CUPRINS

FARMACOLOGIE GENERALA..........................................................3
BIOFARMACIA..............................................................................................................................6
BIODISPONIBILITATEA...............................................................................................................8
FARMACOCINETICA GENERALA.................................................12
ABSORBTIA MEDICAMENTELOR...........................................................................................14
TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR IN SANGE.................................................................24
DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR......................................................................................26
METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR................................................................................27
ELIMINAREA MEDICAMENTELOR.........................................................................................29
NOTIUNI DE FARMACOGRAFIE GENERALA......................................................................33
MEDICAMENTUL....................................................................................................................33
Reteta medicala (PRESCRIPTIA)..............................................................................................35
POSOLOGIA.................................................................................................................................35
DOZA.........................................................................................................................................36
Indicele terapeutic IT..................................................................................................................37
Concentratia plasmatica..............................................................................................................37
Timpul de injumatatire ..............................................................................................................39
Doza de atac (Da).......................................................................................................................39
Doza de mentinere (Dm) ..........................................................................................................39
Supravegherea terapiei...............................................................................................................39
Complianta ................................................................................................................................41
NOTIUNI DE FARMACODINAMIE GENERALA....................................................................42
POTENTA..................................................................................................................................43
EFICACITATEA MAXIMA.....................................................................................................43
SENSUL ACTIUNII FARMACODINAMICE.........................................................................44
LATENTA..................................................................................................................................45
DURATA ACTIUNII FARMACODINAMICE........................................................................46
SELECTIVITATEA...................................................................................................................46
TIPURILE DE ACTIUNE FARMACODINAMICA................................................................47
Factorii care influenteaza actiunea farmacodinamica................................................................48
INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE.................................................................................56
FARMACOTERAPIA...................................................................................................................58
Medicamente esentiale...................................................................................................................59
FARMACOTOXICOLOGIA GENERALA..................................................................................60
ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE......80
AGENTII BIOLOGICI PATOGENI.............................................................................................80
SPECTRUL ANTIMICROBIAN...................................................................................................82
MECANISMELE DE ACTIUNE .................................................................................................82
CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR DUPA STRUCTURA CHIMICA..................................83
PENICLININELE..........................................................................................................................85
CEFALOSPORINE........................................................................................................................88
ANTIBIOTICE MACROLIDE......................................................................................................91
ANTIBIOTICE AMINOGLICOZIDE...........................................................................................92
ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG..........................................................................................94
ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE.................................................................................................99
CHIMOTERAPICE ANTIMICROBIENE..................................................................................101

FLUOROCHINOLONE...............................................................................................................104
SULFAMIDE ANTIMICROBIENE............................................................................................106
DERIVATII DE NITROFURAN.................................................................................................109
CHIMIOTERAPIA ACTIVA IN TUBERCULOZA...................................................................112
MEDICAMENTE ANTIMICOTICE...........................................................................................116
Medicatia activa asupra protozoarelor..........................................................................................121

FARMACOLOGIE GENERALA
Farmacologia = stiinta care studiaza interactiunile dintre medicamente si organism.
Etimologia:
pharmakon (gr) = medicament
logos (gr) = stiinta
Definitii ale medicamentului
OMS. Medicamentul = o substanta sau un produs destinat sau utilizat pentru studierea sau
modificarea unui sistem fiziologic sau unei stari patologice, in interesul subiectului caruia i se
adreseaza.
Medicamentul = o substanta sau un preparat destinat sau utilizat pentru:

Diagnosticarea

Prevenirea

Ameliorarea

Vindecarea

unei suferinte

Farmacologia generala studiaza aspectele generale ale:

reactiilor dintre medicament si organism si

legile pe baza carora se desfasoara aceste relatii.

RAMURILE FARMACOLOGIEI

Ramurile principale
-

cuprinde 6 ramuri principale:

3 cu caracter predominant fundamental

3 cu caracter fundamental aplicativ

Ramurile cu carater predominant fundamental

o Farmacocinetica
o Farmacodinamia
o Farmacoterapia
Farmacocinetica studiaza evolutia medicamentului in organism
Farmacodinamia studiaza efectele biologice ale medicamentului in organism
Farmacotoxicologia studiaza efectele adverse, intoxicatiile acute si organice generale de

medicamente.
-

Ramurile cu caracter predominant aplicativ

o Farmacografia
3

o Farmacoterapia
o Farmcoepidemiologia
Farmacografia ramura aplicativa generata de farmacocinetica; studiaza regulile de prescriere
a medicamentului.
Aceasta prescriere se refera la:
o formele farmaceutice
o calea de administrare
o modul de administrare
o dozele prescrise (POSOLOGIE), care tin de:

continut in substanta activa

varsta

afectiuni colaterale

Farmacoterapia - studiaza indicatiile terapeutice.

Ramura aplicativa generata de farmacodinamie.
Farmacoepidemiologia ramura aplicativa generata de farmacotoxicologie;
-

studiaza:
o contraindicatiile
o precautiile si
o bolile cauzate de administrarea medicamentelor

- farmacoterapia si farmacodinamia studiaza actiunile pe care medicamentele le produc

asupra organismului (actiunea terapeutica, efectele adverse) pe cand farmacocinetica studiaza
actiunea organismului asupra medicamentului.
RAMURI NOI DESPRINSE DIN CELE 6 RAMURI PRINCIPALE
-

farmacodinamia fundamentala biochimica

farmacogenetica

farmacocibernetica

farmacoinformatologia

cronofarmacologia

gerontofarmacologia

A. farmacodinamia fundamentala biochimica

a. studiaza locul si mecanismul de actiune al medicamentului la nivel celular si
molecular biochimic
b. s-a dezvoltat rapid pe baza cunostintelor de biologie celulara si moleculara
4

B. farmacogenetica
a. studiaza influentele variabilitatii genetice asupra unui efect al medicamentelor in
organism
C. farmacocibernetica
a. studiaza interactiunile medicamentelor cu mecanismele de reglare cibernetica ale
organismului
D. farmacoinformatologia
a. studiaza natura informationala a medicamentelor si a proceselor farmacologice
E. cronofarmacologia
a. studiaza influenta bioritmurilor asupra efectului medicamentului
F. gerontofarmacologia
a. studiaza particularitatile farmacologice la indivizii varstnici

UTILITATEA PRACTICA A FARMACOLOGIEI

Farmacologia este o stiinta studiata atat in invatamantul medical, cat si in cel farmaceutic,
fiind utila atat in practica medicala cat si in practica farmaceutica.
Domeniile de utilitate practica:
1. practica medicala terapeutica foloseste farmacologia pentru conoasterea urmatoarelor
notiuni:
a. farmacoterapia indicatii terapeutice
b. farmacografia

prescrierea medicamentelor

forma farmaceutica

calea de administrare

modul de administrare

posologia

c. farmacoepidemiologia pentru a stii:

contraindicatiile

precautiile

2. practica farmaceutica moderna este orientata cu precadere catre pacient, utilizand

farmacologia in domeniul:
a. farmaciei clinice

farmacia clinica este un domeniu care utilizeaza optim cunostintele farmaceutice si

biomedicale, in scopul optimizarii eficacitatii, securitatii si economiei prescriptiei medicale

(def. Data de Academia Nationala de Farmacie din Franta)
3. cercetarea pentru introducerea medicamentului in terapeutica
a. farmacologia prezinta 2 ramuri:
a) farmacologia preclinica in care se fac experimente pe animale
b) farmacologia clinica in care se fac cercetari pe subiectii voluntari

BIOFARMACIA
Este o stiinta la granita intre farmacologie si tehnica farmaceutica, care studiaza influenta
formularii medicamentelor, in cadrul formei farmaceutice asupra eficientei terapeutice.
Biofarmacia opereaza cu 2 parametrii care caracterizeaza medicamentele si anume:
o disponibilitatea farmaceutica reprezinta cantitatea de substanta activa eliberata din
forma farmaceutica
o biodisponibilitatea cantitatea de substanta activa eliberata si absorbita
Fazele evolutiei medicamentului in organism, de la administrare pana la aparitia
efectului terapeutic sunt:
A. faza biofarmaceutica se desfasoara la locul de administrare a medicamentului
B. faza farmacocinetica se desfasoara in tot organismul
C. faza farmacodinamica - are loc la nivelul de actiune al medicamentului.
Faza biofarmaceutica
Are 2 etape:
A. eliberarea din forma farmaceutica
B. dizolvarea in lichidele biologice de la locul de administrare
Faza farmacocinetica
Are trei etape:
A. absorbtia
B. distributia
C. epurarea
Absorbtia este etapa de trecere a substantei active dizolvate, de la locul de administrare in
sange.
6

Distribuirea:
Transportul consta in vehicularea substantei active cu ajutorul sangelui
o transportul se poate face:

in forma libera sau

in forma legata de proteinele plasmatice

1. difuziunea in tesuturi consta in trecerea substantei active din sange in tesuturi prin:
-

membrana capilara si

membrana celulara

2. repartizarea la nivelul tesuturilor

3. stocarea- fixarea in unele tesuturi
Epurarea

metabolizarea modificari structurale chimice cu paritia metabolitilor activi sau

inactivi

eliminarea la nivelul cailor de eliminare ca atare sau sub forma de metaboliti

Aceste etape fac obiectul farmacocineticii fiind vorba de un sistem imunitar in care etapele
se desfasoara simultan sau in paralel ele fiind cunoscute ca un sistem LADME adica:
L - eliberare
A - absorbtie
D - distributie
M - metabolizare
E - eliberare
Faza farmacodinamica
Are doua etape:

fixarea moleculelor de substanta activa pe substratul reactiv

declansarea actiunii farmacodinamice (intai la nivel local apoi la nivelul tesuturilor,

organelor, organismului)

Fiecare medicament are 4 profile:

farmaceutic

farmacocinetic

farmacodinamic

farmacotoxicologic

BIODISPONIBILITATEA
Mult timp, prescrierea mediacamentelor si eliberarea lor s-au facut conform postulatului
echivalentei.
Postulatul echivalentei prevedea ca doza indicata pe eticheta medicamentului este si doza
absorbita de organism.
Observatiile ulterioare, au semnalat aparitia unor insuccese terapeutice din cauza
subdozarilor sau unor accidente datorate supradozarilor , ca urmare a utilizarii unui medicament in
aceiasi posologie (doze, ritm de administrare) diferind fie:

indivizii la care s-a administrat

formularea preparatului

tehnologia de preparare

Aceste observatii au infirmat postulatul echivalentei.

S-a introdus astfel postulatul bioechivalentei, care stabileste ca doza indicata pe eticheta nu
este egala cu doza absorbita si care se bazeaza pe un nou parametru farmaceutic, si anume
biodisponibilitatea.
Conform postulatului bioechivalentei, pot fi considerate bioechivalente numai preparatele
care au aceiasi biodisponibilitate.
Biodisponibilitatea reprezinta cantitatea de substanta activa, precum si viteza cu care este
cedata de medicament, este absorbita in organism, ajunge la locul de actiune si isi manifesta efectul
biologic.
Farmacistul poate sa inlocuiasca un medicament cu altul cu conditia ca medicamentul sa
aiba aceiasi substanta activa si sa fie bioechivalenta.
Biodisponibilitatea este de mai multe tipuri:
A. biodisponibilitatea absoluta
B. biodisponibilitatea relativa
C. biodisponibilitatea relativa optimala
A. Biodisponibilitatea absoluta
Se determina cand se cerceteaza biodisponibilitatea unei substante active nou introduse in
terapie.
Se compara biodisponibilitatea acestei substante adminstrate pe diferite cai cu
biodisponibilitatea pe cale i.v. (considerata cale de referinta).
Testarile de efectueaza pe acelasi individ; dupa administrare se determina concentratia
medicamentului in sange la diferite intervale de timp.
Biodisponibilitatea absoluta corespunde fractiunii de substanta activa din forma
farmaceutica de solutie apoasa, care dupa administrare ajunge in circulatia generala.
8

Valoarea biodisponibilitatii absolute este determinata de doua procese:

- absorbtia
- primul pasaj.
Primul pasaj reprezinta procesul prin care substanta activa sufera o metabolizare (epurare),
intre momentul administrarii si timpul la care ajunge in circulatia generala.
Efectul primului pasaj este reprezentat de pierderea de substanta activa prin metabolizare la
nivelul cai de administrare si diminuarea concentratiei sanguine si deci diminuarea efectului
terapeutic.
De asemenea, medicamentele cu un coeficient de absorbtie nesemnificativ p.o. nu pot fi
administrate pe aceasta cale pentru efectele sistemice.
Exemple:

strofantina (cardiotonic)

antibiotice aminoglicozidice (tip streptomicina)

Exemple de medicamente ce sufera un puternic efect al primului pasaj si nu pot fi

administrate oral:

hormonii polipeptidici

INSULINA

ACTH

hormonii steroizi sexuali

TESTOSTERON

PROGESTERON

anestezice locale

PROCAINA

LIDOCAINA

B. Biodisponibilitatea relativa
Se determina cand cu substanta respectiva nu se poate prepara o solutie apoasa injectabila
pentru calea i.v. deci nu se poate determina biodisponibilitatea absoluta
Biodisponibilitatea relativa evalueaza comparativ:
- 2 cai de administrare diferite
- 2 forme farmaceutice diferite si
- un medicament nou
comparativ cu medicamentul leader (primul introdus in terapie sau cel mai eficace
cunoscut)
Biodisponibilitatea relativa se exprima prin:
9

A. cantitatea de substanta activa dintr-un medicament, care dupa

administrare ajunge in circulatia generala, si
B. viteza cu care se realizeaza acest proces.

Biodisponibilitatea relativa optimala compara biodisponibilitatea unei forme

farmaceutice cu solutia apoasa care este considerata forma farmaceutica cu
biodisponibilitatea maxima.

Factorii care influenteaza biodosponibilitatea

Sunt dependenti de:
1. medicament
2. organism
3. substantele asociate
1. Factorii care depind de medicament
a) forma farmaceutica

tipul formei (drajeu, capsula, tableta)

forma geometrica

tehnologia de fabricatie

adjuvantii (tipul si cantitatea)

- acestea influenteaza viteza si timpul de eliberare a substantei active

b) substanta activa
o marimea particulelor
o structura chimica (sare, ester, complex, etc.)
o sulubilitate

hidrosolubile

liposolubile

o starea fizica

hidratata

anhidra

cristalina

amorfa

o profil farmacocinetic de tip retard

o doza de administrat
- acestea influenteaza:
10

- viteza si timpul de dizolvare

- absorbtia substantei active
2. Factorii dependenti de organism
A. factorii generali
B. factori particulari
Factorii generali
Sunt factorii care influenteaza transferul prim membranele biologice:
a) suprafata
b) lipidele
c) porii
d) sistemele membranare de transport activ
e) polarizarea si mediul pe cele doua fete ale membranei
Factorii particulari
calea de administrare si modul de administrare
Influenteaza prin:

tipul membranelor biologice

suprafata si grosimea

vascularizarea

timpul de contact

pH-ul la locul de absorbtie

efectul primului pasaj

modul de administrare:
o perfuzie sau in bolus
o doza unica sau repetata

o starea fiziologica poate fi:

o obisnuita sau particulara (ciclul menstrual, graviditate, varste extreme
o bioritmurile
o starea patologica poate fi:
o a caii respective
o sistemica
o anomalii genetice
- acesti factori influenteaza absorbtia
3. Factori dependenti de asocierea cu diverse substante
11

A. medicamentele
B. alimentele
- influenteaza:
absorbtia
biodisponibilitatea

FARMACOCINETICA GENERALA
Evolutia substantelor medicamentoase in organism si parcurgerea etapelor farmacocinetice
implica trei tipuri de procese biologice.

transferul prin membranele biologice

mucoasa

endoteliul capilar

membrana celulara
in cadrul etapelor de:

absorbtie

difuziune

eliminare
legarea de proteinele plasmatice

transport

distributie

biotransformarea structurii chimice = metabolizarea

Membranele biologice sunt structuri biologice foarte subtiri (~ 100 ) constituite din

complexe lipoproteice, intrerupte prin pori (cu 10), care despart diversele componente ale
organismului.
Se compune din:

complexe lipoproteice membranare

canale apoase ionice (pori)

enzime membranare

receptori membranari
12

sisteme membranare specializate si active de transport

Membranele biologice sunt polarizate in stare de repaus avand concentrate:

- pe fata externa sarcini +
- pe fata interna sarcini
Constituie bariere semipermeabile care:
a) separa materia vie in compartimente
b) asigura schimburile intre diverse compartimente
Factorii care intervin in transferul prin membranele biologice depind de:
o substanta medicamentoasa
o membrana
o mediul de pe cele doua fete ale membranei.
Trec mai usor substantele cu:

Greutate moleculara mica

Liposolubile

Nedisociate
Nu trec substantele legate de proteine, datorita greutatii moleculare mari
Substantele care se leaga in procent mare de proteine trec lent prin membrane, pe masura ce

se elibereaza din forma legata in forma libera.

Tipuri de tranfer prin membranele biologice
o Transferul pasiv
2. Filtrare
3. Difuziune simpla
o Transferul specializat
2. Transport activ
3. Difuziune de schimb
4. Difuziune usoara
In transferul pasiv:
2. Membrana este pasiva si trecerea se face fara consum de energie
3. Trecerea medecamentelot se face in sensul gradientului de concentratie (de la
concentratii mari la concentratii mici)
4. Se face prin:
2. Filtrare pentru medicamentele hidrosolubile la nivelul porilor membranari
3. Difuziune simpla pentru medicamentele liposolubile se face la nivelul
complexului lipoproteic membranar
13

Transferul specializat
Membrana este activa, intervenind cu sisteme speciale active de transport (care se numesc
transportori, purtatori sau carausi)
Transportul activ
Se realizeaza:
Cu ajutorul sistemelor membranare de transport
Cu consum de energie
Contra gradientului de concentratie (de la concentratii mici la concentratii mari)
Prin transport activ trec substantele:

Polare

Disociate

Ioni

Exemple de medicamente care se absorb prin transport activ:

A. Medicamente cu structura de aminoacizi ca:

Acid glutamic

metil DOPA

5- fluorouracil

B. Ionii de Na+ si K+ sunt transportati activ de un sistem membranar denumit pompa de

Na+/ K+
C. Ionii de Ca2+ sunt transportati activ in afara celulei prin functia pompei de Ca2+
Difuziunea de schimb
Transportorul ia substanta de pe o fata, o transporta pe cealalta fata, de pe care ia alta
substanta si o transporta invers.
Difuziunea usurata (facilitata)
Se face cu:
Carausi dar,
In sensul gradientului de concentratie (de la concentratie mare la concentratie mica)
Nu se consuma energie celulara
Exemplu: glucoza.
ABSORBTIA MEDICAMENTELOR
Absorbtia este prima etapa farmaceutica, in care substantele medicamentoase trec de la locul
lor de administrare, in sange, strabatand una sau doua membrane biologice.
Cai de administrare
14

A. cai naturale:

calea orala (per os)

calea sublinguala

calea rectala

calea respiratorie

calea oculara

calea intravaginala

calea uretrala

calea cutanata

B. cai artificiale parenterale injectabil (gr.para-enteron = in afara intestinului)

cai intravasculare
o intravenoasa
o intraarteriala
o intracardiaca
cai extravasculare

subcutanata

intramusculara

cai intraseroase

intraperitoneala

intrapleurala

intrapericardica

intraarticulara

intrarahidiana

intraventriculara

calea intraosoasa administrarea se face in oasele sternului la copii mici unde oasele sunt
moi si la care absorbtia este echivalenta cu absorbtia intravenoasa
ABSORBTIA PE CALE ORALA (PER OS)
Calea orala este numita si enterala (gr. Enteron = intestin)
Utilizarea caii orale:
pentru actiunea generala (sistemica) la nivelul diferitelor tesuturi, organe si siteme

15

 pentru actiune locala (topica) la nivelul tubului digestiv (ex. Antiacide, purgative,
antidiareice, antihelmintice).
STOMAC:
1. S~ 1 m2,
2. mucoasa gastrica pH = 1-3
3. mucoasa lipofila
INTESTINUL SUBTIRE

S = 100 m2

Mucoasa este:

Lipidica

Are pori

Are sisteme active de transport

pH variabil 4,8-8

Absorbtia prin mucoasa gastrica

Mucoasa gastrica:
o membrana lipidica
o permeabila pentru substante:

nedisociate

lipofile

o se absorb prin difuziune simpla

Se absorb bine substantele slab acide:

barbiturice

sulfamide

penicilina

acid acetilsalicilic

acid ascorbic, etc.

