Farmacie Part6 Split Merge

1156 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a VI a
Tema nr. 39
Preparate oftalmice
BIBLIOGRAFIE:
8. Tehnologie farmaceutica - Iuliana Popovici, Dumitru Lupuliasa, Ed. Polirom, Iasi, 2001
10. *** Farmacopeea Romana, editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993
INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU
F1239001. In ce mod se evita hidroliza pilocarpinei din colirul oficinal

A. prin izotonizare
B. prin adaugare de borat fenilmercuric
C. prin folosirea unui amestec tampon acid boric-borax (pH=5,5-6,5)
D. prin folosirea unui amestec tampon fosfati
E. nu se intervine deoarece molecula este stabila
(pag. 713, [FR X])
F1239002. In ce mod se evita oxidarea resorcinolului din colirul oficinal

A. adaugare de pirosulfit de sodiu
B. adaugare de clorhidrat de cisteina
C. adaugare de acid ascorbic
D. tamponarea solutiei cu tampon fosfat
E. ajustarea pH-ului (5, - 6,0) cu acid boric
(pag. 713, [FR X])
F1239003. Picaturile pentru ochi unidoza se sterilizeaza conform farmacopeei printr-una din metodele
enuntate:
A. nu se sterilizeaza deoarece se folosesc substante antiseptice
B. se sterilizeaza cu borat fenilmercuric
C. se foloseste clorura de benzalconiu
D. cu o metoda adecvata, conform prevederilor de la monografia Sterilizarea
E. cu o metoda adecvata
(pag. 710, [FR X])
F1239004. Precizati care dintre substantele medicamentoase de mai jos sunt sunt prescrise in Colire
prevazute in FR X si sunt usor oxidabile:
A. sulfat de atropina
B. azotat de pilocarpina
C. rezorcinol
D. adrenalina
E. fizostigmina
(pag. 713, [FR X])
F1339005. Ca agenti surfactanti in colire se utilizeaza:

A. polisorbat 80
B. sapun de sodiu
C. lecitina
D. bromocet
E. tego-betaina
(pag. 449)
1156 Baza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro
F1339006. Colirul cu sulfat de atropina se prepara in concentratie de:

A. 1g %
B. 0,1 g%
C. 0,5 g%
D. 2 g %
E. 0,05 g%
(pag. 711)
F1339007. O picatura de colir are un volum de:

A. 40-50 microlitri
B. 10 microlitri
C. 1 microlitru
D. 7 microlitri
E. 20 microlitri
(pag. 444)
F1339008. Sacul conjunctival al ochiului contine un volum lacrimal de:

A. 7-9 microlitri
B. 10 microlitri
C. 30 microlitri
D. 0,1 microlitri
E. 1 microlitru
(pag. 444)
F1339009. Valorile de pH tolerate de ochi sunt:

A. 6,4-7,8
B. 4,5
C. 8
D. 3
E. 8,5
(pag. 448)
F1439010. Care dintre urmatoarele colire este prevazut in FR.X:

A. colirul cu cloramfenicol 0,5%
B. colirul cu clorhidrat de pilocarpina 4%
C. colirul cu fizostigmina 0,25%
D. colirul cu sulfat de atropina 1%
E. colirul cu protargol 2%
(pag. 711, [9])
F1439011. Conform FR.X, cand cantitatea de substanta activa dintr-un colir depaseste concentratia de
1g%, masa de substanta necesara pentru izotonizare se calculeaza folosind:
A. formula prezentata in monografia Injectabilia
B. tabele cu scaderea punctului de congelare
C. tabele cu echivalentii in clorura de sodiu
D. metoda hematocritului modificat
E. diferite nomograme
(pag. 710, [9])
F1439012. Conservantii admisi de FR.X pentru prepararea picaturilor pentru ochi sunt:
A. borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, p-hidroxibenzoat de propil
B. borat de fenilmercur, p-hidroxibenzoat de propil, p-hidroxibenzoat de metil
C. borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, diacetat de clorhexidin

D. clorura de benzalconiu, p-hidroxibenzoat de propil, diacetat de clorhexidin
E. numai borat de fenilmercur si clorura de benzalconiu
(pag. 710, [9])
F1539013. Agenţii vâscozifianţi folosiţi în colire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cu

excepţia:
A. să fie liposolubili
B. să fie inerţi din punct de vedere chimic
C. să nu obstrueze căile lacrimale
D. să fie toleraţi de mucoasa oculară
E. să permită sterilizarea preparatului oftalmic
(pag. 576, [8])
F1539014. FR X prevede monografii de generalităţi pentru:

A. pulberi oftalmice
B. creioane oftalmice
C. unguente oftalmice
D. comprimate oftalmice
E. inserte oftalmice
(pag. 558, [8])
F1539015. Izotonizarea colirelor hipotonice, atunci când concentraţia substanţei active este sub 1%, se
face prin:
A. dizolvarea substanţei active în apă
B. suspendarea substanţei active în solventul respectiv
C. dizolvarea substanţei active în soluţie de clorură de sodiu 0,009%
D. dizolvarea substanţei active în soluţii hipertonice sterile
E. dizolvarea substanţei active în soluţii izotonice sterile
(pag. 567, [8])
F1539016. Majoritatea soluţiilor oftalmice se sterilizează în farmacie în recipientul de condiţionare

definitivă la:
A. autoclav la 121°C timp de 15-20 minute
B. etuvă la 121°C timp de15-20 minute
C. autoclav la 115°C timp de 25-30 minute
D. etuvă la 115°C timp de 25-30 minute
E. la 98-100°C timp de 30 de minute
(pag. 566, [8])
F1539017. Nu este permisă adăugarea concervanţilor antimicrobieni colirelor:

A. care conţin miotice
B. care conţin enzime
C. unidoză
D. multidoză
E. condiţionate în recipiente de sticlă
(pag. 566, [8])
F1539018. Sterilitatea colirelor este asigurată prin:

A. sterilizare
B. preparare pe cale aseptică
C. filtrare sterilizantă
D. adăugare de conservanţi antimicrobieni
E. sunt corecte răspunsurile a, b, c, d.

(pag. 566, [8])
F1639019. Conservarea picaturilor pentru ochi se face:

A. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml cu picurator
B. la loc racoros
C. în flacoane bine închise
D. ferit de lumina
E. ferit de umiditate
(pag. 711, [9])
F1639020. În cazul picaturilor de ochi suspensie, marimea a 90 % din particulele suspendate trebuie sa
fie de cel mult:
A. 10 micrometri
B. 25 micrometri
C. 50 micrometri
D. 100 micrometri
E. 150 micrometri
(pag. 710, [9])
F1639021. În legatura cu preparatele oftalmice este adevarat ca:

A. solutiile hipotone sunt mai bine tolerate decât cele hipertone
B. tonicitatea influenteaza biodisponibilitatea
C. agentii tensioactivi umectanti pot avea efecte favorabile asupra absorbtiei substantelor active
D. agentii de crestere a vâscozitatii influenteaza nefavorabil absorbtia substantelor active
E. pH-ul nu influenteaza toleranta
(pag. 448, [7])
F1639022. Oculoguttae atropini sulfatis FR X:

A. are concentratia 0,1 %
B. se pastreaza la Separanda
C. prezinta pH cupris între 6,5 - 7,5
D. are efect miotic
E. se conserva cu diacetat de hexidina
(pag. 711, [9])
F1639023. Unguentele oflalmice se conserva:

A. în recipiente sterile de cel mult 20 g
B. în recipiente bine închise
C. la cel mult 25 °C
D. ferit de lumina
E. la loc racoros
(pag. 953, [9])
F1639024. Valorile de pH bine tolerate de ochi sunt cuprinse între:

A. 2 - 7,3
B. 4 - 7,5
C. 3 - 6,9
D. 6,4 - 7,8
E. 6,5 - 9
(pag. 449, [7])
F2139025. Dintre eventualii contaminanti microbieni ai solutiilor oftalmice cel mai periculos este:
A. Pseudomonas fluorescens
B. Staphilococcus aureus
C. Escherichia coli
D. Proteus vulgaris
E. Pseudonomas aeruginosa
(pag. (8) 565)
F2139026. Care dintre urmatoarele colire este prevazut in FR X:

A. colir cu cloramfenicol 0,5 %
B. colir cu clorhidrat de pilocarpina 4 %
C. colir cu fizostigmina 0,25 %
D. colir cu sulfat de atropina 1 %
E. colir cu protargol 2 %
(pag. 711 - 712, [FR X])
F2139027. Conform FR X, o solutie oftalmica se poate prepara prin dizolvarea substantei active, in
solutii izotonice sterile:
A. cand cantitatea de substanta activa este peste 3 g % (m/m)
B. cand cantitatea de substanta activa este peste 2 g % (m/m)
C. cand cantitatea de substanta activa este peste 1 g % (m/m)
D. cand cantitatea de substanta activa este sub 1 g % (m/m)
E. cand se obtine o solutie saturata
(pag. 709, [FR X])
F2139028. Conform FR X, baile oculare se prescriu in cantitati de cel putin:

A. 5 g
B. 10 g
C. 50 g
D. 100 g
E. nici una din valorile de mai sus
(pag. 711, [FR X])
F2239029. Colire prevazute in FR X care contin substante medicamentoase usor oxidabile

A. sulfat de atropina
B. azotat de pilocarpina
C. rezorcinol
D. adrenalina
E. fizostigmina
(pag. FRX,709)
F2239030. Cum se evita oxidarea resorcinolului din colirul oficinal

A. adaugare de pirosulfit de sodiu
B. adaugare de clorhidrat de cisteina
C. adaugare de acid ascorbic
D. tamponarea solutiei cu tampon fosfat
E. ajustarea pH-ului (5, - 6,0) cu acid boric
(pag. FRX,709)
F2239031. Cum se evita hidroliza pilocarpinei din colirul oficinal

A. prin izotonizare
B. prin izotonizare
C. prin folosirea unui amestec tampon acid boric-borax (pH=5,5-6,5)

D. prin folosirea unui amestec tampon fosfati
E. nu se intervine deoarece molecula este stabila
(pag. FRX,709)
F2239032. Picaturile pentru ochi unidoza se sterilizeaza conform farmacopeei astfel

A. nu se sterilizeaza deoarece se folosesc substante antiseptice
B. se sterilizeaza cu borat fenilmercuric
C. se foloseste clorura de benzalconiu
D. cu o metoda adecvata, conform prevederilor de la monografia Sterilizarea
E. cu o metoda adecvata
(pag. FRX,709)
F2239033. Din care forma farmaceutica oftalmica are loc eliberarea substantei medicamentoase cu cea
mai mica viteza
A. colire apoase
B. suspensii apoase
C. suspensii uleioase
D. unguente
E. inserte cu cedare controlata
(pag. Popovici,561)
F2239034. Care este natura predominanta a straturilor corneei, prin care se explica traversarea sa
numai de catre unele substante medicamentoase din colire
A. hidrofila
B. descuamata
C. cheratinizata
D. mucina
E. lipofila
(pag. Popovici,562)
F2239035. Care este riscul administrarii unui colir infectat cu Pseudomonas aeruginosa in cazul in care
corneea este lezata
A. nici un risc
B. iritare
C. conjunctivita
D. blefarita
E. pierderea vederii
(pag. Popovici,565)
F2239036. Ce reactie de degradare poatre suferi sulfatul de atropina din colirul oficinal, pentru care
FRX a luat masuri de evitare printr-o formulare adecvata
A. oxidare
B. racemizare
C. hidroliza
D. reducere
E. decarboxilare
(pag. Popovivci,572,FRX)
F2239037. Care dintre solventii urmatori nu sunt indicati in colire din cauza efectului iritant
A. apa distilata
B. uleiul de floarea soarelui
C. propilenglicolul
D. tampon fosfat
E. tampon acid boric
(pag. Popovici,573)
F2239038. Cite picaturi de colir este bine sa se administreze in functie de capacitatea de retinere in
sacul conjunctival
A. 1-2 picaturi
B. 1picatura
C. 32 picaturi
D. 4-5 picturi
E. lavaj continuu
(pag. Popovici,573)
F2239039. Care este efectul adaugarii de agenti de crestere a viscozitatii in colirele apoase asupra
biodisponibilitatii oculare
A. nici un efect
B. efect moderat
C. efect insemnat
D. impiedica miscarea pleoapelor
E. sunt contraindicati
(pag. Popovici,573)
F2239040. Care dintre substantele medicamentoase enumerate se prelucreaza sub forma de suspensie
in colire
A. gentamicina
B. azotatul de argint
C. polimixina
D. fluoresceina
E. acetatul de hidrocortizona
(pag. Popovici,575)
F2239041. Care dintre substantele medicamentoase de mai jos se folosesc in colire pentru tratamentul
glaucomului
A. atropina
B. pilocarpina
C. efedrina
D. nistatina
E. sulfacetamida
(pag. Popovici,575)
F2239042. Care este zona de interes terapeutic a ochiului, pentru care colirele trebuie sa asigure o
biodisponibilitate oculara
A. iris
B. corpii ciliari
C. umoarea apoasa
D. cristalinul
E. nervul optic
(pag. Popovici, 599)
F2239043. Ce proprietate fizico-chimica a substantelor medicamentoase folosite in colire este

importanta pentru o buna absorbtie prin cornee
A. solubilitatea in apa
B. pKa
C. natura legaturilor intermoleculare

D. ionizarea
E. coeficient de repartitie lipide/apa crescut
(pag. Popovici,599)
F2339044. Sacul conjunctival al ochiului contine un volum lacrimal de:

A. 7-10 microlitri
B. 10 microlitri
C. 30 microlitri
D. 0,1 microlitri
E. 1 microlitru
(pag. 563)
F2339045. O picatura de colir are un volum de:

A. 40-50 microlitri
B. 10 microlitri
C. 1 microlitru
D. 7 microlitri
E. 20 microlitri
(pag. 573)
F2339046. Visozitatea colirelor nu trebuie sa depaseasca valoarea de:

A. 40-50 mPa.s
B. 10 cP
C. 100 cP
D. 500 cP
E. 1000 cP
(pag. 574)
F2339047. Ca agenti surfactanti in colire se utilizeaza:

A. polisorbat 80
B. sapun de sodiu
C. lecitina
D. bromocet
E. tego-betaina
(pag. 577)
F2339048. Colirul cu sulfat de atropina se prepara in concentratie de:

A. 1 g.%
B. 0,1 g.%
C. 0,5 g.%
D. 2 g.%
E. 0,05 g.%
(pag. 711)
F2339049. Valorile de pH tolerate de ochi sunt:

A. 7,5-9,5
B. 4,5
C. 8
D. 3
E. 8,5
(pag. 570)
F2539050. Cel mai periculos germen la nivel oftalmic este:

A. Bacillus stearotermophilus,
B. Serratia sp.,
C. Pseudomonas aeruginosa,
D. Klebsiela sp.,
E. M. tuberculosis.
(pag. 565/Popovici)
F2539051. Sterilitatea colirelor este asigurata prin urmatoarele procedee cu exceptia:

A. sterilizarii,
B. prepararii pe cale aseptica,
C. filtrarii sterilizante,
D. adaosului de substante colorante,
E. combinarea procedeelor a), b) si c).
(pag. 566/Popovici)
F2539052. Sterilizarea colirelor prin vapori sub presiune are loc:

A. 180 °C - 30 minute,
B. 140 °C - 60 minute,
C. 160 °C - 60 minute,
D. pentru toate categoriile de forme farmaceutice oftalmice,
E. pentru solutiile apoase.
(pag. 566/Popovici)
F2539053. Utilizarea conservantilor antimicrobieni este obligatorie in cazul:

A. colirelor multidoza,
B. mioticelor,
C. solutiilor irigatoare in chirurgia oculara,
D. produselor enzimatice folosite intraocular in timpul operatiilor,
E. colirelor unidoza.
(pag. 566/Popovici)
F2539054. FR X prevede pentru preparatele oftalmice urmatoarele:

A. solutiile coloidale se izotonizeaza,
B. solutiile hipertonice se izotonizeaza,
C. daca substanta activa este sub 1% (m/m) se adauga un izotonizant conform formulei de la Injectabilia,
D. daca substanta activa este peste 1% (m/m) se dizolva in solutii izotonice sterile.
E. solutiile hipotonice se izotonizeaza.
(pag. 567/Popovici)
F2539055. Valoarea euhidrica a pH-ului unei solutii oftalmice este:

A. valoarea pH-ului sanguin,
B. valoarea pH-ului lichidului lacrimal,
C. egala cu 7,
D. egala cu 14,
E. valoarea de pH la care stabilitatea substantei este optima.
(pag. 570/Popovici)
F2539056. FR X prevede monografii de generalităţi pentru:

A. inserte oftalmice
B. creioane oftalmice
D. pulberi oftalmice
E. comprimate oftalmice
(pag. 558/Popovici)
F2539057. Sterilitatea colirelor este asigurată prin:

A. filtrare sterilizantă
B. sterilizare
C. preparare pe cale aseptică
D. adăugare de conservanţi antimicrobieni
E. sunt corecte răspunsurile a, b, c, d.
(pag. 566/Popovici)
F2539058. Majoritatea soluţiilor oftalmice se sterilizează în farmacie în recipientul de condiţionare

definitivă la:
A. la 98-100°C timp de 30 de minute
B. etuvă la 121°C timp de15-20 minute
C. autoclav la 121°C timp de 15-20 minute
D. etuvă la 115°C timp de 25-30 minute
E. autoclav la 115°C timp de 25-30 minute
(pag. 566/Popovici)
F2539059. Nu este permisă adăugarea conservanţilor antimicrobieni colirelor:

A. care conţin antibiotice
B. multidoză
C. care conţin apa potabila
D. condiţionate în recipiente de sticlă
E. unidoză
(pag. 566/Popovici)
F2539060. Izotonizarea colirelor hipotonice, atunci când concentraţia substanţei active este sub 1%, se
face prin:
A. dizolvarea substanţei active în soluţii izotonice sterile
B. dizolvarea substanţei active în apă
C. dizolvarea substanţei active în soluţie de clorură de sodiu 0,009%
D. dizolvarea substanţei active în soluţii hipertonice sterile
E. suspendarea substanţei active în solventul respectiv
(pag. 567/Popovici)
F2539061. Ca solvenţi şi vehicule pentru preparatele oftalmice nu se utilizează:

A. soluţii tampon izotonice sterile
B. apa distilată proaspăt fiartă şi răcită
C. glicerină
D. ulei de floarea soarelui sterilizat şi neutralizat
E. apa pentru preparate injectabile
(pag. 576/Popovici)
F2639062. Care dintre afirmaţiile următoare privind aprotinina este incorectă:

A. Împiedică autodigestia pancreasului în pancreatita acută
B. Este antifibrinolitic în hemoragii prin hiperfibrinoliză
C. Inhibă acţiunea enzimelor proteolitice (chimotripsina, trpsina)
D. Poate produce tromboflebită locală
E. Favorirează transformarea fibrinogenului solubil în fibrină isolubilă

(pag. 365)
F2639063. Sunt mecanisme care contribuie la efectul antiagregant plachetar:

A. Inhibarea sintezei de prostaciclină
B. Inhibarea sintezei tromboxanului A2
C. Favorizarea recaptării adenozinei
D. Inhibarea lipooxigenazei
E. Stimularea tromboxan-sintetazei
(pag. 352)
F2639064. Acţionează ca antivitamine K:

A. Acidul tranexamic
B. Etamsilatul
C. Batroxobina
D. Ticlopidina
E. Fenindiona
(pag. 350)
F2639065. În hemoragiile datorate supradozării heparinei se utilizează:

A. Vitamina K
B. Etamsilatul
C. Protamina
D. Alteplaza
E. Fitomenadiona
(pag. 343)
F2639066. Heparina:
A. Are acţiune anticoagulantă manifestată doar in vitro
B. Prelungeşte timpul de coagulare
C. Prelungeşte timpul de sângerare
D. Favorizează dezvoltarea ateroslerozei
E. Influenţează metabolismul glucidic
(pag. 343)
F2639067. Notaţi afirmaţia incorectă referitoare la acţiunile heparinei:

A. Influenţează metabolismul lipidic
B. Acţiune antitrombinică
C. Acţiune antiprotrombinică
D. Acţiune antiaterosclerotică
E. Acţiune curarizantă de tip depolarizant
(pag. 343)
F2639068. Heparina este contraindicată în:

A. Tromboflebite
B. Chirurgie vasculară
C. Hemofilie
D. Tromboze
E. Ateroscleroză
(pag. 342-344)
INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU
F1239069. Alegeti dintre enunturile de mai jos factorii care favorizeaza biodisponibilitatea oculara a
picaturilor pentru ochi
A. excesul de colir
B. o forma de aplicare a medicamentului cu remanenta prelungita pe cornee
C. o substanta medicamentoasa cu coeficient de repartitie lipide/apa ridicat
D. pH care favorizeaza ionizarea
E. forma ionizata a alcaloizilor
(pag. 597-601, [8])
F1239070. Alegeti proprietatile agentilor conservanti antimicrobieni admisi de FR X in colire

A. bacteriostatici
B. bactericizi
C. fungicizi
D. care asigura si pH-ul de stabilitate
E. care realizeaza concomitent si izotonia
(pag. 709, [FR X]; 565, [8])
F1239071. Care din enunturile d emai jos sunt prevederi ale FRX cu privire la izotonizarea picaturilor
pentru ochi
A. nu se izotonizeaza
B. nu se izotonizeaza solutiile coloidale
C. solutiile coloidale se izotonizeaza cu neelectroliti ( glucoza)
D. cind masa substantelor active prescrise este mai mica de 1%, solutia se prepara prin dizolvarea substantei
active in solutii izotonice sterile
E. cind masa substantelor active prescrise este mai mare de 1%, solutia se prepara prin dizolvarea
substantei active in solutii izotonice sterile
(pag. 709, [FR X])
F1239072. Care dintre enunturile de mai jos reprezinta sisteme disperse care se regasesc in cazul
substantelor medicamentoase incorporate in colire oficinale
A. solutii
B. emulsii
C. suspensii
D. microsfere
E. aerosoli
(pag. 709, [FR X])
F1239073. Care dintre enunturile de mai jos sunt prevederi ale FR X referitoare la picaturile pentru ochi
A. lipsite de impuritati mecanice
B. sterile
C. apirogene
D. cele hipotonice se izotonizeaza
E. conditionate in recipiente de 10 ml, inchise etans, prevazute cu sistem de picurare
(pag. 709, [FR X])
F1239074. Care dintre enunturile urmatoare sunt cotrecte in legatura cu valoarea pH-ului colirelor
A. se ajusteaza intotdeauna la valoarea pH-ului lacrimilor
B. se ajusteaza intotdeauna la pH-ul favorabil activitatii farmacologice
C. se ajusteaza la pH-ul optim de stabilitate fizico-chimica a substantei medicamentoase
D. valoarea pH-ului dorit se asigura prin tamponare daca valoarea dorita este indepartata de pH-ul neutru
E. pH-ul dorit se asigura prin ajustare daca valoarea dorita este indepartata de pH-ul neutru
(pag. 570, [8])
F1239075. Care sunt caracteristicile implantului ocular Ocusert care este un sistem terapeutic cu
pilocarpina
A. se aplica dupa incizie chirurgicala
B. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 24 ore
C. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 48 ore
D. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 7 zile
E. cedarea pilocarpinei se face cu viteza constanta
(pag. 593, [8])
F1239076. Conservanti utilizati de farmacopee la colirele multidoza:precizati care sunt

A. nipagin
B. cloretona
C. borat de fenilmercur
D. acetat de clorhexidina
E. clorura de benzalconiu
(pag. 710, [FR X])
F1239077. Farmacopeea recomanda unele din urmatoarele vehicule pentru prepararea picaturilor
pentru ochi; alegeti-le
A. apa distilata
B. dizolvant pentru solutii oftalmice
C. apa pentru preparate injectabile
D. apa proaspat fiarta si racita
E. ulei de floarea soarelui neutralizat
(pag. 709, [FR X])
F1239078. In care dintre colirele incluse in FR X se realizeaza un pH acid prin folosirea unor sisteme
tampon
A. cloramfenicol
B. rezorcinol
C. sulfat de atro[ina
D. azotat de pilocarpina
E. nafazolina
(pag. 711, [FR X])
F1239079. Sterilitatea colirelor se asigura, conform farmacopeei, prin citeva din metodele enuntate
mai jos:precizati-le
A. printr-o metoda adecvata conform prevederilor de la monografia “Sterilizare” in cazul colirelor unidoza
B. cu ajutorul conservantilor antimicrobieni, in cazul colirelor unidoza
C. cu ajutorul unui conservant antimicrobian, in cazul unui colir apos multidoza
D. conservantii antimicrobieni pot fi : borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, diacetat de clorhexidin
E. fara adaus de conservant la colirele multidoza, deoarece lacrimile contin o enzima bactericida, lizozim
(pag. 710, [FR X])
F1339080. Agentii viscozifianti pentru colire trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:

A. sa fie hidrosolubili
B. sa formeze solutii transparente
C. sa formeze solutii viscoase
D. sa fie bine tolerati
E. sa nu obstrueze caile lacrimale
(pag. 449)
F1339081. Obiectivele formularii medicamentelor oftalmice cuprind asigurarea:

A. sterilitatii colirului
B. stabilitatii chimice a substantei active
C. tolerantei la administrare
D. eficientei terapeutice
E. lipsei particulelor in suspensie
(pag. 448)
F1339082. Absorbtia prin cornee a substantelor active din colire este influentata de:
A. structura chimica a substantei active
B. viscozitate mare
C. pH-ul mediului
D. gradul de ionizare a substantei active
E. temperatura
(pag. 444)
F1339083. Care din urmatoarele colire se izotonizeaza:

A. colirele hipotonice
B. colirele hipertonice
C. suspensiile
D. emulsiile
E. solutiile apoase
(pag. 710)
F1339084. Colire oficinale in F.R.X. sunt:

A. colirul cu cloramfenicol
B. colirul cu resorcinol
C. colirul cu sulfat de atropina
D. colirul cu nitrat de pilocarpina
E. colirul cu nitrat de argint
(pag. 711-714)
F1339085. F.R.X. prevede pentru colire urmatorii conservanti:

A. borat fenilmercuric
B. nipagin
C. clorobutanol
D. clorura de benzalconiu
E. diacetat de clorhexidina
(pag. 710)
F1439086. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la picaturile pentru ochi cu sulfat de atropina
sunt false:
A. contin sulfat de atropina in concentratie de 1%
B. contin sulfat de atropina in concentratie de 0,5%
C. sunt stabilizate cu ajutorul sistemului tampon acid boric/tetraborat de sodiu
D. se conserva la Separanda
E. sunt izotonizate cu clorura de sodiu
(pag. 711, [9])
F1439087. Conditiile de calitate ale medicamentelor oftalmice conferite prin formulare, sunt:
A. puritate
B. stabilitatea chimica a substantei active
C. inocuitate
D. eficienta terapeutica
E. numai puritate
(pag. 448, [7])
F1439088. Conform FR.X, la prepararea picaturilor pentru ochi se poate folosi ca vehicul:
A. apa demineralizata
B. apa proaspat fiarta si racita
D. uleiul de floarea soarelui neutralizat
E. soventi miscibili cu apa
(pag. 709, [9])
F1439089. Factorii care pot diminua disponibilitatea ocularan a substantelor active sunt:
A. viscozitatea crescuta a colirului
B. cresterea volumului de lichid in sacul conjunctival
C. reflexul de lacrimare
D. eliminarea substantei medicamentoase prin circuitul sanguin periferic
E. lezarea corneei
(pag. 444, [7])
F1439090. Implantele oculare:

A. sunt forme farmaceutice lichide
B. sunt forme farmaceutice solide dure sau moi
C. nu se aplica pe cornee
D. solubile sunt preparate din polimeri hidrodispersabili
E. asigura o cedare bine controlata a substantelor active numai daca sunt insolubile si rigide
(pag. 450, [7])
F1439091. Picaturile pentru ochi cu rezorcinol:

A. sunt oficinale in FR.X
B. contin sistemul tampon acid boric/tetraborat de sodiu
C. au o concentratie de 2% rezorcinol
D. se conserva la Separanda
E. se elibereaza in recipiente incolore
(pag. 713, [9])
F1539092. Ca solvenţi şi vehicule pentru preparatele oftalmice se utilizează:

A. glicerină
B. apa distilată proaspăt fiartă şi răcită
C. ulei de floarea soarelui sterilizat şi neutralizat
D. apa pentru preparate injectabile
E. soluţii tampon izotonice sterile
(pag. 576, [8])
F1539093. Eliberarea substanţei active dintr-o formă oftalmică cu eliberare controlată depinde de:
A. proprietăţile fizico-chimice ale substanţei medicamentoase
B. firma producătoare
C. factori biologici
D. natura suportului în care este introdusă substanţa medicamentoasă
E. culoarea ochilor
(pag. 592, [8])
F1539094. Formele oftalmice cu eliberare convenţională sunt:

A. soluţii apoase în vehicul vâscozifiant
B. soluţii apoase
C. soluţii oftalmice uleioase
D. pulberi pentru soluţii oftalmice
E. soluţii pentru lentilele de contact
(pag. 584, [8])
F1539095. Latexurile oftalmice:

A. dispersii stabile de particule polimerice în faza apoasă
B. se instilează în fundul de sac conjunctival
C. sunt forme farmaceutice cu acţiune prelungită
D. sunt forme farmaceutice cu eliberare controlată
E. sunt forme farmaceutice cu eliberare convenţională
(pag. 591, [8])
F1539096. Metodele folosite în practică pentru izotonizarea colirelor sunt:

A. metoda dreptunghiului
B. metode ce utilizează formule de calcul
C. metode ce utilizează formule de calcul
D. metode ce utilizează tabele
E. metode grafice
(pag. 570, [8])
F1539097. O bază de unguent oftalmică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

A. să fie liposolubilă
B. să fie hidrosolubilă
C. să nu fie iritantă pentru mucoasa conjunctivală
D. să se etaleze uşor prin mişcarea pleoapelor
E. să nu cedeze uşor substanţa medicamentoasă
(pag. 590, [8])
F1539098. Ochiul tolerează mai bine:

A. soluţiile cu pH 5-7,5
B. soluţiile uşor alcaline
C. soluţiile uşor acide
D. soluţiile cu pH 7,5-9,5
E. soluţiile cu pH 4,5-5
(pag. 570, [8])
F1539099. Plastomerii folosiţi pentru obţinerea recipientelor de condiţionare pentru colire prezintă
următoarele dezavantaje:
A. sunt dificili de sterilizat prin căldură
B. sunt mai transparenţi decât sticla
C. nu sunt suficienţi de etanşi pentru oxigen şi aer
D. se pretează foarte bine la operaţiile de liofilizare
E. se pretează foarte puţin la operaţiile de liofilizare
(pag. 581, [8])
F1539100. Referitor la suspensiile oftalmice sunt valabile afirmaţiile:

A. sunt forme farmaceutice solide
B. sunt sterile
C. indicate când substanţele medicamentoase au solubilitate limitată în apă
D. sunt utile pentru o prelungire a a acţiunii terapeutice
E. nu sunt prevăzute de FR X
(pag. 589, [8])
F1639101. Agentii de crestere a vâscozitatii preparatelor oftalmice se folosesc:

A. la suspensii
B. pentru prelungirea contactului preparatului cu corneea
C. pentru usurarea manipularii
D. pentru cresterea tolerantei lentilelor de contact
E. la baile oculare
(pag. 449, [7])
F1639102. Baile oculare:

A. se prescriu în cantitati de cel putin 50 g
B. trebuie sa fie izohidrice
C. se prezinta sub forma de solutii sau suspensii
D. se utilizeaza în termen de 7 zile de la deschiderea flaconului
E. trebuie sa fie sterile
(pag. 711, [9])
F1639103. Ca izotonizanti pentru colirele hipotonice se utilizeaza:

A. clorura de sodiu
B. clorura de calciu
C. acidul boric
D. fosfati
E. sulfatul de sodiu
(pag. 450, [7])
F1639104. Conservantii antimicrobieni admisi de FR X la prepararea colirelor multidoza sunt:

A. nipaesterii
B. acetatul de clorhexidina
C. fenoseptul
E. fenolul
(pag. 710, [9])
F1639105. Inocuitatea preparatelor oftalmice se asigura prin:

A. izotonizarea solutiilor hipotone
B. asigurarea pH-ului de stabilitate chimica a substantelor active
C. cresterea vâscozitatii
D. îndepartarea particulelor straine
E. aplicare limitata
(pag. 448, [7])
F1639106. Oculoguttae pilocarpini nitratis FR X:

A. are concentratia 1 %
B. se pastreaza la Venena
C. trebuie sa prezinte un pH cuprins între 4 - 5,5
D. are efect miotic

E. se prepara cu tampon fosfat
(pag. 712, [9])
F1639107. Picaturile de ochi se vor izotoniza în cazul în care:

A. substanta activa este peste 1 %
B. contin substante coloidale
C. sunt indicate pentru tratamentul de lunga durata
D. sunt hipertone
E. sunt uleioase
(pag. 448, [7])
F1639108. Solutiile oftalmice oficinale în FR X sunt:

A. Oculoguttae chloramfenicoli
B. Oculoguttae atropini sulfatis
C. Oculoguttae resorcinoli
D. Oculoguttae zinci sulfatis
E. Oculoguttae oxacilini
(pag. 711, [9])
F2139109. In cazul colirelor unidoza:

A. este obligatorie operatia de sterilizare
B. este obligatorie adaugarea de conservanti antimicrobieni
C. se respecta conditiile de preparare aseptica
D. sterilizarea se efectueaza dupa divizarea in recipiente sterile
E. conservantii utilizati trebuie sa aiba actiune bactericida la concentratii mici, compatibile cu o buna toleranta
locala
(pag. (8) 566)
F2139110. Agentii de vascozitate utilizati in formularea colirelor:

A. asigura o tolerabilitate mai buna
B. au rol emolient
C. reduc stabilitatea in timp a substantei medicamentoase
D. cresc fluxul lacrimal
E. cauzeaza voalarea trecatoare a vederii, mai ales daca se utilizeaza in concentratii mici
(pag. (8) 573)
F2139111. Agentii tensioactivi utilizati in formularea picaturilor pentru ochi:

A. sunt promotori de absorbtie
B. cresc solubilitatea substantei medicamentoase
C. realizeaza o umectare mai buna a corneei
D. maresc miscibilitatea preparatului cu lacrimile
E. nu influenteaza volumul si greutatea picaturilor
(pag. (8) 574 - 579)
F2139112. Ca agenti vascozifianti in colire se folosesc:

A. polivinilpirolidona
B. glucoza
C. dextrani
D. gelatina
E. colagen
(pag. (8) 577)

A. sunt denumite si ape oftalmice sau lotiuni oculare
B. sunt solutii apoase sterile
C. contin concentratii relativ mari de substante medicamentoase
D. sunt izotonice si izohidrice
E. se prescriu in cantitati de cel mult 50 g
(pag. (8) 587)

A. se administreaza la temperatura camerei
B. se administereaza caldute (35 - 37° C)
C. se aplica cu ajutorul unui pahar steril special
D. se utilizeaza in timp de 24 ore de la deschiderea flaconului
E. se pot utiliza timp de 15 zile de la prima deschidere
(pag. (8) 587)
F2139115. Pulberile pentru colire:

