ŞCOALA POSTLICEALĂ “LOUIS PASTEUR”

DEJ 2005-2006
SPECIALITATEA: ASISTENT FARMACIE

LUCRARE DE DIPLOMĂ

FLUOROCHINOLONE

COORDONATOR CANDIDAT
FARMACIST
AMBRUŞ IOANA BUCŞA TANIA MARIA
 CUPRINS
FLUOROCHINOLONE

I. ASPECTE GENERALE... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ........................2
II. STRUCTURA CHIMICĂ SI CLASIFICARE……………………..3
III. PROPRIETAŢI FARMACOCINETICE........................................6
A.ABSORŢIA ŞI BIODISPONIBILITATE................…………….6
B.DISTRIBUŢIA FLUOROCHINOLONELOR........……………10
C.METABOLIZAREA FLUOROCHINOLONELOR........……..14
D.ELIMINAREA FLUOROCHINOLONELOR.................……..18
IV. SPECTRUL DE ACTIVITATE..................................................... 24
V. INDICAŢII, POSOLOGIE.............................................................25
VI. FORME FARMACEUTICE. SPECIALITĂŢI.............................29
NORFLOXACINA... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ..29
CIPROFLOXACINA... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ..34
OFLOXACINA... ... ... ... ... ... ... ... ……. ... ... ... ... ... .…38
LEVOFLOXACINA... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .…..40
GREPAFLOXACINA... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .41
SPARFLOXACINA... ... .. . ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... …41
GATIFLOXACINA... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .………42
MOXIFLOXACINA... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ……43
TROVAFLOXACINA... ... ... ................................ ... ... …44
PEFLOXACINA….... ... ... ... ... ... ... ... .............………….45
VII. EFECTE SECUNDARE.…………………………………………...45
VIII.CONTRAINDICA TII.PRECAUTII LA UTILIZARE.………… 46
IX. INTERACTIUNI CU AL TE MEDICAMENTE…………………...47
 FLUOROCHINOLONE

I.ASPECTE GENERALE

Chinolonele sunt chimioterapice antibacteriene de sinteză, obţinute prin

analogie structurală cu acidul nalidixic, derivat de naftiridină, descoperit de G.I.
Lesher în 1962 şi introdus în terapia infecţiilor urinare sub denumirea de Negram.
Din 1980, prin introducerea unui atom de fluor în molecula chinolonelor,
modificare care a influenţat spectrul antimicrobian şi proprietăţile farmacocinetice, s-
au sintetizat derivaţii flouraţi, denumiţi fluorochinolone şi care reprezintă una din
principalele achiziţii ale terapiei antebacteriene a ultimului deceniu.
Chimioterapicele din clasa fluorochinolonelor reprezintă un real progres prin
calităţile remarcabile care le recomandă infecţii sistemice: spectru bacterian extins,
parametrii farmacocinetici favorabili, permiţând biodisponibilitatea superioară (buna
penetrare tisulară, concentraţii terapeutice în ţesuturi greu accesibile), timp de
înjumătăţire lung, ceea ce permite administrarea în două sau chiar într-o singură priză
pe zi, absenţa rezistenţei plasmidice, toleranţă satisfăcătoare.
Absenţa relativă a rezistenţei încrucişate între aceşti compuşi şi betalactamine
şi aminoglicozide reprezintă un alt atu, justificând interesul faţă de aceşti noi derivaţi
care se impun cu pregnanţă şi prin eficacitatea lor ridicată şi facilitatea administrării-
calea orală-caracteristici ce îi recomandă şi ambulator.
 II.STRUCTURA CHIMICĂ ŞI CLASIFICARE

Cea mai recentă clasificare a chinolonelor are la bază spectrul de activitate

antimicrobian care orientează şi direcţionează spre anumite indicaţii terapeutice.
Potrivit acestei clasificări, chinolonele se clasifică în patru generaţii în care trecerea
de la o generaţie la alta se face pe baza extinderii spectrului antimicrobian.

GENERAŢIE REPREZENTANT SPECTRU ANTIMICROBIAN

ACID NALIDIXIC Microorganisme gram-negativ (dar

I CINOXACINĂ nu şi Pseudomonas species)
ACID OXOLINIC
CIPROFLOXACINĂ Microorganisme gram-negativ
ENOXACINĂ (inclusiv Pseudomonas), unele
II LOMEFLOXACINĂ microorganisme gram pozitiv
OFLOXACINĂ (inclusiv Streptococcus
NORFLOXACINĂ pneumoniae) şi unii germeni atipici
GREPAFLOXACINĂ Aceleaşi microorganisme ca şi la
III LEVOFLOXACINĂ generaţia a II-a plus germeni
SPARFLOXACINĂ penicilino-rezistenţi şi patogeni
atipici
CLINAFLOXACINA
GATIFLOXACINA
IV MOXIFLOXACINA Plus anaerobi
TROVAFLOXACINA
ALATROFLOXACINA
Mecanism de acţiune

- inhibarea AND-girazei
- mecanism complexant; complexează metalele bivalente (calciu, magneziu, zinc)
şi trivalente esenţiale pentru metabolismul celulei bacteriene.

III.PROPRIETĂŢI FARMACOCINETICE

Răspunsul organismului la acţiunea medicamentelor antimicrobiene depinde,

în principal, de spectru de activitate al acestora şi de caracteristicile farmacocinetice
ale lor. La rândul lor, parametrii farmacocinetici sunt influenţaţi de proprietăţiile
fizico-chimice ale substanţei: starea fizică, forma cristalină, valorile pKa, coeficientul
de partitie lipide/apă, legarea de proteinele plasmatice, etc.

A.ABSORŢIA ŞI BIODISPONIBILITATEA

Absorţia medicamentelor reprezintă fenomenul de pătrundere a substanţelor în

mediul intern al organismului, prin căi naturale sau artificiale. Cunoaşterea modului
în care se absoarbe fiecare medicament, după administrarea pe diferite căi, este
absolut necesară, acest factor determinând alegerea căilor de administrare care sunt
funcţie, evident, şi de scopul urmărit.
În general, viteza absorţiei depinde de 2 procese: solubilizarea
medicamentelor, în lichidele organismului la locul administrării (când nu sunt
administrate dizolvate) şi trecerea prin membrane. Absorţia medicamentelor este
influentata de factori multiplii, care intervin în procesele menţionate, unii
dependenţide substanţe,alţii de organism.

Dintre factorii care depind de substanţă reţinem:dimensiunile particulelor,

proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor, forma de administrare, concentraţia.
Dimensiunile particulelor influenţează viteza dizolvării, deci viteza absorţiei şi
nivelul tisular al medicamentelor.
 Factorii care depind de organism şi care influenţează absorţia medicamentelor
sunt: calea de administrare, factori fiziologici, factori patologici.
Calea de administrare influenţează absorţia oferind suprafeţe diferite (calea
inhalatorie şi subcutanată) sau condiţii circulatorii particulare.

În funcţie de calea de administrare, trebuie reglată doza. De exemplu, pe cale

orală se administrează uneori o doză mai mare decât parental, iar pe cale rectală o
doză mai mare decât cea orală.

În alegerea căilor pentru absorţie, deci pentru administrarea medicamentelor,

trebuie avute în vedere mai multe considerente:
- locul acţiunii urmărite;
- proprietăţiile fizico-chimice ale substanţei administrate;
- starea bolnavului (conştient, comă, vărsături repetate, scaune diareice);
- viteza instalării efectelor urmărite (insuficienţa cardiacă acută, hemoragii);
- însuşirile fizico-chimice ale medicamentelor (cele greu solubile se
administrează rar, parental, niciodată intravenos).
Pentru efectul terapeutic urmărit, la fiecare formă farmaceutică este importantă
cantitatea de substanţă activă din totalul conţinutului, care este cedat organismului
tratat, deci care se absoarbe. Această cantitate este definită prin noţiunea de
biodisponibilitate sau disponibilitate fiziologică a unei substanţe active.
Biodisponibilitatea este influenţată de mai multe grupe de factori:

Factori dependenţi de proprietăţile fizico-chimice ale principiului activ:

- structura chimică (ester, eter, sare, complex);

- mărimea particulelor;
- stare cristalină, stare amorfă, polimorfsm

Factori dependenţi de proprietăţiile fizico-chimice ale adjuvanţilor, natura

şi cantitatea lor:

- diluanţi
- lianţi
- lubrifianţi
- dezagreganţi
- muianţi

Factori dependenţi de procedeul de fabricare:

- granulare
- comprimare
 Absorţia şi biodisponibilitatea variază în funcţie de derivatul chinolonic şi de
pacient.

Calea orală de administrare are unele avantaje datorită cărora este cel mai
frecvent recomandată în terapeutică. Este calea naturală, fiziologică de aport a
substanţelor din mediul extern şi poate fi repetată ori de câte ori este nevoie.

Substanţele administrate pe cale orală se absorb lent, progresiv. Viteza

absorţiei medicamentelor administrate oral descreşte în general în ordinea:
soluţii>suspensii>capsule>comprimate>drajeuri. Fiind o cale naturală de aport al
substanţelor exogene, calea orală de administrare a medicamentelor prezintă în
general pericole mici. Tulburările digestive care apar cu frecvenţă variabilă – în
funcţie de medicament – pot fi uneori evitate prin alegerea tipului optim de
administrare şi a unei posologii adecvate.

Calea orală are însă şi unele dezavantaje. În general, perioada de latentă este
mare. Nu pot fi administrate per oral pentru acţiune generală, medicamente care nu se
absorb din tubul digestiv, cale care sunt inactivate de sucurile digestive sau în ficat.
Cale orală este inutilizabilă la bolnavii inconştienţi (psihopaţi, comatoşi),
sugari, bolnavii cu crize convulsive sau la care se urmăreşte obţinerea rapidă a
acţiunii unui medicament.
În general, după administrare orală, absorţia este incompletă, variabilă.

În administrarea orală trebuie să se ţină seama de interacţiunile posibile dintre

stomac sau intestin şi substanţe. Sucul gastric şi cel intestinal pot produce inactivări,
dar şi activări ale medicamentelor. Înactivarea unor medicamente sub influenţa
sucului gastric poate fi prevenită prin administarea în forme enterosolubile.

Medicamentele pot produce iritaţii ale mucoasei gastrice, dureri, vărsături,

iritaţii ale mucoasei intestinale, accelerarea tranzitului, diaree, colici şi scăderea
absorţiei la acest nivel. Acţiunea iritantă a unor medicamente asupra mucoasei
gastrice poate fi atenuată prin administrarea după masă sau asociate cu mucilagii, în
unele cazuri se rcurge la preparate enerosolubile.

În general, după administrarea orală, medicamentele lichide sau cele foarte

uşor solubile se absorb mai repede decât cele solide sau mai greu solubile. Viteza
absorţiei din intestin este influenţată uneori şi de timpul necesar trecerii substanţelor
din stomac şi intestin, care este mai rapidă pentru substanţele lichide, soluţii apoase şi
reci administrate pe nemâncate şi mai lentă pentru substanţe solide, soluţii uleioase şi
calde, administrate după masă.
 Absorţia medicamentelor după administrare pe cale orală poate fi grăbită prin
folosirea de soluţii izotonice, încălzite la 37 grade, administrate pe nemâncate şi
întârziată prin administrarea după masă, sub formă solidă sau comprimate retard,
asociate cu lapte, cu substanţe mucilaginoase sau absorbante.