Absorbtia prin mucoasa intestinala

Mucoasa intestinului subtire (duoden, jejun, ileon):
a. membrana lipidica cu :
i. pori
ii. sisteme membranare de transport activ
16

b. este permebila pentru:

i. substante liposolubile nedisociate cu caracter slab bazic prin difuziune simpla
ii. substantele hidrosolubile prin filtrare
iii. ioni prin transport activ:
i. substante polare
ii. substante disociate cu structura asemanatoare compusilor alimentari
(aminoaacizi, hexoze, etc)
iv. macromoleculele in cantitati foarte mici prin pinocitoza
PINOCITOZA transport transmembranar, cu consum de energie.
Consta in inglobarea si inconjurarea de catre membrana a picaturii ce contine substanta si
formarea unei vezicule ce se desprinde din membrana, deplasandu-se in citoplasma.
Absorbtia prin mucoasa intestinului gros
Mucoasa intestinului gros (colon, sigmoid, rect):
a. membrana:
i. groasa
ii. lipidica
iii. cu pori
b. absoarbe:
i. apa
ii. substante
i. hidrosolubile
ii. liposolubile
iii. substante neabsorbite in intestinul subtire
iv. este permebila pentru:
c. prin transport pasiv
NB Specific pentru calea orala este faptul ca medicamentele sunt luate de vena porta,
transportate la ficat unde are loc metabolizarea lor.
Absorbtia pe cale orala este influentata de asocierea cu:

alte medicamente care pot modifica pH-ul.

Ex. Antiacidele (NaHCO3) ridica pH-ul gastric si cresc absorbtia gastrica a substantelor

bazice.

alimentele influenteaza negativ absorbtia.

Ex. Ampicilina administrata pe stomacul plin ii scade absorbtia cu 30%.

17

medicamentele care influenteaza motilitatea gastrica pot modifica timpul de evacuare a

continutului stomacal si deci viteza absorbtiei intestinale.

Ex.

o Antispasticele, parasimpatoliticele, analgezicele morfinomimetice intarzie

absorbtia
o Antiacidele, parasimpatomimeticele, cofeina maresc absorbtia

bauturile acide: sucuri, sifon, cola, vinul influenteaza:

a. absorbtia substantelor bazice si
b. stabilitatea unor medicamente instabile la pH acid (ampicilina, oxacilina,
penicilina V)

starile patologice:
a.

ex. Diareea reduce absorbtia intestinala, prin micsorarea timpului de contact

cu mucoasa intestinala

Avantajele si dezavantajele caii orale

Avantaje:

cale naturala, fiziologica

autoadministrare comoda

se preteaza la tratament cronic

Dezavantaje:
1. latenta (debutul actiunii) este relativ mare
2. nu este recomandata in urgentele medicale
3. biodisponibilitatea este influentata negativ de efectele primului pasaj intestinal si hepatic
(biotransformarea de catre enzimele din peretele intestinal si bacteriile intestinului si
enzimele hepatice)
4. viteza de absorbtie intestinala este influentata de timpul de golire al stomacului
5. este inutilizabila pentru bolnavii:
o comatosi
o cu stare de voma
o in crize convulsive
o sugari
Calea orala NU este utilizata pentru:
18

medicamentele care nu se absorb digestiv (ex. Streptomicina)

medicamentele inactive in mediul acid (ex. Penicilina G)

medicamentele inactivate de enzimele proteolitice (ex. Heparina, insulina, ACTH)

medicamentele inactivate in ficat (>50-70%) prin efectul primului pasaj hepatic (ex.
Hormonii steroizi)
Calea sublinguala

absorbtia se face prin mucoasa sublinguala care este:

o subtire
o bine vascularizata

vascularizatia venoasa dreneaza sangele in sistemul venos cefalic si apoi in vena

cava superioara, ocolind filtrul hepatic si deci efectul primului pasaj hepatic

comprimatele sublinguale trebuie sa fie

o mici
o dizolvare si cedara rapida (3 minute)

este o cale de urgenta in criza de:

o angina pectorala
o astm bronsic

Dezavantaje:

suprafata mica

secretie salivara care antreneaza o parte din substanta activa spre inghitire

Exemple de substante care se administreaza in acest mod:

nitroglicerina antianginos

isoprenalina antiastmatic

Calea bucala
Medicamentele sunt asezate intre:

gingie si buze

gingie si peretele interior al obrazului

Locul absorbtiei:
2. mucoasa sublinguala
3. mucoasa
2. gastrica
19

3. intestinala
Utilizare
2. pentru actiunea generala
3. pentru actiunea locala
Forme farmaceutice specifice caii bucale:
a) comprimate bucale cu dizolvare lenta pentru actiunea generala (ex. Hormonii steroizi)
b) tablete de talie mare cu dizolvare lenta
2. pentru actiunea generala (ex. Vitamine)
3. cu actiune locala (ex. antiseptice)
Calea rectala
Se utilizeaza pentru:
a) actiunea generala la:

copii

bolnavii inconstienti

bolnavii cu varsaturi

medicamentel degradabile in:

stomac

ficat

Exemple:
o antipiretice
o analgezice
o antispastice
o antiinflamatoare
o antivomitive

actiune locala
Exemple:
o purgative
o antihemoroidale
o antiseptice

Forme farmaceutice:
o supozitoare
o microclisme
20

a) dezavantaje:
o absorbtie incompleta si inegala
o dozele intrarectale sunt cu 25-30%>ca cele p.o.

Avantaje
o Ocolirea primului pasaj:

Hepatic

intestinal

o abordabil pentru:

copii

bolnavii cu varsaturi

comatosi

Calea respiratorie
Se face pe:
o calea nazala
o calea pulmonara absorbtia prin epiteliul pulmonar
Calea nazala este indicata pentru:

actiunea locala in:

rinite

inflamatii

infectii locale

exemple:
o antiseptice si chimioterapice

mentol

eucalpitol

substante volatile

sulfacetamid

o decongestionante tip vasoconstrictor

efedrina

nafazolina

Calea pulmonara este indicata pentru actiunea:

a) generala
21

o anestezice generale gazoase sau volatile

N2O

C2H5-O-C2H5

o vaccinuri

locala
o bronhodilatatoare administrate in astmul bronsic (aminofilina)
o expectorantele
o antisepticele si antibioticele

Forme farmaceutice
o Aerosoli = dispersie fina de particule lichide sau solide in aer sau alt gaz inert (in aparate
speciale

Solutii

Pulberi

o Inhalatoare cu dozatoare:

Presurizate

Cu pulbere uscata

Calea cutanata
Se utilizeaza pentru:
actiunea locala in dermatologie
o Antipruriginos
o Antifungic
o Antiinflamator
o Keratolitic
o antimicrobiene
o actiunea generala in forme moderne TTS (sistem terapeutic transdermic) cu eliberare
programata si prelungita
o exemplu: unguent sau plasture cu nitroglicerina care se aplica in zona
inimii pentru prevenirea crizelor de angina pectorala
Calea oculara
Se utilizeaza exclusiv pentru actiune locala
Exemple:
o in glaucom (miotice pilocarpina)
22

o in conjunctivite (antimicrobiene)
o in leziuni oculare (anestezice locale)
o tipul formei (drajeu, capsula, tableta)
Forme farmaceutice
o colire solutii apoase izotone, pH = 7,4 - 8
o unguente oftalmice
2. Cai injectabile
Calea musculara si subcutanata
Se utilizeaza pentru:

tratamente cronice

efect retard (de durata lunga)

o exemplu: moldamin elibereaza lent benzatinpenicilina

Calea intravenoasa
a) este o cale de urgenta
b) are efect rapid
c) pot fi administrate volume mari de solutii (perfuzii)
d) se pot administra
o substante iritante pentru tesuturi
saruri de calciu
aminofilina
digoxina
o solutii iritante datorita pH-ului care nu este egal cu 7,4
NU se pot administra
o Substante ce produc hemoliza
o Substante care precipita cu proteinele plasmatice
Dezavantaje
o Frisonul si reactiile febrile (datorita prezentei pirogenilor in solutiile injectabile incorect
preparate sau sterilizate
o Declansarea unei insuficiente cardiace prin cresterea presiunii arteriale (la administrarea
solutiilor in exces).

23

TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR IN SANGE

Consta in vehicularea medicamentelor in sange (pH 7,35), de la nivelul capilarelor caii de
absorbtie, pana la nivelul capilarelor tesutului de actiune.
Substantele medicamentoase pot fi transportate:
a) In plasma:

Forma libera (dizolvate in plasma)

Forma legata de proteinele plasmatice

b) In elementele figurate:

Antimalaricele se distribuie in hematii

c) Medicamentul liber trece prin membranele biologice

d) Complexul medicament-proteina nu trece prin membrana
M + P MP
Echilibrul se deplaseaza in sensul desfacerii complexului, pe masura ce forma libera iese din
sange, prin difuziune.
Proteinele cu cea mai mare capacitate de legare sunt albuminele.
Albuminele au doua tipuri de sedii:
a) Cationice prin legaturi ionice exista intre 1-6 sedii cationice
b) Sedii de legare prin legaturi de hidrogen; acestea sunt mai numeroase (aproximativ
30/proteina)
Daca se administreaza concomitent doua medicamente cu caracter acid care se leaga de
sediile cationice, intre ele apare competitia pe locurile de legare, iar medicamentele cu afinitate mai
mare deplaseaza medicamentele cu afinitate mai mica.
Exemplu, fenilbutazona medicament antiinflamator se leaga de proteinele plasmatice 98%.
Daca se asociaza cu anticoagulantele orale, de exemplu cu un derivat cumarinic, deplaseaza
anticoagulantul de pe proteine si duce la accidente hemoragice.
DIFUZIUNEA IN TESUTURI
Reprezinta etapa de trecerea a medicamentelor din compartimentul intravascular in tesuturi,
si anume:
1. Prin membrana capilara in compartimentul interstitial
2. Prin membrana celulara in compartimentul intracelular
Difuziunea prin endoteliul capilar se face prin toate tipurile de transfer:
1. Filtrare
2. Difuziune simpla
24

3. Transfer specializat si chiar

4. Molecule cu greutate moleculara mare (pana la 60.000)

Difuziunea prin bariera hematoencefalica

Barierea hematoencefalica reprezinta o bariera pentru difuziunea:
1. Sange creier
2. Sange LCR
Bariera hemato-encefalica (sange-creier) este reprezentata de:
o Endoteliul capilarelor cerebrale
o Tesutul glial
Celulele gliale (astrocitele) inconjoara neuronii si capilarele cerebrale, reprezentand un tesut
de protectie si de nutritie.
Toate schimburile capilare-neuroni se fac prin traversarea tesutului glial.
Bariera sange-LCR este reprezentata de plexul coroid (endoteliul capilar si nu epiteliul). Din
LCR medicamentel difuzeaza pasiv in tesutul cerebral.
Bariera hematoencefalica reprezinta o membrana lipidica cu sisteme membranare de
transport activ.
Difuzeaza usor in creier:
1. Substantele liposolubile nedisociate
a. Anestezicele generale
b. Barbituricele narcotice
2. Substantele cu structura asemanatoare aminoacizilor
a. Levodopa (dioxifenilalanina) administrata in boala Parkinson
Difuziunea prin placenta
Placenta este o membrana care separa compartimentul fetal de compartimentul matern si are
rol de nutritie pentru fat.
De la mama la fat trec toate tipurile de substante prin toate tipurile de transport (hormoni,
vitamine, enzime, etc)
De la fat la mama trec numai substante lipofile.
NB
Foarte multe medicamente pot difuza prin placenta, putand provoca efecte adverse la fat.
Aceste medicamente au regim restictiv sau sunt contraindicate la femeia gravida.

25

DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR
Cuprinde doua aspecte:
1. Distribuirea in compartimentul hidric
2. Distribuirea in tesuturi
Distribuirea in sectoarele hidrice
Exista trei comparimente (spatii) hidrice ale organismului, separate prin membrane
biologice:
1. Spatiu intravascular (5% H2O, 5l sange, 3 l plasma)
2. Spatiul intercelular 15 % H2O (10-20 l)
3. Spatiul intracelular 50% H2O
Medicamentele se pot distribui in unul, doua sau in toate compartimentele hidrice.
Exemple:
a) Se distribuie in spatiul intravascular medicamentele cu molecula mare

Inlocuitorii de plasma

heparina

b) se distribuie in doua spatii hidrice (intravascular si interstitial):

o manitol (diuretic osmotic)
o streptomicina
o penicilina
o cefalosporinele

se distribuie in toate cele trei spatii hidrice:

o Li+, K+
o Alcool
o Teofilina
o Glicozidele cartiotonice, etc.

Consecintele distribuirii in compartimentele hidrice sunt:

a. Farmacocinetice:
o Micsorarea vitezei de eliminare
o Cresterea timpului de injumatatire
b. Farmacodinamice:
o Cresterea duratei de actiune
Distribuirea in tesuturi si organe
Poate fi:

Uniforma -In toate tesuturile

26

Alcool

narcotice

Selectiva in anuminte tesuturi:

o Iod in tiroida
o Ca si P in oase
o Vitamina B12 in ficat
o Tetracicline in:

Oase

Dinti

o As, Hg, Ag in piele

Bifazica:
o Distribuire rapida in SNC si apa
o Redistribuire cu stocare in tesutul adipos

Narcotice

Substante foarte liposolubile

Volumul de distributie (Vd) = volumul de plasma in care o substanta medicamentoasa se

distribuie unifirm intr-o concentratie egala cu concentratia plasmatica
Vd = D/Cp
D = doza
Cp = conentratia plasmatica
METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR
Metabolizarea (biotransformarea) reprezinta etapa farmacocinetica de transformare a
structurilor chimice ale medicamentelor.
Structurile chimice rezultate se numesc METABOLITI.
Biotransformarea impreuna cu eliminarea constituie etapa de epurare a medicamentelor din
organism.
Reactiile prin care are loc metabilozarea medicamentelor sunt:
a. Reactii de faza I care includ:
o Oxidare
o Reducere
o Hidroliza
In urma acestor reactii se formeaza compusi polari mai usor de eliminat.
27

b. Reactii de faza a II-a: reactii de conjugare cu:

o Acid glucuronic
o Glicocol
o Sulfoconjugarea
o Acetilarea
o Metilarea
o Glutaminoconjugarea
Prin biotransformare, polaritatea compusului initial creste:
o Compusul initial de obicei liposolubil, devine polar in faza I-a
o Si mai polar in faza a II-a cand este pentru majoritatea metabolitilor
puternic acid (rar alcalin; ex.piridina)
Metabolitii pot fi:
o Inactivi sau activi
o Netoxici sau toxici
Exemple de biotransformari:
a. Medicamentele active metaboliti cu acelasi tip de actiune
Fenacetina

paracetamol (actiune
analgezica, antipiretica)

Diazepam

nordazepam si
Oxazepam
actiune anxiolitica diminua starea de neliniste

Codeina

morfina

Cloralhidratul

tricloretanol (actiune

anestezica)
b. Medicamentele active metaboliti cu alt tip de actiune
Adrenalina

adrenocrom

(simpatomimetic)

(hemostatic)

fenilbutazona

fenihidroxibutilfenazona

(antiinflamator)

(utilizat in guta)

Medicamente inactive (prodroguri) medicamente active

Claramfenicol palmitat

cloramfenicol

Benzatinpenicilina

penicilina G

Eritromicina propionat

eritromicina
28

Locul biotransformarilor poate fi:

o Locul administrarii (tub digestiv)
o Sange
o Ficatul (reprezinta locul principal de metabolizare avand ca principala functie aceea de
detoxifiere)
o Alte tesuturi (plamani, rinichi, corticosuprarenala)
Exista si medicamente care se metabolizeaza in metaboliti cu toxicitate mai mare, de ex.:
1. Sulfatiazolul metaboliti acetilati care precipita in urina acida cristalurie si
iritatie la nivel renal.
2. Izoniazida (HIN) acetil hidrazina metabolit hepatotoxic
3. Paracetamolul epoxizi cu efecte toxice hepatice

ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
Reprezinta etapa farmacocinetica in care medicamentele si metabolitii acestora sunt
indepartate din organism.
Caile de eliminare:
1. Renala de electie pentru substantele hidrosolubile absorbite
2. Digestiva de electie pentru substantele neabsorbite adminstrate p.o.
3. Respiratorie pentru substantele gazoase si volatile
4. Cutanata pentru substantele volatile si lipofile
5. Secretii:
o Lacrimala
o Salivara
o Biliara
o lactata
Medicamentele pot fi eliminate:

netransformate

metaboliti

Eliminarea pe cale renala

Eliminarea renala are loc la nivelul rinichiului mai exact la nivelul nefronilor (cca2
milioane).
Nefronul are urmatoarele componente:

glomerulul Malpighi (ghem de capilare) avand functia de:

filtrare glomerulara si
29

formarea urinii primare

tubii renali cu functii de:

o secretie si reabsorbtie
o formarea uriniii finale

Mecanismele eliminarii renale:

1. filtrarea glomerulara pasiva
2. secretia tubulara pasiva, activa
3. reabsorbtia tubulara pasiva, activa
Filtrarea glomerulara si secretia tubulara se desfasoara in sensul eliminarii (trecerea
medicamentelor din sange in urina)
Reabsorbtia tubulara are loc invers (trecerea mdicamentelor din urina in sange) si intarzie
eliminarea.
Factorii care influenteaza viteza de eliminare:
1. diureza volumul deurina eliminat in unitatea de timp, este in functie de:
o fluxul sanguin renal
o starea de hidratare a organismului
o starea de functionare a rinichiului
o varsta
1. pH-ul urinii fiziologic este de 6,3 cu variatii intre 4,5 si 7,5 in functie de alimentatie sau
medicamente.
La pH fiziologic:
o substantele bazice disociaza si se reabsorb putin
o substantele acide nu disociaza si se reabsorb bine
Modificand pH-ului acid al urinii la pH bazic se pot elimina rapid medicamente acide in caz
de intoxicatii.
De exemplu, in intoxicatia cu barbiturice se fac perfuzii cu NaHCO 3 care alcalinizeaza urina
si scade reabsorbtia barbituricului.
1. legarea de proteinele plasmatice cu cat legarea este mai mare cu atat eliminarea este mai
lenta.
1. Varsta influenteaza foarte mult prin:
o Diminuarea globala a functiei renale
o Filtrare glomerulara mai redusa (cu 50% la peste 70 de ani)
Se vor reduce dozele si frecventa administrarii pentru medicamentele eliminate renal.