A. contin substante medicamentoase care hidrolizeaza usor in solutie sau suspensie
B. sunt preparate multidoza
C. reprezinta doze unitare
D. se administreaza ca atare, prin insuflare
E. se transforma ex tempore in solutie cu ajutorul solventului prezent in ambalaj
(pag. (8) 587)
F2139116. Precizati formele farmaceutice cu actiune prelungita:

A. solutii pentru lentile de contact
B. latexuri oftalmice
C. solutii oftalmice uleioase
D. suspensii oftalmice
E. unguente oftalmice
(pag. (8) 588 - 590)
F2139117. Unguentele oftalmice:

A. permit o actiune imediata a substantei medicamentoase
B. produc o actiune prelungita a substantei medicamentoase
C. se aplica de preferinta dimineata
D. se apica de preferinta seara
E. se prepara cu baze de unguent lipofile sau cu proprietati emulsive
(pag. (8) 590)
F2139118. Toleranta colirelor depinde de:

A. natura si concentratia substantei active
B. tonicitatea preparatului
C. valoarea adecvata a pH-ului
D. realizarea apirogenitatii
E. folosirea unor solventi anhidri
(pag. 572 -573, [8])
F2139119. Agentii de vascozitate folositi in formularea colirelor:

A. sunt polimeri precum metilceluloza, carboximetilceluloza sodica, alcool polivinilic, etc.
B. trebuie sa realizaze solutii transparente
C. trebuie sa formeze solutii cu o vascozitate mai mare de 55 cP
D. maresc contactul preparatului cu corneea

E. cresc fluxul lacrimal
(pag. 576, [8])

A. sunt indicate pentru a prelungi contactul cu corneea
B. se administreaza preferabil ziua
C. au in formulare baze liposolubile si neiritante
D. trebuie sa fie apirogene
E. trebuie sa fie sterile
(pag. 590, [8]; 953, [FR X])
F2139121. Factorii fiziologici care influenteaza penetratia oculara a substantei medicamentoase se

refera la:
A. coeficientul de partitie L/A al substantei active
B. starea de ionizare a substantei active
C. dinamica fluidului lacrimal si a umorii apoase
D. viteza de clipire
E. reflexul de lacrimare
(pag. 598 - 599, [8])
F2139122. Factorii fizico-chimici care influenteaza penetratia oculara a substantei medicamentoase se

refera la:
A. starea si functionarea ochiului
B. capacitatea sacului lacrimal
C. tonicitatea solutiei oftalmice
D. vascozitatea preparatului
E. masa moleculara a substantei medicamentoase
(pag. 600, [8])
F2139123. In cazul colirelor, realizarea unui pH adecvat are rol in:

A. asigurarea stabilitatii fizico-chimice a substantei medicamentoase
B. asigurarea tolerantei
C. asigurarea penetratiei prin cornee
D. conservarea antimicrobiana a preparatului
E. marirea vascozitatii preparatului
(pag. 570, [8])
F2139124. Ideal, un conservant antimicrobian trebuie sa indeplineasa urmatoarele conditii:

A. sa aiba un spectru larg de actiune antimicrobiana
B. sa fie eficace in doze mari
C. sa fie bine tolerat de mucoasa oculara
D. sa asigure apirogenitatea colirului
E. sa fie stabil la autoclavare si in timpul stocarii preparatului
(pag. 577, [8])
F2139125. Baile oculare

A. sunt denumite si ape oftalmice sau lotiuni oculare
B. sunt sterile
C. pot contine particule in suspensie
D. sunt izotonice si izohidrice
E. se prescriu in cantitati de cel putin 50 g
(pag. 587, [8])
F2139126. Sterilitatea colirelor unidoza este asigurata prin urmatoarele procedee:

A. sterilizare cu vapori de apa sub presiune
B. filtrare sterilizanta
C. preparare pe cale aseptica
D. adaugarea de substante conservante antimicrobiene
E. combinarea tuturor procedeelor de mai sus
(pag. 566, [8])
F2139127. Substantele antiinfectioase utilizate in formularea colirelor sunt:

A. antiseptice
B. antibiotice
C. antivirale
D. antiinflamatoare
E. cicloplegice
(pag. 575, [8])
F2139128. Sistemele terapeutice oculare:

A. sunt formulate pentru a realiza o cedare cu viteza controlata a substantei medicamentoase
B. contin substanta medicamentoasa inclusa intr-un suport polimeric
C. pot fi sisteme rezervor sau matriceale
D. pot fi exclusiv sisteme hidrofile solubile
E. elibereaza substanta medicamentoasa prin difuziune, dizolvare sau osmoza
(pag. 592 - 595, [8])
F2139129. Precizati agentii antimicrobieni folositi la prepararea colirelor multidoza mentionati in FR X:

A. borat de fenilmercur
B. clorura de benzalconiu
C. p-hidroxibenzoat de etil
D. diacetat de clorhexidina
E. alcool feniletilic
(pag. 710, [FR X])
F2239130. Care dintre enunturile urmatoare sunt prevederi ale FR X referitoare la picaturile pentru ochi
A. lipsite de impuritati mecanice
B. sterile
C. apirogene
D. cele hipotonice se izotonizeaza
E. conditionate in recipinte de 10 ml, inchise etans, prevazute cu sistem de picurare
(pag. FRX,709)
F2239131. Care sunt proprietatile agentilor conservanti antimicrobieni admisi de FR X in colire

A. bacteriostatici
B. bactericizi
C. fungicizi
D. care asigura si pH–ul de stabilitate
E. care realizeaza concomitent si izotonia
(pag. FRX,709)
F2239132. In care dintre colirele incluse in FR X pH-ul dorit este realizat prin folosirea unor sisteme
tampon
A. cloramfenicol
B. rezorcinol
C. sulfat de atropina
D. azotat de pilocarpina
E. nafazolina
(pag. FRX,709)
F2239133. Care dintre enunturi sunt prevederi ale FRX cu privire la izotonizarea picaturilor pentru ochi
A. nu se izotonizeaza
B. nu se izotonizeaza solutiile coloidale
C. solutiile coloidale se izotonizeaza cu neelectroliti ( glucoza)
D. cind masa substantelor active prescrise este mai mica de 1%, solutia se prepara prin dizolvarea substantei
active in solutii izotonice sterile
E. cind masa substantelor active prescrise este mai mare de 1%, solutia se prepara prin dizolvarea
substantei active in solutii izotonice sterile
(pag. FRX,709)
F2239134. Care dintre urmatorii factori favorizeaza biodisponibilitatea oculara a picaturilor pentru ochi
A. excesul de colir
B. o forma de aplicare a medicamentului cu remanenta prelungita pe cornee
C. o substanta medicamentoasa cu coeficient de repartitie lipide/apa ridicat
D. pH care favorizeaza ionizarea
E. forma ionizata a alcaloizilor
(pag. FRX,709)
F2239135. Cum se asigura sterilitatea colirelor , conform farmacopeei

A. printr-o metoda adecvata conform prevederilor de la monografia “Sterilizare” in cazul colirelor unidoza
B. cu ajutorul conservantilor antimicrobieni, in cazul colirelor unidoza
C. cu ajutorul unui conservant antimicrobian, in cazul unui colir apos multidoza
D. conservantii antimicrobieni pot fi : borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, diacetat de clorhexidin
E. fara adaus de conservant la colirele multidoza, deoarece lacrimile contin o enzima bactericida, lizozim
(pag. FRX,709)
F2239136. Cum se realizeaza valoarea pH-ului colirelor

A. se ajusteaza intotdeauna la valoarea pH-ului lacrimilor
B. se ajusteaza intotdeauna la pH-ul favorabil activitatii farmacologice
C. se ajusteaza la pH-ul optim de stabilitate fizico-chimica a substantei medicamentoase
D. valoarea pH-ului dorit se asigura prin tamponare daca valoarea dorita este indepartata de pH-ul neutru
E. valoarea pH-ului dorit se asigura prin ajustare daca valoarea dorita este indepartata de pH-ul neutru
(pag. Popovici,570)
F2239137. Farmacopeea recomanda urmatoarele vehicule pentru prepararea picaturilor pentru ochi
A. apa distilata
B. dizolvant pentru solutii oftalmice
D. apa proaspat fiarta si racita;
(pag. FRX,709)
F2239138. Conservanti utilizati de farmacopee la colirele multidoza

A. nipagin
B. cloretona
C. borat de fenilmercur
D. acetat de clorhexidina
E. clorura de benzalconiu
(pag. FRX,709)
F2239139. Care sunt sistemele disperse ale substantelor medicamentoase incorporate in colire,
conform farmacopeei
A. solutii
B. emulsii
C. suspensii
D. microsfere
E. aerosoli
(pag. fRX,709)
F2239140. Implantul ocular Ocusert care este un sistem terapeutic cu pilocarpina are urmatoarele
caracteristici
A. se aplica dupa incizie chirurgicala
B. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 24 ore
C. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 48 ore
D. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 7 zile
E. cedarea pilocarpinei se face cu viteza constanta
(pag. Popovici,593)
F2239141. Ce metode de izotonizare a colirelor hipotonice se pot folosi

A. metoda factorului de izotonie al serlui, de Vries
B. bazate pe punctul de congelare
C. cifre Sprowl
D. grafice
E. calorimetrice
(pag. Popovici,566)
F2239142. Ce rol pot avea amestecurile tampon din colire

A. evita hidroliza
B. evita oxidarea
C. asigura o proportie mare de specii neionizate pentru o mai buna penetrare a corneei lipofile
D. asigura toleranta locala
E. asigura stabilitatea fizico-chimica
(pag. Popovici,571)
F2239143. Care dintre substantele medicamentoase folosite in colire sunt midriatice

A. pilocarpina
B. atropina
C. tropicamida
D. resorcinolul
E. ciclopentolatul
(pag. Popovici,575)
F2239144. Care dintre straturile corneei au o natura lipofila

A. epiteliul
B. membrana Bowman
C. stroma
D. membrana Descemet
E. endoteliul
(pag. Popovici,599)
F2239145. Ce prevederi oficinale sunt pentru controlul calitatii colirelor

A. aspect limpede
B. suspensiile -sediment redispersabil la agitare
C. valoarea pH
D. masa totala pe recipient
E. metode pentru determinarea punctului de congelare
(pag. Popovici,597)
F2339146. Absorbtia prin cornee a substantelor active din colire este influentata de:
A. structura chimica a substantei active
B. viscozitate mare
C. pH-ul mediului
D. gradul de ionizare a substantei active
E. temperatura
(pag. 600)
F2339147. F.R.X. prevede pentru colire urmatorii conservanti:

A. borat fenilmercuric
B. nipagin
C. clorobutanol
E. diacetat de corhexidina
(pag. 710)
F2339148. Obiectivele formularii medicamentelor oftalmice cuprind asigurarea:

A. sterilitatii colirului
B. stabilitatii chimice a substantei active
C. tolerantei la administrare
D. eficientei terapeutice
E. lipsei particulelor in suspensie
(pag. 565)

A. prelungesc durata contactului cu corneea
B. contin excipienti sterilizati ca: vaselina, lanolina, parafina lichida
C. contin un emulgator
D. trebuie sa se topeasca la temperatura suprafetei ochiului (32,9° C)
E. nu voaleaza ochiul
(pag. 590, 953)
F2339150. Colire oficinale in F.R.X. sunt:

A. colirul cu cloramfenicol
B. colirul cu resorcinol
C. colirul cu sulfat de atropina
D. colirul cu nitrat de pilocarpina
E. colirul cu nitrat de argint
(pag. 711-714)
F2339151. Care din urmatoarele colire se izotonizeaza:

A. colirele hipotonice
B. colirele hipertonice
C. suspensiile
D. emulsiile
E. solutiile apoase
(pag. 710)
F2339152. Pentru colire se utilizeaza ca vehicule:

A. apa distilata sterila
B. vehicule izotonice sterile
C. uleiul de floarea soarelui
D. alcool
E. glicerol
(pag. 576, 709)
F2339153. Solutiile oftalmice se izotonizeaza cu:

A. clorura de sodiu 0,9%
B. acid boric 1,8%
C. azotat de sodiu 1,45%
D. borax 2%
E. fosfat trisodic 2%
(pag. 567)
F2339154. Agentii viscozifianti pentru colire trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:

A. sa fie hidrosolubili
B. sa formeze solutii transparente
C. sa formeze solutii viscoase
D. sa fie bine tolerati
E. sa nu obstrueze caile lacrimale
(pag. 576)
F2339155. Medicamentele oftalmice pot fi formulate ca:

A. picaturi pentru ochi
B. bai oculare
D. spray-uri
E. perfuzii
(pag. 558)
F2339156. Durata stationarii solutiei oftalmice in ochi este de:

A. 4-5 min.
B. 5-6 min.
C. 1 min.
D. 30 min.
E. 1 h.
(pag. 559)
F2339157. Germenii microbieni contanminanti ai solutiilor oftalmice sunt:

A. Pseudomonas aeruginosa
B. Staphilococcus aureus
C. Escherichia coli
D. Bacillus subtilis
E. Bacillus stearothermophilus
(pag. 565)
F2339158. In practica, pentru izotonizarea colirelor se utilizeaza:

A. coeficientii de disociere
B. punctul de congelare
C. tabele cu valorile Sprowl
D. nomograme
E. sarcina electrica
(pag. 567-570)
F2339159. Agentii tensioactivi actioneaza astfel:

A. scad tensiunea superficiala
B. scad rezistenta barierei epiteliale
C. scad timpul de contact cu mucoasa oculara
D. maresc absorbtia substantelor medicamentoase
E. maresc solubilitatea substantelor medicamentoase
(pag. 574)
F2539160. Adjuvantii folositi la obtinerea colirelor sunt:

A. agenti solubilizanti,
B. vascozifianti,
C. corectori de gust,
D. corectori de miros,
E. corectori de pH.
(pag. 576/Popovici)
F2539161. Dextranii:
A. se folosesc numai la otinerea perfuziilor inlocuitoare devolum plasmatic,
B. sunt bine tolerati de mucoasa oculara,
C. la aplicare oculara formeaza cruste pe pleoape,
D. sunt macromolecule,
E. se obtin prin fermentatia zaharozei.
(pag. 577/Popovici)
F2539162. Zefirolul:
A. este clorura de benzalconiu,
B. este acetat de clorhexidina,
C. se foloseste in concentratii 0,01-0,02%,
D. se foloseste in concentratii 1-2%,
E. este bactericid pe germeni gram - si gram +.
(pag. 577/Popovici)
F2539163. Prepararea solutiilor apoase oftalmice in farmacie presupune urmatoarele etape:

A. cantarirea substantelor medicamentoase si auxiliare,
B. obtinerea unei suspensii apoase,
C. completarea la volumul prevazut,
D. conditionarea primara,
E. aplicarea unei etichete de uz intern.
(pag. 584/Popovici)
F2539164. Baile oculare nu trebuie sa fie:

A. sterile,
B. cu particule in suspensie,
C. izotonice,
D. izohidrice,
E. conditionate in recipiente de maxim 10 ml.
(pag. 587/Popovici)
F2539165. Lentilele de contact moi:

A. sunt pe baza de HEMA (hidroxietilmetacrilat),
B. sunt pe baza de PMMA (polimetilmetacrilat),
C. au pori de 2,2-3 nm,
D. au pori de 0,1-0,2 nm,
E. se aplica pe partea interioara a globului ocular.
(pag. 587/Popovici)
F2539166. Soluţiile oftalmice uleioase folosc ca solvent:

A. solutia de metilceluloza 1%,
B. alcoolul polivinilic,
C. gelatina,
D. uleiul de ricin,
E. uleiul de arahide.
(pag. 589/Popovici)
F2539167. Formele farmaceutice oftalmice bioedezive se prepara sub forma de:

A. comprimate,
B. suspensii,
C. capsule,
D. solutii,
E. geluri.
(pag. 591/Popovici)
F2539168. Sistemul OCCUSERT:

A. contine pilocarpina baza,
B. contine pilocarpina nitrica,
C. contine un element de control al cedarii substantei,
D. este un sistem terapeutic transdermic,
E. contine nitroglicerina.
(pag. 593/Popovici)
F2539169. Metodele folosite în practică pentru izotonizarea colirelor sunt:

A. metode ce utilizează formule de calcul
B. metode grafice
C. metode ce utilizează tabele
D. metoda celor mai mici pătrate
E. metoda dreptunghiului
(pag. 570/Popovici)
F2539170. Ochiul tolerează mai bine:

A. soluţiile cu pH 7,5-9,5
B. soluţiile uşor alcaline
C. soluţiile cu pH 4,5-5
D. soluţiile uşor acide
E. soluţiile cu pH 5-7,5
(pag. 570/Popovici)
F2539171. Agenţii vâscozifianţi folosiţi în colire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

A. să nu obstrueze căile lacrimale
B. să permită sterilizarea preparatului oftalmic
C. să fie toleraţi de mucoasa oculară
D. să fie liposolubili
E. să fie inerţi din punct de vedere chimic
(pag. 576/Popovici)
F2539172. Plastomerii folosiţi pentru obţinerea recipientelor de condiţionare pentru colire prezintă
următoarele dezavantaje:
A. sunt mai transparenţi decât sticla
B. se pretează foarte bine la operaţiile de liofilizare
C. se pretează foarte puţin la operaţiile de liofilizare
D. nu sunt suficienţi de etanşi pentru oxigen şi aer
E. sunt dificili de sterilizat prin căldură
(pag. 851/Popovici)
F2539173. Formele oftalmice cu eliberare convenţională sunt:

A. soluţii oftalmice uleioase
B. soluţii apoase
C. soluţii pentru lentilele de contact
D. pulberi pentru soluţii oftalmice
E. soluţii apoase în vehicul vâscozifiant
(pag. 584/Popovici)
F2539174. Referitor la suspensiile oftalmice sunt valabile afirmaţiile:

A. sunt utile pentru o prelungire a a acţiunii terapeutice
B. indicate când substanţele medicamentoase au solubilitate limitată în apă
C. sunt sterile
D. nu sunt prevăzute de FR X
E. sunt forme farmaceutice solide
(pag. 589/Popovici)
F2539175. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o bază de unguent oftalmică sunt:

A. să nu cedeze uşor substanţa medicamentoasă
B. să nu fie iritantă pentru mucoasa conjunctivală
C. să fie liposolubilă
D. să se etaleze uşor prin mişcarea pleoapelor
E. să fie hidrosolubilă
(pag. 590/Popovici)
F2539176. Latexurile oftalmice:

A. se instilează în fundul de sac conjunctival
B. sunt forme farmaceutice cu eliberare controlată
C. dispersii stabile de particule polimerice în faza apoasă
D. sunt forme farmaceutice cu eliberare convenţională
E. sunt forme farmaceutice cu acţiune prelungită
(pag. 591/Popovici)
F2539177. Eliberarea substanţei active dintr-o formă oftalmică cu eliberare controlată depinde de:
A. natura suportului în care este introdusă substanţa medicamentoasă
B. culoarea ochilor
C. firma producătoare
D. factori biologici
E. proprietăţile fizico-chimice ale substanţei medicamentoase
(pag. 592/Popovici)
F2639178. Streptokinaza se recomandă în:

A. Tromboflebite
B. Infarct miocardic
C. Tuberculoză activă
D. Hemoragii
E. Embolii pulmonare
(pag. 354-355)
F2639179. Stanozololul:
A. Are acţiune de tip anbolizant şi virilizant
B. Are acţiune ß1-adrenolitică selectivă
C. Are efect trombolitic
D. Este indicat în boala Raynaud refractară la alte tratamente
E. Are acţiune hemostatică
(pag. 355)
F2639180. Notaţi afirmaţia corectă referitoare la fitomenadionă:

A. Este activă în hemoragiile din hemofilie
B. Se utilizează ca antidot în supradozarea anticoagulantelor cumarinice
C. Este indicată în tromboflebite şi tromboembolii
D. Intervine în sinteza protrombinei şi proconvertinei
E. Lipsa ameliorării concentraţiei protrombinei prin vitamina K este un indiciu de suferinţă a celulei hepatice
(pag. 358-359)
F2639181. Care din următoarele medicamente sunt antifibrinolitice:

A. Acidul epsilon-aminocaproic
B. Aprotinina
C. Acidul tranexamic
D. Acidul glutamic
E. Acidul spaglumic
(pag. 366)
F2639182. Sunt antiagregante plachetare:

A. Stanazololul
B. Acidul acetilsalicilic (în doză mică)
C. Ticlopidina
D. Epoprostenolul
E. Etamsilatul
(pag. 352)
F2639183. Heparina este indicată în:

A. Tromboflebite, tromboze
B. Chirurgia cardiacă şi vasculară
C. Embolii arteriale
D. Avort iminent
E. Hemofilie
(pag. 343-344)
F2639184. Acenocumarolul:
A. Are absorbţie bună pe cale orală
B. Este derivat de indandionă
C. Are acţiune anticoagulantă care se instalează după 24-48 h
D. Este derivat de azaspirodecanol
E. Are efect hemostatic
(pag. 349)
F2639185. Notaţi afirmaţia corectă referitoare la dicumarol:

A. Este derivat de cumarină
B. Se absoarbe rapid pe cale orală, are o biodisponibilitate foarte bună
C. Sărurile solubile sunt sclerozante pentru vene
D. Poate traversa bariera placentară
E. Acţiunea se instalează lent (peste 40 h) şi este de lungă durată (până la 5 zile)
(pag. 350)
F2639186. Sulfinperazona se recomandă în:

A. Guta cronică
B. Astmă bronşic
C. Hiperuricemie
D. Tromboză venoasă recidivantă
E. Ulcer gastro-duodenal
(pag. 353)
Tema nr. 40
Preparate nazale
BIBLIOGRAFIE:
8. Tehnologie farmaceutica - Iuliana Popovici, Dumitru Lupuliasa, Ed. Polirom, Iasi, 2001
F1240001. Care dintre substantele de mai jos sunt incorporate in picaturi pentru nas oficinale
A. nafazolina
B. efedrina
C. adrenalina
D. rezorcina
E. hidrocortizona
(pag. 824, [FR X])
F1240002. Conservarea picaturilor pentru nas, conform prevederilor farmacopeei, se face in unul din
tipurile de recipiente de mai jos:
A. recipiente de sticla
B. recipiente din materiale plastice
C. recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare
D. recipiente inchise ermetic prevazute cu sistem de picurare
E. recipiente bine inchise la care se va elibera un sistem de picurare
(pag. 824, [FR X])
F1240003. Cum se mai numesc de catre farmacopee picaturile pentru nas

A. otoguttae
B. oroguttae
C. oculoguttae
D. rhinoguttae
E. endonazale
(pag. 823, [FR X])
F1240004. In care din enunturile de mai jos se mentioneaza substante medicamentoase utilizate in
picaturile pentru nas care se incorporeaza prin tehnica suspendarii in vehicul apos
A. descongestionante nazale (efedrina)
B. corticosteroizi antiinflamatori (acetat de hidrocortizona)
C. antibiotice (neomicina)
D. nafazolina
E. fenilefrina
(pag. 823, [FR X])
F1240005. La aplicarea locala a picaturilor pentru nas exista riscul influentarii negative a unui
mecanism de aparare fiziologic:alegeti-l
A. mucoasa
B. mucusul
C. macrofagele
D. clearance nazal
E. cornetele
(pag. 326, [8])
F1340006. F.R.X. prevede conditionarea picaturilor pentru nas in:

A. recipiente unidoza
B. recipiente de capacitate de 10 ml.
C. recipiente prevazute cu sistem de picurare
D. recipiente din plastomer
E. recipiente din sticla
(pag. 824)
F1340007. Mucoasa nazala secreta zilnic o cantitate de mucus de:

A. 100 ml.
B. 1000 ml.
C. 200 ml.
D. 500 ml.
E. sub 100 ml.
(pag. 452)
F1340008. Picaturile pentru nas cu nafazolina au urmatoarea concentratie:

A. 1%
B. 0,10%
C. 0,01%
D. 0,50%
E. 0,20%
(pag. 824)
F1340009. Picaturile pentru nas cu nafazolina contin urmatorul conservant:

A. clorura de benzalconiu
B. fenosept
C. clorura de decualiniu
D. bromura de cetilpiridiniu
E. nu contin conservant
(pag. 824)
F1340010. Picaturile pentru nas cu nafazolina sunt ajustate la pH-ul 6,5-7,5 cu:
A. tampon citrat
B. tampon fosfat
C. nu este nevoie de sistem tampon
D. trometamol
E. tampon acetat
(pag. 824)
F1340011. Stratul de mucus are o grosime de :

A. 1 mm
B. 10 micrometri
C. 0,5 mm.
D. 0,2 mm.
E. 0,1 mm.
(pag. 452)
F1440012. Conform FR.X, pH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa fie cuprins intre:
A. 6 - 7,5
B. 5 - 7,5
C. 5 - 6
D. 4,5 - 5,5
E. 4,5 - 7,5
(pag. 823, [9])
F1440013. Picaturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolina:

A. nu sunt oficinale in FR.X
B. contin substanta activa in concentratie de 1 ‰
C. contin substanta activa in concentratie de 1 %
D. contin amestecul fosfat disodic/fosfat monosodic cu rol de izotonizant
E. nu contin izotonizant
(pag. 824, [9])
F1540014. Conform FR X la prepararea erinelor se folosesc următoarele substanţe auxiliare cu

excepţia:
A. solubilizanţilor
B. agenţilor pentru ajustarea pH-ului
C. agenţi pentru creşterea vâscozităţii
D. conservanţilor antimicrobieni potriviţi
E. agenţilor pentru scăderea vâscozităţii
(pag. 823/10)
F1540015. Conform FR X la prepararea picăturilor pentru nas este contraindicată folosirea ca solvenţi
a:
A. soluţiilor apoase izotonice
B. soluţiilor apoase hipertonice
C. soluţiilor apoase hipotonice
D. uleiului de floarea soarelui neutralizat
E. parafinei lichide
(pag. 824/10)
F1540016. Conform FR X pH-ul picăturilor apoase pentru nas este:

A. acid
B. alcalin
C. neutru
D. cuprins între 6-7,5
E. cuprins între 4-7,5
(pag. 823/10)
F1540017. FR X menţionează ca monografie individuală de picături pentru nas soluţia de:

A. clorhidrat de efedrină 0,1%
B. clorhidrat de nafazolină 0,1%
C. clorhidrat de nafazolină 0,2%
D. clorhidrat de nafazolină 1%
E. clorhidrat de pseudoefedrină 0,2%
(pag. 824/10)
F1540018. Pe cale nazală nu se administrează:

A. sisteme bioadezive nazale
B. microsfere nazale
C. sisteme membranare sau rezervoare
D. unguente nazale
E. alveoconuri
(pag. 320, [8])
F1540019. Referitor la pH-ul erinelor este falsă afirmaţia:

A. influenţează clearance-ul muco-ciliar
B. influenţează epiteliul mucoasei nazale
C. asigură stabilitatea substanţei medicamentoase
D. asigură eficacitatea terapeutică
E. nu influenţează biodisponibilitatea substanţei medicamentoase
(pag. 329, [8])
F1640020. Conservantii fenilmercurici utilizati în concentratie de 0,002 % la prepararea picaturilor

pentru nas, în momentul administrarii preparatului:
A. nu influenteaza miscarea cililor si activitatea mucociliara
B. inhiba miscarea ciliara partial si ireversibil
C. inhiba miscarea ciliara integral si reversibil
D. inhiba miscarea ciliara partial si reversibil
E. influenteaza pozitiv adsorbtia substantelor active
(pag. 452, [7])
F1640021. Dintre preparatele nazale, în Farmacopeea Româna editia a X-a, sunt oficinale:
A. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 1 %
B. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 0,1 %
C. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 0,1 %
D. Rhinoguttae naphazolini hydrocholidi 1 %
E. Rhinoguttae resorcinoli 1 %
(pag. 824, [9])
F1640022. Farmacopeea Româna prevede ca picaturile de nas sa se conserve:

A. în recipiente bine închise prevazute cu sisteme de picurare
B. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml, închise etans, prevazute cu sisteme de picurare
C. în recipiente bine închise, ferit de lumina
D. în recipiente închise etans, prevazute cu sisteme de picurare, ferit de lumina
E. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml
(pag. 824, [9])
F1640023. La picaturile pentru nas, pH-ul:

A. trebuie sa fie cuprins între 5,0 si 7,5
B. se determina potentiometric
C. trebuie sa fie cuprins între 6,0 si 7,5 la toate solutiile
D. se determina colorimetric
E. nu are limite prevazute în farmacopee
(pag. 823, [9])
F1640024. Picaturile pentru nas de tip suspensii trebuie sa corespunda prevederilor:

A. din monografia "Suspensiones"
B. numai din monografia "Rhinoguttae"
C. din monografia "Suspensiones" si prevederilor din monografia "Rhinoguttae"
D. din tratatele de specialitate
E. din monografia "Rhinoguttae" din farmacopee si din tratatele de specialitate
(pag. 823, [9])
F1640025. Picaturile pentru nas sunt definite ca fiind:

A. preparate farmaceutice lichide sau semisolide, destinate administrarii pe mucoasa nazala
B. preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii, destinate administrarii pe mucoasa nazala
C. preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii, emulsii sau suspensii, destinate administrarii pe
mucoasa nazala
D. orice tip de preparat care se administraza pe mucoasa nazala
E. preparate farmaceutice de uz extern
(pag. 450, [7]; 823, [9])
F2140026. Picaturile pentru nas cu clorhirat de nafazolina contin ca agent consevant antimicrobian:
A. clorura de benzalkoniu 0,01% (procente)
B. clorobutanol 0,05 % (procente)
C. clorocrezol 0,1 % (procente)
D. solutie de borat de fenilmercur 0,2 % (procente)
E. tiomersal 0,02 % (procente)
(pag. (10) 824)
F2140027. Picaturile pentru nas cu clorhirat de nafazolina contin urmatoarele substante sau sisteme
tampon:
A. acid citric/citrat de sodiu
B. acid boric/borax
C. fosfat dosodic/fosfat monosodic
D. carbonat de sodiu/carbonat acid de sodiu
E. nici unul din sistemele mentionate
(pag. (10) 824)
F2140028. In formularea picaturilor pentru nas intra urmatoarele substante auxiliare, cu exceptia:
A. modificatorilor de pH
B. agentilor de crestere a vascozitatii
C. conservantilor antimicrobieni
D. solubilizantilor
E. agentilor edulcoranti
(pag. 333, [8])
F2140029. pH-ul picaturilor apoase pentru nas trebuie sa fie cuprins intre:
A. 4,0 - 5,0
B. 5,0 - 6,0
C. 6,0 - 7,5
D. 7,5 - 8,5
E. 8,5 - 9
(pag. 328, [8]; 893, [FR X])
F2140030. Care dintre urmatoarele picaturi pentru nas sunt prevazute de FR X:

A. cu epinefrina
B. cu colargol
C. cu clorhidrat de nafazolina
D. cu neomicina
E. cu betametazona
(pag. 824, [FR X])
F2140031. Urmatoarele forme farmaceutice se pot folosi pentru administrarea pe cale nazala, cu
exceptia:
A. instilatiilor
B. instilatiilor
C. microsferelor
D. comprimatelor
E. unguentelor
(pag. 320, [8])
F2140032. Conform FR X, picaturile pentru nas se pastreaza in urmatoarele conditii:

A. la rece
B. la loc racoros
C. in recipiente inchise etans, prevazute cu sisteme de picurare
D. ferit de lumina
E. in recipiente bine inchise, prevazute cu sisteme de picurare
(pag. 824, [FR X])
F2140033. Agentii de marire a vascozitatii picaturilor pentru nas sunt urmatorii, cu exceptia:
A. metilcelulozei
B. hidroxipropilcelulozei
C. polietilenei
D. polivinilpirolidonei
E. produsilor sintetici de carboxivinil
(pag. 333, [8])
F2240034. Care sunt substantele medicamentoase vasoconstrictoare care se folosesc in erine

A. procaina
B. hidrocortizona
C. bacitracina
D. clorura de cetilpiridiniu
E. nafazolina
(pag. Popovici,332)
F2240035. Cum sunt numite picaturile pentru nas , de catre farmacopee

A. otoguttae
B. oroguttae
C. oroguttae
D. rhinoguttae
E. endonazale
(pag. FRX,823)
F2240036. La aplicarea locala a picaturilor pentru nas exista riscul influentarii negative a unui
mecanism de aparare fiziologic
A. mucoasa
B. mucusul
C. macrofagele
D. clearance nazal
E. cornete
(pag. popovici,326)
F2240037. Substante medicamentoase utilizate in picaturile pentru nas care se incorporeaza prin
tehnica suspendarii in vehicul apos
A. descongestionante nazale (efedrina)
B. corticosteroizi antiinflamatori (acetat de hidrocortizona)
C. antibiotice (neomicina)
D. nafazolina
E. fenilefrina
(pag. popovici,332)
F2240038. Care dintre substantele medicamentoase mentionate, sunt incluse in farmacopee in picaturi
pentru nas
A. nafazolina
B. efedrina
C. aderenalina
D. hidrocortizona
E. resorcinolul
(pag. FRX,824)
F2240039. Care dintre solventii urmatori nu sunt admisi de farmacopee la prepararea picaturilor pentru
nas
A. apa distilata
B. propilenglicolul
C. uleiul de floarea soarelui
D. alcoolul benzilic
E. parafina lichida
(pag. FRX,824)
F2240040. Cum se realizeaza conditionarea picaturilor pentru nas, conform prevederilor farmacopeei
A. recipiente de sticla
B. recipiente din materiale plastice
C. recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare
D. recipiente inchise ermetic prevazute cu sistem de picurare
E. recipiente bine inchise la care se va elibera un sistem de picurare
(pag. FRX,824)
F2240041. Care dintre afirmatii referitoare la substantele folosite pentru ajustarea pH-ului in picaturile
pentru nas, sunt valabile
A. nu sunt recomandate de farmacopee
B. se pot folosi pentru a aduce pH-ul la o valoare apropiata de neutralitate ( 6,0-7,5)
C. se folosesc pentru ajustarea la pH acid a solutiilor apoase
D. se folosesc pentru ajustarea la pH alcalin a solutiilor apoase
E. se prefera acidul boric in defavoarea tamponului fosfat
(pag. FRX,823)
F2340042. Picaturile pentru nas cu nafazolina au urmatoarea concentratie:

A. 1%
B. 0,10%
C. 0,01%
D. 0,50%
E. 0,20%
(pag. 824)
F2340043. Picaturile pentru nas cu nafazolina contin urmatorul conservant:

B. fenosept
C. clorura de decualiniu
D. bromura de cetilpiridiniu
E. nu contine conservant
(pag. 824)
F2340044. Picaturile pentru nas cu nafazolina sunt ajustate la pH-ul 6,5-7,5 cu:
A. tampon citrat
B. tampon fosfat
C. nu este nevoie de sistem tampon
D. trometamol
E. tampon acetat
(pag. 824)
F2340045. Stratul de mucus are o grosime de:

A. 1 mm
B. 2 micrometri
C. 0,5 mm
D. 0,2 mm
E. 0,1 mm
(pag. 325)
F2340046. Mucoasa nazala secreta zilnic o cantitate de mucus de:

A. 100 ml/ 24 ore
B. 1000 ml/ 24 ore
C. 200 ml/24 ore
D. 500 ml/24 ore
E. sub 100 ml/24 ore
(pag. 325)
F2340047. F.R.X. prevede conditionarea picaturilor pentru nas in:

A. recipiente unidoze
B. recipiente de capacitate 10 ml
C. recipiente prevazute cu sistem de picurare
D. recipiente din plastomeri
E. recipiente din sticla
(pag. 823)
F2540048. Solutiile izotonice au:

A. Aceeasi concentratie molara
B. Aceeasi concentratie procentuala
C. Acelasi pH
D. Aceiasi concentratie molara si acelasi pH
E. Aceiasi concentratie procentuala si acelasi pH
(pag. 330 (8))
F2540049. In formula de calcul De Vries prevazuta in F.R. X de la monografia de generalitati

"Injectabilia", c, c1, c2 reprezinta:
A. Coeficientii de disociere a substantelor active
B. Raportul dintre concentratia ‰ si masa moleculara relativa a substantei de izotonizat (s.a.)
C. Raportul dintre concentratia % si masa moleculara relativa a substantei de izotonizat (s.a.)
D. Raportul dintre masa moleculara relativa a substantei de izotonizat (s.a.) si concentratia %
E. Raportul dintre masa moleculara relativa a substantei de izotonizat (s.a.) si concentratia ‰
(pag. 330 (8))
F2540050. Conform F.R. X pH-ul picaturilor de nas trebuie sa fie cuprins intre:
A. 5-6,5
B. 5-7,5
C. 6-7,5
D. 5-8
E. 6-8,5
(pag. 823 (10))
F2540051. Conform F.R. X conservarea picaturilor de nas se face:

A. In recipiente inchise etans prevazute cu sistem picurator
B. In recipiente bine inchise la cel mult 25 grade Celsius prevazute cu sistem picurator
C. In recipiente inchise etans la cel mult 25 grade Celsius prevazute cu sistem picurator
D. In recipiente bine inchise prevazute cu sistem picurator
E. In recipiente inchise etans, ferite de lumina, la cel mult 25 grade Celsius
(pag. 824 (10))
F2540052. Conform F.R. X picaturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 0,1% se pastreaza la:
A. Venena
B. Separanda
C. Deoarece contine o substanta toxica, se pastreaza la Separanda
D. Deoarece contine o substanta puternic activa, se pastreaza la Venena
E. Nici o varianta
(pag. 824 (10))
F2540053. Pentru ajustarea pH-ului, in cazul picaturilor de nas oficinale cu nafazolina se foloseste:
A. Tampon acetat
B. Tampon citrat
C. Tampon fosfat
D. T.H.A.M
E. Nu se foloseste nici un tampon pentru ajustarea pH-ului
(pag. 330 (8))
F2540054. Mucoasa nazala are o permeabilitate:

A. Relativ crescuta atat pentru moleculele de substante hidrofile cat si lipofile
B. Relativ scazuta atat pentru moleculele de substante hidrofile cat si lipofile
C. Relativ crescuta doar pentru substantele hidrofile
D. Relativ crescuta doar pentru substantele lipofile
E. Relativ scazuta doar pentru substantele hidrofile
(pag. 337 (8))
F2540055. Conform FR X pH-ul picăturilor apoase pentru nas este:

A. cuprins între 6-7,5
B. cuprins între 4-7,5
C. acid
D. alcalin
E. neutru
(pag. 823/10)
F2540056. Conform FR X la prepararea erinelor nu se folosesc următoarele substanţe auxiliare:

A. agenţilor pentru ajustarea pH-ului
B. solubilizanţilor
C. agenţilor pentru scăderea vâscozităţii
D. agenţi pentru creşterea vâscozităţii
E. conservanţilor antimicrobieni potriviţi
(pag. 823/10)
F2540057. FR X menţionează ca monografie individuală de picături pentru nas soluţia de:

A. clorhidrat de nafazolină 0,02%
B. clorhidrat de nafazolină 1%
C. clorhidrat de pseudoefedrină 0,2%
D. clorhidrat de efedrină 0,01%
E. clorhidrat de nafazolină 0,1%
(pag. 824/10)
F2540058. Referitor la pH-ul erinelor sunt adevarate afirmatiile,cu exceptia:

A. influenţează epiteliul mucoasei nazale
B. nu influenţează biodisponibilitatea substanţei medicamentoase
C. asigură eficacitatea terapeutică
D. asigură stabilitatea substanţei medicamentoase
E. influenţează clearance-ul muco-ciliar
(pag. 329/8)
F2540059. Administrarea transnazală pentru acţiunea sistemică se face pentru următoarele clase
terapeutice, cu exceptia:
A. medicamente cardiovasculare
B. prostaglandine
C. parasimpatolitice
D. analgezice-antipiretice
E. hormoni
(pag. 332/8)
F2640060. Sunt antispastice cu mecanism de acţiune realaxant miotrop, care au şi acţiune

antianginoasă:
A. Butilscopolamoniu
B. Metamizolul sodic
C. Teofilina
D. Nitriţii
E. Propantelina
(pag. 367)
F2640061. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

A. Efectele papaverinei sun potenţate de către medicaţia analgezică
B. Fumatul diminuează efectele papaverinei
C. Efectele papaverinei sun potenţate de către medicaţia tranchilizantă
D. Asocierea antispasticelor musculotrope cu cele miotrope este contraindicată
E. Între antispasticele neurotrope şi anticolinesterazice există antagonism farmacologic
(pag. 367-368)
F2640062. Se utilizează ca medicaţie de elecţie în colonul iritabil:

A. Tramadolul
B. Metamizolul sodic
C. Propantelina
D. Oxifenoniu
E. Mebeverina
(pag. 368)
F2640063. Sunt antispastice neurotrope naturale:

A. Papaverina
B. Tebaina
C. Drotaverina
D. Atropina
E. Oxifenoniu
(pag. 367)
F2640064. Sunt antispastice miotrope cu acţiune analgezică:

A. Oxifenoniu
B. Papaverina
C. Propantelina
D. Pitofenona
E. Noraminofenazona
(pag. 367)
F2640065. Ca urmare a interacţiunilor, efectele papaverinei sunt diminuate de:

A. Analgezice
B. Tranchilizante
C. Fumat
D. Antispastice neurotrope
E. Sedative
(pag. 368)
F2640066. La administrare concomitentă, papaverina diminuă efectele următoarelor medicamente:

A. Atropină
B. Metamizol sodic
C. Fenpipramidă
D. Levodopa
E. Fenobarbital
(pag. 368)
F2640067. Dintre preparatele nazale sunt oficinale în FR X:

A. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 0,1 %
B. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 1 %
C. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 0,1 %
D. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 1 %
E. Rhinoguttae resorcinoli 1 %
(pag. 824)
F2640068. FR X prevede ca picăturile pentru nas să se conserve:

A. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml, închise etanş, prevăzute cu sisteme de picurare
B. în recipiente bine închise prevăzute cu sisteme de picurare
C. în recipeinte bine închise, ferit de lumină
D. în recipiente închise etanş, prevăzute cu sisteme de picurare, ferit de lumină
E. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml
(pag. 824)
F2640069. pH-ul picăturilor pentru nas:

A. se determină potenţiometric
B. se determină colorimetric
C. trebuie să fie cuprin între 5,0 şi 7,5
D. trebuie să fie cuprins între 6,0 şi 7,5 la toate soluţiile
E. nu are limite prevăzute în farmacopee
(pag. 823)
F2640070. Erinele de tip suspensii trebuie să corespundă prevederilor:

A. din tratatele de specialitate
B. din monografia "Suspensiones" şi prevederilor din monografia "Otoguttae"
C. din monografia "Suspensiones" şi prevederilor din monografia "Rhinoguttae"
D. numai din monografia "Otoguttae"
E. numai din monografia "Rhinoguttae"
(pag. 823)
F2640071. Picăturile pentru nas sunt definite ca fiind:

A. preparate farmaceutice lichide, semisolide sau solide, destinate administrării pe mucoasa nazală
B. orice tip de preparat care se administrează pe mucoasa nazală
C. preparate farmaceutice de uz extern
D. preparate farmaceutice lichide sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii, destinate administrării pe
mucoasa nazală
E. preparate farmaceutice lichide sub formă de soluţii, aerosoli sau spay, destinate administrării pe mucoasa
nazală
(pag. 823)
F2640072. Referitor la soluţiile pentru spălături nazale nu este adevărat că:

A. sunt preparate lichide diluate
B. sunt izotonice
C. au pH-ul cuprins între 7,0 şi 8,0
D. sunt utilizate în scop de curăţire sau ca antiseptice
E. sunt condiţionate în recipiente de 5-10 sau 50 ml
(pag. 320)
F1240073. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la substante pentru ajustarea pH-ului in
picaturile pentru nas, sunt corecte:
A. farmacopeea nu recomanda astfel de adjuvanti
B. se pot folosi pentru a aduce pH-ul la o valoare apropiata de neutralitate ( 6,0-7,5)
C. se folosesc pentru ajustarea la pH acid a solutiilor apoase
D. se folosesc pentru ajustarea la pH alcalin a solutiilor apoase
E. se prefera tamponul fosfat in defavoarea acidului boric
(pag. 329, [8])
F1240074. Care dintre urmatoarele vehicule sunt prevazute de farmacopee la prepararea picaturilor
pentru nas
A. solutii apoase izotonice
B. ulei de floarea soarelui neutralizat
C. solutii apoase sterilizate
D. ulei de floarea soarelui sterilizat
E. solutii tampon izotonice
(pag. 823, [FR X])
F1240075. Care enunt este corect referitor la calea nazala de administrare a solutiilor medicamentoase
in scopul unei actiuni sistemice
A. este in studiu
B. este un mod obisnuit de medicatie
C. s-a constatat o buna absorbtie sistemica a unor substante medicamentoase (propranololul)

D. are avantajul evitarii efectului primului pasaj hepatic observat la unele medicamente dupa administrare
orala
E. prezinta riscuri mari de absorbtie ridicata si toxicitate
(pag. 321, [8])
F1240076. Precizati care sunt substante auxiliare admise de farmacopee la prepararea picaturilor
pentru nas
A. solubilizanti
B. agenti pentru cresterea viscozitatii
C. agenti pentru ajustarea pH-ului
D. conservanti antimicrobieni potriviti
E. antioxidanti
(pag. 823, [FR X])
F1240077. Sistemul dispers sub care substantele medicamentoase pot fi dispersate in vehiculul
picaturilor pentru nas, conform prevederilor farmacopeei poate fi:
A. solutie
B. emulsie
C. suspensie
D. pulbere suspendabila
E. pseudoemulsie
(pag. 823, [FR X])
F1340078. F.R.X. prevede la prepararea picaturilor pentru nas urmatoarele substante auxiliare:
A. agenti pentru ajustarea pH-ului
C. solubilizanti
D. stabilizanti
E. conservanti antimicrobieni
(pag. 823)
F1340079. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza urmatoarele sisteme tampon:

A. citrat de sodiu-acid citric
B. fosfat disodic-fosfat monosodic
C. borax-acid boric
D. trometamol
E. acetat de sodiu-acid acetic
(pag. 453)
F1340080. pH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa aiba valorile:

A. 6
B. 7
C. 8
D. 7,5
E. 5
(pag. 823)
F1340081. Picaturile pentru nas cu nafazolina mai contin:

A. izotonizant
B. antioxidanti
C. sistem tampon
D. conservanti
E. chelatanti ai ionilor metalici

(pag. 824)
F1340082. Preparatele nazale sunt administrate pentru urmatoarele scopuri;

A. pentru restabilirea functiei olfactive
B. pentru restabilirea functiei respiratorii
C. pentru efect local
D. pentru efect sistemic
E. pentru efect imunologic
(pag. 453)
F1340083. Preparatele pentru aplicare nazala oficializate de catre F.R.X. sunt:

A. solutii
B. unguente
C. emulsii
D. suspensii
E. pulberi
(pag. 823)
F1340084. Tween 80 se poate folosi in preparatele nazale in concentratie de:

A. 0,10%
B. 1%
C. 0,5%
D. 0,3%
E. 2%
(pag. 453)
F1340085. Vehiculele utilizate la prepararea picaturilor pentru nas sunt:

C. ulei de parafina
D. alcool de 20 °
E. solutii viscoase
(pag. 823-824)
F1440086. Amestecurile tampon din formularea picaturilor pentru nas:

A. sunt utilizate pentru ajustarea pH-ului
B. sunt utilizate pentru izotonizare
C. sunt reprezentate de sistemul tampon fosfat, citrat
D. sunt reprezentate de sistemul tampon fosfat, citrat, acid boric/tetraborat de sodiu
E. favorizeaza absorbtia
(pag. 453, [7])
F1440087. Conform FR.X, ca vehicul la prepararea picaturilor pentru nas se poate folosi:
A. apa pentru preparate injectabile
B. solutii apoase izotonice
C. parafina lichida
D. uleiul de floarea soarelui neutralizat
E. apa demineralizata
(pag. 823, [9])
F1440088. Excipientii umectanti din formularea picaturilor pentru nas:
A. imbunatatesc umectarea particulelor

B. favorizeaza absorbtia
C. se folosesc in concentratii de peste 2%
D. cresc viscozitatea preparatelor
E. sunt,in general, substante tensioactive
(pag. 453, [7])
F1440089. Substantele auxiliare recomandate de FR.X la preparea picaturilor pentru nas:

A. solubilizanti
B. agenti pentru cresterea vicozitatii
D. conservanti antimicrobieni
E. umectanti
(pag. 823, [9])
F1440090. Uleiurile vegetale utilizate la prepararea picaturilor pentru nas:

A. sunt frecvent indicate
B. prezinta afinitate fata de mucusul nazal
C. nu prezinta afinitate fata de mucusul nazal
D. incetinesc miscarea ciliara
E. opresc miscarea ciliara
(pag. 453, [7])
F1540091. Administrarea transnazală pentru acţiunea sistemică se face pentru următoarele clase
terapeutice:
A. medicamente cardiovasculare
B. hormoni
C. prostaglandine
D. analgezice-antipiretice
E. parasimpatolitice
(pag. 332, [8])
F1540092. Controlul calităţii erinelor cuprinde:

A. determinarea pH-ului
B. masa totală pe recipient
C. determinarea conţinutului în substanţa activă
D. determinarea conţinutului în solvent
E. determinarea volumului preparatului
(pag. 336, [8])
F1540093. În formularea erinelor soliţii se ţinea seama de următorii factori:

A. Ph
B. culoare
C. izotonie
D. miros
E. viscozitate
(pag. 329, [8])
F1540094. Pentru obţinerea preparatelor rinologice lichide se preferă un vehicul:

A. izotonic
B. tamponat la pH 7,5-8
C. neiritant
D. netoxic
E. uşor hipertonic
(pag. 329, [8])
F1540095. Sistemele tampon cele mai folosite în cazul erinelor sunt:

A. fosfat monosodic/fosfat disodic
B. acid citric/citrat de sodiu
C. acid boric/borax
D. trimetamol
E. rezorcină
(pag. 330, [8])
F1540096. Sistemul tampon acid boric/borax:

A. se utilizează pentru tamponarea erinelor lichide
B. nu se utilizează pentru tamponarea erinelor lichide
C. influenţează negatic clearance-ul mucociliar
D. la pH mai mic de 7,5 conduce la inhibarea mişcării ciliare
E. la pH mai mare de 7,5 conduce la inhibarea mişcării ciliare
(pag. 330, [8])
F1540097. Solvenţii folosiţi la prepararea erinelor:

A. au capacitate mică de dizolvare
B. asigură stabilitatea substanţelor încorporate
C. nu reacţionează cu substanţele asociate şi cu recipientul
D. sunt miscibili cu mucusul nazal
E. au acţiune farmacologică proprie
(pag. 332, [14])
F1540098. Va creşte spre alcalin pH-ul erinelor lichide folosite în tratamentul următoarelor afecţiuni:
A. rinite acute
B. rinite alergice
C. sinuzite
D. inflamaţii
E. toate răspunsurile sunt corecte
(pag. 330, [8])
F1640099. Administrarea pe cale nazala:

A. poate fi folosita numai pentru medicamente cu actiune locala
B. împiedica adsorbtia sistemica a substantelor active
C. poate fi folosita si pentru medicamente cu actiune sistemica
D. asigura propranololului o biodisponibilitate mai mica comparativ cu administrarea orala
E. asigura propranololului o biodisponibilitate mai mare comparativ cu administrarea orala
(pag. 453, [7])
F1640100. Agentii de crestere a vâscozitatii aduc urmatoarele îmbunatatiri picaturilor pentru nas:
A. confera stabilitate picaturilor de nas de tip suspensie
B. protejeaza miscarea cililor vibratili
C. cresc aderenta preparatului de mucoasa
D. protejeaza mucoasa nazala fata de un pH prea acid al preparatului
E. maresc biodisponibilitatea substantelor active
(pag. 453, [7])
F1640101. Epiteliul ciliat al mucoasei nazale contine urmatoarele tipuri de celule:

A. celule bazale
B. celule cilindrice
C. celule calciforme
D. celule perie
E. celule ciliate
(pag. 451, [7])
F1640102. La nivelul mucoasei nazale, activitatea ciliara:

A. este polarizata, automata si coordonata
B. se face într-un plan determinat
C. are automatism fara legatura cu sistemul vascular sau nervos
D. are automatism reglat de sistemul nervos
E. este reglata de un sistem intracelular pacemaker
(pag. 452, [7])
F1640103. La nivelul mucoasei nazale, miscarea ciliara:

A. este automata si neinfluentata de factori externi
B. se opreste daca temperatura scade sub 10 °C
C. se opreste daca umiditatea relativa scade sub 30 %
D. poate fi încetinita sau oprita de un aer poluat
E. poate fi încetinita sau oprita de factori medicamentosi sau iatrogeni
(pag. 452, [7])
F1640104. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizaza:

A. sisteme tampon care sa asigure preparatului un pH identic cu cel al mucoasei nazale
B. sistemele tampon fosfat sau citrat
C. sistemele tampon fosfat, citrat, acid boric, borax
D. sisteme tampon care asigura preparatului un pH cuprins între 6,0 si 7,5
E. orice tip de sisteme tampon
(pag. 453, [7])
F1640105. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza ca vehicule:

A. apa distilata, ulei de floarea soarelui neutralizat, cosolventi
B. solutii apoase izotonizate
C. ulei de floarea soarelui neutralizat
D. ulei de parafina
E. apa distilata proaspat fiarta si racita
(pag. 823, [9])
F1640106. Picaturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolina oficinale în farmacopee:

A. contin 0,1 % clorhidrat de nafazolina, sistem tampon fosfat si conservant fenilmercuric în vehicul apos
izotonizat cu clorura de sodiu
B. contin 0,1 % clorhidrat de nafazolina, sistem tampon acid boric/borax si conservant fenilmercuric în vehicul
apos izotonizat cu clorura de sodiu
C. contin 1 % clorhidrat de nafazolina
D. se conserva la Venenum
E. se conserva la Separandum
(pag. 824, [9])
F1640107. Preparatele pentru nas pot contine ca substante medicamentoase:

A. antialergice
B. simpatomimetice
C. peniciline si sulfamide
D. antibiotice cu actiune locala
E. antibiotice cu actiune locala si sistemica
(pag. 452, [7])
F2140108. Unguente nazale:

A. sunt preparate semisolide cu consistenta ridicata
B. sunt preparate semisolide cu consistenta scazuta
C. sunt formulate cu baze de unguent de tip emulsii tip A/U
D. sunt formulate cu hidrogeluri
E. se conditioneaza in recipiente de cel mult 50 g
(pag. (8) 320)
F2140109. Ca polimeri bioadezivi fata de mucusul nazal se folosesc:

A. produse Eudragit
B. hidroxietilceluloza
C. poliamide
D. alginat de sodiu
E. carbopoli
(pag. (8) 321)
F2140110. Interesul fata de administrarea transnazala a substantei medicametoase este justificat de:
A. suprafata mare de absorbtie
B. activitatea enzimatica mare la nivelul cavitatiei nazale
C. evitarea efectului primului pasaj hepatic
D. absorbtia rapida
E. posibilitatea obtinerii rapide a unei actiuni locale
(pag. (8) 321)
F2140111. Oftadozele:
A. sunt forme oftalmice semisolide
B. sunt forme oftalmice lichide
C. sunt destinate pentru administrare multipla
D. se folosesc pentru o singura utilizare
E. sunt conditionate in recipiente de sticla
(pag. (8) 322)
F2140112. In formularea preparatelor lichide nazale se prefera un vehicul:

A. hipotonic
B. izotonic
C. usor hipertonic
D. tamponat la pH 6,5 - 7,0
E. lipofil
(pag. (8) 329)
F2140113. Agentii vascozifianti pentru erine:

A. se folosesc sub forma de solutii coloidale concentrate
B. se folosesc sub forma de solutii coloidale diluate
C. trebuie sa fie hidrosolubili
D. trebuie sa influenteze clearance-ul mucociliar
E. sa aiba actiune farmacologica proprie
(pag. (8) 333)
F2140114. Uleiurile folosite ca vehicule pentru erine:

A. dizolva substante insolubile in apa
B. sunt de origine minerala
C. cedeaza progresiv substanta medicamentoasa pe suprafata mucoasei
D. nu faciliteaza pasajul transmucozal nazal
E. confera preparatului un efect prelungit
(pag. (8) 333)
F2140115. Promotorii de absorbtie nazala actioneaza prin:

A. micsorarea solubilitatii substantei medicamentoase
B. marirea solubilitatii substantei medicamentoase
C. solubilizarea constituentilor membranei biologice
D. largirea jonctiunilor intercelulare
E. formarea de complecsi de incluziune cu substanta medicamentoasa
(pag. (8) 334)
F2140116. Miscarile ciliare pot fi influentate sau inhibate prin interventia urmatorilor factori fizici:
A. temperatura
B. substanta medicamentoasa
C. agenti conservanti
D. starea higrometrica a aerului
E. afectiuni virale
(pag. 328, [8])
F2140117. Substantele medicamentoase utilizate in preparate nazale sunt:

A. antipiretice
B. antihistaminice
C. vasoconstrictoare
D. antibiotice
(pag. 332, [8])
F2140118. Vehiculele indicate pentru prepararea picaturilor pentru nas sunt:

A. solutia izotonica de clorura de sodiu
B. uleiul de parafina
C. uleiurile vegetale neutralizate
D. propilenglicolul in concentratii de pana la 10 % in amestec cu apa
E. etanolul in anumite concentratii
(pag. 332 - 333, [8])
F2140119. Agentii de marire a vascozitatii erinelor:

A. prelungesc timpul de contact cu mucoasa nazala
B. se folosesc sub forma de solutii coloidale diluate
C. trebuie sa fie liposolubili
D. trebuie sa nu influenteze clearance-ul mucociliar
E. trebuie sa aiba efect osmotic
(pag. 333, [8])
F2140120. La prepararea picaturilor pentru nas se folosesc urmatorii conservanti antimicrobieni:

B. borat de fenilmercur
C. esterii acidului p-hidroxibenzoic
D. butilhidroxianisol
E. butilhidroxitoluen
(pag. 333 - 334, [8])
F2140121. Conform FR X, controlul calitatii picaturilor pentru nas se refera la:

A. pH
B. masa totala pe recipient
C. continut in substanta activa
D. sterilitate
E. identificarea conservantilor antimicrobieni
(pag. 893 - 894, [FR X])
F2140122. Conform FR X, picaturile pentru nas se prezinta sub forma de:

A. geluri
B. solutii
C. emulsii
D. suspensii
E. aerosoli
(pag. 893, [FR X])
F2140123. Solutiile pentru spalaturi nazale:

A. sunt solutii izotonice
B. contin antiseptice
C. au pH acid
D. se conditioneaza in recipiente de maxim 10 ml
E. se administreaza cu dispozitive speciale de pulverizare
(pag. 320, [8])
F2140124. La prepararea picaturilor pentru nas, FR X prevede urmatoarele:

A. dizolvarea, emulsionarea sau suspendarea substantei active in vehicul
B. folosirea ca vehicul a solutiilor apoase izotonice sau a uleiului de floarea soarelui neutralizat
C. eventuala folosire a unor substante auxiliare
D. filtrarea preparatelor
E. completarea la masa prevazuta
(pag. 823, [FR X])
F2240125. Ce elemente caracterizeaza clearance-ul mucociliar, factor de aparare al organismului, care

trebuie mentinut la administrarea picaturilor pentru nas
A. mucus cu un strat periciliar fluid
B. mucus in faza de gel la virful cililor
C. miscarea cililor vibratili care deplaseaza mucusul
D. rol de eliminare din caile respiratorii a unor particule, alergene, microorganisme,etc
E. clearance-ul ciliar ineparteaza instantaneu medicamentul depus pe mucoasa nazala
(pag. Popovici,326)
F2240126. Ce factori de formulare trebuie avuti in vedere pentru prepararea erinelor apoase
A. stabilitatea
B. pH
C. izotonia
D. viscozitatea
E. absorbtia sistemica
(pag. Popovici,329)
F2240127. Ce promotori pentru absorbtia nazala a substantelor medicamentoase s-au propus

A. glicocolat de sodiu
B. fosfolipide
C. salicilatt de sodiu
D. acid boric
E. boroleucina
(pag. Popovici,334)
F2240128. Substante auxiliare folosite in picaturile pentru nas care pot influenta negativ miscarea
cililor vibratili, perturbind procesul fiziologic de aparare al sistemului mucociliar
A. apa distilata
B. agentii antioxidanti
C. conservantii care contin mercur (tiomersal)
D. concentratii mari de clorura de benzalconiu
E. tensioactivii in concentratii mici
(pag. popovici,333)
F2240129. Care dintre substantele auxiliare mentionate sunt admise de farmacopee la prepararea
picaturilor pentru nas
A. solubilizanti
E. antioxidanti
(pag. FRX,823)
F2240130. Care este sistemul dispers sub care substantele medicamentoase pot fi incorporate in
vehiculul picaturilor pentru nas, conform prevederilor farmacopeei
A. solutie
B. emulsie
C. suspensie
D. pulbere suspendabila
E. pseudoemulsie
(pag. FRX,823)
F2240131. Care dintre urmatoarele vehicule sunt prevazute de farmacopee la prepararea picaturilor
pentru nas
C. solutii apoase sterilizate
D. ulei de floarea soarelui sterilizat
E. solutii tampon izotonice
(pag. FRX,823)
F2240132. Ce tip de medicatie nazala s-a dovedit ca realizeaza o actiune sistemica

A. nitroglicerina
B. este un mod obisnuit de medicatie
C. s-a constatat o buna absorbtie sistemica a unor substante medicamentoase (propranololul)
D. are avantajul evitarii efectului primului pasaj hepatic observat la unele medicamente dupa administrare
orala
E. prezinta riscuri mari de absorbtie ridicata si toxicitate

(pag. Popovici, 332)
F2240133. Solventi care nu sunt recomandati in picaturile pentru nas din cauza caracterului iritant
potential, in special la concentratii mari
A. propilenglicolul
B. alcoolul etilic
C. polietilenglicolii
D. sorbitolul 70% in apa
E. dextranii in apa
(pag. popovici,333)
F2240134. Folosirea unor excipienti de crestere a viscozitatii in picaturile pentru nas prezinta avantaje
potentiale; care sunt acestea
A. aderenta de mucoasa
B. actiune protectoare fata de un pH prea acid
C. rol stabilizant in suspensii
D. rol conservant antimicrobian
E. rol izotonizant
(pag. popovici,332)
F2240135. Care dintre substantele medicamentoase enumerate se prescriu in picaturi pentru nas
A. sulfat de neomicina
B. clorhidrat de efedrina
C. acetat de hidrocortizona
D. clorhidrat de procaina
E. insulina
(pag. popovici,332)
F2240136. Ce considerente pot fi luate in seama pentru abordarea caii nazale pentru administrare
sistemica
A. suprafata de absorbtie relativ mare
B. vascularizatie bogata
C. evitarea efectului primului pasaj hepatic
D. evitarea degradarii enzimatice a unor peptide medicamentoase
E. absorbtia este prea mica spre a fi utila terapeutic
(pag. Popovici,321)
F2340137. Preparatele pentru aplicare nazala oficializate de catre F.R.X. sunt:

A. solutii
B. unguente
C. emulsii
D. suspensii
E. pulberi
(pag. 823)
F2340138. Vehiculele utilizate la prepararea picaturilor pentru nas sunt:

C. ulei de parafina
D. alcool de 20°
E. solutii viscoase
(pag. 333,823)
F2340139. pH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa aiba valorile:

A. 6
B. 7
C. 8
D. 7,5
E. 5
(pag. 329, 823)
F2340140. Picaturile pentru nas cu nafazolina mai contin:

A. izotonizant
B. antioxidanti
C. sistem tampon
D. conservanti
E. chelatanti ai ionilor metalici
(pag. 824)
F2340141. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza urmatoarele sisteme tampon:

A. citrat de sodiu-acid citric
B. fosfat disodic-fosfat monosodic
C. borax-acid boric
D. trometamol
E. acetat de sodiu-acid acetic
(pag. 330)
F2340142. F.R.X. prevede la prepararea picaturilor pentru nas urmatoarele substante auxiliare:
A. agenti pentru ajustarea pH-ului
C. solubilizanti
D. stabilizanti
(pag. 823)
F2340143. Tween-ul 80 se poate folosi in preparatele nazale in concentratie:

A. 0,10%
B. 1%
C. 0,5%
D. 0,3%
E. 2%
(pag. 334)
F2340144. Preparatele nazale sunt administrate pentru urmatoarele scopuri:

A. pentru restabilirea functiei olfactive
B. pentru restabilirea functiei respiratorii
C. pentru efect local
D. pentru efect sistemic
E. pentru efect imunologic
(pag. 321)
F2340145. Substantele tensioactive sunt folosite in preparatele nazale pentru urmatoarele scopuri:
A. conservanti
B. solubilizanti
C. promotori de absorbtie
D. nu sunt indicate
E. pentru cresterea viscozitatii
(pag. 334)
F2540146. Alegerea pH-ului unei erine lichide se va efectua in functie de afectiunea nazala tratata astfel:
A. In cazurile de rinite acute, rinite alergice, sinuzite, pH-ul creste spre domeniul alcalin
B. In cazurile de rinite acute, rinite alergice, sinuzite, pH-ul scade spre acid
C. In inflamatii creste spre domeniul alcalin.
D. In inflamatii scade spre domeniul acid
E. Doar in rinite alergice pH-ul scade scpe domeniul acid, iar in inflamatii si sinuzite pH-ul creste spre
domeniul alcalin
(pag. 330 (8))
F2540147. Se administreaza endonazal pentru actiune sistemica, urmatoarele medicamente:

A. Testosteron
B. Cloramfenicol
C. Nitroglicerina
D. Nicotina
E. Lidocaina
(pag. 332 (8))
F2540148. Ca solventi pentru preparate nazale F.R. X indica:

A. Solutia izotonica de NaCl 9%
B. Solutia de glucoza 5%
C. Parafina lichida
D. Polietilenglicoli lichizi
E. Uleiul de floarea soarelui cu indice de aciditate de cel putin 0,2
(pag. 332-333 (8))
F2540149. F.R. X prevede urmatoarele picaturi pentru nas:

A. Picaturi pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 0,1%
B. Picaturi pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 1%
C. Picaturi pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 0,1 ‰
D. Picaturi pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 1 ‰
E. F.R. X nu prevede nici o monografie de picaturi pentru nas
(pag. 824 (10))
F2540150. Agentii vascozifianti pentru erine trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

A. Sa fie hidrosolubili
B. Sa fie liposolubili
C. Sa fie bine tolerati de mucoasa nazala
D. Sa influenteze cleareance-ul mucociliar
E. Sa fie inerti din punct de vedere chimic si farmacologic
(pag. 333 (8))
F2540151. Ca agenti de marire a vascozitatii, la prepararea erinelor se folosesc:

A. Clorura de benzalconiu 0,1% pH=5
B. Tiomersal-ul 0,02%
C. Clorbutanolul 0,5-1%
D. Nipagin si nipasol 0,01-0,02%
E. Clorocrezol 0,05-0,1%
(pag. 334 (8))
F2540152. La nivelul nucoasei nazale:

A. Unele substante active sunt inactivate datorita efectului de prim pasaj hepatic
B. Unele substante active sunt activate datorita efectului de prim pasaj hepatic
C. Se evita efectul de prim pasaj hepatic
D. Au loc actiuni enzimatice datorita prezentei aminopeptidazelor
E. Are loc un pseudoefect al primului pasaj
(pag. 337 (8))
F2540153. Biodisponibilitatea formelor farmaceutice nazale poate fi modificata de diferite afectiuni ca:
A. Raceli
B. Deviatie de sept nazal
C. Poliartrita reumatoida
D. Rinite virale
E. Rinite alergice si cronice
(pag. 338 (8))
F2540154. Pe cale nazală se administrează:

B. alveoconuri
C. microsfere nazale
D. sisteme membranare sau rezervoare
E. unguente nazale
(pag. 320/8)
F2540155. Pe cale nazală se administrează:

B. alveoconuri
C. microsfere nazale
D. sisteme membranare sau rezervoare
E. unguente nazale
(pag. 320/8)
F2540156. Conform FR X la prepararea picăturilor pentru nas nu este contraindicată folosirea ca

solvenţi a :
A. uleiului de floarea soarelui neutralizat
B. parafinei lichide
C. soluţiilor apoase hipotonice
D. soluţiilor apoase hipertonice
E. soluţiilor apoase izotonice
(pag. 824/10)
F2540157. Pentru obţinerea preparatelor nazale lichide se preferă un vehicul:

A. tamponat la pH 7,5-8
B. neiritant
C. uşor hipertonic
D. netoxic
E. izotonic
(pag. 329/8)
F2540158. În formularea erinelor soluţii se ţine seama de următorii factori, cu exceptia:

A. Ph
B. izotonie
C. culoare
D. viscozitate
E. miros
(pag. 329/8)
F2540159. Va creşte spre alcalin pH-ul erinelor lichide folosite în tratamentul următoarelor afecţiuni, cu
exceptia:
A. inflamaţii
B. toate răspunsurile sunt corecte
C. sinuzite
D. rinite alergice
E. rinite acute
(pag. 330/8)
F2540160. Sistemele tampon cele mai folosite în cazul erinelor sunt:

A. rezorcină
B. trimetamol
C. acid boric/borax
D. acid citric/citrat de sodiu
E. fosfat monosodic/fosfat disodic
(pag. 330/8)
F2540161. Sistemul tampon acid boric/borax:

A. se utilizează pentru tamponarea erinelor lichide
B. la pH mai mic de 7,5 conduce la inhibarea mişcării ciliare
C. la pH mai mare de 7,5 conduce la inhibarea mişcării ciliare
D. influenţează pozitiv clearance-ul mucociliar
E. nu se utilizează pentru tamponarea erinelor lichide
(pag. 330/8)
F2540162. Condiţiile obligatorii pentru materiile prime folosite la prepararea erinelor sunt:
A. să influenţeze pozitiv clearance-ul mucociliar
B. dacă sunt insolubile să aibă un diametru mai mic de 50 micrometri
C. să nu irite mucoasa nazală
D. să nu lezeze mucoasa nazală
E. să influenţeze negativ clearance-ul mucociliar
(pag. 332/8)
F2540163. Vehicolele folosite la prepararea erinelor:

A. asigură stabilitatea substanţelor încorporate
B. au capacitate mare de dizolvare
C. reacţionează cu substanţele asociate şi cu recipientul
D. nu sunt miscibili cu mucusul nazal
E. au acţiune farmacologică proprie
(pag. 332/14)
F2540164. Controlul calităţii erinelor cuprinde urmatoarele, cu exceptia:

A. determinarea pH-ului
B. determinarea volumului preparatului
C. determinarea conţinutului în solvent

D. determinarea conţinutului în substanţa activă
E. masa totală pe recipient
(pag. 336/8)
F2640165. Care dintre afirmaţiile privind antispasticele de tip parasimpatolitic este falsă?
A. Acţionează prin creştrea tonusului vagal
B. Impiedică acţiunea spasmogenă a acetilcolinei asupra musculaturii netede
C. Acţionează direct asupra fibrei musculare netede, prin mecanism miotrop
D. Se asociază morfinomimeticelor, pentru antagonizarea acţiunii spastice a acestora
E. Se asociază cu parasimpatomimeticele, pentru a antagoniza acţiunea spasmogenă a acestora şi a potenţa
celelalte efecte
(pag. 366-367)
F2640166. Papaverina este:

A. Alcaloid din opiu
B. Derivat de benzomorfan
C. Alcaloid cu structură izochinolinică
D. Alcaloid cu structură chinuclidinică
E. Inhibitor al fosfodiesterazei
(pag. 368)
F2640167. Papaverina are următoarele acţiuni:

A. Antispastică la nivelul muşchilor netezi cavitari
B. Bronhodilatatoare musculotropă
C. Vasodilatatoare la nivel cerebral şi coronarian
D. Vasoconstrictoare
E. Excitantă centrală marcată
(pag. 368)
F2640168. Administrarea intravenoasă rapidă a papaverinei poate produce:

A. Tahicardie marcată
B. Bloc atrioventricular
C. Hipertensiune arterială
D. Oprirea respiraţiei
E. Contracţia spastică a muşchilor netezi vasculari
(pag. 368)
F2640169. Dozele mari de papaverină pot cauza următoarele efecte adverse:

A. Crize anginoase
B. Constipaţie
C. Cefalee
D. Hipotensiune arterială
E. Crize astmatice
(pag. 368)
F2640170. Papaverina se utilizează în practica clinică în:

A. Colici biliare
B. Colici renale
C. Vasodilatator în ateroscleroză cerebrală
D. Ulcer gastric
E. Bradicardie sinusală
(pag. 368)
F2640171. Sunt antispastice "pure" de sinteză cu mecanism de acţiune miotrop:

A. Drotaverina
B. Pitofenona
C. Butilscopolamoniu
D. Oxifenoniu
E. Pirenzepina
(pag. 367)
F2640172. Acţiunea antispastică de tip neurotrop constă în:

A. Antagonizarea competitivă a acţiunilor acetilcolinei la nivelul receptorilor muscarinici postsinaptici
B. Stimularea receptorilor nicotinici de la nivelul ganglionilor vegetativi
C. Acţiune ganglioplegică la nivelul ganglionilor intramurali din plexurile intramurale Auerbach şi Meissner
D. Stimularea colinesterazei serice
E. Relaxarea musculaturii striate
(pag. 366)
F2640173. Conform FR X, la prepararea erinelor se utilizează ca vehicule:

A. soluţii apoase izotonizate
B. apa distilată, uleiul de floarea soarelui neutralizat, cosolvenţi
C. ulei de parafină
D. apa distilată proaspăt fiartă şi răcită
(pag. 823)
F2640174. La nivelul mucoasei nazale:

A. soluţiile hipertonice sunt mai bine tolerate decât soluţiile hipotonice
B. soluţiile hipotonice sunt mai bine tolerate decât soluţiile hipertonice
C. regenerarea epiteliului ciliar durează 7-8 zile
D. pentru creşterea cililor sunt necesare 2-3 luni
E. majoritatea substanţelor medicamentoase nu influenţează activitatea fiziologică
(pag. 330-331)
F2640175. Promotorii de absorbţie nazală pot acţiona la nivelul barierei fiziologice prin:
A. lărgirea joncţiunilor intercelulare
B. formarea de micele în membrana biologică
C. creşterea solubilităţii substanţei medicamentoase
D. insolubilizarea constituenţilor membranei biologice
E. efect inhibitor enzimatic
(pag. 334)
F2640176. Preparatele nazale pot conţine ca substanţe medicamentoase:

A. antihistaminice
B. vasoconstrictoare
C. sulfamide
D. antibiotice
E. vasodilatatoare
(pag. 452)
F2640177. Administrarea pe cale nazală:

A. împiedică absorbţia sistemică a substanţelor active
B. poate fi folosită numai pentru medicamente cu acţiune locală

C. poate fi folosită şi pentru medicamente cu acţiune sistemică
D. asigură propranololului o biodisponibilitate mai mică comparativ cu administrarea orală
E. se utilizează şi pentru unele vaccinuri
(pag. 332)
F2640178. Picăturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolină oficinale:

A. se conservă la Venenum
B. se conservă la Separandum
C. conţin 0,1 % clorhidrat de nafazolină, sistem tampon fosfat monosodic/fosfat disodic şi borat de
fenilmercur în vehicul apos izotonizat cu clorură de sodiu
D. conţin 0,1 % clorhidrat de nafazolină, sistem tampon acid boric/borax şi borat de fenilmercur în vehicul
apos izotonizat cu clorură de sodiu
E. conţin 1 % clorhidrat de nafazolină, sistem tampon acid citric/citrat de sodiu şi borat de fenilmercur în
vehicul apos izotonizat cu clorură de sodiu
(pag. 824)
F2640179. Epiteliul respirator conţine următoarele tipuri de celule:

A. celule bazale
B. celule cilindrice neciliate
C. celule cilindrice ciliate
D. celule calciforme
E. celule poligonale
(pag. 324)
F2640180. În industrie, erinele lichide se condiţionează în diferite tipuri de recipiente cum ar fi:
A. flacon presurizat de tip nebulizator
B. fiolă pipetă cu soluţie
C. flacoane de sticlă sau plastomer opac cu pulverizator
D. fiolă cu soluţie şi pipetă nazală din plastomer pentru spălături
E. recipiente unidoză de 0,4-0,5 ml din plastomer transparent
(pag. 335)
F2640181. La nivelul mucoasei nazale, mişcarea ciliară:

A. se opreşte dacă temperatura creşte la 44 °C
B. se opreşte în 3-5 minute dacă umiditatea relativă ajunge la 30 %
C. este automată şi neinfluenţată de factori externi
D. poate fi încetinită sau oprită de un aer cu un conţinut scăzut de oxigen
E. este influenţată de factori patologici
(pag. 328)
F2640182. Pentru preparate nazale se indică ca solvenţi:

A. soluţia izotonică de clorură de sodiu
B. soluţia de glucoză 1 %
C. propilenglicolul şi etileglicolul în concentraţie de cel mult 10 %, în amestec cu apa
D. soluţia de glucoză 5 %
E. polietilenglicolii lichizi în amestec cu uleiuri vegetale neutralizate
(pag. 332)
F2640183. Metilceluloza se utilizează la prepararea erinelor lichide, ca agent vâscozifiant, datorită

următoarelor avantaje:
A. formează complecşi cu nipaesterii, complecşii având activitate antimicrobiană crescută
B. nu formează complecşi cu nipaesterii
C. este constituită din macromolecule neionica

D. formează soluţii coloidale stabile la pH cuprins între 2,0 şi 12,0
E. în concentraţie adecvată nu influenţează clearace-ul mucociliar
(pag. 333)
Tema nr. 44
Suspensii farmaceutice
BIBLIOGRAFIE:
7. Tehnologie farmaceutica industriala – Sorin Leucuta, Ed. Dacia, 2001
F1244001. Care dintre factori amintiti, imbunatatesc stabilitatea suspensiilor defloculate

A. dimensiunea redusa a particulelor
B. micsorarea viscozitatii mediului de dispersie
C. absenta sarcinii electrice
D. absenta peptizatorilor
E. evitarea excipientilor tixotropi sau plastici in mediul de dispersie
(pag. 477, [7])
F1244002. Care enunt este coect legat de umectarea particulelor solide in vederea prepararii suspensiei
A. are loc daca unghiul de contact este mai mic de 90 °
B. are loc daca unghiul de contact este mai mare de 90 °
C. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 180 °
D. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 0 °
E. micsorarea unghiului de contact va face dificila umectarea
(pag. 38-39, [7])
F1244003. Factorul determinant in asigurarea stabilitatii fizice a suspensiilor defloculate este unul din
cei mentionati:
A. izotonia
B. umectarea
C. peptizarea
D. caracteristicile reologice ale mediului de dispersie si ale preparatului (viscozitatea de structura)
E. tipul recipientului de conditionare
(pag. 475, [7])
F1244004. Prevederi ale farmacopeei referitoare la suspendarea substantelor puternic active; care
dintre enunturi este corect
A. se evita prepararea de suspensii cu acestea
B. in cazuri exceptionale se face suspendarea unor cantitati reduse la jumatate fata de cele prescrise
C. cantitatea prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pe 24 ore
D. cantitatea suspendata poate depasi doza maxima pe 24 de ore daca substanta respectiva nu este un
stupefiant
E. daca substanta care se suspenda este un stupefiant se va recurge la solubilizarea micelara
(pag. 894, [FR X])
F1344005. Ce proprietati prezinta suspensiile floculate:

A. cristale individuale care sedimenteaza rapid
B. flocoane laxe care sedimenteaza rapid
C. supernatant opalescent
D. volum mic de sedimentare
E. sediment cimentat
(pag. 478)
F1344006. Ce umectanti se pot folosi la suspensii:

A. tensioactivi
B. parafina lichida
C. ulei de floarea soarelui
D. ulei de ricin
E. guma arabica
(pag. 476)
F1344007. Suspensiile defloculate se caracterizeaza prin:

A. particule solide dispersate individual
B. particule agregate in flocoane
C. viteza de sedimentare mare
D. viscozitate mare a mediului de dispersie
E. sediment lax
(pag. 476-477)
F1444008. Se pot prepara suspensii defloculate in urmatoarele conditii avantajoase:

A. viteza de agitare foarte mica
B. realizarea unui pH slab acid al vehiculului
C. prepararea unei suspensii concentrate care se amesteca apoi cu agentul de suspendare, urmata de
diluarea cu vehiculul ce contine si alti adjuvanti
D. viteza de agitare foarte mare
E. prepararea unei suspensii concentrate care se amesteca apoi cu vehiculul
(pag. 480, [7])
F1544009. Aprecierea gradului de floculare al unei suspensii se determină prin:

A. metoda diluării
B. metoda colorării
C. măsurarea volumului de sediment format
D. conductimetric
E. măsurarea indicelui de refracţie
(pag. 478, [7])
F1544010. În suspensiile floculate particulele suspendate :

A. sunt entităţi individuale
B. nu sunt entităţi individuale
C. au viteză de sedimentare mică
D. formează lent sedimentul
E. duc la obţinerea unui sediment greu de redispersat
(pag. 478, [7])
F1544011. La prepararea suspensiilor de uz intern nu se folosesc:

A. edulcoranţi
B. aromatizanţi
C. coloranţi
D. conservanţi antimicrobieni
E. aglutinanţi
(pag. 479, [7])
F1544012. Obţinerea fazei insolubile la prepararea suspensiilor nu se face prin:

A. precipitarea cu solvenţi organici
B. precipitarea prin modificarea pH-ului
C. precipitarea prin dubla descompunere

D. procedeul sedimentării
E. triturare la mojar
(pag. 476, [7])
F1544013. Reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide dintr-o suspensie poate fi micşorată
prin:
A. scăderea concentraţiei fazei solide
B. scăderea gradului de dispersie
C. scăderea vâscozităţii mediului de dispersie
D. folosirea de vehicule tixotrope sau plastice
E. creşterea diferenţei de densitate între cele două faze
(pag. 477, [7])
F1544014. Stabilitatea unei suspensii nu este influenţată de:

A. gradul de hidratare
B. solubilitatea în apă a fazei dispersate
C. volumul suspensiei
D. vâscozitatea mediului de dispersie
E. sarcina electrică a particulelor fazei interne
(pag. 477, [7])
F1644015. Agenti tensioactivi neionici folositi la obtinerea suspensiilor floculate:

A. Tween
B. Laurilsufat de sodiu
C. Sapunuri alcaline
D. Sapunuri metalice
E. Carboximetilceluloza sodica
(pag. 479)
F1644016. FR X, controleaza marimea particulelor dintr-o masa de suspensie care contine aproximativ:
A. 100 mg substanta activa suspendata
B. 10 mg substanta activa suspendata
C. 10 g substanta activa suspendata
D. 5 g substanta activa suspendata
E. 25 g substanta activa suspendata
(pag. 893)
F1644017. La suspensii odata cu cresterea concentratiei fazei solide, viteza de sedimentare:

A. creste
B. scade
C. nu este influentata
D. creste linear
E. creste numai peste o anumita concentratie
(pag. 477)
F1644018. Tehnica prin care se obtin particule cu un grad avansat de dispersie la prepararea
suspensiilor defloculate se numeste:
A. pulverizare
B. maruntire
C. radere
D. micronizare
E. macinare
(pag. 479)
F2144019. Masurarea potentialului zeta al unei suspensii presupune:

A. utilizarea numaratorului Coulter
B. determinarea usurintei de redispersare a suspensiilor
C. determinarea incarcarii electrice a particulelor
D. determinarea sedimentarii gravitatioanle
E. toate cele de mai sus
(pag. (7) 480)
F2144020. Suspensiile de uz intern prezintă următoarele avantaje, cu excepţia:

A. reducerii descompunerii chimice a unor substanţe active comparativ cu soluţiile apoase
B. evitării gustului neplăcut al unor derivaţi solubili
C. uşurinţei de administrare la copii
D. stabilităţii fizice crescute a formei farmaceutice
E. biodisponibilităţii crescute faţă de preparatele orale solide
(pag. 475, [7])
F2144021. Conform FR X următoarele afirmaţii referitoare la suspensii sunt adevărate, cu excepţia:

A. suspensiile destinate administrării interne pot conţine edulcoranţi şi aromatizanţi
B. suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor se prepară prin metode care le asigură
sterilitatea
C. pe etichetele recipientelor se menţionează "A se agita înainte de întrebuinţare"
D. substanţele solide se aduc la gradul de fineţe corespunzător scopului şi modului de administrare
E. se conservă în recipiente închise etanş, la loc răcoros, ferit de lumină
(pag. 894, [10])
F2144022. La prepararea suspensiilor, FR X prevede că se pot folosi următoarele substanţe auxiliare,

cu excepţia:
A. agenţilor de mărire a vâscozităţii
B. umectanţilor
C. solubilizanţilor
D. agenţilor de floculare
E. conservanţilor antimicrobieni
(pag. 893, [10])
F2144023. Care dintre următoareloe afirmaţii referitoare la floculare cu electroliţi nu este adevărată:
A. se datorează controlării sarcinii electrice a particulelor suspendate
B. depinde de concentraţia electrolitului
C. creşte cu valenţa ionului folosit
D. se datorează producerii unui strat de solvatare în jurul particulelor
E. se poate controla prin determinarea schimbării potenţialului zeta.
(pag. 478, [7])
F2144024. Umectarea unui solid de către un lichid este completă când unghiul de contact este:
A. egal cu 0 grade
B. între 0 + şi 90 grade
C. egal cu 90 grade
D. între 90 şi 180 grade
E. egal cu 180 grade
(pag. 38-39, [7])
F2244025. Suspensiile floculate se caracterizeaza prin:

A. sedimentare individuala a particulelor
B. sedimentare cu viteza redusa
C. sediment afanat
D. supernatant opalescent
E. potential zeta foarte ridicat
(pag. Leucuta, 478)
F2244026. Agentii de peptizare utilizati la prepararea suspensiilor:

A. conduc la obtinerea unor suspensii floculate
B. cresc vascozitatea mediului de dispersie
C. confera sarcini electrice particulelor suspendate
D. impiedica cimentarea sedimentului
E. nu au nici un efect asupra stabilitatii suspensiilor
(pag. Leucuta, 477)
F2244027. Sterilitatea une suspensii apoase de uz extern poate fi asigurata prin:

A. sterilizarea prin caldura uscata
B. sterilizarea prin caldura umeda
C. sterilizarea prin filtrare
D. sterilizarea cu radiatii UV
E. prepararea pe cale aseptica
(pag. Leucuta, 480)
F2244028. Metode de floculare in vederea prepararii suspensiilor floculate

A. prin neutralizarea partiala a sarcinii electrice a particulelor si monitorizarea potentialului zeta se obtine o
floculare controlata, avantajoasa stabilitatii fizice
B. prin neutralizarea partiala a sarcinii electrice a particulelor si monitorizarea potentialului zeta se obtine o
floculare partiala,insuficienta unei stabilitati fizice corespunzatoare
C. prin invelirea integrala a particulelor cu un film de tensioactiv neionogen
D. prin cresterea la maximum a potentialului zeta
E. flocularea cu electroliti nu este o metoda practica de obtinere a suspensiilor de calitate
(pag. Leucuta,478)
F2244029. Factori care imbunatatesc stabilitatea suspensiilor defloculate

A. dimensiunea redusa a particulelor
B. micsorarea viscozitatii mediului de dispersie
C. absenta sarcinii electrice
D. absenta peptizatorilor
E. evitarea excipientilor tixotropi sau plastici in mediul de dispersie
(pag. Leucuta,476)
F2244030. Prevederi ale farmacopeei referitoare la suspendarea substantelor puternic active

A. se evita prepararea de suspensii cu acestea
B. in cazuri exceptionale se face suspendarea unor cantitati reduse la jumatate fata de cele prescrise
C. cantitatea prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pe 24 ore
D. cantitatea suspendata poate depasi doza maxima pe 24 de ore daca substanta respectiva nu este un
stupefiant
E. daca substanta care se suspenda este un stupefiant se va recurge la solubilizarea micelara
(pag. FRX,893)
F2344031. Ce umectanti se pot folosi la suspensii:

A. tensioactivi
B. parafina lichida
C. ulei de floarea soarelui
D. ulei de ricin
E. guma arabica
(pag. 476)
F2344032. Ce proprietati prezinta suspensiile floculate:

A. cristale individuale care sedimenteaza rapid
B. flocoane laxe care sedimenteaza rapid
C. supernatant opalescent
D. volum mic de sedimentare
E. sediment cimentat
(pag. 478)
F2344033. Suspensiile apoase sunt sisteme disperse eterogene formate din:

A. particule solide insolubile in apa
B. ulei de floarea soarelui
C. alcool
D. acetona
E. glicerol
(pag. 893)

A. particule solide dispersate individual
B. particule agregate in flocoane
C. viteza de sedimentare mare
D. viscozitate mare a mediului de dispersie
E. sediment lax
(pag. 476,477)
F2344035. Care din urmatoarele substante se prepara sub forma de suspensie apoasa:
A. glucoza
B. clorhidrat de procaina
C. fenobarbital
D. propifenazona
E. cafeina
(pag. 475)
F2544036. Intr-o suspensie, reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide poate fi micsorata
prin:
A. folosirea de vehicule tixotrope sau plastice
B. cresterea diferentei de densitate intre cele doua faze
C. scaderea concentratiei fazei solide
D. scaderea gradului de dispersie
E. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
(pag. 477/7)
F2544037. Urmatorii factori nu influenteaza stabilitatea unei emulsii:

A. solubilitatea in apa a fazei dispersate
B. gradul de hidratare
C. vascozitatea mediului de dispersie
D. sarcina electrica a particulelor fazei interne
E. volumul suspensiei
(pag. 477/7)
F2544038. Caracteristicile particulelor suspendate in suspensiile floculate sunt:

A. nu sunt entitati individuale
B. au viteza de sedimentare mica
C. sunt entitati individuale
D. formeaza lent sedimentul
E. duc la obtinerea unui sediment greu de redispersat
(pag. 478/7)
F2544039. Pentru suspensiile de uz intern nu se folosesc la preparare:

A. conservanti antimicrobieni
B. aglutinanti
C. aromatizanti
D. coloranti
E. edulcoloranti
(pag. 479/7)
F2544040. Gradul de floculare al unei suspensii se determina prin:

A. masurarea volumului de sediment format
B. conductimetric
C. metoda diluarii
D. determinarea indicelui de refractie
E. metoda colorarii
(pag. 478/7)
F2544041. Viteza de sedimentare a particulelor unei suspensii poate fi realizata prin:

A. cresterea gradului de dispersie
B. scaderea concentratiei fazei disperse
C. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
D. folosirea de polimeri hidrofili
E. utilizarea tensioactivilor in cantitate mare
(pag. 477/7)
F2544042. Conform FR X substantele auxiliare folosite la prepararea suspensiilor sunt urmatoarele cu

exceptia:
A. agenti de floculare
B. coloranti
C. conservanti antimicrobieni potriviti
D. umectanti
E. adsorbanti
(pag. 893/10)
F2544043. Afirmatii adevarate despre suspensii:

A. sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide
B. sunt constituite din una sau mai multe substante active insolubile suspendate in mediu de dispersie
semisolid
C. 90% din particulele examinate au diametru de cel mult 50 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametru de cel mult 25 micrometri
E. substante auxiliare folosite:diluanti,adsorbantiagenti tensioactivi
(pag. 893/10)
F2544044. Formularea suspensiilor farmaceutice are urmatoarele obiective cu exceptia:

A. reducerea vitezei de sedimentare
B. reducerea fenomenului de crestere a cristalelor
C. sigurarea redispersarii omogene
D. evitarea sedimentarii
E. reducerea cimentarii
(pag. 475/7)
F2644045. Ce tip de recipiente de sticlă se foloseste pentru conditionarea sângelui de uz uman?

A. de tip I
B. de tip II
C. de tip III
D. de tip IV
E. de tip II si IV
(pag. 109)
F2644046. Pentru obtinerea recipientelor de conditionare din grupa elastomerilor se folosesc:

A. cauciucurile
B. derivati celulozici
C. poliamidele
D. polistirenul si copolimerii
E. siliconele
(pag. 113)
F2644047. Eticheta recipientului si ambalajului nu cuprinde:

A. tipul materialului folosit pentru conditionare
B. modul si calea de administrare
C. termenul de valabilitate
D. capacitatea recipientului
E. concentratia
(pag. 117)
F2644048. Din categoria recipientelor cu sisteme de închidere specială nu fac parte:

A. cu bilă
B. cu capac cu ventil
C. cu duze metalice
D. sprayuri
E. cu capac
(pag. 117)
F2644049. Metalele si aliajele folosite pentru conditionarea primară a medicamentelor prezintă

dezavantajul:
A. impermeabilitate absolută
B. soliditate mecanică înaltă
C. se corodează
D. rezistentă la solutii si temperatură
E. fără absorbtie pentru substante medicamentoase si auxiliare
(pag. 115)
F1244050. Alegeti care dintre enunturi este corect referitor la prepararea suspensiilor defloculate
A. folosirea unor particule a substantei medicamentoase cu grad avansat de dispersie
B. alegerea unui polimer care sa duca la formarea unei viscozitati de structura (plastica, tixotropica) a
mediului de dispersie
C. evitarea umectantilor
D. evitarea agentilor peptizatori
E. folosirea unor sisteme de agitare eficiente
(pag. 478, [7])
F1244051. Alegeti enunturile corecte referitor la suspensiile injectabile, conform farmacopeei

A. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu sau fara agenti
de suspendare
B. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu agenti de
suspendare
C. suspensiile sterile se prepara prin metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei
contaminari ulterioare cu microorganisme
D. suspensiile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor nu se pot steriliza deoarece s-ar
distruge stabilitatea lor fizica, de aceea se aduc la un pH care distruge microorganismele eventual
prezente
E. prepararea trebuie facuta astfel incit sa se evite total sedimentarea in timp
(pag. 512, [FR X])
F1244052. Obiective ale controlului de calitate a suspensiilor:care dintre enunturi sunt corecte
A. marimea particulelor
B. viteza de sedimentare
C. capacitatea de redispersare a sedimentului suspensiei
D. viscozitatea
E. marimea agregatelor (flocoanelor) formate din asocieri de particule
(pag. 480, [7])
F1244053. Precizati care dintre substantele auxiliare de mai jos sunt admise de FRX la prepararea
suspensiilor farmaceutice
A. umectanti
B. lubrifianti
C. conservanti
D. agenti pentru cresterea viscozitatii
E. polimeri bioadezivi
(pag. 893, [FR X])
F1244054. Prevederi ale farmacopeei privind controlul sterilitatii suspensiilor:care dintre enunturi snt
corecte
A. suspensiile care contin antibiotice
B. suspensii care se aplica pe plagi
C. suspensii care se aplica pe arsuri
D. suspensii care se aplica pe pielea sugarilor
E. suspensiile care trebuie sa fie sterile se sterilizeaza prin autoclavare
(pag. 894, [FR X])
F1244055. Prevederi ale FRX referitoare la suspensii, in monografia de generalitati; care din enunturi
sunt corecte

C. pe eticheta se mentioneaza “A se agita inainte de intrebuintare”
D. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 48 ore
E. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 3 zile
(pag. 893, [FR X])
F1244056. Prin ce proprietati, din cele de mai jos, se pot caracteriza suspensiile defloculate
A. sedimentarea individuala a particulelor
B. lichid clar deasupra sedimentului
C. evitarea cimentarii
D. redispersare foarte usoara
E. riscul formarii de sediment cimentat
(pag. 476-7, [7])
F1344057. Care sunt dimensiunile particulelor admise intr-o suspensie:

A. 50 micrometri
B. 100 micrometri
C. 180 micrometri
D. 200 micrometri
E. 300 micrometri
(pag. 893)
F1344058. Factori care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. dimensiunea particulelor solide insolubile
B. umectarea particulelor solide
C. viscozitatea mediului
D. lipsa sarcinii electrice
E. lipsa stratului de hidratare
(pag. 477)
F1344059. Fenomenele de instabilitate fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. cresterea cristalelor
B. marirea viscozitatii
C. sedimentarea particulelor
D. formarea de flocoane
E. formarea de sedimente compacte
(pag. 477)
F1344060. In ce cazuri masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza
maxima pentru 24 de ore:
A. pentru substantele anodine
B. pentru substantele puternic active
C. pentru substantele toxice
D. pentru substantele colorante
E. pentru substantele antioxidante
(pag. 893)
F1344061. In ce cazuri se asigura sterilitatea suspensiilor:

A. pentru suspensiile administrate intern
B. pentru suspensiile aplicate in conductul auditiv
C. pentru suspensiile aplicate pe plagi
D. pentru suspensiile aplicate pe arsuri

E. pentru suspensiile aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F1344062. Mecanismul de actiune a surfactantilor ionogeni in suspensie este de:

A. solubilizare micelara
B. adsorbtie ca strat monomolecular pe particulele solide
C. conferirea de sarcini electrice
D. umectare
E. floculare
(pag. 476)
F1344063. Mecanismul de actiune al polimerilor hidrofili intr-o suspensie este de:

B. conferirea de sarcini electrice
C. adsorbtie ca strat multimolecular
D. scaderea tensiunii superficiale
E. marirea viscozitatii mediului de dispersie
(pag. 476)
F1344064. Particulele solide obtinute prin pulverizare se caracterizeaza prin:

A. stare energetica crescuta la suprafata
B. tendinta la aglomerare
C. tendinta la absorbtia aerului
D. scaderea solubilitatii
E. facilitate de umectare
(pag. 477)
F1344065. Suspensiile se prepara prin urmatoarele metode:

A. metoda condensarii
B. metoda dispersarii
C. metoda amestecarii
D. metoda diluarii
E. metoda flocularii
(pag. 893)
F1444066. Caracteristicile suspensiilor defloculate sunt:

A. particulele sedimenteaza individual
B. viteza de sedimentare este redusa
C. sedimentul este voluminos
D. supernatantul este limpede
E. supernatantul este opalescent
(pag. 476, [7])
F1444067. Comportamentul particulelor in suspensie depinde de urmatoarele propietati fizice:

A. polimorfism
B. structura cristalina
C. punct de topire
D. stare anhidra sau solvatata
E. densitate
(pag. 476, [7])
F1444068. Flocularea se poate efectua in conditii controlate, folosind:

A. electroliti
B. substante tensioactive
C. polimeri hidrofili
D. neelectroliti
E. solventi miscibili cu apa
(pag. 478 - 479, [7])
F1444069. In suspensii, viteza de sedimentare a particulelor insolubile:

A. este redata de relatia lui Stokes pentru suspensiile concentrate
B. este redata de relatia lui T. Higuchi pentru suspensiile diluate (sub 2%)
C. este redata de relatia lui T. Higuchi pentru suspensiile concentrate
D. scade cu cresterea viscozitatii mediului de dispersie
E. scade cu scaderea concentratiei fazei solide
(pag. 477, [7])
F1444070. Obtinerea particulelor insolubile prin precipitare cu un solvent organic, miscibil cu apa:
A. se realizeaza prin adaugarea solutiei substantei medicamentoase in solventul organic in apa distilata, in
orice conditii
B. se realizeaza prin adaugarea solutiei substantei medicamentoase in solventul organic in apa distilata, in
conditii controlate
C. permite obtinerea marimii dorite a particulelor
D. permite obtinerea aceleiasi forme polimorfe, indiferent de solventul organic folosit
E. permite obtinerea de forme polimorfe diferite, in functie de solventul organic folosit
(pag. 476, [7])
F1444071. Stabilitatea fizica a suspensiilor este asigurata prin:

A. folosirea de umectanti
B. folosirea agentilor de peptizare
C. utilizarea formelor polimorfe cu solubilitatea cea mai mare
D. favorizarea aparitiei fortelor de atractie intre particule
E. utilizarea formelor polimorfe cu solubilitatea cea mai mica
(pag. 477 - 478, [7])
F1444072. Suspensiile floculate se deoasebesc de cele defloculate prin:

A. viteza de sedimentare lenta
B. sedimentul afinat
C. sedimentul format din particule individuale
D. posibilitatea aparitiei fenomenului de cimentare a sedimentului
E. supernatant clar
(pag. 478, [7])
F1444073. Suspensiile, fiind sisteme disperse instabile, formularea lor are ca obiective:
A. evitarea sedimentarii particulelor suspendate
B. reducerea vitezei de sedimentare
C. numai reducerea fenomenului de crestere a cristalelor si a cimentarii
D. asigurarea redispersarii omogene, fara dificultate, a sedimentului
E. evitarea fenomenului de crestere a cristalelor
(pag. 475, [7])
F1544074. Avantajele suspensiilor:

A. posibilitatea administrării de substanţe cu solubilitate redusă în apă
B. procesele de degradare ale substanţelor active sunt mai reduse

C. evitarea gustului neplăcut al substanţelor active
D. apariţia sedimentelor cimentate
E. pot fi administrate uşor persoanelor cu dificultăţi de înghiţire
(pag. 475, [7])
F1544075. Controlul calităţii suspensiilor implică determinarea:

A. mărimii particulelor
B. vitezei de sedimentare
C. potenţialului Zetta
D. vâscozităţii
E. gradului de coalescenţă
(pag. 480, [7])
F1544076. În formularea suspensiilor se ţine seama de:

A. sedimentarea particulelor
B. creşterea mărimii particulelor
C. obţinerea unei suspensii floculate
D. obţinerea unei suspensii defloculate
E. de alţi factori, nu de cei enumeraţi mai sus
(pag. 475, [7])
F1544077. În suspensiile defloculate:

A. particulele dispersate sunt ca entităţi individuale
B. sedimentarea nu se realizează individual
C. viteza de sedimentare e mare
D. sedimentarea se face încet
E. sedimentul este foarte uşor de redispersat
(pag. 476, [7])
F1544078. Mărimea particulelor fazei solide a unei suspensii se determină folosind:

A. microscopul cu micrometru ocular etalonat
B. cernerea cu site standardizate
C. numărătorul Coulter
D. pipeta Andreasen
E. măsurarea volumului sedimentului
(pag. 480, [7])
F1544079. Particulele obţinute prin pulverizarea unei substanţe solide:

A. au stare energetică crescută la suprafaţă
B. nu au stare energetică
C. nu au tendinţă de aglomerare
D. au tendinţă de adsorbţie a aerului
E. sunt mai dificil de dispersat în apă
(pag. 476, [7])
F1544080. Sterilitatea suspensiilor se obţine prin:

A. sterilizare la autoclav
B. sterilizare la etuvă
C. filtrare
D. folosirea de materii prime sterile
E. prepararea pe cale aseptică
(pag. 480, [7])
F1544081. Suspensiile floculate se obţin:

A. prin realizarea floculării prin controlul sarcinii electrice a particulelor
B. cu ajutorul substanţelor tensioactive
C. cu ajutorul polimerilor hidrofili, dar procedeul este mai dificil
D. prin agitare foarte puternică
E. prin adăugare de emulgatori
(pag. 478, [7])
F1544082. Următorii factori influenţează comportamentul particulelor unei suspensii:

A. structura cristaline
B. starea anhidră
C. forma amorfă
D. forma solvatată
E. culoarea substanţei suspendate
(pag. 476, [7])
F1644083. Caracteristicile unei suspensii defloculate:

A. viteza de sedimentare mare
B. sedimentul se formeaza încet
C. viteza de sedimentare mica
D. sedimentul se formeaza rapid
E. sedimentul se redisperseaza usor
(pag. 476-477)
F1644084. Cresterea vâscozitatii mediului de dispersie a suspensiilor:

A. creste viteza de sedimentare
B. încetineste viteza de sedimentare
C. contribuie la îmbunatatirea calitatii suspensiei
D. contribuie la scaderea calitatii suspensiei
E. reduce dimensiunea particulelor
(pag. 477)
F1644085. Ecuatia lui Stokes se refera la suspensii:

A. diluate
B. cu particule considerate sferice
C. concentrate
D. floculate
E. de uz extern
(pag. 477)
F1644086. F.R.X. prevede sterilitate în cazul:

A. Suspensiilor de uz intern
B. Suspensiilor aplicate pe plagi
C. Suspensiilor aplicate pe arsuri
D. Suspensiilor floculate
E. Suspensiilor aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F1644087. Factorii care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. vâscozitatea mediului de dispersie
B. substanta activa încorporata

C. dimensiunea particulelor
D. sarcina electrica a particulelor
E. indicele de refractie a suspensiei
(pag. 477)
F1644088. La prepararea suspensiilor, obtinerea particulelor prin metoda condensarii sau precipitarii
se poate realiza prin:
A. procedeul dispersarii
B. precipitare cu un solvent organic
C. precipitare prin modificarea pH-ului
D. precipitare prin dubla descompunere
E. precipitare cu agenti tensioactivi
(pag. 476)
F1644089. Metode de obtinere a suspensiilor floculate:

A. prin controlul sarcinii electrice a particulelor
B. prin utilizarea substantelor tensioactive
C. cu ajutorul polimerilor hidrofili
D. prin metoda gumei uscate
E. prin condensare
(pag. 478-479)
F1644090. Suspensiile sunt sisteme disperse:

A. ultramicroeterogene
B. eterogene
C. instabile
D. stabile
E. omogene
(pag. 475)
F2144091. La formularea suspensiilor farmaceutice se au in vedere obictive:

A. micsorarea, in general, a gradului de dispersie a particulelor suspendate
B. reducerea vitezei de sedimentare
C. favorizarea fenomenului de crestere a cristalelor
D. evitarea cimentarii
E. asigurarea redispersarii omogene, fara dificultate a sedimentului
(pag. (7) 475)
F2144092. Factorii care influenteaza comportamentul particulelor in suspensie sunt:

A. structura cristalina
B. starea anhidra ori solvatata
C. polimorfismul
D. umectarea
E. nici unul din factorii enumerati
(pag. (7) 477)
F2144093. Pentru prepararea suspensiilor sterile:

A. se folosesc componente sterile
B. se aplica sterilizarea prin autoclavare a produsului finit
C. se aplica sterilizarea prin filtre Millipore
D. se apeleaza la tehnica asptica
E. este obligatorie doar sterilizarea mediului de dispersie

(pag. (7) 480)
F2144094. Volumul de sedimentare:

A. este raportul la echilibru al sedimentului fata de volumul total al suspensiei
B. este raportul la echilibru al volumului total al suspensiei fata de cel al sedimentului
C. este cuprins intre 0 si 1, in cazul unei suspensii ideale
D. este egal cu 1, in cazul unei suspensii ideale
E. se determina cu ajutorul zetametrului
(pag. (7) 487)
F2144095. Influenta valentei si covalentei electrolitilor asupra flocularii suspensiilor se poate

determina experimental prin:
A. determinarea gradului de dispersie a fazei solide
B. masurarea vitezei de ecremare
C. observarea gradului de floculare
D. determinarea unghiului de contact al solidului
E. masurarea schimbarii potentialului zeta
(pag. (7) 478)
F2144096. Obtinerea particulelor de suspendat prin metoda condensarii sau precipitarii se poate
realiza prin urmatoarele procedee:
A. micronizarea solidului
B. precipitarea cu un solvent organic
C. precipitaea prin modificarea pH-ului
D. precipitarea prin dubla descompunere
E. pulverizarea prin frecare
(pag. (7) 476)
F2144097. O valoare mai mica a unghiului de contact denota ca:

A. predomina fortele de adeziune intre lichid si solid
B. predomina fortele de coeziune ale lichidului
C. are loc umectarea solidului
D. umectarea particulelor este dificila
E. particulele solide nu se lasa udate de apa
(pag. (7) 38 - 39)
F2144098. Sarcina electrica de suprafata a particulelor solide dispersate in apa isi are originea in:
A. interactiunea intre particule in mediu lichid
B. ionizarea gruparilor de la suprafata particulelor
C. adsorbtia preferentiala a unor ioni pe suprafata particulelor
D. cresterea cristalelor
E. impuritati reprezentate de ioni din mediul de dispersie
(pag. (7) 42)
F2144099. Dificultatile legate de formularea suspensiilor farmaceutice rezida in:

A. dispersarea corespunzatoare a particulelor solide in vehicul
B. existenta unei valori reduse a unghiului de contact solid/lichid
C. sedimentarea marimii particulelor
D. cresterea marimii particulelor
E. cimentarea sedimentarii
(pag. (7) 475)
F2144100. La controlul mărimii particulelor dintr-o suspensie, FR X prevede:

A. pentru 10 % din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm
B. 10 % din particule trebuie să aibă diametrul de cel puţin 180 µm
C. 90 % din particule trebuie să prezinte un diamentru de cel mult 50 µm
D. 90 % din particule trebuie să aibă dimensiuni de până la 180 µm
E. 20 % din particule trebuie să aibă diamentrul mai mare de 50 µm
(pag. 893, [10])
F2144101. FR X prevede pentru suspensiile farmaceutice următoarele caracteristici:

A. aspect opac
B. vâscozitate care să nu permită sedimentarea fazei solide
C. omogenitate pe toată durata de păstrare
D. redispersarea sedimentului după o agitare de 1-2 minute şi menţinerea omogenităţii pe durata administrării
E. particule în suspensie cu diametrul de maxim 10 microni
(pag. 893, [10])
F2144102. Probele de control pentru suspensiile farmaceutice includ:

A. determinarea mărimii particulelor
B. determinarea vâscozităţii
C. determinarea vitezei de sedimentare
D. determinarea perioadei de înjumătăţire
E. determinarea capacităţii de redispersare
(pag. 480, [7])
F2144103. Viteza de sedimentare a unei suspensii defloculate poate fi micşorată prin:

A. reducerea mărimii particulelor solide
B. micşorarea diferenţei de densitate dintre faze
C. mărirea vâscozităţii fazei externe
D. mărirea diferenţei de densitate dintre faze
E. micşorarea vâscozităţii fazei interne
(pag. 477, [7])
F2144104. Substanţele tensioactive pot facilita formarea suspensiilor floculate prin:

A. mărirea tensiunii interfaciale solid /lichid
B. acoperirea integrală a suprafeţei particulelor suspendate
C. acoperirea parţială a particulelor solide
D. crearea posibilităţii de interacţiune prin forţe de legare slabe între particulele suspendate
E. neutralizarea sarcinilor electrice ale particulelor
(pag. 478-479, [7])
F2144105. O suspensie floculată se caracterizează prin:

A. viteză de sedimentare rapidă
B. volum mic de sedimentare
C. includerea mediului de dispersie între particulele depuse
D. cimentarea în timp a sedimentului
E. sediment poros
(pag. 478, [7])
F2144106. O suspensie defloculată se caracterizează prin:

A. depunderea particulelor solide individuale
B. sediment compact
C. eliminarea mediului de dispersie din sediment
D. redispersare dificilă
E. grad de floculare apropiat de unitate
(pag. 476, [7])
F2144107. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor farmaceutice sunt:

A. dimensiunea particulelor dispersate
B. vâscozitatea fazei interne
C. vâscozitatea fazei externe
D. sarcina electrică a particulelor
E. gradul de umectare a particulelor solide
(pag. 477, [7])
F2144108. Creşterea cristalelor într-o suspensie este favorizată de:

A. existenţa unor polimorfi stabili
B. variaţiile de temperatură
C. existenţa formei hidratate a substanţei active insolubile
D. existenţa de particule suspendate cu acelaşi grad de dispersie
E. micşorarea gradului de dispersie şi existenţa unor forme ale particulelor cu nivel energetic mai mare.
(pag. 45, [7])
F2144109. FR X are următoarele recomandări privind prepararea suspensiilor:

A. substanţele solide se aduc la un grad de fineţe corespunzător scopului şi modului de administrare
B. ele se dispersează în mediu de dispersie lichid printr-o metodă adecvată
C. suspensia se completează la volumul prescris (m/v)
D. la preparare se pot folosi şi substanţe auxiliare
E. suspensiile destinate administrării externe pot conţine agenţi de curgere
(pag. 893, [10])
F2244110. Ce proprietati reologice au suspensiile farmaceutice

A. viscozitatea aparenta a suspensiilor floculate este mai mare decit a celor defloculate
B. suspensiile defloculate in vehicule newtoniene pot forma un sediment compact, cimentat
C. suspensiile defloculate in vehicule nenewtoniene , plastice sau pseudoplastice, nu sedimenteaza,
respectiv viteza de sedimentare este incetinita
D. suspensiile floculate in vehicule newtoniene produc un volum mic de sediment, cu lichid opalescent
deasupra
E. suspensiile in dispersii concentrate de bentonita sau dioxid de siliciu coloidal , sunt tixotrope
(pag. Leucuta,57)
F2244111. Ce factori determina cresterea cristalelor la suspensiile farmaceutice

A. proprietatile plastice
B. proprietatile tixotrope
C. solubilitatea partiala a particulelor suspendate
D. solubilitatea mai mare a particulelor mici in comparatie cu cele mari, care cresc pe seama celor mici
E. factorii care cresc solubilitatea sau produc fluctuatii ale acesteia in sistem
(pag. Leucuta,45)
F2244112. Consecinte ale interactiunilor intre particule in suspensii farmaceutice

A. sunt determinate de combinarea fortelor de atractie si a celor de respingere
B. fortele de respingere se datoreaza potentialului electrocinetic
C. anularea sarcinilor electrice conduce la coagulare
D. o anulare partiala a sarcinilor electrice determina un minim secundar,care determina oprirea unirii
particulelor si formarea unui sistem floculat
E. adaugarea de elecroliti in orice cantitate la un sistem incarcat electric determina coagularea si deci
pierderea stabilitatii fizice

(pag. Leucuta,44)
F2244113. Ce fenomene de adsorbtie se intilnesc in suspensiile farmaceutice

A. particulele solide pot adsorbi substante tensioactive amfifile
B. adaugarea de tensioactivi amfifili favorizeaza umectarea
C. daca tensioactivii sunt ionogeni, particulele au sarcini electrice, iar stabilitatea cinetica va creste
D. adsorbtia de polimeri constituie o bariera mecanica in calea unirii particulelor
E. fenomenele de adsorbtie la suspensii sunt atit de mici incit nu au nici o influenta asupra stabilitatii
sistemului
(pag. Leucuta,40)
F2244114. Cum se poate pregati faza insolubila in vederea prepararii suspensiilor farmaceutice
B. metoda emulsionarii
C. depunerea electrostatica
D. cimentarea
E. metoda dispersarii fizice, mecanice
(pag. Leucuta,476)
F2244115. Ce particularitati ale ecuatiei Higuchi o diferentiaza de ecuatia Stokes referitoare la viteza de
sedimentare
A. suprafata specifica a solidului
B. porozitatea fazei solide sau fractiunea de volum a fazelor
C. viteza de sedimenare scade cu cresterea concentratiei fazei solide
D. marimea razei particulelor ( Stokes) si suprafata specifica a solidului (Higuchi) sunt factori diferiti care
influenteaza diferit stabilitatea
E. cresterea gradului de dispersie si a viscozitatii mediului cresc stabilitatea fizica a suspensiilor in timp
(pag. Leucuta,477)
F2244116. Care din factorii enumerati sunt pasi necesari la prepararea unei suspensii defloculate de
calitate corespunzatoare
A. pulverizarea avansata a substantei solide insolubile in mediul de dispersie
B. umectarea
C. conferirea de sarcina electrica
D. cresterea viscozitatii mediului de dispersie
E. indeplinirea conditiilor de mai sus nu mai fac necesar lucrul mecanic pentru dispersare
(pag. Leucuta,476)
F2244117. Avantaje ale utilizarii suspensiilor:

A. evitarea gustului neplacut al substantelor medicamentoase
B. posibilitatea obtinerii de preparate lichide din substante cu solubilitate redusa
C. formularea nu prezinta dificultati
D. instalarea rapida a efectului terapeutic
E. degradarea substantelor medicamentoase este mai redusa
(pag. Leucuta, 475)
F2244118. Conform ecuatiei lui Stokes, care sunt factorii care influenteaza viteza de sedimentare a
particulelor aflate in suspensie?
A. vascozitatea mediului de dispersie
B. umectarea particulelor
C. raza particulelor
D. diferenta dintre densitatea fazei interne si externe
E. sarcina electrica a particulelor

(pag. Leucuta, 477)
F2244119. La dispersarea substantei medicamentoase in vederea prepararii de suspensii floculate se

utilizeaza:
A. micronizatorul cu jet de aer
B. moara cu cilindri
C. procedeul de aerosolizare
D. procedeul in pat fluidizat
E. moara cu discuri verticale
(pag. Leucuta, 479)
F2244120. Controlul marimii particulelor suspendate se realizeaza cu ajutorul:

A. microscopului optic prevazut cu micrometru ocular
B. sitelor standardizate
C. pipetei Andreasen
D. permeametrului Blaine
E. numaratorului de particule Coulter
(pag. Leucuta, 480)
F2244121. Suspensii de uz extern:

A. picaturi pentru ochi
B. picaturi pentru nas
C. unguente
D. supozitoare
E. picaturi pentru ureche
(pag. FR X, 893, 823, 709)
F2244122. Instabilitatea fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. sedimentarea particulelor solide
B. cimentarea sedimentului
C. cresterea cristalelor
D. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
E. coalescenta
(pag. Leucuta, 475-480)
F2244123. Pregatirea fazei solide insolubile in vederea prepararii de suspensii se face prin:
A. metoda precipitarii
B. metoda pulverizarii
C. metoda agitarii in flacon
D. metoda solventului comun
E. metoda gumei uscate
(pag. Leucuta, 476)
F2244124. Ce fel de substante auxiliare admite FRX la prepararea suspensiilor farmaceutice

A. umectanti
B. lubrifianti
C. conservanti
D. agenti pentru cresterea viscozitatii
E. polimeri bioadezivi
(pag. FRX,893)
F2244125. Suspensiile defloculate se caracterizeaza prin

A. sedimentarea individuala a particulelor
B. lichid clar deasupra sedimentului
D. redispersare foarte usoara
E. riscul formarii de sediment cimentat
(pag. Leucuta,476)
F2244126. Factori determinanti ai stabilitatii fizice a suspensiilor farmaceutice

A. izotonia
B. umectarea
C. peptizarea
D. caracteristicile reologice ale mediului de dispersie si ale preparatului (viscozitatea de structura)
E. tipul recipientului de conditionare
(pag. Leucuta,477)
F2244127. Suspensii care se administreaza pe alta cale de administrare decit cea orala, pentru care se
fac referiri in monografia Suspensiones din FR X care trebuie sa corespunda si prevederilor acelor
forme farmaceutice
A. unguente
B. supozitoare
C. colire
D. solutii injectabile
E. solutii perfuzabile
(pag. FRX, 894)
F2244128. Prevederi ale FRX referitoare la suspensii , in monografia de generalitati

C. pe eticheta se mentioneaza “A se agita inainte de intrebuintare”
D. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
E. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 3 zile
(pag. FRX,893)
F2244129. Umectarea particulelor solide in vederea prepararii suspensiilor

A. are loc daca unghiul de contact este mai mic de 90 °
B. are loc daca unghiul de contact este mai mare de 90 °
C. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 180 °
D. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 0 °
E. micsorarea unghiului de contact va face dificila umectarea
(pag. Leucuta,38)
F2244130. Suspensiile injectabile , conform farmacopeei

A. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu sau fara agenti
de suspendare
B. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu agenti de
suspendare
C. suspensiile sterile se prepara prin metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei
contaminari ulterioare cu microorganisme
D. suspensiile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor nu se pot steriliza deoarece s-ar
distruge stabilitatea lor fizica, de aceea se aduc la un pH care distruge microorganismele eventual
prezente
E. prepararea trebuie facuta astfel incit sa se evite total sedimentarea in timp

(pag. FRX,510)
F2244131. Prevederi oficiale cu privire la stabilitatea suspensiilor

A. suspensiile nu trebuie sa sedimenteze in timp
B. suspensiilor pot sedimenta in timp
C. dupa agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se redisperseze
D. dupa redispersare trebuie sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii
E. substantele puternic active sau toxice suspendate nu trebuie sa fie prelucrate intr-o masa care depaseste
(pag. FRX,893)
F2244132. Prevederi ale monografiei Suspensiones din farmacopee referitoare la stabilitate

A. suspensiile trebuie preparate prin mijloace care evita sedimentarea particulelor in timp
B. prin agitare timp de 1-2 minute suspensiile trebuie sa se disperseze
C. suspensiile dispersate prin omogenizare trebuie sa-si pastreze omogenitatea pe durata administrarii
D. incarcarea electrica, factor de stabilitate, se determina cu ajutorul zetametrului
E. pentru evitarea sedimentarii se prevede ca suspensiile sa se agite inaintea administrarii
(pag. FRX,893)
F2244133. Prepararea suspensiilor defloculate

A. folosirea unor particule a substantei medicamentoase cu grad avansat de dispersie
B. alegerea unui polimer care sa duca la formarea unei viscozitati de structura (plastica, tixotropica) a
mediului de dispersie
C. evitarea umectantilor
D. evitarea agentilor peptizatori
E. folosirea unor sisteme de agitare eficiente
(pag. Leucuta,476)
F2244134. Obiective ale controlului de calitate a suspensiilor

B. viteza de sedimentare
C. capacitatea de redispersare a sedimentului suspensiei
D. viscozitatea
E. marimea agregatelor (flocoanelor) formate din asocieri de particule
(pag. Leucuta,480)
F2244135. In ce cazuri exista prevederi ale farmacopeei privind controlul sterilitatii suspensiilor
A. suspensiile care contin antibiotice
B. suspensii care se aplica pe plagi
C. suspensii care se aplica pe arsuri
D. suspensii care se aplica pe pielea sugarilor
E. suspensiile care trebuie sa fie sterile se sterilizeaza prin autoclavare
(pag. FRX,894)
F2244136. Obiective ale formularii suspensiilor farmaceutice

A. reducerea vitezei de sedimentare
B. reducerea fenomenului de crestere a cristalelor
D. asigurarea redispersarii omogene a sedimentului
E. realizarea in exclusivitate a suspensiilor floculate
(pag. Leucuta,475)
F2244137. Prin ce se caracterizeaza o curgere pseudoplastica, posibil de realizat la stabilizarea fizica a

suspensiilor
A. curgerea incepe de la origine
B. aspectul reogramei este concav
C. viscozitatea este constanta
D. viscozitatea depinde de forta de forfecare
E. un exempolu de astfel de corpuri sunt mucilagiile
(pag. Leucuta,53)
F2244138. Ce caracteristici are curgerea plastica si cum se poate folosi la stabilizarea suspensiilor
A. reograma nu trece prin origine
B. limita de curgere este valoarea fortei de forfecare la care incepe curgerea
C. limita (punctul) de curgere este zero
D. punctul de curgere poate creste la cresterea numarului de particule suspendate
E. dispersiile de bentonita sau dioxid de siliciu coloidal in apa dau corpuri plastice
(pag. Leucuta,53)
F2344139. Care sunt dimensiunile particulelor admise intr-o suspensie:

A. 50 micrometri
B. 100 micrometri
C. 180 micrometri
D. 200 micrometri
E. 300 micrometri
(pag. 893)
F2344140. In ce cazuri se asigura sterilitatea suspensiilor:

A. pentru suspensiile administrate intern
B. pentru suspensiile aplicate in conductul auditiv
C. pentru suspensiile aplicate pe plagi
D. pentru suspensiile aplicate pe arsuri
E. pentru suspensiile aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F2344141. In ce cazuri masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza
maxima pentru 24 h.:
A. pentru substantele anodine
B. pentru substantele puternic active
C. pentru substantele toxice
D. pentru substantele colorante
E. pentru substantele antioxidante
(pag. 893)
F2344142. Suspensiile se prepara prin urmatoarele metode:

B. metoda dispersarii
C. metoda amestecarii
D. metoda diluarii
E. metoda flocularii
(pag. 893)
F2344143. Factori ce influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. dimensiunea particulelor solide insolubile
B. umectarea particulelor solide

C. viscozitatea mediului
D. lipsa sarcinii electrice
E. lipsa stratului de hidratare
(pag. 477)
F2344144. Mecanismul de actiune a surfactantilor ionogeni in suspensie este de:

B. adsorbtie ca strat monomolecular pe particulele solide
C. conferirea de sarcini electrice
D. umectare
E. floculare
(pag. 476)
F2344145. Mecanismul de actiune a polimerilor hidrofili intr-o suspensie este:

B. conferirea de sarcini electrice
C. adsorbtie ca strat multimolecular
D. scaderea tensiunii superficiale
E. marirea viscozitatii mediului de dispersie
(pag. 476)
F2344146. Fenomenele de instabilitate fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. cresterea cristalelor
B. marirea viscozitatii
C. sedimentarea particulelor
D. formarea de flocoane
E. formarea de sedimente compacte
(pag. 477)
F2344147. Particulele solide obtinute prin pulverizare se caracterizeaza prin:

A. stare energetica crescuta la suprafata
B. tendinta la aglomerare
C. tendinta la absorbtia aerului
D. scaderea solubilitatii
E. facilitate de umectare
(pag. 477)
F2344148. Cloramfenicolul poate fi precipitat dintr-o solutie alcoolica prin:

A. adaugare de apa
B. acidulare
C. alcalinizare
D. adaugare de PEG
E. evaporarea solventului
(pag. 476)
F2544149. Comportamentul particulelor unei suspensii este influentata de urmatorii factori :

A. culoarea substantei suspendate
B. forma solvatata
C. forma amorfa
D. starea anhidra
E. structura cristalina
(pag. 476/7)
F2544150. La prepararea suspensiilor obtinerea fazei insolubile se face prin:

A. precipitare prin dubla descompunere
B. precipitarea prin modificarea pH-ului
C. precipitarea cu solventi organici
D. triturare la mojar
E. procedeul sedimentarii
(pag. 476/7)
F2544151. Afirmatii adevarate despre suspensiile defloculate:

A. sedimentarea se face lent
B. sedimentul e foarte usor de redispersat
C. viteza de sedimentare e mare
D. sedimentarea nu se realizeaza individual
E. particulele dispersate sunt ca entitati individuale
(pag. 476/7)
F2544152. Metode de obtinere a suspensiilor floculate:

A. cu ajutorul substantelor tensioactive
B. cu ajutorul polimerilor hidrofili, dar procedeul este mai greu
C. prin agitare foarte puternica
D. prin adaugare de emulgatori
E. floculare prin controlul sarcinii electrice a particulelor
(pag. 478/7)
F2544153. Calitatea suspensiilor se controleaza prin determinarea:

A. gradului de coalescenta
B. marimii particulelor
C. potentialului zeta
D. vascozitatii
E. vitezei de sedimentare
(pag. 480/7)
F2544154. Pentru a obtine suspensii sterile se utilizeaza:

A. preparare pe cale aseptica
B. filtrare
C. sterilizare la etuva
D. sterilizare la autoclav
E. folosirea de materii prime sterile
(pag. 480/7)
F2544155. Pentru determinarea marimii particulelor fazei solide a unei suspensii se foloseste:
A. pipeta Andreasen
B. masurarea volumului sedimentului
C. microscopul cu micrometru ocular etalonat
D. cernarea cu site standardizate
E. numaratorul Coulter
(pag. 480/7)
F2544156. Suspensiile prezinta urmatoarele avantaje:

A. pot fi administrate usor persoanelor cu dificultati de ingrijire
B. evitarea gustului neplacut a substantelor active

C. se pot administra substante greu solubile in apa
D. procesele de degradare ale substantelor active sunt mai reduse
E. aparitia sedimentelor cimentate
(pag. 475/7)
F2544157. Factori de care se tine cont in formularea suspensiilor:

A. cresterea marimii particulelor
B. sedimentarea particulelor
C. scaderea marimii particulelor
D. obtinerea unei suspensii floculate
E. obtinerea unei suspensii defloculate
(pag. 475/7)
F2544158. Pulverizarea unei substante solide duce la obtinerea de particule cu urmatoarele proprietati:
A. stare energetica scazuta la suprafata
B. nu au tendinta de aglomerare
C. stare energetica crescuta la suprafata
D. tendinta de absorbtie a aerului
E. mai dificil de dispersat in apa
(pag. 476/7)
F2544159. Flocularea suspensiilor cu substante tensioactive:

A. se folosesc tensioactivi ionici
B. aglomerarile de particule trebuie acoperite partial cu filmul de tensioactiv
C. se folosesc tensioactivi neionici: tween,span
D. particulele individuale sa nu fie integral acoperite cu filmul de tensioactiv
E. este necesara o cantitate foarte mare de tensioactiv
(pag. 478/7)
F2544160. Flocularea suspensiilor cu ajutorul polimerilor hidrofili:

A. este usor de realizat
B. polimerii hidrofili realizeaza si o crestere a vascozitatii mediului de dispersie
C. este dificil de realizat
D. polimerii pot crea sisteme tixotrope
E. necesita tensioactivi ionici tip span, tween
(pag. 479/7)
F2544161. Factori care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. umectarea particulelor
B. densitatea fazelor
C. dimensiunea particulelor
D. raportul de concentratii a fazelor
E. tensiunea interfaciala
(pag. 477/7)
F2544162. Prepararea suspensiilor defloculate :

A. se face prin dispersarea substantei medicamentoase
B. se prepara prin cristalizare controlata
C. se controleaza sarcina electrica a particulelor cu ajutorul unui electrolit
D. se utilizeaza substante tensioactive
E. se face cu polimeri hidrofili
(pag. 479/7)
F2544163. Flocularea prin controlul sarcinii electrice:

A. se utilizeaza un electrolit cu sarcini de semn contrar particulelor suspendate
B. este dificil de realizat
C. cresterea valentei ionilor creste capacitatea de floculare
D. cresterea valentei ionilor scade capacitatea de floculare
E. ionii monovalenti sunt de 10 ori mai eficienti decat ionii bivalenti
(pag. 478/7)
F2544164. In realizarea flocularii prin controlul sarcinii electrice a particulelor cu ajutorul unui electrolit
se pot folosi ca agenti floculanti :
A. metocel
B. clorura de aluminiu
C. lauril sulfat de sodiu
D. polioxietilen monostearat
E. fosfatul dipotasic
(pag. 478/7)
F2544165. Conform FR X marimea particulelor unei suspensii :

A. se determina prin examinarea 100 mg substanta activa suspendata la microscop
B. 90% din particule au diametru maxim 50 micrometri
C. 90% din particulele suspensiilor oftalmice au diametru maxim 25 micrometri
D. 10% din particulele examinate au diametru max 100 micrometri
E. se determina prin examinarea a 10 g substanta activa suspendata, la microscop
(pag. 893/10)
F2544166. Factori care influenteaza comportamentul particulelor in suspensie:

A. Structura cristalina
B. tipul de emulgator folosit
C. cresterea temperaturii
D. forma amorfa ori cristalina
E. polimorfismul
(pag. 476/7)
F2544167. Prepararea suspensiilor se face prin:

A. dispersarea pulberilor intr-un vehicul
B. agitarea pulberilor cu grad avansat de dispersie intr-un vehicul
C. precipitarea substantelor medicamentoase in vehicul
D. folosirea unui emulgator corespunzator
E. metoda gumei uscate sau continentala
(pag. 476/7)

A. particule dispersate sub forma de entitati individuale in vehicul
B. viteza de sedimentare mare
C. grad ridicat de impachetare al particulelor
D. sedimentul se formeaza rapid
E. particulele nu sunt puternic legate intre ele
(pag. 476/7)
F2544169. Suspensiile-picaturi pentru ochi,conform FR X:

A. pot prezenta un sediment usor redispersabil prin agitare
B. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de maxim 25 micrometri

C. se conserva in recipiente de cel mult 10 ml bine inchise
D. pentru suspensiile unidoza se admite adaosul conservantilor antimicrobieni
E. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de maxim 50 micrometri
(pag. 893/10)
F2644170. Farmacopeea întelege prin ferit de lumină:

A. recipientele trebuie să fie fabricate din sticlă brună
B. recipientele trebuie să fie fabricate din sticlă incoloră
C. recipientele se păstrează în dulapuri corespunzătoare
D. recipientele trebuie să fie fabricate din materiale care nu permit trecerea luminii
E. materialul permeabil la lumină trebuie izolat cu un alt material adecvat
(pag. 118)
F2644171. Ce tipuri de recipiente din sticlă sunt corespunzătoare pentru conditionarea solutiilor
injectabile apoase:
A. borosilicică
B. sodocalcică cu suprafata tratată
C. calcică
D. sodică
E. sodocalcică
(pag. 109)
F2644172. Avantajele folosirii sticlei ca material de conditionare industrială sunt:

A. material inert, stabil
B. greutate mare
C. impermeabilitate absolută
D. rezistentă înaltă la substante chimice, acizi, baze, solutii si temperatură
E. volum mare
(pag. 115)
F2644173. Sticla borocalcică este corespunzătoare pentru recipientele în care se conditionează:

A. pulberi de uz parenteral
B. preparate parenterale neapoase
C. preparate de uz neparaenteral
D. preparate parenterale de orice tip
E. ambalaje de conditionare secundară
(pag. 109)
F2644174. Recipientele din material plastic sunt corespunzătoare pentru conditionarea

medicamentelor dar prezintă următoarele dezavantaje:
A. rezistentă mică la temperatură
B. absorb substantele medicamentoase si auxiliare, conservantii, substante chimice diferite
C. lasă să treacă gazele si vaporii dependent de natura materialului plastic
D. nu sunt fragile
E. masa plastică din care se obtin se poate modela usor la temperatura de 70-300 °C în mai multe feluri
(pag. 115)
F2644175. La conditionarea comprimatelor si capsulelor se pot utiliza recipiente din:

A. metal
B. plastomeri
C. sticlă
D. portelan
E. hârtie
(pag. 115)
F2644176. Recipientele cu sisteme de închidere specială sunt:

A. cu bilă
B. capac cu ventil
C. spray-uri
D. capac cu duze metalice
E. fiole
(pag. 117)
F2644177. Fabricarea plastomerilor are următoarele stadii:

A. prepararea polimerului
B. amestecarea polimerului cu adjuvanti
C. tehnologia de prelucrare si modelare
D. tratarea cu solutie de diclormetan
E. reactia de precipitare
(pag. 110)
F2644178. Polietilena folosită pentru obtinerea recipientelor de conditionare prezintă următoarele

avantaje:
A. inertie chimică
B. rigiditate convenabilă
C. rezistentă la soc
D. sudare de înaltă frecventă
E. sensibilitate la fenomenul de fisurare sub tensiune
(pag. 111)
F2644179. Eticheta recipientului si ambalajului cuprinde:

A. denumirea si formula produsului
B. data preparării
C. termenul de valabilitate
D. materialul din care este format recipientul
E. numele intreprinderii producătoare
(pag. 117)
Tema nr. 45
Unguente. Preparate transdermice
BIBLIOGRAFIE:
F1245001. Caracteristici ale unguentelor mentionate in monografia de generalitati din FRX: care dintre
enunturi este corect
A. preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele sau mucoase
B. corpuri pseudoplastice
C. aplicarea unor forte de forfecare asupra lor determina o deformare temporara
D. dispersarea avansata a substantelor medicamentoase in baza de unguent conduce intotdeauna la
obtinerea unor sisteme disperse cu o singura faza
E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent, ci doar a celor de natura polimerica
(pag. 951, [FR X])
F1245002. Care dintre enunturi se refera la caracteristici ale unguentelor, conform farmacopeei
E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent, cu exceptia celor de natura polimerica
(pag. 951, [FR X])
F1245003. Care dintre enunturi se refera la prevederi oficinale de preparare pentru unguentele care se
aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor
A. se prepara cu baze de unguent lipogeluri
B. se prepara cu baze de unguent hidrogeluri
C. se prepara cu baze de unguent cu proprietati emulsive sau peliculogene
D. se prepara cu metode care le asigura sterilitatea pina la deschiderea recipientului
E. se sterilizeaza cu oxid de etilen
(pag. 952, [FR X])
F1245004. Care dintre excipientii de mai jos sunt lipofili si se utilizeaza la prepararea bazelor de
unguent
A. alcool stearilic
B. propilenglicol
C. polietilenglicol 4000
D. agar
E. laurilsulfat de sodiu
(pag. 530, [7])
F1245005. Conservarea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, se face intr-unul din urmatoarele
recipiente
A. in recipiente din sticla
B. in tuburi din aluminiu
C. in tuburi din materiale plastice
D. in recipiente sterile inchise etans, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult 25 grade Celsius
E. in tuburi din aluminiu acoperite la interior cu rasini epoxidice, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult
20 grade Celsius
(pag. 953, [FR X])
F1245006. Precizati care din substantele de mai jos sunt continute in unguentele oficinale
A. fluocinolon acetonid 0,01%
B. indometacin 2%;
C. acetat de hidrocortizona 1%
D. oxid galben de mercur 1%;
E. diclofenac sodic 4%
(pag. 956, [FR X])
F1245007. Prepararea unguentelor in care substanta medicamentoasa este dizolvata in excipient se

face printr-unul din procedeele de mai jos
A. particulele substantei medicamentoase nu trebuie sa depaseasca 100 micrometri
B. substantele active se dizolva in masa topita sau intr-unul din componentii vehiculului si apoi se amesteca
cu restul bazei de unguent
C. substantele medicamentoase hidrosolubile nu se pot incorpora in unguente - solutii deoarece hidrogelurile
nu pot fi folosite ca baze de unguent
D. daca substanta medicamentoasa reduce consistenta bazei de unguent, nu se poate prepara un unguent
solutie
E. substantele medicamentoase volatile nu se pot incorpora in unguente-solutie, deoarece exista riscul
volatilizarii la cald
(pag. 533, [7])
F1245008. Prepararea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, trebuie sa se faca intr-unul din
urmatoaele situatii
A. in camere curate de clasa A ca si la solutiile injectabile
B. in conditii aseptice
C. cu baze de unguent hidrogeluri
D. substantele medicamentoase se vor emulsiona
E. marimea particulelor suspendate va fi mai mica de 5 micrometri
(pag. 953, [FR X])
F1345009. Care este faza gresita in prepararea unguentelor anhidre:

A. componentele grase se topesc
B. substanta activa se dizolva in masa topita
C. substanta activa se dizolva intr-un vehicul ce intra in baza de unguent
D. se amesteca restul bazei pana la racire
E. omogenizarea se face la 100 °C
(pag. 533)
F1345010. Ce afirmatie este gresita in tehnologia sistemelor cu eliberare controlata:

A. se aplica principii fizico-chimice si ale chimiei polimerilor
B. se controleaza patrunderea substantei medicamentoase in organism
C. cinetica de cedare este cunoscuta si reproductibila
D. in mare masura cedarea este independenta de variabilele fiziologice ale locului de administrare
E. durata mentinerii nivelului medicamentos in plasma este asemanatoare cu formele farmaceutice cu cedare
prelungita
(pag. 611-658)
F1345011. STT cu nitroglicerina cedeaza substanta activa pe o durata de:

A. 12 ore
B. 24 ore
C. 72 ore
D. 4 zile
E. 7 zile
(pag. 614)
F1445012. Bazele grase hidrofobe:

A. favorizeaza absorbtia si biodisponibilitatea substantelor medicamentoase din preparate dermatologice
B. actioneaza ca preparate oclusive, dupa aplicare
C. se prepara din baze grase la care se adauga un emulgator
D. sunt usor de indepartat prin spalare cu apa
E. au capacitatea de a incorpora apa
(pag. 532, [7])
F1545013. Absorbţia percutanată este scăzută în următoarele cazuri:

A. infecţiile cutanate
B. rănile penetrante
C. cheratinizarea excesivă
D. psoriazis
E. jupuirea pielii
(pag. 524, [7])
F1545014. Absorbţia percutanată:

A. este un proces de difuziune activ
B. decurge contrar gradientului de concentraţie
C. nu depinde de factorii fizico-chimici caracteristici substanţei medicamentoase
D. este un proces de difuzie pasiv
E. nu depinde de starea pieli
(pag. 520, [7])
F1545015. Conform FR X se păstrează la Separanda următoarele unguente:

A. unguentul cu clotrimazol
B. unguentul cu oxid galben de mercur
C. unguentul emulgator
D. unguentul cu acetat de hidrocortizon
E. unguentului oftalmic cu pilocarpină clorhidrică
(pag. 953, [10])
F1545016. În terapia locală se utilizează ca antiseboreice următoarele categorii de substanţe active cu

excepţia:
A. substanţelor degresante
B. substanţelor astringente
C. substanţelor cheratolitice
D. substanţelor reducătoare
E. antibioticelor
(pag. 518, [7])
F1545017. Sistemele terapeutice transdermice

A. folosesc calea cutanată pentru efecte locale
B. cedează substanţa activă cu o viteză ce nu poate fi controlată
C. conţin substanţe active încorporate într-un rezervor
D. cedarea substanţelor active este influenţată de variabilele de la locul absorbţiei
E. sunt forme farmaceutice transparente
(pag. 521, [7])
F1545018. Terapia medicamentoasă dermatologică urmăreşte:

A. modificarea sau ajustarea funcţiei barieră a pielii
B. scăderea funcţiei barieră antimicrobiană a pielii
C. scăderea funcţiei barieră mecanică
D. instalarea unor stări patologice
E. toate răspunsurile sunt corecte
(pag. 517, [7])
F1645019. Ce rol au hidrocarburile în formularea unguentelor?