În cazul fluorochinolonelor, la administrare orală se constată un efect

bactericid seric adecvat în infecţii sistemice. Absorţia este liniară, rapidă şi aproape
completă, la posologia obişnuită utilizată în terapie, concentraţiile serice realizate
fiind foarte apropiate de cele realizate după administrarea intravenoasă. Nu este
modificată semnificativ de către alimente.

Absorţia fluorochinolonelor, la administrarea orală este semnificativ scăzută

(de 6-10 ori) dacă se administrează concomitent produse pe bază de aluminiu,
magneziu, calciu (antiacide), fier (antianemice) sau zinc (oligoelemente), datorită
formării unor compuşi chelataţi, nonabsorbabili, în tractul gastro-intestinal.

Pentru împiedicarea acestei complexări se va păstra un interval de minimum

4 ore înainte sau 2 ore după administrarea fluorochinolonelor şi a produşilor
respectivi.
Concentraţiile plasmatice maxime (c max) se realizeză la 1-3 ore după
administrarea orală şi sunt superioare valorii de 1g/ml. Distribuţia tisulară este
diferită între compuşi: norfloxacina mai ales urinar, ciprofloxacina, în majoritatea
ţesuturilor, perfloxacina, ofloxacina, ciprofloxacina penetrabilitate mare în lichidul
cefalorahidian (l.c.r).

Sulfamidele substituite la N1 se absorb complet şi repede din tubul digestiv.

Sulfadiazina se absoarbe mai lent. Concentraţiile sanguine maxime sunt realizate
după 1-2 ore pentru sulfatiazol şi sulfacetamidă, după 4 ore pentru sulfamerazidă şi
după 6 ore pentru sulfadiazină. După administrare parentală, sulfamidele substituite
la N1 se absorb în aproximativ 1 oră.

Sulfamidele circulă în sânge în mare parte sub formă liberă. Cantităţi variabile,
după substanţă, sunt legate de proteinele plasmatice (50% sulfadiazina, 98%
sulfamodele de depozit). Este necesar a sublinia că numai substanţa liberă este activă.
Difuzează în tot organismul. Se pot concentra în ficat şi rinichi, realizând un
nivel cu 10-40% mai înalt decât cel sanguin. În lichidul cefalo-rahidian se realizează
30-80% din nivelul plasmatic. Difuzează greu în focarele supurative încapsulate,
datorită irigaţiei insuficiente. Traversează placenta trecând în circulaţia fetală.
Sulfamidele uşor absorbabile realizează concentraţii plasmatice de 3-8 mg% iar cele
greu absorbabile numai 1-2 mg%, insuficiente pentru acţiune antibacteriană.
 BIODISPONIBILITATEA UNOR CHINOLONE

DCI POSOLOGIE Tmax CMPA BIODISPONIBI

(mg) (ore) (mg/ml) LITATE %
NORFLOXACINĂ 400 1-2 1,5 30-40
CIPROFLOXACINĂ 500 1-1,5 2,3 60-65
OFLOXACINĂ 200-600 1-2 2-10,7 80-100
LEVOFLOXACINĂ 500 1-2 100
GREPAFLOXACINĂ 400 2-3 70
SPARFLOXACINĂ 200 3-6 92
GATIFLOXACINĂ 400 1-2 96
MOXIFLOXACINĂ 400 1-3 96
TROVAFLOXACINĂ 100 3-4 90
ALATROGLOXACINĂ 200 i.v. 5-10 min 100

B.DISTRIBUŢIA FLUOROCHINOLONELOR

Aspecte generale

În procesul distribuirii medicamentelor în organism se pot întâlni trei aspecte

distincte:

a. Unele medicamente difuzează uniform în toate ţesuturile (ex. Narcotice,

alcool).

b. Cele mai multe medicamente se distribuie neuniform în diferite ţesuturi ale

organismului datorită intervenţiei unor factori multiplii.

Uneori există o distribuţie selectivă a aceleiaşi substanţe în ţesuturi diferite.

Se ştie de exemplu că iodul se acumulează selectiv în glanda tiroidă, sărurile de
mercur în rinichi, narcoticele în ţesuturile bogate în lipide, calciu şi fosforul în oase,
fierul în celulele sistemului reticulo-histiocitar;

c. Unele medicamente difuzează iniţial corespunzător proprietăţiilor lor fizico-

chimice, după care se redistribie (ex. barbituricele).
 Aspectele descrise se întâlnesc în ţesuturile normale. În cazul ţesuturilor cu
modificări patologice distribuirea medicamentelor poate avea aspecte particulare.
Astfel, sulfamidele şi antibioticele difuzează cu greutate în ţesuturile cicatriciale.

Repartizarea medicamentelor în organism poate fi exprimată prin calcularea

“volumului de distribuire” (VD). acesta este definit ca volumul în care o substanţă
este distribuită uniform, la o concentraţie egală cu cea plasmatică.
VD se calculează după formula

VD% = doza administrată(mg/kg) x100

Concentraţia plasmatică(mg/l)

Concentraţia plasmatică introdusă în formulă (Co) este cea găsită după

administrarea i.v. a substanţei respective şi distribuirea acesteia în ţesuturi.
Substanţele cu molecula mare, care rămân numai în spaţiul intravascular
(albastru Evans) au VD=5%.
Cele care difuzează în apa extracelulară (Na, Cl, Br, SO 4, SCN, insulina,
manitol) au VD=20%.

Substanţele distribuite uniform în toată apa din organism (alcool, uree, N-

acetil-4-aminoantipirina folosite pentru măsurarea apei totale) au V D=60-70%.
Ajunse în ţesuturi, medicamentele se fixează reversibil, rareori ireversibil, de
structurile proteice sau lipoproteice.

Fixarea reversibilă permite eliberarea treptată a substanţei active, cu durata

variabilă a efectelor, urmată de metabolizarea sau eliminarea sa. Dacă eliberarea este
lentă şi se administrează noi cantităţi de substanţă activă, se poate produce
cumularea.

Fixarea ireversibilă se întâlneşte rar. De exemplu, nitratul de argint aplicat

timp îndelungat la nivelul unor mucoase produce pigmentarea ţesuturilor respective
(argirism); Arsenul se fixează în piele şi fanere, plumbul şi seleniul în oase. Trebuie
menţionat că fixarea medicamentelor în ţesuturi, nu este urmată în mod obligatoriu de
manifestarea unui efect farmacodinamic.

În cadrul distribuirii medicamentelor în organism, un loc aparte îl ocupă

reţinerea în ficat. La acest nivel intervin factori structurali (sistemul port, sistemul
reticulo-histiocitar bogat) şi funcţionali (numeroase sisteme enzimatice care pot
activa sau inactiva medicamente). Aceşti factori influenţează medicamentele, atâtb
după absorţia din tubul digestiv cât şi după administrarea pe alte căi.
 O substanţă ajunsă în ficat poate fi execrată de bilă, ajungând în intestin. De
aici sunt posibile 2 căi:eliminarea prin scaun sau reabsorţie prin mucoasa intestinală
şi trecerea din nou în circulaţie, realizându-se un circuit entero-hepatic al substanţei
respective. Alte substanţe trec prin hepatocit în limfă sau în sânge, preluând circuitul
în sistemul vascular.

SÂNGE ELIMINARE RENALĂ

FICAT

BILĂ INTESTIN

ELIMINARE
ÎN FECALE

CĂILE URMATE DE O SUBSTANŢĂ AJUNSĂ ÎN FICAT

În general, concentraţia realizată de un medicament îm ţesuturi este

influenţată de mai mulţi factori:

a) care depind de medicament: structura chimică; doza administrată; viteza

absorţiei, metabolizării, eliminării, aceşti din urmă factori fiind dependenţi în mare
măsură de structura chimică.

b) care depind de ţesuturi: bogăţia vascularizaţiei;conţinutul în

lipide;afinitatea selectivă a proteinelor tisulare pentru anumite structuri ale
medicamentelor.

La nivelul ţesuturilor se pot analiza trei aspecte deosebite:

a) legarea de proteinele tisulare

b) fixarea pe receptori
 c) stocarea medicamentelor

Fluorochinolonele se distribuie larg în organism, practic în toate ţesuturile,

realizând volume mari de distribuţie:

- ţesut prostatic şi lichid seminal

- parenchin renal concentraţii de 4-6 ori mai mari decât cele plasmatice)
- ţesut muscular
- ţesut osos (nu sunt inactive de hidroxiapatină spre deosebire de antibiotice)
- sfera ORL, glande salivare
- secreţie bronşică (aproape 100% pentru cele din generaţiile 3 şi 4)
- secreţii nazale (59-87%)
- tract genital
- ţesut cardiac

Fluorochinolonele prezintă timp de înjumătăţire care fac posibilă

administrarea în două prize pe zi, iar în cazul chinolonelor de ultimă generaţie, într-o
singură priză zilnică.
Legarea de proteinele plasmatice este mai scăzută comparativ cu compuşii
nefluoraţi.

DCI T1/2 Legarea de proteinele

plasmatice %
NORFLOXACINĂ 2,3-5,5 15
CIPROFLOXACINĂ 3-5,4 20-30
OFLOXACINĂ 5-8 10-30
LEVOFLOXACINĂ 6 10-30
GREPAFLOXACINĂ 15 50
SPARFLOXACINĂ 21
GATIFLOXACINĂ 7 20
MOXIFLOXACINĂ 12
TROVAFLOXACINĂ 7,8 76
ALATROGLOXACINĂ 7,8
 C.METABOLIZAREA FLUOROCHINOLONELOR

Aspecte generale

Transformările suferite de medicamente în organism condiţionează, uneori în

mare măsură, acţiunea farmacodinamică. În cercetările privind medicamentele noi,
studiul biotransformărilor precede sau se desfăşoară concomitent ci cercetarea
mecanismelor acţiunii farmacodinamice. Cunoaşterea biotransformărilor
medicamentelor poate contribui la :
- elucidarea mecanismelor de acţiune şi fundamentarea ştiinţifică a unor indicaţii
terapeutice
- indicarea unor căi de administrare care să asigure efectul terapeutic optim (firul
redus, insulina);
- precizarea ritmului administrării;
- explicarea unor fenomene particulare (efecte secundare, toxice, cumulare);
- formularea unor ipoteze de lucru pentru descoperirea de medicamente noi.

Unele medicamente introduse în organism îşi pot menţine structura iniţială

fiind eliminate neschimbate (substanţe hidrofile anorganice, unele narcotice, eterul,
stricnina, penicilina, acizi organici, etc.).

Multe medicamente sunt supuse unor procese metabolice variate, suferind

transformări structurale. În urma acestora apar de obicei mai mulţi derivaţi cu
structuri mai mult sau mai puţin apropiate.

Rezultatul transformărilor medicamentelor poate fi activarea sau

inactivarea acestora.

Cantităţile relative ale diferiţilor metaboliţi execraţi depind de activităţiile

diferitelor sisteme enzimatice care catalizează variatele reacţii, şi de rata excreţiei
metaboliţilor şi precursorilor lor.

Este interesant de subliniat că, după cunoaşterea ultimelor două reacţii, care se
soldează cu transformarea substanţelor respective în metaboliţi activi
farmacodinamic, s-a trecut-cum era firesc-la prepararea acestor metaboliţi prin
sinteză şi la introducerea lor în terapeutică.
Înactivitatea medicamentelor poate fi parţială sau totală. Cele mai multe reacţii
prin care medicamentele sunt transformate în organism duc la apariţia unor derivaţi
cu toxicitate mai mică decât substanţele iniţiale sau care se elimină mai uşor. Deci,
reacţiile respective pot fi privite ca reacţii de de detoxifiere.

Formele de eliminare sunt de obicei mai puţin liposolubile. Ajunse la organul

de excreţie, sunt greu reabsorbite şi se elimină.
Pentru unele substanţe, biotransformările duc la apariţia unor derivaţi inactivi
farmacodinamic, dar care nu sunt mai puţini toxici (acetilarea sulfamidelor).
În unele cazuri, biotransformările pot duce la apariţia unor produşi cu efecte
nedorite.
Biotransformările medicamentelor sunt condiţionate de factori ca :structura
substanţelor, specia, vârsta.

Locul unde se produc biotransformările poate fi diferit.

Unele se produc la locul de administrare, în deosebi la nivelul tubului digestiv.

Rezultatul poate fi:
- activarea medicamentului (triglicerida acidului ricinoleic din uleiul de ricin
eliberează acid ricinoleic, cu acţiune purgativă);
- neutralizare (substanţe alcalinizate);
- solubizarea unor substanţe greu solubile;
- decompunere (insulina, adrenalina, penicilina G).

Unele medicamente sunt transformate la locul unde acţionează sau la locul de

eliminare, dar şi în alte ţesuturi, îndeosebi în ficat, rinichi şi splină.

Metabolizarea sulfamidelor se face prin acetilarea la nivelul N 4, reacţia

având loc în ficat. Derivaţii acetilaţi rezultaţi sunt inacivi farmacodinamic şi au
solubilitate mai mică. Acetilarea se efectuează în proporţii diferite, funcţie de
substanţă: 25-30% pentru sulfatiazol, 35% pentru sulfizoxasol, 15-40% pentru
sulfametoxidiazină şi sulfametoxipiridazină. Timpul de înjumătăţire este de 6 ore
pentru sulfatiazol, 20 de ore pentru sulfadiazină şi 60 ore pentru
sulfametoxipiridazină.

Ficatul are un rol deosebit în detoxifierea unui număr mare de substanţe,

funcţia sa antitoxică fiind esenţială pentru desfăşurarea normală a multor procese
fiziologice. Această funcţie se exercită prin conjugarea diferitelor substanţe cu
metaboliţi ai proceselor fiziologice, având ca rezultat neutralizarea sau inactivarea
lor.

În ceea ce priveşte mecanismul transformărilor medicamentelor trebuie

subliniat că toate reacţiile sunt catalizate enzimatic. Biotransformările
medicamentelor sunt rezultatul unor reacţii întâlnite în căile metabolice fizilogice,
care transformă grupele chimice active ale medicamentelor, comune cu cele ale
substanţelor fiziologice.

În alte cazuri se observă adaptarea unor ssisteme enzimatice la condiţiile create

prin prezenţa medicamentelor, faţă de numărul foarte mare al medicamentelor
folosite în terapeutică, organismul utilizează foarte puţine căi şi reacţii chimice care
au ca rezultat metabolizarea lor.

Metabolizaea chinolonelor reprezintă un element important de

farmacocinetică ce contribuie la elucidarea unor date privind farmacologia, aspectele
toxicologice şi cele terapeutice ale acestor chimioterapice.

Metabolizarea variază în funcţie de compuşi şi s-a observat că :

La majoritatea chinolonelor se formează esteri inactivi cu acidul glucuronic la
gruparea carboxilică din poziţia 3, fără ca nucleul A să se modifice sau să se cliveze
substituentul de la N1[32].

Cei mai afectaţi în reacţiile metabolice sunt substituenţii de la C 7(27,32).

Ciclul piperazinic sau N-metil-piperazinic formează un număr mare de
metaboliţi ca: N-oxid derivat (I), 2-oxo-derivat lactamic (II) şi alţi metaboliţi cu
nucleu piperazinic scindat, distrugerea ciclului piperazinic cu apariţia unui rest
etilendiaminic.
În timp ce N-oxizii sunt puţini activi ca antibacterieni, lactameele şi N-formil
derivaţii sunt activi.
 D. ELIMINAREA FLUOROCHINOLONELOR

Aspecte generale

Eliminarea medicamentelor din organism reprezintă ultima etapă a

farmacocineticii. Studierea acestei etape implică analiza următoarelor aspecte:

- căile de eliminare;
- mecanismele care intervin;
- formele sub care se elimină medicamentele;
- viteza eliminării;
- eventualele efecte ale medicamentelor sau metaboliţiilor la locul eliminării;
- interacţiuni posibile între două sau mai multe medicamente în ce priveşte
procesul eliminării.

Căile de eliminare ale medicamentelor sunt cele fiziologice, de care dispune

organismul pentru înlăturarea substanţelor rezultate din procese metabolice şi
devenite inutile sau nocive. În general, substanţele hidrosolubile se elimină prin
rinichi, cele insolubile se elimină la nivelul tubului digestiv, iar cele gazoase şi
volatile se eilimină prin pulmoni.
Un medicament se poate elimina simultan pe mai multe căi, dar frecvent
există o cale de administrare electivă, predominantă, pentru fiecare substanţă.

Mecanismele implicate în eliminarea medicamentelor sunt specifice fiecărei

căi şi sunt aceleaşi care intervin în excreţia produselor de metabolism.

Forma sub care medicamentele se elimină din organism, depinde de

biotransformări.

Unele medicamente se elimină netransformate, fiind active farmacodinamic

la nivelul căii de eliminare (unele antibiotice eliminate ca atare pe cale renală,
benzonatul de sodiu, iodul şi sărurile de amoniu care se elimină la nivelul glandelor
bronşice având acţiune expectorantă).
Când dozele administrate sunt mari sau în cazul substanţelor cu anumite
structuri şi proprietăţi fizico-chimice, eliminarea sub formă netransformată poate
produce efecte toxice la locul de eliminare (uleiurile eterice şi derivaţii mercuriali la
nivelul rinichiului, iodul congestiv la nivelul pulmonilor).
Cele mai multe substanţe se elimină sub formă transformată, ca metabolite.
Numărul, structura chimică şi proporţiile acestora sunt diferite, nu numai de la o
substanţă la alta dar şi, pentru aceeaşi substanţă, de la o persoană la alta.
 Metaboliţii pot fi activi farmacodinamic dar pot avea şi efecte toxice (forma
acetilată a sulfamidelor, la nivelul tubilor renali). Adesea metaboliţii sunt indiferenţi
pentru calea de eliminare.

Viteza eliminării medicamentelor din organism depinde de mai mulţi

factori:
- calea de administrare;
- proprietăţiile fizico-chimice ale substanţelor;
- fixarea în ţesuturi şi biotransformări;
- calea de eliminare şi nivelul său funcţional.

O substanţă gazoasă sau volatilă (un narcotic), administrată pulmonar şi

absorbită rapid, se va elimina la fel de repede, tot pulmonar.
O substanţă administrată oral, care se leagă puternic de proteinele tisulare
(digitoxina) şi se elimină pe cale renală, se va reţine în organism mai multe zile.
Pentru substanţe care nu se transformă în organism şi se elimină prin rinichi
(streptomicina), există posibilitatea întârzierii eliminării în cazul unei insuficienţe
renale. Administrând doze obişnuite se pot obţine concentarţii sanguine mai mari
decât la persoane cu funcţia renală normală, apărând uneori efecte adverse.

Un efect interesant, puţin cunoscut, âl reprezintă variaţia vitezei eliminării

aceluiaşi medicament în diferite perioade ale unui nicemer. Este cunoscută acidoza
fiziologică din timpul somnului. Tinând seama de aceasta şi de difuzarea neionică a
medicamentelor dintr-un compartiment hidric al organismului în altul, se va ânţelege
existenţa unui ciclu diurn al ratei eliminării medicamentelor acide sau bazice.

Sulfamidele au viteza de eliminare diferită la om, în timpul somnului şi stării

de veghe. Semiviaţa unora dintre aceste medicamente (acide), a fost găsită de 3 ori
mai lungă în timpul nopţii decât ziua. Acidoza din timpul somnului determină
diminuarea ionizării, deci difuziunea în proporţii mai mari în ţesuturi, şi concomitent,
reabsorţia mai intensă la nivelul rinichiilor.
Sunt cunoscute şi unele particularităţi ale eliminării medicamentelor funcţie de
vârstă. Pentru sulfamide viaţa la nou-născut este în general mai mare decât la adulţi.
Viteza eliminării sulfamidelor creşte gradat în primele zile de viaţă, valoriile medii
ale semivieţii de la adult fiind atinse după circa trei săptămâni de viaţă, după care
rămân constante. Pentru slfasomidină şi sulfitiazol semiviaţa scade şi după 3
săptămâni, atingând valori minime în jurul vârstei de 2 ani. Ulterior se pot înregistra
unele creşteri lente.

Efectele la locul adminisztrării sunt caracteristice fiecărei căi. Ele pot fi utile,
căutate în terapeutică sau nedorite, adverse.
 În cazul administrării concomitente a două sau mai multe medicamente este
necesar a cunoaşte eventuala interacţiune privind eliminarea.
Cunoaşterea tuturor factorilor menţionaţi, care influenţează eliminarea
medicamentelor din organism, are consecinţe immediate pentru terapeutică. Ea poate
contribui la:
- fixarea unor juste indicaţii farmacoterapice;
- evitarea efectelor adverse;
- eşalonarea judicioasă a ritmului administrării;
- alegerea dozelor şi asocierilor cele mai potrivite.

ELIMINAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RENALĂ

În mod fiziologic, substanţele hiodrosolubile (partea nelegate de proteinele

plasmatice) se elimină prin rinichi, prin filtrare glomerulară, prin secreţie tubulară
sau prin ambele fenomene. Rata filtrării glomerrulare depinde de greutatea
moleculară şi concentraţia substanţei libere în plasmă.
Multe medicamente sunt filtrate la nivelul glomerului renal.
Din glomerul urina trece în tubii renali unde este concentrată progresiv.
Concentraţia unor substanţe hidrofile, ionizate sau nu, nu este influenţată. Întrucât
tubii renali sunt dotaţi cu celule care de obicei au membrane neporoase, reabsorb cea
mai mare parte din substanţele lipofile, realizându-se o reechilibrare a plasmei cu
urina tubulară. Reabsorţia tubulară depinde de coeficientul de repartiţie lipide/apă.
Pentru substanţele ionizate depinde de Ph-ul urinei. De aceea, dacă un medicament
liposolubil nu este transformat în organism în substanţă hidrosolubilă, o singură doză
poate rămâne în organism mult timp, uneori câteva săptămâni, datorită reabsorţiei
tubulare.

Unele medicamente sunt eliminate prin secreţie activă tubulară în tubii contorti
proximali. Există cel puţin două mecanisme de transport pentru substanţele acide şi
bazice. Sunt transportate molecule ionizate salicilaţi, hipuraţi, sulfonamide,
acetazolamidă, probenecidul, fenilbutazonă, oxifenbutazona, sulfinpirazonă,
indometacina, penicilinele, benzotiadiazine, clorpropamida. Acestea pot prezenta
interacţiuni în cazul administrării lor concomitente sau asociate cu alte medicamente.
Cu cât o subtanţă este transportată mai încet, cu atât inhibă mai mult transportul
altora.

Viteza eliminării renale a unei substanţe, poate atinge valori de ordinul

minutelor sau orelor, dar şi a lunilor. Este influenţată de mai mulţi factori, printre
care:
 - strutura chimică (determină coeficientul de repartiţie lipide/apă, constanta
de disociere şi absorţia);
- diureza;
- starea funcţională a rinichiilor;
- pH-ul urinii;
- asocierea cu alte medicamente;
- mecanismul intim de eliminare;
- distribuirea medicamentelor în cele trei sectoare hidrice ale organismului;
- legarea de proteinele plasmatice. În caul unei diureze scăzute şi în
insuficienţă renală, viteza eliminării unei substanţe din organism va fi
micşorată.

Printre alţi factori, pH-ul urinei influenţează uneori foarte mult eliminarea.
Substanţele neionizate fiind liposolubile se pot reabsorbi la nivel tubular, trecând din
nou în circulaţia sanguină. Invers, substanţele ionizate difuzează lent prin
membranele celulare şi sunt deci puţin reabsorbite din urina tubulară, având un
clearance ridicat.
Deci modificările în pH-ul urinei tubulare vor influenţa reabsorţia tubulară,
respectiv eliminarea renală a medicamentelor.
În general, acizii slabi sunt eliminaţi mai repede prin urina alcalină datorită
marii proporţii a moleculelor în stare ionizată, care scapă reabsorţiei tubulare şi
bazele slabe sunt reabsorbite în proporţii mici din urina acidă.
Pentru sulfamide alcalinizarea urinei determină creşterea eliminării cu atât mai
pronunţată cu cât valorile pKa sunt mai mici.
Medicamentele care modifică pH-ul urinei pot avea nu numai efecte locale
(asupra eliminării renale), dar şi generale (pot produce modificări electrolitice şi ale
rezervei alcaline).

În ce priveşte mecanismele intime de secreţie renală, cel mai rapid este

secreţia tubulară, care are clearance-ul cel mai înalt posibil.

Viteza eliminării renale a unui medicament este influenţată în mare măsură de

procesul şi de intensitatea legării de proteinele plasmatice. Medicamentele legate în
proporţii ridicate, care circulă în sânge în formă liberă, în cantităţi mici, se elimină
lent prin rinichi.
În general, multe substanţe hidrosolubile administrate oral, pe nemâncate,
încep să se elimine prin urină după 10-15 minute. Eliminarea atinge valori maxime
după o oră-o oră şi jumătate. În primele 2-3 ore se realizează concentraţii urinare
mari, apoi eliminarea renală scade.

Eliminarea renală a substanţelor pote fi grăbită prin:

- creşterea diurezei;
- modificarea pH-ului urinei (fenobarbitalul);
- împiedicarea reabsorţiei tubulare.
În terapeutică se pune problema grăbirii eliminării medicamentelor în cazul
supradozării sau a intoxicaţiilor.

Alteori este necesar a reduce viteza eliminării renale a medicamentelor. Se

recurge la scăderea diurezei sau la inhibiţia proceselor de secreţie tubulară (pentru
sbstanţele care se elimină prin acest mecanism, de ex. Penicilina).

La nivelul rinichiilor substanţele se elimină ca atare (în general pentru

substanţele insolubile în lipide) sau/şi ca metaboliţi hidrosolubili (substanţele
liposolubile) în proporţii variabile. Proporţia de substanţă eliminată netransformată,
depinde de viteza cu care este metabolizată în organism şi viteza de eliminare.
Excreţia este uşurată prin modificări metabolice care măresc polaritatea moleculelor
şi scad liposolubilitatea.

Cinetica excreţiei renale a medicamentelor în general, a sulfamidelor în

particular, poate fi schematizată astfel:

Sulfamida K2 Sulfamida acetilată

(în sânge) (acetilare) (în sânge)

FG FG
K1 RT K3 RT
LP

LP

Excreţie sub formă Excreţie sub formă

nemodificată acetilată

În această schemă constantă K1 exprimă excreţia sulfamidei sub formă

netransformată şi constanta K3 care redă excreţia părţii acetilate, sunt dependente de
trei procese, fiecare din acestea având la rândul lor o constantă proprie:

FG= filtrarea glomerulară

RT= reabsorţia din tubii renali
LP= legarea de proteinele plasmatice

Se înţelege că dintre aceste procese, primul favorizează excreţia, în timp ce

ultimele două tind să o întârzie.
 Medicamentele eliminate la nivelul rinichiilor pot avea acţiune terapeutică
(antibiotice, diuretice), dar pot produce şi efecte nocive (cristalurile la o concentraţie
urinară apropiate de saturaţie-unele sulfamide sau iritarea rinichiilor-fenoli, uleiuri
eterice).

Sulfamidele se elimină şi prin bilă, unde realizează concentraţii de 5-15 mg%,

fiind apoi reabsorbite din intestin. Se elimină prin fecale în concentraţii de 3-15 mg
%.

Sulfamidele neabsorbite din tubul digestiv se elimină prin fecale.

O cantitate mică de ftalilsulfatizol (aproximativ 5% din doza administrată oral)
se elimină prin urină.

DCI Metabolizare/Cale de administrare %

NORFLOXACINĂ Urina-nemodificată 30
Urina-metaboliţi(oxo-derivat, desetilenderivat) 70
CIPROFLOXACINĂ Urina-nemodificată 36,4
Urina-metaboliţi(oxo-derivat, desetilenderivat) 15,6
Fecale(metaboliţi activi), recirculare
enterohepatică
OFLOXACINĂ Urina-nemodificată(necesită ajustarea dozei la 94
pacienţi cu disfuncţie renală şi la hemodializaţi)
Urina-metaboliţi(demetil, N-oxid) 2
Fecale-metaboliţi 4
LEVOFLOXACINĂ Idem
GREPAFLOXACINĂ Bila-nemodificată sau metaboliţi inactivi Cale principală
Urina-nemodificată 10
SPARFLOXACINĂ Metabolizare hepatică
Urina-netransformată 10
Urina(necesită ajustarea dozei la pacienţi cu Cale principală
disfuncţie renală şi la hemodializaţi)
Metabolizare la nivel hepatic
GATIFLOXACINĂ Urina-nemodificată(necesită ajustarea dozei la 70
pacienţi cu disfuncţie renală şi la hemodializaţi)
Metabolizare la nivel hepatic 1
MOXIFLOXACINĂ Metabolizare-glucuronida 50
Urina-nemodificată 20
Fecala-nemodificat 25
TROVAFLOXACINĂ Metabolizare-glucuronoconjugare 50
Fecale-nemodificat 43
Fecale-N-acetil derivat 1
 IV.SPECTRUL DE ACTIVITATE

- Coci gram pozitivi, inclusiv stafilococi rezistenţe la meticilină şi

gentamicină, streptococi rezistenţi la peniciline.

Trovafloxacina> Grepafloxacina> Sparfloxacina>Levofloxacina

Pneumococii sunt mai puţin sensibili

- Bacili gram pozitivi-Listeria nmonocytogenes-tratarea unor meningite, în

special la vârstnici sau la pacienţi cu sistem imunitar deprimat

- Coci gram negativi-neisseria gonorrhoeae-foarte sensibilă

- Bacili gram negativi

>enterobacteriile Escherichia Coli, Klebsiella, Salmonella, Shigella,
Proteus
>Providencia spp., Haemophylus infuenzae, Acinetobacter
> Pseudomonas aeruginoasa

Ciprofloxacina>Levofloxacina>Grepafloxacina>Trovafloxacina>Gatifloxacina>
Moxifloxacina

>Legionella
>Chlamidia trachomatis(foarte active)
>Micoplasma pneumoniae
>Ureaplasma urealyticum
>Mycobacterii (tuberculosis, leprae)
>Bacterii anaerobeâ

 Trovafloxacina- cel mai mare potenţial antianaerobic –

Bcteroides fragilis, Peptostreptococus sp, Prevatella sp.

 Gatifloxacina – 4-16 ori mai activă decât ciprofloxacina pe

Clostridii şi pe Bacteroides sp.
 V. INDICAŢII. POSOLOGIE

INFECŢII RESIRATORII

DCI POSOLOGIE DURATA PATOLOGIE

TRATAM
ENTULUI
CIPROFLOXACINĂ 500mgX2/zi, 7-13 zile -pneumonie, infecţii
p.o respiratorii uşoare sau
moderate
750mgX2/zi >5 zile
p.o.

200mgX2/zi i.v. 2-10 zile -pneumonie

500mgX2/zi 2-11 zile -pneumonie

p.o.
OFLOXACINĂ 200- 4-14 zile -bronşite, pneumonii
800mgX2/zi
LEVOFLOXACINĂ 500g/zi,p.o. 7-14 zile -bronşite acute şi cronice
exacerbate, pneumonii
nosocomiale
GREPAFLOXACINĂ 400-600mg/zi 10 zile Pneumonie, infectii
p.o. respiratorii cu germeni
atipici
Bronşite acute şi cronice
exacerbate
SPARFLOXACINĂ 400 mg/prima zi, 10 zile Pneumonie, infecţii resp. cu
200mg/zi p.o. germeni atipici
Bronşite ac. Şi cr.
Exacerbate
GATIFLOXACINĂ 400mg/zi, p.o. 10 zile Pneumonie (inclusiv cu
pneumococ)
400mg/zi p.o. 7-10 zile Infectii resp. cu germeni
atipici. Bronşite acute şi
cronice exacerbate
400mg doză unică Sinuzită acută
MOXIFLOXACINĂ 400 mg/zi p.o.
TROVAFLOXACINĂ Pneumonie (inclusiv
pneumococi)
100-200mg/zi 7 zile Inf.resp. cu germeni atipici
Bronşite ac.şi cr.exacerbate
Sinuzita acută
ALATROFLOXACINA 200mg/zi, i.v. Doză de atac Prodrug al trovafloxacinei
 INFECŢII URINARE INCLUSIV CELE MULTIREZISTENTE

DCI POSOLOGIE DURATA PATOLOGIE

TRATAME
NTULUI
NORFLOXACINĂ 400mgX2/zi 10 zile-o lună Infecţii cu germeni
multirezistenţi
CIPROFLOXACINĂ 500 mg/zi, p.o 5-7 zile Cistite, uretrite,
pielonefrite
OFLOXACINĂ 100mgX2/zi,p.o. 7-10 zile Cistite, uretrite,
200mgX2/zi pielonefrite
LEVOFLOXACINĂ 250mg/zi 7-14 zile Infecţii urninare
necomplicate, pielonefrite
GATIFLOXACINĂ 400mg/zi, p.o. 7-10 zile Infecţii urinare
necomplicate, pielonefrite
MOXIFLOXACINĂ 400 mg/zi
TROVAFLOXACINĂ 100-200mg/zi Prostatite, cervicite, boli
inflamatorii pelviene,
7-14 zile cistite, pielonefrite
100mg/zi Infecţii necomplicate ale
tractului urinar
ALATROFLOXACIN 200mg/zi Doză de atac
A

PROSTATITE ACUTE ŞI CRONICE

Echerichia Coli şi alte enterobacterii, pseudomonas aeruginosa, tratament

favorabil de 4 săptămâni.

BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ

Tratamentul unidoză a infecţiilor gonococice (90-100%) sau a cervicitelor şi

uretritelor produse de Chlamidia Trachomatis sau Urea urealyticum, ulcerul
sancroidal produs de Haemophylus Ducrey.
DCI POSOLOGIE DURATA PATOLOGIE
TRATAMEN
TULUI
NORFLOXACINĂ 400mg/zi,p.o 7-14 zile Uretrita gonococica
rezistentă la peniciline şi
tetracicline
Infecţii cu Chlamidia
Trachomatis
CIPROFLOXACINĂ 500mgX2/zi p.o 7 zile Chlamidia tr., Urea
urealyticum
OFLOXACINĂ 200mgX2/zi 5 zile Chlamidia tr.
GREPAFLOXACINĂ 400 mg Doza unică Gonoree
400-600mg/zi, p.o. 7 zile Uretrită, cervicita
gonococica
GATIFLOXACINĂ 400 mg Doză unică Gonoree
TROVAFLOXACINĂ 100 mg Doză unică Gonoree necomplicată

INFECŢII INTESTINALE

 Cure de scurtă durată (3 zile) – diaree cauzată de Salmonellae, Shigellae,

Camphylobacter şi vibrio cholerae
 Febră tifoidă şi paratifoidă în infecţii cu Salmonellae typhi – penetraţie
foarte bună în vezica biliară şi ficat
 Medicamente de primă alegere

INFECŢII ALE PIELII ŞI ŢESUTURILOR MOI

 Infecţii postoperatorii şi posttraumatice, escare de decubit infectate, arsuri,

ulcere ischemice şi diabetice, abcese subcutanate, etc.
 Infecţii date de bacili anaerobi şi bacili gram negativi aerobi, cu excepţia
Pseudomonasului
 Infecţii cauzate de coci gram pozitivi (Staphylococus aureus, în special cei
rezistenţi la meticilină şi streptococ beta hemolitic)-pluriterapie
 Utilizarea în ostelomielite şi artrite septice-pluriterapie
DCI POSOLOGIE DURATA PATOLOGIE
TRATAME
NTULUI
CIPROFLOXACINA 750mgX2/zi, p.o. >6 săptămâni Osteomielită
750mgX2/zi, p.o. 6-16 săptămâni Osteomielită cr. Cu g-
OFLOXACINĂ 200mgX3/zi, p.o. 21 zile Osteite cronice cu g-

MENINGITE

Haemophylus influentzae, Neisseria menigitidis şi alţi bacili gram negativi

Anaerobi, nu Streptococcus pneumoniae – bolnavi supuşi unei intervenţii
neurochirurgicale, administrate intravenos.

MICROBACTERIOZE

INFECŢII ORL

- Otite medii (acute, cronice), amigdalite, sinuzite (acute, cronice) – 300-

1500mg/zi timp de 7 zile

INFECŢII OFTALMOLOGICE

- keratite, ulcere corneene, conjunctivite, blefarite (100-200 mg de 2-3 ori/zi)

SEPTICEMII

- după efectuarea antibiogramei, pe cale parentală sau orală.

 VI. FORME FARMACEUTICE. SPECIALITĂŢI

NORFLOXACINA

COMPRIMATE FILMATE

- EPINOR – E.I.P.I.C.O, Egipt – compr. film.norfloxacina 400 mg.

- GRENIS – GENEPHARM S.A. – compr.film.400mg

- H – NORFLOXACIN 400 mg HELCOR SRL – compr.film.norfloxacina 400mg

- NOLICIN KRKA d.d – cpr.film.norfloxacina 400mg

- NORFLOX – 400 CIPLA– cpr.film.norfloxacina 400mg

- NORFLOX – 400 LEK PHARMATECH SRL – cpr.film.norfloxacina 400mg

- NORFLOXACIN ANTIBIOTICE IAŞI în colaborare cu GENEPHARM - cpr.film.

norfloxacina 400mg

- NORFLOXACIN LAROFARM SRL – cpr.film.400mg.

- NORFLOXACINA – 400 ARENA GROUP S.A. – cps. 400 mg.

- UROSPES – N (SPECIFAR, GRECIA) – cpr.film.400mg.

- UTIBID LAB. LUPIN – cpr.film.400 mg.

SOLUŢII OFTALMICE:

- NORFLOX – CIPLA – sol.oft.0,3% (fl.X5ml)

NOLICIN comprimate filmate a 400 mg.

Compoziţie

Un comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg şi excipienţi: nucleu –

celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, stearat de magneziu, film –
hidroxipropilmeticeluloză, hidroxipropilceluloză, dioxid de titan (E171), Sunset
Yellow (E110), ceară Carnauba.
 Proprietăţi

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone.

Norfloxacina este un chinioterapic de sinteză cu proprietăţi bactericide care

face parte din grupa fluorochinolonelor.
Acţiunea bactericidă se datoreşte inhibării AND girazei microorganismelor
sensibile, blocând astfel sinteza proteinelor bacteriene.
Spectrul antibacterian cuprinde:
- Specii sensibile (CMI<sau= 1m/l) – peste 90% din tulpinile speciei sunt
sensibile:Echerichia Coli, Klebsiella oxytoca, proteus vulgaris, Morganella
morganii, tulpini de Staphylococcus aureus sensibile la meticilină, Neisseria
gonorrhoeae.
- Specii inconstant sensibile – procentul tulpinilor rezistente fiind variabil,
sensibilitatea nu poate fi cunoscută fără efectuarea antibiogramei:
Enterobacter cloacae, Citrobacter freundii, Klebdiellapneumoniae, Proteus
mirabilis, Providencia sp., Serratia sp., Pseudomonas aeruginoasa.
- Specii rezistente (CMI>sau =2mg/l) – cel puţin 50% dintre tulpinile speciei
sunt rezistente; tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la meticilină,
Streptococcus sp., Enetrococus sp., Acinetobacter baumanii.
După administrarea pe cale orală concentraţia plasmatică maximă se realizează
în aproximativ 1-2 ore. Concentraţiile plasmatice în platou ale norfloxacinei se
realizează în a doua zi de tratament. Se distribuie în corticala renală, bilă, prostată.
Ţesut cervical şi vaginal, lichid amniotic. Norfloxacina se leagă în proporţie de 10-
15% de proteinele plasmatice.
La adulţi cu funcţie renală normală timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-
3-4 ore. Norfloxacina este metabolizată parţial, iar metaboliţii au activitate
farmacologică mai mică decât substanţa nemodificată. Se excretă pe cale biliară şi
urinară, 70% sub formă nemofificată şi 30% sub formă de metaboliţi. Excreţia renală
(35-40% din doza administrată) se realizează prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară renală. Activitatea bactericidă a norfloxacinei nu este influenţată de Ph-ul
urinar. Prin materiile fecale se excretă în proporţie de 60-65 %.

Indicaţii terapeutice

Tratamentul infecţiilor cu tulpini bacteriene sensibile la norfloxacină cum sunt:

- Infecţii complicate şi necomplicate ale aparatului urinar

- Gastroenterita
- Infecţie gonococică endocervicală şi uretrală
- Prostatită
 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la norfloxacină sau la un alt chimioterapic din grupa

chinolonelor sau la oricare dintre componenţii produsului: tendinopatie, provocată de
fluorochinolone în antecedente.

Precauţii

În timpul administrării norfloxacinei hidratarea insuficientă poate produce

cristalurie. Norfloxacina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu accident
vascular şi boală cerebrovasculară gravă în antecedente. În timpul tratamentului,
datorită riscului fotosensibilizării trebuie evitată expunerea la soare sau la radiaţii
ultraviolete.
În timpul tratamentului cu norfloxacină pot să apară foarte rar tendinite, care
pot evolua spre ruptură de tendon, în deosebi a celui achilian. Apariţia semnelor de
tendinită impune oprirea administrării produsului şi instituirea unui tratament
adecvat.
Îndeosebi în timpul tratamentului de lungă durată şi/sau în cazul infecţiilor
nozocominale se pot selecta tulpini rezistente, în special dintre Staphylococcus şi
Pseudomonas.
Norfloxacina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu miastenie gravis,
la cei cu antecedente de convulsii sau în cazul prezenţei factorilor care predispun la
apariţia convulsiilor.

Interacţiuni

Probenecidul administrat concomitent cu norfloxacina scade excreţia urinară a

acesteia.
Nitrofurantoina antagonizează efectul antibacterian al norfloxacinei.
În cazul asocierii cu norfloxacina, concentraţiile plasmatice ale teofilinei cresc,
existând risc de supradozaj.
Similar celorlalte fluorochinolone, norfloxacina poate creşte efectele
anticoagulantelor orale, cu risc de hemoragie. Sunt necesare determinarea periodică a
concentraţiei de protrombină şi adaptarea dozei de anticoagulant oral în timpul
administrării concomitente şi după oprirea tratamentului cu norfloxacină.
Produsele care conţin fier sau zinc, antiacidele sau sucralfatul trebuie
administrate cu o oră înainte sau 2 ore după norfloxacină, deoarece scad
biodisponibilitatea fluorochinolonelor prin scăderea absorţiei datorită chelarii.
Norfloxacina creşte concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei; în cazul
administrării concomitente, este necesară scăderea dozelor de ciclosporină.
 Atenţionări speciale

Copii: deoarece s-a observat că fluorochinolonele produc modificări

degenerative (artropatii) la nivelul articulaţiilor animalelor tinere, nu trebuie
administrate la copii.
Sarcina şi alăptarea: studiile preclinice efectuate la animale nu au pus în
evidenţă efecte teratogene.
Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate la femeile
însărcinate, în timpul sarcinii produsul trebuie administrat numai dacă beneficiul
justifică riscul potenţial pentru făt. Deoarece nu se cunoaşte dacă norfloxacina este
excretată în laptele matern, la femeile care alăptează se utilizează numai dacă este
absolut necesar, în acest caz întrerupându-se alăptarea.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu se cunoaşte dacă are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de
a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

Adulţi

În caz de gonoree sau de uretrită gonococică doza este de 2 comprimate filmate

(800 mg) în priză unică.
În prostatită doza uzuală este de câte un comprimat filmat (400 mg ) la
intervale de 12 ore, timp de 28 de zile.
În infecţiile necomplicate ale aparatului urinar se administrează câte un
comprimat filmat (400 mg) la intervale de 12 ore, timp de trei zile.
În cazul infecţiilor complicate ale aparatului urinar doza uzuală este de câte un
comprimat filmat (400 mg) la intervale de 12 ore, timp de 10-21 zile.
În cazul gastroenerita bacteriană se administrează câte un comprimat filmat
(400 mg) la intervale de 8-12 ore, timp de 5 zile.
În caz de insuficienţă renală, pentru un clearance al creatinei < sau = 30 ml/min
doza trebuie crescută la un comprimat filmat (400 mg) o dată pe zi.
Deoarece norfloxacina provoacă artropatii la animale imature nu se
administrează la copii.
Prezenţa alimentelor în stomac poate să scadă uşor sau să întârzie absorţia
norfloxacinei. De aceea, norfloxacina trebuie administrată cu un pahar de apă pe
stomacul gol (cu o oră înainte sau cu 2 ore după masă).
La doze mari (1200 şi 1600 mg) şi în caz de urină alcalină (pH> sau =70) s-a
observat cristalurie. Cu toate că după dozele uzuale (câte 400 mg de 2 ori pe zi la
adult) nu s-a observat cristalurie, trebuie asigurată o hidratare adecvată, pentru
menţinerea unui debit urinar de 1200-1500 ml pe zi.
 Efecte adverse

 Stări patologice digestive: arsuri retrosternale, dureri şi crampe

abdominale, greaţă, diaree, anoexie, colită pseudomambranoasă,
pancreatită (rar);
 Reacţii cutanate: rash, prurit, fotosensibilizare, purpură vasculară,
dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindrom Steven-Johnson,
foarte rar sindrom Lyell;
 Stări patologice ale muşchiilor, articulaţiilor, oaselor şi ţesutului
conjunctiv: mialgii şi/sau artralgii, rar tendinită în special achiliană,
care poate să apară în primele 48 de ore de la începutul tratamentului
şi poate deveni bilaterală, foarte rar ruptură de tendon;
 Stări patologice neurologice şi psihice: convulsii, stare de contuzie
mentală, halucinaţii, cefalee, vertij, somnolenţă, insomnie, depresie,
anxietate sau nervozitate, iritabilitate, euforie, acufene, parestezii,
dezorientare, polineuropatie, agravarea miasteniei gravis.
 Efecte adverse alergice: urticarie, foarte rar edem Quincke şi şoc de
tip anafilactic;
 Stări patologice renale: creşterea uremiei şi a cretiniei serice; foarte
rar neprofatie;
 Stări patologice hepatice: creşterea valorilor serice ale
transaminazelor, bilirubinei şi fosfotazei alkaline, hepatita.

Supradozaj

Medicamentul neabsorbit trebuie eliminat prin spălături gastrice sau prin

provocarea vărsăturilor.
Sunt necesare supraveghere clinică, tartament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale, de asemenea, hidratare adecvată, pntru a scădea riscul cristaluriei.

Păstrare

A nu se utiliza după data înscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperaturi între 15-25 grade C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 2 blistere a 10 comprimate.

 Producător

KRKA, dd., Novo mesto, Slovenia

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

KRKA, dd, Novo mesto, Slovenia

Data ultimei verificări a prospectului: Decembrie 2000

CIPROFLOXACINA

COMPRIMATE FILMATE

-ARISTIN-C ANF ARM HELLAS - cpr.film. 500 mg ciprofloxacina

-CIFRAN RANBAXY LABORATORIES Ltd. - cpr.film. 250 mg;500 mg

-CIPHIN 250 SLOVAKOFARMA - cpr.film.250 mg; 500 mg; 750 mg - blist.X 10 cpr.film.

-CIPRINOL KRKA d.d. - cpr.film. 250 mg; 500 mg ciprofloxacina; blist X 10 cpr.

-CIPROBAY BAYER AG; cpr.film. 250 mg; 500 mg.

-CIPROCIN E.I.P.I.C.O; cpr.250 mg;500 mg ct.X 1 blist X 10 cpr

-CIPROFLOXACIN ANTIBIOTICE IASI; cpr.film.500 mg; blist x 10 cpr. film

-CIPROFLOXACINA 250 mg LAROPHARM; cpr.film.250 mg

-CIPROFOXACINA LPH 250 mg ;

-CIPROFLOXACINA LPH 500 mg LABORMED PHARMA SA in colaborare cu

TORRENT L TD; cpr. film. 250 mg; 500 mg

-CIPROLEN 250 HELCOR SRL; cpr.film.250 mg; blist. X 10 cpr. film.

-CIPROLEN 500 HELCOR SRL; cpr film 500 mg; blist. X 10 cpr.film.

-CIPRO QUIN ANTIBIOTICE IASI; cpr.film. 500mg

-CITERAL 250 mg; 500 mg ALKALOID AD; cpt.film.250 mg; 500 mg

-CUMINOL 250 ARMEDICA SA in colab. Cll CHEMO IBERICA SA; cpr.film.250 mg

-CUMINOL 500 ARMEDICA SA in colab. Cll CHEMO IBERICA SA; cpr.film. 500 mg

-EUCIPRIN EUROPHARM SA 250 mg; ct. x 3 blist.x 4 cps; ct x 2 blist. X 6 cps.ct.x 50

-GRENIS-CIPRO GENEPHARM; cpr. film. 500 mg

-QUINTOR LAB. TORRENT Ltd; cpr.film. 250 mg; 500 mg; blist x 10 cpr.

-SERVIFLOX SANDOZ Gmbh; cpr.film. 250 mg; 500 mg.

SOLUTIE PERFUZABILA

-CIPHIN SLOV AKOF ARMA; sol perf. 2 mg/ml; fl. X 50 ml; fl x 100 ml

-CIPRINOL KRKA d.d; sol. perf. 2 mg/ml; fl. X 50 ml;fl. X 100 ml sol.inj 100 mg/lO ml(f. x
10 ml)

-CIPROBA Y 100 BAYER AG;sol.perf. 100 mg/50 ml (fl. X 50 ml)

-CIPROBA Y 100 BA YER AG; sol. perf. 100 mg , 0,2%

-CIPROBA Y 200 BAYER AG; sol.perf. 200 mg/l00 ml (fl. X 100 ml)

-CIPROBA Y 400 BA YER AG; sol. perf. 2 mg/ml

-CIPROBID CADILA HEAL THCARE; sol.perf. 2 mg/ml; ct x 1 fl. X 100 ml

-CIPROFLOXACINA SICOMED SA; conc.pt. sol. perf. 100 mg/l0 ml

-UFEXIL DEMO SA; sol. perf. 2 mg/ml; sac x 100 ml

COLIRE,UNGUENTE OFTALMICE

-ALCON CILOXAN ALCON SRL;sol.oft., contine 0,3% (fl. X 50 ml)

-CIPLOX DEMO SA;sol.oft/auric. 0,3%; ung.oft. 0,3%

-CIPROLOX CIPLA; ung.oft. 0,3% (tub x 5 g); sol.oft. 0,35 (fl. X 5 ml)
 INDICATII

Adm. sist.: infectii necomplicate si complicate produse de microorganisme

sensibile la ciprofloxacina: infectii respiratorii; infectii ORL; infectii oculare; infectii
renale si ale cailor urinare; infectii genitale; infectii ale tractului gastrointestinal,
infectii biliare, peritonite; infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii ale oaselor si
articulatiilor; septicemii; infectii sau risc de infectii (pentru profilaxie) la pacientii
imunodeprimati; de contaminare intestinala selectiva la pacientii imunodeprimati.

Adm.topica: ulcere corneene cu: Pseudomonas aeruginosa, Serratia

marcescens, Staphylococcus auresus, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus
pneumoniae, Streptococcus; conjunctivite bacteriene cu: Haemophilus influenzae,
Staphylococcus aureus, Staphylococcus apidermidis, Streptococcus pneumoniae;
otita extrema difuza, alte infectii ale urechilor cu germeni sensibilia

DOZE

Adm.sist. :
Adulti: intern: 125-500 mg de 1-2 ori/zi; sol.perf.: l00-400 mg de 1-3
ori/zi.Tratamentul initial i.v. poate fi continuat cu adm.int. Durata tratamentului: cel
putin 3 zile de la disparitia febrei sau a simptomelor clinice. La pacientii varstnici si
la cei cu insuficienta renala dozele se adapteaza in functie de gravitatea bolii si de
clearance-ul creatininei.
Adm.topica:
Conjunctival: 1-2 picaturi la 15 minute -4 ore, in functie de afectiunea tratata.
Auricular:3-4 picaturi de 2-4 ori/zi sau mai frecvent in functie de necesitate.

CONTRAINDICATII

Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului sau la alte

chinolone. Femei gravide.

ATENTIE!

In adm. sist.: Aparitia unei diarei severe si persistente poate ascunde 0 colita
pseudomembranoasa. Pot aparea cresteri temporare ale transaminazelor, fosfataze
alcaline sau icter colestatic. Precautie la pacientii cu epilepsie, depresii sau psihoze.
In cazurile in care hipersensibilitatea si reactiile alergice au aparut dupa prima
administrare, administrarea trebuie intrerupta si se administreaza tratamentul
corespunzator. La aparitia semnelor de tendinita, administrarea trebuie intrerupta.
Prudenta la pacientii cu miastenia gravis. La copii si adolescenti exista posibilitatea
aparitiei unor artropatii grave. Trebuie evitate expunerea directa si in exces la soare
sau la ultraviolete. La administrarea i.v. au fost raportate reactii tegumentare locale.
In adm. topica: inainte de utilizarea oftalmica se vor departa lentilele de
contact. Adm.auriculara necesita urmarirea atenta a pacientului. Utilizarea prelungita
poate duce la proliferarea organismelor rezistente, inclusiv fungi, la nivelul ochiului
sau a conductului auditiv extern. Tratamentul va fi intrerupt daca se constata aparitia
rash-ului cutanat sau a altor semne de hipersensibilitate. Atentie!In cazul
adm.asociate cu: fier, sucralfat, antiacide continand magneziu, aluminiu, calciu, saruri
de zinc sau medicamente sub forma de solutii tampon (antiretrovirale), teofilina,
ciclosporina, warfarina, glibenclamid, probenecid, metocloprami didanozina, cafeina.
Prudenta la soferi si la persoane cu activitati de precizie.

REACTII ALERGICE

Dupa adm.sist.:
- astenie; greata, diaree, dureri abdominale, moniliaza, dispepsie, modificarea
testelor hepatice, cresterea fosfatazei alcaline, anorexie, flatulenta, icter, colita
pseudomembranoasa, hepatite, necroza hepatica, prurit, eruptii maculopapulare,
urticarie, fotosemsibilitate, transpiratii, sindrom Steven Johnson, sindrom Lyell,
flebite si tromboflebite, tahicardie, migrene, sincope, vasodilatatie, vasculite,
cresterea creatininei si ureei, edeme, hiperglicemie, artralgii; mialgii, inflamatii
articulare, tendinite, ruptura de tendon (predominant tendonul lui Ahile); agravarea
miasteniei gravis; insomnie, agitatie, confuzie, halucinatii, parestezii, anxietate,
depresie, tremor, convulsii, psihoze, cresterea presiunii intracraniene; tu1burari ale
sensibilitatii gustative, parosmie, anosmie; eozinofilie, anemie, leucopenie,
leucocitoza, valori anormale ale protrombinei, trombocitopenie sau trombocitoza;
reactii alergice, febra, reactii anafilactoide/anafilactice; dispnee, edem laringian;
tinitus, reducerea tranzitorie a auzului, tulburari vizuale, diplopie, cromatopsie;
insuficienta renal acuta (IRA), moniliaza vaginala, hematurie, crestalurie, netiita
interstitia1a; reactii tegumentare locale la adm. i. v.

Dupa adm.oft.:
-senzatie de arsura locala sau disconfort, senzatie de corp strain,
prurit,hiperemie conjunctivala, keratopatie/keratita, reactii alergice, edem palpebral,
lacrimare, fotofobie, infiltrat cornean, greata, scaderea acuitatii vizuale, reactii de
hipersensibilitate, precipitate albe cristaline in portiunea superficiala a corneei.
 OFLOXACINA

COMPRIMATE FILMATE

-NOVECIN THE UNITED PHARMA; cpr.film.ofloxacina 200 mg; ct x 1 blist x 10 cpr

-OFLOXACIN ANTIBIOTICE IASI in colaborare cu GENEF ARM; cpr.film.ofloxacina

200 mg; ct x 2 blist. X 10 cpr

-OFLOXIN 200 LECIV A; sol.perf.200 mg/1O0ml -OFLOXIN INF LECIV A;sol.perf.200

mg/l00 ml
-TARIVID LAB.AVENTIS PHARMA; cpr.film.ofloxacina200mg; ctx 1 blist. x 10 cpr

-T ARIVID LAB.A VENTIS PHARMA;cpr.film.ofloxacina 400 mg;ct. x 1 blist x 5 cpr

-ZANOCIN RANBAXY LAB. Ltd; cpr film. Ofloxacina 200 mg; ct x 1 blist. x 10 cpr

-ZANOCIN OD RANBAXY LAB.Ltd; cpr. film. ofloxacina 200 mg; ct x 1 blist x 10 cpr.

SOLUTIE PERFUZABILA

-OFLOXIN INF LECIV A; sol.perf. 200 mg/100 ml

-TARIVID LAB.AVENTIS PHARMA; sol.perf.ofloxacina2mg/ml;ct. x 1 fl. X 100 ml

sol.perf.

INDICATII

Infectii urinare, uretrite gonococice si non-gonococice; prostatite; infectii

ginecologice inalte; infectii osteoarticulare; infectii pulmonare: episoadele acute ale
bronsitei cronice, exacerbarile fibrozei chistice, pneumonii nosocomiale; infectii
ORL-sinuzita cronica, suprainfectarea otitei cronice; profilaxia infectiilor in chirurgia
urechii medii, infectii cutanate si ale tesuturilor moi; infectii gastrointestinale: diareea
calatorilor, salmonella, dizenterie bacilara acuta, febra tifoida; infectii
intraabdominale; septicemie; prevenirea infectiilor cu bacterii gramnegative la
pacientii imunodeprimati; TBC pulmonara cu micobacterii rezistente mai ales la
pacientii imunodeficienti.
 DOZE

Adulti: 200-400 mg p.o. la 12 ore sau doza unica cu 30 minute - o ora

inaintea mesei;
In infectii severe 600-800 mg, 7-10 zile. In tratamentul cistitei- 3 zile, in
prostatite- cateva saptamani; in gonoree acuta fara complicatii -doza unica de 400
mg; in TBC pulmonara 400 mg la 12 ore, 3-12 luni asociat cu alte antituberculoase.

Pacienti cu afectareafunctiei renale: clearance ereatinina intre 20-50 ml/min

doza uzuala 0 data pe zi; CL creatinina sub 20 ml/min jumatate din doza uzuala 0
data pe zi.

Copii: doza zilnica total a 7,5 mglkg, maxim 15 mglkg in doua prize. In
septicemii sau cand administrarea orala nu este posibila se recomanda administrarea
1.v.

CONTRAINDICATII

Hipersensibilitate la fluorochinolone, ofloxacina sau la orieare dintre

componentele produsului; antecedente de tendinopatie asociata eu fluorochinolonele;
epilepsie; deficit de G-6-PDH; copii; sarcina; alaptare.

ATENTIE!

Copii (in infectii severe cu germeni sensibili).

Antecedente de convulsii. Evitarea expunerii la soare sau la ultraviolete. Rezistenta
microbiana dupa tratament prelungit. Oprirea tratamentului si repaus in eaz de
tendinita. Miastenia gravis. Soferi si activitati de precizie.

REACTII ALERGICE

Tulburari gastrointestinale (greata, voma, diaree, rar dureri abdominale,

anorexie, useaciunea gurii, meteorism, constipatie) afectarea aparatului locomotor
(mialgii, artralii, tendinite si ruptura tendonului lui Ahile), tulburari nervos centrale
(eonvulsii, cefalee, confuzie, insomnie, tulburari de vedere, ameteala, nervozitate,
somnolenta, halucinatii, parestezii), eruptii cutanate, prurit, reactii alergice.
Leueopenie, eozinofilie, trombocitopenie; cresterea transaminazelor si creatininemiei.
 LEVOFLOXACINA

COMPRIMATE FILMATE, S0L.PERF.

- TAVANIC LAB A VENTIS PHARMA; cpr.film.levofloxacina 250 mg sau 500 mg;

sol perf. 5 mg/ml fl.x 50 ml sau 100 ml

FARMACOCINETICA

Rapid si aproape complet absorbata dupa administrare orala. Pic seric la 0 ora.
Putin metabolizata T 'i16-8 ore. Eliminarea renal a 85%.

FARMACODINAMIE

Fluoroclllnoiona cu spectru largo Este enantiomerul S al substantei racemice

ofloxacina. F oarte sensibili sunt germeni grampozitivi, aerobi gramnegativi,
anaerobi, Chlamydia, Mycoplasma.

INDICATII

Sinuzite acute, pneumonii comunitare, exacerbari ale bronsitei cromce,

infectii urinare, ale prostatei, ale pielii si tesuturilor moL

DOZE

Adulti p.o.: sinuzita 500 mg/zi, in priza unica; bronsita cronica:500 mg/zi, in
priza unica; pneumonie: 500 mg de 2 ori pe zi (sau Lv.).

CONTRAINDICATII

Copii sau adolescenti in crestere. Hipersensibilitate la produs sau la

chinolone. Epilepsie, deficit de G-6PDH, antecedente de tendinopatie .

ATENTIE!

Precautie in miastenie, convulsii in antecedente, IR, prezenta colitei pseudo-

membranoase. Se evita expunerea la lumina si UV. Soferi si activitati de precizie.

REACTII ALERGICE

Greturi, diaree, anorexie, cefalee, ameteala, vertij .Rar enterocolita, melena,

colita pseudomembranoasa, hipoglicemie, eruptii cutanate.
 GREPAFLOXACINA

COMPRIMATE FILMATE

-RAXAR GLAXO WELCOME,Anglia; cpr.film. 400 mg; 600 mg.fl x 7

FARMACODINAMIE

Mai activa de 8 ori fata de ciprofloxacina pe stafilococi, de 15 ori fata de

pneumococi.

SPARFLOXACINA

COMPRIMATE FILMATE

-ZAGAM RHONE-POULENIC RORER; cpr.film. 100 mg sau 200 mg

INDICATII

Chinolona antibacteriana eu spectru asemanator norfloxacinei.

DOZE

Initial: 400 mg/zi oral in prima zi, apoi 200 mg/zi oral. Tratament maxim 1-2
saptamani.

CONTRAINDICATII

Alergii, insuficienta renala severa.

ATENTIE!

Prudenta la copii mici (afectarea cartilajelor de crestere).

REACTII ALERGICE
 Digestive, cefalee, insomnie, rar halucinatii, psihoze, convulsii, prurit,
fotosensibilizare.
GATIFLOXACINA

, COMPRIMATE FILMATE

-BONOQ GRUMENTHAL,GERMANIA; compr.film.400 mg.ct. x1; 5; 7; 10;

FARMACOCINETICA

Absorbtie buna din tubul digestiv. Biodisponibilitatea 100%.T ½ 8 ore. Pic. seric la o
ora. Concentratii mari in tractul respirator, piele, lichid prostatic, mucoasa sinusala.
Excretie renala (71-92% nemodificat) si in fecale (5-6%).

FARMACODINAMIE

Fluorochinolona cu spectru larg, bactericid pe germeni gram-pozitivi, gram-

negativi, enterobacteriacee, anaerobi, intracelulari. .

INDICATII

Pneumonie, acutizari ale bronsitei cronice, sinuzita acuta, infectii

necomplicate si complicate ale tractului urinar, infectii cutanate, gonoree.

DOZE

400 mg/zi, priza unica. In insuficienta renala usoara initial 400 mg, apoi 200
mg o data pe zi. Insuficienta renala moderata 200 mg/zi. La varstnici si in insuficienta
hepatica usoara sau moderata nu este necesara ajustarea dozei.

REACTII ALERGICE

Greata, voma, durere abdominala, dispersie, diaree, stomatita, cefalee,

ameteli, prurit, eruptii, vaginite, cresterea transaminazelor hepatice.

CONTRAINDICATII

Afectiuni ale tendoane1or dupa chinolone. Sarcina, alaptare. Insuficienta

hepatica severa. Sindrom de QT lung. Bradicrdie semnificativa clinic. Insuficienta
cardiaca. Aritmii cardiacee. Asociere cu antiaritmice.
 MOXIFLOXACINA

COMPRIMATE FILMATE

-AVELOX BAYERAG; cpr.film. 400 mg

FARMACOCINETICA

Absorbtie orala aproape completa. Biodisponibilitate 90%. Pic. seric la 1-4

ore. Excretie renala.

FARMACODINAMIE

Bactericid cu spectrul larg de activitate (microorganisme gram-pozitive,

gram-negative, anaerobi, acidorezistente)

INDICATII

Tratamentul infectiilor determinate de germeni sensibili: infectii ale tractului

respirator: acutizarea bronsitelor cronice pneumonia nozocomiala, sinuzitele acute:
infectii necomplicate ale tegumentelor si anexelor.

DOZE

Durata tratamentului depinde de severitatea bolii si de rezultatul testelor

clinice si bacteriologie; se recomanda administrarea timp de 5 zile in acutizarea
bronsitelor cronice, 10 zile in pneumonia nozocomiala, 7 zile in sinuzitele acute si 7
zile in infectiile necomplicate ale tegumentelor si anexelor.
Doza recomandata pentru toate indicatiile este de 400 mg moxifloxacina 0
data pe zi; aceasta doza nu tiebuie depasita. Comprimatele trebuie inghitite intregi cu
0 cantitate suficienta de lichid, independent de orarul meselor. Nu este necesara
ajustarea dozei la varstnici, la cei cu insuficienta hepatica usoara sau moderata, la cei
cu insuficienta renala (inclusiv pentru clearance al creatiniei 30 ml/min si 1,73 m
patrati).

Copii: administrarea moxifloxacinei la copii si la adolescenti in perioada de

crestere este contraindicata.
 CONTRAINDICATII

Hipersensibilitate la moxifloxacina, la alte chinolone sau la oricare dintre

excipienti; sarcina si alaptare; copii si adolescenti. Nu este recomandata la pacientii
cu insuficienta hepatica severa.

ATENTIE!

S-a demonstrat ca moxifloxacina poate prelungi la unii pacienti intervalul

QT. De aceea, acest medicament trebuie evitat la pacientii cu intervalul QT prelungit,
cu hipokaliemie necorectata si de la pacientii tratati cu antiaritmice din clasa IA (de
exemplu chinidina, procainamida) sau clasa III (de ex. Amiodarona sotalol), datorita
lipsei de experienta. Nu trebuie exclus insa un efect aditiv al moxifloxacinei cu
medicamentele ce prelungesc intervalul QT cum ar fi: cisaprida, eritromicina,
antipsihotice si antidepresivele triciclice. In timpul terapiei cu chinolone, pot sa apara
convulsii, inflamatii sau rupturi ale tendoanelor in specialla varstnici si la pacientii
tratati cu glucocorticoizi. Pacientii trebuie sa evite expunerea la radiatiile UV si la
soare. Administrarea moxifloxacinei la gravide si femei care alapteaza este
contraindicata. Pacientii trebuie avertizati ca, inainte de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje, trebuie sa-si testeze reactivitatea.

REACTII ALERGICE

Dureri abdominale, cefalee, greata, diaree, varsaturi, dispepsie, tulburari ale

gustului, ameteala, pozitivarea testelor hepatice, astenie, tahicardie, edeme periferice,
hipertensiune, palpitatii, artralgii, mialgii, somnolenta, anxietate, tremor, depresie,
confuzie.

TROVAFLOXACINA

COMPRIMATE FILMATE, SOLUTIE PERFUZABILA

-TROVAN PFIZER, SUA; compr.lOO mg; 200 mg.

Sol.perf. 5mg/mi. FI. 20 ml; 40 ml; 60 ml.

FARMACODINAMIE

Activitatea superioara pe chlemidii, micoplasme, ureaplasma.

 PEFLOXACINA

-ABAKTAL LEK PHARMACEUTICALS; cpr.filmAOO mg mesilat de pefloxacina

sol.inj. 80 mg/ml (f.x 5 ml)
sol.inj. Lv. 400 mg/5 ml

-PEFLACINE RHONE-POULENIC RORER;cpr.film 400 mg;sol inj.80mg/ml(f.x 5

ml)

-PROFLOX CIPLA; sol.oft. 0,3% mesilat de pefloxacina (fl. X 5 ml)

VII. EFECTE SECUNDARE

Tulburari gastro-intestinale - anorexie, gastralgii, greata, vomismente,

diaree. Adaptarea dozei si administrarea in timpul meselor produce 0 ameliorare a
simptomelor.

Tulburari neurologice - cefalee, agitatie, vertij, ameteli (cele mai accentuate

in cazul Trovafloxacinei), tulbilrari de somn, halucinatii si convulsii.

Fototoxicitatea si fotosensibilizarea

Efecte secundare la nivelul articulatiilor si cartilajelor - tendinite sau

rupturi de tendoane ( cel mai frecvent in cazul Levofloxacinei )

Efecte secundare la nivel renal- cristalurie dupa tratament cu norfloxacina,

ciprofloxacina (dependent de doza, pH-ulurinei si de prezenta ionilor de magneziu in
urina), rareori hematurie dupa ciprofloxacina, insuficienta renala acuta, nefrita
interstitiala si nefrita reversibila la intreruperea tratamentului.

Efecte secundare la nivel cardiac - prelungirea intervalului QT cu aparitia

unor aritmii cardiace (Grepafloxacina, Sparfloxacina, Gatifloxacina, Moxifloxacina)
 Foarte rar, neutropie, trombocitopenie, cresterea pasagera a
transaminazelor.
Trovafloxacina - toxicitate hepatica si/sau pancreatica

VIII. CONTRAINDICATII2 PRECAUTII LA UTILIZARE

 La gravidele in primele trei luni si in ultima luna de sarcina din cauza

riscului anemiei hemolitice sau acidozei metabolice severe la nou-nascut sau din
cauza riscului de afectare a cartilagiilor.

 Copii cu varsta mai mica de 18 ani (Levofloxacina, fluorochinolone

din generatia a IV a)

 Pacienti cu deficit de G-6PDH, din cauza riscului hemolitic

 Pacienti cu epilepsie

 Pacienti cu antecedente alergice la medicamente din clasa

chinolonelor

PRECAUTII

 In caz de insuficienta hepatica si in tratamentul asociat cu anticoagulante

 In caz de afectiuni renale, insuficienta renal. Se ajusteaza dozele.

 Conducatori auto, datorita riscului aparitiei somnolentei sau a vertijului.

 Se evita expunerea la soare sau radiatii ultraviolete pe durata tratamentului

si 5 zile dupa intreruperea acestuia.

 Pacientilor cu afectiuni cardiace manifestate prin tulburari de ritm sau celor

care urmeaza un tratament cu antiaritmice sau cu medicamente care prelungesc
intervalul QT (Astemizol, Terfenadina, Cisaprid, Eritromicina, antidepresive
triciclice, fenotiazine).
 IX. INTERAC’IUNI CU ALTE MEDICAMENTE

Medicamente antiacide , care contin ioni divalenti (Ca, Mg ) sau trivalenti

(AI) si protectoarele mucoasei digestive cu aluminiu ( sucralfat ) sau cu bismut,
formeaza complecsi cu chinolonele si reduc de 5-10 ori absortia digestiva si
concentratia serica a acestora. Se recomanda un interval de cel putin 2-4 ore intre
administrarea celor doua tipuri de medicamente.

Medicamente antianemice care contin saruri de Fe pot produce aceleasi

incompatibilitati.

Prezenta ionitor complexanti in urina poate contribui la scaderea activitatii

si solublitatii chinolonelor si favorizeaza aparitia cristaluriei.

Solutii alcaline ale unor medicamente

Ciprofloxacina clorhidrat, conditionata sub forma de solutie injectabila , este

incompatibila cu solutiile alcaline ale unor medicamente, datorita solubilitatii reduse
in apa la pH 7. Trebuie evitata administrarea in perfuzii concomitent cu medicamente
care imprima pH bazic (aminofilina, ticarcilina sodica, mezlocilina sodica etc ).
In conditiile in care pH-ul urinii este apropiat de 7 (consecutiv utilizarii unor
medicamente alcalinizante sistemice, inhibitori ai anhidrazei carbonice sau sub
actiunea ureazei produse de unii bacili gram negativi), ciprofloxacina si ofloxacina
care au punctul izoelectric apropiat de 7 sunt mult mai putin solubile si pot produce
cristalurie.
Medicamente cu structura xantinica

Unele fluorochinolone scad eliminarea din organism a medicamentelor cu

srtuctura xantinica (cafeina, teofilina si derivati). Acest fenomen se reaIizeaza prin
inhibarea unor enzime si scaderea activitatii citocromului P450, implicat in
metabolizarea multor medicamente. Pot sa apara efecte secundare datorata cresterii
concentratiei plasmatice a purinelor, mai ales in cazul terapiei cu enoxacina. Acest
fenomen este mai putin pronuntat la ciprofloxacina si levofloxacina. Totusi pacientii
trebuie avertizati ca in timpul terapiei cu chinolone sa-si reduca consumul de cafea si
alte bauturi sau medicamente care contin cafeina.

Medicamente anticoagulante

Chinolonele se administreaza cu prudenta la pacientii care utilizeaza

anticoagulante din grupa antivitaminelor K (warfarina), datorita afinitatii lor ridicate
pentru proteinele plasmatiee.
Fluorochinolonele cresc nivelul seric al ciclosporinei (imunodepresiv) si se
impune ajustarea dozei.

Efectul benzodiazepinelor este scazut in prezenta fluorochinolonelor care

pot deplasa acidul aminobutiric (GABA) de la nivelul receptorilor cerebrali. Acelasi
fenomen favorizeaza aparitia convulsiilor la pacientii epileptici sau in cazul
administrarii simultane de fluorochinolone si unii antiinflamatori nesteroidieni, ca
de exemplu fenbufenul.

Asocierea chinolonelor cu alte chimioterapice antibacteriene: beta-

lactamine, aminoglicozide, polimixine, sulfamide, nu a dus la un sinergism de
actiune, dar poate fi benefica terapeutic.

Nu se recomanda asocierea cu medicamente care inhiba sinteza proteica

( cloramfenicol ) sau cu tetracicline si derivati de nitrofuran, care reduc actiunea
chinolonelor.

Administrarea intravenoasa a morfmei concomitent cu trovafloxacina scade

absortia chimioterapicului din tractul gastrointestinal. Morfina se va administra la un
interval de 2-4 ore (in functie de continutul stomacal).

Interactiuni medicamentoase semnificative

DCI INTERACTIUNI
NORFLOXACINA Antiacide, antianemice, warfarina, ciclosporina, digoxin
CIPROFLOXACINA Antiacide, antianemice, warfarina, xantine, ciclosporina,
digoxin
OFLOXACINA Antiacide, antianemice, warfarina, xantine, digoxin
LEVOFLOXACINA
SP ARFLOXACINA Medicamente care prelungesc intervalul QT (antiaritmice din
GATIFLOXACINA clasa I-bepridil, antidepresive, fenotiazine, cisaprid,
MOXIFLOXACINA eritromicina, pentamidina), digoxin (gatifloxacina)
 TROVAFLOXACINA Morfina, acid citric-citrat de sodiu, antiacide, antianemice

X. BIBLIOGRAFIE

l.FARMACODINAMIE - Pr.Dr.Docent Dumitru Dobrescu

Editura didactic a si pedagogica,
Bucuresti 1977
Editia a II-a revizuita

2.PRODUSE FARMACEUTICE - Sorin E. Lencuta

Editura Dacia
Cluj Napoca 1995

3.MEMOMED 2004 - Editia a X a - Pr.Dr.Docent D.Dobrescu

Farmacist primar Victoria Subtirica
Medic primar Liliana Dobrescu
Pr.Dr. Emanoil Manolescu
Dr.medic Anca Dragan
Sef lucrari farm.primar Simona Negres
Editura Minesan

4.AGENDA MEDICALA 2005. Editia de buzunar

Editura Medicala
Sanofi- Aventis

5. TEHNOLOGIA FORMELOR FARMACEUTICE 1998

Coordonator Pr.Dan Georgescu
Editura National