Starile patologice influenteaza negativ functia renala:

30

o Insuficienta renala
o Insuficienta cardicaca
o HTA sau hipoTA
o Starea de deshidratare
Eliminarea pe cale digestiva
Mecanismele eliminarii pe cale digestiva sunt:

Eliminarea rectala pentru substantele neabsorbite oral

Eliminarea prin secretie salivara

Eliminarea prin mucoasa gastrica

Eliminarea prin secretie biliara

Exemple de substante eliminate pe cale rectala:

Substante insolubile

Carbune

Ulei de parafina

Antiacide adsorbante
1. saruri bazice de bismut
2. caolin

ftalilsulfatiazol

Substante solubile administrate p.o. dar neabsorbite

1. MgSO4 (are si actiune purgativa)
2. Streptomicina
Medicamente care participa la o circuitul entero-hepatic (medicament intestin
subtire ficat vezicula biliara intestin)

exemplu: glicozizii cardiotonici

Eliminarea pe cale respiratorie

Mecanisme si substante eliminate:

prin secretia nazala: ioduri

prin secretia glandelor bronsice:

o substante volatile si sublimabile
o exemple: expectorante administrate oral (saruri de NH4, benzoati, ioduri)

prin epiteliul alveolar: narcotice gazoase sau volatile

Eliminarea pe cale respiratorie poate avea efecte:

utile pentru expectorantele care fluidifica secretia bronsica

31

daunatoare:
o iodul congestie pulmonara
o eterul iritatia mucoaselor

Eliminarea pe cale cutanata

Se poate face prin:
o secretia glandelor sudoripare
o celulele cornoase ale pielii si fanerele
Se pot elimina:
o substante volatile
o uree
o ioduri
o arsenic
o metale grele
o griseofulvina (utila in micozele cutanate)
Importanta toxicologica pentru unele substante toxice care se pot elimina prin par, unghii,
piele (arsenic, mercur)
se poate indentifica toxicul si poate stabili chiar data la care s-a produs otravirea.
Eliminarea prin secretia lactata
O cale nedorita de eliminare.
Se pot elimina foarte multe substante atat hidrosolubile cat si liposolubile.
Exemple:

alcool, alcaloizi:
o cofeina
o nicotina
o codeina
o morfina
o atropina
o papaverina

hipnotice (ex. Barbiturice)

antiepileptice
o fenitoina
o fenobarbital

purgative produc diaree la sugari

32

antibiotice
o tetraciclina se acumuleaza in oase si dinti, cu aparitia dentitiei colorate
in galben
o cloramfenicolul poate produce icter la nou nascut.
o Aminoglicozidele (streptomicina si gentamicina) pot fi administrate la
mama fara efecte asupra sugarului, desi se elimina in lapte, nu se absorb
in tubul digestiv al sugarului.

NOTIUNI DE FARMACOGRAFIE GENERALA

Farmacografia generala este o ramura aplicativa a farmacologiei generale.
Studiaza:

Denumirea medicamentelor

Formele farmaceutice

Reteta medicala (PRESCRIPTIA)

Reglementarile privind prescrierea si eliberarea medicamentelor

Stabilirea schemelor farmacografice

Posologia

Supravecherea, monitorizarea si optimizarea farmacografiei si posologiei

MEDICAMENTUL
Poate fi:
o O substanta medicamentoasa ca atare
o Preparat (produs farmaceutic)
Substantele medicamentoase pot fi:

De sinteza sau semisinteza

De extractie
o Vegetala
o Animala

Minerale

Preparatele (produsele) farmaceutice contin substante medicamentoase prelucrate in diferite

forme. Acestea pot fi:
33

Realizate in farmacie

Oficinale (preparate dupa Farmacopee)

Magistrale (prepaarate dupa retelete medicale)

Realizate in industrie (tipizate)

Denumirea medicamentului poate fi:

Chimica

DCI (denumirea comuna internationala) recomandata de OMS

INN (numele international neinregistrat) sau denumirea comuna generica

Oficinala (inscrise in Farmacopee poate fi DCI sau INN)

Comerciala (nume depus sau inregistrat R sau trade name

Formele farmaceutice
Se clasifica dupa mai multe criterii:

dupa calea de administrare

o Interne (per os, sublingual)
o Externe:

Rectale

Vaginale

Nazale

Cutanate

conjunctivale

o injectabile

s.c.

i.m.

i.v.

dupa numarul substantelor

o Simple
o compuse

dupa durata efectului

o cu eliberare rapida
o cu eliberare intarziata (retard)

34

o cu cedare controlata/forme moderne tip OROS (oral osmotic system) si

TSS (sistem terapeutic transdermic)

dupa consistenta
o solide
o semisolide
o lichide

RETETA MEDICALA (PRESCRIPTIA)

Partile retetei sunt:

ANTETUL date despre institutia medicala

SUPERSCRIPTIA date despre bolnav si diagnostic

INVOCATIA Rp (lat. Recipe = ia) este formula de adresare catre farmacist

INSCRIPTIA cuprinde denumirea medicamentelor

SUBSCRIPTIA precizeaza forma farmaceutica si numarul dozelor

INSTRUCTIA cuprinde indicatii pentru bolnav, privind farmacografia

Instructia incepe cu o formula de adresare catre farmacist:
DS (lat. Detur signatur = elibereaza si semneaza)
Eliberarea medicamentelor se face dupa anumite norme:

Norme privind eliberarea medicamentelor din farmaciile de circuit deschis pe baza de reteta,
care se retin sau nu;

NU se retin retetele care au mentiunea PERMANENT acestea sunt valabile 6 luni)

Norme privind medicamentel eliberate fara reteta, de tip OTC (over the counter) =
medicamente pentru marele public (exemple: antigripale, medicamente contra tusei, etc.)

Medicamente cu regim restrictiv sau contraindicate la femeia gravida

Norme privind regimul produselor si substantelor medicamentoase toxice si stupefiante.

POSOLOGIA
Se ocupa de:

Schemele de administrare a dozelor de medicament

Variatia acestor scheme in functie de evolutia bolii, in scopul

o Realizarii si mentinerii unui efect terapeutic dorit si
o Cu risc minim de efecte adverse

Aceste scheme cuprind:

35

Doza unitara

Modul de administrare
o Continuu
o intermitent

Ritmul administrarilor

Momentul prizelor zilnice

Durata tratamentului

DOZA
Este cantitatea de substanta medicamentoasa care produce un anumit efect biologic.
Se exprima in:

G, mg, ml sau unitati biologice

Raportate la:
o greutate globala (70 kg pentru un adult)
o kg corp (pentru substante puternic active)

Tipuri de doze utilizate in terapeutica:

in functie de durata tratamentului:

o doza pentru o data
o doza pentru 24 de ore
o doza pentru o cura

dupa modalitatea si viteza de realizare a efectului terapeutic:

o doza de atac
o doza de mentinere

in functie de intensitatea efectelor biologice sunt:

o doze eficave

doza eficace 25

doza eficace 50

doza eficace 100

o doze toxice
o doze letale
Se determina exclusiv pe animalele de laborator.
Exemple:

36

Doza eficace 50 este doza care produce efect la 50% dintre indivizii unui lot sau doza care
produce 50% din efectul maxim posibil.
INDICELE TERAPEUTIC IT
Este un indicator de siguranta terapeutica si este dat de raportul dintre doza minima eficace
si doza maxima tolerata, raportata la 50% indivizi
IT= Dm E 50 / DM 50
IT= indice terapeutic
Dm E50 = dozaminima eficace
DM 50 = doza maxima tolerata raportata la 50 % indivizi.
Cu cat IT este mai mare cu atat exista o marja de siguranta mai mare pentru acel medicament.
CONCENTRATIA PLASMATICA
Este un indice mai corect de exprimare a eficacitatii terapeutice sau toxicitatii unui
medicament, comparativ cu doza administrata, mai ales pentru medicamentele cu IT mic.
Concentratia plasmatica poate fi:
o minima
o medie
o maxima
o toxica
Intre concentratia plasmatica minima se afla zona conentratiei plasmatice terapeutice.
Posologia poate fi:

sandard pentru toti pacientii

individualizata pentru un pacient

Individualizarea posologiei se face prin adaptarea posologiei standard, in functie de factori

care tin de bolnavi:

fiziologici:
o varsta
o greutatea corporala
o sarcina

patologici:
o gravitatea bolii
o alte afectiuni concomitente
o insuficiente functionale:

renala
37

hepatica

genetici: enzimopatii

Calculul dozelor (D) in functie de de varsta

Doza la copil = A/ (A+12) x D adult
A = varsta copilului
Calculul dozelor in functie de greutate
Doza copil = G /70 xD adult
G = greutatea copilului
70 = greutatea unui adult standard
Calculul dozei in functie de suprafata corporala
Doza copil = S (m2)/1,73 m2 x D adult
11,73 m2 = suprafata corporala a adultului de 70 kg
S = suprafata corporala a copilului
(se afla in tabele speciale)
Individualizarea posologiei in insuficienta renala
Gradul de insuficienta renala se apreciaza in functie de clearence-ul creatininei (Cl cr.)
Cearence-ul renal reprezinta numarul de ml de plasma epurati de o anumita substanta in
unitatea de timp.
Clearence-ul creatinitei endogene are ca principiu determinarea creatininei in sange si urina,
concomitent cu masurarea debitului urinar intr-un timp limitat.
ClR (i.r.) = Cl cr (i.r.) / Cl R x Cl cr
ClR (i.r.) = clearence ul renal al medicamentelor in insuficienta renala
Cl cr = clearence-ul creatininei
Cl cr (i.r.) = clearence-ul creatininei in insuficienta renala
Cl R = clearence-ul renal sau constanta de eliminare renala (Ke)
Cl T = Cl R Cl nR
ClT= clearence-ul total
Cl R = clearence-ul renal
Cl nR = clearence-ul nonrenal (hepatic, biliar)
La medicamentele epurate exclusiv renal
Cl T Cl R
Doza variaza din punct de vedere al clearence-ului
D i.r. = Cl R (i.r.) / Cl R x D normala
Sau
D i.r. = (D normala x ke i.r.) / ke n
38

k e i.r. = constanta de eliminare in insuficienta renala

k e n = constanta de eliminare normala
TIMPUL DE INJUMATATIRE
Sau semiviata biologica este timpul in care concentratia de medicamente se reduce la
jumatate.
Timpul de in jumatatire in insuficienta renala se recalculeaza dupa formula:
T (i.r.) = 0,693/ken
DOZA DE ATAC (DA)
Este doza care realizeaza concentratia plasmatica eficace
Da = Cp x Vd
Cp = concentratia plasmatica
Vd = volumul de distributie
DOZA DE MENTINERE (DM)
Este doza care intretine Cp eficienta si de regula este egala cu cantitatea de medicament
epurata din organism.
Dm = CSS x Cl T x /F
Unde
ClT = (Dm x F) / (CSS x )
F= fractia de biodisponibilitate
Cl T = clearence-ul total
CSS = concentratia plasmatica medie in stare stationara
ClT = reprezinta epurarea medicamentului din organism
ClT = ClH + Cl R + Cl B
ClH = clearence-ul hepatic
Cl R = clearence-ul renal
Cl B = clearence-ul biliar
( tau) = este intervalul dintre doze
Cl T = Ke x Vd
ke = constanta de epurare
Vd = volumul de distributie
SUPRAVEGHEREA TERAPIEI
Este de 2 feluri:

comuna pentru toti pacientii

39

particulara pentru urmatoarele situatii:

o bolnavii cu riscuri cu

insuficienta hepatica

insuficienta renala

insuficienta cardiaca

o pacientii cu stari fiziologice speciale

nou nascut

copil

femeia gravida

varstnic

o medicamente cu indice terapeutic mic

antibiotice aminoglicozide

antimalarice

antiepileptice

Supravegherea terapeutica se face pe baza a 3 criterii:

o clinic
o biochimic
o farmacocinetic
Supravegherea pe criteriul clinic
Se poate face in doua moduri:

urmarirea efectului terapeutic, de exemplu TA la administrarea unor

medicamente antihipertensive

urmarirea aparitiei unor efecte adverse usoare ce preced instalarea efectului

terapeutic; exemplu atropina uscaciunea gurii

Supravegherea pe criteriul biochimic

Se face pentru medicamente a caror eficacitate terapeutica este cuantificata printr-un
parametru biochimic.
Exemple:
o glicemia pentru antidiabetice
o timpul de protrombina pentru anticoagulante
Supravegherea pe criteriul farmacocinetic
Consta in dozarea concentratiei plasmatice in sange si readaptarea dozei pe baza acestei
concentratii.
40

Se aplica pentru medicamente cu marja de siguranta terapeutica mica

Exemple:

cardiotonice

antibiotice aminoglicozide

COMPLIANTA
Este definita ca respectarea stricta a prescriptiei medicale de catre bolnav si anturajul sau.
Complianta este in factor sine qua non pentru asigurarea eficacitatii farmacoterapeutice.
Complianta reflecta calitatea relatiei medic- bolnav-farmacist.
Pentru optimizarea compliantei trebuie avute in vedere urmatoarele:

pentru bolnavii tratati in ambulator in activitate nu sunt indicate

o administrarea la intervale scurte
o administrarea pe cale rectala

pentru bolnavii cu tulburari motorii medicamente in ambalaje usor de deschis

pentru bolnavii cu tulburari de deglutitie forme lichide sau comprimate mici

pentru bolnavii cu tulburari de vedere medicamente diferentiate prin forma,

culoare si etichete scrise lizibil

pentru bolnavii cu tulburari de memorie medicamente livrate in pachete

calendaristice

pentru copii comprimate mici + piure de fructe

Acceptarea de catre bolnavi a medicamentelor este legata si de:

o miros
o gust
o culoare
Consecintele unei compliante deficitare sunt:

ineficienta farmacoterapiei

recaderea brutala cu reaparitia simptomatologiei, la intreruperea prematura

rezistenta microbiana

efecte rebound, la intreruperea brusca a unui tratament

Insuficienta comunicare cu bolnavul si instruirea incompleta privind tratamentul sau

reprezinta principalele cauze de ne-complianta.

41

NOTIUNI DE FARMACODINAMIE GENERALA

Farmacodinamia = este ramura fundamentala a farmacologiei care studiaza locul si
mecanismul de actiune al medicamentelor.
Actiunea farmacodinamica este rezultatul contactului medicament- organism.
Etapele farmacodinamice sunt:

legarea medicamentelor de receptor (R) cu formarea complexului Medicament receptor (MR)

etapa desfasurata la locul de actiune

aparitia unor modificari locale (actiune primara) care se traduce prin aparitia efectului
farmacodinamic (Ef)
M = R MR Ef
Cele doua etape sunt posibile datorita a doua proprietati farmacodinamice:
o afinitatea pentru receptori
o activitatea intrinseca a medicamentului
Legat de aceste proprietati, medicamentele se clasifica in:
o agonisti
o antagonisti

medicamentele agoniste au:

o afinitate si activitate intrinseca si
o efect propriu asupra receptorilor

medicamentele antagoniste au:

o numai afinitate, fara activitate intrinseca
o produc blocarea receptorilor

Afinitatea pentru receptor inseamna capacitatea medicamentului de a se lega si forma

complexul cu receptorul.
Activitatea intrinseca = capacitatea medicamentului de a produce un efect.
Parametrii actiunii farmacodinamice sunt:

potenta

eficaicitatea maxima

sens

latenta

durata

selectivitate

42

POTENTA
este capacitatea unui medicament de a produce un efect biologic

se exprima prin doza eficace 50 (DE50).

Cu cat DE este mai mica cu atat potenta este mai mare

Pentru doua medicamente: A si B se poate determina potenta relativa folosind relatia:

Por = DE 50 A/DE 50 B
Potenta este dependenta de:
o Proprietatile substantei

Farmaceutice

Farmacodinamice

Afinitatea pentru substrat (numarul de receptori ocupati de

substanta)

o Organism
EFICACITATEA MAXIMA
Este capacitatea unui medicament de a avea un efect maxim
Din punct de vedere al eficacitatii mxime, medicamentele se clasifica in:

Agonisti
o Totali care au Ef 100%
o Partiali cu Ef <100%

Antagonisti
o Totali (au activitate intrinseca 0)
o partiali

Exemplu:

eficacitati

maxime

diferite

se

inregistreaza

in

grupa

analgezicelor

morfinomimetice.
Receptorii opioizi sunt de mai multe tipuri: , K, ,
Morfina
Petidina agonisti fata de receptori: si K
Metadona
Naloxonul este antagonist total cu receptorii : , K si
Pentazocina este:

antagonist pentru receptorii:

agonist al receptorilor K si

nalorfina:
43

antagonist pentru

agonist al receptorilor

SENSUL ACTIUNII FARMACODINAMICE

Medicamentele pot actiona in sens:
o stimulator (excitant)
o inhibitor (deprimant)
o bisens
Sensul stimulator se obtine prin:

stimularea unei functii

deprimarea functiei antagoniste

Exemplu: inima primeste inervatie dubla, simpatica si parasimpatica.

Sistemul simpatic creste frecventa cardiaca.
Sistemul parsimpatic scade frecventa cardiaca.
Medicamentele care actioneaza la nivelul sistemului simpatic se impart in:

simpatomimetice cresc frecventa cardiaca

simpatolitice actioneaza in sens invers scad frecventa cardiaca

Medicamentele care actioneaza la nivelul sistemului parasimpatic se impart in:

parasimpatomimetice

parasimpatolitice

Stimularea inimii se poate obtine fie cu simpatomimetice, fie cu parasimpatolitice.

Sensul inhibitor se obtine prin:

inhibarea unei functii

stimularea excesiva a functiei pana la epuizarea ei

Exemple: deprimarea SNC, inclusiv cel respiraor bulbar se poate produce cu:
o deprimante SNC (narcotice, hipnotice)
o excitante SNC (cofeina, nicotina, stricnina, atropina) la doze mari
Unele medicamente pot produce stimularea unor functi si inhibarea altora.
De exemplu, morfina:
o deprima centrul:

tusei

respirator

o stimuleaza centru vomei

44

Efectul bisens exista medicamente care in functie de doza pot avea efecte stimulatoare sau
inhibitoare
De exemplu:

adrenalina
o la doze mici are efect

vasodilatator

si scade tensiunea arteriala

o la doze mari are efect:

vasoconstrictor si

creste tensiunea arteriala

aspirina:
o la doze mici este antiagregant plachetar (efect util in tromboze)
o la doze mari are efect proagregant plachetar (poate produce tromboza)

LATENTA
Este timpul scurs de la administrarea medicamentului pana la aparitia efectului si se exprima
prin formula:
L=A+T+D+B
Unde:
A, T si D (timpi farmacocinetici) reprezinta:
A = timpul de absorbtie
T timpul de transport
D = timpul de distributie
B = timpul de aparitie a efectului biologic timp farmacodinamic
la administrarea i.v. latenta este mai mica
L = T + D + B,
pentru ca A = 0
latenta in administrarea p.o. este mai mare deoarece medicamentul strabate doua membrane
biologice pana ajunge in sange.

Este vorba de epiteliul mucoasei intestinale si endoteliul capilar.

Medicamentele legate de proteinele plasmatice in procent mare au latenta mai mare pentru ca
T este mai mare
Exemplu digitoxina se leaga 98% - nu se foloseste in urgente

45

 Pentru substantele care actioneaza prin metabolitul activ, latenta este mai mare pentru ca
apare si timpul de metabolizare (M).
L=A+T+D+M+B
Medicamentele care se distribuie in toate sectoarele hidrice (i.v., interstitial, intracelular), au
latenta mai lunga
Medicamentele care actioneaza prin mecanism indirect au latenta mai mare pentru ca B este
mai mare.

DURATA ACTIUNII FARMACODINAMICE

Este intervalul de timp in care se mentine efectul medicamentelor.

