Care este visul tău suprem?

Visez să redau viață la toată arhiva notelor nerealizate ale lui taică-meu. Să fie prezentă la nivel
internațional în teatre, săli de concerte, filarmonici – piesele lui simfonice. Aspir să ajung la
nivelul lui ca orchestrator și compozitor. Mi-aș dori măcar 5-6 copii. Cred că totul este destul de
realizabil, important este să-ți dorești cu adevărat. Apropo, aveam un carnet în 2004 unde mi-
am scris zece chestii care vreau să se îndeplinească în următorii 10 ani și, în mrejele timpului,
cumva l-am pierdut, dar l-am găsit în 2014. Era scris acolo că vreau să am o orchestră de minim
15 oameni și așa a fost. Tot acolo am scris că vreau să vorbesc fluent franceza și așa s-a
întâmplat. În acel carnet am găsit și dorința de a avea un copil, familie. Toate s-au realizat, chiar
dacă ultimul punct mai târziu, peste șase ani. Citisem undeva că e bine să-ți scrii cu penița
țelurile și scopurile, fiindcă ele se impregnează automat în creier și uite că pe pielea mea, toate
aceste visuri s-au îndeplinit.

Și, totuși, numele părinților tăi, Aldea Teodorovici, te-a ajutat sau te-a făcut să te
simți uneori umbrit?
Este o întrebare pentru care am refuzat o perioadă lungă să mai dau interviuri. E greu, într-
adevăr, să ai un bagaj atât de mare de piese, care știi că au rămas de pe urma tatălui tău. În
umbra copacilor mari, iarba nu prea crește, deși eu încerc să cresc, să ajung măcar la o parte din
înălțimea copacilor care m-au crescut.

Faptul că sunt feciorul cuplului Ion și Doina Aldea Teodorovici mi-a dat aripi, m-a educat, am
moștenit spiritualitatea creației lor, dar, în același timp, mă și strangulează, fiindcă vreau să-mi
văd de creația mea, simt multă dragoste pe care vreau să o împărtășesc așa cum au făcut
părinții mei. Nu încerc să ajung la nivelul lor, dar încerc în felul meu să ajung la soare. E un pic
complicată toată această cavalcadă. Ei au făcut atât de multe, încât până acum nu am reușit să
descopăr toate piesele lor. Trebuie să ai un talent deosebit ca să le descurci pe toate, în același
timp să ai grijă de memoria părinților, dar și să faci ceea ce vrei tu.