UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „IULIU HAȚIEGANU” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE FARMACIE
DISCIPLINA DE TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ ȘI BIOFARMACIE

EMULSII FARMACEUTICE: Prepararea și

controlul stabilității emulsiilor

Cadru didactic: Asist. univ. dr. Lucia-Ruxandra Tefas

Studenți: Iulia-Nicoleta Șanta

Ana-Maria Tătaru
Florina-Diana Tomoiagă
Daniel Ungureanu
Anul 4, Grupa 10

2020
 1. Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop prepararea unor emulsii cu ajutorul unor emulgatori tensioactivi
simpli și complecși (combinații de tensioactivi) și urmărirea stabilității emulsiilor în funcție de
emulgatorul utilizat (valoarea HLB a emulgatorului) și concentrația emulgatorului.

2. Metode utilizate
1. Se prepară 3 emulsii de câte 100 g emulsie de ulei de floarea-soarelui 10% cu 5%
emulgator complex (HLB=8,5):

a. emulsia III prin metoda agitării în flacon;

b. emulsia VII cu ajutorul omogenizatorului de ultrasunete, timp de agitare 1 minut
c. emulsia VIII cu ajutorul omogenizatorului de ultrasunete, timp de agitare 3
minute
2. Se determină comportamentul la centrifugare prin aprecierea vizuală a gradului de
separare a fazelor emulsiilor centrifugate timp de 1 minut la 1500 rpm.
3. Se determină vâscozitatea cu ajutorul vâscozimetrului Brookfield RVDV-E, folosind
tija cu disc RV4, la o viteză de rotație 30-50 RPM.
4. Se determină diametrul mediu al picăturilor fazei interne cu ajutorul microscopului optic
cu micrometru ocular etalonat, folosind ocularul 10X și obiectivul 20X. Se citește
valoarea vâscozității pe cadranul aparatului, după apariția unei valori stabile.

3. Rezultate
3.1. Determinarea cantităților de Tween 80 și Span 80 necesare preparării
emulsiilor
𝐻𝐿𝐵∗𝑃𝑎+𝐻𝐿𝐵∗𝑃𝑏
HLB = 𝑃𝑎+𝑃𝑏

15∗𝑃𝑎+4,3∗𝑃𝑏
8,5 = => 15Pa + 4,3Pb = 42,5
5

15𝑃𝑎 + 4,3𝑃𝑏 = 42,5

{
𝑃𝑎 + 𝑃𝑏 = 5 /∗ (−15)

15𝑃𝑎 + 4,3𝑃𝑏 = 42,5 −32,5

{ => -10,7Pb = -32,5 => Pb = −10,7
−15𝑃𝑎 − 15𝑃𝑏 = −75

Pb = 3,03 g (Span 80)

Pa + 3,03 = 5 g => Pa = 5 g – 3,03 g
Pa = 1,97 g (Tween 80)

2
 III VII VIII
Compoziție/Emulsie
(5% EC) (5% EC) (5% EC)
Tween 80 1,97 g 1,97 g 1,97 g
Emulgator complex
Span 80 3,03 g 3,03 g 3,03 g
Ulei de floarea soarelui 10 g 10 g 10 g
Apă 85 g 85 g 85 g
Total 100 g 100 g 100 g
Tabel 1. Compoziția emulsiilor preparate prin metode diferite

3.2. Determinarea comportamentului la centrifugare

Figura 1. Comportamentul la centrifugare: a) Înainte de centrifugare; b) După centrifugare.

3
 3.3. Determinarea vâscozității
Evoluția vâscozității emulsiilor III, VII, VIII în funcție de metoda de preparare:

Tabelul 2
Vâscozitatea
Emulsia
(mPa*s)
III 22
VII 25
VIII 26,5
Tabel 2. Determinarea vâscozității pentru emulsiile III, VII și VII

3.4. Determinarea diametrului picăturilor fazei interne

Diametru
Picatura Diviziuni
(μm)
1 11 44
2 15 60
3 8 32
4 13 52
5 15 60
6 11 44
7 21 84
8 13 52
9 7 28
10 12 48
11 18 72
12 10 40
13 9 36
14 16 64
15 14 56
16 13 52
17 12 48
18 11 44
19 25 100
20 16 64
Diametru 54
mediu
Tabel 3. Determinarea diametrului picăturilor fazei interne pentru emulsia III.
Figura 3. Aspectul microscopic al picăturilor fazei interne pentru emulsia III.

4
 Diametru
Picatura Diviziuni
(μm)
1 10 40
2 3 12
3 13 52
5 1 4
6 4 16
7 5 20
8 11 44
9 5 20
10 6 24
11 17 68
12 6 24
13 3 12
14 4 16
15 7 28
16 1 4
17 10 40
18 2 8
19 6 24
20 3 12
Diametrul mediu 23.4

Tabel 4. Determinarea diametrului picăturilor fazei interne pentru emulsia VII.

Figura 4. Aspectul microscopic al picăturilor fazei interne pentru emulsia VII.
Diametru
Picătura Diviziuni
(μm)
1 1 4
2 1 4
3 2 8
4 1 4
5 2 8
6 2 8
7 2 8
8 1 4
9 2 8
10 2 8
11 2 8
12 2 8
13 2 8
14 1 4
15 3 12
16 2 8
17 1 4
18 2 8
19 1 4

5
 20 2 8
Diametrul
6,8
mediu
Tabel 5. Determinarea diametrului picăturilor fazei interne pentru emulsia VIII.
Figura 5. Aspectul microscopic al picăturilor fazei interne pentru emulsia VIII.

