15 minute
C. cu ajutorul căldurii uscate, la 140 °C, 30 de minute
D. cu ajutorul căldurii uscate la 160 °C, 30 de minute
E. prin fierbere la 100 °C
(pag. 8, pag. 462)
F2647043. Izotonizarea este obligatorie la:

A. solutii perfuzabile
B. solutii injectabile coloidale
C. solutii injectabile uleioase
D. suspensiile injectabile
E. solutii injectabile cu administrare subcutanată
(pag. 10, pag. 511)
F2647044. Dintre perfuziile pentru restabilirea echilibrului acido-bazic, sunt oficinalizate în FR X:

A. perfuzie cu arginină
B. perfuzia cu trometamol
C. perfuzia de lactat de sodiu
D. perfuzia cu clorură de amoniu
E. perfuzia cu clorură de sodiu
(pag. 10, pag.508)
F2647045. Apa distilată pentru injectabile se păstrează în industrie în tancuri de capacitate mare, la
temperatura de cca:
A. 60 °C
B. 70 °C
C. 80 °C
D. 90 °C
E. 100 °C
(pag. 8. pag.441)
F1247046. Alegeti gliceridele semisintetice care pot fi folosite ca excipienti pentru prepararea
supozitoarelor vaginale
A. Adeps solidus
B. Suppocire
C. Witepsol
D. Massa estarinum
E. Eudragit
(pag. 543, [7])
F1247047. Aspectul supozitoarelor vaginale, conform prevederilor oficinale la Controlul Aspectului

A. rotund
B. ovoidal
C. omogen
D. sa-si pastreze forma si consistenta la temperatura camerei
E. in sectiune, examinate cu lupa, nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule
(pag. 889, [FR X])
F1247048. Care dintre consideratiile de mai jos referitoare la calea de administrare vaginala a
substantelor medicamentoase folosind supozitoare, sunt corecte
A. este destinata tratamentului local
B. este destinata in mod curent tratamentului general
C. se evalueaza posibilitatea utilizarii ei ca o cale alternativa
D. absorbtia in circulatia generala a substantelor medicamentoase administrate pe cale vaginala este posibila
E. absorbtia in circulatia generala a substantelor medicamentoase administrate pe cale vaginala nu este
posibila
(pag. 551, [7])
F1247049. La prepararea prin topire-turnare a supozitoarelor vaginale pentru a evita pierderile de

material si un dozaj necorespunzator este nevoie de cunoasterea urmatoarelor:
A. capacitatea formei goale
B. cantitatea de excipient care o umple
C. cantitatea de excipient dislocuita de cantitatea de substanta medicamentoasa
D. factorii de dislocuire ai excipientului de catre 1 g substanta medicamentoasa
E. in cazul in care nu dispunem de factori de dislocuire ai excipientului folosit, metoda topirii-turnarii nu este
aplicabila
(pag. 546-7,551, [7])
F1247050. Particularitati ale supozitoarelor vaginale in functie de excipientul folosit la preparare,

conform farmacopeei
A. masa de 2-4 g daca sunt preparate cu unt de cacao
B. masa de 5-12 g daca sunt preparate cu gliceride semisintetice neutre
C. masa de 2-4 g daca sunt preparate cu masa gelatinoasa
D. masa de 5-12 g daca sunt preparate cu masa gelatinoasa
E. masa de 2-3 g daca sunt preparate cu gliceride semisintetice neutre
(pag. 889, [FR X])
F1247051. Prepararea supozitoarelor uretrale, se face prin urmatoarele metode; alegetoi variantele
corecte
A. prin metoda topirii-turnarii
B. prin modelare manuala
C. incorporarea substantelor in excipient se face doar prin suspendare
D. incorporarea substantelor in excipient se face doar prin dizolvare
E. pentru calcularea cantitatii de excipient lipofil turnat in matrite metalice se face tinind seama de raza
sectiunii circulare a bujiului, lungimea acestuia si densitatea excipientului
(pag. 551, [7])
F1247052. Procedeul topirii si turnarii pentru obtinerea supozitoarelor vaginale:precizati variantele

corecte
A. se preteaza la unt de cacao, gliceride semisintetice sau polietilenglicoli
B. se poate folosi in productia la scara mica sau in productia la scara industriala
C. procedeul de incorporare a substantei medicamentoase in excipient este numai cel de dizolvare
D. procedeul de incorporare a substantei medicamentoase in excipient este numai cel de suspendare
E. matritele de turnare a excipientului topit sunt confectionate doar din metal
(pag. 546,551, [7])
F1247053. Supozitoarele uretrale se pot prepara

A. cu unt de cacao
B. cu masa gelatinoasa
C. cu Adeps solidus
D. prin topire-turnare in forme cind excipientii sunt liposolubili
E. prin modelare manuala cind excipientii sunt liposolubili
(pag. 551, [7])
F1247054. Supozitoarele uretrale sunt destinate tratamentului unor afectiuni ale uretrei, putind avea rol:
A. antiseptic
B. antiinflamator
C. astringent
D. antihemoragic
E. analgezic
(pag. 551, [7])
F1347055. Comprimatele vaginale se caracterizeaza prin:

A. forma adaptata spre a favoriza retinerea in vagin
B. dezagregare prin efervescenta
C. dezagregare intirziata
D. dezagregare prin formare de spuma
E. rezistenta mecanica mare
(pag. 577)
F1347056. Determinarile pentru controlul supozitoarelor cu masa gelatinoasa sunt:

A. aspect, forma, dimensiuni
B. omogenitate in sectiune
C. rezistenta mecanica
D. comportament la dizolvare
E. testul pentru intervalul de topire
(pag. 889)
F1347057. Excipientii utilizati pentru prepararea supozitoarelor vaginale sunt:

A. unt de cacao
B. gliceride semisintetice
C. glicerina-stearat de sodiu
D. masa gelatinoasa
E. polietilenglicoli
(pag. 551)
F1347058. Masa gelatinoasa se prepara cu:

A. gelatina A (cationica)
B. gelatina B (anionica)
C. gelatina cu forta de gelificare 230-250 Bloom
D. gelatina cu viscozitate dinamica cel putin 10 mPa.s
E. gelatina cu 1500 microorganisme aerobe/gram
(pag. 544,435)
F1447059. Cantitatea de excipient necesara pentru prepararea supozitoarelor uretrale prin topire-
turnare in matrite metalice se calculeaza in functie de:
A. densitatea excipientului
B. lungimea supozitorului
C. diametrul supozitorului
D. capacitatea formei
E. forma supozitorului
(pag. 551, [7])
F1447060. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la supozitoarele uretrale sunt adevarate:
A. se mai numesc si pesarii
B. se mai numesc si bujiuri
C. au forma de torpila
D. au forma cilindrica
E. sunt rigide
(pag. 551, [7])
F1447061. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la supozitoarele vaginale nu este adevarata:
A. se mai numesc si ovule sau globule
B. se folosesc pentru tratamentul local al unor afectiuni vaginale
C. se folosesc frecvent pentru actiune sistemica
D. contin substante medicamentoase cu actiune antiseptica, antiinflamatoare, antifungica
E. se prepara numai prin modelare manuala
(pag. 551, [7])
F1447062. Excipientii folositi pentru prepararea supozitoarelor uretrale sunt:

A. untul de cacao
B. amestecuri de polietilenglicoli
C. gliceride semisintetice
D. masa gelatinoasa
E. intotdeauna grasimi semisintetice
(pag. 551, [7])
F1447063. Formele farmaceutice utilizate pentru tratamentul local al afectiunilor vaginale sunt:
A. globule
B. pilule
C. comprimate
D. creioane
E. pulberi
(pag. 551, [7])
F1447064. Supozitoarele vaginale au forma:

A. cilindro-conica
B. sferica
C. ovoidala
D. cilindrica
E. de torpila
(pag. 889, [9])
F1547065. Conform FR X controlul calităţii supozitoarelor prevede determinarea:

A. aspectului
B. comportamentului la topire sau dizolvare
C. uniformitatea volumului
D. uniformitatea masei
E. dozarea substanţelor active
(pag. 889, [10])
F1547066. Lactoza folosită la obţinerea ovulelor:

A. are rol conspergant
B. are numai rol diluant
C. are rol aglutinant
D. este baza de supozitor cea mai folosită
E. constituie un mediu nutritiv pentru bacilul Doderlein
(pag. 551, [7])
F1547067. Ovulele preparate în farmacie, prin modelare manuală, cu unt de cacao sau cu grăsimi
semisintetice neutre au:
A. formă sferică
B. 5-12 g
C. 2-4 g
D. 1-3 g
E. 1-2 g
(pag. 889, [10])
F1547068. Ovulele preparate ovulele preparate în farmacie, prin topire şi turnare în forme folosind ca
excipient masa gelatinoasă au:
A. 5-12 g
B. 1-8 g
C. 5-6 g
D. 5-10 g
E. formă ovoidală
(pag. 889, [10])
F1547069. pH-ul normal al secreţiei vaginale este:

A. acid
B. alcalin
C. neutru
D. uşor acid
E. 4-4,5
(pag. 551, [7])
F1547070. Referitor la ovule:

A. FR X prevede o monografie de generalităţi numai pentru acestea
B. FR X prevede o monografie ce cuprinde preparatele vaginale, rectale şi uretrale
C. FR X prevede şi monografii individuale
D. FR X prevede monografia individuală a ovulelor cu nistatin
E. FR X nu prevede monografii individuale
(pag. 889, [10])
F1547071. Substanţele auxiliare folosite la prepararea supozitoarelor, conform FR X, sunt:

A. diluanţi
B. adsorbanţi
C. agenţi tensioactivi
D. conservanţi antimicrobieni
E. coloranţi
(pag. 889, [10])
F1547072. Tratamentul local al infecţiilor vaginale se efectuează cu:

A. unguente
B. aerosoli
C. comprimate
D. drajeuri
E. granule
(pag. 551, [7])

A. este prevăzut de FR X
B. este un excipient natural
C. se obţine prin presarea la cald a seminţelor de Theobroma cacao
D. nu are mai multe forme polimorfe
E. nu se păstrează la cald
(pag. 543, [7])
F1647074. Conform FR X; metodele de preparare a supozitoarelor uretrale sunt:

A. metoda König
B. metoda Münzel
C. modelare cu mâna
D. prin presare si divizare
E. topire si turnare în forme
(pag. 889, [9])
F1647075. Dupa FR X supozitoarele vaginale au urmatoarele forme si dimensiuni:

A. cilindro-conica
B. sferica sau ovoidala, cu masa de 2-4 g pentru ovulele preparate cu unt de cacao
C. forma cilindrica, ascutite la ambele capete, diametrul de 2 centimetri si masa de 6-10 g
D. sferica sau ovoidala, cu masa de 5-12 g pentru ovulele preparate cu masa gelatinoasa
E. elipsoidala, plate, cu lungimea de 4-5 centimetri, grosimea de 1,5-2,5 centimetri si masa de 5-10 g
(pag. 889, [9])
F1647076. Dupa FR X supozitoarele vaginale si uretrale mai au urmatoarele denumiri (sinonime):

A. vagitoria
B. ovule
C. cilindri vaginali
D. cereoli
E. bujiuri
(pag. 889, [9])
F1647077. Dupa FR X, supozitoarele uretrale au urmatoarele forme si dimensiuni:

A. au forma de cilindru ascutit la un capat
B. au forma de cilindru ascutit la ambele capete
C. lungimea de 5-20 cm, diametrul de 2-7 mm si masa de 2-3 g
D. lungimea de 10 cm si diametrul de 2 mm pentru barbati
E. lungimea de 5 cm si diametrul de 5-7 mm pentru femei
(pag. 889, [9])
F1647078. În FR X sunt oficinalizate urmatoarele procedee de preparare a supozitoarelor vaginale:

A. procedeul König
B. procedeul Münzel
C. procedeul prin aspiratie
D. modelare manuala
E. topire si turnare în forme
(pag. 547-548, [7])
F1647079. Ovulele pot contine medicamente cu urmatoarele actiuni terapeutice, urmarindu-se efecte:
A. sistemice
B. locale
C. medicamente antiseptice, antiinflamatoare
D. medicamente trofice
E. anticonceptionale
(pag. 551, [7])
F1647080. Supozitoarele uretrale pot contine medicamente cu urmatoarele actiuni, urmarindu-se

efecte:
A. sistemice
B. locale
C. medicamente antiseptice, antiinflamatoare
D. medicamente astringente
E. medicamente anestezice
(pag. 551, [7])
F1647081. Tratamentul local al afectiunilor vaginale se realizeaza cu urmatoarele forme farmaceutice:

A. preparate injectabile
B. aerosoli
C. comprimate
D. ovule
E. granule efervescente
(pag. 551, [7])
F1647082. Valoarea normala a pH-ului în transudatul seros al mucoasei vaginale este asigurata de
urmatorul bacil si este:
A. Lactobacillus bulgaricus
B. Streptococcus lactus
C. Bacilul Döderlein
D. pH 4,0 - 4,5
E. pH 5,0 -6,0
(pag. 551, [7])
F2147083. Tratamentul local al afectiunilor vaginale se efectueaza cu:

A. solutii
B. unguente
C. geluri
D. comprimate
E. microclisme
(pag. (7) 551)
F2147084. Care dintre urmatorii polimeri hidrofili se folosesc pentru prepararea supozitoaelor vaginale
?
A. ceruri autoemulgatoare
B. mase Estarinum
C. polietilenglicoli
D. carbopoli
E. gelatina
(pag. (7) 551)
F2147085. Supozitoarele uretrale:

A. au o forma cilindrica
B. au o forma ovala
C. sunt subtiri si flexibile
D. sunt subtiri si rigide
E. sunt denumite si bujiuri
(pag. (7) 551)
F2147086. Controlul calitatii supozitoarelor vaginale consta in determinarea:

A. formei si dimensiunilor
B. identificarea substantei medicamentoase
C. determinarii cantitative a excipientului
D. comportamentului la topire
E. toate testele mentionate mai sus
(pag. (7) 551 - 552)
F2147087. Calculul cantitatii de excipient necesar prepararii supozitoarelor uretrale se face tinand
seama de:
A. compozitia excipientului
B. raza sectiunii circulare a bujiului
C. lungimea bujiului
D. densitatea excipientului
E. densitatea substantei medicamentoase
(pag. (7) 551)
F2147088. Care dintre urmatorii excipienti folositi la prepararea supozitoarelor vaginale reprezinta
medii nutritive pentru bacilul Doderlein ?
A. amidon
B. glicerolat de gelatina
C. lactoza
D. glucoza
E. polietilenglicoli
(pag. (7) 551)
F2147089. Comportamentul la topire sau dizolvare al supozitoarelor se determina:

A. la temperatura de 32 ° C+/- 5 ° C
B. la temperatura de 37 ° C+/- 2 ° C
C. in 500 ml apa distilata
D. in 50 ml apa distilata
E. timp de 60 de minute
(pag. (10) 889)
F2147090. Masa gelatinoasă:

A. este un amestec în proporţii variabile de gelatină, apă şi glicerol
B. se foloseşte pentru prepararea supozitoarelor uretrale
C. se pretează îndeosebi la prepararea ovulelor
D. este insensibilă la umiditate
E. nu poate fi contaminată cu microorganisme
(pag. 544, [7])
F2147091. Inconvenientele masei gelatinoase ca excipient la prepararea supozitoarelor vaginale se

referă la:
A. sensibilitatea la umiditate
B. contaminarea cu microorganisme
C. dizolvarea la temperatura corpului
D. cedarea rapidă a substanţei active, după administrare
E. caracterul onctuos
(pag. 544, [7])
F2147092. Prezenţa unui excipient glucidic (lactoză, glucoză) în formularea supozitoarelor vaginale are
rol în:
A. creşterea vitezei de absorbţie rectală a substanţei medicamentoase
B. evitarea sedimentării substanţei medicamentoase suspendate în excipient
C. crearea unui mediu nutritiv pentru bacilul Döderlein
D. realizarea unui pH cuprins între 4 – 4,5
E. apărarea antimicrobiană a mucoasei

(pag. 551, [7])
F2147093. Ovulele sau globulele pot conţine substanţe:

A. antihelmintice
B. antiinflamatoare
C. trofice
D. astringente
E. anticoncepţionale
(pag. 551, [7])
F2147094. Excipienţii folosiţi la prepararea supozitoarelor uretrale sunt:

A. untul de cacao
B. grăsimile semisintetice
C. macrogoli
D. masa de gealtină şi stearină
E. gel de tragacanta
(pag. 755, [7])
F2147095. Conform FR X, controlul calităţii supozitoarelor se referă la:

A. aspect
B. uniformitatea masei
C. comportamentul la topire şi dizolvare
D. timpul de deformare
E. testul de dizolvare
(pag. 889-890, [10])
F2147096. Globulele care au masa de 2-4 g se prepară din:

A. unt de cacao
C. masa gelatinoasă
D. masa de gelatină şi stearină
E. plastibaza
(pag. 551, [7])
F2147097. Pentru determinarea comportamentului la topire:

A. se introduce un supozitor în 50 ml apă menţinută la temperatura de 37 +/- 2 C
B. se introduce un supozitor în 100 ml apă menţinută la temperatura de 37+/- 2 C
C. se introduc 6 supozitoare în 300 ml menţinută la temperatura de 37+/- 2 C
D. agitarea flaconului prin uşoară rotire se face o dată la 5 minute
E. agitarea flaconului prin uşoară rotire se face o dată la 15 minute
(pag. 889, [10])
F2147098. Conform FR X, supozitoarele vaginale au forma:

A. conică
B. cilindro-conică
C. ovoidală
D. de torpilă
E. sferică
(pag. 889, [10])
F2247099. Particularitati ale supozitoaelor vaginale in functie de excipientul folosit la preparare,
conform farmacopeei
A. masa de 2-4 g daca sunt preparate cu unt de cacao
B. masa de 5-12 g daca sunt preparate cu gliceride semisintetice neutre
C. masa de 2-4 g daca sunt preparate cu masa gelatinoasa
D. masa de 5-12 g daca sunt preparate cu masa gelatinoasa
E. masa de 2-3 g daca sunt preparate cu gliceride semisintetice neutre
(pag. FRX,889)
F2247100. Aspectul supozitoarelor vaginale, conform prevederilor oficinale la controlul aspectului

A. rotund
B. ovoidal
C. omogen
D. sa-si pastreze forma si consistenta la temperatura camerei
E. in sectiune, examinate cu lupa, nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule
(pag. frx,889)
F2247101. Masa gelatinoasa poate avea incompatibilitati in formulare

A. acidifierea mediului in prezenta boraxului, datorita prezentei glicerolului
B. datorita prezentei gelatinei poate precipita cu taninul si cu saruri de metale grele
C. datorita prezentei gelatinei poate precipita cu taninul si cu saruri de metale grele
D. glicerolul poate fi usor iritant al mucoasei
E. fiind sensibila la umiditate poate fi contaminata cu microorganisme
(pag. Leucuta,544)
F2247102. Gliceride semisintetice care pot fi folosite ca excipienti pentru prepararea supozitoarelor
vaginale
A. Adeps solidus
B. Suppocire
C. Witepsol
D. Massa estarinum
E. Eudragit
(pag. Leucuta,543)
F2247103. Supozitoarele uretrale sunt destinate tratamentului unor afectiuni ale uretrei, putind avea rol
A. antiseptic
B. antiinflamator
C. astringenst
D. antihemoragic
E. antitermic
(pag. Leucuta,551)
F2247104. Supozitoarele uretrale se pot prepara

A. cu unt de cacao
B. cu masa gelatinoasa
C. cu Adeps solidus
D. prin topire-turnare in forme cind excipientii sunt liposolubili
E. prin modelare manuala cind excipientii sunt liposolubili
(pag. Leucuta,551)
F2247105. Procedeul topirii si turnarii pentru obtinerea supozitoarelor vaginale

A. se preteaza la unt de cacao, gliceride semisintetice sau polietilenglicoli
B. se poate folosi in productia la scara mica sau in productia la scara industriala
C. procedeul de incorporare a substantei medicamentoase in excipient este numai cel de dizolvare