A. umectant
B. vehicul neapos miscibil cu apa
C. vehicul hidrofob
D. agent de crestere a vâscozitatii
E. emulgator A/U
(pag. 529-530)
F1645020. Cremele sunt:

A. unguente-emulsii în care faza apoasa depaseste 25%
B. unguente-emulsii în care faza apoasa depaseste 10%
C. unguente-suspensii în care faza apoasa depaseste 25%
D. unguente-suspensii în care faza apoasa depaseste 10%
E. unguente polifazice
(pag. 951)
F1645021. Emulgator ulei/apa folosit la formularea unguentelor:

A. guma arabica
B. tiomersal
C. palmitat de izopropil
D. tristearat de gliceril
E. esteri de polioxietilen sorbitan
(pag. 529-531)
F1645022. Factori fiziologici care influenteaza absorbtia percutanata:

A. natura chimica a substantei active
B. solubilitatea substantei medicamentoase în vehicul
C. tipul excipientului folosit
D. gradul de umectare a stratului cornos
E. polaritatea moleculei de substanta activa
(pag. 524)
F1645023. Unguente farmaceutice oficinale în F.R.X.:

A. Unguent cu fenilbutazona 2%
B. Unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpina 2%
C. Unguent cu acetat de hidrocortizona 2%
D. Unguent cu clotrimazol 2%
E. Unguent cu oxid de zinc 2%
(pag. 953-961)
F1645024. Unguentul simplu este:

A. o baza grasa hidrofoba
B. o baza de absorbtie anhidru

C. o baza de absorbtie hidratata
D. o baza lavabila
E. o baza hidrosolubila
(pag. 532)
F2145025. Din grupa bazelor grase de unguent fac parte:

A. vaselina
B. unguentul cu macrogoli
C. glicerolatul de amidon
D. unguentul simplu
E. masa gelatinoasă
(pag. 532, [7])
F2145026. Următoarele baze de unguent sunt oficinale (în FR X), cu excepţia:

A. unguentului simplu
B. unguentului emulgator
C. unguentului emulgator hidratat
D. unguentului cu macrogoli
E. unguentului cu glicerol
(pag. 953-957, [10])
F2145027. Conform FR X, pastele sunt considerate unguente – suspensii în care faza dispersată
depăşeşte ------ % din masa unguentului:
A. 10 %
B. 15 %
C. 20 %
D. 25 %
E. 50 %
(pag. 951, [10])
F2145028. Conform FR X, cremele sunt unguente – emulsii în care faza apoasă depăşeşte ---------- %
din masa unguentului:
A. 10 %
B. 15 %
C. 20 %
D. 25 %
E. 50 %
(pag. 951, [10])
F2145029. Conform FR X, unguentele se conservă:

A. în recipiente bine închise
B. în recipiente sterile, închise etanş
C. la rece
D. la cel mult 15 grade C
E. în recipiente bine închise, la cel mult 25 grade C
(pag. 952, [10])
F2145030. Conform FR X, unguentul simplu se prepară din lanolină şi vaselină în următoarele proporţii:
A. 50 : 50
B. 90 : 10
C. 10 : 90
D. 80 : 20
E. 20 :80
(pag. 960, [10])
F2245031. Cum se prepara unguentele in care substanta medicamentoasa este dizolvata in excipient
A. particulele substantei medicamentoase nu trebuie sa depaseasca 100 micrometri
B. daca substanta medicamentoasa este lipofila se dizolva in excipientul topit, exceptia fiind cazul in care ar
recristaliza la rece, cind se suspenda
C. substantele medicamentoase hidrosolubile nu se pot incorpora in unguente - solutii deoarece hidrogelurile
nu pot fi folosite ca baze de unguent
D. daca substanta medicamentoasa reduce consistenta bazei de unguent, nu se poate prepara un unguent
solutie
E. substantele medicamentoase volatile nu se pot incorpora in unguente-solutie, deoarece exista riscul
volatilizarii la cald
(pag. Leucuta,533)
F2245032. Unguente oficinale

A. fluocinolon acetonid 0,01%
B. indometacin 2%;
C. acetat de hidrocortizona 1%
D. oxid galben de mercur 1%;
E. diclofenac sodic 4%
(pag. FRX,951)
F2245033. Caracteristici ale unguentelor mentionate in monografia de generalitati din FRX

E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent , ci doar a celor de natura polimerica
(pag. FRX,951)
F2245034. Excipienti lipofili utilizati la prepararea bazelor de unguent

A. alcool stearilic
B. propilenglicol
C. polietilenglicol 4000
D. agar
E. laurilsulfat de sodiu
(pag. Leucuta,530)
F2245035. Caracteristici ale unguentelor, conform farmacopeei

E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent , ci doar a celor de natura polimerica
(pag. FRX,951)
F2245036. Unguentele care se aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor se prepara , conform farmacopeei
A. cu baze de unguent lipogeluri
B. cu baze de unguent hidrogeluri
C. cu baze de unguent cu proprietati emulsive sau peliculogene

D. cu metode care le asigura sterilitatea pina la deschiderea recipientului
E. se sterilizeaza cu oxid de etilen
(pag. FRX,951)
F2245037. Conditionarea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei

A. in recipiente din sticla
B. in tuburi din aluminiu
C. in tuburi din materiale plastice
D. in recipiente sterile inchise etans, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult 25 grade Celsius
E. in tuburi din aluminiu acoperite la interior cu rasini epoxidice, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult
20 grade Celsius
(pag. FRX,953)
F2245038. Prepararea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, trebuie sa se faca

A. in camere curate de clasa A ca si la solutiile injectabile
B. in conditii aseptice
C. cu baze de unguent hidrogeluri
D. substantele medicamentoase se vor emulsiona
E. marimea particulelor suspendate va fi mai mica de 5 micrometri
(pag. FRX,953)
F2245039. Unguentul simplu este o baza de unguent:

A. grasa hidrofoba
B. de absorbtie
C. emulsie de tip A/U
D. de absorbtie hidratata
E. hidrofila anhidra
(pag. Leucuta, 532)
F2245040. Din punct de vedere al compozitiei, lanolina este:

A. un poliol
B. o glicerida
C. o hidrocarbura
D. o baza emulsie A/U
E. un ester sterolic
(pag. Leucuta 530, FR X 92)
F2345041. Pentru care tip de unguent se indica marimea particulelor de cel mult 25 microni:
A. unguente oftalmice
B. unguente vaginale
C. unguente aplicate pe pielea sugarilor
D. unguente rectale
E. unguentul cu oxid de zinc
(pag. 952)
F2345042. Care este faza gresita in prepararea unguentelor anhidre:

A. componentele grase se topesc
B. substanta activa se dizolva in masa topita
C. substanta activa se dizolva intr-un vehicul ce intra in baza de unguent
D. se amesteca restul bazei pana la racire
E. omogenizarea se face la 100 °C
(pag. 533)
F2345043. STT cu nitroglicerina cedeaza substanta activa pe o durata de:

A. 12 ore
B. 24 ore
C. 72 ore
D. 4 zile
E. 7 zile
(pag. 618)
F2345044. Ce afirmatie este gresita in tehnologia sistemelor cu eliberare controlata:

A. se aplica principii fizico-chimice si ale chimiei polimerilor
B. se controleaza patrunderea substantei medicamentoase in organism
C. cinetica de cedare este cunoscuta si reproductibila
D. in mare masura cedarea este independenta de variabilele fiziologice ale locului de administrare
E. durata mentinerii nivelului medicamentos in plasma este asemanatoare cu formele farmaceutice cu cedare
prelungita
(pag. 611)
F2545045. Scopul terapiei medicamentoase dermatologice este:

A. instalarea unor stari patologice
B. scaderea functiei bariera mecanica
C. scaderea functiei bariera antimicrobiana a pielii
D. subtierea stratului cornos
E. modificarea sau ajustarea functiei de bariera a pielii
(pag. 517/7)
F2545046. Urmatoarele unguente se pastreaza la Separanda conform FR X:

A. unguent oftalmic cu pilocarpina clorhidrica
B. unguent cu acetat de hidrocortizon
C. unguent cu oxid de zinc
D. unguent cu oxid galben de mercur
E. unguent cu clotrimazol
(pag. 953/10)
F2545047. Scaderea absorbtiei percutanate este redusa in cazurile urmatoare:

A. psoriazis
B. jupuirea pielii
C. cheratinizarea excesiva
D. ranile penetrante
E. infectiile cutanate
(pag. 524/7)
F2545048. Afirmatii adevarate despre sistemele terapeutice transdermice:

A. contin substante active intr-un rezervor
B. folosesc calea cutanata pentru efecte locale
C. cedeaza substanta activa cu o viteza ce nu poate fi controlata
D. sunt forme farmaceutice transparente
E. cedarea substantelor active este influentata de variabilele de la locul de absorbtie
(pag. 521/7)
F2545049. Afirmatii adevarate despre absortia percutanata:

A. decurge contrar gradientului de concentratie
B. este un proces de difuziune activ

C. nu depinde de factori fizico-chimici caracteristici substantei madicamentoase
D. este un proces de difuzie pasiv
E. nu depinde de starea pielii
(pag. 520/7)
F2545050. Urmatoarele substante active sunt folosite ca antiseboreice in terapia locala cu exceptia:
A. substantelor astringente
B. substante cheratolitice
C. substante degresante
D. antibiotice
E. substante reducatoare
(pag. 518/7)
F2545051. Referitor la paste este adevarat ca:

A. sunt baze de unguent lavabile
B. au continut redus de substante insolubile solide
C. in compozitia lor se asociaza ZnO, talc, amidon
D. filmul format pe tegument este transparent
E. sunt mai grase decat unguentele
(pag. 533/7)
F2545052. Afirmatii corecte referitoare la sistemele terapeutice transdermice:

A. sunt sisteme farmaceutice cu cedare controlata
B. viteza de eliberare a substantei active este influentata de variabilele de la locul de absorbtie
C. folosesc calea cutanata pentru efecte locale
D. au actiune rapida
E. cinetica este intotdeauna de ordinul1
(pag. 523/7)
F2545053. Referitor la paste este adevarat ca:

A. faza apoasa depaseste 25% din masa unguentului
B. pe tegumente realizeaza film opac
C. in FR X este oficinal unguentul cu oxid de zinc 1%
D. nu au efect de filtru solar
E. au proprietati absorbante pentru diferite noxe deoarece suprafata particulelor solide continute este redusa
(pag. 533/7)
F2545054. Conform FR X unguentul cu glicerol:

A. sinonim: unguent cu polietilenglicoli
B. contine:amidon,alcool cetilstearilic emulgator,glicerol,apa distilata
C. este omogen, incolor,opac,higroscopic
D. se pastreaza ferit de lumina
E. contine: glicerol, amidon,parafina lichida,apa distilata
(pag. 955/10)
F1245055. Absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase aplicate pe piele in preparate

dermatologice este crescuta in cazul in care urmatorii factori au valori crescute; alegeti acei factori
A. coeficientul de repartitie intre stratul cornos si vehicul
B. concentratia substantei medicamentoase dizolvata in vehicul
C. coeficientul de difuzie al substantei medicamentoase in stratul cornos
D. grosimea stratului cornos
E. suprafata de aplicare a preparatului pe piele
(pag. 519-522, [7])
F1245056. Adeps lanae anhydricus, proprietati, conform farmacopeei. Care dintre enunturi sunt corecte
A. este un excipient hidrofil
B. este un emulgator apa/ulei
C. poate incorpora apa de 2-3 ori masa sa sub forma de emulsie
D. se dizolva in apa;
E. este miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale
(pag. 91-4, [FR X])
F1245057. Alegeti enunturile corecte referitoare la un sistem terapeutic transdermic

A. reprezinta un sistem farmaceutic de cedare controlata a substantei medicamentoase
B. cinetica de cedare este cunoscuta, predeterminata, reproductibila si de lunga durata
C. exista diferite sisteme terapeutice comercializate dar modul de formulare si asigurare a cineticii de cedare
este diferit
D. sistemele terapeutice se aplica numai pe tegumente
E. sistemele terapeutice au numai efecte locale
(pag. 611-621, [7])
F1245058. Alegeti variantele corecte referitoare la prepararea unguentelor emulsie, conform

farmacopeei:
A. se prepara baza de unguent prin dispersarea fazei interne in faza externa in care in prealabil s-a incorporat
emulgatorul
B. substanta medicamentoasa se dizolva in faza in care este solubila
C. substantele medicamentoase se disperseaza in baza de unguent in functie de proprietatile acestora si de
scopul terapeutic urmarit
D. se pot folosi antioxidanti si conservanti antimicrobieni potriviti;
E. unguentul obtinut se sterilizeaza
(pag. 951, [FR X])
F1245059. Baze de unguent oficinale in FRX:alegeti-le

A. unguentum emulsificans
B. unguentum gliceroli
C. ungentum macrogoli
D. unguentum simplex
E. unguentum lanalcoli
(pag. 954-960, [FR X])
F1245060. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la hidrogeluri sunt corecte
A. se prepara din polimeri hidrosolubili
B. sunt sisteme semisolide tridimensionale ale unor matrite polimerice reticulate
C. sint opace;
D. aspect: clar
E. se prefera administrarea pe cornee

(pag. 532, [7])
F1345061. Absorbtia percutanata se poate realiza:

A. prin foliculul pilos
B. prin si printre celulele stratului cornos
C. prin peretii foliculilor pilosi
D. prin glandele sebacee
E. prin glandele sudoripare
(pag. 519)
F1345062. Care sunt bazele de unguent lavabile:

A. unguent emulgator
B. unguent cu stearina
C. unguent simplu
D. vaselina
E. glicerolatul de amidon
(pag. 532)
F1345063. Care sunt etapele absorbtiei percutanate:

A. dispersarea substantei medicamentoase in excipient
B. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
C. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin excipient spre suprafata pielii
D. parasirea excipientului si patrunderea in stratul cornos
E. difuzia prin stratul cornos in epiderm si derm
(pag. 521)
F1345064. Care sunt zonele terapeutice la nivelul pielii:

A. suprafata externa
B. stratul cornos
C. epidermul viu si dermul superior
D. glandele pielii
E. conjunctiva oftalmica
(pag. 518)
F1345065. Exemple de baze de unguent din F.R.X. sunt:

B. unguent cu glicerol
C. unguent cu macrogoli
D. unguent simplu
E. unguent cu carbopol
(pag. 951-960)
F1345066. Exemple de substante medicamentoase care se acumuleaza in stratul cornos sunt:

A. hidrocortizon
B. betametazona
C. fluocinolon
D. escina
E. estradiol
(pag. 520)
F1345067. Rezervorul medicamentos al unui STT contine substnta activa sub forma de:
A. solutie
B. suspensie
C. particule solide
D. emulsie
E. aerosoli
(pag. 612)
F1345068. Substante formatoare de geluri sunt:

A. bentonita
B. acid poliacrilic
C. metilceluloza
D. lanolina
E. uleiul de ricin
(pag. 532)
F1345069. Unguentele sterile prevazute de F.R.X. sunt:

A. aplicate pe pielea sugarilor
B. aplicate pe arsuri
C. aplicate pe plagi
D. oftalmice
E. aplicate pe mucoasa nazala
(pag. 952-953)

A. numai transepidermic
B. transepidermic, cand viteza de absorbtie devine constanta
C. transfolicular, in perioada de latenta pana cand viteza de penetrare atinge viteza de stare stationara
D. transepidermic, in perioada de latenta pana cand viteza de penetrare atinge viteza de stare stationara
E. transfolicular, cand viteza de absorbtie devine constanta
(pag. 520, [7])
F1445071. Biodisponibilitatea cutanata a substantelor medicamentose poate fi mai mica daca:

A. substanta nu este suspendata sau emulsionata in vehicul
B. solubilitatea substantei medicamentoase in vehicul este foarte mica
C. solubilitatea substantei medicamentoase in vehicul este foarte mare
D. substanta este dizolvata in vehicul, rezultand o solutie saturata
E. substanta medicamentoasa are un coeficient de repartitie piele/vehicul mic
(pag. 529, [7])
F1445072. Care dintre urmatoarele unguente sunt prevazute de FR.X:

A. unguent cu clotrimazol 1%
B. unguent cu acetat de hidrocortizon 1%
C. unguent cu fenilbutazona 4%
D. unguent cu oxid galben de mercur 2%
E. unguent cu oxid de zinc 10%
(pag. 953, 956, 95960, [9])
F1445073. Cedarea substantelor medicamentoase din sisteme terapeutice transdermice prezinta

urmatoarele caracteristici:
A. se face cu o viteza predeterminata
B. se face pe o perioada de 24 - 48 ore
C. se face pe o perioada de 12 - 24 ore
D. se face cu o cinetica cunoscuta si reproductibila

E. nu este influentata de variabilele locului de absorbtie
(pag. 523, [7])
F1445074. Conform FR.X, unguentele:

A. trebuie sa aibe un aspect omogen
B. examinate cu lupa, pot prezenta picaturi sau aglomerari de particule
C. trebuie sa aibe un pH cuprins intre 4,5 si 8,5
D. trebuie sa aibe un pH mai mic decat 4,5
E. se conserva in recipiente bine inchise la cel mult 8 °C
(pag. 952, [9])
F1445075. Efectele preparatelor dermatologice la nivelul stratului cornos sunt:

A. rehidratarea acestui strat
B. indepartarea chimica a tesutului ingrosat rezultat in urma afectiunilor la acest nivel
C. ocluzia stratului cornos
D. absorbtia radiatiilor ultraviolete
E. indepartarea sebumuului din canalul sebaceu
(pag. 518, [7])
F1445076. Efectul rezervor observat in cazul absorbtiei percutane:

A. consta in acumularea substantei medicamentoase in anexele pielii
B. consta in acumularea substantei medicamentoase in stratul cornos
C. nu prezinta importanta in cazul substantelor medicamentoase puternic active
D. este favorabil difuziei in epiderm si derm
E. poate fi accentuat de dimetilsulfoxid sau prin hidratarea stratului cornos
(pag. 520, [7])
F1445077. Factorii fiziologici care maresc absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase sunt:
A. hidratarea stratului cornos
B. tratarea pielii cu solventi organici
C. cheratinizarea excesiva a stratului cornos
D. cresterea fluxului sanguin dermic
E. pielea intacta
(pag. 524, [7])
F1445078. In sistemele terapeutice transdermice, elementul de control al cedarii substantei

medicamentoase este:
A. o membrana sintetica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
B. o folie metalica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
C. o matrita monolitica corespunzator formulata
D. o matrita lipofila cu sau fara invelis polimeric
E. intotdeauna o membrana sintetica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
(pag. 523, [7])
F1445079. In vederea obtinerii unor efecte la suprafata pielii se folosesc unguente:

A. cheratolitice
B. emoliente
C. antiseboreice
D. ecran antisolare
E. paste
(pag. 518, [7])
F1445080. La prepararea prouselor semisolide de tip emulsie, amestecarea fazelor se realizeaza:

A. la temperatura de 50 - 70 °C
B. la temperatura de 70 - 72 °C
C. prin amestecarea ambelor faze deodata pentru emulsiile care au un volum mic de faza dispersa
D. prin adaugarea fazei continue la faza discontinua cand are loc o inversare a tipului de emulsie, urmata de
o dispersare in picaturi mai fine
E. prin adaugarea fazei interne la faza continua in cazul emulsiilor care au un volum mare de faza dispersa
(pag. 534, [7])
F1445081. Lanolina, folosita ca excipient in formularea unguentelor, indeplineste urmatoarele roluri:

A. vehicul hidrofob
B. agent de crestere a viscozitatii
C. formator de matrita, oferind consistenta necesara
D. emulgator ulei/apa
E. emulgator apa/ulei
(pag. 529, [7])
F1445082. Procese fizico-chimice implicate in absorbtia percutanata sunt:

A. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
B. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin vehicul spre suprafata pielii
C. parasirea vehiculului si patrunderea in stratul cornos
D. difuzia prin stratul cornos, in epiderm si derm
E. diluarea substantei medicamentoase in torentul circulator
(pag. 521, [7])
F1445083. Se impune folosirea preparatelor dermatologice cu efecte locale in tesutul viu al pielii in
urmatoarele situatii:
A. dureri provocate de arsuri
B. deshidratarea si iritarea pielii
C. afectiuni premaligne sau maligne
D. pigmentarea excesiva a pielii
E. afectiuni inflamatoare
(pag. 519, [7])
F1445084. Substantele medicamentoase incorporate in sisteme terapeutice transdermice sunt:

A. substante medicamentoase cu indice terapeutic mare
B. substante medicamentoase active in organism in concentratii foarte mici
C. cedate numai pe baza gradientului de concentratie
D. nitroglicerina, estradiol, hidrocortizon acetat, clonidina
E. nitroglicerina, estradiol, clonidina, scopolamina
(pag. 523, [7])
F1445085. Sunt considerate baze de absorbtie anhidre:

A. amestecul de vaselina si ceara
B. lanolina
C. unguentul simplu
D. unguentul emulgator
E. alcoolii de lina
(pag. 532, [7])
F1545086. Acceleratorii de penetrare folosiţi la obţinerea unguentelor:

A. scad temporar capacitatea barieră a pielii
B. au acţiune farmacologică
C. sunt incompatibili cu substanţele active
D. nu trebuie să permită pierderea unor compăonente ale lichidelor biologice
E. sunt alergeni
(pag. 527, [7])
F1545087. Bazele de unguent lavabile:

A. se îndepărtează numai prin spălare cu apă şi săpun
B. pot fi anhidre sau hidratate
C. se mai numesc evanescente
D. după aplicare pe piele formează un film care nu este oclusiv
E. sunt reprezentate de unguentul cu alcooli de lână hidratat
(pag. 527, [7])
F1545088. Conform FR X referitor la prepararea unguentului oftalmic cu pilocarpină clorhidrică sunt

adevărate afirmaţiile:
A. se prepară pe cale aseptică
B. se sterilizează la etuvă
C. are concentraţia 2%
D. se păstrează la Separanda
E. se păstrează ferit de lumină
(pag. 958, [10])
F1545089. conform FR X mărimea particulelor de substanţă activă suspendate într-un unguent

oftalmic:
A. se determină pe o masă de unguent ce conţine aproximativ 10 mg substanţă medicamentoasă
B. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 25 micrometri
C. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
D. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
E. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
(pag. 953, [10])
F1545090. Factorii dependenţi de natura chimică a substanţei medicamentoase care influenţează

transferul cutanat sunt:
A. coeficientul de repartiţie U/A
B. activitatea termodinamică a substanţei medicamentoase
C. coeficientul de repartiţie strat cornos/vehicul
D. clearance-ul substanţei medicamentoase după traversarea stratului cornos
E. prezenţa unei duble legături C2-C3.
(pag. 524, [7])
F1545091. Penetrarea substanţelor medicamentoase prin piele este crescută în:

A. porţiunea posterioară auriculară
B. zona plantară
C. zona presternală
D. zona anterioară a braţelor
E. cazul în care se administrează esteri ai acidului nicotinic
(pag. 544, [7])
F1545092. Referitor la mărimea particulelor suspendate într-o bază de unguent FR X prevede:

A. se determină pe o masă de unguent ce conţine aproximativ 200 mg substanţă medicamentoasă
B. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
C. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 150 micrometri
D. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri

E. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
(pag. 952, [10])
F1645093. Antioxidanti folositi la prepararea unguentelor:

A. acid sorbic
B. acid citric
C. fenol
D. galat de propil
E. butil hidroxi anisol
(pag. 529-530)
F1645094. Bazele de unguente pot fi:

A. baze de tip solutie
B. baze de unguent lavabile
C. baze de tip suspensie
D. baze grase hidrofobe
E. baze hidrosolubile
(pag. 532)
F1645095. Criterii de calitate în formularea unguentelor:

A. stabilitatea fizoco-chimica
B. puritatea
C. inocuitatea
D. eficienta
E. cantitatea fazei apoase din compozitie
(pag. 533)
F1645096. Epidermul contine:

A. dermul
B. stratul bazal
C. stratul cornos
D. stratul granulos
E. hipodermul
(pag. 514-515)
F1645097. În functie de gradul de dispersie al substantelor active, unguentele pot fi:

A. unguente-solutii
B. unguente cu mai multe faze
C. unguente hidrosolubile
D. unguente-suspensii
E. unguente-emulsii
(pag. 951)
F1645098. Prevederile FRX la conservarea unguentelor oftalmice:

A. în recipiente bine închise
B. în recipiente sterile
C. în recipiente închise etans
D. la o temperetura de cel mult 25°C
E. la loc racoros
(pag. 953)
F1645099. Unguentul emulgator:

A. este oficinal în FRX
B. este oficinal în FR IX
C. este o baza de unguent lavabil
D. este o baza anhidra de tip ulei/apa
E. eset o baza hidratata de tip ulei/apa
(pag. 532)
F2145100. Acumularea substantelor medicamentoase in structurile pielii, urmata de eliberarea pe o

perioada prelungita de timp (,,efect rezervor,,) se intalneste la preparatele dermatologice ce contin:
A. antiseptice
B. cheratolitice (acid salicilic, sulf)
C. astringente (acid citric, acid tartric)
D. corticosteroizi (fluocinolon, hidrocortizon, s.a.)
E. hormoni sexuali (testosteron, estradiol)
(pag. (7) 520)
F2145101. Transferul transcutanat al substantei medicamentoase se ralizeaza in circulatia generala

dupa aplicarea pe urmatoarele zone:
A. torace
B. scalp
C. fesa
D. antebrat
E. spatele urechii
(pag. (7) 523)
F2145102. Promotorii absorbtiei cutanate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa creasca permeabiliatea substantei medicamentoase prin stratul cornos
B. sa mareasca capacitatea bariera a pielii
C. sa nu permita pierderea unor componente ale lichidelor bilogice
D. sa permita revenirea la normal a functiei bariera a pielii
(pag. (7) 527)
F2145103. Promotorii absorbtiei cutanate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa creasca permeabilitatea substantei medicamentoase prin stratul cornos
B. sa mareasca capacitatea bariera a pielii
C. sa nu permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
D. sa permita revenirea la normal a functiei bariera a pielii
(pag. (7) 527)
F2145104. Urmatorii compusi actioneaza ca acceleratori ai absorbtie cutanate:

A. azona
B. dimetilsulfoxid
C. dimetilformamida
D. dimetilacetamida
E. metilceluloza
(pag. (7) 528)
F2145105. Care dintre urmatoarele substante au capacitatea de a forma geluri:

A. alcoolul cetilstearilic
B. cetilsulfatul de sodiu
C. bentonita
D. dioxidul de siliciu coloidal
E. metilceluloza
(pag. (7) 532)
F2145106. Urmatoarele substante formatoare de geluri sunt produse naturale organice:

A. tragacanta
B. pectina
C. carboximetilceluloza
D. bentonita
E. dioxidul de siliciu
(pag. (7) 532)
F2145107. Gelurile:
A. sunt preparate semisolide in care faza lichida este incorporata intr-un sistem tridimensional al unei matrite
polimerice
B. au aspect clar
C. sunt lipodispersabile
D. pot contine o proportie mare de substante medicamentoase (mai putin de 25 %) (mai putin de 25 procente)
E. nu sunt lavabile
(pag. (7) 532)
F2145108. Bazele grase hidrofobe:

A. au aspect translucid
B. sunt usor de indepartat prin spalare
C. au efect ocluziv
D. pot incorpora cantitati mari de apa
E. au proprietati emulgatoare, cand sunt folosite ca atare (fara adaus de emulgator)
(pag. (7) 532)
F2145109. Bazele de absorbtie hidratate:

A. se obtin din bazele de absorbtie anhidre prin adaugare de apa
B. au proprietati emoliente
C. au proprietati ocluzive
D. sunt emulsii de tip U/A (ulei/apa)
E. se numesc si coldcreme
(pag. (7) 532)
F2145110. Următoarele afirmaţii privind gelurile sunt reale:

A. sunt sisteme semisolide în care faza lichidă este emulsionată într-o matriţă polimerică
B. încorporarea substanţei medicamentoase se face după gelificarea polimerului
C. sunt hidrodispersabile
D. au un aspect opac
E. au proprietăţi pseudoplastice, plastice şi tixotrope
(pag. 532-533, [7])
F2145111. Din grupa bazelor de unguent lavabile fac parte:

A. unguentul simplu
B. unguentul emulgator
C. unguentul emulgator hidratat
D. cremele cu stearaţi
E. vaselina
(pag. 532, [7])
F2145112. Pastele:
A. au un conţinut ridicat de substanţe solide insolubile
B. au proprietăţi de protecţie a pielii
C. formează pe tegument un film opac
D. se mai numesc şi coldcreme
E. sunt unguente monofazice
(pag. 533, [7])
F2145113. Substanţele formatoare de geluri hidrosolubile sunt:

A. tragacanta
B. metilceluloza
C. acidul poliacrilic
D. dioxidul de siliciu
E. plastibaza
(pag. 532, [7])
F2145114. În formularea unguentelor se urmăreşte realizarea următoarelor criterii cosmetice:

A. uşurinţă la aplicare
B. consistenţă ridicată
C. absenţa caracterului lipicios
D. asigurarea stabilităţii fizico-chimice a substanţelor medicamentoase
E. absenţa texturii grunjoase la aplicare
(pag. 533, [7])
F2145115. La prepararea unguentele anhidre:

A. se aplică metoda topirii
B. substanţa activă se dizolvă în masa topită sau în unul din componentele bazei şi apoi se amestecă cu
restul bazei
C. masa topită se amestecă până la răcire
D. masa topită se lasă în repaus până la răcire
E. faza apoasă se incorporează prin emulsionare la rece
(pag. 533, [7])
F2145116. La prepararea unguentelor tip emulsie sunt valabile următoarele:

A. componentele fazei grase se amestecă prin topire
B. faza aposă se încorporează la rece
C. substanţele hidrosolubile se dispersează în faza grasă
D. substanţele termolabile se adaugă la emulsia răcită
E. substanţele liposolubile se dispersează în faza polară
(pag. 534, [7])
F2145117. Conform FR X, la unguentele care se aplică pe plăgi sau arsuri se folosesc:

A. baze de unguent cu proprietăţi emulsive
B. baze de hidrocarburi
C. baze de unguent cu proprietăţi peliculogene
D. lipogeluri
E. toate tipurile de mai sus
(pag. 952, [10])
F2145118. Următoarele afirmaţii privind unguentele oftalmice sunt valabile:

A. se prepară în condiţii aseptice
B. la preparare se folosesc în general baze liposolubile
C. pot conţine conservanţi antimicrobieni potriviţi
D. se condiţionează în recipiente sterile, închise etanş, care conţin cel mult 50 g unguent
E. se conservă la cel mult 25 grade C
(pag. 953, [10])
F2245119. Baze de unguent oficinale in FRX

A. unguentum emulsificans
B. unguentum gliceroli
C. ungentum macrogoli
D. unguentum simplex
E. unguentum lanalcoli
(pag. FRX,951)
F2245120. Prepararea unguentelor emulsie, conform farmacopeei

A. se prepara baza de unguent prin dispersarea fazei interne in faza externa in care in prealabil s-a incorporat
emulgatorul
B. substanta medicamentoasa se dizolva in faza in care este solubila
C. substantele medicamentoase se disperseaza in baza de unguent in functie de proprietatile acestora si de
scopul terapeutic urmarit
D. se pot folosi antioxidanti si conservanti antimicrobieni potriviti
E. unguentul obtinut se sterilizeaza
(pag. FRX,951)
F2245121. Hidrogelurile, preparare, caracteristici si aplicare

A. se prepara din polimeri hidrosolubili
B. preparate cu acid poliacrilic ( Carbopol) necesita neutralizarea acestuia cu hidroxid de potasiu sau cu
trietanolamina
C. sint opace
D. sint lavabile
E. se prefera administrarea pe cornee
(pag. Leucuta,531)
F2245122. Adeps lanae anhydricus, proprietati, conform farmacopeei

B. este un emulgator apa/ulei
C. poate incorpora apa de 2-3 ori masa sa sub forma de emulsie
D. se dizolva in apa
E. este miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale
(pag. FRX,53)
F2245123. Absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase aplicate pe piele in preparate

dermatologice este crescuta in cazul in care urmatorii factori au valori crescute
A. coeficientul de repartitie intre stratul cornos si vehicul
B. concentratia substantei medicamentoase dizolvata in vehicul
C. coeficientul de difuzie al substantei medicamentoase in stratul cornos
D. grosimea stratului cornos
E. suprafata de aplicare a preparatului pe piele
(pag. Leucuta,521)
F2245124. In ce conditii vehiculul preparatelor dermatologice poate imbunatati absorbtia percutanata a
substantei medicamentoase
A. cind solubilitatea in vehicul este redusa
B. cind solubilitatea in vehicul este mare
C. cind activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este mica
D. cind activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este mare
E. cind vehiculul este un hidrogel
(pag. Leucuta,522)
F2245125. Un sistem terapeutic transdermic

A. reprezinta un sistem farmaceutic de cedare controlata a substantei medicamentoase
B. cinetica de cedare este cunoscuta, predeterminata , reproductibila si de lunga durata
C. exista diferite sisteme terapeutice comercializate dar modul de formulare si asigurare a cineticii de cedare
este diferit
D. sistemele terapeutice se aplica numai pe tegumente
E. sistemele terapeutice au numai efecte loca
(pag. Leucuta,523)
F2245126. Ce preparate topice sunt destinate unor efecte la suprafata pielei

A. protectoare fata de radiatia ultravioleta
B. destinate inhibarii proliferarii stratului bazal
C. ocluzia stratului cornos cu efect hidratant si emolient
D. antiseptice sau antibiotice cu actiune locala
E. deodorante
(pag. Leucuta,518)
F2245127. Ce preparate se folosesc pentru efecte in stratul cornos

A. emoliente
B. cheratolitice
C. sistemice
D. pentru glandele pielei
E. pentru absorbtia unor produsi iritanti de la suprafata pielei
(pag. Leucuta,518)
F2245128. Ce preparate topice se folosesc pentru efecte asupra anexelor pielei

A. antiseboreice
B. depilatoare
C. vasoconstrictoare
D. antiperspirante
E. deodorante
(pag. Leucuta,518)
F2245129. Care sunt caile principale ale absorbtiei percutanate

A. stratul cornos
B. dermul
C. hipodermul
D. transfolicular
E. transepidermic
(pag. Leucuta,519)
F2245130. Care sunt etapele care preced absorbtia percutanata

A. dizolvarea substantei medicamentoase in vehicul
B. difuzia moleculelor dizolvate in vehicul
C. parasirea vehiculului si patrunderea in stratul cornos

D. difuzia in capilarele sanguine din epiderm-derm
E. preluarea sistemica
(pag. Leucuta,521)
F2245131. Ce substante medicamentoase se folosesc in sistemele terapeutice transdermice

A. scopolamina
B. dermatolul
C. clonidina
D. nitroglicerina
E. estradiolul
(pag. Leucuta,523)
F2245132. Ce factori fiziologici pot favoriza absorbtia percutanata

A. pielea subtire a sugarilor
B. pielea uscata
C. pielea hidratata
D. cheratinizarea excesiva
E. regiuni anatomice cu grosime mai mare (zona plantara)
(pag. Leucuta,524)
F2245133. Care este rolul vehiculului preparatelor dermatologice in absorbtia percutanata

