PRĂVALE-BABA 27

punte peste moarte cu cei din dragostea lui

purceşi. Şi Dumnezeu, în taină şi cu taină
peste toate: peste om, peste pădure, peste cer,
aprins între cele stinse...
„Tatăl nostru, carele eşti în ceruri...", în­
cepuse gândul lui Ştefan Machedon. Buzele
tăceau, dar rugăciunea gândului răsuna în bă­
taia inimii, ca un mare pas veşnic peste ne­
cuprins. Acolo, în miezul fetei lui de taină,
începea viaţă nouă, venită din el şi din Şte­
fanii Damaschini. Erau de faţă toţi Ştefanii,
şi parcă şi el era între ei, în pădurea puiului...
— Ştefan.
Numele celui nenăscut, rostit de fiul celor­
lalţi Ştefani, a răsunat straniu în veghea um­
brelor. Domnica a tresărit, cu manile deodată
sloi, căci ochii ei duşi printre stele, ştiau că
lumina Ştefanilor e candela.
— Poate că-i fată, a oftat ea.
A dus-o să nască în foişorul văduvelor, el
împărţindu-se între pădure şi casă. Ca s'o
cruţe, îi tocmise o babă să vadă de ale gos­
podăriei. Baba — cam surdă, cam chioară şi
cam şue — parcă uita uneori că Domnica aş­
teaptă prunc, împletindu-i hăinuţe, şi după
ce-şi isprăvea treaba, vorbind singură, se aşeza
la picioarele Domnicăi, nechemată, şi începea
să-i spue poveşti, ca unui plod. Totuşi, Dom­
nica le asculta cu dragă inimă, pentru cel din
ea, în timp ce degetele împleteau tot pentru
el,, pregătindu-şi suflet cu poveste pentru mu­
gurul mamei. Astfel, ascultase din nou poves-