Durata se exprima printr-un parametru farmacocinetic: timpul de injumatatire in sange T1/2

(se mai numeste semiviata biologica).

N.B.
T prezinta o mare variabilitate individuala mai ales in urmatoarele situatii:

Stari fiziologice particulare

o La nou nascut t pentru claramfenicol este mult mai lung fata de adult, deoarece nou
nascutul nu are enzime de metabolizare.

T prezinta variabilitate in cazul insuficientei cailor de epurare

o Exemplu, T 1/2 al antibioticelor aminoglicozide creste foarte mult in insuficienta renala,
aceste substante fiind nefrotoxice (gentamicina, streptomicina)
SELECTIVITATEA
Reprezinta capacitatea unui medicament de a actiona pe un teritoriu cat mai limitat din

organism.
Medicamentele pot fi.

SELECTIVE
o Beta adrenomimeticele - antiastmatice

SALBUTAMOL

FENOTEROL

o Antihistaminicele H2 antiulceroase:

RANITIDINA

FAMOTIDINA

NESELECTIVE
o ACETAZOLAMINA

46

Inhiba exclusiv enzima anhidraza carbonica, dar mai are si alte

efecte:

Diuretic
Antiulceros
Sedativ central
Anticonvulsivant
Scade presiunea intraventriculara (efect util in glaucom)
TIPURILE DE ACTIUNE FARMACODINAMICA
Se clasifica dupa mai multe criterii
Dupa utilitatea terapeutica si intensitate
o Actiune farmacodinamica principala este cea utilizata in terapeutica
o Actiune farmacodinamica secundara de obicei nedorita pot genera efecte
adverse.
De exemplu, pentru atropina:

Uscaciunea gurii

Midriaza

Unele actiuni secundare pot fi uneori utile terapeutic; de exeplu pentru atropina, midriaza
este utilizata in oftalmologie pentru cercetarea fundului de ochi.
Dupa modul de utilizare
o Actiune locala (topica) la locul de administrare
Anestezicele locale:
PROCAINA
LIDOCAINA
Actiunea antiacida Na HCO3
o Actiune farmacodinamica generala (sistemica)
Dupa selectivitate
o Actiune farmacodinamica selectiva SPECIFICA
o Actiune farmacodinamica neselectiva - NESPECIFICA
Dupa utilitatea farmacoterapeutica
o Actiunea farmacodinamica etiotropa (cauzala) combate cauza bolii

Antimicrobiana

Antimicotica

antihelmintica
47

o actiunea farmacodinamica fiziopatologica se adreseaza mecanismelor fiziopatologice ale

bolii

actiunea hipotensiva in HTA

actiunea cardiotonica in insuficienta cardiaca

o actiunea farmacodinamica simptomatica trateaza un simptom al bolii

actiunea analgezica trateaza durerea
actiunea antipiretica treateaza febra
o actiunea farmacodinamica de substitutie este utilizata in deficitul unei substante
endogene

vitamine

hormoni

enzime

FACTORII CARE INFLUENTEAZA ACTIUNEA FARMACODINAMICA

Sunt dependenti de:
o medicament
o organism
o alte conditii
o asocierea medicamentelor
Factorii dependenti de medicament
a. structura chimica

nucleul de baza confera afinitate selectiva pentru un anumit tip de receptori

gruparile functionale farmacofore:

o grupari farmacofore accesorii

influenteaza:

profilul farmacodinamic

afinitatea pentru receptori

activitatea intrinseca

De exemplu, gruparea lactonica a glicozizilor cardiotonici este indispensabila pentru

actiunea cardiotonica.
o grupari farmacofore distribuitoare
o influenteaza:

profilul farmacocinetic

distributia in organism
48

modificarea

1. caracterului polar al moleculelor

2. ceficientul de partaj lipede/apa (L/A)
De exemplu:
prezenta unui radical CH3 la atomul de N de pe nucleul barbituric imprima efect narcotic
(coeficient de partaj L/A ridicat).)
gruparile OH fenolice sau alcoolice pe nucleul beta feniletilaminei al medicamentelor
adrenomimetice scad difuziunea prin barierea hematoencefalica si diminua efectul excitant
SNC.
o tipul formei (drajeu, capsula, tableta)

coeficientul de partaj L/A

Este in functie de:

o tipul
o numarul
o pozitia pe nucleu a gruparilor hidrofile
raportat la numarul gruparilor hidrofile
o hidrofil
o carbonil
o carboxil
Cu cat gradul de lipofilie este mai mare cu atat creste difuziunea prin membranele biologice,
inclusiv la nivelul SNC.
Concentratia plasmatica
Este un parametru farmcocinetic foarte important si util in farmacografia medicamentelor.

Concnetratia plasmatica se clasifica in:

o Concentratia plasmatica eficienta terapeutic
o Concentratia plasmatica toxica
o Concentratia plasmatica letala

Concentratia plasmatica eficienta terapeutic fluctueaza intre:

o Concentratia plasmatica eficienta minima
o Concentratia plasmatica eficienta maxima

Concentratia plasmatica stationara (steady state) estre concentratia plasmatica atinsa in

stare de echilibru, la administrarea de doze repetate, la intervale regulate de timp.
49

In steady state cantitatea de medicamente epurata in unitatea de tipm este egala cu

cantitatea absorbita.

Doza Este cantitatea de medicament ce produce un anumit efect biologic.

Se exprima in:
o g
o mg
o Unitati biologice

Raportate la:
o Greutatea globala
o Pe kg corp
o m2 de suprafata corporala

Exista mai multe tipuri de doza:

dupa durata efectului

o doza pentru o data
o doza /24 ore
o doza / cura

dupa intensitatea efectului:

o doza eficace dinamica

DE25

DE50

DM

o doza toxica
o doza letala

dozele eficace sunt:

o doza eficace minima DE25
o doza medie eficace DE50
o doza maxima DM

dozele letale sunt:

o doza letala minima DL25
o doza letala
o doza letala absoluta DL100

Dozele DE25 si DL25 produc efectul farmacodinamic si respectiv moartea, la 25% din
indivizii din colectivitate.
50

Dozele DE50 si DL50 produc efectul farmacodinamic si respectiv moartea, la 50% din
indivizii din colectivitate.
DM = doza maxima este cea mai mare dintre dozele eficace, la care nu apar semnele de
intoxicatie.
DL100 produce moartea la toti indivizii.

Ritmul administrarii

Influenteaza:

Latenta

Timpul efectului maxim

Durata efectului farmacodinamic

Un ritm alert, cu un interval prea mic intre doze, raportat la T1/2, poate determina
acumularea in organism, cu efecte nedorite de supradozare.
Factorii dependenti de organism:
Sunt:

Calea de administrare

Specia

Sexul

Tipul fiziologic
o Tipul de sistem nervos
o Tipul de metabolism

Starea fiziologica particulara

o Graviditatea
o Nou nascut
o Copil
o Varstnic

Starea patologica

Starea sistemelor enzimatice

Starea receptorilor

Rezultatele acestor factori constituie reactivitatea individuala.

Calea de administrare
Influenteaza activitatea farmacodinamica:

Cantitativ

Uneori si calitativ
51

Exemple:

MgSO4
o p.o. = purgativ
o inj. = deprimant al SNC

procaina
o local = actiune anestezica locala
o i.v. = antispastic

lidocaina
o local = anestezic local
o i.v. = antiartimic, anticonvulsivant

Specia
Influenteaza in special biotransformarile si indirect durata actiunii farmacodinamice.
De exemplu:

morfina
o la om are actiune inhibitoare asupra SNC
o la soarece, pisica, porc stimulatoare

Sexul
In general femeile sunt mai sensibile, mai ales la actiunea medicamentelor cu actiune asupra
SNC
Tipul fiziologic
Tipul de sistem nervos
Factorii psihici:
o tonus psihic
o emotia
o autosugestia,
pot constitui factori subiectivi ce pot antrena aparitia unui efect farmacodinamic subiectiv.
Tonusul psihic poate influenta raspunsul la actiunea medicamentelor; astfel, se disting
indivizi placebo-reactivi.
Placebo este o substanta fara efect farmacodinamic obiectiv.
Exemple:

lactoza p.o.

ser fiziologic parenteral

52

Placebo reactiv este persoana care raporteaza un efect terapeutic dupa administrarea unei
substante placebo.
Tipul de metabolism
Poate influenta actiunea unor medicamente:

indirect in functie de activitatea sistemelor enzimatice

direct- in corelatie cu echilibrul glandelor endocrine

De exemplu, hipertiroidienii sunt mai putin sensibili la actiunea unor anestezice generale.
Starea fiziologica particulara
Graviditatea
De exemplu, medicamentele ocitocice (contracturante uterine) au efect mai intens pe uterul

gravid.
Varsta
Copii si batranii sunt mai sensibili la actiunea deprimentelelor SNC.
Starea patologica
Unele medicamente actioneaza numai in cazul existentei unei stari patologice.
Exemplu:
o antipireticele scad febra nu si temperatura normala
o antistmaticele au efect numai in cazul bronhoconstrictiei
Starea sistemelor enzimatice
Modificarile in sistemele enzimatice pot fi:
o cantitative
o calitative
Modificarile cantitative se pot desfasura in doua sensuri:
o cu stimularea activitatii enzimatice (INDUCTIE ENZIMATICA)
o cu inhibarea incetinirea activitatii enzimatice (INHIBITIA ENZIMATICA).
Consecintele farmacologice ale inductiei si inhibitiei enzimatice sunt:

farmacocinetice modificarea vitezei de biotransformare si T1/2

farmacodinamice modificarea intensitatii si duratei efectului

farmacotoxicologice efecte adverse de supradozare

farmacoterapeutice ineficienta terapeutica.

INDUCTIA ENZIMATICA duce la diminuarea actiunii farmacodinamice (cu influenta

asupra dozei).

53

INHIBITIA ENZIMATICA produce o exacerbare a actiunii farmacodinamice si la aparitia

efectelor adverse de supradozare relativa, la doze eficiente.
Modificarea calitativa in starea sistemelor enzimatice se datoreaza unor boli genetice
(ENZIMOPATII).
Exemplu: IDIOSINCRAZIILE sunt reactii adverse la medicamente si sunt definite ca
hipersensibilitatea (INTOLERANTA) congenitala de grup.
Factorii dependenti de mediu si de alte conditii
Sunt:

alimentatia

factorii de mediu natural

o temperatura ambianta
o lumina si zgomotul
o altitudinea si presiunea

viata sociala

stressul

momentul administrarii
o timpul meselor
o bioritmuri

Alimentatia

postul scade activitatea sistemelor enzimatice si scade metabolizarea medicamentelor

excesul anumitor alimente bazice (laptele, vegetalele) sau acide (carne, grasimi, cerealele)
influenteaza echilibrul acido-bazic.

Unele alimente pot interactiona cu unele medicamente:

o Exemplu: branza, berea + antidepresive IMAO determina criza de HTA
Zgomotul si lumina

Au efect stimulator asupra SNC

Accentueaza efectele medicamentelor excitante SNC

Stressul

Potenteaza efectele medicamentelor excitante

Diminua efectul medicamentelor inhibitoare.

Momentul administrarii
Se refera la doua aspecte distincte:
i. momentul administrarii p.o., raportat la mese
54

ii. momentul administrarii raportat la bioritmuri

momentul administrarii p.o., raportat la mese
In general daca nu exista alta recomandare, este bine ca medicamentele sa fie administrate
pe stomacul gol:
o cu o ora inainte de masa sau
o la 3 ore dupa masa
Sunt unele medicamente cu indicatii precise:
o medicamente care se administreaza dimineata inainte de masa cu 30 min:

purgative

antihelmintice

diuretice

o medicamente administrate inainte de mese cu 30 de min:

anorexigene

stimulente ale secretiei gastrice

hipoglicemiantele

o medicamente administrate in timpul mesei sau imediat dupa:

substituenti ai secretiei gastrice HCl, pepsinele
iritante ale mucoasei antiinfamatoare, aspirina, saruri de fier, teofilina, digitalice,
etc.
Medicamente administrate la 30-60 min. dupa masa:

Antiacide

hipocolesterolemiante

Bioritmurile
Reprezinta evolutia ritmica a functiilor biologice.
Bioritmurile pot fi:

Cu frecventa inalta si durata pana la 30 min.

Cu frecventa medie (exemplu: CIRCADIANA 24h)

Cu frecventa joasa (durata pana la 1 an)

o Ritmuri saptamanale
o Ritmuri lunare (mensuale)
o Ritmuri sezoniere
o Ritmuri anuale.

Medicamentele se administreaza in functie de biortimuri:

55

- antiastmaticele se administreaza in doza mare seara, pentru a preveni crizele din timpul noptii
- antiulceroasele se administreaza in doza mare seara pentru a preveni crizele de ulcer care au
loc noaptea
- antihipertensivele se administreaza ziua, deoarece crizele de HTA se produc ziua.
INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE
Pot avea loc
o in VITRO

seringa

flacoanele de perfuzie

o in VIVO in organism
Asocierile medicamentelor in vitro pot provoca:
o precipitari
o modificari ale pH-ului
o modificari de culoare, etc
Interactiunile in vitro reprezinta INCOMPATIBILITATI
Exemple:
- unele medicamente in solutii injectabile nu se amesteca cu nici un alt medicament: ampicilina,
digoxina, gentamicina, insulina, etc.
- nu se asociaza gentamicina, kanamicina, penicilina, cefalosporinele.
Interactiunile in vivo pot fi:
o Sinergice sau
o Antagoniste
SINERGISMUL apare cand medicamentul actioneaza in acelasi sens.
Sinergismul poate fi:
o De aditie
o De potentare
Sinergismul de aditie apare cand substanta medicamentoasa asociata actioneaza pe acelasi tip
de receptori.
Exemplu: aspirina + paracetamol
Efectul asocierii celor doua medicamente este mai mic sau egal cu afectul fiecarui
medicament luat separat.
Efectul A+B Efectul A + Efectul B

56

Avantaje: se folosesc doze mai mici din fiecare medicament si se diminua riscul de reactii
adverse.
Sinergismul de potentare- apare cand cele doua medicamente actioneaza pe receptori diferiti si
efectul asocierii este mai mare decat folosite separat.
Efectul A+B > Efectul A + Efectul B
Exemplu:

anestezicele generale + tranchilizante (se pot reduce dozele de anestezic)

antihipertensive + diuretice

ANTAGONISMUL apare cand medicamentele actioneaza in sensuri opuse.

Rezultatul asocierilor trebuie evitat deoarece duce la:

diminuarea actiunii farmacodinamice

anularea sau chiar inversarea actiunii

Exemplu:
o pilocarpina (parasimpatomimetic) + atropina (parasimpatolitic)
o adrenalina si propranolol
o adrenalina este antagonist fiziologic al histaminei
Antagonismul poate fi in anumite situatii util in terapeutica:
Exemplu: tratamentul intoxicatiilor cu antidoturi:
o vitamina K in supradozarea anticoagulantelor cumarinice
o naloxonul in intoxicatiile cu morfina, etc.

57

FARMACOTERAPIA
Este ramura aplicativa a farmacologiei care se ocupa cu indicatiile terapeutice ale
medicamentelor.
Exista doua metode farmacoterapeutice alternative care se deosebesc prin principiile
terapeutice utilizate:

metoda ALOPATA

metoda HOMEOPATA

ALOPATIA este farmacoterapeutica:

o unanim acceptata
o oficiala
o scolstica (invatata in Facultati de Farmacie si de Medicina)
o fundamentata stiintific pe farmacodinamia experimentala (studii pe
animale de laborator)
HOMEOPATIA este farmacoterapia:
i. acceptata de o minoritate de medici si farmacisti
ii. se invata in cursuri:
1. postuniversitare
2. optionale
iii. fundamentata pe simptomele produse de remedii
iv. studiate doar pe omul:
1. sanatos
2. sensibil la aceste remedii
Tipuri de farmacoterapie
Sunt doua mari criteri de clasificare:

criteriul terapeutic

criteriul farmacografic

1. clasificarea in functie de scopul terapeutic

farmacoterapia
1. profilactica previne boala
2. curativa trateaza boala
farmacoterapia

etiotropa trateaza cauzele bolii

patogenica trateaza mecanismele fiziopatologice tulburate

58

simptomatica trateaza simptomele

de substitutie furnizeaza substantele fiziologice deficitare

farmacoterapia

de baza pentru majoritatea bolnavilor cu acelasi diagnostic

individualizata pentru un bolnav

2. clasificarea in functie de criteriul farmacografic

a. farmacoterapia
i. de atac
ii. de intretinere
b. farmacoterapia
i. continua ex. Perfuzia
ii. intermitenta doze repetate, la intervale de timp fixe
c. farmacoterapia
i. enterala
ii. parenterala
d. farmacoterapia
i. monoterapie cu un medicament
ii. terpaia complexa cu n medicamente.

MEDICAMENTE ESENTIALE
OMS a elaborat o lista de cca. 200 medicamente esentiale utila mai ales in tarile in curs de
dezvoltare, care nu au o industrie farmaceutica proprie si trebuie sa importe medicamente.
Medicamentele esentiale sunt medicamente necesare satisfacerii nevoilor de baza ale
majoritatii populatiei, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

eficacitate certa

cost convenabil

risc de reactii adverse acceptabile

usurinta si comoditate de administrare

disponibilitate in functie de morbiditatea in teritoriu.

Morbiditatea = tipurile de boli specifice teritoriului respectiv.