A. excipientii nu traverseaza bariera cutanata
B. dizolvarea substantei medicamentoase in vehicul face dificila difuzia
C. absorbtia este favorizata de starea de dispersie moleculara a substantei medicamentoase in excipient
D. afinitatea crescuta a vehiculului pentru substanta dizolvata micsoreaza viteza de transfer si marimea
procesului
E. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este dependenta de vehicul
(pag. Leucuta,526)
F2245134. Ce promotori (acceleratori) ai absorbtiei percutanate se pot folosi

A. uleiul de parafina
B. N--metil-2-pirolidona
C. dimetilacetamida
D. dodecilazacicloheptan-2-ona (Azona)
E. tensioactivii
(pag. Leucuta,527)
F2245135. Exemple de excipienti hidrocarburi si rolul lor in bazele de unguent

A. vaselina
B. polidimetilsiloxanul
C. ceara de albine
D. parafina
E. vehicul hidrofob, formator de matrita
(pag. 530,Leucuta)
F2245136. Ce excipienti alcooli se folosesc in baze de unguent si cu ce rol

A. alcool cetilic
B. alcool etilic
C. alcool stearilic
D. glicerol
E. excipienti lipofili, solizi, pentru formarea matritei impreuna cu excipienti lichizi
(pag. Leucuta,530)
F2245137. Ce excipienti acizi grasi se folosesc in baze de unguent si cu ce rol

A. acid stearic
B. acid sorbic
C. acid palmitic
D. acid citric
E. rol de formatori de matrita si de compusi chimici care reactioneaza cu baze spre a forma emulgatori (
stearat de sodiu)
(pag. Leucuta,530)
F2245138. Exemple de esteri, corpuri grase, utilizati in baze de unguent

A. monostearat de glicerol
B. esterul metilic al acidului p-aminobenzoic
C. esteri de sorbitan (Span)
D. esteri de polioxietilen sorbitan(Tween)
E. rol de formatori de matrita
(pag. Leucuta,531)
F2245139. Ce polioli se pot folosi ca excipienti in baze de unguent si cu ce rol

A. polietilenglicoli
B. glicerol
C. propilenglicol
D. clor-metacrezol
E. componenti ai fazei apoase ai unei emulsii, umectanti, sau formatori de matrita (polietilenglicolii)
(pag. Leucuta,530)
F2245140. Ce sunt bazele de absorbtie, exemplu

A. baze care se absorb prin piele
B. baze care favorizeaza absorbtia
C. baze anhidre care au emulgatori si au capacitatea de a incorpora apa dind emulsii
D. unguentul simplu
E. unguentul cu alcooli de lina
(pag. Leucuta,532)
F2245141. Omogenizarea unguentelor se realizeaza cu:

A. omogenizatorul cu supapa
B. omogenizatorul cu ultrasunete
C. omogenizatorul cu filiera
D. moara cu cilindri
E. moara coloidala
(pag. Leucuta, 536)
F2245142. Controlul calitatii unguentelor conform FR X se refera la:

A. omogenitate
B. marimea particulelor
C. pH
D. vascozitate
E. sterilitate
(pag. FR X, 952)
F2245143. Preparatele semisolide denumite paste:

A. sunt unguente de tip suspensie
B. procentul de substanta suspendata depaseste 25 %

C. au proprietati de protectie a pielii
D. au in compozitie peste 10% apa
E. au proprietati emoliente
(pag. FR X 95, Leucuta 533)
F2245144. Alcoolul cetilstearilic emulgator:

A. are in compozitie alcool cetilstearilic
B. are in compozitie cetilstearilsulfat de sodiu
C. este un emulgator de tip A/U
D. este un produs solid ceroas
E. intra in compozitia unguentului emulgator
(pag. FR X, 101, 954)
F2245145. Unguentul cu macrogoli:

A. este o baza de unguent hidrosolubila anhidra
B. este o baza de unguent hidrosolubila hidratata
C. este un gel
D. da incompatibilitati cu polietilena
E. este o baza de unguent oficinala in FR X
(pag. FR X 957)
F2245146. Cold-cremele:
A. sunt baze de unguent emulsie de tip A/U
B. sunt baze de unguent emulsie de tip U/A
C. sunt baze de unguent de absorbtie hidratate
D. au proprietati emoliente
E. pot fi indepartate prin spalare cu apa
(pag. Leucuta, 532)
F2245147. Criterii de calitate pentru unguentelor:

A. vascozitatea
B. capacitatea de intindere
C. puritatea
D. inocuitatea
E. stabilitatea fizico-chimica a substantelor medicamentoase
(pag. Leucuta, 533)
F2245148. Excipienti pentru baze de unguent grase hidrofobe:

A. vaselina
B. lanolina
C. ulei de parafina
D. ceara
E. colesterol
(pag. Leucuta, 532)
F2345149. Care sunt caracteristicile unguentelor:

A. preparate semisolide
B. se aplica pe piele si mucoase
C. se aplica in scop terapeutic
D. se aplica pentru protectie
E. dimensiunea particulelor insolubile dispersate sa fie de 125 microni
(pag. 951)
F2345150. Ce fel de unguente se obtin in functie de gradul de dispersie al substantelor active:

A. unguente-solutii
B. unguente-emulsii
C. unguente-suspensii
D. unguente-polifazice
E. hidrogeluri
(pag. 951)
F2345151. Care sunt caracteristicile corecte pentru unguente:

A. aspect omogen
B. culoare si aspectul caracteristice componentelor
C. pH cuprins intre 3,5-5,5
D. marimea particulelor 50 microni
E. pH cuprins intre 4,5-8,5
(pag. 952)
F2345152. Cum se conserva corect unguentele:

A. in recipiente bine inchise
B. in recipiente inchise etans
C. in recipiente sterile
D. la temperatura de cel mult 30 °C
E. la temperatura de cel mult 25 °C
(pag. 952)
F2345153. In ce conditii se conserva unguentele oftalmice:

A. in recipiente sterile
B. in recipiente inchise etans
C. in recipiente bine inchise
D. in cantitate de cel mult 10 g unguent oftalmic
E. la cel mult 25 °C
(pag. 953)
F2345154. Care sunt zonele terapeutice la nivelul pielii:

A. suprafata externa
B. stratul cornos
C. epidermul viu si dermul superior
D. glandele pielii
E. conjunctiva oftalmica
(pag. 518)

A. prin foliculul pilos
B. prin si printre celulele stratului cornos
C. prin peretii foliculilor pilosi
D. prin glandele sebacee
E. prin glandele sudoripare
(pag. 519)
F2345156. Exemple de substante medicamentoase care se acumuleaza in stratul cornos sunt:

A. hidrocortizon
B. betametazona
C. fluocinolon
D. escina
E. estradiol
(pag. 520)
F2345157. Care sunt etapele absorbtiei percutanate:

A. dispersarea substantei medicamentoase in excipient
B. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
C. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin excipient spre suprafata pielii
D. parasirea excipientului si patrunderea in stratul cornos
E. difuzia prin stratul cornos in epiderm si derm
(pag. 521)
F2345158. Care sunt bazele de unguent lavabile:

B. unguent cu stearina
C. unguent simplu
D. vaselina
E. glicerolatul de amidon
(pag. 532)
F2345159. Substante formatoare de geluri sunt:

A. bentonita
B. acid poliacrilic
C. metilceluloza
D. lanolina
E. ulei de ricin
(pag. 532)
F2345160. Exemple de baze de unguent din F.R.X. sunt:

D. unguent simplu
E. unguent cu carbopol
(pag. 954,955,957,960)
F2345161. Unguentele sterile prevazute de F.R.X. sunt:

A. aplicate pe pielea sugarilor
B. aplicate pe arsuri
C. aplicate pe plagi
D. unguente oftalmice
E. aplicate pe mucoasa nazala
(pag. 952-953)
F2345162. Tipuri de baze de unguent prevazute de F.R.X. sunt:

A. baze grase
B. baze emulsii A/U
C. baze emulsii U/A
D. baze hidrosolubile
E. baze lavabile
(pag. 951)
F2345163. Unguentele oftalmice se caracterizeaza prin:

A. consistenta semisolida
B. sterile
C. marimea particulelor dispersate de 25 micrometri
D. marimea particulelor dispersate de 50 micrometri
E. conservate in cutii de plastic de 20 g
(pag. 953)
F2345164. Rezervorul medicamentos al unui STT contine substanta activa sub forma de:
A. solutie
B. suspensie
C. particule solide
D. emulsie
E. aerosoli
(pag. 612)
F2545165. Afirmatii adevarate despre bazele de unguent lavabile:

A. pot fi anhidre sau hidratate
B. se numesc si evanescente
C. formeaza un film care nu este ocluziv dupa aplicare pe piele
D. se indeparteaza doar prin spalare cu apa si sapun
E. sunt reprezentate de unguentul cu alcooli de lana hidrata
(pag. 527/7)
F2545166. Caracteristicile acceleratorilor de penetrare utilizati la obtinerea unguentelor:

A. cresc temporar capacitatea de bariera a pielii
B. au actiune farmacologica
C. scad temporar capacitatea bariera a pielii
D. nu trebuie sa permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
E. sunt alergizanti
(pag. 527/7)
F2545167. Prepararea unguentului oftalmic cu pilocarpina clorhidrica conformFR X:

A. se pastreaza la separanda
B. se sterilizeaza la etuva
C. se pastreaza ferit de lumina
D. are concentratie 2%
E. se prepara pe cale aseptica
(pag. 958/10)
F2545168. Urmatoarele unguente sunt prevazute inFR X:

A. unguent cu hidrocortizon acetat 1%
D. unguent emulgator hidratat
E. unguent cu clotrimazol 1%
(pag. 953/10)
F2545169. Marimea particulelor de substanta activa suspendate intr-un unguent oftalmic conform FR X:
A. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
B. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult50 micrometri

C. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 25micrometri
E. se determina pe o masa de unguent ce contine 10 mg de substanta medicamentoasa
(pag. 953/10)
F2545170. Prevederi ale FR X referitoare la marimea particulelor suspendate intr-o baza de unguent:
A. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
B. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
C. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 150micrometri
E. se determina pe o masa de unguent ce contine 200 mg substanta medicamentoasa
(pag. 952/10)
F2545171. Factori dependenti de natura chimica a substantei madicamentoase care influenteaza

transferul cutanat:
A. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase
B. coeficientul de reoertitie strat cornos/vehicul
C. clearance-ul substantei medicamentoase dupa traversarea stratului cornos
D. coeficientul de repartitie U/A
E. prezenta unei duble legaturi C2-C3
(pag. 524/7)
F2545172. Substantele active se absorb transepidermic astfel:

A. prin glandele sebacee
B. prin peretii foliculilor pilosi
C. prin stratul cornos, intra sau intercelular
D. prin glandele sudoripare
E. raspunsurile corecte sunt a si b
(pag. 519/7)
F2545173. Bazele de absorbtie hidratate:

A. Sunt emulsii apa/ulei
B. se numesc si coldcreme
C. sunt amestecuri de polietilenglicoli cu mase moeaculare mici si mari
D. lanolina hidratata cu 25% apa este un astfel de exemplu
E. unguentul emulgator este un astfel de exemplu
(pag. 532/7)
F2545174. Bazele de unguent lavabile:

A. pot fi baze anhidre
B. pot fi hidratate de tip U/A
C. pot fi hidratate de tip A/U
D. se mai numesc si crème
E. dupa evaporarea apei formeaza un film continuu si hidrofob
(pag. 532/7)
F2545175. Unguentele trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii de calitate:

A. instabilitate fizica
B. puritate
C. inocuitate-prezenta caracterului sensibilizant
D. eficienta-efect terapeutic bun
E. stabilitate fizico-chimica
(pag. 533/7)
F2545176. Biodisponibilitatea cutanata poate fi mai micain urmatoarele cazuri:

A. cand solubilitatea in vehicul este foarte mare
B. cand solubilitatea in vehicul este foarte mica
C. cand coeficientul de repartitie piele/vehicul este mic
D. cand substanta medicamentoasa este emulsionata in vehicul
E. cand coeficientul de repartitie piele/vehicul este mare
(pag. 529/7)
F2545177. Se pot folosi ca promotori ai absorbtiei percutanate urmatoarele substante:

A. dimetilsulfoxid
B. dimetilacetamida
C. propilenglicol
D. dimetilformamida
E. miristat de izopropil
(pag. 527/7)
F2545178. Elemente mai importante care infuenteaza transferul percutanat:

A. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase
B. coeficientul de repartitie strat cornos vehicul
C. clearance-ul substantei medicamentoase dupa traversarea stratului cornos
D. natura chimica a substantei medicamentoase
E. cantitatea de excipient folosita
(pag. 525/7)
F2545179. Substantele auxiliare folosite la prepararea unguentelor oftalmice conformFR X sunt

urmatoarele cu exceptia:
A. antioxidanti
B. agenti pentru cresterea vascozitatii
C. umectanti
D. stabilizanti
E. conservanti antimicrobieni potriviti
(pag. 953/10)
F2545180. Unguentul oftalmic cu clorhidrat de pilocarpina conform FR X:

A. are concentratia 1%
B. clorhidratul de pilocarpina este dispersat in unguent simplu
C. se pastreaza la Separanda in recipiente sterile, inchise etans
D. are concentratia 2%
E. clorhidratul de pilocarpina este dispersat in unguent cu glicerol
(pag. 958/10)
F2545181. Afirmatii corecte privind bazele de unguent lavabile:

A. prin incorporarea de substante grase pot avea caracter emolient
B. dupa evaporarea apei ramane un film semipermeabil
C. lanolina hidratata cu 25% apa este o baza lavabila
D. unguentul emulgator hidratat este o baza de tip emulsie U/A
E. dupa evaporarea apei ramane un film continuu si hidrofob
(pag. 532/7)
F2545182. Bazele de absorbtie:

A. sunt anhidre si hidratate
B. cele hidratate au proprietati emoliente
C. unguentul simplu este un vehicul anhidru constituit din vaselina-lanolina (10:90)
D. alcooli din lana sunt baze de absorbtie hidratate
E. bazele de absorbtie hidratate se numesc si coldcreme
(pag. 532/7)
F2545183. Etapele absorbtiei percutanate sunt urmatoarele:

A. dizolvarea particulei de substanta medicamentoasa in excipient
B. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin vehicul spre suprafata pielii
C. parasirea vehicului si patrunderea in foliculii pilosi
D. retinere in derm
E. difuzia prin stratul cornos, in epiderm si derm
(pag. 521/7)
F2545184. La obtinerea unguentelor acceleratorii de penetrare:

A. sunt incompatibili cu substantele active
B. au actiune farmacologica
C. scad temporar capacitatea bariera a pielii
D. sunt alergeni
E. nu trebuie sa permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
(pag. 527/7)
Tema nr. 46
Preparate rectale
BIBLIOGRAFIE:
F1246001. Alegeti care din enunturile referitoare la procesele pe care le sufera la locul de aplicare
supozitoarele preparate cu gliceride semisintetice, este corect
A. dizolvare
B. topire
C. conversie polimorfa
D. interesterificare
E. polimerizare
(pag. 539,542, [7])
F1246002. Care este prevederea referitoare la controlul calitatii supozitoarelor, prevazuta in

farmacopee, care se refera la o proprietate biofarmaceutica a acestora
A. uniformitatea masei
B. dozarea
C. aspectul
D. comportamentul la topire sau dizolvare
E. conservarea
(pag. 889, [FR X])
F1246003. Care excipient din cei enumerati mai jos, este recomandabil pentru supozitoarele rectale
A. masa gelatinoasa
B. amestec de polietilenglicoli cu masa moleculara sub 1000
C. Tween 80
D. metilceluloza
E. unt de cacao
(pag. 542, [7])
F1246004. Criterii pentru alegerea excipientului sau bazei de supozitor

A. interval larg intre punctul de topire si solidificare
B. interval ingust intre punctul de topire si solidificare
C. solidificarea masei topite sa nu se faca cu contractie de volum;
D. viscozitatea excipientului topit sa fie mica spre a permite manipularea tehnologica
E. topirea sau dizolvarea la locul de aplicare sa se faca lent
(pag. 542, [7])
F1246005. Dozele terapeutice maxime ale substantelor medicamentoase care se administreaza pe cale
rectala, in comparatie cu cele folosite in cazul preparatelor farmaceutice administrate intern, sunt,
conform farmacopeei:
A. reduse la jumatate
B. crescute cu procente prevazute de farmacopee dependent de greutatea corporala a pacientului
C. dublate
D. nemodificate
E. nu se pot folosi intrucit nu se admite administrarea substantelor care au doze maxime, pe aceasta cale de
administrare
(pag. 889, [FR X])
F1246006. In procedeele de preparare industriala prin turnare a supozitoarelor un element particular il

reprezinta
A. prepararea masei excipientului si substantei medicamentoase
B. turnarea in forme
C. racirea formelor cu excipient si substanta medicamentoasa
D. ambalarea in cutii de carton a plachetelor cu supozitoare
E. turnarea materialului topit direct in ambalajul din material plastic, care va constitui si recipientul de
conditionare
(pag. 548, [7])
F1246007. Pe ce cale se administreaza supozitoarele cu metronidazol prevazute in FR X

A. uretrala
B. rectala
C. vaginala
D. auriculara
E. intracavitara
(pag. 889, [FR X])
F1346008. Avantajele folosirii untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. polimorfism
B. hidrofilie
C. capacitate de contractie de volum
D. inocuitate si toleranta locala
E. prezenta acizilor grasi liberi
(pag. 543)
F1346009. Dozele terapeutice maxime la supozitoare:

A. nu se calculeaza
B. sunt aceleasi cu dozele administrate per os
C. sunt aceleasi cu dozele administrate i.m.
D. variaza in functie de baza de supozitoare folosita
E. variaza in functie de metoda de preparare
(pag. 889)
F1346010. Masa supozitoarelor rectale pentru adulti este de:

A. 2-3 g.
B. 2-4 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 3- 5 g.
(pag. 889)
F1346011. Masa supozitoarelor rectale pentru copii este de:

A. 2-3 g.
B. 3-5 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 2-4 g.
(pag. 889)
F1346012. Supozitoarele rectale nu trebuie sa contina:
A. diluanti
B. absorbanti
C. coloranti
D. aglomerari de particule
E. conservanti
(pag. 889)
F1446013. Conform FR.X, supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve in apa la
37 ± 2 °C in cel mult:
A. 15 minute
B. 30 minute
C. 1 ora
D. 2 ore
E. 3 ore
(pag. 890, [9])
F1546014. Conform FR X supozitoarele rectale pentru adulţi au greutatea de:

A. 1-2 g
B. 5-12 g
C. 2-3g
D. 2-4g
E. 1-5g
(pag. 889, [10])
F1546015. Conform FR X supozitoarele se păstrează în recipiente bine închise la cel mult:

A. 8 °C
B. 15°C
C. 30°C
D. 25°C
E. 18°C
(pag. 890, [10])
F1546016. Prepararea supozitoarelor în farmacie se face prin:

A. porfirizare
B. comprimare directă
C. modelare manuală
D. granulare
E. metoda imersiei
(pag. 894, [10])
F1546017. Supozitoarele rectale preparate cu baze hidrosolubile trebuie să se dizolve la 37+ 20C în cel
mult:
A. o oră
B. 30 minute
C. 20 minute
D. 55 minute
E. 90 minute
(pag. 890, [10])
F1546018. Supozitoarele rectale preparate cu baze liposolubile trebuie să se topească la 37+ 2°C în cel
mult:
A. 15 minute
B. 60 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 90 minute
(pag. 890, [10])
F1546019. Untul de cacao:

A. este prevăzut de FR X
B. nu este prevăzut de FR X
C. nu se pretează la prepararea supozitoarelor prin modelare manuală
D. nu se pretează la prepararea supozitoarelor prin topire şi turnare în forme
E. este o bază hidrosolubilă
(pag. 890, [10])
F1646020. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de conservanti antimicrobieni ?
A. Alcoolul cetilic 5 %, alcoolul cetilstearilic 10 %
B. Arlacel 165, Arlacel 186
C. Miristatul de propilenglicol
D. Acidul sorbic, nipaesterii
E. Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil
(pag. 544-545, [7])
F1646021. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de sechestranti ?
A. Uleiul de ricin, glicerolul, propilenglicolul
B. Tweenul 80
C. Acidul ascorbic, EDTA
D. Hialuronidaza
E. Sarurile acizilor biliari
(pag. 544-545, [7])
F1646022. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite le prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de antioxidanti ?
A. Alcoolul cetilic 5 %, alcoolul cetilstearilic 10 %
B. Arlacel 165, Arlacel 186
C. Miristatul de propilenglicol
D. Acidul sorbic, nipaesterii
E. Tocoferolul, BHA, galatul de propil
(pag. 544-545, [7])
F1646023. Dupa FR X, supozitoarele rectale preparate din baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve în
cel mult:
A. 30 de minute
B. 1 ora
C. 45 de minute
D. 5 minute
E. 2 ore
(pag. 890, [9])
F1646024. Dupa FR X, supozitoarele rectale preparate din baze liposolubile trebuie sa se topeasca în
cel mult:
A. 60 de minute
B. 15 minute
C. 30 de minute
D. 45 de minute
E. 5 minute
(pag. 890, [9])
F2146025. Conform FR X, supozitoarele preparate cu baze liposolubile trebuie să se topească în apă, la

+37 +/- 2 grade C, în cel mult:
A. 10 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 1 oră
E. 2 ore
(pag. 889-890, [10])
F2146026. Conform FR X, supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în apă la

+37 +/- 2 grade C, în cel mult:
A. 10 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 1 oră
E. 2 ore
(pag. 889-890, [10])
F2146027. Conform FR X, supozitoarele se conservă în recipiente bine închise:

A. la rece (2 – 8 C)
B. la loc răcoros (8 – 15 C)
C. la cel mult 25 C
D. la cel puţin 25 C
E. nu se precizează temperatura
(pag. 890, [10])
F2146028. Supoztoarele cu glicerol au acţiune:

A. antimicotică
B. antiinflamatoare
C. laxativă
D. tranchilizantă
E. antispastică
(pag. 892, [10])
F2246029. Avantaje ale untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. hidrofilie ridicata
B. buna toleranta locala
C. se topeste intre 30 si 35°C
D. contine acizi grasi liberi
E. nu adera de formele de turnare
(pag. Leucuta, 542)

A. contine trigliceride
B. contine esteri ai acizilor grasi cu alcooli superiori
C. contine esteri ai acizilor grasi cu alcooli sterolici
D. contine mono si digliceride
E. contine polioli
(pag. Leucuta, 543)
F2246031. Supozitoarele preparate cu gliceride semisintetice sufera urmatoarele procese la locul de

aplicare
A. dizolvare
B. topire
C. conversie polimorfa
D. interesterificare
E. polimerizare
(pag. Leucuta,539)
F2246032. Care excipient din cei enumerati mai jos, este recomandabil pentru supozitoarele rectale
A. masa gelatinoasa
B. amestec de polietilenglicoli cu masa moleculara sub 1000
C. Tween 80
D. metilceluloza
E. unt de cacao
(pag. Leucuta,539)
F2246033. Supozitoarele cu metronidazol prevazute in FR X sunt destinate administrarii

A. uretrale
B. rectale
C. intravaginale
D. auriculare
E. intracavitare
(pag. FRX,892)
F2246034. Criterii pentru alegerea excipientului sau bazei de supozitor

A. interval larg intre punctul de topire si solidificare
B. interval ingust intre punctul de topire si solidificare
C. solidificarea masei topite sa nu se faca cu contractie de volum
D. viscozitatea excipientului topit sa fie mica spre a permite manipularea tehnologica
E. topirea sau dizolvarea la locul de aplicare sa se faca lent
(pag. Leucuta,542)
F2246035. Masa gelatinoasa oficinala pentru prepararea supozitoarelor

A. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor rectale
B. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor uretrale
C. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor vaginale
D. farmacopeea nu are o formula pentru prepararea masei gelatinoase
E. formularea masei gelatinoase este recomandata numai in formulare farmaceutice
(pag. FRX,889)
F2246036. Dozele terapeutice maxime ale substantelor medicamentoase care se administreaza pe cale
rectala, in comparatie cu cele folosite in cazul preparatelor farmaceutice administrate intern, sunt,
conform farmacopeei
A. reduse la jumatate
B. crescute cu procente prevazute de farmacopee dependent de greutatea corporala a pacientului
C. dublate
D. nemodificate
E. nu se pot folosi intrucit nu se admite administrarea substantelor care au doze maxime, peaceasta cale de
administrare
(pag. FRX,889)
F2246037. Care este prevederea referitoare la controlul calitatii supozitoarelor, prevazuta in

farmacopee, care se refera la o proprietate biofarmaceutica a acestora
A. uniformitatea masei
B. dozarea
C. aspectul
D. comportamentul la topire sau dizolvare
E. conservarea
(pag. FRX,889)
F2246038. In procedeele de preparare industriala prin turnare a supozitoarelor un element particular il

reprezinta
A. prepararea masei excipientului si substantei medicamentoase
B. turnarea in forme
C. racirea formelor cu excipient si substanta medicamentoasa
D. ambalarea in cutii de carton a plachetelor cu supozitoare
E. turnarea materialului topit direct in ambalajul din material plastic, care va constitui si recipientul de
conditionare
(pag. Leucuta,548)
F2346039. Avantajele folosirii untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. polimorfism
B. hidrofilie
C. capacitate de contractie de volum
D. inocuitate si toleranta locala
E. prezenta acizilor grasi liberi
(pag. 543)
F2346040. Masa supozitoarelor rectale pentru adulti este de:

A. 2-3 g.
B. 2-4 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 3-5 g.
(pag. 889)
F2346041. Masa supozitoarelor rectale pentru copii este de:

A. 2-3 g.
B. 3- 5 g.
C. 1- 2 g.
D. 5- 12 g.
E. 2- 4 g.
(pag. 889)
F2346042. Dozele terapeutice maxime la supozitoare:

A. nu se calculeaza
B. sunt aceleasi cu dozele administrate per os
C. sunt aceleasi cu dozele administrate i.m.
D. variaza in functie de baza de supozitoare folosita
E. variaza in functie de metoda de preparare
(pag. 889)
F2546043. Conform FR X supozitoarele cu metronidazol contin:

A. 4 g metronidazol
B. 0,5-1g metronidazol
C. 2g metronidazol
D. 200mg metronidazol
E. 100mg metronidazol
(pag. 892/10)
F2546044. Supozitoarele pentru adulti au conform FR X greutatea de :

A. 1-5g
B. 2-4g
C. 2-3g
D. 1-2g
E. 5-12g
(pag. 889/10)
F2546045. In cazul prepararii supozitoarelor rectale cu baze liposolubile, acestea trebuie sa se

topeasca la 37+- cin cel mult:
A. 60 minute
B. 15 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 90 minute
(pag. 890/10)
F2546046. In cazul prepararii supozitoarelor rectale cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve la 37+ 2
C in cel mult:
A. 60 minute
B. 30 minute
C. 20 minute
D. 90 minute
E. 40 minute
(pag. 890/10)
F2546047. Pastrarea supozitoarelor se face conform FR X in recipiente bine inchise la cel mult:
A. 15 C
B. 8 C
C. 25 C
D. 18 C
E. 30 C
(pag. 890/10)
F2546048. In farmacie supozitoarele se prepara prin:

A. comprimare directa
B. porfirizare
C. metoda imersiei
D. granulare
E. modelare manuala
(pag. 899/10)
F2546049. Referitor la untul de cacao este adevarat ca:

A. este o baza hidrosolubila
B. este prevazut in Farmacopee

C. nu se preteaza la prepararea supozitoarelor prin topire si turnare in forme
D. nu este prevazut de FR X
E. nu se preteaza la prepararea supozitoarelor prin modelare manuala
(pag. 890/10)
F2546050. Gliceride semisintetice sunt urmatoarele cu exceptia:

A. Suppocire
B. Massa Novata
C. Massa Estarinum
D. Witepsol
E. Massa tripla
(pag. 543/7)
F1246051. Care dintre enunturi sunt corecte referitor la proprietati ale gliceridelor semisintetice ca
baze de supozitor
A. au consistenta necesara
B. instabile, autooxidabile
C. fara capacitate de incorporare semnificativa a apei
D. contractie de volum redusa;
E. exista numeroase tipuri, cu serii diferite, fiecare avind proprietati fizico-chimice si tehnologice particulare,
ceea ce determina alegerea excipientului pentru caracteristicile substantei medicamentoase de incorporat
(pag. 543-4, [7])
F1246052. Care sunt caracteristicile polietilenglicolilor folositi ca excipienti pentru supozitoare

A. capacitate crescuta de dizolvare a unor substante medicamentoase insolubile in apa
B. risc crescut de contaminare microbiana
C. risc redus de incompatibilitati fizico-chimice
D. stabilitate la caldura
E. actiune iritanta asupra mucoasei rectale
(pag. 544, [7])
F1246053. Etape care se succed de la administrarea supozitorului pina la patrunderea substantei

medicamentoase in circulatia generala:alegeti variantele
A. topirea excipientului lipofil
B. dizolvarea excipientului hidrosolubil
C. transferul substantei medicamentoase prin excipientul lichid si dizolvarea in mucusul rectal
D. absorbtia substantei medicamentoase prin mucoasa rectala
E. transferul direct din excipient in mucoasa rectala
(pag. 539, [7])
F1246054. Incorporarea substantelor medicamentoase in excipientii pentru supozitoare se face in

urmatoarele sisteme disperse(alegeti variantele corecte)
A. solutie
B. suspensie
C. emulsie
D. eutectic
E. dispersie solida
(pag. 545, [7])
F1246055. La prepararea supozitoarelor cu unt de cacao pot apare neajunsuri determinate de unele
proprietati nefavorabile ale excipientului; precizati enunturile corecte
A. indicele de aciditate mare
B. indicele de iod mare
C. polimorfism
D. capacitatea redusa de contractie la racirea masei topite
E. lipsa hidrofiliei
(pag. 543, [7])
F1246056. Particularitati ale medicamentelor administrate pe cale rectala, sub forma de supozitoare
A. sunt destinate numai pentru actiune locala
B. sunt destinate numai pentru actiune sistemica
C. substanta medicamentoasa cedata din supozitor poate fi absorbita prin mucoasa rectala
D. farmacopeea prevede un test pentru topirea in 30 min. a supozitoarelor lipofile sau dizolvarea intr-o ora a
celor cu baze hidrosolubile
E. testul comportamentului la topire sau dizolvare in vitro prevazut de farmacopee este sinonim cu cel pentru
dizolvarea comprimatelor
(pag. 538,FR 890, [7])
F1346057. Avantajele folosirii PEG-urilor ca baze pentru supozitoare:

A. stabilitate la caldura
B. contaminare microbiana redusa
C. higroscopicitate
D. capacitate mare de dizolvare
E. dezagregare rapida
(pag. 544)
F1346058. Calea rectala se abordeaza atunci cand:

A. substanta medicamentoasa este inactivata de secretiile gastrice si intestinale
B. pacientul prezinta leziuni rectale
C. administrarea este de durata, in afectiuni cronice
D. substanta medicamentoasa sufera un efect puternic al primului pasaj hepatic
E. marimea si viteza absorbtiei sunt mai reduse decat pe calea orala
(pag. 538)
F1346059. Care din urmatoarele afirmatii privind supozitoarele obtinute prin topire si turnare sunt
adevarate:
A. procedeul se realizeaza la rece
B. se determina capacitatea formelor goale
C. se ia o cantitate de excipient si substanta activa in exces
D. se determina factorul de dislocuire
E. lubrifierea formelor se face cu solutii de aceeasi natura cu masa de supozitoare
(pag. 546-547)
F1346060. Care din urmatoarele baze de supozitoare sunt oficializate in F.R.X.:

A. grasimi semisintetice
B. Brij
C. Myrj
D. masa gelatinoasa
E. masa de polietilenglicoli
(pag. 889)
F1346061. Care sunt limitele de timp in cadrul determinarii comportamentului la topire sau la dizolvare
al supozitoarelor:
A. 15 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 1 ora
(pag. 890)
F1346062. Care supozitoare sunt mentionate in F.R.X.:

A. supozitoare cu glicerol
B. supozitoare cu metronidazol
C. supozitoare cu fenilbutazona
D. supozitoare cu noraminofenazona
E. supozitoare cu paracetamol
(pag. 891-892)
F1346063. Plastifianti folositi la prepararea supozitoarelor:

A. ulei de ricin
B. glicerol
C. propilenglicol
D. dioxid de siliciu coloidal
E. lanolina
(pag. 545)
F1346064. Promotori de absorbtie folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tocoferol
B. acid sorbic
C. tensioactivi
D. hialuronidaza
E. acid oleic
(pag. 545)
F1346065. Supozitoarele rectale au forma:

A. cilindro-conica
B. sferica
C. ovoidala
D. de cilindri ascutiti la un capat
E. torpila
(pag. 889)
F1446066. Administrarea medicamentelor pe cale rectala se abordeaza:

A. in caz de obstructii ale tractului gastrointestinal
B. in cazul substantelor inactivate de secretiile gastrice
C. pentru administrarea de durata in boli cronice
D. in cazul substantelor medicamentoase inactivate la nivel hepatic
E. in vederea asigurarii unei actiuni prelungite a substantelor medicamentoase
(pag. 538, [7])
F1446067. Avantajele polietilenglicolilor folositi ca excipienti hidrosolubili la prepararea supozitoarelor

sunt:
A. capacitatea de a fixa apa
B. dizolva substante medicamentoase greu solubile in apa
C. la utilizare prezinta dizolvare lenta

E. contaminare microbiologica redusa
(pag. 544, [7])
F1446068. Ca substituenti ai untului de cacao la prepararea supozitoarelor se folosesc:

A. Massa Estarinum
B. Eucerina
C. Witepsol
D. Masa gelatinoasa
E. Adeps solidus
(pag. 543, [7])
F1446069. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la absorbtia substantelor medicamentoase din
supozitoarele rectale nu este adevarata:
A. etapa limitanta de viteza a absorbtiei este coeficientul de repartitie mucoasa/excipient al substantei
dizolvate in masa topita
B. etapa limitanta de viteza a absorbtiei este viteza de dizolvare in mucusul rectal
C. absorbtia se realizeaza prin difuzie pasiva
D. absorbtia nu depinde de coeficientul de repartitie lipide/apa al substantei medicamentoase
E. absorbtia depinde de pH-ul mediului si de pKa substantei medicamentoase
(pag. 540, [7])
F1446070. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la supozitoarele cu glicerol nu este adevarata:
A. se prepara prin modelare manuala
B. nu sunt higroscopice
C. se prepara din carbonat de sodiu anhidru, glicerina si stearina
D. principiul activ rezulta in urma unei reactii de saponificare
E. sunt supozitoare rectale
(pag. 891 - 892, [9])
F1446071. Dezavantajele untului de cacao, folosit ca excipient la prepararea supozitoarelor, sunt:

A. tendinta de a rancezi
B. inocuitate
C. contractie de volum la racire mica si insuficienta
D. incalzirea si topirea peste 40 °C este urmata de o solidificare lenta (cca 4 zile)
E. cifra de apa este de cca 20 g la 100 g produs
(pag. 541, [7])
F1446072. Gliceridele semisintetice, ca baze de supozitoare, prezinta urmatoarele caracteristici:

A. capacitate de incorporare a unor cantitati mari de pulberi
B. solidificare rapida, medie sau lenta
C. capacitate emulgatoare diferita
D. contractie de volum la racire mica
E. hidrofilie crescuta
(pag. 543, [7])
F1446073. Masa gelatinoasa, ca baza de supozitoare, prezinta urmatoarele inconveniente in utilizare:

A. incompatibilitati ale gelatinei si glicerinei cu unele substante medicamentoase
B. sensibilitate la umiditate
C. glicerolul este usor iritant al mucoasei
D. nu are o consistenta suficienta
E. poate fi contaminata cu microorganisme

(pag. 544, [7])
F1446074. Prepararea industriala a supozitoarelor turnate se efectueaza prin:

A. presare
B. procedeul manual in doua etape
C. procedeul automatizat intr-o singura etapa
D. procedeul automatizat in doua etape
E. procedeul automatizat intr-o singura etapa cu turnarea materialului topit direct in ambalaj
(pag. 548, [7])
F1546075. Cinetica eliberării şi absorbţiei substanţei medicamentoase din supozitoare cuprinde

următoarele etape:
A. transferul substanţei medicamentoase prin membrana rectală
B. transferul substanţei medicamentoase nedizolvate din excipient în mucusul rectal
C. difuzia substanţei medicamentoase dizolvate din excipientul topit sau dizolvat
D. topirea bazei de supozitor
E. dizolvarea bazei de supozitor
(pag. 538, [7])
F1546076. Dezavantajele folosirii untului de cacao sunt:

A. inocuitatea
B. toleranţa locală bună
C. variaţiile în compoziţie
D. tendinţa de râncezire
E. polimorfismul
(pag. 543, [7])
F1546077. Etapa limitantă de viteză a procesului de absorbţie prin mucoasa rectală poate fi:
A. cedarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică
B. dizolvarea substanţei medicamentoase în mucusul rectal
C. transportul moleculelor dizolvate prin membrana rectului
D. forma anhidră a substanţei medicamentoase
E. forma cristalină
(pag. 538, [7])
F1546078. FR X prevede următoarele supozitoare:

A. cu algocalmin
B. cu diclofenac sodic
C. cu glicerol
D. cu metronidazol
E. cu piroxicam
(pag. 892, [10])
F1546079. Gliceridele semisintetice folosite ca baze de supozitoare se caracterizează prin:

A. punct de topire la 40-450C
B. punct de topire la 32-340C
C. indice de iod scăzut
D. indice hidroxil mare
E. solidificare rapidă
(pag. 543, [7])
F1546080. Se foloseşte calea de administrare rectală:

A. în caz de vomismente
B. când substanţele medicamentoase sunt inactivate de secreţiile gastrice sau intestinale
C. când sunt obstrucţii ale tractului gastro-intestinal
D. pentru evitarea primului pasaj hepatic
E. numai când substanţa activă este foarte toxică administrată oral
(pag. 538, [7])
F1546081. Supozitoarele rectale au:

A. aproximativ 2 g pentru adulţi
B. aproximativ 1 g pentru copii
C. 5-12 g
D. 12-14 g
E. aproximativ 10 g
(pag. 538, [7])
F1546082. Supozitoarele sunt preparate farmaceutice destinate administrării pe cale:

A. rectală
B. i.m.
C. i.v.
D. vaginală
E. uretrală
(pag. 538, [7])

A. este un excipient gras
B. este un excipient hidrofil
C. se obţine prin presarea la rece a seminţelor de Theobroma cacao
D. are tendinţă de râncezire
E. se păstrează la rece, ferit de lumină
(pag. 542, [10])
F1646084. Absorbtia substantelor active din supozitoare, la nivelul rectului, se realizeaza prin si
datorita:
A. vascularizatiei abundente a regiunii submucoase cu vase sanguine si limfatice
B. prin venele hemoroidale superioare care conduc spre circulatia portala
C. prin venele hemoroidale inferioare care conduc direct în circulatia portala
D. prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia generala prin vena iliaca
E. prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia hepatica prin vena porta
(pag. 538, [7])
F1646085. Care dintre procedeele de preparare a supozitoarelor rectale sunt oficinalizate în FR X ?

