Citește cu atenție textele următoare:

A. „- Încă te uiţi la ei, bărbate, zicea B. Ca orice altă relaţie, relaţia părinte-copil este
mama, şi le dai paiale! Aşă-i?... Ha, ha! bine v-
au mai făcut, pughibale spurcate ce sunteţi! Că
nici o lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă
de răul vostru. Iaca, dacă nu v-am săcelat astăzi,
faceţi otrocol prin cele mâţe şi daţi la om ca
câinii prin băţ. Ăra! d-apoi aveţi la ştiinţă că vă
prea întreceţi cu dedeochiul! Acuş iau varga din
coardă şi vă croiesc de vă merg petecele!
- Ia lasă-i şi tu, măi nevastă, lasă-i, că se bucură
şi ei de venirea mea, zicea tata, dându-ne huţa.
Ce le pasă? Lemne la trunchi sunt; slănină şi
făină în pod este de-a volna; brânză în putină,
asemene; curechi în poloboc, slavă Domnului!
Numai de-ar fi sănătoşi să mănânce şi să se joace
acum, cât îs mititei; că le-a trece lor
zburdăciunea când or fi mai mari şi i-or lua
grijile înainte; nu te teme, că n-or scăpa de asta.
Ş-apoi nu ştii că este-o vorbă: Dacă-i copil, să se
joace; dacă-i cal, să tragă; şi dacă-i popă, să
citească...
-Ţie, omule, zise mama, aşa ţi-i a zice,
că nu şezi cu dânşii în casă toată ziulica, să-ţi
scoată peri albi, mânca-i-ar pământul să-i
mănânce, Doamne, iartă-mă! De-ar mai veni
vara, să se mai joace şi pe-afară, că m-am săturat
de ei ca de mere pădureţe! Câte drăcării le vin în
cap, toate le fac. Când începe a toca la biserică,
Zahei al tău cel cuminte fuga şi el afară şi începe
a toca în stative, de pârâie pereţii casei şi duduie
fereştile. Iar stropşitul de Ion, cu talanca de la oi,
cu cleştele şi cu vătrarul, face o hodorogeală şi
un tărăboi, de-ţi ia auzul. Apoi îşi pun câte-o
ţoală în spate şi câte-un coif de hârtie în cap şi
cântă aleluia şi Doamne miluieşte, popa prinde
peşte, de te scot din casă. Şi asta în toate zilele de
câte două-trei ori, de-ţi vine, câteodată, să-i
coseşti în bătaie, dac-ai sta să te potriveşti lor.
” (Ion Creangă – Amintiri din
copilărie)
una complexă, care începe să se construiască încă
din primele zile de viaţă ale copilului şi care
impune foarte multe condiţii-răbdare, dăruie,
înţelegere, atenţie, dragoste, comunicare şi tot aşa
mai departe. Pentru dezvoltarea armonioasă a
personalităţii copilului şi pentru dezvoltarea unei
relaţii adecvate şi a unei comunicări eficiente între
părinte şi copil, pe lângă satisfacerea nevoilor de
bază ale copilului, foarte importante sunt şi
nevoile emoţionale ale acestuia şi anume:
– respectul: chiar dacă este doar un copil, el are
nevoie de respectul şi de valorizarea celorlaţi, ca
orice alt individ. Respectarea copilului înseamnă
oferirea de alternative, explicarea motivelor care
impun un comportament sau altul, libertatea de
exprimare şi de a lua decizii şi multe alte lucruri;
– sinceritatea: copiii au nevoie de a cunoaşte
oamenii şi de a avea încredere în ei, cu atât mai
mult în părinţii lor. Minciunile sau adevărul spus
pe jumătate nu fac altceva decât să-i facă să fie
confuzi şi să-şi dezvolte un stil de comunicare
bazat pe minciună şi nesinceritate;
– dragostea: un copil are nevoie de dragostea
părinţilor săi tot timpul adică atât în momentele
fericite cât şi în cele triste. Părintele îşi poate
exprima dragostea faţă de copil atât verbal, cât şi
nonverbal – îmbrăţişări, strângeri de mână,
mângâieri etc. Alternarea comportamentelor de
manifestare a dragostei cu cele de neglijare, de
indiferenţă sau cu cele agresive, îl pot face pe
copil să nu mai aibă încredere în părinţii săi, să-i
evite, să-i mintă sau, mai rău, sa-i respingă;
(https://psihart.wordpress.com/2011/12/14/
relatia-parinte-copil/)

Pornind de la cele două texte-suport, A şi B, redactează o compunere, de minim 120 de cuvinte, în

care, prin comparaţie, să evidenţiezi asemănările şi deosebirile între felul în care apare imaginea
relaţiei dintre copii şi părinţi în cele două texte. În redactarea compunerii, vei avea în vedere
următoarele repere:
- precizarea tipurilor de texte; 1p.
- prezentarea comparativă a textelor-suport, evidenţiind o asemănare şi două deosebiri. 3p.
- prezentarea comparativă a imaginii familiei în textele-suport. 4p.
Pentru redactare se acordă 1 p.
Se acordă 1 p din oficiu.