PLANUL TERAPEUTIC
Trebuie individualizat pentru fiecare bolnav.
59

Obiectivele planului terapeutic sunt:

Primum non nocere sa nu faca rau

eficacitate maxima, cu riscuri minime

economic pentru bolnav si societate

usor de aplicat si supravegheat

FARMACOTOXICOLOGIA GENERALA
Farmacotoxicologia este ramura fundamentala a farmacologiei care se ocupa cu reactiile
adverse produse de medicamente.
Reactiile adverse RA (dupa definitia OMS) sunt reactiile nedorite, daunatoare ce apar la
dozele eficace terapeutic.
Tipurile de reactii adverse sunt:

efect secundar

efect toxic

efect cancerigen

efect mutagen

intoleranta
o congenitala (idiosincrazica)
o dobandita (alergie)

efect imunosupresiv

toleranta

dependenta
o psihica
o fizica

toxicomanie

efect de intrerupere brusca a tratamentului

o efect rebound
o sindrom de abstinenta
o insificienta functionala glandulara

efect asupra reproducerii si asupra fatului

Efect secundar

60

Efectele secundare (RA care apar ca urmare a actiunii farmacodinamice secundare a

medicamentelor.
Exemple:

ATROPINA

Are actiune principala antispastica parasimpatolitica

Actiune secundara uscaciunea gurii pana la asialie(fara saliva) cu dificultate in

deglutitie sau inghitire

FENOBARBITALUL

Actiune principala este hipnotic si anticovulsivant

Actiune secundara relaxarea musculaturii striate cu incoordonare motorie

Efecte toxice
Sunt tulburari (actiuni) diferite de efectele farmacodinamice ale medicamentelor si constau
in tulburari morfologice sau functionale ale unui organ.
Efectele toxice pot fi:
o Usoare
o Grave
o Fatale
Se pot manifesta la nivelul tuturor tesuturilor si organelor.
Exemple:

La nivelul SNC pot apare:

o Psihoze si halicinatii produse de AINS (indometacin, ibuprofen)

o Stare confuzionala produsa de barbiturice, la batrani
o Tulburari de memorie produse se anticoagulante, la varstnici

La nivelul inimii apar

o Efecte functionale (aritmii)

o Efecte morfologice (leziuni degenerative) in timpul tratamentului cu doxorubicin

La nivel sanguin se inregistreaza:

o Aplazie medulara si anemie aplastica ce poate sa apara la cateva saptamani dupa

intreruperea tratamentului cu cloramfenicol
o Leucopenie si trombocitopenie in timpul tratamentului cu citostatice si fenotiazine
o Hipercoagulabilitate pana la tromboza in timpul administratii contraceptivelor orale
o Methemoglobinemie la tratamentul cu paracetamol
o Anemie megaloblastica la tratamentul cu antiepileptice (fenitoin)
61

La nivelul aparatului digestiv apar:

o Efecte functionale

Varsaturi

Diaree

colici

o Efecte morfologice- ulcere in timpul tratamemtului cu iritante ale

mucoasei gastrice

La nivelul ficatului apar

o Citoliza hepatica la:

Paracetamol

Rifampicina

IMAO

CITOSTATICE

o Icter la:

Contraceptive orale

Antidiabetice orale

o steatoza la:

corticosteroizi

tetracicline

o hepatita cronica si ciroza la clorpromazina

o colestaza intrahepatica

contraceptive orale

estrogeni

fenotiazine antidiabetice orale

la nivelul rinichilor
o nefropatii la:

kanamicina

gentamicina

peniciline

o cristalurie la: sulfamide

la nivelul aparatului respirator se inregistreaza:

o astm bronsic
62

o fibroza pulmonara cu

tuse

dispnee

o limfadenopatie hilara si mediastinala la fenitoin

la nivelul urechii provoaca:

o ototoxicitate cohleara (surditate)

kanamicina

furosemid

salicilati (peste 6g.zi)

o ototoxicitate vestibulara (tulburari de echilibru, vertij)

streptomicina

gentamicina

la nivelul ochiului se poate produce:

o pigmentarea irisului la antimalaricele utilizare a la long in tratamentul
poliartritei reumatoide
o glaucom la glucocorticoizi
o rinita pigmentara la

tioridazin

clorpromazina

la nivelul pielii
o prurit la:

barbiturice

contraceptive orale

o alopecie la:

citostatice

antitiroidiene

anticoagulante

contraceptive orale

o tulburari pigmentare in gri-brun a unghiilor la:

antimalarice

citostatice

contraceptive orale
63

tetracicline

o eruptii la:

bromuri, ioduri

antiepileptice

antituberculoase

sulfamide

cloramfenicol

chinidina

diuretice tiazide, etc

Caracteristici comune pentru efecte secundare si efecte toxice:

ambele tipuri de RA cresc odata cu cresterea dozei si sunt favorizate de

supradozare

sunt evidentiate experimental pe animale de laborator inaintea introducerii

medicamentelor in terapie

Efecte adverse cancerigene

se produc prin mecanism toxic genetic

constau in initierea si dezvoltarea de celule canceroase

au un foarte lung timp de latenta a fazei tumorale (20-30 de ani)

Exemple:
hidrocarburi policiclice din gudronul de carbune si fumul de tigara
nitrozaminele (se pot forma de exemplu din amimofenazona + HCl din stomac (determina
aparitia cancerului gastric)
alfatoxinele produse de mucegaiuri
amine aromatice
Efecte adverse mutagene
o

se produc prin mecanism toxic genetic

constau in alterarea mesajului genetic

modificarile in genotip determina afectarea fenotipului

Agentii incriminati sunt:

o fizici radiatii
o chimici substante mutagene
Exemple de medicamente mutagene:

citostatice alchilante
64

colchicina

fungicide

Intoleranta
Este raspunsul anormal la un medicament altul decat actiunea farmacodinamica a
medicamentului care apare numai la o parte din populatie.
Poate fi de doua tipuri:

intoleranta congenitala

intoleranta dobandita

Intoleranta congenitala
Poate fi:

de specie

de grup (idiosincrazie)

Idiosincrazia se manifesta ca deviatie a raspunsului farmacodinamic normal al populatiei, la

un medicament.
Poate sa apara la scurt timp dupa inceperea tratamentului sau chiar la prima doza.
Idiosincrazia apare datorita unor deficiente enzimatice, datorita unor gene absente sau cu
anomalii.
Aceste anomalii enzimatice deteminate genetic se numesc enzimopatii si pot fi manifeste
sau latente.
Tipuri de enzimopatii:
Cele mai frecvent intalnite sunt:
o deficienta in glucozo-6 fosfat dehidrogenaza eritrocitara (G-6PD)
o deficienta de NADH methemoglobin reductaza
o hemoglobinopatii
o deficienta in catalaza (acatalazia)
o deficienta in UDP- glucuronil transferaza
o polimorfismul enzimelor de acetilare
o polimorfismul enzimei pseudocolinesteraza
Deficienta de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G-6PD)

enzima mentine concentratia normala de glutation redus in eritrocite

in deficit de G-6PD este diminuata rezistenta eritrocitelor fata de

substantele oxidante, care vor produce hemoliza
Exemple de medicamente:
65

antimalaricele:

chinina

clorochina

mepacrina

sulfamidel antimicrobiene:

sulfacetamida

sulfametoxazol, etc

o sulfamide antidiabetice- tolbutamida

o nitroderivatii - nitrofurantoina
Deficienta in NADH methemoglobin- reductaza
Deficienta in aceasta enzima afecteaza reducerea HbOH la Hb provocand cresterea nivelelor
de Hb- OH de 20-50 de ori peste normal.
Simptomele methemoglobinemiei:

dispnee

cianoza

Exemple de medicamente methemoglobinizante:

paracetamol

nitriti nitrati antianginosi

cloramfenicol

antimalarice (chinina, clorochina)

Hemoglobinopatiile
Constau in prezenta unor hemoglobine anormale si in cazul administrarii unor medicamente
oxidante pot produce:

Anemie hemolitica

Hiperbilirubinemie

icter

Deficienta in catalaza
Catalaza este o enzima care descompune peroxidul de hidrogen.
La persoanele acatalazice H2O2 nu are efect.
Enzimopatia este rara fiind intalnita la populatia Elvetiei si Japoniei.
Deficienta de UDP Glucuronil tranferaza
Enzima catalizeaza glucurono conjugarea hepatica atat pentru substantele fiziologice
(bilirubina) cat si pentru unele medicamente:
66

o analgezice opioide (morfinomimetice)

o cloramfenicolul
o barbituricele
o sulfamide
In cazul administrarii acestor substante la persoane cu deficit de enzima apare icter prin
concentrarea bilirubinei in tesuturi.
Exemple: administrarea cloramfenicolului la nou nascutii care au deficit de enzima, duce la
concentrarea bilirubinei in creier, cu aparitia icterului nuclear (sindrom gri, sau sindrom cenusiu)
Polimorfismul enzimelor de acetilare
N- acetiltransferaza hepatica prezinta un polimorfism care se manifesta printr-o variabilitate
genetica in viteza de acetilare.
Se cunosc trei tipuri de indivizi:
o Acetilatori lenti
o Acetilatori normali
o Aceltilatori rapizi
Procentul de acetilatori rapizi este mai ridicat la rasa galbena si eschimosi.
Multe medicamente printre care HIN (antituberculos) se metabolizeaza prin acetilare.
La acetilatorii lenti de administreaza doze mai mici de HIN.
Acetilatorii rapizi sunt necesare doze mai mari de HIN.
Exemple de alte medicamente care de metabolizeaza prin acetilare:

Hidralazina (antihipertensive)

Procainamida (antiaritmic)

Fenotiazina (antidepresiv) etc.

polimorfismul enzimei pseudocolinesteraza
Enzima metabolizeaza acetilcolina din organism

dar si unele medicamente cum ar fi

SUXAMETONIUL (medicament curarizant folosit pentru a produce relaxarea musculara in

chirurgie).
La persoanele cu deficit de enzima dozele terapeutice de suxametoniu produc apnee (lipsa
respiratiei).
Intoleranta dobandita

apare in timpul vietii

poate fi
o temporara
o permanenta
67

se mai numeste hipersensibilitate sau sensibilizare

reprezinta o alergie la medicament

se produce prin mecanism imunologic care implica:

o contactul prealabil cu medicamentul alergizant cu formare de anticorpi
o un contact ulterior cu medicamente alergizante (antigen), cu declansarea
reactiei alergice (antigen-anticorp)
o alergenii pot fi:

completi

determina

ei

singur

sinteza

de

anticorpi

(macromolecule proteice, polizaharide)

incompleti (haptene)

Haptenele sunt structuri chimice organice simple (inclusiv medicamente) care pot deveni
antigeni numai dupa legarea de proteine, in organism, si pot declansa formarea de anticorpi.
Exemple de haptene:
o penicilinele
o procaina
o amonofenazona
o acidul acetilsalicilic
o dextranii
Particularitati ale reactiei alergice

lipsa relatiei gradate doza-efect, doze extrem de mici pot produce reactii alergice
foarte grave

organismele sensibilizate poseda anticorpi pentru antigenul respectiv

Tipuri de RA alergice

RA alergice de tip I anafilactic

o Este reactie imediata
o Manifestarile clinice

Soc anafilactic

Astm bronsic alergic

Edem Quincke

Rinita alergica

urticarie

o Medicamente incriminate:

Iod
68

Procaina

Dextrani

Peniciline

Aspirina

Sulfamide antimicrobiene

Reactii alergice de tip II citotoxic

o Este o reactie imediata
o Manifestari clinice:

Anemie hemolitica

Granulocitopenie

trombocitopenie

o Medicamente incriminare:

Sulfamide

Chinidina

Rifampicina

Penicilina

Reactii alergice de tip III

o Este o reactie imediata
o Manifestari clinice:

Boala serului

Eozinofilie

o Medicamente incriminate:

Peniciline retard

Sulfamide

Reactii alergice de tip IV mediate celular (tip tuberculina)

o Este reactie intarziata
o Manifestari clinice:

Dermatita de contact

Eruptie maculo-papuloasa

Eritem

Factorii favorizanti ai aparitiei alergiei la medicamente sunt:

Dependenti de medicament:
69

o Potentialul antigenic al medicamentului

o Frecventa contactului cu organismul

Dependenti de organism:
o Reactivitatea individuala (mai mare la femei)
o Calea de administrare (aplicarea pe piele, mucoase sunt mai frecvente)
o Atopia ereditara

Indivizii atopici au o predispozitie genetica la reactiile alergice de tip I anafilactic si

manifesta boli alergice ca:
o Urticarie
o Eczema
o Astm bronsic
o Febra fanului
La indivizii cu teren atopic sunt contraindicate medicamentele alergizante.
Metode de investigare a sensibilitatii la medicamente
Sunt:
1. anamneza (discutia cu bolnavul)
2. teste cutanate (intradermoreactii) prin scarificare prezinta pericolul declansarii socului
alergic se face in prezenta medicului, cu trusa de urgenta (adrenalina, antihistaminice H1)
3. teste in vitro
Profilaxia reactiilor alergice

utilizarea rationala a medicamentelor cu potential mare alergizant

este contraindicata aplicarea locala (piele, mucoase) a medicamentelor foarte

alergizante

sunt excluse preparatele locale farmaceutice pentru uz local cu sulfamide,

peniciline

Tratamentul RA alergice
Consta in:

oprirea imediata a administrarii medicamentului incriminat

farmacoterapie cu:
o antihistaminice H1
o glucocorticoizi

SOCUL ANAFILACTIC
70

Reactie alergica de tip I imediat

Declansata mai ales la adminstrarea injectabila

Este rar dar FOARTE GRAV

Simptomele apar in cateva minute si constau in:

o Bronhospasm
o Edem laringian
o Dispnee acuta pana la sufocare
o Hipotensiune pana la colaps

Evolutia este rapida pana la EXITUS daca nu se intervine rapid cu:

o Adrenalina i.v.lent
o Hidrocortizon hemisuccinat i.v. lent sau perfuzie

Efecte adverse imunosupresive

Efectul advers imunosupresiv consta in deprimarea sau suprimarea capacitatii imunitare de
aparare.
Deficienta imuna poate fi:
1. manifestata acut de tip AGRANULOCITOZA
2. latenta
1. AGRANULOCITOZA

Se manifesta clinic acut

Evolutia este rapida dramatica spre exitus prin soc toxiinfectios

Medicamente incriminate:
o Paracetamol
o Cloramfenicol
o Penicilne
o Barbiturice
o Fenitoina
o Propranolol
o Chinidina
o Antihistaminice H1, H2

Tratamentul agranulocitozei:
o Oprirea imediata a tratamentului
o Spitalizare si izolare in camera sterila
o Tratamentul de urgenta cu antibiotice bactericide la doze maximale
71

o Transplant medular (in aplazia ireversibila)

2. Deficienta imunitara latenta

Are evolutie mascata, tacita, asimptomatica, cu mainfestare clinica tardiva:

o Infectii deosebit de grave
o Stare de rau, febra
o Tumori maligne, dezvoltate pe fond de imunitate scazuta

Factorii cauzali incriminati sunt:

o Virali (HIV)
o Toxici
o Carentiali
o Medicamentosi (iatrogeni)

Toleranta
Reprezinta scaderea efectului medicamentelor in urma administrarii repetate.
Toleranta la medicamente poate fi:
o Innascuta (congenitala)
o Dobadita
Toleranta innascuta poate fi:

De specie- de exemplu iepurele are toleranta la atropina, pentru ca dispune de o

enzima atropinesteraza- care poate metaboliza atropina.

De grup

Exemple:
o Acetilatorii rapizi prezinta rezistenta la medicamentele metabolizate prin acetilare (HIN,
hidralazina, procainamida)
o Indivizii hidroxilatori rapizi prezinta rezistenta la anticoagulante
Toleranta dobandita
Poate fi:

Acuta (tahifilaxie)

Cronica (obisnuita)

Toleranta acuta (tahifilaxia)

o Consta in diminuarea progresiva a intensitatii efectului medicamentului in
urma administrarii repetate la intervale scurte de timp
o Se caracterizeaza prin:
72

Instalare rapida

Poate fi tolerata merge pana la disparitia efectului

Este reversibila

o Exemple de medicamente la care poate apare tahifilaxia:

Decongestionante nazale:

Efedrina

Nafazolina

Antiastmatice adrenomimetice

Toleranta cronica (obisnuinta)

o Consta in:

Diminuarea treptata a unor efecte ale medicamentelor prin

adminstrarea rapida

Obtinerea aceluiasi efect, cu doze marite

Exemplu: mitridatismul fomra de obisnuinta; repprezinta capacitatea unui organism de a

suporta doze toxice dintr-un medicament, ca urmare a adminstrarii de cantitati crescatoare
progresiv.
Exemplu:

Mitridate Eupator (regele Pontului) si pentru As2O3

Fumatorii mitridatism pentru nicotina

Bolnavii de parkinson mitridatism pentru atropina

Obisnuinta se caracterizeaza prin:

Se instaleaza lent

Nu este niciodata completa

Este reversibila

Se poate instala numai pentru anumite actiuni ale unui medicament

Exemple: la morfina apare o toleranta intensa pentru actiunea analgezica redusa pentru
actiunea constipanta.
Alte exemple de medicamente la care se instaleaza obisnuinta:

Actioneaza pe SNC
o Hipnotice barbiturice
o Morfinomimetice
o Antidepresive triciclice
73

Coronarodilatator nitroglicerina

Mecanismele de instalare ale obisnuintei

Diminuarea absorbtie

Crestera vitezei de metabolizare (inductia enximatica)

Cresterea eliminarii

Desensibilizarea celulelor sau a receptorilor (internalizarea receptorilor in

membrana)

Farmacodependenta
Definitia OMS
Farmacodependena este o stare psihica sau/fizica caracterizata prin modificari de
comportament, incluzand nevoia de a lua substanta continuu pentru a resimti efectele psihice sau a
evita suferintele privatiunii.
Farmacodependenta poate fi:

Psihica = o stare psihica ce consta in modificari de comportament cu necesitatea

imperioasa de administrare continua pentru a obtine:
o O senzatie de bine (euforie)
o Inlaturarea disconfortului psihic

Fizica = o stare patologica instalata numai la intreruperea administrarii sau la

reducerea importanta a dozelor.
o Dependenta fizica se evidentiaza prin aparitia sindromului de
abstinenta manifestata prin simptome opuse actiunilor farmacodinamine
ale substantei

TOXICOMANIA
Este o stare de intoxicatie cronica, ce cuprinde trei efecte adverse:

Dependenta psihica

Dependenta fizica

Obisnuinta (toleranta)

Clasificarea toxicomaniilor

In functie de numarul drogurilor

o Monotoxicomanii
o politoxicomanii

In functie de drog
o Toxocomanii minore
74

Barbiturice

Tranchilizante

Alcool

nicotina

o Toxicomanii majore

Morfina

Heroina

LSD

Exemple de substante care produc farmacodependenta:

Deprimante SNC
o Alcool
o Hipnotice
o Tranchilizante (diazepam, meprobamat)
o sedative

stimulatoare SNC
o amfetamina
o cocaina
o khat (produse din Chata edulis arbust frunzele utilizate in Etiopia,
Kenia, Somalia, cu actiune similara amfetaminei)

morfinomimetice
o morfina
o heroina
o pentazocina (fortral)

halucinogene
o LSD25
o muscalina

canabis
o marihuana (frunze si inflorescenta)
o hasis (rezina)
o THC (tetrahidrocanabinol)

solventi organici
o eter etilic
75

o acetona
o toluen, etc

Kava principiul activ este arecolina obtinuta din nuca de betel utilizata in
Asia

Ecstazy

Fenciclidine, etc

Reactii adverse la intreruperea tratamentului

La intreruperea brusca a unui tratament medicamentos de lunga durata se pot declansa RA
cu manifestari clinice grave.
Aceste RA sunt de 3 tipuri:

Efect de ricoseu (rebound effect)

Sindrom de retragere (sindrom de abstinenta sau sevraj)

Insuficienta functionala

Efectul rebound
Se manifesta clinic, prin revenirea bolii tratate, cu manifestari exacerbate dupa intreruperea
brusca a unui tratament medicamentos.
Exemple:
Poate sa apara la:

Antiulceroase

Antihistaminice H2 (ranitidina) in ulcer perforat

Antianginoase beta1 adrenolitice

o Crize de angina pectorala
o HTA
o Infarct miocardic

Sindromul de retragere (sindromul de sevraj)

apare la intreruperea brusca a tratamentului cu:

Opiacee si morfinomimetice

Barbiturice

Benzodiazepine

Cu manifestari clinice opuse actiunilor famracodinamice ale medicamentelor

Sindromul de retragere:

difera ca:
o Simpatologie
76

o Intensitate
o Durata

in functie de medicament: morfina, barbiturice, benzodiazepine, alcool, etc

Insuficienta functionala
Apare in urma administrarii indelungate a hormonilor corticosteroizi pe cale sistemica.orala
sau injectabila) si intreruperea brusca.
Glanda corticosuprarenala se atrofiaza, se micsoreaza deoarece hormonii sunt administrati
din exterior si la intreruperea brusca a tratamentului apare insuficienta cortocosuprarenala acuta.
Reactii adverse asupra procesului reproducerii
Prin placenta pot difuza foarte multe medicamente atat liposolubile cat si hidrosolubile
pentru ca este:

o membrana lipidica

cu pori

cu sisteme membranare de transport activ

Exemple:

aminoacizi

vitamine

antibiotice

chimioterapice

hormoni

narcotice hipnotice

tranchilizante

analgezice

antipiretice

citostatice, etc

Incidenta cea mai mare a RA este in primele trei luni, cand predomina riscul de malformatii
(efect teratogen).
Efectele adverse se pot instala in special in perioada embriogenezei si fetogenezei.
Embriogeneza reprezinta diferentierea tesuturilor, organelor si sistemelor si conectarea la
sistemul cardio-vascular matern (in saptamanile 3-8).
Poate sa apara:

efectul letal cu axpulzarea embrionului

efect teratogen
77

Efectele teratogene (mutagene) sunt anomalii morfologice, vicii de forma (malformatii) ale
unor tesuturi sau organe; cele mai grave efecte duc la monstruozitati incompatibile cu viata.
Teratogeneza poate fi:

naturala datorita unor

o boli infectioase
o ingerare de toxice

medicamentoasa

Exemple:

citostatice malformatii cranio-faciale

hormonii androgeni masculinizarea fatului feminin (organele genitale externe)

hormonii estrogeni feminizarea fatului masculin

anticonceptionalele cu progesteron virilizarea fatului feminin

antiepilepticele malformatii:
o cardio vasculare
o degete
o unghii

antidepresivele

benzodiazepinele (tranchilizante) malformatii:

o craniene
o faciale.etc.