4. Discuții
4.1. Determinarea comportamentului la centrifugare
După centrifugare se observă o separare a fazelor, particulele de fază uleioasă aflându-
se la suprafața fazei apoase într-o peliculă de ecremare. Stratul inferior apos este evident mai
clar decât emulsia inițială, rezultând faptul că emulsia III are o stabilitate redusă la centrifugare,
separarea fazelor fiind evidentă.
În cazul emulsiilor preparate cu ajutorul omogenizatorului cu ultrasunete, la aprecierea
vizuală a acestora după centrifugare, se observă păstrarea opacității stratului inferior, indicând
menținerea stabilității lor, fazele acestora nefiind separate. Totuși, comparând opacitatea
stratului inferior pentru emulsiile VII și VIII, se poate decide asupra unei turbidități mai dense
în cazul emulsiei preparate prin ultrasonare 3 minute, indicând o stabilitate mai bună a acesteia.

Astfel, se corelează stabilitatea emulsiilor cu tendința acestora de separare în urma

centrifugării, dar și cu modul acestora de preparare: emulsia cu un grad de dispersie grosier,
preparata prin agitare manuală va fi cea mai puțin stabilă, emulsia VII preparată prin
omogenizare cu ultrasunete 1 minut va fi de stabilitate intermediară, iar emulsia VIII,
omogenizată 3 minute cu ultrasunete se observă că va fi cea mai stabilă.

4.2. Determinarea vâscozității

În urma determinărilor realizate experimental se observă că emulsia III este cea mai
puțin vâscoasă, emulsia VIII are cea mai mare vâscozitate, iar emulsia VII are vâscozitate
intermediară.
Toate cele 3 emulsii au aceeași compoziție cantitativă și calitativă, dar diferă gradul de
dispersie al picăturilor de fază internă, ceea ce a determinat ca vâscozitatea să difere.
Vâscozitatea este mai crescută cu cât gradul de dispersie al picăturilor de fază internă este mai
avansat (picăturile au dimensiuni mai mici).
Din corelarea cu diametrului particulelor, la emulsia VIII, cu cea mai mare vâscozitate,
s-au observat și cele mai mici picături de fază internă, iar pentru emulsia III, cu o vâscozitate
mai mică, picăturile de fază internă sunt mai mari. Cu cât vâscozitatea emulsiei este mai
crescută și cu cât dimensiunea particulelor de fază internă e mai redus, cu atât viteza de separare
a emulsiei este mai mică (ecuația lui Stokes).
O emulsie mai vâscoasă are o tendință mai mică de separare deci va fi stabilă mai mult
timp, astfel că vâscozitatea crescută influențează pozitiv stabilitatea. Concluzionăm că emulsia
VIII, cu cea mai mare vâscozitate, e cea mai stabilă, emulsia III e cea mai puțin stabilă, iar
emulsia VII are o stabilitate intermediară.

6
 4.3. Determinarea diametrului picăturilor fazei interne
Compoziția celor 3 emulsii este identică, diferența dintre acestea fiind reprezentată doar
de metoda de preparare. În cazul aplicării unei metode mecanice (manuale) de preparare se
observă că aspectul emulsiei este unul grosier, drept dovadă diametrul mediu al picăturilor, care
este mai mare comparativ cu emulsiile VII și VIII.
În cazul celor două emulsii preparate prin omogenizare cu ultrasunete, creșterea
timpului de omogenizare de la 1 minut la 3 minute, determină reducerea diametrului picăturilor
de fază internă. Așadar emulsia VIII, ultrasonată timp de 3 minute are un diametru al picăturilor
mult mai mic decât diametrul picăturilor de fază internă a emulsiei VII, ultrasonată timp de 1
minut.
Stabilitatea emulsiilor depinde de gradul de dispersie al particulelor fazei interne. În
acest caz, gradul de dispersie a fost influențat de metoda de preparare, astfel încât emulsia III
preparată prin metoda agitării la flacon este cea mai puțin stabilă, deoarece valoarea diametrului
picăturilor de fază internă este cea mai mare, iar emulsiile obținute prin omogenizarea cu
ultrasunete sunt mai stabile, datorită diametrului mediu al picăturilor care este mai mic.
Creșterea timpului de omogenizare, în cazul emulsiilor preparate prin metoda omogenizării cu
ultrasunete, atrage după sine o stabilitate mai mare a emulsiei. Emulsia VIII este cea mai stabilă,
în timp ce emulsia VII (ultrasonată timp de 1 minut) are o stabilitate intermediară.
4.4. Concluzie
În concluzie, pentru realizarea unei emulsii farmaceutice ideale, este necesară asigurarea
unui grad cât mai ridicat de dispersie, deoarece stabilitatea emulsiei este direct proporțională cu
gradul de dispersie al fazei interne. Acest lucru se realizează prin utilizarea unei metode de
preparare automatizate, pentru o perioadă de timp potrivită. Vâscozitatea emulsiei contribuie,
de asemenea, la stabilitatea acesteia. Un grad de dispersie ridicat duce la creșterea vâscozității,
ceea ce înseamnă o tendință de separare a fazelor mai redusă și, implicit, stabilitatea emulsiei
pe o durată mai mare de timp.
O emulsie farmaceutică stabilă asigură o administrare corespunzătoare, palatabilitate
bună a preparatului și complianță crescută din partea pacientului.