INTRODUCERE SI DEFINITII

Materialele explozive, ca de exemplu: explozivii de initiere, explozivii brizanti,

pulberile, propergolii si compozitiile pirotehnice, sunt utilizate in sistemele de armament
pentru a realiza o varietate mare de functiuni. Ele furnizeaza energia necesara pentru
solicitarea unei tinte date si obtinerea efectului terminal dorit.
Datorita structurii chimice si continutului lor ridicat de energie, aceste materiale
sunt sensibile si pot fi initiate de stimuli exteriori cum ar fi: frecarea, impactul, socul si
descarcarile electrostatice. Toti acesti stimuli trebuie sa fie luati in considerare in procesul
de proiectare-cercetare si mai tarziu la fabricare, transport, depozitare precum si in
utilizarea operationala sau la antrenamente.
Alegerea judicioasa si cu precautie a explozivilor este importanta deoarece acestia
vor afecta sensibilitatea, siguranta munitiilor si vulnerabilitatea sistemelor de armament.
Alegerea si utilizarea unei substante explozive se face in general dupa
considerente de performanta, dar trebuie mentionat ca, in general, cu cat substanta
exploziva este mai energica, cu atat aceasta este mai sensibila la actiunea stimulilor
exteriori si in consecinta trebuie sa fie asigurata o mai mare protectie munitiilor in cazul
situatiilor accidentale. Deoarece in multe situatii (transport, depozitare), dar si in cadrul
utilizarii operationale spatiul disponibil munitiilor sau elementelor de munitie este limitat,
este adesea imposibil sau nerentabil economic sa li se asigure acestora o protectie marita.
Materialele explozive reprezinta o familie de produse chimice (organice si anorganice)
care, stimulate din exterior cu o cantitate de energie mai mare decat energia de activare, se
transforma din starea initiala (care este in general solida) in produsi gazosi, cu o mare degajare
de caldura, in timp scurt si cu aparitia unei cresteri bruste de presiune si temperatura.
O reactie chimica prezinta caracter exploziv daca:
a) are loc sub actiunea unui impuls initial, manifestat sub forma de impact, frecare,
intepare, percutie, caldura, flacara, scantei, unda de soc, etc.:
b) se desfasoara cu o mare rapiditate:
c) se degaja o mare cantitate de caldura, adica reactia este puternic exoterma:
d) produsii rezultati sunt gazosi (exista situatii in care, functie de destinatia
ansamblului pirotehnic, volumul de gaze rezultate este mic):
e) prezinta capacitate de a se autopropaga in toata masa de substanta.

Clasificarea matrialelor explozive

Substantele explozive se pot clasifica dupa:
- destinatie:
- grupa functionala:
- mod de transformare exploziva;
- nivel de risc.

1.1 Clasificarea dupa destinatie,

a)Explozivii primari si secundari au ca modalitate specifica de transformare
exploziva - detonatia - ce se propaga cu viteze ce depasesc 1000 m/s.
Explozivii primari se utilizeaza la amorsarea celorlalti explozivi deoarece initierea
lor necesita energii de activare mici. Forma lor specifica de transformare exploziva este
detonatia. Sunt utilizati la fabricarea mijloacelor de initiere.
Explozivii secundari sau brizanti se intrebuinteaza la incarcarea tuturor tipurilor
de munitie (proiectile, bombe, grenade, mine, componente de lupta), la realizarea fitilelor
detonante, ori ca incarcaturi explozive utilizate la lucrari de puscare, afanare, derocare
s.a., in unele tehnologii neconventionale (placare, ambutisare, stantare, mandrinare,
durificare) etc.

Intre cele doua tipuri prezentate, nu se poate face o delimitare exacta, intrucat
exista unii, de exemplu pentrita sau tetrilul, care au unei proprietati ce ii situeaza intre
explozivii primari si secundari sau chiar acelasi exploziv in conditii diferite se poate
comporta ca exploziv primar sau secundar.

b)Pulberi si propergoli sunt substantele sau amestecurile de substante utilizate

pentru azvarlirea proiectilelor si propulsia rachetelor sau pentru a genera gaze unor
dispozitive auxiliare. Atunci cand sunt aprinse, pulberile si propergolii ard sau deflagreaza
pentru a produce cantitati de gaze capabile sa desfasoare un lucru mecanic. In aplicatiile
lor este impus sa nu se realizeze o tranzitie deflagratie - detonatie.
Pulberile si propergolii au ca forma principala de transformare exploziva
deflagratia - combustie rapida ce se desfasoara de obicei fara aportul oxigenului
atmosferic, cu viteze sub 200 m/s. Transmiterea reactiei (care de obicei este de oxido-
reducere, exoterma, puternic gazogena) de la un strat la altul se face prin conductibilitate
termica, dand nastere unui lucru mecanic progresiv, de propulsie sau azvarlire.

c)Compozitiile pirotehnice sunt amestecuri mecanice de cel putin trei

componenti, oxidant, carburant, liant, ce au ca principala forma de transformare
exploziva combustia, a carei viteza variaza functie de efectul pirotehnic pentru care au
fost proiectate. Ele se intrebuinteaza la iluminarea, incendierea, fumizarea, mascarea sau
indicarea obiectivelor, la marcarea unor portiuni din traiectoria proiectilelor, la imitarea
unor zgomote, la realizarea cordoanelor intarzietoare si la mult apreciatele jocuri de
artificii.

Termeni si definitii
Pentru corecta intelegere a celor ce vor urma a fi prezentate, pentru eliminarea
termenilor confuzi sau cu mai multe sensuri si pentru alinierea la normele NATO din acest
domeniu, se considera necesar a se da urmatoarele definitii:

Combustia este o reactie de oxido-reducere ce utilizeaza, in general si oxigenul din

aer. In cazul substantelor explozive, oxigenul necesar desfasurarii reactiei este furnizat de
obicei de comburantul ce intra in compozitia lor si, deci, combustia se poate desfasura si
in vid.
Deflagratia este o combustie rapida care se manifesta printr-o unda de mica
intensitate in produsii reactie, ce apare in momentul in care viteza de combustie depaseste
viteza sunetului in mediul gazos limitrof, iar pe timpul desfasurarii reactiei viteza locala a
sunetului este inferioara vitezei de reactie. Viteza de deflagratie este cuprinsa intre cativa
milimetri pe secunda si cateva sute de metri pe secunda, putand fi calculata teoretic si
determinata experimental.
Detonatia este o reactie chimica speciala, extrem de rapida, ce se propaga prin
intermediul unei unde de detonatie - unda de soc ce se transmite prin exploziv
intretinuta de caldura de reactie.
Viteza de detonatie, D, este viteza constanta de propagare a undei in materialul
exploziv si are valori cuprinse intre o mie si zece mii de metri pe secunda.
Confinarea reprezinta modul in care mediul inconjurator din contact cu explozivul
se opune destinderii produsilor reactiei explozive.
Explozia este un fenomen caracterizat de o variatie brusca a presiunii si
temperaturii ce conduce la efecte distructive.
Balanta de oxigen, BOCO2, exprima excedentul sau deficitul de oxigen, in
procente, fata de necesarul pentru obtinerea produsilor de combustie completa si depinde
de numarul atomilor carburanti si comburanti continuti in molecula, de masa moleculara. In
lucrul in subteran, utilizarea unor explozivi aproape echioxigenati are mare importanta,
fiind cunoscute greutatile in aerajul galeriilor.
Sensibilitatea unui exploziv se poate defini ca energia minima, de un anumit tip,
necesara amorsarii detonatiei sau deflagratiei.