Fetogeneza

consta in:
o diferentierea celulara
o maturizarea functionala
o cresterea cantitativa a tesuturilor

din saptamana a 9-a pana la sfarsitul vietii intrauterine.

Pot sa apara urmatoarele efecte adverse:
o efect letal
o malformatii minore (aparat genital organe genitale externe)
o aparitia encefalopatiei
o defecte fiziologice
Exemple de medicamente contraindicate la gravide, fiind fetotoxice:
78

cloramfenicol colaps, sindrom cenusiu

tetracicline se acumleaza in oase si mugurii dentari dentitia anormala si colorata in

galben

aminoglicozide (gentamicina) ototoxicitate surditate

aspirina +alte antiinflamatoare (diclofenac, indometacin) hemoragii (in doze mari)

antitiroidiene (ioduri)
o gusa,
o hipotiroidism

barbiturice sedare, asfixie

opioide
o deprimare respiratorie
o sindrom de abstinenta

antidiabetice orale hipoglicemie

fenotiazine
o deprimare respiratorie
o retinopatie
o sedare, etc.
Efecte adverse asupra sugarului
Multe medicamente (lipo si hidrosolubile) luate de mama, sunt excretate in lapte ajungand la

sugar.
Medicamentele contraindicate in timpul alaptatului:

antibiotice si chimioterapice
o tetracicline coloreaza dintii in galben
o streptomicina ototoxicitate
o cloramfenicol:

sindrom cenusiu

colaps

antiinflamatoare si antireumatice
o aspirina

acidoza

hemoragii

tulburari respiratorii
79

o indometacin - convulsii

analgezice antipiretice
o methemoglobinemie:

fenacetina

paracetamol

purgative iritante - diaree

alcaloizi (toti) trec prin laptele matern

Medicamente care suprima lactatia:

contraceptive orale

diuretice
o furosemid
o tiazidice

atropina

antipirina

ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE ANTIMICROBIENE

Antibioticele substante naturale produse de diverse micoorganiseme, cu efect
antimicrobian asupra agentilor biologici patogeni pentru om si animale
Chimioterapicele sunt substante sintetice sau semisintetice cu efect inhibitor asupra
agentilor biologici patogeni petru om si animale.

AGENTII BIOLOGICI PATOGENI

COCI GRAM +
STREPTOCOC
STAFILOCOC
80

PNEUMOCOC
COCI GRAM GONOCOC
MENIMGOCOC
NESSERIA GONORHOEAE
NEISSERIA MENINGITIDIS
BACILI GRAM +
BACILUS ANTHRACIS
B. TETANIC
B. DIFTERIC
BACILI GRAM ESCHERICHIA COLI
SALMONELLA TYPHI
BORDETELLA PERTUSIS
PROTEUS VULGARIS
SHIGELLA (dizenterie)
SERRATIA (septicemii, meningite)
MICOBACTERII
MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS
MYCOBACTERIUM LEPRAE
TREPONEME SI MICOPLASME
TREPONEMA PALLIDUM (sifilis)
LEPTOSPIRA (de la sobolani)
MYCOPLASMA PNEUMONIAE (pneumonii atipice)
RICKETTSII SI CHLAMIDII
RICKETSIA (febra tifoida, gangrena, encefalita)
CHLAMIDIA TRACHOMATIS (trachom, orbire, uretrite, cervicite)
PROTOZOARE
TRICHOMONAS VAGIALIS
GIARDIA/LAMBLIA (giardioza)
ALTI AGENTI PATOGENI
FUNGI medicamente antifungice, antimicotice
VIERMI PARAZITI medicamente antihelmintice
ANTIBIOTICE
81

SPECTRUL ANTIMICROBIAN
Reprezinta totalitatea microorganismelor asupra caruia sunt active antibioticele si
chimioterapicele anti microbiene.
Din punct de vedere al spectrului se clasifica in:
1. AB si CT cu spectru ingust de tip benzilpenicilina
2. AB si CT cu spectru ingust de tip streptomicina
3. AB si CT cu spectru larg de tip teraciclina
MECANISMELE DE ACTIUNE
Mecanismele de actiune ale antibioticelor pot fi:

BACTERIOSTATICE

BACTERICIDE

BACTERIOSTATIC inhiba multiplicarea germenilor (fara a-i omora)

Ex. sulfamide, tetracicline, cloramfenicol.
BACTERICID intoxicarea ireversibila a germenilor microbieni (omorarea germenilor)
Ex. penicilinele si cefalosporinele se leaga la nivelul unor receptori membranari si impiedica
formarea peretelui bacterian in cursul diviziunii bacteriilor.
! AB bacteriostatice sunt utilizate in:

infectii usoare sau medii

bolile cu tendinta spontana la vindecare, deoarece dupa oprirea multiplicarii

bacteriilor organismul declanseaza mecanisme proprii de aparare antiinfectioasa

! AB bactericide se utilizeaza in:

infectii bacteriene cu focare greu sterilizabile

i. endocardite
ii. tuberculoza
iii. osteomielita
iv. tromboflebita

infectii bacteriene cronice

i. pielonefrite
ii. metroanexite

pacienti imunodeprimati
i. HIV,

SIDA,

convalescenti,

dupa

posturi,

dupa

chimoterapie

anticanceroasa, la batrani

82

CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR DUPA STRUCTURA CHIMICA

AB BETALACTAMINE

PENICILINE

CEFALOSPORINE

AB AMINOGLICOZIDE

STREPTOMICINA

KANAMICINA

GENTAMICINA

NEOMICINA

AB MACROLIDE

ERITROMICINA

OLEANDOMICINA

AB LINCOMICINE

LINCOMICINA

CLINDAMICINA

AB GLICOPEPTIDICE

VANCOMICINA

AB CU SPECTRU LARG

TETRACICLINA

AMFENICOLI

AB POLIPEPTIDICE

POLIMIXINA

BACITRACINA

AB DIN GRUPUL RIFAMPICINEI

83

Absorbtia si biodisponibilitatea AB depinde de calea de administrare.

Administrarea orala este cea mai comoda si avantajoasa pentru infectiile usoare si medii, dar
nu toate AB sunt eficiente pe aceasta cale.
Din punct de vedere al gradului de absorbtie dupa administrarea orala se clasifica in :

substante care se absorb bine oral:

i. penicilina V
ii. aminopenicilinele
iii. unele cefalosporine
iv. tetraciclinele
v. amfenicolii, etc

substante cu absorbtie orala redusa:

i. penicilinele antipseudomonas
ii. majoritatea cefalosporinelor din generatia II si III, etc

FARMACOTOXICOLOGIE
Din punct de vedere toxicologic se disting:

reactii adverse toxice

i. date de
1. substanta ca atare
2. metaboliti
ii. acestea pot fi:
1. ototoxice
2. neorotoxice
3. hepatotoxice
a. tetracicline
b. icter - rifampicina
4. toxicitate sanguina cu anemie aplastica

reactii alergice
i. alergia se poate manifesta prin:
1. eruptii cutanate
2. inflamatii ale mucoaselor
3. febra
4. eozinofilie
5. soc anafilactic

reactii adverse bacteriologice

84

i. datorita perturbarii echilibrului florei bacteriene normale

PENICLININELE
Penicilinele se pot clasifica dupa origine in :
a. PENICILINE NATURALE, care pot fi:
ii. Injectabile
1. BENZILPENICILINA
2. peniciline de depozit (actiune retard) MOLDAMIN
iii. orale
1.

FENOXIMETIL PENICILINA (PENICILINA V)

b. PENICILINE DE SEMISINTEZA, care se subcalsifica in:

iv. PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE
1. OXACILINA
2. CLOXACILINA
3. DICLOXACILINA
4. FLUCLOXACILNIA
v. PENICILINE CU SPECTRU LARG (aminopenicline)
1. AMPICILINA
2. AMOXICILINA
vi. PENICILINE ACTIVE FATA DE PSEUDOMONAS
1. Carboxipeniciline
a. CARBENICILINA
b. TICARCILINA
2. Ureidopeniciline
a. PIPERACILINA
b. AZLOCILINA
vii. PENICILINE ACTIVE FATA DE ENTEROBACTERIACEE
1. Amidinopeniciline
a. MECILINAM
b. PIVMECILINAM
c. TEMOCILINA
SPECTRUL ANTIMICROBIAN

PENICILINELE

NATURALE

(benzilpenicilina,

fenoximetilpenicilina,

penicilina), au un spectru ingust:

85

o Coci gram (+): STREPTOCOC, PNEUMOCOC (mai putin stafilocolul

PENICILINAZOSECRETOR care degradeaza penicilina)
o Coci gram (-): GONOCOC, MENINGOCOC
o Bacili gram (+): b tetanic, b difteric
o Spirokete: treponema palllidum, leptospira
Penicilina V care se administreaza oral este indicata numai in infectii usoare si medii cu
acesti germeni deoarece se realizeaza concentratii plasmatice mici pentru ca este degradata partial
in tubul digestiv.
Penicilina G injectabila - se administreaza i.m. si i.v. in infectii severe cu aceiasi germeni.
Peniclinele retard (MOLDAMIN, EFITARD) se utilizeaza pentru tratametul profilactic in
reumatismul acut indus de streptococ.
!! Concentratiile plasmatice sunt mici dar sunt suficiente pentru o saptamana pentru
MOLDAMIN si sunt active pe streptococul patogen.

PENICILINELE ANTISTAFILOCOCICE

Active pe STAILOCOCUL AURIU penicilinazo secretor, utilizate exclusiv in infectii cu

stafilococi:

FURUNCULOZE,

PIODERMITE

AMIGDALITA cu stafilococ

PENICILINELE CU SPECTRU LARGIT (aminopeniciline) AMPICILINA,

AMOXICILINA

Au spectru asemanator cu benzilpenicilina dar au in plus activitate si fata de:

bacili gram -:
i. escherichia coli
ii. salmonella typhi
iii. shigella
iv. hemophilus

Aceste actibiotice se folosesc oral sau injectabil in infectiile produse de germenii respectivi
sau se pot asocia cu inhibitori de betalactamaze (SULBACTAM, ACID CLAVULANIC)
Exemple de asociere:

AMPICILINA + SULBACTAM = UNASYN, SULTAMICIN

AMOXICILINA + ACID CALVULANIC = AUGMENTIN

Avantajul asocierii = largirea spectrului de actiune inclusiv pe germenii rezistenti

producatori de betalactamaze.
86

PENICILINE ANTIPSEUDOMONAS

bacterii gram + (coci si bacili)

bacili gram -, inclusiv majoritatea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa (sau

bacilul pioceanic agent patogen intalnit in spitale, foarte rezistent la antibiotice
si chimioterapice)

sunt active:
o PEPERACILINA
o AZLOCILINA
o TICARCILINA

PENICILINELE ACTIVE FATA DE ENTEROBACTERIACEE

Au spectru antimicrobian ingust fiind active in infectiile digestive

REACTIILE ADVERSE COMUNE GRUPEI
1. Reactii alergice

reactiile alergice grave sunt produse de:

o penicilina G
o peniciline retard

manifestarea poate fi de tip SOC ANAFILACTIC

Ampicilina produce alergii foarte frecvente dar au o intensitate mai usoara comaprativ cu
PENICILINA (urticarie, eritem cutanat).
Alergia este incrucisata cu cefalosporinele.
!! Penicilinele NU se aplica niciodata local pe piele lezata sau mucoase (creste riscul
alergizarii)
2. Reactii adverse toxice
convulsii la doze mari (40-80 mil UI/ i.v./ zi)
hepatita (oxacilina)
nefrita (meticilina)
hemoragii (carbenicilina)
granulocitopenie
3. Efect iritant local
la administrarea i.v. poate sa aparaflebita locala
la administrarea i.m. apar dureri la locul injectarii
4. Reactia HERXHEIMER
Apare in primele zile de treatament cu penicilina al sifilisului.
87

Se manifesta prin:

febra

frison

mialgii

artralgii

reactivarea lizinelor sifilitice

poate surveni decesul.

Observatii! Aceste fenomene apar ca urmare a distrugerii unei cantitati mari de treponeme si
a eliberarii unor cantitati mari de endotoxine.
Precautii: se recomanda inceperea tratamentului cu cantitati mici de antibiotic.
5. Favorizarea suprainfectiilor
Dupa administrarea orala a penicilinelor cu spectru larg, ca urmare a modificarii florei
intestinale se pot dezvolta microoorganisme rezistente: stafilococ, candida, pseudomonas.
CEFALOSPORINE
Clasificare dupa calea de administrare:
CEFALOSPORINE ORALE

cefalosporine orale vechi

generatia I
i. CEFALEXINA
ii. CEFADROXIL
iii. CEFRADINA

generatia II
i. CEFCLOR

cefalosporine orale noi

ii. CEFUROXIM AXETIL

iii. CEFOTAHIM HEXETIL
iv. CEFODOXIM
v. CEFPROZIL

CEFALOSPORINELE PARENTERALE
88

Se clasifica in urmatoarele generatii:

a. Generatia I
i. CEFAZOLINA
ii. CEFALOTINA
iii. CEFAPIRINA
iv. CEFATRIZIN
b. Generatia II
i. CEFAMANDOL
ii. CEFUROXIM
iii. CEFOXITINA
iv. CEFOTETAN
v. CEFONICID
c. Generatia III
i. CEFOTAXIM
ii. CEFTRIAXONA
iii. CEFTAZIDIMA
iv. CEFOPERAZONA
v. MOXALACTAM
vi. LATAMOXEF
d. Generatia IV
i. CEFIPIMA
SPECTRUL ANTIMICROBIAN
Este diferentiat in fuctie de generatia din care fac parte.
e.

Generatia I sunt active pe:

i. coci gram +
1. streptococ
2. pneumococ
3. stafilococ auriu penicilinazo secretor
ii. coci gram
1. meningococ
2. gonococ
iii. bacili gram +
1. b. difteric
iv. bacili gram
1. E. coli
89

f. Generatia II
i. coci gram +
1. streptococ
2. pneumococ
3. stafilococ auriu penicilinazo secretor
ii.

coci gram
1. meningococ
2. gonococ

iii. bacili gram

1. E. coli
2. Haemophilus influenzae (inclusiv cel rezistent la ampicilina)
3. Klebsiela penumoniae
g.

Generatia III
i. coci gram +, coci gram grupul CEFATOXINEI
1.

observatii MOXALACTAM este activ si

pe germenii anaerobi

2. grupul LATAMOXEFINEI sunt active pe cocii gram (+), cocii gram

(-), bacili gram -; nu pe pseudomonas.
ii. bacili gram () inclusiv pe pioceanic (CEFTAZIDIMA)
h. Generatia IV
i. CEFIPIMA are spectru larg, activ pe toti gemenii producatori de
betalactamaze
FARMACOTOXICOLOGIE
-

Reactii de hipersensibilizare
o Eruptii cutanate
o Urticarie
o Febra
o Bronhospasm
o Soc anafilactic

Reactii hematologice
o Sangerari prin tulburar de coagulare

Nefrotoxicitate

Hepatotoxicitate
o Cresc transaminazele
90

o Cresc fosfataza alcalina

o Produc litiaza biliara
-

Reactii adverse gastrointestinale

o Greturi
o varsaturi

Reactii adverse locale

o Flebita
o Dureri la locul de administrare

Alte reactii
o Intoleranta la alcool efect de tip disulfiram
INDICATII TERAPEUTICE
Sunt antibiotice de rezerva care se utilizeaza exclusiv cand penicilinele nu sunt eficace.
ANTIBIOTICE MACROLIDE
Cu spectru de tip peniciline
CLASIFICARE dupa originea si introducerea in terapie:

1. substante naturale, generatia I:

eritromicina
oleandomicina
spiramicina
josamicina
2. substante de semisinteza, generatia II-a:

roxitromicina

claritromicina

azitromicina

telitromicina

sinergistine

SPECTRUL ANTIMICROBIAN:
1. coci gram +, inclusiv stafilococi penicilinazosecretori
2. bacili gram +
3. coci gram
4. mucoplasme
5. chlamidii
6. ricketsii
91

7. treponema
8. actinomicete
Avantajul macrolidelor din generatia II-a:

spectru antimicorbian mai larg comparativ cu eritromicina. Se pot utiliza in infectii

bacteriene la pacientii cu SIDA

difuziunea tisulara este mai buna (ceea ce pemite tratarea infectiilor greu accesibile
pulmonare grave)

durata de actiune este mai lunga astfel:

i. claritromicina se adminstreaza doar 250 mg sau 500 mg pe zi
ii. azitromicina se administreaza 250 mg/zi fata ze eritromicina care se
administreaza 250-500 mg x 4/zi.

REACTII ADVERSE COMUNE GRUPEI

tulburari digestive:
1. greata
2. anorexie
3. voma
4. diaree

hepatotoxicitate numai la doze mari

!! Aceste antibiotice se pot folosii la cei cu alergie la PENICILINA ca alternativa la

tratament.

ANTIBIOTICE AMINOGLICOZIDE
CLASIFICARE in generatii:

generatia I
o streptomicina
o kanamicina
o neomicina
o paromomicina
o spectinomicina

Utilizarea terapeutica este limitata:

streptomicina este utilizata mai mult in tuberculoza

spectinomicina in gonoree
92

neomicina folosita exclusiv local

generatia a II-a
o gentamicina
o tobramicina
o spiromicina

Spectrul cuprinde bacterii gram + si gram si se folosesc parenteral (injectii) in infectii cu

acesti germeni.

generatia a III-a
o amikacina
o dibekacina
o netilmicina

au spectru antibacterian larg

rezistenta bacteriana se instaleaza mai lent

toxicitatea sistemica mai redusa.

Sunt active pe bacterii gram +, gram -, inclusiv pe germenii rezistenti.

FARMACOTOXICOLOGIE
Reactiile adverse comune grupei:
1. Ototoxicitatea determina surditate ireversibila.
Aminoglicozidele produc distrugerea celulelor senzoriale si degenerarea nervului acustic.
Leziunile pot fi cohleare si vestibulare (cohleea = partea urechii interne destinata auditiei; vestibulul
constituie organul de echilibru)
Leziunile cohleare se manifesta prin:

tinitus (acufene = zgomote sau vajaituri auriculare)

senzatia de infundare a urechilor

surditate

Leziuni vestibulare se manifesta prin:

tulburari de echilibru (datorita afectarii toxice ireversibile a perechii VIII a nervilor cranieni)

cefalee

greata

varsaturi

nistagmus (miscari involuntare si sacadate ale ochilor orizontale sau verticale).

2. Nefrotoxicitatea apare datorita acumularii aminoglicozidelor in parenchimul renal.

93

ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG

Se incadreaza doua tipuri de substante:

TETRACILCINE

AMFENICOLI

Utilizarea lor este limitata datorita reactiilor adverse si instalarii rezistentei germenilor.
TETRACICLINELE
CLASIFICARE
1. dupa origine:
a. substante naturale (pe specii de streptomices)
i. TETRACICLINA
b. substante de sinteza
i. administrate oral:
1. semiretard (durata 12 h)
a. METACILINA
b. MINOCILINA
2. retard (durata 24 h)
a. DOXICILINA
ii. administrare injectabila
1. ROLITETRACICLINA
2. dupa generatii
a. generatia I
i. TETRACICLINA
ii. CLORTETRACICLINA
iii. OXITETRACICLINA
b. generatia II-a
i. DOXICILINA
ii. MINOCILINA
SPECTRUL ANTIMICROBIAN este larg si cuprinde:
1. coci gram +
a. streptococi
b. stafilococi
c. pneumococi
2. coci gram
a. gonococ
b. meningococ
94

3. bacili gram +
a. bacilul tetanic
b. difteric
4. bacili gram
a. vibri cholerae
b. klebsiella
c. proteus vulgaris
5. spirochete
a. treponema pallidum (agentul care produce sifilisul)
b. leptospira
6. ricketsii produc febra tifoida
7. micoplasme micoplasma pneumoniae (pneumonia atipica)
8. chalmidii
FARMACOCINETICA
Absorbtia se face in stomac si duoden. Alimentele (mai ales lactatele), medicamentele
antiacide cu Ca, Mg, Al, Fe (mai ales generatia I), si scad biodisponibilitatea orala).
Trec barierea placentara si in laptele matern.
Se acumuleaza in oase si dinti.
FARMACOTOXICOLOGIE
Reactiile adverse produse de tetracicline sunt:

la nivelul aparatului digestiv

o greata
o voma
o dureri epigastrice
o pirozis (durere asemanatoare unei arsuri si regurgitare de acid in gura)
o ulcer esofagian (rar) se administreaza cu multa apa si nu inainte de culcare
o disbacterioza intestinala (distruge flora saprofita, favorizeaza dezvoltarea infectiilor enterice
cu candida)
o diaree sangvinolenta si febra

la nivel hepatic la doze mari:

o infiltrarea grasa a ficatului

la nivel renal

o degeneresceta grasa a celulelor tubulare

o diabet insipid nefrogen
95

o preparatele cu termen depasit produc:

poliurie

proteinurie

polidipsie (senzatie exagerata de sete)

aminoacidurie

glicozurie

la nivelul oaselor si dintilor

o colorarea in brun a dintilor

o hipoplazia smaltului dentar - este afectata dentitia de lapte daca se administreaza in a doua
jumatate a sarcinii si dentitia definitiva la copii pana la 8 ani.
o Inhiba cresterea copiior (ireversibil) la administrarea dozelor mari, timp indelungat

la nivlelul SNC reactii toxice vestibulare

flebita locala la administrarea i.v.

FARMACOEPIDEMIOLOGIE
CONTRAINDICATII:

la gravide si la copii mici pana la aparitia dentitiei definitive (in cazul administrarii dintii nu
mai au smalt dentar si prezinta inele concentrice brune cu risc major de carii dentare si
distrugere.

in insuficienta renala (exceptie doxiciclina)

contraindicata socierea tetracicline peniciline (apare antagonism)

AVANTAJELE TETRACICLINELOR DE GENERATIA II
DOXICILINA
- absorbtia oral buna, produc mai rar dismicrobism intestinal, absorbtia este mai putin

influentata de alimente (lapte).

- au spectru de actiune mai larg
Este indicata in :
o episoade acute ale bronsitelor cronice
o pneumonii atipice produse de chlamidia sau mycoplasma
o sinuzite
o infectii pelvine cu:
o gonococi
o E. Coli
o chlamidia
96

o prostatita cronica cu germeni:

o gram
o chlamidia
Intervalul dintre doua administrari:

doxicilina 200-500 mg/zi

tetraciclina 250 500 mg x 4/zi

!! tetraciclinele nu se administreaza in acelasi timp cu laptele sau produsele din lapte si nici
cu antiacide.

AMFENICOLII
Fac parte:
Substante naturale:

CLORAMFENICOL (produs de Streptomices venezuelae)

Substante de sinteza

TIAMFENICOL

In prezent se utilizarea terapeutica este restransa din cauza reactiilor adverse grave:
o deprimarea maduvei hematoformatoare ireversibil - APLAZIE MEDULARA
IREVERSIBILA
o insuficienta sau oprirea dezvoltarii unui tesut sau organ
Spectrul antibacterian este larg.
CLORAMFENICOL
FARMACOCINETICA
o se absoarbe bine oral
o difuzeaza rapid in toate tesuturile, inclusiv in lichidul cefalorahidian, chiar si
atunci cand meningele nu este inflamat.
o Traverseaza placenta
FARMACODINAMIE
Spectru antimicrobian este larg si cuprinde:
o coci gram +

stafilococ auriu penicilinazo secretor

streptococ

stafilococ

o coci gram
97

gonococ

stafilocc

o bacili gram

Haemophilus influenzae

E.coli

Salmonella

o Rickettsii
o Chlamidii
o Mycoplasme
FARMACOTERAPIE
Indicatii terapeutice:
Este antibioticul de rezerva, utilizat in infectii grave pentru care nu exista alternativa
terapeutica.
Se recomanda in:
o febra tifoida
o meningite
o laringotraheita (la copil)
o pneumonii (la adulti) cu Hemophilus influentzae
o septicemii
o tifos exantematic
FARMACOGRAFIE
Doza utilizata:
o la adulti, oral 2-4 g/zi
o la copii 50-100 mg / kg in 4 prize
Doza totala la adult (pentru o cura) nu trebuie sa depaseasca 25 g iar la copii 700 mg.kg
Durata tratamentului nu trebuie sa fie mai lunga se 14 zile.
Local unguente 1-2 %.
FARMACOTOXICOLOGIE
Produc reactiii adverse grave:
-

Reactii adverse hematologice

o Deprimarea hematopoezei:
-

Anemie aplastica

Leucopenie

Agranulocitoza
98

Trombcitopenie

Manifestarile clinice sunt: hemoragii, infectii.

o fenomenul este ireversibil, se poate instala si dupa terminarea tratamentului cu

cloramfenicol favorizat de cure prelungite si repetate
-

Reactii la nivelul aparatului digestiv

o Diaree
o Varsaturi
o Durere la defecatie
o Hemoragii intestinale (la doze mari in tratament de atac al febrei tifoide)
o Pe mucoase produc:

Glosite (inflamatia limbii)

Stomatite

Limba neagra

Anorectite (inflamatie anus si rect)

Tulburari neuropsihice
o Nevrita optica
o Confuzie
o Delir

ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE
Cuprinde doua grupe de substante:
-

POLIMIXINELE
Active pe bacili gram -:

Klebsiella

Salmonella

E. Coli

Enterobacter

Pasteurella

BACITRACINA
Active pe

Coci gram +

streptococi

stafilococi
99

Bacili gram +

tetanic

difteric

Coci gram

gonococi

meningococi

POLIMIXINELE
-

au structura lipopeptidica

au toxicitate sistemica mare, fiind:

o nefrotoxice
o neurotoxice
o paralizia musculaturii striate
o dezechilibre hidroelectrolitice

de aceea se utilizeaza sistemic numai in infectii foarte grave cu bacili gram () si mai
mult in tratamente locale.

COLISTINA
FARMACOTERAPIE
A. ORAL se administreaza in:
a. Gastroenterite cu germeni sensibili
b. Pregatire pentru interventii chirurgicale pe colon
B. TOPIC se administreaza in:
a. Instilatii auriculare si oftalmice
b. Spalaturi vezicale
c. Injectii intraarticulare si pleurale
!!! administrarea i.m sau perfuzii i.v. in infectii severe cand alte atibiotice nu sunt eficace:
-

septicemii

endocardite.

BACITRACINA
Antibiotic natural produs de bacilus subtilis, contine un amestec de polipeptide.
SPECTRUL ANTIBACTERIAN cuprinde :
-

cocigram +
o streptococi
o stafilococi
100

bacili gram +
o bacil difteric
o clostridii

coci gram
o meningococ
o gonococ

Se utilizeaza exclusiv local, deoarece are nefrotixicitate mare.

FARMACOTERAPIE
Se utilizeaza local sub forma de :
-

unguente

pulberi

soluti

Indicatii :
-

eczeme infectate

ulcer cutanat infectat

plagi traumatice infectate

plagi chirurgicale infectate

Frecvent se asociaza cu neomicina in scopul largirii spectrului antimicrobian.

CHIMOTERAPICE ANTIMICROBIENE
Sunt substante semisintetice sau sintetice cu efect selectiv inhibitor asupra agentilor
patogeni pentru om si animale.
Clasificarea in functie de structura:
1. CHINOLONE SI FLUORCHINOLONE
2. SULFAMIDE
3. DERIVATI DE NITROFURAN
CHINOLONE ANTIBACTERIENE
Clasificarea in functie de momentul aparitiei:
-

generatia I:
o ACID NALIDIXIC

generatia II:
o ACID OXOLINIC
o ACID PIPEMIDIC
o CINOXACINA
101

o ROSOXACINA
-

generatia III:
o CIPROFLOXACINA
o PEFLOXACINA
o ENOXACINA
o NORFLOXACINA
o LOMEFLOXACINA
o FLEROXACINA

SPECTRUL ANTIMICROBIAN
-

chinolonele vechi (generatia I) au spectru ingust

o bacili gram negativi aerobi

chinolone noi (fluorochinolonele) au spectru antimicrobian larg fiind bactericide:

o coci si bacili gram pozitivi
o bacili gram negativi aerobi
o bacterii anaerobe
o chlamidi
o Mycoplasme
o Ricketsii
o Ureaplasma
sunt utilizate in mod curent

ACIDUL NALIDIXIC
o se absoarbe dupa administrare orala
o are difuziune redusa in tesutri
o se elimina predominant renal netransformat
FARMACOTERAPIE
Este indicat exclusiv in infectii urinare acute si cronice recidivante cu germeni sensibili
(exemplu: Escherichia Coli):
-

pielonefrite

cistite

uretrite

litiaza urinara infectata

nefrite

nefrectomie (profilactic pre si postoperator)

Doza = 1g de 4 ori pe zi
102

Tratament 5-14 zile

La pacientul cu infectii renale se administreaza doze pe jumatate.
FARMACOTOXICOLOGIE
Reactiile adverse produse de acidul nalidixic:
A. aparat digestiv:
a. greturi
b. varsaturi
c. diaree
d. dureri abdominale
B. SNC
a. Cefalee
b. Ameteli
c. Tulburari vizuale
i. Diplopie (vedere dubla)
ii. Discromatopsie (alterarea vederii culorilor)
iii. Diminuarea acuitatii
d. Manifestari psihiatrice
e. Convulsii la epileptici si bolnavii cu Parkinson
C. Aparat respirator
a. Deprimarea respiratiei (la batrani)
D. Reactii alergice
a. Eruptii cutanate
b. Eozinofilie
c. fotosensibilizare
E. Anemie hemolitica la bolnavii cu deficit de G6PD (glucozo 6 fosfat dehidrogenaza)
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
Contraindicatii:

in sarcina

alaptare

copii pana la pubertate

epileptici

deficienta de G-6-P-D

insuficienta renala

insufucienta hepatica
103

Precautii: se va evita expunerea la soare.

FLUOROCHINOLONE
FARMACOCINETICA
Administrate oral au o biodisponibilitate buna cuprinsa intre 70 100%.

au un volum de distributie mare deoarece difuzeaza in toate tesuturile

trec in LCR mai ales cand meningele este inflamat (40-90% din concentratia
plasmatica).

Eliminarea se face:
1. renal pentru OFLOXACINA
2. hepatic pentru PEFLOXACINA
Celelalte se elimina pe ambele cai.
SPECTRUL ANTIMICROBIAN este foarte larg:

coci gram pozitivi:

i. Staphilococcus aureus
ii. Staphilococcus epidemidis

coci gram negativi:

i. Neisseria gonorheae
ii. Neisseria meningitidis

bacili gram negativi:

Coli
i. Salmonella
ii. Shigella
iii. Hemophilus influenzae
iv. pseudomonas

chlamidii:
i. chlamidia trachomatis

Mycoplasme

Micobacterii:
i. Mycobacteruim tuberculosis
FARMACOTOXICOLOGIE
Reactii adverse rare, fluorochinolonele sunt bine suportate

aparat digestiv:
104

o greata
o varsaturi
o diaree

SNC:
o Convulsii
o Delir
o halucinatii

Sange:
o Leucopenie
o Eozinofilie

Aparat renal (rar)

o Cristalurie
o Hematurie
o Insuficienta renala

Reactii alergice:
o Eruptii cutanate pruriginoase
o Uricarie
o fotosensiblizare

eroziuni si leziuni la nivlul cartilajelor de crestere, evidentiate la animale de

laborator (de aceea se foloseste cu prudenta la copiii mici si la femeile gravide.

FARMACOTERAPIE
Sunt indicate in:
infectii urinare necomplicate si complicate inclusiv cu Pseudomonas aeruginosa
prostatita bacteriana
profilaxia cistitei recurente la femei
in gonoree
infectii gastrointestinale:
salmonella
dizenteria bacilara
febra tifoida
infectii pulmonare
osteomielita cronica
infectii ale pielii cu bacili gram negativi
105

in tuberculoza pulmonara numai:

OFLOXACINA
CIPROFLOXACINA
SULFAMIDE ANTIMICROBIENE
Din punct de vedere farmacocinetic se clasifica in:
1. sulfamide sistemice:
a. cu durata scurta:

Sulfatiazol

Sulfafurazol

Sulfamerazina

sulfapiridina

b. cu durata medie:
sulfafenazol
sulfametoxazol
c. cu drata lunga:
sulfametoxidiazina
sulfametoxina
sulfametoxipiridazina
2. sulfamide intestinale active la acest nevel:

ftalilsulfatiazol

salazosulfapiridina

3. sulfamide locale:

sulfacetamida

mafenid

Proprietati farmacocinetice
Sulfamide sistemice de durata scurta:
se absorb bine oral
se leaga de proteinele plasmatice
difuzeaza bine in tesuturi
trec prin placenta in circulatia fetala
se biotransforma in ficat prin acetilare
metabolitii acetilati se elimina renal producand cristalurie

106

Observatii: In timpul tratamentului cu aceste substante se recomanda pacientului sa

consume:
un volum mare de lichide si
NaHCO3 pentru alcalinizarea pH-ului urinar (favorizeaza dizolvarea cristalelor).
Sulfamide cu durata medie:
absorbtie orala buna
se leaga de proteinele plasmatice in procent mare
au durata lunga de actiune administrandu-se o data la 12ore.
Se elimina renal ca mataboliti acetilati dar riscul de cristalurie este mic
Sulfamide retard cu durata lunga
se leaga de proteinele plasmatice
se administreaza o data pe zi
se acetileaza in proportie mai mare
risc de cristalurie mic
Sulfamide intestinale:
nu se absorb dupa administrarea orala
actioneaza exclusiv local la nivelul intestinului
FARMACODINAMIE
Spectrul antimicrobian este larg si cuprinde:
-

coci gram pozitivi:

o streptococ
o pneumococ
-

coci gram negativi:

o gonococ
o meningococ
-

bacili gram pozitivi:

o bacilul tetanic
-

bacili gram negativi:

o brucella
o E.Coli
o Haemophilus influenzae
o Proteus
o Salmonella
107

o shigella
-

chlamidii

Mycoplasme

Nocardia

protozoare:
o

toxoplasma

plasmodii

penumocistis

Farmacotoxicologie:
Reactiile adverse produse de sulfamide sunt relativ frecvente, mai ales la administrarea
prelungita.
-

SNC:
o Astenie
o Cefalee
o Ameteli
o nevrite

Aparat digestiv:
o Intoleranta gastrica
o Greata
o voma

Aparat axcretor:
o Cristalurie
o Hematurie
o Colici
o obstructie renala

Sange:
o Cianoza
o Methemoglobinemie
o Sulfmethemoglobinemie
o Tulburari de coagulare prin hipovitaminoza K

Reactii alergice:
o Febra
o Eruptii cutanate
108

o Edem angioneurotic
o Fotosensibilizare
Farmacoepidemiologie:
Contraindicatii:
-

alergia la sulfamide

nou nascuti

insuficiente:
o renala
o hepatica

Precautii: in cazul tratamentului prelungit control hematologic.

Farmacoterapie:
Indicatii:
-

in tratamentul infectiilor urinare

in nocardioza (infectie pulmonara cu gram pozitivi din genul Nocardia)

medicament de electie

ca medicatie de alternativa la pacientii alergici la peniciline

ca medicatie alternativa in infectiile cu chlamidia trachomatic, insuficiente

renale, respiratorii

sulfamidele locale se utilizeaza sub forma de creme sau unguente in infectii

cutanate, oculare superficiale cu germeni sensibili (sulfacetamida).

* Observatii: in prezent cel mai utilizat in terapie din acest grup este asocierea:
SULFAMETOXAZOL + TRIMETOPRIM, produsul farmaceutic COTRIMOXAZOL, BISEPTOL.
Administrare la 12 ore
DERIVATII DE NITROFURAN
NITROFURANTOINA
Farmacodinamie
Spectru antimicrobian: cupinde:
-

bacili gram negativi:

o E. Coli
o Salmonella
o Shigella

coci gram pozitivi:

o staphilococcus aureus
o staphilococcus piogenes
109

protozoare:
o trichomonas vaginalis

Farmacoterapie:
indicatii terapeutice:
-

infectii urinare:
o acute
o cronice
o recidive cu colibacili

trichomoniaza

doze: adult 50 sau 100 mg x 4/zi

Durata tratamentului: 1-2 saptamani
Farmacotoxicologie:
Produce urmatoarele reactii adverse la nivelul:
-

aparatului digestiv:
o anorexie
o greata
o voma
o colici
o diaree

reactii alergice:
o eruptii cutanate
o prurit
o edeme
o tuse
o dispnee
o febra

hepatic:
o icter

SNC:
o Cefalee
o Ameteli
o Nistagmus
o Ataxie (dereglare a cordonarii miscarilor)
o Polinevrita
110

o Parestezii
o Anemie hemolitica in caz de deficit G-6-PD
FURAZOLIDONA
Farmacocinetica :
-

nu se absoarbe dupa administrare orala

eliminare prin fecale

Farmacodinamie:
Spectru antimicrobian: cuprinde:
-

bacili gram negativi

o salmonella
o shigella
o enterococ
o E. Coli
o Proteus

Coci gram pozitivi:

o streptococ

protozoare:
o trichomonas
o giardia
o entamoeoba

Farmacotoxicologie:
Asemanator nitrofurantoinei.
Farmacoterapie:
Indicatii terapeutice:
-

enterite

enterocolite

toxiinfectii alimentare

infectii digestive cu germeni sensibili

trichomoniaza

giardioza

dispepsie la sugari
Doze:
-

adult: 100 mg x 4/zi

copii peste 5 ani 50 mg x 4/zi

111

copii sub un an 8-16 mg/zi

NIFUROXAZID
Farmacocinetica:
Nu se absorb oral.
Farmacodinamie:
Spectrul antimicrobian: cuprinde:
-

bacili gram negativi:

o salmonella
o shigella
o enterococ
o E.Coli
o Proteus

Farmacotoxicologie:
Reactiile adverse sunt:
-

tulburari digestive

reactii alergice

Farmacoterapie:
Indicat in diaree acuta de cauza bacteriana.
Doze:
-

adult: 800 mg/zi

copii peste 2 ani 600- 800 mg/zi

copii intre 1 luna si 2 ani 220-600 mg/zi

Doza zilnica se imparte in 2-4 prize.

Tratament circa 7 zile.
CHIMIOTERAPIA ACTIVA IN TUBERCULOZA
Tuberculoza este o boala datorita infectiei cu bacilul Koch Mycobacterium tuberculosis
care se treansmite prin contact direct pe cale respiratorie.
Bacilii patrund in plamani sub forma de aerosoli apoi sunt inglobati in macrofage si sunt
transportati in ganglionii limfatici regionali (aici raspandirea lor este oprita). Bacteriile pot patrunde
in sange, iar prin sistemul circulator disemineaza in alte organe.
Dupa prima infectie, bacilii se inmultesc in interiorul celulei timp de 2-8 saptamani, iar
organismul gazda infectat dezvolta hipersensibilitate, care se evidentiaza prin testul de reactivitate
cutanata la tuberculina (reprezinta un amestec brut de antigen).
Tuberculoza poate fi clasificata in:
112

Tuberculoza primara infectie de obicei asimptomatica, poate evolua ca o pneumonie

nespecifica; poate evolua spre boala clinica.
Tuberculoza reactivata boala cronica cu pierdere in greutate, transpiratii nocturne, febra.
Tuberculoza pulmonara boala cu debut insidios, in care incepe afectarea lobilor superiori
si segmentele superioare ale lobilor pulmonari inferiori.
Semnele clinice sunt: tuse cu expectoratie redusa (seaca), nepurulenta, hemoptizie.
TBC extrapulmonar consta in extinderea infectiei la nivelul altor organe:
-

genito-urinar

ocular

meningeal

gastro-intestinal

cutanat lupus vulgaris)

MEDICATIA ANTITUBERCULOASA
Definitie: medicamentele antituberculoase sunt substante:
-

naturale

de semisinteza

de sinteza

Utilizate in infectiile pulmonare si extrapulmonare date de bacilul Koch.

Clasificare
-

dupa utilitatea terapeutica

o antituberculoase majore de prima alegere:

IZONIAZIDA

RIFAMPICINA

ETAMBUTOL

PIRAZINAMIDA

STREPTOMICINA

o antituberculoase minore de rezerva- sau de a doua alegere:

ETIONAMIDA

PROTIONAMIDA

ACID AMINOSALICILIC

CICLOSERINA

CAPREOMICINA

KANAMICINA

AMIKACINA
113

ANSAMICINA

OFLOXACINA

CIPROFLOXACINA

Baze farmacoterapeutice
Tratamentul tuberculozei este reglementat prin Programul National antituberculos care
prevede urmatoarele masuri de stopare a bolii:
-

medicatie si servicii medicale gratuite

continuarea activitatii profesionale in cazul formelor necontagioase (sub tratament)

reintegrarea socio-profesionala a bolnavului vindecat

Reguli privind chimioterapia antituberculoasa

1. intotdeauna se aplica polichimioterapia sub supraveghere medicala, care are drept scop:
a. eradicarea infectiei prin actiune:
i. bactericida sau
ii. bacteriostatica
b. eradicarea bacililor mutanti rezistenti
2. medicatia de prima alegere o constituie antituberculoasele majore si numai in cazul in
care pacientul prezinta intoleranta la o substanta din acest grup se administreaza
tuberculostatice minore
a. durata tratamentului antituberculos este de 6-8 luni, iar schemele de tratament
sunt diferite
Tipuri de scheme
1. regim de tratament antituberculos I
a. in primele 2-3 luni, se face tratament continuu 6 zile/sapt sau 7 zile /sapt, cu:
IZONIAZIDA (HIN) + RIFAMPICINA + PIRAZINAMIDA + STREPTOMICINA
b. urmatoarele 4-6 luni, se face tratament intermitent, 3 zile /sapt, cu
IZONIAZIDA + RIFAMPICINA
2. regim de tratamentu antituberculos II in forme usoare
a. primele 2 luni, tratament continuu 6 zile /sapt sau 7 zile /sapt cu:
- IZONIAZIDA
- RIFAMPICINA
- PIRAZINAMIDA
b. urmatoarele 2-4 luni se face tratament intermitent, 3 zile /sapt cu:
RIFAMPICINA + IZONIAZIDA
3. in caz de recaderi sau esec al chimioterapiei initiale, tratamentul dureaza 8-10 luni:
a. in primele 2 luni se asociaza 5 CT:
114

a. IZONIAZIDA
b. RIFAMPICINA
c. PIRAZINAMIDA
d. STREPTOMICINA
+
e. ETAMBUTOL
b. in luna 3-a se asociaza 4 CT
a. IZONIAZIDA
b. RIFAMPICINA
c. PIRAZINAMIDA
d. ETAMBUTOL
c. in urmatoarele 5 luni se asociaza 3CT
a. IZONIAZIDA
b. RIFAMPICINA
c. ETAMBUTOL
Farmacotoxicologie
HIN

hepatotoxic hepatita dupa 1-2 luni de tratament

nevrita periferica pentru a evita acest efect se asociaza cu piridoxina

nevrita optica

tulburari SNC:

ameteli

ataxie

convulsii

agitatie

tulburari psihice

insomnii

tulburari digestive:

uscaciunea gurii

constipatie

retentie urinara

reactii alergice

eruptii cutanate
115

febra

sindrom reumatismal

anemie

trombocitopenie

agranulocitoza

RIFAMPICINA

asemanator cu izoniazida

coloreaza urina in rosu

contraindicatii:

insuficienta hepatica

insuficienta renala

primul trimestru de sarcina

ETAMBUTOL

nevrita optica
-

scaderea acuitatii vizuale

discromatopsie pentru rosu si verde

scotom central
i. tratamentul se face sub control oftalmologic

alte reactii asemanatoare cu izoniazida

STREPTOMICINA
-

tulburari auditive - surditate

tulburari de echilibru

afectarea nervului optic

MEDICAMENTE ANTIMICOTICE
Micozele sunt afectiuni infectioase cauzate de fungi patogene (ciuperci misroscopice). Orice
ciuperca tipica este formata din doua parti:

o parte vegetativa (tal)

o parte de reproducere (spor)

Micozele se impart in doua clase distincte:

micoze superficiale (tipice sau locale)

micoze profunde (sistemice)

Micozele superficiale
116

Afecteaza straturile superficiale ale pielii, anexele pielii (par, foliculi, poli sebacei), unghiile
si mucoasele.
In functie de localizare se diisting:
-

epidermofitii

onicomicoze

pilomicoze

A. EPIDERMOFITII (epidermomicoze)
-

herpesul tricofitic localizat la nivelul pielii, mai ales a extremitatilor si pe fata

pitiriazis versicolor localizat pe torace si gat

epidermofitia inghinala localizata pe partea superioara interna a coapsei in zona

inghinala

epidermofitia interdigito-plantara cu localizare la picioare

epidermofitia mainilor cu localizare la palme si degete

eritrasma localizare pe fata interna a coapselr si in plicile inghino-genitale

B. ONICOMICOZE localizate la una sau mai multe unghii de la mani si picioare. Agentii
paraziti sunt specii din genul TRICHOPHYTON
C. PILOMICOZE sunt localizate la nivelul parului si a foliculului pilosebaceu.
Se subclasifica in:
-

pilomicoze uscate

Afecteaza predominant pielea paroasa a capului si ca foliculului pilosebaceu.

MICROSPORIA afecteaza rar adultii (barba si alte zone paroase)
TRICOFITIA produsa de ciuperci din genul Tricophiton, cu localizare pe pielea capului si in
barba adultilor.
-

produc lesiuni de tip foliculita supurata

pe pielea capului produc leziuni eritemoscuamoase

FLAVUSUL este produs de agentul patogen Tricophyton schonleini se dezvolta in

profunzimea pielii capului si distruge firul de par.
-

pilomicoze supurante

KERION CELSI polimicoza supurata a capului specifica baietilor de varsta scolara, mai
rar la fete si adulti (mai ales la barbati, la barba, palme si antebrate).
SICOSISUL TRICOFITIC exclusiv la barbati la barba si mustati
D. CANDIDOZE
Agentul patogen: CANDIDA ALBICANS.
Nu are specificitate de varsta sau de sex
Se dezvolta pe:
117

- piele
- mucoase (mai ales) in cavitati (bucala, vaginala, preput)
Candidoza se manifesta la inceput sub forma unei stomatite apoi formeaza in 3-4 zile
depozite albicioase la baza limbii (se mai numeste margaritarel).
Candida se intinde apoi pe mucoasa obrazului pe bolta palatina si pe gingii, apoi cuprinde
tot tubul digestiv.
In functie de localizare candidozele pot fi:
-

candidozele mucoaselor:
i. bucala
ii. genitala masculina
iii. vulvo-vaginala

candidoze cutanate
i. ale adultului
ii. sugarului (perianal)
iii. granulom candidozic (la copii imunodeficienti in jurul cavitatii bucale)

MICOZE PROFUNDE (sistemice)

Mult mai rare dar mai grave.
SPOROTRICOZA
Locul infectiei primare este pielea (obisnuit la mana) de unde se propaga la ganglionii
limfatici; determina diseminare sistemica (de obicei pulmonara).
MICETOMUL
Localizarea la nivelul piciorului; agenti etiologici multipli (streptomyces albus, S. Madurae,
Aspergilus fumigatus)
CLASIFICAREA ANTIMICOTICELOR
In functie de provenienta si structura chimica:
Antibiotice:
-

AMFOTERICINA B

GRISEOFULVINA

NISTATINA

NATAMICINA

Azoli (IMIDAZOLI,, TIAZOLI):

-

KETOCONAZOL

MICONAZOL

CLOTRIMAZOL

ECONAZOL
118

FLUCONAZOL

FLUTRIMAZOL

FENTICONAZOL

ITRACONAZOL (orungal in onicomicoze)

Alilamine:
-

TERBINAFINA

NAFTIFINA

Alte structuri:
-

FLUCITOZINA

CICLOPIROX, etc

Exemplificari
AMFOTERICINA B
Este indicat in infectii micotice sistemice grave, profunde (max 3g pe o cura de tratament)
-

in meningite administrata intrarahidian

in vezica urinara administrata prin cateter

in infectii oculare micotice administrata sub forma de instilatii in sacul

conjunctival

Adminstrare: se face exclusiv in spital deoarece are toxicitate foarte mare

RA:
-

febra, frisoane, greata, voma, diaree, mialgii, artralgii

aritmii, fibrilatii ventriculare

alergii (rar chiar soc anafilactic)

nefrotoxicitate mare:
i. hematurie
ii. cilindrurie
iii. hipokaliemie cu acidoza

anemie feripriva

hipopotasemie si modificari ale encefalogramei

in itimpul tratamentului se supravegheaza continuu functia rinichiului formula

sanguina si echilibrul electrolitic (ionii de Na, K, Cl).

KETOCONAZOL
Derivat de imidazol
119

Farmacoterapie:
Are spectru de actiune larg cuprinzand ciuperci de genul Epidermophiton, activ in micoze
superficiale si sistemice.
Indicatii terapeutice:
Este indicat in micoze cronice si mai putin in cele acute.
Farmacotoxicologie:
Prezinta multe reactii adverse, majoritatea dependenta de doza.
RA:
-

tulburari gastrointestinale:
i. greata
ii. voma
iii. dureri abdominale
iv. diaree

tulburari endocrine:
i. oligospermie
ii. ginecomastie
iii. impotenta
iv. scaderea libidoului
v. tulburari menstruale

este inihbitor enzimatic, nu se asociaza cu medicamente care se biotransforma la

nivel hepatic

hepatotoxicitatea este rara dar poate sa fie si grava (se impune controlul
transaminazelor)

CLOTRIMAZOL
A. derivat de imidazol
B. spectru larg
a. dermatofiti
b. candida
c. bacterii gram pozitive
d. Malassezia furfuri
Indicatii: exclusiv local in infecti micotice ale pielii si infectii vaginale
Farmacografie:
-

creme, lotiuni, spray-yri, pudre de concentratie 1 % de 2 ori pe zi, 7 zile

comprimate vaginale:
i. 100 mg x 1/zi, 7 zile
120

ii. 200 mg x 1/zi 3 zile

iii. 500 mg o singura administrare
-

in candidoza oro- faringiana: dj pentru supt de 5 ori pe zi, 14 zile

MICONAZOL
-

derivat de imidazol

fungicid cu spectru larg

Farmacoterapie:
Se utilizeaza mai ales topic; rar oral sau perfuzii i.v.
-

topic sub forma de creme, geluri, lotiuni, pudre, comprimate, ovule, in:
i. candidoze
ii. dermatofitii foliculare
iii. pitiriazis

oral:
i. candidoze digestive si sistemice
ii. micoze profunde

i.v. in perfuzie in micoze sistemice grave

Farmacotoxicologie:
RA:
-

administrate topic iritatii si macerarea pielii

oral greata, diaree, eruptii cutanate, prurit

i.v.
i. reactii alergice (chiar soc anafillactic)
ii. dureri anginoase

Contraindicatii: evitarea administrarii intravaginale in trimestrul II al sarcinii

MEDICATIA ACTIVA ASUPRA PROTOZOARELOR

Tricomonoza
Agentii patogeni ai tricomoniazei sunt trei specii din genul Trichomonas (familia
Trichomonidae, clasa flagelate):
Trichomonas elongata (brucelis) nu da tulburari grave (carii dentare, cripte amigdaliene)
Trichomonas intestinalis uretrite mai ales la copii
Trichomonas vaginalis cea mai patogena avand localizarea in cavitatea vaginala si
aparatul urinar
121

Clinic:
-

iritatie puternica a mucoasei cu leziuni superficiale apoi profunde

transmiterea la barbat se face prin raport sexual, se cantoneaza in prostata, iar

prin lichidul prostatic infecteaza femeia

parazitul nu da manifestari clinice la barbat

Giardioza (lambliaza)
Agentul patogen este protozoarul Giardia intestinalis (familia Octomidae, clasa flagelata).
Localizare: duoden, jejun si ileocecala se inchisteaza si se elimina prin fecale.
Ajuns in tubul digestiv se multiplica rapid, perturba procesul absorbtiei:
-

patrunde in peretele intestinal

poate invada si caile biliare

dureri abdominale

diaree alternand cu constipatie

Clinic:

Transmiterea bolii:
-

contact direct cu bolnavul

indirect prin apa, legume, fructe infestate

Produse utilizate:
-

METRONIDAZOL

TINIDAZOL

ORNIDAZOL

Amebiaza (dizenteria amoeobiana)

Agentul patogen este protozoarul Entamoeoba Hystolitica
Omul reprezinta principalul rezervor, in transmitere pot interveni si animalele (caine, pisica)
sau insecte.
Clinic :
-

diaree mucosanguinolenta (5-6 scaune /zi)

durere la defecatie, tenesme

febra

stare de deschidratare

Complicatii:
-

perforatii intestinale

abcese la distanta:
i. ficat
ii. creier
122

iii. plamani
METRONIDAZOL
Farmacocinetica:
-

p.o. se absoarbe rapid

se distribuie in tesuturi:
i. peretele intestinal
ii. LCR
iii. Creier
iv. Bila
v. Abcese
vi. Fluid vaginal si seminal
vii. Trece in lapte

metabolizare hepatica (oxidare, glucuronoconjugare)

eliminare renala 10% (coloreaza urina in rosu)

Farmcodiname
Este un chimioterapic cu spectru larg:
-

protozoare
i. trichomonas vaginalis
ii. giardia intestinalis
iii. entamoeoba hystolitica

Bacili gram negativi anaerobi:

i. Helicobacter pylori

Coci gram pozitivi anaerobi:

i. Clostridium difficilae

Farmacoterapie
Profilactic:

in interventiile chirurgicale ginecologice si pe abdomen pentru a preveni

infectia cu anaerobi
Curativ:
-

in amebiaza hepatica si dizenteria amebiana

in tricomoniaza vaginala
i. femei doza unica 2 g odata pe zi + un ovul /zi intravaginal 10 zile
ii. barbati 2 g /zi oral 10 zile

Daca unul dintre parteneri este infestat obligatoriu si celalalt face tratament
-

in giardioza
i. adulti 2 g/zi
123

ii. copii sub 3 ani 400 mg/zi

iii. copii intre 3-7 ani 600 mg/zi
iv. intre 7-10 ani, 1g/zi
-

tratamentul se face 5 zile

in infectii cu anaerobii

in diareea prin clostridium difficile

Forme farmaceutice
-

comprimare de 500 mg

sup 1000 mg

susp 125 mg /5 ml pentru copii mici pana in 6 ani

sol perfuzabila 500 mg/100ml

Farmacotoxicologie:
RA:
-

rar: voma, diaree, eruptii cutanate grave

frecvent: anorexie, greata, gust metalic

ataxie (tulburari de coordonare motorie)

la administrare indelungata: convulsii

efecte de tip disulfiram la asociere cu alcoolul

Contraindicatii:
-

prudenta in sarcina si alaptare

afectiuni hepatice

afectiuni cerebrale grave

TINIDAZOL
Indicatii:
-

tricomoniaza

giardioza

amebiaza hepatica

vaginite nespecifice 2 g/zi priza unica 5 zile

Farmacografie:
-

500 mg cp

sol perfuzabila 2 mg/ml

124

BIBLIOGRAFIE

*** Agenda medical, Ed. Medical, Bucureti, 2005

*** Dicionar Medical,.Vol I, Editura Medical, Bucureti, 1969

*** Farmacopeea romana, Editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993

*** Free Drug Interaction Database www. health.com/ www epocrates.com

*** Memomed, Editia a XI-a, Ed. Minesan, Bucuresti, 2005

Angelescu M. Terapia cu antibiotice, Ed. Medical, Bucureti, 2001

Baer C, Bradley W., Clinical Pharmacology and nursing, Ediia 2 Springhouse,

Pennsylvania, 1992 15

Baer C, Bradley W., Clinical Pharmacology and nursing, Ediia 3 Springhouse,

Pennsylvania, 1996

Bailie G, Johson C, Mason N, Peter W. - Med facts, Pocket Guide of Drug Interaction, Editia
2, 2004

Cirlig V., Voicu V., Badulescu F., - Farmacologie, Ed.AIUS, Bucuresti, 1998

Constantinidi M., Farmacologie, Editura Medicala Bucureti, 1994

Cristea A. N., Farmacologie (note de curs), Ed. Medical, Bucureti, 2003

Cristea A. N., Tratat de farmacologie, Editia 1, Ed. Medical, Bucureti, 2005

Cristea A. N. - Farmacologie general, Editura Medical i pedagogic, Bucureti, 1998:

Cuparencu B, Safta L, Suciu G, Varga A. ndreptar de farmacografie i interaciuni

medicamentoase, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1986

Dobrescu D. - Farmacoterapie practic , vol. II, Editura medical, Bucureti, 1989

Dogaru Mt., Vari C. E., Compendiu de farmacologie general, Univ PRESS Targu Mures,
2003

Dogaru T, Vari C. Farmacologie, Ed. Univ PRESS, Trgu Mure, 2002, vol.1

Georgescu Dan,- Porduse Farmaceutice 2005, Editura Naional, 2005,

Harvey R., Mycek M.J., Pharmacology, second edition, Ed Lippincott, 2000

Manolescu E. Farmacologie, Ed. Didactic, Bucureti, 1982

Rubin Ronald P., Modern pharmacology with clinical applications, Sixth edition, CH.60,
Adrenocortical hormones and drugs affecting the adrenal cortex.

Stroescu V. - Bazele farmacologice ale practicii medicale, Editura Medical, Bucureti , 2001

Stroescu V., Farmacologie clinica, Ed. All, Bucuresti, 1999

125