D. procedeul de incorporare a substantei medicamentoase in excipient este numai cel de suspendare
E. Matritele de turnare a excipientului topit sunt confectionate doar din metal
(pag. Leucuta,545)
F2247106. La prepararea prin topire-turnare a supozitoarelor vaginale pentru a evita pierderile de

material si un dozaj necorespunzator este nevoie de cunoasterea
A. capacitatii formei goale
B. cantitatea de excipient care o umple
C. cantitatea de excipient dislocuita de cantitatea de substanta medicamentoasa
D. factorii de dislocuire ai excipientului de catre 1 g substanta medicamentoasa
E. in cazul in care nu dispunem de factori de dislocuire ai excipientului folosit, metoda topirii-turnarii nu este
aplicabila
(pag. Leucuta,546)
F2247107. Care dintre consideratiile de mai jos referitoare la calea de administrare vaginala a
substantelor medicamentoase folosind supozitoare, sunt corecte
A. este destinata tratamentului local
B. este destinata tratamentului local
C. se evalueaza posibilitatea utilizarii ei ca o cale alternativa pentru administrare sistemica
D. absorbtia in circulatia generala a substantelor medicamentoase administrate pe cale vaginala este posibila
E. absorbtia in circulatia generala a substantelor medicamentoase administrate pe cale vaginala nu este
posibila
(pag. Leucuta,551)
F2247108. Prepararea supozitoarelor uretrale

A. prin metoda topirii-turnarii
B. prin modelare manuala
C. incorporarea substantelor in excipient se face doar prin suspendare
D. incorporarea substantelor in excipient se face doar prin dizolvare
E. calcularea cantitatii de excipient lipofil turnat in matrite metalice se face tinind seama de raza sectiunii
circulare a bujiului, lungimea acestuia si densitatea excipientului
(pag. Leucuta,551)
F2247109. Tratamentul local al afectiunilor vaginale se poate efectua cu:

A. solutii
B. emulsii
C. unguente
D. comprimate
E. ovule
(pag. Leucuta, 551)
F2247110. Excipienti pentru prepararea supozitoarelor vaginale:

A. unt de cacao pentru globule
B. gliceride semisintetice pentru ovule
C. masa gelatinoasa pentru globule
D. masa gelatinoasa pentru ovule
E. gliceride semisintetice pentru globule
(pag. Leucuta, 551)
F2247111. Conform FR X, supozitoarele vaginale din masa gelatinoasa:

A. au masa mai mare decat cele din unt de cacao
B. au masa mai mica decat cele din gliceride semisintetice
C. se dizolva la locul de aplicare

D. se prepara prin turnare in forme
E. pot sa contina conservanti antimicrobieni
(pag. FR X 889)
F2247112. Timpul de dizolvare al masei gelatinoase depinde de:

A. procentul de gelatin
B. procentul de glicerina
C. procentul de apa
D. natura substantelor medicamentoase incorporate
E. natura gelatinei
(pag. Leucuta, 544)
F2247113. Supozitoare uretrale:

A. bujiuri
B. forma cilindrica
C. masa gelatinoasa
D. unt de cacao
E. preparare prin modelare
(pag. Leucuta, 551)
F2347114. Excipientii utilizati pentru prepararea supozitoarelor vaginale sunt:

A. unt de cacao
C. glicerina-stearat de sodiu
D. masa gelatinoasa
E. polietileglicoli
(pag. 551)
F2347115. Masa gelatinoasa se prepara cu:

A. gelatina A (cationica)
B. gelatina B (anionica)
C. gelatine cu forta de gelificare 230-250 Bloom
D. gelatina cu viscozitate dinamica cel putin 10 mPa.s
E. gelatina cu 1500 microorganisme aerobe pe gram
(pag. 544)
F2347116. Determinarile pentru controlul supozitoarelor cu masa gelatinoasa sunt:

A. aspect, forma, dimensiune
B. omogenitatea sectiunii
C. rezistenta mecanica
D. comportamentul la dizolvare
E. testul pentru intervalul de topire
(pag. 551-552,889-890)
F2347117. Comprimatele vaginale se caracterizeaza prin:

A. forma adaptata pentru a favoriza retinerea in vagin
B. dezagregare prin efervescenta
C. dezagregare intarziata
D. dezagregare prin formare de spuma
E. rezistenta macanica mare
(pag. 577)
F2547118. Masa gelatinoasa, conform FR X :

A. se foloseste la prepararea supozitoarelor vaginale
B. contine gelatina:glicerol: apa distilata in raport 2:4:10
C. este o baza grasa
D. contine gelatina:glicerol: apa distilata in raport 2:10:4
E. se foloseste la prepararea ovulelor prin modelare manuala
(pag. 890/10)
F2547119. Pentru afectiunile vaginale se face tratament local cu:

A. drajeuri
B. granule
C. comprimate aerosoli
D. unguente
E. aerosoli
(pag. 551/7)
F2547120. Conform FR X la prepararea supozitoarelor se pot folosi urmatoarele substante auxiliare:

A. conservanti antimicrobieni
B. coloranti
C. agenti tensioactivi
D. adsorbanti
E. diluanti
(pag. 889/10)
F2547121. Controlul calitatii supozitoarelor, conform FR X prevede determinarea:

A. uniformitatii masei
B. dozarea substantelor active
C. uniformitatea volumului
D. aspectul
E. comportamentul la topire si dizolvare
(pag. 889/10)
F2547122. pH-ul fiziologic al secretiei vaginale este :

A. alcalin
B. acid
C. neutru
D. usor acid
E. 4-4,5
(pag. 551/7)
F2547123. Greutatea ovulelor preparate in farmacie prin modelare manuala, cu unt de cacao sau cu
grasimi semisintetice neutre este:
A. 1-2 g
B. 1-3 g
C. 2-4 g
D. forma sferica
E. 5-12 g
(pag. 889/10)
F2547124. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la ovule:

A. FR X prevede o monografie de generalitati numai pentru acestea
B. FR X prevede o monografie ce cuprinde preparate vaginale, rectale si uretrale
C. FR X prevede o monografie individuala pentru ovulele cu nistatin

D. FR X nu prevede monografii individuale
E. FR X prevede si monografii individuale
(pag. 889/10)
F2547125. Greutatea ovulelor preparate in farmacie prin topire si turnare in forme folosind ca excipient
masa gelatinoasa este:
A. 1-8 g
B. 5-6 g
C. 5-10 g
D. 5-12 g
E. forma ovoidala
(pag. 889/10)
F2547126. La prepararea ovulelor, lactoza are urmatoarela roluri:

A. numai rol diluant
B. conspergant
C. aglutinant
D. este baza de supozitor cea mai folosita
E. constiuie mediu nutritiv pentru bacilul Doderlain
(pag. 551/7)
F2547127. Alegeti afirmatiile corecte despre untul de cacao:

A. nu are mai multe forme polimorfe
B. se pastreaza la temperatura camerei
C. se obtine prin presarea la cald a semintelor de teobroma cacao
D. este prevazut de FR X
E. este un excipient de semisinteza
(pag. 543/7)
F2547128. Excipientii folositi la prepararea supozitoarelor uretrale sunt:

A. masa gelatinoasa prin topire si turnare in forme
B. polimeri hidrofili
C. untul de cacao
D. polietilenglicoli
E. gliceride semisintetice prin topire si turnare in forme
(pag. 551/7)
F2547129. Calculul cantitatii de excipient necesar prepararii supozitoarelor se face tinand seama de
urmatorii factori:
A. masa de excipient hidrofil
B. densitatea excipientului
C. masa moleculara a substantei active incorporate
D. lungimea bujiului
E. masa de excipient gras
(pag. 551/7)
F2547130. Alegeti afirmatiile corecte despre supozitoarele vaginale:

A. se prepara folosind excipienti grasi
B. la preparare se poate intalni frecvent un excipient glucidic: lactoza, glucoza
C. se prepara doar prin modelare manuala
D. se prepara numai prin topire si turnare in forme
E. se prepara folosind excipienti hidrosolubili

(pag. 551/7)
F2547131. La prepararea supozitoarelor vaginale prin procedeul de topire si turnare in forme trebuie
tinut cont de urmatorii factori:
A. cantitate de substanta activa incorporata
B. capacitatea formei goale
C. cantitatea de excipient care o umple
D. raza sectiunii circulare a formei de supozitor
E. cantitatea de excipient dislocuita de cantitatea de substanta medicamentoasa
(pag. 546/7)
F2547132. Modificatori ai hidrofiliei supozitoarelor:

A. alcooli grasi: cetilic 5%
B. tensioactivi anionici:lauril sulfat de sodiu
C. ceara de albine 4-6%
D. galat de propil
E. monostearat de gliceril
(pag. 544/7)
F2547133. Viteza de difuzie asubstantei medicamentoase din supozitoare catre membrana absorbanta
depinde de:
A. gradul de ionizare al substantei medicamentoase
B. vascularizatia redusa a regiunii respective
C. prezenta unor tensioactivi
D. viteza de dizolvare in excipient
E. marimea particulelor supendate
(pag. 540/7)
F2547134. Tehnologiile industriale de preparare a supozitoarelor prin metoda topirii-turnarii sunt:

A. procedeu efectuat manual in doua etape
B. procedeu automatizat in trei etape
C. procedeu automatizat intr-o singura etapa, cu turnarea materialului topit direct in ambalaj
D. procedeu automatizat in doua etape, cu turnarea materialului topit direct in ambalaj
E. procedeu automatizat in doua etape
(pag. 548/7)
F2547135. Procedee de preparare a supozitoarelor:

A. modelare manuala
B. metoda cantaririi masei
C. metoda presarii masei
D. procedeul Munzel
E. procedeul Konig
(pag. 546/7)
F2547136. Pentru prepararea supozitoarelor vaginale se folosesc urmatorii excipienti:

A. Masa Estarinum
B. gelatina sub forma masei gelatinoase
C. polietilenglicoli
D. se folosesc numai excipienti hidrofili
E. excipienti glucidici: lactoza, glucoza
(pag. 551/7)
F2547137. Gliceridele semisintetice folosite ca excipienti la prepararea ovulelor prezinta urmatoarele

caracteristici:
A. indice de hidroxil ridicat care favorizeaza hidrofilia
B. punct de topire32-34 °C
C. indice de iod crescut (>7), deci cu stabilitate mare
D. indice de hidroxil redus care favorizeaza hidrofilia
E. lipsa hidrofiliei, neputand incorpora apa
(pag. 543/7)
F2547138. Bazele de supozitor dispersabile in apa :

A. sunt de obicei gliceride semisintetice
B. sunt substante tensioactive singure sau in amestec
C. sunt substante pe baza de polimeri solubili in apa
D. se pot folosi metilceluloza, carboximetilceluloza sodica
E. sunt un amestec in proportii variabile de gelatina, apa si glicerol
(pag. 544/7)
F2547139. Incorporarea substantei medicamentoase in baza de supozitor de face prin :

A. prin agitare cu baza de supozitor topita
B. prin precipitare
C. dizolvare
D. suspendare
E. emulsionare
(pag. 545/7)
F2547140. Cedarea substantei medicamentoase din excipientii hidrosolubili ai supozitoarelor:

A. substanta medicamentoasa este cedata pe masura ce excipientii se dizolva
B. se face usor pentru clorhidratul de efedrina, sulfatul de chinina(solubile in apa) in locul bazelor lor
C. se face usor pentru substantele medicamentoase care nu au afinitate fata de excipient(ex. Acidul
acetilsalicilic)
D. se face greu pentru clorhidratul de efedrina, sulfatul de chinina in locul bazelor lor
E. se face usor pentru fenobarbitalul sodic sau salicilat sodic in locul acizilor lor
(pag. 540/7)
F2547141. Indicele de iod:

A. este o caracteristica fizico-chimica a bazelor de supozitor grase
B. este numarul de miligrame de iod care care reactioneaza cu 100 mg grasime
C. valori mici(<7) arata posibilitatea descompunerii de catre umiditate,acizi, oxigen
D. gliceridele semisintetice au indice de iod scazut(<7), deci stabilitate mare
E. gliceridele semisintetice au indice de iod scazut(<7), deci tendinta la rancezire
(pag. 542/7)
F2547142. Inconvenientele masei gelatinoase folosite ca baza hidrosolubila pentru supozitoare:

A. permite absorbtia mai rapida a substantelor medicamentoase lipofile
B. usor iritanta a mucoasei
C. putere de dispersare mai mare decat a excipientilor grasi
D. sensibilitate la lumina
E. nu are o consistenta suficienta ca baza de supozitor
(pag. 544/7)
F2647143. Sterilizarea prin căldură uscată se poate realiza la:

A. 180 °C, cel putin 30 de minute
B. 170 °c, cel putin 3 ore

C. 160 °c, cel putin 2 ore
D. 140 °C, cel putin 2 ore
E. 140 °C, cel putin 1 oră
(pag. 10 pag. 1072)
F2647144. Căldura uscată la etuvă serveste pentru a steriliza:

A. vase de sticlă
B. solutii apoase
C. aparatură de portelan
D. pulberi
E. solutii uleioase
(pag. 8, pag. 406)
F2647145. Căldura umedă (autoclavarea) serveste pentru a steriliza:

A. pansamente chirurgicale
B. solutii apoase
C. solutii uleioase
D. articole din sticlă
E. articole din metal
(pag. 10, pag. 1072)
F2647146. Într-o încăpere sterilă fluxul de aer se poate deplasa:

A. într-o curgere tubulentă
B. laminar orizontal
C. vertical
D. multidirectional
E. tangential
(pag. 8, pag. 452)
F2647147. Ca izotonizanti la prepararea solutiilor injectabile se folosesc:

A. clorura de sodiu
B. sulfat de magneziu
C. salicilat de sodiu
D. glucoza
E. sulfat de sodiu
(pag. 8, pag 433)
F2647148. Sterilizarea recipientelor de sticlă utilizate la conditionarea solutiilor paranterale se poate

face cu:
A. vapori de apă sub presiune
B. căldură uscată
C. gaze
D. radiatie ionizantă
E. radiatii UV
(pag. 8, pag. 417)
F2647149. Sterilizarea dopurilor de cauciuc pentru închiderea flacoanelor se face:

A. cu vapori de apă sub presiune
B. cu oxid de etilen
C. prin iradiere
D. cu căldură uscată
E. prin fierbere
(pag. 8, pag.417)
F2647150. Izotonizarea emulsiilor parenterale se realizează cu:

A. glucoza
B. xilitol
C. sorbitol
D. glicerol
E. clorură de sodiu
(pag. 8, pag. 478)
F2647151. Prepararea pulberilor uscate care servesc la obtinerea ex-tempore a solutiilor sau
suspensiilor injectabile, se face prin:
A. cristalizare în conditii de sterilitate
B. liofilizare
C. aerosolizare si uscare
D. granulare
E. evaporare a solventului prin încălzire
(pag. 8, pag. 474)
F2647152. Izotonizarea emulsiilor parenterale se realizează cu:

A. clorură de sodiu
B. clorură de potasiu
C. clorură de calciu
D. sorbitol
E. xilitol
(pag. 8, pag. 478)

Tehnica Teme

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnica Teme

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1263 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a VI a

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

F1243001. Care enunt referitor la determinarea tipului emulsiei, este corect

F1243002. In farmacopee, la monografia Infundibilia, se fac urmatoarele precizari referitoare la

F1243004. Utilizarea tensioactivilor amfifili ca emulgatori:care este enuntul corect

F1443007. In general, ordinea desfasurarii etapelor de preparare a emulsiilor in industrie, este:

F1543009. Alegerea unui emulgator nu depinde de:

F1543011. Emulgatorii folosiţi la obţinerea emulsiilor de uz intern trebuie să fie:

F1543012. Factorii care nu influenţează stabilitatea emulsiilor sunt:

B. vâscozitatea mediului de dispersie

F1543013. Referitor la conservanţii antimicrobieni folosiţi la prepararea emulsiilor sunt adevărate

F1643014. Antioxidanti solubili în ulei utilizati în emulsii:

F1643015. Emulsia uleioasa contine:

F1643016. Emulsiile sunt sisteme disperse:

F1643017. Pentru administrare interna se folosesc numai emulsii de:

F1643018. Sapunurile metalelor plurivalente vor forma emulsii:

F2143019. Precizati care dintre urmatorii tensioactivi au caracter amfoter:

F2143020. Conform FR X, pe etichetele recipientelor care conţin o emulsie trebuie să se menţioneze:

F2143021. Instabilitatea emulsiilor se manifestă prin următoarele fenomene, cu excepţia:

F2143022. Alegerea emulgatorului se face în funcţie de următoarele, cu excepţia:

F2243023. Care este factorul esential implicat in stabilitatea fizica a emulsiilor

F2243024. Utilizarea tensioactivilor amfifili ca emulgatori

F2243025. Determinarea tipului emulsiei

F2243026. In farmacopee, la monografia Emulsii, se fac referiri la urmatoarele exemple de emulsii:

F2243027. In farmacopee, la monografia Infundibilia, se fac urmatoarele precizari referitoare la emulsii

F2243030. Cum se realizeaza omogenizarea emulsiilor cu ajutorul morilor coloidale

F2243031. Cu ce aparat se poate numara si evalua marimea picaturilor unei emulsii

F2543033. Conservantii antimicrobieni folositi la prepararea emulsiilor sunt urmatorii cu exceptia:

F2543034. Elementul cel mai important pentru stabilitatea emulsiilor este :

F2543035. Linimentele sunt:

F2543036. Emulsiile de uz extern:

F2543037. Stabilitatea emulsiilor nu este influentata de urmatorii factori:

F2543038. La obtinerea emulsiilor de uz intern emulgatorii folositi trebuie sa fie:

F2543039. Tensioactivi neionici sunt urmatoarele substante cu exceptia:

F2543040. Urmatoarele emulsii sunt prevazute de FR X:

F2543041. Conservantii antimicrobieni folositi la prepararea emulsiilor trebuie sa indeplineasca

F2643043. Ce se înţelege prin "randomizare"?

F2643044. Biodisponibilitatea absolută compară forma farmaceutică cu o formă administrată:

F2643045. Cea mai precisă, sensibilă ºi reproductibilă modalitate de evaluare a bioechivalenţei:

F2643046. Numărul de subiecţi la studii de bioechivalenţă nu poate fi mai mic decât:

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

F1243052. Dispozitive utilizate la omogenizarea emulsiilor:alegeti variantele corecte

F1243054. In care monografie de generalitati din FR X se fac referiri la emulsii farmaceutice

F1243055. Mecanismul de actiune ca emulgatori a sapunurilor monovalente:precizati care din enunturi

F1243056. Precizati factorii care influenteaza stabilitatea emulsiilor

C. raportul de concentratii a fazelor

F1243057. Prevederi ale FRX referitoare la emulsii in monografia de generalitati

F1343058. Caracteristicile linimentelor sunt:

F1343060. Ce fenomene de instabilitate ale emulsiilor sunt reversibile:

F1343061. Componentele de baza ale unei emulsii sunt:

F1343062. Conservantii antimicrobieni utilizati la emulsii trebuie sa prezinte:

F1343063. Cum se determina marimea particulelor unei emulsii:

F1343064. Emulsiile pot fi administrate:

F1343065. Emulsiile se pastreaza:

F1343066. Pentru o emulsie de uz intern, emulgatorul trebuie:

F1443068. Conform FR.X, emulsiile se prepara in urmatoarele etape:

F1443069. Conform FR.X, emulsiile:

C. sunt realizate cu ajutorul emulgatorilor

F1443070. Conform FR.X, substantele auxiliare folosite la prepararea emulsiilor sunt:

F1443071. Emulsiile de uz intern:

F1443072. Fenomenele reversibile de instabilitate a emulsiilor sunt:

F1443073. Fenomenul Marangoni:

F1443075. Mecanismul de emulsionare/stabilizare al polimerilor se explica prin:

E. adsorbtia orientata a emulgatorului la interfata