A. Procedeul Munzel
B. Modelarea manuala
C. Topirea si turnarea masei în forme
D. Metoda presarii masei
E. Procedeul König
(pag. 889, [9])
F1646086. Care dintre urmatoarele procedee se utilizeaza în tehnologia de preparare industriala a

supozitoarelor ?
A. Procedeul prin presare
B. Procedeul manual în doua etape

C. Procedeul automatizat în doua etape
D. Procedeul automatizat într-o singura etapa, cu turnarea materialului topit direct în ambalaj
E. Procedeul Münzel
(pag. 548, [7])
F1646087. Ce fel de supozitoare sunt si prin ce metoda se prepara supozitoarele de glicerina oficinale
în FR X ?
A. Modelare manuala
B. Presare
C. Topire, turnare în forme
D. Supozitoare rectale
E. Supozitoare vaginale
(pag. 891-892, [9])
F1646088. Dupa FR X, supozitoarele sunt:

A. forme farmaceutice solide care contin multidoze de substante active
B. forme farmaceutice care contin doze unitare din una sau mai multe substante active
C. sunt destinate administrarii numai pe cale rectala
D. sunt destinate administrarii pe cale rectala, vaginala sau uretrala
E. sunt forme farmaceutice solide hidrosolubile
(pag. 889, [9])
F1646089. Supozitoarele cu metronidazol oficinale în FR X, contin pe supozitor si sunt:

A. 1,5 g metronidazol
B. 500 mg sau 1 g metronidazol
C. supozitoare rectale
D. supozitoare vaginale
E. supozitoare uretrale
(pag. 892, [9])
F1646090. Untul de cacao are urmatoarele proprietati:

A. sufera schimbari polimorfe la încalzire si topire peste 30 °C
B. sufera schimbari polimorfe la încalzire si topire peste 40 °C
C. revine la forma stabila beta în decurs de cca 4 zile de la supratopire
D. revine la forma stabila beta dupa câteva ore de la supratopire
E. formarea polimorfilor instabili se evita prin topire incompleta la cca 36 °C
(pag. 543, [7])
F2146091. Ca baza de supozitoare, untul de cacao prezinta urmatoarele dezavantaje:

A. se inmoaie si se topeste intre 30 - 35 ° C
B. are o compozitie variabila
C. prezinta un polimorfism accentuat
D. are contractie de volum mica dupa turnare si solidificare in forme (tipar)
E. prezinta inocuitate totala si toleranta locala buna
(pag. (7) 542 -543)

A. prezinta 4 forme polimorfe cu puncte de topire diferite
B. forma stabila este forma gamma
C. forma stabila este forma beta
D. revenirea la forma stabila se face in decurs de circa 4 zile
E. revenirea la forma stabila se face in decurs de 24 ore

(pag. (7) 543)
F2146093. Gliceridele semisintetice se caracterizeaza prin:

A. punct de topire cuprins intre 32 - 34 ° C
B. punct de topire cuprins intre 50 - 52 ° C
C. indice de iod scazut (mai mic de 7)
D. indice de iod crescut (mai mare de 30)
E. indice de hidroxil ridicat
(pag. (7) 543)
F2146094. Care dintre urmatoarele produse se folosesc ca baze de supozitoare:

A. PEG 400
B. Suppocire
C. Adeps solidus
D. Masa Estarinum
E. Span 60
(pag. (7) 543)
F2146095. Pentru imbunatatirea hirofiliei bazelor de supozitoare grase se adauga in formulare:

A. ulei de ricin
B. alcool cetilic 5 % (procente)
C. parafina
D. Tween
E. ulei de parafina
(pag. (7) 544 - 545)
F2146096. Suspendarea substantei medicamentoase in baza de supozitoare se face:

A. dupa o pulverizare prealabila a acesteia
B. prin triturare initiala cu un excipient fluid
C. prin triturare initiala cu o parte din baza topita
D. prin triturare cu toata masa topita
E. prin incorporare in baza ca atare
(pag. (7) 545)
F2146097. La prepararea supozitoarelor prin procedeul de topire - turnare trebuie cunoscute:

A. capacitatea formei goale
B. masa matritei
C. cantitatea de excipient care umple forma goala
D. cantitatea de substanta activa dislocuita de cantitatea de excipient
E. cantitatea de excipient dislocuita de substanta medicametoasa
(pag. (7) 546)
F2146098. Factorul de dislocuire al untului de caco:

A. reprezinta cantitatea de excipient dislocuita de 1 g de substanta medicamentoasa
B. este redat in tabele pentru o serie de substante medicamentoase
C. se determina empiric
D. se foloseste pentru calcularea masei de excipient necesar prepararii prin topire - turnare a unui anumit
numar de supozitoare
E. se determina din valoarea indicelui de saponificare al excipentului
(pag. (7) 547)
F2146099. Produsul Suppocire folosit ca baza de supozitoare:

A. apartine categoriei gliceridelor semisintetice folosite la prepararea supozitoarelor
B. este o baza dispersabila in apa
C. se obtine pornind de la uleiul de palmier care se hidrogeneaza si apoi se supune inter sau transesterificarii
D. este sinonim cu produsul Witepsol
E. prezinta o hidrofilie crescuta si o conservare mai buna in comparatie cu untul de cacao
(pag. (7) 543)
F2146100. Conform FR X, supozitoarele rectale au forma:

A. conică
B. cilindro-conică
C. ovoidală
D. de torpilă
E. sferică
(pag. 889, [10])
F2146101. Care dintre următoarele supozitoare sunt prevăzute de FR X:

A. supozitoare cu aminofenazonă
B. supozitoare cu cloralhidrat
C. supozitoare cu fenilbutazonă
D. supozitoare cu glicerol
E. supozitoare cu metronidazol
(pag. 891-892, [10])

A. se înmoaie şi se topeşte între 30 – 35 C
B. nu râncezeşte
C. se păstrează răzuit la rece, la loc uscat şi ferit de lumină
D. se păstrează de obicei în bucăţi la rece, la loc uscat şi ferit de lumină
E. are totală inocuitate
(pag. 543, [7])
F2146103. Gliceridele semisintetice prezintă următoarele avantaje comparativ cu untul de cacao:

A. înlătură inconvenientele tehnologice
B. îmbunătăţesc conservarea supozitoarelor
C. au o hidrofilie mai mică
D. favorizează turnarea în forme datorită absenţei fenomenului de supratopire
E. se dizolvă rapid în fluidul rectal
(pag. 543, [7])
F2146104. Care dintre următoarele produse sunt baze de supozitoare:

A. Adeps solidus
B. Witepsol
C. Massa Estarinum
D. Span 20
E. Tween 80
(pag. 543, [7])
F2146105. Bazele din polietilenglicol pentru supozitoare:

A. sunt instabile la căldură
B. prezintă contaminare microbiologică redusă
C. cedează substanţa medicamentoasă prin topire în rect
D. se prelucrează prin modelare

E. sunt adecvate stocării în ţările calde
(pag. 544, [7])
F2146106. La aplicarea procedeului de topire şi turnare la prepararea supozitoarelor trebuie cunoscute:

A. natura conservantului folosit
B. capacitatea formei goale
C. cantitatea de excipient care o umple
D. cantitatea de excipient dizlocuită de cantitatea de substanţă activă
E. nici unul din factorii enunţaţi mai sus
(pag. 546, [7])
F2146107. Etapa limitantă de viteză a procesului global de absorbţie rectală a substanţei

medicamentoase poate fi reprezentată de:
A. metoda de preparare folosită
B. contracţia de volum, după turnarea în forme
C. cedarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică
D. dizolvarea substanţei medicamentoase în mucusul rectal
E. transportul moleculelor dizolvate prin membranele celulare lipidice ale peretelui rectului
(pag. 539, [7])
F2146108. Etapele care se succed după administrarea supozitoarelor formulate cu excipienţi lipofili
sunt:
A. topirea excipientului la temperatura rectală
B. dizolvarea excipientului în mucusul rectal
C. transferul substanţei medicamentoase dizolvate din excipientul topit în mucusul rectal şi difuzia prin acesta
până la membrana rectală
D. transferul substanţei medicamentoase prin membrana rectală şi drenarea în sângele circulant
E. toate fenomenele de mai sus
(pag. 539, [7])
F2146109. Polietilenglicolii utilizaţi ca excipienţi pentru supozitoare rectale:

A. se topesc la temperatura corpului
B. se dizovă în mucusul rectal
C. nu extrag apa din ţesuturile vicinale rectului
D. determină creşterea presiunii osmotice locale, având ca risc eliminarea supozitorului
E. se prepară prin topire şi turnare în forme
(pag. 540-544, [7])
F2146110. Conform FR X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la prepararea supozitoarelor sunt
adevărate:
A. se pot obţine prin modelare, prin turnare sau prin presare
B. substanţele farmaceutice se dizolvă, se emulsionează sau, după o prealabilă pulverizare, se suspendă în
baza de supozitor respectivă
C. se pot folosi baze de supozitor liposolubile sau hidrosolubile
D. se pot folosi substanţe auxiliare (de ex. diluanţi, adsorbanţi, agenţi tensioactivi, conservanţi antimicrobieni
potriviţi)
E. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi pentru cele puternic active sunt mai mari ca în
cazul preparatelor orale
(pag. 889, [10])
F2246111. Avantaje ale utilizarii supozitoarelor:

A. protejarea substantelor active fata de secretia acida gastrica
B. evitarea partiala a primului pasaj hepatic

C. instalarea rapida a efectului terapeutic
D. este o cale alternativa a caii orale in caz de vomismente
E. protejarea mucoasei gastrice de efectul iritant al unor substante
(pag. Leucuta, 538)
F2246112. Conform FR X supozitoarele se prepara prin:

A. turnare
B. modelare
C. procedeul Munzel
D. procedeul Konig
E. presare
(pag. FR X 889)
F2246113. Polietilenglicolii ca baze pentru supozitoare:

A. sunt solubili in apa
B. se topesc la locul de aplicare
C. sunt bine tolerati pe mucoasa
D. dau incompatibilitati cu multe substante active
E. sunt higroscopici
(pag. Leucuta, 544)
F2246114. Prezenta tensioactivilor in compozitia supozitoarelor determina:

A. modificarea vascozitatii
B. modificarea hidrofiliei
C. modificarea punctului de topire
D. imbunatatirea absorbtiei
E. imbunatatirea stabilitatii chimice a substantelor active
(pag. Leucuta, 544)
F2246115. Dioxidul de siliciu coloidal se foloseste la prepararea supozitoarelor:

A. pentru a modifica vascozitatea
B. pentru a modifica punctul de topire
C. pentru a modifica hidrofilia
D. pentru a imbunatati absorbtia
E. pentru a usura incorporarea unor substante
(pag. Leucuta, 544)
F2246116. Ce proprietati nefavorabile ale untului de cacao creaza dificultati la prepararea

supozitoarelor
A. indicele de aciditate mare
B. indicele de iod mare
C. polimorfism
D. capacitatea redusa de contractie la racirea masei topite
E. lipsa hidrofiliei
(pag. Leucuta,542)
F2246117. Prevederi ale FRX in monografia de generalitati referitoare la supozitoare

A. se pot obtine prin turnare
B. nu se admite prepararea prin modelare fiind neigienica
C. prevede masa gelatinoasa ca excipient pentru supozitoare rectale
D. topirea bazelor liposolubile sau dizolvarea celor hidrosolubile in conditii precizate
E. se interzice folosirea de substante auxiliare

(pag. FRX,889)
F2246118. Proprietati ale gliceridelor semisintetice ca baze de supozitor

A. au consistenta necesara
B. instabile, autooxidabile
C. fara capacitate de incorporare semnificativa a apei
D. contractie de volum redusa
E. exista numeroase tipuri, cu serii diferite, fiecare avind proprietati fizico-chimice si tehnologice particulare,
ceea ce determina alegerea excipientului pentru caracteristicile substantei medicamentoase de incorporat
(pag. Leucuta,543)
F2246119. Care sunt caracteristicile polietilenglicolilor folositi ca excipienti pentru supozitoare

A. capacitate crescuta de dizolvare a unor substante medicamentoase insolubile in apa
B. risc crescut de contaminare microbiana
C. risc redus de incompatibilitati fizico-chimice
E. actiune iritanta asupra mucoasei rectale
(pag. Leucuta,544)
F2246120. Particularitati la administrarea medicamentelor pe cale rectala, sub forma de supozitoare

A. sunt destinate numai pentru actiune locala
B. sunt destinate numai pentru actiune sistemica
C. substanta medicamentoasa cedata din supozitor poate fi absorbita prin mucoasa rectala
D. farmacopeea prevede un test pentru topirea in 30 min. a supozitoarelor lipofile sau dizolvarea intr-o ora a
celor cu baze hidrosolubile
E. testul comportamentului la topire sau dizolvare in vitro prevazut de farmacopee este sinonim cu cel pentru
dizolvarea comprimatelor
(pag. Leucuta,538,FRX,889)
F2246121. Etape care se succed de la administrarea supozitorului pina la patrunderea substantei

medicamentoase in circulatia generala
A. topirea excipientului lipofil
B. dizolvarea excipientului hidrosolubil
C. transferul substantei medicamentoase prin excipientul lichid si dizolvarea in mucusul rectal
D. absorbtia substantei medicamentoase prin mucoasa rectala
E. transferul direct din excipient in mucoasa rectala
(pag. Leucuta,538)
F2246122. Incorporarea substantelor medicamentoase in excipientii pentru supozitoare se face in

urmatoarele sisteme disperse
A. solutie
B. suspensie
C. emulsie
D. eutectic
E. dispersie solida
(pag. Leucuta,545)
F2246123. In ce conditii are loc absorbtia substantelor medicamentoase dupa administrarea

supozitoarelor rectale si care este posibilitatea de a se evita efectul primului pasaj hepatic
A. nu este posibila evitarea metabolizarii la prima trecere prin ficat,dupa administrare rectala
B. in cazul absorbtiei la nivelul venelor hemoroidale inferioare substanta absorbita intra in circulatia sistemica
evitind ficatul
C. in cazul absorbtiei la nivelul venelor hemoroidale inferioare substanta absorbita intra in circulatia sistemica
dupa ce a traversat ficatul
D. absorbtia la nivelul hemoroidalelor superioare dreneaza substanta absorbita cu fluxul sanguin prin ficat
E. prezenta anastomozelor intre venele hemoroidale face ca o parte a substantei absorbite sa traverseze
ficatul
(pag. Leucuta,538)
F2246124. Ce aspecte biofarmaceutice au loc la administrarea supozitoarelor din excipienti grasi , unt
de cacao sau gliceride semisintetice
A. topirea excipientului
B. dizolvarea excipientului
C. sedimentarea particulelor in suspensie
D. cedarea este favorizata de particule cu grad de dispersie avansat
E. in cazul substantelor usor solubile in apa, particulele mai mari vor ajunge mai repede la mucus iar
dizolvarea este usoara
(pag. Leucuta,538)
F2246125. Ce aspecte biofarmaceutice intervin la administrarea supozitoarelor fabricate din

polietilenglicoli
A. excipientul se topeste
B. excipientul se dizolva
C. dizolvarea se face lent, neavind suficient mediu apos
D. are loc solicitarea apei din tesuturile din jur pentru hidratare, si abea apoi are loc cedarea
E. caracterul iritant al excipientului favorizeaza expulzarea
(pag. Leucuta,538)
F2246126. Ce factori biofarmaceutici favorizeaza absorbtia substantei medicamentoase din

supozitoarele rectale
A. prezenta substantei medicamentoase in suspensie
B. solubilitatea cit mai mare in excipient
C. solubilitatea in mucusul rectal
D. coeficient de repartitie mare intre mucoasa rectala si faza apoasa
E. activitate termodinamica mare a substantei medicamentoase
(pag. Leucuta,541)
F2246127. Ce procedeu industrial de fabricare a supozitoarelor este de mare productivitate si asigura

calitatea produselor
A. manual, in matrite numeroase
B. automatizat, in doua etape, incluzind formarea supozitoarelor, si umplerea alveolelor de conditionare
fabricate separat la doua masini diferite
C. procedeu automatizat intr-o singura etapa, la care fabricarea supozitoarelor , a alveolelor de conditionarea
si umplerea lor se face la aceeasi masina
D. amestecul de turnare este realizat intr-un recipient de topire si amestecare continua, continutul fiind
introdus sub presiune in alveolele de conditionare
E. benzile de material plastic in care s-au conditionat supozitoarele, se taie in plachete, care se
inscriptioneaza si se ambaleaza in ambalaje secundare si colective
(pag. Leucuta,548)
F2246128. Factorul de dislocuire:

A. reprezinta cantitatea de excipient dislocuita de catre 1 g substanta activa
B. depinde de densitatea substantei active si a excipientului
C. permite calcularea cantitatii de excipient necesare
D. depinde de capacitatea formei de supozitoare
E. este util la aplicarea metodei manuale de preparare a supozitoarelor
(pag. Leucuta 546-547)
F2246129. Controlul calitatii supozitoarelor conform FR X:

A. aspect
B. omogenitate
C. comportament la topire sau dizolvare
D. uniformitatea masei
E. sterilitate
(pag. FR X 889)
F2246130. Substante auxiliare admise de FR X la prepararea supozitoarelor:

A. antioxidanti
B. conservanti antimicrobieni
C. agenti de crestere a vascozitatii
D. sisteme tampon
E. agenti tensioactivi
(pag. FR X 889)
F2346131. Care din urmatoarele afirmatii privind supozitoarele obtinute prin topire si turnare sunt
adevarate:
A. procedeul se realizeaza la rece
B. se determina capacitatea formelor goale
C. se ia o cantitate de excipient si substanta activa in exces
D. se determina factorul de dislocuire
E. lubrifierea formelor se face cu solutii de aceeasi natura cu masa de supozitoare
(pag. 546-547)
F2346132. Care supozitoare sunt mentionate in F.R.X.:

A. supozitoare cu glicerol
B. supozitoare cu metronidazol
C. supozitoare cu fenilbutazona
D. supozitoare cu noraminofenazona
E. supozitoare cu paracetamol
(pag. 891-892)
F2346133. Care sunt limitele de timp in cadrul determinarii comportamentului la topire sau la dizolvare
al supozitoarelor:
A. 15 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 1 ora
(pag. 890)
F2346134. Viteza de difuziune a substantei medicamentoase din supozitoare depinde de:

A. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
B. marimea particulei
C. prezenta tensioactivilor
D. coloranti
E. forma supozitorului
(pag. 540)
F2346135. Care din urmatoarele baze de supozitoare sunt oficializate in F.R.X.:
A. grasimi semisintetice
B. Bri
C. Myrj
D. masa gelatinoasa
E. masa de polietilenglicoli
(pag. 889)
F2346136. Supozitoarele rectale au forma:

A. cilindro-conica
B. sferica
C. ovoidala
D. de cilindri ascutiti la un capat
E. torpila
(pag. 889)
F2346137. Calea rectala se abordeaza atunci cand:

A. substanta medicamentoasa este inactivata de secretiile gastrice si intestinale
B. pacientul prezinta leziuni rectale
C. administrarea este de durata, in afectiuni cronice
D. substanta medicamentoasa sufera un efect puternic al primului pasaj hepatic
E. marimea si viteza absorbtiei sunt mai reduse decat pe calea orala
(pag. 538)

A. ulei de ricin
B. glicerol
C. propilenglicol
D. dioxid de siliciu coloidal
E. lanolina
(pag. 545)
F2346139. Promotori de absorbtie folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tocoferol
B. acid sorbic
C. tensioactivi
D. hialuronidaza
E. acid oleic
(pag. 545)
F2346140. Avantajele folosirii PEG-urilor ca baze pentru supozitoare:

A. stabilitate la caldura
B. contaminare microbiana redusa
C. higroscopicitate
D. capacitate mare de dizolvare
E. dezagregare rapida
(pag. 544)
F2346141. Care baze de supozitor sunt liposolubile:

A. unt de cacao
B. grasimi semisintetice
C. polietilenglicoli in amestec
D. masa gelatinoasa
E. masa de bentonita
(pag. 889)
F2346142. In ce consta diferenta intre supozitoarele rectale, vaginale si uretrale:

A. calea de edministrare
B. forma
C. masa
D. folosirea numai a masei gelatinoase
E. folosirea numai a untului de cacao
(pag. 889)
F2346143. Ce contin supozitoarele cu glicerol:

A. glicerol
B. carbonat de calciu
C. carbonat de sodiu anhidru
D. carbonat de sodiu cu 10 molecule de apa
E. acid stearic
(pag. 891)
F2346144. Care sunt dezavantajele untului de cacao ca excipient pentru supozitoare:

A. tendinta de a rancezi
B. polimorfism accentuat
C. hidrofilie scazuta
D. contractie de volum mica
E. toleranta locala foarte scazuta
(pag. 543)
F2346145. Care sunt etapele parcurse de substanta medicamentoasa din supozitor dupa administrare:
A. topirea sau dizolvarea excipientului
B. transferul substantei medicamentoase dizolvate si difuzia prin excipient pina ajunge in contact cu mucoasa
rectala
C. eliminarea cu mucusul rectal
D. difuzia pana la membrana rectala
E. transferul prin membrana rectala catre capilare
(pag. 539)
F2546146. Supozitoarele se pot administra pe urmatoarele cai:

A. i.m.
B. i.v.
C. rectala
D. vaginala
E. uretrala
(pag. 538/7)
F2546147. Greutatea supozitoarelor rectale:

A. 5-12 g
B. 12-14g
C. aproximativ 10 g
D. aproximativ 1 g pentru copii
E. aproximativ 2 g pentru adulti
(pag. 538/7)
F2546148. Administrarea rectala a medicamentelor se foloseste in urmatoarele situatii:

A. cand exista obstructii ale tractului gastro-intestinal
B. pentru evitarea primului pasaj hepatic
C. numai cand substanta activa este foarte toxica administrata oral
D. cand substantele madicamentoase sunt inactivate de secretiile gastrice sau intestinale
E. in caz de vomismente
(pag. 538/7)
F2546149. Procesul de absorbtie prin mucoasa rectala poate avea drept etapa limitanta de viteza:
A. transportul moleculelor dizolvate prin membrana rectului
B. forma anhidra a substantei medicamentoase
C. forma cristalina
D. cedarea substantei medicamentoase din forma farmaceutica
E. dizolvarea substantei medicamentoase din mucusul rectal
(pag. 538/7)
F2546150. Etapele eliberarii si absorbtiei substantei medicamentoase din supozitoare sunt

urmatoarele:
A. transferul substantei madicamentoase prin membrana rectala
B. difuzia substantei medicamentoase dizolvate din excipientul topit sau dizolvat
C. topirea bazei de supozitor
D. dizolvarea bazei de supozitor
E. transferul substantei medicamentoase nedizolvate din excipient in mucusul rectal
(pag. 538/7)
F2546151. In Farmacopee sunt oficinale urmatoarele supozitoare:

A. cu piroxicam
B. cu fenilbutazona
C. cu algocalmin
D. cu glicerol
E. cu metronidazol
(pag. 892/10)
F2546152. Afirmatii corecte privind untul de cacao:

B. are tendinta la rancezire
C. este un excipient gras
D. se pastreaza la rece ferit de lumina
E. se obtine prin presarea la rece a semintelor de teobroma cacao
(pag. 542/10)
F2546153. Untul de cacao are urmatoarele dezavantaje:

A. polimorfism
B. variatii in compozitie
C. tendinta la rancezire
D. inocuitatea
E. toleranta locala
(pag. 543/7)
F2546154. Caracteristicile gliceridelor semisintetice folosite ce baza de supozitoare:

A. solidificare rapida
B. indice hidroxil mare
C. indice de iod scazut

D. punct de topire la 32-34 C
E. punct de topire la 40-45 C
(pag. 543/7)
F2546155. Proprietatile excipientilor folositi la prepararea supozitoarelor sunt:

A. interval mare intre punctul de topire si solidificare
B. solidificarea sa se faca prin contractie de volum
C. sa fie inerti chimici
D. interval mic intre punctul de topire si solidificare
E. sa aiba actiune farmacologica
(pag. 542/7)
F2546156. Procedee de obtinere a gliceridelor semisintetice ca baze grase de supozitor:

A. hidrogenarea uleiului vegetal
B. presarea la cald a semintelor de teobroma cacao
C. procedeul de transesterificare a uleiului de palmier
D. procedeul reesterificarii
E. procedee extractive
(pag. 543/7)

A. ulei de ricin
B. hialuronidaza
C. tocofero
D. Tween 80
E. glicerol
(pag. 545/7)
F2546158. Promotori folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tensioactivi
B. acid ascorbic
C. Tween 80
D. salicilat de sodiu
E. acid oleic
(pag. 545/7)
F2546159. Dezavantajele bazelor hidrosolubile pentru supozitoare:

A. stabilitatea la caldura
B. pot fixa apa
C. incompatibilitati cu halogeni,barbiturice,penicilina
D. pot dizolva substantele medicamentoase greu solubile in apa
E. actiune usor iritanta a mucoasei rectale
(pag. 544/7)
F2546160. Modificatori ai punctului de topire ai supozitoarelor:

A. acid oleic
B. prolipenglicol
C. parafina
D. alcool cetilic
E. ceara de albine 4-6%
(pag. 545/7)
F2546161. Modificatori de vascozitate ai supozitoarelor:

A. hialuronidaza
B. bentonita
C. dioxid de siliciu coloidal
D. alcooli grasi
E. salicilat de sodiu
(pag. 545/7)
F2546162. Masa gelatinoasa:

A. este o baza grasa pentru supozitoare
B. se dizolva la temperatura corpului
C. se numeste si masa de gelatina- glicerina
D. este un amestec de gelatina, apa, glicerol
E. se topeste la temperatura corpului
(pag. 544/7)
F2546163. Ca baza de supozitor untul de cacao are urmatoarele dezavantaje:

A. lipsa de hidrofilie, nu poate incorpora apa
B. capacitatea de contractie de volum la racire este mica si insuficienta
C. nu rancezeste
D. poate exista in mai multe forme cristaline
E. se inmoaie intre 30-35 C
(pag. 542/7)
F2546164. Inconveniente in formularea masei gelatinoase:

A. incompatibilitati ale glicerolului ( cu borax-acidifiere)
B. incompatibilitati ale gelatinei ( precipita cu tanin)
C. iritant al mucoasei
D. sensibila la umiditate
E. se poate contamina cu microorganisme
(pag. 544/7)
F2546165. Conform FR X,supozitoarele cu glicerol:

A. contin:glicerol,carbonat de sodiu anhidru,stearina
B. amestecul se prelucreaza prin turnare
C. contin masa gelatinoasa in formula
D. contin unt de cacao in formula
E. se prelucreaza prin modelare manuala
(pag. 892/10)
F2546166. Supozitoarele rectale au:

A. forma rotunda
B. forma ovoidala
C. de torpila
D. cilindroconica
E. diametrul bazei 8-10 mm
(pag. 889/10)
F2546167. La prepararea supozitoarelor se pot folosi si substante auxiliare ca:

A. diluanti
B. adsorbanti
C. agenti tensioactivi
E. coloranti
(pag. 889/10)

Farmacie Part6 Split Merge

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmacie Part6 Split Merge

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1156 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a VI a

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

F1239001. In ce mod se evita hidroliza pilocarpinei din colirul oficinal

F1239002. In ce mod se evita oxidarea resorcinolului din colirul oficinal

F1339005. Ca agenti surfactanti in colire se utilizeaza:

F1339006. Colirul cu sulfat de atropina se prepara in concentratie de:

F1339007. O picatura de colir are un volum de:

F1339008. Sacul conjunctival al ochiului contine un volum lacrimal de:

F1339009. Valorile de pH tolerate de ochi sunt:

F1439010. Care dintre urmatoarele colire este prevazut in FR.X:

C. borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, diacetat de clorhexidin

F1539013. Agenţii vâscozifianţi folosiţi în colire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cu

F1539014. FR X prevede monografii de generalităţi pentru:

F1539016. Majoritatea soluţiilor oftalmice se sterilizează în farmacie în recipientul de condiţionare

F1539017. Nu este permisă adăugarea concervanţilor antimicrobieni colirelor:

F1539018. Sterilitatea colirelor este asigurată prin:

E. sunt corecte răspunsurile a, b, c, d.

F1639019. Conservarea picaturilor pentru ochi se face:

F1639021. În legatura cu preparatele oftalmice este adevarat ca:

F1639022. Oculoguttae atropini sulfatis FR X:

F1639023. Unguentele oflalmice se conserva:

F1639024. Valorile de pH bine tolerate de ochi sunt cuprinse între:

F2139026. Care dintre urmatoarele colire este prevazut in FR X:

F2139028. Conform FR X, baile oculare se prescriu in cantitati de cel putin:

F2239029. Colire prevazute in FR X care contin substante medicamentoase usor oxidabile

F2239030. Cum se evita oxidarea resorcinolului din colirul oficinal

F2239031. Cum se evita hidroliza pilocarpinei din colirul oficinal

C. prin folosirea unui amestec tampon acid boric-borax (pH=5,5-6,5)

F2239032. Picaturile pentru ochi unidoza se sterilizeaza conform farmacopeei astfel

F2239043. Ce proprietate fizico-chimica a substantelor medicamentoase folosite in colire este

C. natura legaturilor intermoleculare

F2339044. Sacul conjunctival al ochiului contine un volum lacrimal de:

F2339045. O picatura de colir are un volum de:

F2339046. Visozitatea colirelor nu trebuie sa depaseasca valoarea de:

F2339047. Ca agenti surfactanti in colire se utilizeaza:

F2339048. Colirul cu sulfat de atropina se prepara in concentratie de:

F2339049. Valorile de pH tolerate de ochi sunt:

F2539050. Cel mai periculos germen la nivel oftalmic este:

F2539051. Sterilitatea colirelor este asigurata prin urmatoarele procedee cu exceptia:

F2539052. Sterilizarea colirelor prin vapori sub presiune are loc:

F2539053. Utilizarea conservantilor antimicrobieni este obligatorie in cazul:

F2539054. FR X prevede pentru preparatele oftalmice urmatoarele:

F2539055. Valoarea euhidrica a pH-ului unei solutii oftalmice este:

F2539056. FR X prevede monografii de generalităţi pentru:

F2539057. Sterilitatea colirelor este asigurată prin:

F2539058. Majoritatea soluţiilor oftalmice se sterilizează în farmacie în recipientul de condiţionare

F2539059. Nu este permisă adăugarea conservanţilor antimicrobieni colirelor:

F2539061. Ca solvenţi şi vehicule pentru preparatele oftalmice nu se utilizează:

F2639062. Care dintre afirmaţiile următoare privind aprotinina este incorectă:

E. Favorirează transformarea fibrinogenului solubil în fibrină isolubilă

F2639063. Sunt mecanisme care contribuie la efectul antiagregant plachetar:

F2639064. Acţionează ca antivitamine K:

F2639065. În hemoragiile datorate supradozării heparinei se utilizează:

F2639067. Notaţi afirmaţia incorectă referitoare la acţiunile heparinei:

F2639068. Heparina este contraindicată în:

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

F1239070. Alegeti proprietatile agentilor conservanti antimicrobieni admisi de FR X in colire

F1239076. Conservanti utilizati de farmacopee la colirele multidoza:precizati care sunt

F1339080. Agentii viscozifianti pentru colire trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:

F1339081. Obiectivele formularii medicamentelor oftalmice cuprind asigurarea:

F1339083. Care din urmatoarele colire se izotonizeaza:

F1339084. Colire oficinale in F.R.X. sunt:

F1339085. F.R.X. prevede pentru colire urmatorii conservanti: