TEST PRIVIND STRATEGIILE COMPORTAMENTALE ÎN SITUAȚII DE CONFLICT

THOMAS-KILMANN (K. TOMAS ȘI R. KILMANN)

Chestionarul este elaborat de K. Thomas și R. Kilmann și este unul dintre cele mai bune
instrumente de evaluare a stilurilor de rezolvare a conflictelor.
Instrucțiune: Consideraţi nişte situaţii, în care dorinţele dvs. diferă de cele ale altei
persoane. Cum reacţionaţi de obicei în astfel de situaţii? În continuare sunt mai multe perechi de
afirmaţii care descriu posibile reacţii comportamentale. Pentru fiecare pereche, vă rugăm
încercuiţi afirmaţia „A” sau „B” care vă caracterizează cel mai bine propriul comportament. În
multe cazuri, nici afirmaţia „A”, nici afirmaţia „B”, pot să nu fie tipice pentru comportamentul
dvs., dar vă rugăm să alegeţi răspunsul care vi se pare cel mai probabil a fi folosit.
1. A. Sunt momente în care îi las pe alţii B. Decât să negociez lucrurile cu care
să-şi ia responsabilităţile în nu suntem de acord, caut să subliniez
rezolvarea unei probleme. acele lucruri cu care amândoi suntem
de acord.
2. A. Caut să găsesc o soluţie de B. Încerc să pun de acord punctele lui
compromis. de vedere cu ale mele.
3. A. De obicei sunt ferm în urmărirea B. S-ar putea să încerc să liniştesc
obiectivelor mele. eventualele resentimente ale celuilalt
şi să păstrez relaţiile cu el.
4. A. Caut să găsesc o soluţie de B. Uneori îmi sacrific propriile dorinţe
compromis. pentru dorinţele celuilalt.
5. A. Caut permanent ajutorul celuilalt în B. Caut să fac ceea ce este necesar
găsirea unei soluţii. pentru a evita tensiuni fără rost.
6. A. Caut să evit crearea unor neplăceri B. Încerc să-mi câştig poziţia.
pentru mine.
7. A. Încerc să amân problema până voi B. Renunţ la câteva puncte în schimbul
avea timp să mă gândesc la ea. altora.
8. A. De obicei sunt ferm în urmărirea B. Încerc imediat să fac cunoscute toate
obiectivelor mele. preocupările şi problemele.
9. A. Simt că diferenţele nu merită B. Fac oarecare efort să mă descurc.
întotdeauna să mă îngrijoreze.
10. A. Sunt ferm în urmărirea obiectivelor B. Caut să găsesc o soluţie de
mele. compromis.
11. A. Încerc imediat să fac cunoscute toate B. S-ar putea să încerc să liniştesc
preocupările şi problemele. eventualele resentimente şi să păstrez
relaţiile cu el.
12. A. Uneori evit să iau atitudini care ar B. Îi accept unele puncte de vedere dacă
crea controverse. şi el mi le acceptă pe ale mele
(unele).
13. A. Propun o cale de mijloc. B. Fac presiuni pentru a impune
punctele mele de vedere.
14. A. Îi comunic ideile mele şi i le cer pe B. Încerc să îi arăt logica şi avantajele
ale lui. gândirii mele.
15. A. S-ar putea să liniştesc eventualele B. Caut să fac ceea ce e necesar pentru a
resentimente ale celuilalt şi să evita tensiunile fără rost.
păstrez relaţiile cu el.
16. A. Încerc să nu rănesc sentimentele B. Încerc să conving cealaltă persoană
celuilalt de avantajele gândiri mele.
17. A. De obicei sunt ferm în urmărirea B. Încerc să fac ce este necesar pentru a
obiectivelor mele. evita tensiuni fără rost.
18. A. Dacă asta îl face fericit pe celălalt, s- B. Îi accept unele puncte de vedere dacă
ar putea să-l las să-şi menţină şi el mi le acceptă pe ale mele
 punctele de vedere. (unele).
19. A. Încerc imediat să fac cunoscute toate B. Caut să amân problema până voi
preocupările şi problemele. avea timp să mă gândesc la ea.
20. A. Încerc imediat să rezolv punctele B. Încerc să găsesc o soluţie corectă
noastre de vedere diferite. punând laolaltă atât dezavantajele cât
şi avantajele pentru amândoi.
21. A. În negocieri, caut să iau în B. Întotdeauna înclin spre discutarea
consideraţie dorinţele celeilalte directă a problemei.
persoane.
22. A. Caut să găsesc o soluţie intermediară B. Îmi susţin dorinţele.
între a lui şi a mea.
23. A. Mă preocupă adesea satisfacerea B. Sunt momente în care îi las pe alţii
tuturor dorinţelor noastre. să-şi ia responsabilităţile în
rezolvarea unei probleme.
24. A. Dacă poziţia celuilalt pare foarte B. Încerc să-l conving pentru o soluţie
importantă pentru el, aş căuta să-i de compromis.
îndeplinesc dorinţele.
25. A. Încerc să-i arăt logica şi avantajele B. În negocieri, încerc să iau în
gândirii mele. consideraţie dorinţele celeilalte
persoane.
26. A. Propun o cale de mijloc. B. Aproape întotdeauna mă preocupă
satisfacerea tuturor dorinţelor
noastre.
27. A. Uneori evit să iau atitudini care să B. Dacă asta îl face fericit pe celălalt, s-
creeze controverse. ar putea să-l las să-şi menţină
punctele de vedere.
28. A. De obicei sunt ferm în urmărirea B. De obicei caut ajutorul celuilalt în
obiectivelor mele. găsirea unei soluţii.
29. A. Propun o cale de mijloc. B. Simt că diferenţele nu merită
întotdeauna să mă îngrijoreze.
30. A. Încerc să nu rănesc sentimentele B. Totdeauna împărtăşesc problema cu
celuilalt. celuilalt, pentru a găsi împreună o
soluţie.
Interpretare: Puşi în faţa unor confruntări interpersonale, oamenii tind să aibă anumite
reacţii. Acestea reflectă gradele diferite de cooperare (adică efortul fiecăruia de a satisface
interesele celuilalt) şi de autoimpunere (efortul fiecăruia de a-şi satisface propriile interese). Ele
pot fi clasificate în cinci categorii:
1. Confruntare (reprimare, victorie/înfrângere)
2. Colaborare (victorie/victorie)
3. Compromis
4. Evitare (abandon)
5. Acomodare (cedare)
Tabelul nr. 19. Cheia pentru test
Nr. 1 2 3 4 5
1. A B
2. B A
3. A B
4. A B
5. A B
6. B A
7. B A
 8. A B
9. B A
10. A B
11. A B
12. B A
13. B A
14. B A
15. B A
16. B A
17. A B
18. B A
19. A B
20. A B
21. B A
22. B A
23. A B
24. B A
25. A B
26. B A
27. A B
28. A B
29. A B
30. B A
Total
Stilul confruntare (competitiv) descrie o dorința de a-si satisface propriile nevoi fără a
lua în considerare impactul asupra celeilalte parți din conflict – una din părți este foarte asertiva
şi nu tine seama de efectul acțiunilor asupra celorlalți. Cu alte cuvinte, se maximizează interesul
propriu şi se minimizează interesul celuilalt, conflictul fiind încadrat în termenii stricți de câștig
– pierdere. Când puterea este folosită, apare elementul coercitiv, posesiunea puterii fiind un
determinant al tipului de decizie care este utilizata pentru a rezolva un conflict.
Stilul colaborare (colaborativ) reflecta o situație în care toate părțile implicate în disputa
încearcă să satisfacă total interesele tuturor părților. Atât impunerea interesului propriu cat şi
cooperarea sunt maximizate în speranța obținerii unui acord în care nimeni nu trebuie sa piardă.
Accentul se pune pe o situație de tip câștig-câștig în care se presupune că soluționarea
conflictului poate aduce ambele părți într-o situație mai bună.
Stilul compromis (concesiv) apare când fiecare parte este dispusă să cedeze ceva, să facă
unele compromisuri necesare. În aceasta abordare nu există câștigători sau învinși în mod clar
căci se combină cu jumătăți de măsura impunerea interesului propriu şi cooperarea şi se accepta
o soluție care afectează raționalitatea conflictului.
Stilul evitare (ocolitor) descrie dorința de a suprima un conflict sau de a se retrage din el.
Deși conflictul este recunoscut, un asemenea stil implica dorința retragerii sau politica struțului
— „ascunderea capului în nisip”. Eficiența stilului este limitată pentru ca problema de fond nu se
schimbă, ci, cel mult este amânata.
Stilul adaptare (îndatoritor) este un act voluntar al uneia dintre părți care considera
necesar a pune imediat capăt conflictului prin a acorda celeilalte părți ceea ce dorește. Presupune
cooperarea cu cealaltă parte pe fondul nesusținerii interesului propriu – o situație în care o parte
este dispusa să se auto-sacrifice.