Proiect didactic

Turcanu Corina

Data :31.01.2014
Clasa a VI-a
Subiectul:Sînt o ramură ce crește din arborele familiei mele
Disciplina:Diriginția

Obiective operaționale:
-Să asocieze noţiunea de familie;
-Să conştientizeze importanţa şi rolului familiei;
-Să identifice aspectelor pe care se bazează familia;
-Să repartizeze valorilor moral-spirituale după importanţa lor.

Metode și procedee didactice:

Jocul didactic,conversația,cadranele,problematizarea,scrierea liberă.

Bibliografia :
Ghidul dirigintelui ,portofoliul metodic,Stela Baltag,Cartier,2010;
Diriginție clasa aV-a;
Evenimentul
instrucțional Activitatea profesorului Activitatea elevilor
Pentru momentul de evocare se va
desena pe tablă o casă din cărămizi.Pe
cîteva cărămizi se scriu cuvintele:
Evocarea
mama,tata ,sora ,dragoste ,afecțiune.
 Solicit să se aleagă un nume
pentru edificiu . Oferă un nume-familia
 Se completează cu alte cuvinte-
cărămizi care ar putea să stea la
baza acestei construcții pentru a
fi durabilă.
 Dar ce cărămizi –cuvinte ar Durere ,ură,jigniri…
putea surpa acest zid?

Odată descoperit subiectul orei se

notează la tablă și se anunță obiectivele. Notează pe caiete

Cuvîntul profesorului
Realizarea Familia reprezintă pentru noi oamenii
Sensului cei mai apropiaţi cu care întreţinem
relaţii pe tot parcursul vieţii şi anume
dragostea este aceea care menţine aceste
relaţii .
Familia este nucleul social elementar,
realizat prin căsătorie care uneşte pe
părinţi şi pe copii prin raporturi strînse
de ordin biologic, economic, şi spiritual.
Familia este unitatea de bază a
societăţii, care reproduce oameni şi
valori.
Familia asigură copiilor sentimentul
siguranţei, îi ajută să depăşească
obstacolele vieţii, educîndu-i să devină
persoane responsabile adaptate timpului
în care trăiesc.
Ce este Familia în viziunea voastră?
Asociază noțiunea
Vulcan
Ocean de lumină
Grădină
Aur

Lucrul independent ,individual

Continuă afirmația:
 Sunt cel mai fericit copil,pentru că… …am o mama care mă
Concluzia profesorului iubește necondițional,un
Persoanele care fac parte dintr-o familie tată care îmi este prieten și
au sentimente deosebite una faţă de alta. am ochii calzi și
Tu împarţi cu membrii familiei tale drăgostoși a celor patru
aceeaşi casă, aceleaşi interese de viaţă. bunici.
Ei te iubesc şi au grijă de tine ,de aici și
sentimentele firești care vin din suflet.

Lucrul în grup

I.Desenați un sim- II.Lucruri frumoase

bol care vă repre- despre părinții mei.
zintă familia.Argu Prieteni buni
mentați. Drăgostoși

III.Enumerați trei IV.Notează cinci

reguli pe care le lucruri pe care le-ai Părul blond al tatălui ,firea
auziți cel mai des moștenit de la calmă a mamei,numele
acasă.De ce? părinții tăi mamei ,perseverența am
luată de la ambii.

Nu vorbi urît!
Respectă lumea din jurul
tău!
Fă-ți temele !

…pentru că doresc ca eu
să cresc un Om adevărat și
să fie mîndri de mine.

Alcătuiește o rugăciune către D-ul ,în

care te rogi pentru familia ta ,părinții
Reflecția tăi,pornind de la versurile lui Spiridon
Popescu. Doamne ,dacă-mi ești
Doamne ,dacă-mi ești prieten… prieten varsă toată
bunătatea Ta în casa
Se citește apoi textul integral al acestei noastră ,adă-ne liniște
poezii. sufletească ,sănătatea
multă pentru fiecare și
ocrotește-ne de tot ce-I
rău!Amin!
Arborele genealogic al familiei voastre.
Am să fiu exact ca tine, tată!

Ieri, a venit pe lume copilul ce-l doream

S-a intamplat asa cum o visam.
Dar in calatorii eram plecat mereu
Si-a invatat sa umble far’ sa stiu eu
Primele vorbe cand le-a spus, acasa nu eram,
Si a crescut, si-l auzeam
“Taticule, ca tine am sa fiu cand ma fac mare,
Taticule ca tine am sa fiu.”

“Cand vii acasa, taticule?” “Nu stiu,

Dar o sa stam de vorba, promit, cand am sa viu.”

Deunazi baietelul a facut zece anisori

“Multumesc taticule pentru minge, mi-a spus din ochisori”;
“Hai sa ne jucam
Hai sa ma inveti s-o aruncam”;
I-am spus: “Nu azi, ca sunt pe graba
Si am cam multa treaba”.
“In regula” a grait,
Si a plecat spasit,
Dar zambetul nu l-a parasit
“Taticule, ca tine am sa fiu cand ma fac mare,
Taticule ca tine am sa fiu”.

“Cand vii acasa, taticule?”

“Nu stiu,
Dar o sa stam de vorba,
promit, cand am sa viu.”

Deunazi s-a intors de la facultate,

Si recunosc ca-i un barbat si jumatate.
“Fiule, sunt mandru de tine. Nu poti sa stai?”
A dat din cap si mi-a zambit, dar vai,
“As vrea cheile de la masina sa mi la dai,
Si ne vedem noi mai tarziu. Ce faci nu mi le dai?”

“Cand vii acasa, fiule?”

“Nu stiu,
Dar o sa stam de vorba,
promit, cand am sa viu.”

M-am pensionat de mult si baiatul meu a plecat de acasa

L-am sunat deunazi, intr-o dupa-masa,
I-am spus “As vrea sa te vad, daca n-ai alt program.”
Mi-a zis “Cu drag, tata, dar am si eu ceva in plan.
Vezi tu, slujba cea noua…si copiii au gripa
Dar mi-a facut placere sa vorbesc cu tine, in pripa.”
Ca intr-adevar s-a facut mare si e exact ca mine.
Baiatul meu cel drag, este la fel ca mine.

“Cand vii acasa, fiule?”

“Nu stiu
Dar o sa stam de vorba,
promit, cand am sa viu.”

Doamne, daca-mi esti prieten,

Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,

N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,

Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,

Cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare

Da-i in scris porunca mortii,

Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul. = Spiridon Popescu

Versuri "Adrian Paunescu - Repetabila povara"

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc

De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,

Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,

Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns

Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,

Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,

Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus

Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/