Wa0001

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ

Școala doctorală de inginerie electrică și energetică
Domeniul: Inginerie Electrică
Ing. Cristian – Eugeniu SĂLCEANU
TEZA DE DOCTORAT
Conducător științific,
Prof. dr. ing. Sorin ENACHE
Craiova
2024
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ
Școala doctorală de inginerie electrică și energetică
Domeniul: Inginerie Electrică
Ing. Cristian – Eugeniu SĂLCEANU
Cercetarea, proiectarea, realizarea și încercarea

elementelor de înlocuire de 24 și/sau 36 kV, 25 kA,
fără consum de argint
Conducător științific,
Prof. dr. ing. Sorin ENACHE
Craiova
2024
Cristian – Eugeniu SĂLCEANU
2
Cercetarea, proiectarea, realizarea și încercarea elementelor de înlocuire de 24 și/sau 36 kV,
25 kA, fără consum de argint
MULȚUMIRI
Doresc să-mi exprim pe această cale întreaga recunoştinţă domnului prof. dr. ing. Sorin
ENACHE, conducătorul ştiinţific al prezentei lucrări, pentru disponibilitate, îndrumarea atentă
și sprijinul acordat, dovedite pe tot parcursul activităţii de perfecţionare prin doctorat.
Aduc mulţumirile mele domnului prof. dr. ing. Ion VLAD, doamnei prof. dr. ing.
Daniela ROȘCA și domnului S. l. dr. ing. Laurențiu ALBOTEANU pentru sfaturile dânșilor şi
opiniile competente, bazate pe experienţa dobândită în prodigioasa activitate, care a avut o
contribuție substanţială la realizarea acestei teze.
Mulţumesc întregului colectiv ICMET -LMP pentru sprijinul acordat, pentru atmosfera
colegială şi încurajările primite.
3
Cuprins
LISTA CU ABREVIERI ŞI SIMBOLURI ............................................................. 6
INTRODUCERE .................................................................................................... 8
1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI....................... 11
1.1 Noțiuni introductive.......................................................................................... 11
1.1.1 Generalități........................................................................................ 11
1.1.2 Clasificarea siguranțelor fuzibile de c.a........................................... 12
1.2 Analiza bibliografică........................................................................................ 14
2. METODE DE CERCETARE UTILIZATE............................................................. 21
2.1 Metode matematice folosite pentru evaluarea fiabilității în proiectarea
siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune............................................................. 21
2.1.1 Fiabilitate și defectare....................................................................... 21
2.1.2 Rata de defectare............................................................................... 21
2.2 Cercetarea descriptivă........................................................................................ 23
2.3 Cercetarea exploratorie..................................................................................... 26
2.4 Cercetarea cantativă.......................................................................................... 26
2.5 Cercetarea aplicativă tehnologică..................................................................... 27
2.6 Derularea cercetării........................................................................................... 27
3. PROIECTAREA ȘI REALIZAREA ELEMENTELOR DE ÎNLOCUIRE FĂRĂ
CONSUM DE ARGINT............................................................................................ 32
3.1 Proiectarea siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune .......................................... 32
3.1.1 Cartușul siguranței ........................................................................... 34
3.1.2 Capace și contacte pentru siguranțe .................................................. 34
3.1.3 Percutorul .......................................................................................... 36
3.1.4 Suportul ceramic ............................................................................... 39
3.1.5 Materialul de umplere ..................................................................... 40
3.1.5.1 Cuarțul de siliciu - nisipul cuarțos (SiO2) ......................................... 40
3.1.5.2 Acid boric ........................................................................................ 41
3.1.5.3 Sulfatul de aluminiu sau mixtura sulfat de aluminiu cu sulfat de
calciu ................................................................................................. 41
3.1.5.4 Substanțe gazoase ............................................................................ 42
2.1.5.5 Alte soluții folosite pentru materialul de umplere ............................. 42
3.1.6 Elementul fuzibil ............................................................................... 43
3.1.6.1 Generalități ale elementului fuzibil ................................................... 43
3.1.6.2 Soluții privind utilizarea diverselor materiale în construcția 44
fuzibilului ..........................................................................................
3.1.6.3 Aspecte privind realizarea fuzibilelor din cupru ................................ 45
3.1.6.4 Aspecte privind realizarea fuzibilelor de aluminiu ............................ 46
3.1.7 Proiectarea elementului fuzibil ........................................................ 47
3.1.8 Ansamblul general al siguranței fuzibile de înaltă tensiune ............... 52
3.2 Prescripții generale privind funcționarea siguranțelor fuzibile ........................ 54
3.3 Prescripții generale privind condițiile experimentărilor efectuate ................... 55
4. EXPERIMENTĂRI PENTRU VALIDAREA MODELULUI EXPERIMENTAL ... 57
4.1 Generalități ........................................................................................................ 57
4.2 Caracteristica timp – curent .............................................................................. 58
4.3 Experimentări legate de încălzirea siguranțelor fuzibile ................................... 75
4.3.1 Influența temperaturii asupra curentului nominal și a curentului
continuu admisibil ............................................................................. 76
4.3.2 Influența temperaturii asupra caracteristicilor timp-curent ............... 76
4
4.3.3 Experimentări pentru verificarea încălzirii siguranțelor fuzibile de

înaltă tensiune .................................................................................. 76
5. ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE LA 24 kV ȘI CURENȚI INTENȘI ................... 84
5.1 Circuite liniare de încercare a siguranțelor de înaltă tensiune limitatoare de
curent ................................................................................................................ 84
5.2 Model matematic asupra comportamentului siguranțelor fuzibile cu element
fuzibil din aluminiu sau cupru la încălzire ......................................................... 87
5.3 Experimentări pentru validarea modelului matematic ...................................... 93
5.4 Încercări experimentale la curenți intenși ......................................................... 96
5.4.1 Verificarea capacităţii de rupere la curentul maxim de scurtcircuit .. 97
5.4.2 Încercări experimentale la seria de încercări 2 .................................. 112
5.4.3 Încercări experimentale la seria de încercări 3 .................................. 117
5.5 Simularea asistată de calculator al seriei de încercări 1 ..................................... 123
5.6 Considerații privind clasificarea siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune și
plasarea noului tip de siguranțe în circuitele industriale. Interpretarea
rezultatelor ........................................................................................................ 125
5.6.1 Atribute ale sigurantelor fuzibile de înalta tensiune cu fuzibil din
aluminiu............................................................................................. 127
5.6.2 Interpretarea comportamentului siguranţelor fuzibile cu fuzibil din
aluminiu la experimentări .................................................................. 128
5.6.3 Interpretarea comportamentului siguranţelor fuzibile cu fuzibil din
cupru la experimentări ....................................................................... 130
6. ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE SPECIALE ........................................................ 131
6.1 Simulări pentru verificarea presiunii la capetele unei siguranțe fuzibile de
înaltă tensiune ................................................................................................... 134
6.2 Încercări experimentale pentru verificarea presiunii la capetele unei siguranțe
fuzibile de înaltă tensiune .................................................................................. 138
6.3 Experimentări pentru verificarea presiunii în celulele electrice ce conțin
combinații cu siguranțe fuzibile ........................................................................ 142
7. COMBINAȚII SEPARATOARE DE SARCINĂ – SIGURANȚE FUZIBILE DE
CURENT ALTERNATIV ......................................................................................... 148
7.1 Caracteristici generale ale siguranțelor fără consum de argint proiectate în
cadrul tezei, esențiale în cadrul combinațiilor cu separatoarele de sarcină ....... 149
7.1.1 Caracteristici termice ........................................................................ 149
7.1.2 Caracteristica de întrerupere ............................................................. 150
7.1.3 Comparație între siguranțele de putere și cele de distribuție .............. 151
7.1.4 Comparatie între siguranța limitatoare de curent și cea cu expulsie
și alte tipuri de siguranțe ne-limitatoare de curent ............................. 151
7.1.5 Întreruperea și restabilirea circuitului ............................................... 153
7.1.5.1 Întreruperea fără modificarea circuitului ........................................... 154
7.1.5.2 Întreruperea cu modificarea circuitului ............................................. 156
7.2 Combinații între siguranțe și aparatele de comutație ......................................... 157
7.2.1 Generalități legate de combinația între siguranțe și aparatele de
comutație ........................................................................................... 157
7.2.2 Cerințe constructive și funcționale, selectarea siguranțelor fuzibile . 158
7.2.3 Curentul de transfer, importanța, definiție, determinare ................... 159
7.3 Aplicații ale siguranțelor fuzibile ca unic element în protecția
transformatoarelor ............................................................................................. 161
7.3.1 Curenții inrush .................................................................................. 161
7.3.2 Curenții pick-up ................................................................................ 162
5
7.4 Încercări experimentale ale combinației separator de sarcină cu siguranțe

fuzibile .............................................................................................................. 163
7.5 Coordonarea siguranțelor proiectate cu alte aparate de comutație .................... 178
7.5.1 Coordonarea siguranței limitatoare de curent cu altă siguranță
limitatoare de curent .......................................................................... 178
7.5.2 Coordonarea siguranței limitatoare de curent cu siguranța de
expulsie ............................................................................................. 179
7.5.3 Coordonarea siguranței limitatoare de curent cu recloserul................ 181
7.5.4 Coordonare siguranța limitatoare de curent/recloser (coborator)....... 183
7.5.5 Coordonarea demaror - siguranța limitatoare de curent și alte
dispozitive de protecție ...................................................................... 185
8. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE .............................................. 189
LISTA DE PUBLICAȚII ȘI LUCRĂRI PUBLICATE DE AUTOR ......................... 194
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................... 200
ANEXE..................................................................................................................... 206
Anexa 1- Echipamentul de măsură și prelucrare date.......................................... 206
Anexa 2- Simulare deconectare circuit prin intermediul siguranțelor fuzibile
de I.T. în Matlab Simulink.................................................................. 217
Anexa 3- Detalii constructive speciale ale echipamentului folosit la
experimentări......................................................................................... 220
6
LISTA CU ABREVIERI ŞI SIMBOLURI

Simbol/ Unitatea Explicația/Denumirea simbolului
Abreviere de măsură
A - Ampermetru
A1 - Constantă de integrare
c - Căldura specifică
c.a. [A] Curent alternativ
c.c. [A] Curent continuu
cs ws/kg.grd Căldura specifică în stare solidă
cos φ - Factor de putere
CM [A/cm2]2s Constanta Mayr
CTT - Caracteristica timp-curent
CRL - Caracteristică de curent de rupere limitat
CTRV [F] Condensator folosit pentru reglarea tensiunii tranzitorii de
restabilire
f [Hz] Frecvența
G - Generator
H N/m2 Duritate
g kg/m3 Greutate specifică
Ia [A] Curent continuu admisibil
Ls [Ω] Impedanța sursei
Ic [A] Valoarea instantanee maximă a curentului atinsă în cursul ruperii
I2t A2s Integrala Joule
Ipk [A] Valoarea de vârf a curentului în timpul perioadei tranzitorii, care
urmează stabilirii sale
Ip [A] Curentul prezumat care ar trece printr-un circuit dacă siguranța
ar fi înlocuită cu un conductor cu impedanță neglijabilă
In [A] Curentul nominal = valoarea curentului corespunzator cu un
ansamblu specific de condiții de funcționare al siguranței
I1 [A] Curentul prezumat de rupere evaluat în momentul corespunzător
inițierii fenomenului de rupere la seria de experimentări 1 și este
valoarea efectivă a componentei periodice a curentului
I2 [A] Curentul prezumat de rupere evaluat în momentul corespunzător
inițierii fenomenului de rupere la seria de experimentări 2 și este
valoarea efectivă a componentei periodice a curentului
I3 [A] Curentul minim de rupere
Î.T. - Înaltă tensiune
lp [mm] Perimetrul secţiunii elementului fuzibil
j - Densitatea curentului
J.T. - Joasă tensiune
K1 - Întreruptor de protecție 400 V/1250 A
k - Coeficient de transfer termic
L [H] Bobină
l0 [mm] lungimea constricţiei
M 2 , M3 - Autotransformator 70 kVA
MB1,2 - Aparat de comutație capabil să facă în sarcină doar operația de
deschidere
7
MM1 - Aparat de comutație capabil să facă în sarcină doar operația de

închidere
M.T. - Medie tensiune
MTTF - Durata medie de funcționare până la apariția defectului
O - Obiectul pe care se efectuează experimentările
O2 - Punct de măsură tensiune
Pd [W] Puterea disibată
P0x [W] Pierderi de putere
PM1 - Transformator de curent 2x50/5A și Cordon Rogowski 2 kA/V
PM2 - Voltmetru digital METRAHIT 29S
PM3 - Sistem de achiziție de date TRAS_1: 16 channels, 16 bits
Q1 - Întreruptor monofazat 400 V/1000 A
R - Fiabilitatea = măsură a capacitații unei siguranțe fuzibile cu mare
capacitate de rupere de a funcționa corect
R1 [Ω] Rezistență variabilă
RTRV [Ω] Rezistență folosită pentru reglarea tensiunii tranzitorii de
restabilire
S - Sursa folosită la trasarea caracteristicilor timp-curent
S1 - Senzor de ardere siguranțe
s [mm] Secţiunea totală a constricţiilor
SLC - Siguranță limitatoare de curent
ta [s] Durata de arc
t3 [s] Timpul necesar pentru atingerea tensiunii UC
o
tf C Temperatura de fierbere
tpa [s] Durata de prearc
o
tt C Temperatura de topire
TC - Aparat măsură curent
Tm1 [s] Timpul de fuziune al siguranței la curent simetric
Tm2 [s] Timpul de fuziune al siguranței la la 0,87x I1
TTR [V] Tensiunea tranzitorie de restabilire
V - Voltmetru
̂
𝐕 [V] Tensiunea sursei
Uap [V] Tensiunea aplicată
Un [V] Tensiunea nominală
Uc [V] Valoarea de vârf a TTR
Ur [V] Tensiunea de restabilire la frecvență industrială
Uc/t3 [kV/µs] Viteza de creștere
XR [H] Bobină de reglare fără miez
γ - Factor de oscilație
θ [°el] Unghiul de închidere la scurtcircuit
θa [°C] Temperatura mediului ambiant
𝜌 [Ωm] Rezistivitatea electrică
ρ0 [Ωm] Rezistivitatea electrică inițială
ϑ [°K] Încălzirea
λ w/m.grd. Conductivitatea termică
αR 1/grd Coeficientul variaţiei rezistivităţii electrice cu temperatura
γl ws/kg Căldura latentă de topire
ω - Pulsația la 50 Hz
σR N/m2 Rezistența la tracțiune
8
INTRODUCERE
Siguranțele fuzibile de înaltă tensiune, limitatoare de curent sunt aparate simple, relativ
ieftine, dar cu funcționare foarte rapidă în cazul curenților de scurtcircuit și sunt larg utilizate
în instalațiile electroenergetice. În comparație cu separatoarele de sarcină sau întreruptoarele,
ele nu au mecanisme de acționare și nici contacte în mișcare. Construcția siguranțelor este
aparent simplă, însă fenomenele care apar în timpul funcționării sunt destul de complexe. Din
această cauză cercetarea și construcția siguranțelor s-au bazat mai mult pe metode empirice
necesitând multe experimentări și încercări costisitoare.
Siguranța fuzibilă este în general văzută drept cel mai simplu echipament de protecție
folosit pentru a evita avariile produse de curenți intenși într-un circuit electric. În termeni
generali, siguranța este un conductor electric ce se topește fără manifestări electrice periculoase
atunci când este străbătut de un curent excesiv, iar datorită dezintegrării întrerupe curgerea
curentului electric. Pe lângă faptul că întrerupe curenții de avarie, o siguranță are rolul de a
permite trecerea curenților de valori mai mici decât cei specificați fără încălzire excesivă. Mai
mult, după ce a efectuat o operație de rupere a arcului o siguranță prezintă o rezistență crescută
în calea curentului electric (o rigiditate dielectrică între contacte suficientă pentru menținerea
tensiunii).
Este cunoscut faptul că proiectarea și realizarea unui aparat electric reprezintă un
compromis între interesele consumatorilor (referitoare la fiabilitate și calitate) și cele ale
furnizorilor (care doresc nivele realiste ale investițiilor și ale costurilor). O anumită flexibilitate,
care să permită abateri de la parametri „perfecți” ai aparatului electric, poate fi acceptată în
vederea realizării unor aparate electrice mai ieftine și mai simple.
Echipamentul electric este proiectat să funcționeze corect în condiții normale de lucru.
Acestea se caracterizează prin faptul că tensiunea de alimentare se află în domeniul admis,
frecvența între limitele de toleranță acceptate și curentul nu depășește valoarea celui minim de
rupere. Funcționarea în afara acestor limite conduce la creșterea pierderilor, reducerea eficienței
și funcționare nepredictibilă. Abaterile mari pot produce deteriorarea echipamentelor în urma
funcționarii incorecte a dispozitivelor de protecție.
Incidentele produse de avaria echipamentelor sau întreruperea alimentării tensiunii
electrice sunt întotdeauna inoportune și uneori cu efecte grave. Astfel rolul siguranțelor
electrice și a altor dispozitive de protecție este vital într-o instalație.
Complexitatea sistemelor tehnice actuale și consecințele economice la apariția unui
defect arată importanța tot mai mare a fiabilității echipamentelor de protecție. În proiectarea
siguranțelor fuzibile sunt utilizate materiale tehnice tot mai complexe și este des întâlnită
problema fiabilității, acestea nefiind capabile să producă cele mai bune rezultate în orice situație
de defect întâlnită în exploatarea siguranțelor fuzibile.
Siguranțele fuzibile moderne funcționează apropiat de limitele tehnice maxime la care
au fost proiectate. Cu cât exigențele în ceea ce privește siguranțele cresc, cu atât scad limitele
de siguranță, cu consecințe ce apar la cea mai mică eroare de selecție din partea utilizatorului,
de cele mai multe ori consecințe ce se manifestă violent. Întrucât este conectată în cadrul
circuitului în serie cu echipamentul protejat, siguranța detectează și izolează echipamentul
avariat de restul circuitului. Siguranța fuzibilă, în cea mai simplă formă a sa, constă dintr-un fir
de metal conectat între doi suporți așezați pe un suport corespunzător. Siguranțele moderne sunt
încastrate într-o anvelopă ceramică, iar firele fuzibile sunt montate în interior pe un suport
izolant, siguranța fuzibilă fiind prevăzută și cu un ansamblu de semnalizare ce are și rol de
acționare a altor aparate electrice, denumit percutor. Anvelopa ceramică este umplută controlat
cu un material exotermic, capabil să stingă arcul electric, cel mai des utilizat fiind nisipul de
cuarț. Componentele din metal, altele decât elementul fuzibil, pot fi realizate din cupru, fier,
9
alamă și pot fi argintate sau nichelate și trebuie să fie capabile să opereze în orice condiții
termice, mecanice sau electrice ce pot apărea în exploatare.
Cercetările din această lucrare sunt concentrate pe un model nou de element de înlocuire
(Definiție: parte a unei siguranțe fuzibile, care conține elementele fuzibile și destinată să fie
înlocuită după funcționarea siguranței fuzibile) realizat fără consum de argint. Deși inițial
lucrarea nu și-a propus proiectarea tuturor elementelor constructive acest lucru s-a dovedit
ulterior necesar, întrucât experimentările efectuate au scos în evidență capacitatea superioară a
acestui nou model de siguranță fuzibilă de înaltă tensiune de a performa în tandem cu alte
aparate de comutație.
La nivel mondial siguranțele fuzibile își fac apariția în mai toate circuitele electrice,
funcția lor principală este de a proteja aparatele electrice, cum ar fi transformatoare de
distribuție, motoare și baterii de condensatoare împotriva curenților de suprasarcină.
Siguranțele pot funcționa ca dispozitive unice sau pot fi combinate cu întrerupătoare-
separatoare izolate aer/SF6. Alegerea depinde de cerințele fiecărei aplicații și condițiile
specifice ale rețelei. Unul dintre cei mai critici factori pentru o protecție optimă este selectarea
siguranțelor adecvată. Acest lucru se poate face pe baza calculelor teoretice, dar în multe cazuri
cunoștințe practice obținute în urma încercărilor sunt de bază.
Una din țintele la nivel mondial este de a proiecta siguranțe fuzibile ce operează în
siguranța în aer cu disipare limitată de căldura în cazul în care sunt folosite în cadrul
echipamentelor de comutație cu izolație în gaz.
Sunt multe moduri de a împărți siguranțele fuzibile pe categorii, dar toate trebuie să
întrerupă curentul prezumat de scurtcircuit pentru a extinde durata de viață a celorlalte
echipamente electrice din circuit. Principala diferențiere între categoriile de siguranțe este
curentul nominal minim de rupere, acesta fiind în general mare pentru siguranțele din clasa
asociate, sensibil mai mic pentru siguranțele de uz general și cu o valoare foarte apropiată de
curentul minim pentru siguranțele full-range.
Toate aceste tipuri existente pe piață au în construcția lor elemente din argint sau
elemente argintate. Siguranțele fuzibile ce fac obiectul acestei teze nu conțin elemente din argint
și nici argintate și își propun să îndeplinească condițiile standardizate pentru clasa asociate.
Aceasta, împreună cu capacitatea de a lucra în tandem cu alte aparate de comutație, le face
extrem de atractive pentru utilizatorii industriali, fiind și justificarea tezei. În afara costurilor
mult reduse comparativ cu siguranțele existente pe piață acestea își propun un timp de reacție
mai scurt (câteva milisecunde) decât variantele existente pe piață, făcându-le astfel atractive și
pentru protecția transformatoarelor, motoarelor etc. Compromisul este dat de curentul minim
de rupere care va fi mai mare decât variantele existente pe piață, lucru ce va duce la
nerecomandarea lor pentru protecția bateriilor de condensatoare. Astfel, siguranțele proiectate
în cadrul acestei teze vor fi definite ca limitatoare de curent, caracteristicile cut-off vor arăta
relația dintre curentul de scurtcircuit prezumat și valoarea de vârf a curentului limitat, acestea
conducând la o reducere substanțială a stresului termic și mecanic în instalațiile de înaltă
tensiune.
Siguranțele fuzibile de înaltă tensiune ce fac obiectul acestei teze vor putea lucra în
tandem cu separatoarele de sarcină atât în celulele cu izolație în aer cât și în cele izolate cu gaz.
Atunci când va lucra combinația siguranță fuzibila –separator de sarcină, siguranța fuzibilă își
va asuma doua roluri în funcție de curentul rupt. Atunci când curentul de avarie este mai mare
decât curentul de transfer, siguranța fuzibilă va extinde capacitatea de rupere a separatorului de
sarcină, întrerupând curentul cu o viteza mai mare decât a separatoului de sarcină, acest lucru
fiind valabil deoarece siguranța va avea timpi de rupere mai mici decât orice separator existent
pe piață. Astfel, în momentul în care va acționa percutorul, siguranța deja a rupt curentul de
avarie, separatorul deschizând în siguranță, fără sarcină. Însă, dacă curenții de avarie sunt mai
mici decât curentul de transfer, siguranța va folosi percutorul pentru a activa separatorul, care
la rândul lui va acționa întregul mecanism. Cu alte cuvinte procesul de întrerupere a curentului
10
este realizat de separatorul de sarcină pentru a preveni supraîncărcarea siguranței. Percutorul

va fi proiectat pentru a funcționa cu orice tip de separator de pe piață.
Toate aceste caracteristici fac parte din preocupările la nivel mondial privind scăderea
costurilor de producție pentru siguranțele fuzibile și, în mod indirect, pentru separatoarele ce
vor fi eliberate de anumite sarcini ce sunt preluate de către siguranțe.
Metodologia cercetării se bazează pe o experiență de aproape 20 de ani privind
proiectarea și testarea echipamentelor de comutație, pe discuții avute atât cu producătorii, cât
și cu utilizatorii acestor echipamente, privind dificultățile întâlnite atât în proiectare, cât și în
exploatare. În proiectarea siguranțelor fuzibile se dorește întotdeauna obținerea unui produs cu
o fiabilitate înaltă întrucât, deși insuficientă prin ea însăși, este o cerință fundamentală a
clientului final, aceasta deoarece asigurarea unei disponibilități ridicate folosind un echipament
nefiabil este nerealistă necesitând un efort economic.
Construcția siguranțelor este aparent simplă, însă fenomenele care apar în timpul
funcționării sunt destul de complexe. Din această cauză cercetarea și elaborarea siguranțelor s-
au bazat mai mult pe metode empirice necesitând multe experimentări și încercări costisitoare.
În scopul înlăturării acestei situații tendința actuală pe plan mondial este de a transforma aceste
cercetări empirice în știință. Avantajul major în elaborarea acestei teze este reprezentat de
Laboratorul de Mare Putere, unde au fost realizate un număr mare de experimentări pentru a
putea valida noile soluții conform standardelor internaționale.
Lucrarea este structurată pe șase capitole de fond. În primul capitol este prezentat stadiul
actual al cunoașterii în domeniul siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune, este prezentată o
clasificare a tuturor tipurilor de siguranțe existente pe piață și domeniul lor de utilizare și detalii
generale constructive. Capitolul 2 prezintă metodele de cercetare utilizate în temă. În capitolul
3 este prezentat un proiect original de realizare a unui nou tip de siguranțe fuzibile de înaltă
tensiune, fară consum de argint, ce include și desene de execuție a principalelor elemente din
componența siguranțelor. Tot în capitolul 3 este realizat un model de calcul al ratei de defectare
pentru siguranțele fuzibile. Urmează, în capitolul 4, experimentări pentru validarea modelului
experimental la încălzire și trasarea caracteristicilor timp-curent, iar în capitolul 5 sunt
prezentate încercări experimentale la 24 kV și curenți intenși. Tot în capitolul 5 se regăsește un
model matematic asupra comportamentului siguranțelor fuzibile cu element fuzibil din
aluminiu sau cupru, la încălzire. În capitolul 6 sunt prezentate încercări experimentale speciale
și unice în domeniu privind presiunea exercitată în interiorul siguranței, iar în capitolul 7 este
analizată experimental capacitatea siguranțelor realizate de a lucra în tandem cu alte aparate de
comutație. Capitolul de concluzii sintetizează rezultatele semnificative obținute în urma
cercetărilor şi contribuţiile originale ale autorului.
Contribuțiile originale în cadrul tezei: proiectarea la nivel de desene de execuție pentru
siguranțe fuzibile de înaltă tensiune fără consum de argint, calculul și realizarea circuitelor
pentru experimentări ce validează comportamentul siguranțelor în cele mai severe condiții
întâlnite în exploatare, realizarea unui model matematic asupra comportamentului siguranțelor
fuzibile cu element fuzibil din aluminiu sau cupru la încălzire, definirea unor ecuații privind
rata de defectare generală a siguranțelor fuzibile, diverse simulări asistate de calculator,
experimentări unice privind presiunea exercitată în interiorul tubului ceramic, realizarea unui
model funcțional și efectuarea de experimentări privind combinații separatoare de sarcină –
siguranțe fuzibile.
Lucrările elaborate de-a lungul tezei cuprind 4 articole publicate în reviste cotate ISI /
BDI, 8 articole publicate în cadrul conferințelor internaționale cotate ISI / BDI, 9 articole
publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale și caștigarea unui proiect de
cercetare prin competiție.
11
1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN

DOMENIUL TEMEI
1.1. Noțiuni introductive
1.1.1. Generalități
Siguranțele fuzibile sunt aparate de comutație cu întrerupere automată, care protejează
circuitele electrice împotriva efectelor termice și dinamice ale curenților de suprasarcină și
respectiv ale celor de scurtcircuit. Elementul care realizează protecția este reprezentat de către
un fir sau o bandă fuzibilă montate în serie cu circuitul de protejat și astfel calibrate încât să
aibă cea mai mică stabilitate termică din întreg circuitul. Până la o anumită valoare a curentului
din circuit (curentul minim de topire Imt), elementul fuzibil nu va produce comutația circuitului;
la depășirea acestei valori, fuzibilul se topește întrerupând astfel circuitul. Pentru a proteja
circuitul împotriva primului maxim al curentului de scurtcircuit (curentul de lovitură) Ipk,
fuzibilul trebuie să se topească într-un timp mai scurt de o semiperioadă, măsurat în raport cu
momentul începerii scurtcircuitului (deci în mai puțin de 10-2 s în rețelele cu f = 50 Hz); numai
astfel siguranța fuzibilă își va manifesta efectul limitator, adică va întrerupe circuitul înainte de
a fi atinsă valoarea maximă a curentului de scurtcircuit [4]-[6].
Prin funcționarea siguranței fuzibile se înțelege întreruperea de către aceasta a
circuitului în care este montată, ca urmare a topirii elementului fuzibil și a stingerii arcului
electric apărut între picăturile de metal. Curentul nominal al elementului de înlocuire (In) se
definește ca fiind valoarea standardizată a curentului garantat de către fabrica constructoare la
care elementul de înlocuire poate funcționa timp îndelungat.
Capacitatea de rupere a siguranței fuzibile se definește ca fiind cea mai mare valoare a
curentului de scurtcircuit pe care siguranța îl poate întrerupe în condiții precizate în standardele
internaționale [100]-[114], fără ca elementul de înlocuire să se distrugă în timpul încercării.
Cele mai eficiente siguranțe din punctul de vedere al efectului limitator și al puterii de
rupere sunt cele care utilizează ca mediu de stingere a arcului electric nisipul de cuarț și au firul
fuzibil realizat din argint [12], [20], [33], [41]. Firul fuzibil este înfășurat pe suportul ceramic,
circuitul continuându-se prin inelele metalice, blidele și capacele care realizează racordul dintre
elementul de înlocuire x și circuitul exterior. În paralel cu firul fuzibil, este montat firul de
nichelina, care va fi parcurs de o parte redusă din curent; firul de alamă este destinat pentru
semnalizarea funcționării fuzibilului. Capacele sunt armate la capetele frontale ale anvelopei de
ceramică iar porțiunile interioare ale acestui ansamblu sunt umplute cu nisip de cuarț.
O variantă aparte de siguranță fuzibilă o constituie cele cu expulsie, în care elementul
fuzibil de lungime redusă (maximum 5 cm) se află în interiorul unui tub din material gazogen
(fibră electrotehnică, sticlă organică, plexiglas, viniplast, PVC sau acid boric). Întinderea firului
fuzibil se asigură prin intermediul unui conductor flexibil și a unui resort elicoidal. La apariția
curentului de defect se produce topirea firului fuzibil și arcul electric, conductorul fuzibil este
smuls cu o mare viteză lungind arcul electric în interiorul tubului de material gazogen, iar gazele
la o presiune ridicată (circa 120 bar), facilitează expulzarea conductorului flexibil corelată cu
un intens suflaj longitudinal al arcului electric. Suflajul este elastic, adică intensitatea sa e
funcție de cea a curentului întrerupt. Alungirea rapidă a arcului electric face ca funcționarea
acestor siguranțe să nu fie însoțită de supratensiuni periculoase; ele se pot utiliza până la
tensiuni de 220 kV și puteri de rupere până la 7500 MVA. Deoarece cuțitul de contact care
asigură întinderea arcului electric prin intermediul reostatului elicoidal va ocupa după
funcționarea siguranței o poziție rotită cu 90° față de cea anterioară (asigurând concomitent
astfel distanța de izolare) acest tip de siguranțe au și un rol de separator normal [7]-[9].
12
O tendință modernă în construcția siguranțelor fuzibile o reprezintă siguranța fuzibilă

universală elaborată în Japonia. Această siguranță conține un element fuzibil cu un punct de
topire coborât (circa 350°C), realizat dintr-un aliaj de aur - siliciu (Au—Si), legat în serie cu
două fuzibile din argint. Fuzibilul din aliaj eutectic stabil din Au-Si se află în interiorul unui tub
din material gazogen (politetrafluoretilenǎ), fiind destinat deconectării curenților reduși de
suprasarcină. Fuzibilele din argint (având temperatura de topire de 960°C) sunt spiralate pe un
suport din alumină (Al2O3) și se află într-un mediu ocupat de nisip din cuarț, întregul ansamblu
fiind închis în interiorul anvelopei ceramice, la capetele căreia se află cele două capace de
contact, printr-unul din ele trecând indicatorul de semnalizare a funcționării.
Folosirea siguranțelor fuzibile în instalațiile de înaltă tensiune are o bază economică
întrucât siguranța fuzibilă este un aparat simplu, care se poate uzina la un preț de cost redus, și
care poate înlocui în unele cazuri întreruptoarele de putere, aparate mai costisitoare. Siguranțele
fuzibile sunt utilizate la protecția transformatoarelor de măsură de tensiune împotriva
scurtcircuitelor ce pot apărea pe partea de joasă tensiune. De asemenea, posturile de
transformare de mică putere (25—50 kVA) montate pe stâlpi pentru electrificarea satelor sunt
protejate cu siguranțe fuzibile pe partea de înaltă tensiune (15 ÷ 20 kV). În prezent există
tendința de a economisi aparatajul greu de comutație, cum sunt întreruptoarele cu siguranțe
fuzibile plasate pe un cuțit izolat, deci care joacă și rolul de separator.
Sunt folosite siguranțe fuzibile pentru a proteja transformatoare de putere de 630 kVA
din posturile de transformare ale întreprinderilor industriale. În mod normal, fiecare
transformator necesită un întreruptor și un separator pentru a se conecta la barele de înaltă
tensiune, însă dispoziția echipamentului permite utilizarea unui singur reductor de curent pentru
cele două transformatoare și ca urmare se folosește câte un singur echipament pentru
înregistrarea energiilor activă și reactivă.
1.1.2. Clasificarea siguranțelor fuzibile de c.a.
Atributele complexe ale unei siguranțe, de mare interes pentru proiectanți, sunt cerințele
specifice pentru a preveni potențialele pagube generate în circuit de distrugerea acestora,
precum și de viteza cu care este întrerupt curentul electric. Datorită diversității cerințelor de
exploatare, spectrul siguranțelor este în zilele noastre vast, după cum se observă Fig. 1.1.
Categorie Tip Utilizare Avantaje/Dezavantaje
Elementul ieftin și ușor de înlocuit, dar

Siguranțe cu expulzie Protecția rețeleor de exterior
Siguranțe de înaltă emite flăcări au și rol de separator
tensiune >1000 Vc.a. Rețele Limitează energia de scurtcircuit. Mult mai
Limitatoare de curent Motoare ieftin ca întreruptoarele. Pot fi scufundate în
transformatoare ulei. Înlocuire anevoioasă dar toți parametrii
asigurați după înlocuire. Necesită separator
Back-up pentru izolarea circuitului
Generale
Asociate
Protecție industrială până la Caracteristici interschimbabile
1200A, 660V
Mare capacitate de Capacitate de rupere până la Aparate ieftine de limitare a scurtcircuitului.
rupere 120kA Acuratețe mare. Timpi mari pentru
reînchiderea circuitului
Aparate ieftine de limitare a scurt circuitului.
Protecția semi-conductorilor
Acuratețe mare. Timpi mari pentru
specială
reînchiderea circuitului
De protecție consumator Rapide. Control bun pentru i2t și
supratensiuni
Capacitate de rupere Aparate ieftine de limitare a scurtcircuitului.

Domestice Acuratețe mare. Timpi mari pentru
Siguranțe de joasă 16,5÷33 kA
tensiune <1000 Vc.a. reînchiderea circuitului
Caracteristici fixe în gama de gabarit
Semi-închise Domestic <6000 A Caracteristici interschimbabile
Foarte mare capacitate Capacitate mare de rupere pentru gabaritul

de rupere său. Ieftine și ușor de schimbat. Capabile să
conducă curenți pe perioade mari de timp
Capacitate mică de
rupere Protecția subcircuitelor Utilizare unde scurtcircuitele sunt frecvente,
Capacitate de rupere 1÷12 kA capacitate mică de rupere.
Capacitate mică de
rupere în miniatură Protecții electronice Ieftine, izolează părți din circuit
Fig. 1.1 - Spectrul siguranțelor

13
Siguranțele fuzibile se clasifică în principal după felul tensiunii de lucru, și avem astfel
două mari categorii de siguranțe:
- Siguranțe fuzibile de joasă tensiune;
- Siguranțe fuzibile de înaltă tensiune.
Convențional, se consideră că la joasă tensiune, tensiunea nominală între faze trebuie să
fie de până la 1000 V în curent alternativ și 1200 V între conductoare în curentul continuu, tot
ce este peste aceste valori, reprezentând înaltă tensiune.
Siguranțele fuzibile de joasă tensiune se clasifică în trei categorii principale:
a. siguranțe cu mare putere de rupere folosite în instalații industriale pentru curenți
nominali de 100-1000 A și care pot rupe curenți de zeci de kA;
b. siguranțe fuzibile cu filet folosite în instalații industriale și în domeniul casnic pentru
curenți nominali de 15-100 A și care pot rupe curenți de până la 33 kA;
c. siguranțe fuzibile în miniatură folosite la aparatele electrice (redresoare, aparate radio
și tv etc.) pentru tensiuni sub 550 V, curenți nominali de 0,1÷10 A și care pot rupe curenți de
până la 2 kA.
Siguranțele fuzibile de înaltă tensiune se clasifică după cum urmează:
a. după felul instalației în care sunt montate:
- siguranțe pentru instalații de interior;
- siguranțe pentru instalații de exterior.
b. după felul curentului:
- siguranțe de curent alternativ;
- siguranțe de curent continuu.
c. după durata de ardere:
- siguranțe normale (rapide);
- siguranțe cu inerție;
- siguranțe cu întârziere.
d. după numărul polilor:
- siguranțe unipolare;
- siguranțe multipolare (bipolare, tripolare).
e. după protecția lor:
- siguranțe protejate contra atingerilor accidentale a părților sub tensiune;
- siguranțe protejate contra umidității.
În funcție de modul de stingere a arcului electric, siguranțele de înaltă tensiune se împart
în trei grupe principale:
- siguranțe cu autosuflaj cu gaze (expulsie);
- siguranțe cu material de umplutură;
- siguranțe cu alungire mecanică a arcului electric.
Siguranțele fuzibile prezintă următoarele avantaje:
-au o construcție simplă și un cost scăzut;
-au efect limitator, întrerupând curentul de scurtcircuit înainte ca acesta să atingă
valoarea maximă;
-îndeplinesc și un rol de separator, patronul cu elementul fuzibil fiind amovibil.
Ca dezavantaje ale siguranțelor fuzibile se menționează:
- necesitatea înlocuirii patronului cu element fuzibil la fiecare defect, ceea ce, pe de o
parte, diminuează avantajul costului scăzut și, pe de altă parte, conduce la timpi mari de
repunere în funcțiune a instalației după eliminarea defectului;
- „îmbătrânirea” termică a elementului fuzibil, ca urmare a suprasarcinilor din rețea sau
a unor scurtcircuite care au fost eliminate prin topirea altor siguranțe consecutive de curenți
nominali mai mici;
14
- posibilitatea întreruperii unei singure faze, producând funcționarea motoarelor în două

faze și, deci, suprasarcini ale acestora;
- imposibilitatea unui reglaj al curentului de acționare, realizându-se o protecție „brută”;
- curenți nominali limitați.
Avându-se în vedere avantajele prezentate, precum și faptul că o protecție „brută” este
suficientă în rețele, siguranțele fuzibile sunt folosite în majoritatea instalațiilor existente, în
porțiunile de rețea cu curenți de sarcină până la 630 A, în special dacă curenții de scurtcircuit
sunt mari, iar suprasarcinile sunt rare.
1.2. Analiză bibliografică
O siguranța fuzibilă de înaltă tensiune poate funcționa în condiții normale de exploatare,
până la 20 de ani, cu aceleași performanțe electrice, suportând curenți de sarcină și suprasarcini
[107], [163]. Siguranța trebuie să fie capabilă să întrerupă circuitul atunci când este supusă la
supracurenți, acest proces fiind realizat prin topirea firului fuzibil. Acest proces este urmat de
fenomenul arcului electric cu o eliberare de energie uriașă, aceasta fiind direct proporțională cu
caracteristicile și parametrii circuitului. Prin întreruperea cu succes a defectului se înțelege că
arcul apare, se dezvoltă și este stins în interiorul siguranței, termen ce este cunoscut drept
capacitatea de rupere a siguranței fuzibile.
În lucrarea [118] este prezentat un model de încălzire a elementului fuzibil și o metodă
numerică, inclusiv faza de tranziție solid – lichid – vapori, cu scopul de a evalua timpul de pre-
arc al siguranțelor fuzibile cu mare capacitate de rupere. Modelul matematic prezentat în această
lucrare se bazează pe formularea entalpiei ecuației de încălzire, reprezentând efectul Joule
corelat cu ecuația lui Laplace.
Perioada de prearc este primul pas ce trebuie studiat la operația de rupere a siguranțelor
și afectează fenomenele ce îl succed. Au fost realizate experimente pentru timpi de arc scurți
(<10ms) și medii (>10ms), variind unghiul electric de apariție a curentului electric în intervalul
0° - 160° și două valori ale factorului de putere ( cos φ ~ 0.9 si cos φ ~ 0.1). Valori ale timpilor
de arc și prearc au fost obținute experimental pentru tprearc/tarc < 1 la 4.2 și diseminate din punct
de vedere energetic ținând cont de inductivitatea sursei. Influențele arcului și prearcului au fost
analizate cu integrala Joule, inclusiv disiparea de energie în siguranță [16].
În lucrarea [123] a fost realizat un studiu experimental al siguranțelor fuzibile cu
capacitate mare de rupere cu element fuzibil din aluminiu, cu și fără punct eutectic, la curent
nominal minim de rupere, precedat de experiment la curent nominal maxim de rupere. Se arată
astfel că în construcția cu element fuzibil din aluminiu siguranța nu întâmpină probleme la
ruperea curentului nominal maxim de rupere, însă dificultăți reale apar la ruperea curentului
nominal minim de rupere. Experimentele au fost făcute pe o serie omogenă 6-20A cu atenție la
siguranța de 36 kV, 25 kA, 16 A care a suferit multiple schimbări constructive și încercări cu
și fără punct eutectic. S-a găsit o soluție constructivă acceptabilă care a trecut încercările, însă
valoarea obținută pentru curentul minim de rupere nu este o valoare atractivă din punct de
vedere comercial [123].
Într-o altă lucrare [42] sunt prezentate rezultatele unui studiu al încălzirii unei siguranțe
de joasă tensiune și mare putere. Încercările experimentale au fost făcute cu o instalație
experimentală special dezvoltată. Pentru măsurarea temperaturii au fost folosite termocuple de
tip K. Studiul numeric s-a făcut cu un model computerizat al siguranței folosind softul
COMSOL. Modelul ia în calcul și transferul de căldură de la suprafața siguranței la mediu prin
radiație și convecție și fluxul de căldură propagat de căile de curent ale siguranței către
conductorii de conectare. S-a făcut o comparație între rezultatele numerice și cele
experimentale. Au fost dezvoltate numeroase modele 2D și 3D pentru studierea proceselor
termice în aceste dispozitive. În [107] este prezentat un model modelat 2D folosit pentru studiul
influenței armonicelor asupra pierderilor în siguranțele de mare putere cu ajutorul programului
15
ANSYS. Un model modelat 3D de siguranță de mare putere este dezvoltat în [107] și studiază
influența temperaturii ambiante și a curentului electric asupra distribuției câmpului termic al
siguranței. În [155] este descris un model modelat de siguranță pentru aplicații casnice folosind
programul ANSYS.
În timpul funcționării siguranțelor fuzibile, în interiorul anvelopei ceramice umplută
cu nisip de cuarț, elementul fuzibil este primul care începe să se topească, să se vaporizeze și
apare arcul electric. În timpul vaporizării elementului fuzibil, se poate considera că volumul
este fix, astfel încât creșterea presiunii atinge valori mai mari decât presiunea atmosferica.
Astfel, în [1] sunt luate în considerare două presiuni, 1 atm şi 10 atm. Câmpul electric din
interiorul plasmei poate atinge valori ridicate deoarece distanța dintre suprafața catodului și
suprafața anodului variază în timp. Au fost considerate diverse câmpuri electrice: 102 V/m, 103
V/m, 5x103 V/m, 104 V/m la presiune atmosferică și 105 V/m la 10 atm. Studiul efectuat în [1]
este realizat în intervalul de temperatura 2400 K – 10000 K. Pentru studiul plasmei create în
interiorul siguranței fuzibile au fost mai întâi determinate unele caracteristici pentru justificarea
ipotezelor clasice ale fizicii comportamentului termic al plasmei: frecvența plasmei, idealitatea
plasmei, aproximarea Debye-Huckel. Având în vedere mobilitatea mare a electronilor au fost
evaluate și conductivitățile electrice.
Lucrarea [112] prezintă câteva metode de măsurare a curentului și tensiunii în arc folosind
convertoare analog/digitale și sunt investigate fenomenele observate. Au fost explicate arcele
electrice multiple și perioada scurtă de scădere a tensiunii prin arc. De asemenea, ipoteza
adiabatică aplicată de obicei în modelare este considerată în [16]. Influența pasului de pre-arc
asupra pasului de arc este analizată prin integrala Joule. În lucrare este analizată de asemenea
energia eliberată în fuzibil, masa și lungimea fulguritei.
Producătorii de siguranțe cu mare capacitate de rupere au nevoie de modele mai precise
de comportament al siguranței în perioada de arc pe durata întreruperii circuitului electric
principal. Modelele noi vor fi obținute dacă se îmbunătățește înțelegerea fenomenelor de arc în
siguranța fuzibilă. Prin urmare, în [5] au fost efectuate unele teste experimentale cum ar fi
calorimetria, analiza fulguritei fuzibilului, spectroscopie electronică pentru analiza chimică și
determinarea gazului produs. Concluziile au fost că nu are loc nicio schimbare chimică în
timpul arcului în fuzibil.
O metodologie care exprimă procesul termic în siguranțe limitatoare de curent de înaltă
tensiune pentru curenți de până la valoarea nominală este prezentată în [114]. Astfel sunt
rezolvate aspectele de încălzire tranzitorie ale siguranței până sunt atinse valorile puterii
degajate și cele ale coeficientului de transfer termic, în condiții de regim staționar.
Dificultățile proiectării și construcției unei siguranțe cu capacitate mare de rupere de
curent nominal mic sunt descrise în [153]. Elementul fuzibil are dimensiuni atât de mici încât
fragilitatea sa mecanică este foarte mare. Chiar în timpul procesului de umplere al siguranței cu
cuarț sau nisip acest fuzibil se poate deteriora. Este prezentat un model al tehnologiei siguranței
pe substrat. Tehnica de tipărire pe un substrat flexibil împreuna cu folosirea unei cerneli noi cu
proprietăți conductoare au permis producerea unor siguranțe cu dimensiuni de bună precizie.
Siguranțele litografiate pot găsi un domeniu excelent de aplicare în protecția
semiconductoarelor de dimensiuni mici. Au fost fabricate mai multe exemplare de siguranțe pe
trei materiale de substrat flexibile diferite, având curent nominal de la 0,1 A la 1 A. Încercările
de încălzire și cele la curent nominal nu reprezintă o problemă, datorită valorilor scăzute ale
curentului. Cu toate acestea, preocupările principale ale producătorilor sunt legate de
comportamentul ciclic la suprasarcină de lungă durată şi de performanța ridicată de întrerupere
a curentului. Sunt necesare cercetări suplimentare, în special asupra preciziei dimensiunilor
materialului fuzibil și asupra comportamentului materialului de substrat în condiții de arc.
Înțelegerea comportării termice a siguranței fuzibile este importantă pentru optimizarea
proiectării și alegerii siguranței nominale corecte pentru fiecare aplicație. Un model de
siguranță bazat pe Thermal Network Methodology, incluzând terminalele, conexiunile electrice
16
și carcasa siguranței a fost dezvoltat în [51]. În acest caz, comportamentul termic al unei
siguranțe cu mare capacitate de rupere depinde doar de proiectarea elementului de topire, de
parametrii materialului și de condițiile de mediu. Estimarea timpului de pre-arc pentru fuzibile
folosite în circuitele industriale de protecție în cazul curenților de defect mari este descrisă în
[83]. A fost descrisă o metodă de entalpie pentru rezolvarea ecuației de transfer de căldură cu
două schimbări de fază. Modelul matematic îmbină ecuațiile termice și electrice pe baza
principiului conservării energiei și respectiv a legii lui Ohm.
Clasele de siguranțe standardizate sunt prezentate în [36] pe baza normelor tehnice din
standardele [185]-[206]. Greșeala în selectarea clasei potrivite este cea mai comună eroare și
de aici pot rezulta defecțiuni ale echipamentului protejat până la o explozie severă a siguranței.
Sunt discutate cazurile obișnuite de selecție greșită, evidențiind problemele rezultate din această
selecție eronată și, de asemenea, riscurile. Astfel, pentru a evita erorile de selecție este necesară
o cunoaștere profundă a metodologiei de utilizare a siguranțelor cu mare capacitate de rupere.
Distribuția temperaturii în siguranță, în condiții obișnuite de funcționare, a fost studiată în [64]
și, de asemenea, au fost realizate experimente mari cu diferite tipuri de elemente fuzibile pentru
diferite valori ale stresului termic. Influența creșterii temperaturii mediului în interiorul unei
anvelope ceramice din cauza pierderilor Joule asupra curentului nominal al siguranțelor este
studiat în [6], [35], [45], [50], [104], [154], [181] în conexiune cu capacitatea de încărcare cu
curent a conductoarelor aeriene. Creșterea temperaturii în anvelopa ceramica a fost estimată în
conformitate cu [185]-[206]. ținând seama de încălzirea datorată iradierii solare la tablouri de
distribuție instalate în exterior. [6], [35], [40], [105], [154].
Materialele folosite pentru fiecare element în parte au fost stabilite de-a lungul anilor,
însă există în continuare cercetări/discuții pentru determinarea materialului optim (preț/calitate)
ce este necesar a fi folosit la realizarea fuzibilului. Datorită aplicațiilor numeroase în care pot fi
folosite siguranțele fuzibile, atributele fuzibilului - mărime, formă, modalitate constructivă -
variază și sunt cunoscute ca și proprietăți fizice. Caracteristicile generale de operare derivă din
caracteristicile individuale ale fiecărei componente și sunt cunoscute ca și proprietăți tranzitorii.
O serie de construcții originale în care fuzibilul se topește foarte repede la atingerea unei
temperaturi relativ scăzute sunt prezentate în (fig. 1.2.).
Fig. 1.2. - Soluții originale în construcția elementelor fuzibile: a)cu desprindere mecanică;
b) element fuzibil utilizând efectul metalurgic; c) caracteristica de topire 1;
1’ – fir fuzibil; 2- piesă metalică cu mare capacitate termică; 3- joncțiune cu aliaj eutectic;
4- arc; 5- aliaj eutectic ușor fuzibil; 6- bandă de Cu cu istmuri.
17
Cazul a)
- reprezintă un element fuzibil cu desprindere mecanică, folosit la siguranțe cu ruperea
arcului în aer. La un curent de suprasarcină de lungă durată, căldura degajată de cele două
elemente fuzibile 1 și 1’provoacă topirea aliajului 3. Resortul 4, tensionat, îndepărtează
elementul fuzibil 1’ din poziția inițială, determinând formarea arcului de întrerupere. La
suprasarcini de scurtă durată (pornirea motoarelor electrice asincrone), zona de lipire are inerție
termică și în intervalul de timp relativ scăzut în care se manifestă suprasarcina, siguranța rămâne
solidă. La scurtcircuit siguranța se arde în cele două porțiuni 1 și 1’, acționând ca o siguranță
rapidă; în acest caz trebuie exclusă topirea în zona de lipire pentru a nu se produce o cantitate
suplimentară de vapori metalici.
Cazul b)
- În cadrul siguranțelor fuzibile de joasă tensiune (<1000 V ) cu mare putere de rupere
găsim fuzibilele cu un element încastrat într-un cartuș, de secțiune circulară sau rectangulară,
conținând un material înlocuitor pulverulent (fig. 1.3).
Fig. 1.3 - Siguranță fuzibilă de joasă tensiune.

Elementele fuzibile din materiale cu punct de topire ridicat - Cu, Ag, Al – la suprasarcini
mici și de lungă durată solicită intens termic siguranța; totuși nu se poate renunța integral la
aceste metale datorită avantajelor lor. Micșorarea solicitării termice a elementelor fuzibile de
Cu sau Ag la suprasarcini de lungă durată (adică topirea fuzibilului la temperatură redusă) s-a
reușit pe baza fenomenului denumit efect metalurgic. Este cunoscut că anumite aliaje eutectice
de staniu și plumb ușor fuzibile (cupru, argint, alamă) sunt capabile să le dizolve. Pentru
declanșarea acestui fenomen într-o siguranță fuzibilă este nevoie ca pe elementul fuzibil,
executat dintr-un metal cu punct de fuziune ridicat, să se prindă prin lipire o mică picătură
(bobiță, nit) dintr-un metal cu punct de fuziune scăzut. În momentul când elementul fuzibil este
sub acțiunea supracurentului atinge temperatura de topire a picăturilor, acestea se topesc și
dizolvă metalul elementului fuzibil în punctul de lipire la temperaturi inferioare temperaturii de
topire a elementului. Procesul de difuzare a metalului picăturii se intensifică odată cu creșterea
încălzirii, producându-se o evoluție în avalanșă. Arcul de întrerupere ia naștere chiar în zona
picăturii, unde masa topită conține un aliaj cu mare rezistivitate și deci unde încălzirea este mai
puternică. Acest arc topește și restul lungimii elementului fuzibil. Aceste gâtuiri sau perforații
pe o bandă fuzibilă conduc la următoarele performanțe: caracteristică de topire foarte rapidă,
putere de rupere mare. Cea mai bună perfecționare o constituie elementul fuzibil de tip sită (Fig.
1.4) în care s-a practicat un mare număr de perforații aliniate în șiruri longitudinale și
transversale. În acest mod se obțin mai multe întreruperi în serie, care provoacă o creștere rapidă
a căderii de tensiune în arc, iar legăturile transversale reduc extinderea și durata arcului.
Cumulându-se cele două efecte se obține o considerabilă micșorare a duratei arcului [156].
18
Fig. 1.4. - Element înlocuitor pentru siguranță fuzibilă de joasă tensiune:

1, 2 – cuțit pentru contact; 3 – bandă fuzibilă; 4 – semi carcasă din material ceramic;
5 – spațiu pentru nisip de cuarț; 6 – nit cu aliaj eutectic; 7 – gaură pentru nitul eutectic;
a – topire la scurtcircuit; b – topire la suprasarcină.
Creșterea în continuare a puterii de rupere și a rapidității de acționare a siguranțelor

fuzibile cu umplutură de nisip a fost posibilă reducându-se secțiunea echivalentă necesară,
mărind gradul de răcire al elementului fuzibil.
În Fig. 1.2c. se reprezintă patru caracteristici de topire aparținând siguranțelor de joasă
tensiune cu putere de rupere ridicată.
A – Caracteristica de topire inertă (siguranță lentă) – aparține siguranțelor cu desprindere
mecanică sau cu efect metalurgic și se recomandă receptoarelor cu vârfuri de curent de durată
relativ scurtă (motoare asincrone – (5÷8)In, de durata câtorva zeci de secunde, transformatoare
de forță, condensatoare de forță, etc.).
B – caracteristica de topire rapidă (siguranțe rapide) – corespund siguranțelor cu fuzibile
confecționate dintr-un singur metal cu secțiune relativ uniformă și se recomandă la protecția
cablurilor, conductelor și în general a instalațiilor în care nu se produc vârfuri mari de sarcină.
C – caracteristica de topire ultrarapidă (siguranțe ultrarapide) – se obține la siguranța cu
element fuzibil puternic gâtuit, executat dintr-un singur metal și se recomandă la protecția
receptoarelor cu capacitate termică redusă (redresoare cu germaniu și siliciu).
D – caracteristica de topire mixtă (siguranțe lent - rapide) – aparțin siguranțelor cu mare
putere de rupere, care, în același patron, are încorporat două elemente fuzibile montate în serie
cu acționare independentă: un fuzibil cu efect metalurgic cu caracteristica inertă și un fuzibil
realizat din lamele metalice cu gâtuiri cu caracteristica ultrarapidă; se recomandă pentru
protecția instalațiilor miniere (motoare asincrone în regim greu de pornire dar care necesită o
rapidă deconectare la scurtcircuit) [182].
La nivel internațional [122]-[133] și nivel național [134]-[137], [151] există preocupări
în domeniul siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune privind curentul minim de rupere I3,
comutația sarcinilor capacitive în circuitele de mare putere, comportamentul siguranțelor la
încălzire cu diferite tipuri de fuzibil, comportamentul la arc de mare putere, studii privind
presiunea exercitată în corpul sigurantei.
În [42] sunt prezentate rezultatele unui studiu al încălzirii într-o siguranță de joasă
tensiune de mare putere. Testele experimentale au fost efectuate cu o instalație experimentală
special dezvoltată. Pentru măsurarea temperaturii au fost folosite termocuple de tip K. Studiul
numeric a fost realizat cu modelul computerizat al siguranței realizate în software-ul COMSOL.
Modelul ia în considerare atât transferul de căldură de la suprafața siguranței către mediu prin
radiație și convecție, cât și fluxul de căldură, care se propagă de la elementele purtătoare de
curent ale siguranței către conductorii de legătură. S-a făcut o comparație între rezultatele
numerice și experimentale obținute, referitoare la încălzirea siguranței.
Siguranțele de putere de joasă tensiune din noile aplicații în rețelele de curent continuu
se confruntă cu cerințe în schimbare. Sunt necesare caracteristici de comutare rapide și fiabile,
19
în special pentru a proteja sistemele fotovoltaice și de stocare a bateriilor. Datorită timpilor

scurți de fuziune în cazul unor scurtcircuite, se folosesc siguranțe cu element fuzibil din argint.
Pe elementul siguranței de argint este aplicată o lipire de staniu pentru a proteja circuitul de
supracurenți. În special în cazul supracurenților, cerințele pentru siguranțe în sistemele
fotovoltaice s-au schimbat în comparație cu măsurile convenționale de protecție a
semiconductoarelor. Din acest motiv, comportamentul de fuziune la supracurenți mici a fost
investigat pentru elementele de siguranță din argint cu lipire cu staniu. Difuzia din argint în
staniu lichid a fost analizată în timpul procesului de topire. În cazul acestuia din urmă, influența
gradientului de temperatură de-a lungul lipiturii a fost investigată ca și criteriu de proiectare în
plus față de temperatura absolută. Un timp de fuziune mai scurt cu mai puțină dispersie a fost
găsit pentru elementele de siguranță adaptate special, cu gradienți de temperatură mai mari
de-a lungul lipirii. Procesul de difuziune respectiv ar putea fi analizat pe baza microsecțiunilor
de lipire din testele de fuziune întrerupte. În acest scop au fost efectuate măsurări prin
spectroscopie cu raze X cu dispersie energetică (EDX) și segmentări de prag ale microsecțiilor.
Gradientul de temperatură de-a lungul lipiturii a inițiat mișcări convective ale atomilor de argint
în interiorul lipiturii. Mai mult argint a fost dizolvat în staniul lichid de pe partea mai caldă a
lipitului. Particulele bogate în argint au precipitat pe partea mai rece a lipiturii și au menținut
gradientul de concentrație în sus pe partea mai caldă. Procesul de fuziune mai rapid la gradienți
mai mari de temperatură ar putea fi corelat cu un mecanism de difuziune alterat [19], [84]-[92],
[95], [99].
Activitatea de descărcare la impuls de fulger provoacă supratensiuni în sistemul de
alimentare electrică, care pot duce la deteriorarea echipamentelor și aparatelor sistemului.
Incidența fulgerelor este împărțită în două tipuri: lovituri directe și lovituri laterale [230], [100],
[105]. Loviturile directe sunt descărcări de fulgere care lovesc direct linia, structura sau
echipamentul, rezultând supratensiuni cu amplitudini mai mari. Cu toate acestea, sunt mai puțin
frecvente decât loviturile laterale,care sunt descărcări care apar în apropierea sistemului electric
şi induc supratensiuni de amplitudini mai mici decât loviturile directe, dar pot provoca, de
asemenea, daune în rețeaua de distribuție. Aceste situații au fost studiate în literatură și au fost
realizate diverse experimentări pe circuite electrice protejate cu siguranțe cu expulsie [10], [74],
[139].
La nivel mondial există preocupări privind dezvoltarea și comportamentul siguranțelor
fuzibile de curent continuu și sunt analizate testele de întrerupere a siguranțelor sub 4000 Vc.c.
cu inductanță scăzută. Pentru testele de rupere a siguranțelor, curentul I2 necesită un pre-arc de
aproximativ 3 ms și un timp de arc de aproximativ 5 ms cu un timp de tranziție mai mic de 1%
din timpul total de funcționare. În schimb, într-un caz de scurtcircuit al unui invertor sursă de
tensiune, curentul cu di/dt foarte mare apare din cauza descărcării condensatorului cu o buclă
de curent cu inductanță foarte scăzută. În [11], pentru a confirma ruperea siguranței în condiții
de di/dt foarte mare, 3 siguranțe de curenți nominali mari sunt conectate în paralel și testele la
rupere sub 4000 Vc.c. urmând a fi validate în experimente.
Aplicațiile de înaltă tensiune în curent continuu sunt în curs de dezvoltare datorită
progresului în semiconductori de înaltă eficiență cu tensiune de rezistență ridicată [121], [165].
Cu toate acestea, chiar dacă fiabilitatea convertoarelor de putere este foarte sigură, există un
risc deloc neglijabil de defecțiuni ale unui semiconductor la procesele de comutație [167].
Astfel, există un risc mare de explozie a semiconductorilor cu apariția unui arc electric în
interiorul și în exteriorul convertorului. Pentru a proteja convertoarele de putere de explozie în
caz de suprasarcină, pe circuitul electric se adaugă o componentă specifică. Componentele
sigurantelor au fost dezvoltate încă de la apariția aplicației electrice pentru a proteja
dispozitivele. Siguranțele trebuie să îndeplinească două funcții principale: conducție și rupere.
Se definește că siguranța de curent continuu trebuie să dea cea mai optimizată capacitate de
conductivitate și funcția sa de rupere funcționează în două etape: pre-arc și arc. Etapa de pre-
arc corespunde încălzirii secțiunii reduse de metal prin suprasarcină. După topirea metalului, se
20
formează un arc pentru a se opune curentului de defect. De exemplu, cu un curent de defect I2,
timpul de pre-arc este estimat aproximativ 3 ms și timpul de arc aproximativ 5 ms cu un timp
de tranziție mai mic de 1% din timpul total de funcționare. În schimb, într-un caz de scurtcircuit
într-un invertor de sursă de tensiune, întreruperea curentului necesită o viteză foarte mare di/dt
datorită buclei de inductanță foarte scăzută a descărcării condensatorului. Protecția acestor
invertoare necesită o dezvoltare specifică a siguranței pentru un timp de rupere sub 100 μs. Dar
capacitatea acestor siguranțe de curent continuu de mare viteză este limitată de fiabilitatea lor
și de funcția de funcționare. Defectul provine din disiparea limitată a căldurii, răcirea și
capacitatea de curent acceptată de o singură siguranță. Una dintre soluțiile pentru aceste piețe
de curent continuu este conectarea unui set de siguranțe paralele pentru a crește suprafața de
schimb de căldură și a distribui puterea [90].
21
2. METODE DE CERCETARE UTILIZATE
Obiectivul principal al cercetărilor realizate în cadrul acestei teze de doctorat este de a

înlocui argintul din componența siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune, iar secundar studierea
fenomenelor de arc și pre-arc, precum și studiul funcționării în tandem cu alte aparate de
comutație, în principal separatoare de sarcină. Fiind o teză preponderent experimentală,
majoritatea metodelor de cercetare sunt experimentale iar în anumite situații acestea sunt
precedate de simulări asistate de calculator. Putem spune că este folosită chiar tehnică de
cercetare întrucât în teză sunt urmați toți pașii cercetării aplicative de la proiectarea în detaliu a
tuturor reperelor unei siguranțe fuzibile de înaltă tensiune, realizare fizica a prototipurilor, până
la experimentări în cele mai severe condiții de exploatare. În practică, distincția dintre metoda
de cercetare și tehnica de cercetare este vagă. Se spune că o metodă este mai generală decât o
tehnică de cercetare, dar granița dintre general și specific nu este stabilită într-un punct precis.
Această distincție este oarecum intuitivă iar în cele din urmă este mai puțin important dacă setul
de reguli metodologice utilizate se numește metodă sau tehnică. Este mai important ca acesta
să fie aplicat corect și să respecte cerințele.
2.1. Metode matematice folosite pentru evaluarea fiabilității în

proiectarea siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune
Pentru definirea calității unui produs ce este înlocuit la diverse intervale de timp din
diverse motive este necesară o evaluare a fiabilității și a ratei de defectare. Analiza ratei de
defectare conduce la valoarea de fiabilitate prezisă, care este un indicator de fiabilitate obținut,
prin calcul, ținând seama de structura de fiabilitate a sistemului și de rata de defectare a
componentelor lui. Prognoza este utilă pentru detectarea slăbiciunilor fiabilității, pentru
cuantificarea utilității îmbunătățirilor aduse fiabilității, dar și pentru compararea soluțiilor
alternative.
2.1.1.1. Fiabilitate și defectare
Fiabilitatea este o măsura a capacitații unei siguranțe fuzibile cu mare capacitate de rupere
de a funcționa corect. Ea se notează de regula cu R (de la inițiala cuvântului englezesc
reliability) și se exprimă prin probabilitatea ca funcția cerută unei siguranțe fuzibile cu mare
capacitate de rupere să fie îndeplinită, într-un interval de timp dat T, fără defectare [92]. Se
constată că fiabilitatea dă probabilitatea ca în intervalul T să nu se producă nici o defectare care
să influențeze îndeplinirea funcției cerute, la nivelul siguranței analizate. Descrierea
matematică a fiabilității unei siguranțe fuzibile cu mare capacitate de rupere poate fi realizată
la nivel global, ignorând circuitul în care este introdusă, sau la nivel structural, luând în
considerare elementele circuitului și relațiile dintre ele. În ambele cazuri se face apel la teoria
probabilităților. Având în vedere că durata de funcționare T este o variabilă de timp t, se
obișnuiește să se noteze cu R(t) funcția de fiabilitate.
Fiabilitatea este evaluată în termeni de durată medie de funcționare până la apariția
defectului (MTTF-mean time to failure) [22]. Fiabilitatea reprezintă un parametru statistic
evaluat pe baza unei combinații de experiențe referitoare la siguranțe similare și a unor teste de
scurtă durată efectuate pe un număr mare de componente studiate. Defectarea poate să apară fie
ca un eveniment „catastrofal”, fiind completă și bruscă (apariția unui curent de scurtcircuit), fie
ca o anumită degradare, fiind treptată și parțială.
2.1.2 Rata de defectare
O defectare are loc atunci când siguranța fuzibilă cu mare capacitate de rupere încetează
să își îndeplinească misiunea. În legătură cu defectarea se introduce conceptul de rată de
22
defectare, care reprezintă probabilitatea ca unitatea considerată să se defecteze în intervalul de

timp (t, t+dt) presupunând că siguranța era nouă la momentul inițial (t=0). De fiecare dată când
se dă o indicație numerică a fiabilității este necesar să fie precizate atât locul de exploatare cat
și durata de exploatare. De asemenea, trebuie să se indice dacă siguranța respectivă era nouă
sau folosită, deoarece definițiile folosire în teoria fiabilității se referă la o situație ipotetică. În
cazul siguranțelor fuzibile cu mare capacitate de rupere nu există termenul „a repara”. A repara,
în acest caz înseamnă a înlocui. De asemenea, o siguranța fuzibilă nu este „ca nouă” deoarece,
deși folosită în exploatare, nu s-a defectat și nu a acționat, nefiind supusă la avarii. Această
distincție „ca nou” este foarte importantă deoarece funcția ratei de defectare a siguranțelor
fuzibile cu mare putere de rupere nu este, în general, constantă în timp [22].
În cazul siguranțelor fuzibile cu mare capacitate de rupere cu construcție consacrată și
fuzibil din argint, ratele de defectare nu sunt constante, ele fiind supuse la condiții de exploatare
din cele mai diverse. Astfel, intensitatea defectelor acestora crește și înregistrează variații
bruște, fiind strâns corelată cu mediul de exploatare. Astfel, în cazul siguranțelor fuzibile
ipoteza ratei de defectare constante, frecvent acceptată în practică are un caracter aproximativ
și poate fi greșită [3], [110].
Rata de defectare are un rol foarte important în analizele de fiabilitate. Se consideră
următorul exemplu: fie N siguranțe fuzibile identice care au fost puse în funcție, în aceleași
condiții, la momentul t=0 și care funcționează în condiții identice. Presupunem că, până la un
moment oarecare t, s-au defectat n(t)siguranțe, în exploatare funcționează numai N-n siguranțe.
Se notează tj timpul de funcționare până la defectare al siguranței j. Din punct de vedere al
teoriei probabilităților și statisticii matematice aceste intervale temporale reprezintă realizări
independente ale aceleași mărimi aleatoare T (T reprezintă durata de funcționare fără defectare
a unei siguranțe și este considerată o variabilă aleatoare continuă).
Relația:
(𝑡1 + 𝑡2 + ⋯ + 𝑡𝑗 + ⋯ + 𝑡𝑁 )
𝑀𝑇𝑇𝐹 = (2.1)
𝑁
definește timpul mediu de funcționare până la defectare (valoare medie empirică). La limită,
atunci când N tinde către infinit, valoarea empirică de mai sus tinde către valoarea medie a
timpilor de defectare, interpretată în sensul teoriei probabilităților și statisticii matematice.
Relația:
𝑛(𝑡)
𝑅(𝑡) = (2.2)
𝑁
definește funcția empirică de fiabilitate. Când N tinde către infinit, R(t) tinde către funcția
de fiabilitate (definită în sens probabilistic).
Mărimea:
𝑛(𝑡) − 𝑛(𝑡 + 𝑑𝑡)
𝜆(𝑡) = (2.3)
𝑛(𝑡)𝑑𝑡
definește rata empirică de defectare. Produsul 𝜆(𝑡)𝑑𝑡 reprezintă raportul dintre numărul de
unități care se defectează în intervalul (t, t+dt) și numărul de unități care încă nu se defectaseră
la momentul t.
Ținând cont de relația (2.1), din (2.3) rezultă că:
𝑅(𝑡) − 𝑅(𝑡 + 𝑑𝑡)
𝜆(𝑡) = (2.4)
𝑅(𝑡)𝑑𝑡
Pentru 𝑁 → ∞ 𝑠𝑖 𝑑𝑡 → 0, 𝜆(𝑡) tinde către rata de defectare (intensitatea de defectare):
−𝑑𝑅(𝑡)/𝑑𝑡
𝜆(𝑡) = (2.5)
𝑅(𝑡)
Relația (2.5) indică faptul că rata de defectare 𝜆(𝑡) determină complet funcția de
fiabilitate R(t). Dacă în relația (2.5) se consideră R(0)=1, atunci rezultă că:
23
𝑡
𝑅(𝑡) = exp [− ∫ 𝜆(𝑥)𝑑𝑥] (2.6)
0
În cazul siguranțelor fuzibile, în numeroase situații practice, pentru t>0, rata de
defectare este constantă. În astfel de situații:
𝜆(𝑡) = 𝜆 (2.7)
Iar din relația (6) rezultă că:
𝑅(𝑡) = exp(−𝜆(𝑡)) (2.8)

și
∞
1
𝑀𝑇𝑇𝐹 = ∫ exp (− 𝜆(𝑡))𝑑𝑡 = (2.9)
0 𝜆
Este important de remarcat faptul că ceea ce se întâmplă cu siguranța considerată după
defectare nu mai este important pentru MMTF întrucât siguranța nu este reparabilă și va fi
înlocuită cu una nouă. Valoarea MTTF empirică este dată de (2.9), această relație este
fundamentală cu valabilitate generală, deoarece ea rămâne aceeași și atunci când R(t) este
funcția de fiabilitate a oricărei unități dintr-un circuit oarecare.
Analiza ratei de defectare conduce la valoarea de fiabilitate prezisă, care este un
indicator de fiabilitate obținut, prin calcul, ținând seama de structura de fiabilitate a sistemului
și de rata de defectare a componentelor lui. Prognoza este utilă pentru detectarea slăbiciunilor
fiabilității, pentru cuantificarea utilității îmbunătățirilor aduse fiabilității, dar și pentru
compararea soluțiilor alternative.
2.2. Cercetarea descriptivă

Ideea tezei de doctorat a izvorât în anul 2010, în urma unor experimentări calitative a
variantelor existente pe piață. Ulterior, o lucrare [37] a prezentat cauzele avariilor produse de
explozia unor siguranțe. Cauza principală a exploziei siguranței a fost dată de deteriorarea
elementelor fuzibile și ulterior arderea acestora ca urmare a repetării sarcinilor ciclice. Pentru
reducerea exploziilor datorate degradării siguranțelor a fost dezvoltat un sistem de senzori
pentru măsurarea temperaturii la suprafața siguranței în timp ce aceasta este în funcțiune.
Recoltarea energiei termice trebuie utilizată pentru a converti energia termică în energie
electrică pentru a alimenta sistemul de senzori de măsurare a temperaturii. Dacă există o
diferență de temperatură între suprafața superioară și suprafața inferioară a siguranței, senzorul
va fi alimentat și transmite valorile de temperatură măsurate în afara zonei de înaltă tensiune
prin radiofrecvență. Senzorul este plasat direct la suprafața siguranței unde poate fi atins cel
mai înalt gradient de temperatură, acest lucru fiind posibil chiar și în interiorul unui tub de
siguranță.
Datorită faptului că temperatura din interiorul siguranței este mult mai mare decât poate
fi măsurată la suprafață, a apărut necesitatea modelării comportamentului termic al siguranței.
Unul dintre scopurile simulării este de a calcula temperatura elementelor siguranței. Dacă
temperatura din interiorul siguranței este cunoscută, pericolul de explozii necontrolate poate fi
redus. Temperatura critică din interiorul siguranței este influențată de umplutura cu nisip
cuarțos, capacitatea termică a porțelanului electrotehnic precum și densitatea umpluturii cu
nisip cuarțos. Trebuie luate în considerare efectele fizice suplimentare, cum ar fi convecția
termică, precum și radiația termică. Caracteristicile fizice ale nisipului de cuarț sunt
remarcabile. Nisipul de cuarț își modifică la o temperatură de 573°C conductivitatea și
densitatea termică. La această temperatură este posibil ca nisipul de cuarț umplut să înceapă să
se extindă, dar corpul de porțelan electrotehnic din jur să nu se extindă în același mod. Dacă
presiunea din interiorul corpului de porțelan electrotehnic atinge limita rezistenței mecanice a
corpului de porțelan electrotehnic, porțelanul electrotehnic va exploda brusc. Secvenţial,
aparatul de comutație va fi şi el distrus. Dar pentru a ajunge la o precizie suficientă trebuie să
24
fie disponibile modele de calcul fiabile care să permită predicția exactă a situației termice din
interiorul siguranței. Pentru verificarea modelării termice și a rezultatelor simulării termice este
obligatorie comparația dintre simulare și măsurare. Astfel, în primul rând au fost determinate
diferite valori ale caracteristicilor fizice. A fost necesar să se măsoare densitatea umpluturii cu
nisip de cuarț cu ajutorul unui picnometru. Căldura specifică a umpluturii cu nisip de cuarț și a
porțelanului electrotehnic a fost determinată cu ajutorul unui calorimetru. Au fost investigate
valorile specifice pentru cupru, argint, nisip de cuarț și porțelan electrotehnic. Rezultatele au
arătat o toleranță largă de aproximativ ±10% pentru căldura specifică a umpluturii cu nisip de
cuarț, în funcție de raportul de densitate dintre nisip și aer. Există diferite tipuri de metode
pentru modelare și simulări. Datorită structurii lor clare și simple, metoda volumului finit a fost
utilizată pentru diferite calcule de conductivitate termică. Metoda volumului finit este o metodă
numerică de discretizare a ecuațiilor de conservare, adică ecuații cu diferențe parțiale speciale
bazate pe o lege de conservare. Dacă metoda volumului finit este utilizată corect, proprietățile
de conservare ale acestor ecuații sunt păstrate, motiv pentru care se vorbește de o metodă de
discretizare conservatoare. Din acest motiv, în special metoda volumului finit a devenit stabilită
în mecanica numerică a fluidelor și este bine să fie utilizată pentru simularea termică a
corpurilor simetrice axiale, cum ar fi siguranțele de înaltă tensiune. În această metodă, aria de
calcul este discretizată prin volume finite, care pot avea orice formă poligonală sau poliedrică.
Variabilele căutate sunt rezolvate în centrele acestor volume finite.
Pentru modelarea comportamentului termic al unei siguranțe trebuie luate în considerare
diferite tipuri de aspecte fizice. Temperatura siguranței depinde de:
- pierderi, generate de elementele fuzibile;
- conducția termică a nisipului de cuarț și a porțelanului electrotehnic;
- capacitatea termică a nisipului de cuarț și a porțelanului electrotehnic;
- fluxul de convecție al căldurii;
- radiația termică.
În primul rând este necesar să se determine căldura termică, generată de elementele
siguranței. Pierderile termice sunt generate de elementele fuzibile realizate în experimentările
inițiale din argint. Pierderile termice depind de rezistența reală și sunt dependente de
temperatură. Curentul siguranței fiind menținut constant, pierderea de putere crește
proporțional cu creșterea rezistenței și a temperaturii. În principiu pierderile termice ale
elementelor fuzibile sunt proporționale cu I2 și rezistența crește odată cu creșterea temperaturii.
Pentru simularea comportării termice a siguranțelor au fost preluate din literatură
valorile pentru conductanța termică si capacitatea termică a nisipului cuarțos si portelanului
electrotehnic [63], [81], [159] cuarț este dificil de precizat valorile exacte pentru conductivitatea
căldurii și reacția rației de silice și aer. În literatură se regăsesc următoarele valori:
- capacitatea de încălzire a nisipului de cuarț C= 0,885 kJ/kgK;
𝑊
- conductanța nisipului de cuarț 𝜆 = 0,252 − 0,332 𝑚𝐾;
- capacitatea de încălzire a porțelanului electrotehnic C= 0,785 kJ/kgK;
𝑊
- conductanța porțelanului electrotehnic 𝜆 = 1,2 − 2,6 𝑚𝐾.
Pozițiile de funcționare verticală și orizontală ale siguranței au fost luate în considerare
pentru modelul de convecție termică. Acest lucru este necesar deoarece poziția siguranței de
înaltă tensiune afectează într-o măsură considerabilă convecția termică și depinde de
temperatură. Din acest motiv, numărul Nusselt, numărul Reynolds și numărul Prandl pentru
convecția termică liberă au fost calculate pentru un corp cilindric [39], [57], [67],[80], [144].
În final a fost luată în considerare radiația termică conform ecuației Stefan-Boltzmann.
Figura 2.1 prezintă modelul complet utilizat pentru simularea comportamentului termic al
siguranțelor de înaltă tensiune. Modelul termic al siguranței ia în considerare numărul de
25
elemente fuzibile, conductivitatea termică la conexiunea externă, diferitele tipuri de material,

corpul electrotehnic din porțelan precum și umplutura cu nisip de cuarț.
Fig. 2.1. – Radiația termică conform ecuației Stefan-Boltzmann pentru o siguranță fuzibilă
Figura 2.2 prezintă în vedere în secțiune rezultatul unei simulări a siguranței în timp ce
un curent de 35 A a încălzit siguranța. Fiecare element din siguranță poate fi detectat și generat
ca și un gradient de temperatură local. La ambele capete ale siguranței, scade temperatura la
valori mult mai mici, efect datorat conductivității termice a conductorilor externi [7], [40].
Acest lucru este important de știut deoarece în interiorul siguranței este implementată o
eliberare termică – percutorul – care ar trebui să declanșeze daca siguranța se va supraîncălzi.
Datorită distribuției de temperatură convexe [7], [40] și a temperaturii mai scăzute la capătul
siguranței, unde este implementat percutorul, temperatura din centrul siguranței va fi mult mai
mare decât la capete. Acest efect crește probabilitatea ca siguranța să explodeze înainte ca
percutorul să fie eliberat și să întrerupă fluxul de curent cu ajutorul unui întrerupător.
Fig. 2.2. – Secțiune în siguranța fuzibilă în timpul funcționării

Utilizarea metodei volumului finit începe cu ecuația (2.10) pentru calculul transferului
de căldură al corpurilor simetrice rotative. Ecuația (2.11) descrie capacitatea termică specifică
de căldură împreună cu densitatea de putere din siguranță. Transferul de energie termică prin
convecție este descris de ecuația (2.3).
1 𝛿 𝛿 1 𝛿2 𝜗 𝛿2 𝜗
Δ𝜗 = 𝑟 ∙ 𝛿 (𝑟 ∙ 𝛿 ) + 𝑟 2 ∙ 𝛿𝜑2 + 𝜗𝑧 2 (2.10)
𝑟 𝑟
𝛿𝜗 1 𝛿 𝛿𝜗 𝛿2 𝜗
𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ = 𝜆 ∙ (𝑟 ∙ 𝛿𝑟 (𝑟 ∙ 𝛿𝑟 ) + 𝛿𝑧 2 ) + 𝑊̇ (2.11)
𝛿𝑡
26
Unde: Cp- capacitatea de încălzire spectrală; -conductivitatea termică;  - unghiul de

conectare; r – raza [m];  - densitate; t – timpul; W – densitatea puterii; z – lungimea in direcția
axială.
𝑄𝑐𝑜𝑛 = 𝛼𝑐𝑜𝑛 ∙ 𝐴 ̇ (𝑇 − 𝑇 ) (2.12)
0 ∞ 𝑖,𝑛
𝑄 ̇
= 𝜀 ∙ 𝐴 (𝑇 4 − 𝑇 4 ) (2.13)
𝑟𝑎𝑑 12 0 ∞ 𝑖,𝑛
𝜆𝑚
𝑞𝑟𝑎𝑑 = 𝛿𝑥 ∙ (𝑇𝑖,𝑛 − 𝑇𝑖,𝑛+1 ) (2.14)
𝑚
𝑃 = 𝐼 2 𝑅𝑔𝑒𝑠 (2.15)
2
𝑅𝑔𝑒𝑠 = 𝑅20 ∙ (1 + 𝛼 ∙ (𝜃 − 20°𝐶) + 𝛽 ∙ (𝜃 − 20°𝐶) ) (2.16)
Unde: - coeficientul transferului de căldură; A0-suprafața; 0-ponderea emisiilor;
r-raza; 𝑄𝑟𝑎𝑑̇ - fluxul de căldură; T-temperatura mediului ambiant; P-puterea termică;
I- curentul; , - coeficienți de temperatură; R- rezistența;
Ecuația (2.13) calculează transferul de energie prin radiație. Ecuația (2.14) este utilizată
pentru calculul transferului de căldură din fluxul de căldură. Puterea termică este calculată cu
ecuația (2.15) împreună cu ecuația (2.16) luând în considerare dependența de temperatură a
rezistenței elementelor siguranței. În final, toate ecuațiile de bază sunt implementate în modelul
termic al siguranței împreună cu calculul coeficientului de transfer termic αm(T) în funcție de
temperatură. Ecuația (2.17) este utilizată pentru a calcula direcția verticală și orizontală a
coeficienților de transfer de căldură αm(T) ai siguranței.
1 2
16 6
9 9
𝜆(𝑇) 𝑔∙𝐿3 ∙|Δ𝑇| 0,492∙𝑎(𝑇 ) 16 𝐿
𝛼𝑚 (𝑇) = 0,825 + 0,387 ∙ [𝜈(𝑇 ∙𝑎(𝑇 )∙𝑇 ) ∙ (1 + [ 𝜈(𝑇 ) 𝑚 ] ) ] + 0,87 ∙ 𝑑
𝐿 𝑚 𝑚 𝜈 𝑚
( )
( )
(2.17)
Unde avem valorile numarului lui Nusselt [135]-[136], numărul lui Raleigh [137] și numărul
lui Pradl [130].
2.3. Cercetarea exploratorie

Cercertarea exploratorie sau Ex post facto se referă la ceva petrecut, retrospectiv. În
cazul prezentei teze a fost realizat un amplu studiu bibliografic privind stadiul cercetării în
domeniul aparatelor de comutație în general și a siguranțelor fuzibile în particular. De
asemenea, a fost studiat comportamentul siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune care au fost
testate și acreditate în Laboratorul de Mare Putere, unde îmi desfășor activitatea. Aceste
încercări au fost realizate conform standardelor în vigoare și au constituit un punct de plecare
pentru această teză, putând oferi o analiză calitativă a variantelor constructive existente pe piață
cu avantajele și dezavantajele acestora. Diversele discuții cu producătorii și proiectanții de
aparate de comutație au oferit clar direcțiile de cercetare ce au fost abordate pentru a îmbunătăți
soluțiile existente.
2.4. Cercetarea cantitativă

Cercertarea cantitivă s-a desfășurat cu ajutorul culegerii și prelucrării de date prin
experimente și observații, punând în evidență rezultatele și prelucrarea datelor. În cadrul tezei
cercetarea cantitativă a fost extinsă (experimentările începând cu mai bine de zeci ani înaintea
tezei) și extrem de costisitoare. Pentru experimentările în acest domeniu este necesar un
Laborator de Mare Putere (experimentările au fost efectuate în cadrul Laboratorului de Mare
Putere din cadrul ICMET Craiova – unul din cele opt laboratoare capabile la nivel mondial de
27
a furniza cantitatea de energie necesară la experimentări). Pentru a putea face un studiu

reprezentativ pentru soluțiile existente pe piată, a fost necesar un volum imens de date colectate
din experimentări, pentru ca acestea să fie relevante, acest tip de informații nefiind prezentate
în detaliu în literatura de specialitate și, bineînțeles, ca acestea să fie relevante.
Datele au fost culese din variate surse:
- Secundare – date statistice publicate de către diverse organisme, procesate pentru a
verifica validitatea ipotezelor și citate în bibliografie;
- Primare – date adunate personal prin diverse tehnici. Startul a fost dat de o “tatonare”
de ordin calitativ cu ceea ce urmează a fi proiectat, verificat și măsurat, operațiuni în care a fost
foarte importantă experiența acumulată anterior.
Au fost proiectate cele mai importante repere din cadrul unei siguranțe fuzibile de înaltă
tensiune, au fost dezvoltate anumite variabile în ceea ce privește elementele fuzibile, concepte
care pot fi măsurate și apoi regăsite în datele colectate prin diverse tehnici. Conceptele abstracte
de proiectare s-au transformat în reprezentări empirice, cu explicare obiectivă. Foarte important
a fost ca datele să nu fie greșite/eronate și să fie complete. Pentru a asigura acest lucru, la
experimentări a fost folosit cel mai performant echipament existent pe piață (vezi Anexa 1),
însoțit de un soft de același calibru (vezi Anexa 3), agreat de cele mai importante autorități în
domeniu la nivel mondial. Software-ul a fost programat pentru evaloarea datelor cu funcțiile
matematice impuse de standardele internaționale. Toate echipamentele folosite la experimentări
sunt verificate și etalonate la zi, fiind concepute pentru aplicații care necesită izolare de înaltă
tensiune pentru utilizare în medii ostile EMI. Eroarea de măsură pe întreg sistemul este de 2,5%
pentru evaluarea curenților, respectiv 1,5% pentru evaluarea tensiunilor și 0,2% pentru
evaluarea timpilor. Sistemul de măsură prezintă module de intrare cu patru canale optice pentru
semnale analogice digitizate cu ajutorul digitizoarelor de înaltă tensiune. Acestea prezintă o
gamă dinamică largă având disponibile rate de eșantionare de 25 MS/s la o rezoliție de 14 biți.
Digitizoarele sunt combinate cu plăci receptoare cu patru canale
2.5. Cercetarea aplicativă tehnologică

Cercertarea efectuată în acestă teză este aplicativă, activitatea fiind destinată, în pricipal
utilizării cunoștințelor științifice noi dobândite cu privire la fenomene și procese pentru
perfecționarea de produse. Activitățile de proiectare din teză au ca scop dezvoltarea tehnologică
și, ulterior, transferul rezultatelor cercetării către agenți economici, aceștia ajutând la
experimentări cu materii prime, tehnologii de realizare a rezultatelor cercetării și prin punerea
la dispoziție a liniilor de fabricație. Rezultatul final al tezei, adițional contribuțiilor aduse științei
prin explicarea fenomenelor de arc și presiune din interiorul siguranțelor, este inovarea
produsului cu caracteristici îmbunătățite în mod semnificativ, costuri reduse producătorului și
servicii noi consumatorului.
Cu scopul concret de a realiza și valida un model original de siguranțe fuzibile clasa
asociate fără consum de argint s-a avut în vedere o acoperire exhaustivă, pe de o parte a
necesităților producătorilor de a reduce costurile de producție, iar pe de altă parte de a găsi o
soluție fiabilă, inovativă, care să satisfacă cerințele cele mai severe de exploatare.
2.6. Derularea cercetării

Derularea cercetării presupune efectuarea unor pași, parcurgerea anumitor etape, într-o
succesiune logică, prin care să se ajungă la atingerea obiectivelor și la realizarea scopului
cercetării. Formularea problemei de cercetat a venit natural, din nevoia producătorilor de
siguranțe fuzibile de a îmbunătăți produsul și de a reduce costurile, iar pe de altă parte, în mod
secundar, de a îmbunătăți nevoia utilizatorilor privind lucrul în tandem cu alte aparate de
comutație. Adițional, în cadrul tezei, a fost demonstrată experimental variația de presiune din
28
interiorul siguranței, rezultatele obținute contrazicând literatura de specialite și aducând astfel

un aport semnificativ cunoașterii.
Documentarea anterioră, timp de mai bine de un deceniu, și experiența încerărilor din
cadrul laboratorului au asigurat că această problemă nu este soluționată și a fost observată de
către alți cercetători. Pornind de la necesitatea producătorilor de a reduce costurile și de a
îmbunătăți produsul am stabilit obiectivul principal al tezei, și de la necesitatea îmbunătățirii
corelării cu alte aparate de comutație am formulat ipoteza tezei, bazată pe cunoștințe anterioare
și fenomene observate în cercetările anterioare, conducând la o reflectare a legăturilor probabile
între fenomenele observate.
Modelările prezentate în cadrul tezei au fost precedate de modele matematice, în
principal a arcului electric. Conform [53], [103], la apariția arcului electric, suprafața
conductorului ia aproape instantaneu temperatura * de topire a materialului de contact. Astfel
pentru modelarea asistată de calculator este important a se determina câmpul de temperatură în
regiunea conductorului din apropierea piciorului de arc electric. La modelările prezentate în
teză s-a considerat că se poate neglija ridicarea temperaturii conductorului datorită trecerii
curentului electric, percum și cedarea de căldură către nisipul de cuarț, deoarece este studiat
strict fenomenul de scurtă durată de la apariția arcului electric. În aceste condiții, ecuația
generală a transmisiei căldurii devine:
𝜕𝜃
=∝ Δ𝜃 (2.18)
𝜕𝑡
Pentru găsirea ecuației diferențiale (2.9) se aplică transformarea Laplace, observând că
originea timpului, adică t=0, se ia la apariția arcului electric și că aceasta excită conductorul cu
funcția treaptă de încălzire *. Dacă se notează:
ℒ(𝜃) = Θ, ∝= 𝑘 2 (2.19)
Ecuația (2.18) devine:
𝜕2 Θ 𝑝
− 𝑘2 Θ = 0 (2.20)
𝜕𝑥 2
Cu soluția de tipul:
𝑝
Θ = 𝐴1 𝑒 ∝𝑥 + 𝐴2 𝑒 −∝𝑥 unde ∝= √𝑘 (2.21)
Din condițiile la limită 𝑥 = 0; 𝑡 ⟶ 0; 𝑝 ⟶ ∞; Θ = Θ ∗, rezultă: Θ ∗= 𝐴1 + 𝐴1
Din condițiile la limită 𝑥 = ∞; 𝑡 ⟶ 0; 𝑝 ⟶ ∞; Θ = 0, rezultă:𝐴1 = 0 𝑑𝑒𝑐𝑖 𝐴2 = Θ ∗
𝜃∗
Pentru excitația treaptă Θ ∗= 𝑝 , iar soluția în domeniul imagine este:
√𝑝
𝜃∗
ℒ(𝜃) = 𝑒− 𝑘 𝑥 (2.22)
𝑝
Funcția originală este de forma:
2 𝑧 2 𝑥
𝜃 = 𝜃 ∗ [1 − 𝜋 ∫0 𝑒 −𝑧 𝑑𝑦] unde 𝑧 = 2𝑘 (2.23)
√ √𝑡
Expresia:
2 𝑧 2
ɸ(z)= ∫0 𝑒 −𝑦 𝑑𝑦 (2.24)
√𝜋
se numește funcția erorilor și este calculată în tabela Jahnke-Emde-Losch [140]-[144]
pentru valorile lui z cuprinse între 0 și 3.
Dacă arcul electric este scurt, întreaga energie q (cantitate de caldură) este transmisă
celor 2 suprafețe frontale, care mai departe transmite fluxul termic prin conductivitate [147]-
[151]. Pentru o suprafață frontală:
𝑞 𝑡 𝜕𝛳
= − ∫0 𝜆𝐴 ( 𝜕𝑥 ) 𝑑𝑡 (2.25)
2 𝑥=0
𝜕𝛳
Pentru obținerea gradientului de temperatură ( 𝜕𝑥 ) se derivează ecuația (2.23) în
𝑥=0
raport cu x:
29
𝑥2
𝜕𝛳 2 1 −
= −𝛳 ∗ . 2𝑘 .𝑒 4𝑘2 𝑡 (2.26)
𝜕𝑥 √𝜋 √ 𝑡
𝜕𝛳 𝛳∗
(𝜕𝑥 ) = −𝑘
𝑥=0 √𝜋𝑡
Relația (2.16) devine acum:
𝑞 𝛳∗𝜆𝐴 𝑡 𝑑𝑡
= ∫
2 𝑘 𝜋 0 𝑡
(2.27)
√ √
sau
𝑞 2
= 𝛳 ∗ 𝜆𝐴√𝑡 (2.28)
2 𝑘 √𝜋
𝜆
Dacă se înlocuiește acum k=√𝑐 , se obține în final:
1
𝑞 2
= 𝐴𝛳 ∗ √𝜆𝑐1 𝑡 (2.29)
2 √𝜋
Expresia (2.29) stabilește o legatură între cantitatea de caldură q/2 primită de suprafața
frontală a elementului fuzibil și timp.
Viteza de pătrundere a căldurii în elemental fuzibil se poate determina cu ajutorul
relației (2.23) dacă se consideră două puncte situate, unul la distanta 𝑥1 și celălalt la distanța
𝑥2 , și se pune condiția ca să aibă aceeași temperatură, primul la timpul 𝑡1 , cel de-al doilea la
𝑡2 , adică:
𝑥1 𝑥2
2𝑘√𝑡1 −𝑦 2 2𝑘√𝑡2 2
∫0 𝑒 𝑑𝑦 = ∫0 𝑒 −𝑦 𝑑𝑦 (2.30)
Cum expresia de sub cele două integrale este aceeași, limita inferioară este aceeași,
rezultă că limitele superioare sunt identice adică:
𝑥1 𝑥 𝑥12 𝑡
= 2𝑘 2𝑡 𝑠𝑎𝑢 = 𝑡1 (2.31)
2𝑘√𝑡1 √ 2 𝑥22 2
În Figura 2.3 se prezintă câmpul de temperatură calculat cu relația (2.23) pentru două
din materialele cu care se vor face experimentări pe elementele fuzibile Cu și Ag.
Fig. 2.3. – Câmpul de temperatură pentru Cu și Ag

Pentru situația din Figura 2.3 s-a admis că temperatura frontală a elementului fuzibil
edste temperatura de topire, iar temperatura de referință este 0C.
Ecuațiile de mai sus se referă la variantele de element fuzibil din Cu sau Ag, fără
constricții (joncțiuni). Cercetările continuă detaliat în Capitolul 5.2 unde sunt dezvoltate
ecuațiile pentru variantele de fuzibil proiectate în Capitolul 3.1.6.4.
Imperativ pentru simulările realizate au fost ecuațiile regimului de curent,
supratemperaturii și densității de curent. Regimul de scurtcircuit al aparatelor electrice este
caracterizat prin: durată scurtă (0,2-2sec); supratemperatură admisibilă de 2-3 ori mai mare
30
decât supratemperatura în regim nominal de funcționare; curenți de scurtcircuit de zeci de ori

mai mari decât curenții în regim normal. Datorită acestor factori, regimul de scurtcircuit poate
fi considerat, din punct de vedere practice, ca fiind adiabatic, adică fără schimb de căldură cu
mediul exterior [152]-[156]. Ecuația
𝜌𝑝 𝐽2 𝐴
Θ0 𝑚𝑎𝑥 = (2.32)
∝𝑙𝑝
care reprezină egalitatea între puterea dezvoltată prin effect Joule și puterea disipată, mai poate
fi scisă sub forma:
𝑅𝑖 2
=1 (2.33)
∝𝑆Θ𝑚𝑎𝑥
unde S=lpl. În această relație, dacă l crește de 20 ori și Θ𝑚𝑎𝑥 numai de trei ori, ceea ce
se produce în regim de scurtcircuit, puterea evacuate reprezintă numai 2,2% din puterea
dezvoltată de conductor. În cazul siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune curenții de scurtcircuit
au valori de 16÷63 kARms, acestea fiind folosite exclusive în rețelele de înaltă tensiune. În aceste
condiții, pentru a evalua corect puterea dezvoltată prin efect Joule, este necesar să se țină seama
de fenomenul de refulare a curentului [25]-[27], [73], [87]. În acest scop ecuația diferențială a
căldurii pentru un element fuzibil de secțiune constantă prin care trece un curent electric de
densitate constantă J:
𝜕𝜃 𝜌𝐽2 𝜆 ∝𝑙𝑝
= + 𝑐 ΔΘ − 𝑐 Θ (2.34)
𝜕𝑡 𝑐1 1 1𝐴
rezistivitatea se multiplică cu factorul ka de majorare a rezistenței și se obține ecuația:
𝑑𝛩 𝑘𝑎 𝜌𝐽2
= (2.35)
𝑑𝑡 𝑐1
La integrarea ecuației (2.35) este necesar sa se tina seama ca 𝜌 si 𝑐1 depind de temperatură,
după relațiile:
ρ = ρ0 [1 + αR (ϴ2 + ϴ)]
𝑐1=c01 [1 + β(ϴ2 + ϴ)] (2.36)
unde:
• ρ0 –rezistivitatea conductorului la 0 ºC;
• αR –coeficientul de temperatură al rezistivității;
• c01 –caldura specifică volumică a conductorului la 0 ºC;
• β –coeficientul de temperatură al căldurii specifice;
• ϴ = ϴmd +ϴmax –temperatura conductorului în regim nominal de funcționare, adică la
trecerea curentului nominal;
• ϴmd – temperatura mediului ambiant;
• ϴmax – supratemperatura conductorului datorită trecerii curentului nominal;
• ϴ - supratemperatura conductorului (peste temperatura ϴ2 ) datorită trecerii curentului
de scurtcircuit.
ρ ρ ρ
Raportul c se poate scrie sub forma generală: = c 0 (1 + ᾱR ϴ) unde ᾱR este
1 c1 01
coeficientul de temperatură mediu care ține seama atât de variația rezistivității cât și a căldurii
specifice cu temperatura. Astfel, ecuația (2.26) devine:
𝜕ϴ ka ρ 0 2
= J dt (2.37)
1+ᾱ (ϴ +ϴ)
R 2 c 01
Partea stânga se integrează între limitele 0 si ϴsc , iar partea dreapta între limitele 0 și
t. Se obține astfel:
1+ᾱR (ϴ2 +ϴsc ) k α ρ t
ln 1+ᾱ = ac R 0 ∫0 J 2 dt (2.38)
ϴ R 2 01
relație din care se scoate expresia supratemperaturii la scurtcircuit:
1 k ᾱ ρ t
ϴsc = (ϴ2 + ᾱ ) {exp [ ac R 0 ∫0 J 2 dt] − 1} (2.39)
R 01
31
În relația (2.30) intensitatea curentului nu este constantă și din această cauză densitatea
de curent la pătrat J 2 rămâne sub semnul integralei. Pentru un curent variabil în timp se poate
defini un curent echivalent 𝐼𝑒𝑐 și o densitate de curent echivalentă 𝐽𝑒𝑐 cu ajutorul relațiilor:
t i 2 I2
2
∫0 (A) dt = Aec2 t = Jec t (2.40)
Astfel ecuația încălzirii la scurtcircuit (2.30) ia forma:
1 k ᾱ ρ 2
ϴsc = (ϴ2 + ᾱ ) [exp ( ac R 0 Jec t) − 1] (2.41)
R 01
În această relație există o dependență directă între încălzirea 𝛳𝑠𝑐 și durata curentului
echivalent 𝐼𝑒𝑐 . Cu notațiile menționate pentru densitatea de curent echivalentă și pentru curentul
echivalent din ecuația (2.40), se scoate expresia densității de curent echivalente:
c01 1+ᾱR (ϴ2 +ϴsc )
Jsc = √k ln (2.42)
a ᾱR ρ0 t 1+ᾱR ϴ2
pentru o durată t dată, sau aria secțiunii transversale a conductorului:
𝐼𝑒𝑐 √𝑡
𝐴= 𝑐 1+ᾱR (ϴ2 +ϴsc )
(2.43)
√k ᾱ01ρ 𝑙𝑛 1+ᾱ ϴ
a R 0 R 2
Curentul de scurtcircuit admisibil este 𝐼𝑒𝑐 = 𝐽𝑒𝑐 A și poartă denumirea de curent de
stabilitate termică al aparatului. Standardele prevăd curenți de stabilitate termică raportați la
10s, 5s, 1s. Formal, curentul de stabilitate termică se definește ca fiind curentul măsurat în
valoare efectivă, pe care îl poate suporta un aparat fară a se depași temperaturile admisibile ale
componentelor aparatelor.
Daca se aplică relația (2.43) o dată pentru curentul echivalent 𝐼𝑒𝑐1 și timpul 𝑡1 , și o
dată pentru 𝐼𝑒𝑐2 și timpul 𝑡2 , păstrându-se valorile pentru ϴsc si ϴ2 , se obține:
𝑡
𝐼𝑒𝑐2 = 𝐼𝑒𝑐1 √𝑡1 (2.44)
2
Temperatura ϴ2 și încălzirea ϴsc depind de natura conductorului și a izolației utilizate.

Aceste ecuații reprezină baza pe care au fost proiectate elementele fuzibile din capitolul următor
și au fost folosite la simulări atât pentru simularea fenomenelor de scurtcircuit cât și pentru
simularea presiunii din cadrul siguranței fuzibile.
32
3. PROIECTAREA ȘI REALIZAREA ELEMENTELOR

DE ÎNLOCUIRE FĂRĂ CONSUM DE ARGINT
3.1. Proiectarea siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune
Elementele de înlocuire cum sunt definite în standardele de specialitate sau siguranțele
fuzibile de înaltă tensiune, cum sunt cunoscute în exploatare și cum se va face referire în această
teză, limitatoarele de curent, aparate simple, relativ ieftine, dar cu funcționare foarte rapidă în
cazul curenților de scurtcircuit, sunt larg utilizate în instalațiile electroenergetice. În cadrul
acestui capitol este prezentat proiectul unui nou model de siguranță fuzibilă de înaltă tensiune
fără consum de argint.
În rolul său pasiv sau purtător de curent, siguranța este necesară pentru a transporta
curentul de sarcină și suprasarcinile ciclice sau alte suprasarcini tranzitorii permise pentru o
perioadă nedeterminată, fără deteriorare. În rolul său activ sau de întrerupere a curentului de
suprasarcină/defecțiune, siguranța trebuie să deconecteze circuitul fie relativ lent, pe baza
caracteristicilor predeterminate de topire sau pe baza caracteristicii timp-curent, fie foarte rapid
la curenți de defect mari, absorbind mulți kilojouli din energia arcului rezultat și limitând cât
mai mult posibil energia trecută în circuitul defect protejat.
Construcția siguranțelor este aparent simplă, însă fenomenele care apar în timpul
funcționării sunt destul de complexe. Din această cauză cercetarea și elaborarea siguranțelor
s-au bazat mai mult pe metode empirice necesitând multe experimentări și încercări costisitoare.
În scopul înlăturării acestei situații tendința actuală pe plan mondial este de a transforma aceste
cercetări empirice în știință. Eforturile depuse în acest scop sunt reflectate în creșterea
extraordinară în ultimii ani a numărului documentelor tehnice din literatura de specialitate. Până
în prezent însă nu s-a putut elabora o teorie unitară închegată privind calculul de dimensionare
a siguranțelor. Cercetările efectuate în domeniul siguranțelor pot fi sintetizate în următoarele
direcții:
a) Fenomenele de prearc – cuprind analizele complexe ale relațiilor termice între
elementul fuzibil și umplutura ce constituie mediul de stingere a arcului electric, anvelopa
electroizolantă și bornele siguranței. Tot în acest context al fenomenelor de prearc se încadrează
și studierea comportării elementului fuzibil din punct de vedere metalurgic, mai ales în
condițiile de încărcare ciclică de lungă durată. Normele IEC [184]-[206] stipulează asemenea
încercări ciclice asupra siguranței totuși înțelegerea corectă a oboselii mecanice și termice a
elementului fuzibil, în aceste condiții, este departe de a fi completă. Folosirea unui punct
eutectic (efectul M – metalurgic) format dintr-un aliaj cu punct de topire atașat elementului
fuzibil pentru a asigura funcționarea la o temperatură mai scăzută (deci la curenți de fuziune
mai mici) a stârnit reacții pro și contra. Inconvenientele folosirii punctului eutectic se referă la
modificările de structură ireversibile care au loc în aceste zone în timpul trecerii temporare a
supracurenților care au ca efect începerea procesului de fuziune a acestor puncte, dar și la
modificările ce se produc în timp datorită efectului de difuziune care are loc chiar și la
temperatura de funcționare a fuzibilului în condiții normale (la curent nominal). Aceste
fenomene duc în final la o funcționare necorespunzătoare a siguranței.
b) Fenomenele de arc – cuprind fenomenele tranzitorii care au loc într-o siguranță în
timpul perioadei scurte, dar de importanță vitală, când în urma topirii elementului fuzibil apare
arcul electric, fenomen complex, neînțeles încă deplin. Cercetarea fenomenului a dus la o nouă
teorie asupra acestui subiect (1): tubul de cuarț vitrifiat format de căldura arcului electric conține
coloana de gaz ionizat. La capetele acestui tub, unde capetele topite ale elementului fuzibil
formează anodul și catodul arcului, există o mare turbulență și jeturi de plasmă sunt aruncate în
umplutura înconjurătoare cu foarte mare violență. De asemenea a fost evidențiat faptul că numai
33
o mică fracțiune din materialul elementului fuzibil este evaporată de arcul electric, în rest
materialul elementului fuzibil, sub formă de picături topite, este împrăștiat în umplutura
înconjurătoare sub acțiunea turbulenței gazoase.
Proprietățile fuzibilelor, din punct de vedere al protecției circuitelor electrice, sunt
indicate prin 3 caracteristici:
- caracteristica timp/curent indică durata de fuziune (de prearc) funcție de curentul de
sarcină și din acest punct de vedere fuzibilele sunt cu acțiune rapidă, ultrarapidă, lentă sau
combinată lent-rapidă etc. În funcție de natura obiectivului protejat siguranța fuzibilă se alege
cu o caracteristică timp/curent adecvată. Astfel, au apărut siguranțe specializate privind
protecția motoarelor, a transformatoarelor și a bateriilor de condensatoare.
- caracteristica de limitare reprezintă valoarea curentului întrerupt în funcție de valoarea
curentului de scurtcircuit prezumat, permițând evaluarea efectelor termice și mecanice ale
curentului de scurtcircuit protejat.
- caracteristica I2t – integrala Joule a curentului de scurtcircuit prezumat. Aceste valori
se raportează la solicitările termice ale circuitului protejat în caz de suprasarcină și scurtcircuit
și permit alegerea corespunzătoare a siguranțelor fuzibile din acest punct de vedere.
Fenomenele de prearc ca și fenomenele de arc și implicit caracteristicile enunțate mai
sus sunt în strânsă dependență, chiar determinate, de două elemente de bază ale siguranței
fuzibile: natura și structura elementului fuzibil și natura materialului mediului de stingere a
arcului electric. În Tabelul 3.1 sunt prezentate caracteristicile materialelor din care a fost
realizat fuzibilul folosit la experimentările din cadrul acestei teze.
Tabelul 3.1
Nr. Caracteristici Cupru Aluminiu
Argint 99,98
crt 99,95 99,95
1 Constanta Mayr xl08 K, [A/cm2]2s 8 11,72 3,2
2 o
Rezistivitatea la 0 C x10-8 ρ, Ωm 1,5 1,673 2,8
3 Conductivitatea termică λ w/m.grd. 418 393 220
4 Greutate specifică x103 d, kg/m3 10,5 8,9 2,7
5 Temperatura de topire Tt, oC 960,5 1083 658
6 Temperatura de fierbere Tf, C 2177 2467 2590
7 Caldura specifică în fază solidă c, ws/kg.grd. 232 378 890
8 Coeficientul de temperatură x10-3 αR, 1/grd 4,1 3,93 4÷4,2
9 Căldura latentă de topire x103 γ, ws/kg 105 205 356
10 Rezistența la tracțiune x107 σR, N/m2 13,8 ÷ 14,4 17÷22 15÷20
11 Duritate x107 H, N/m2 25 35÷40 35÷40
Alte materiale ce ar putea fi folosite la realizarea fuzibilului sunt:
Zincul, cu un punct de topire scăzut (4190C), este rezistent la oxidare și are viteză
ridicată de ardere înapoi (raportul între lungimea elementului fuzibil topit și timpul în care s-a
produs această ardere sub efectul curentului din circuit), un coeficient neliniar al rezistivității
(care este util în procesul de funcționare a siguranței fuzibile), însă o conductivitate electrică de
aproape 4 ori mai mică decât argintul.
Cadmiul, cu o temperatură de topire foarte joasă (321℃), o temperatură de vaporizare
foarte coborâtă (750℃) are excelente caracteristici privind întreruperea arcului electric, fiind
larg utilizat la construcția contactelor electrice. De asemenea are o mare viteză de ardere înapoi,
fiind foarte potrivit întreruperii curenților mici, dar conductibilitatea electrică este redusă iar
cadmiul este un metal mai puțin răspândit în natură.
Materialele folosite în construcția fiecărei componente a ansamblului siguranță au fost
dezvoltate în practică pe durata multor ani, astfel au fost găsite materialele optime ca proprietăți
pentru fiecare.
În plus, datorită numeroaselor aplicații ale siguranțelor, atributele fizice precum mărime,
formă și metoda de construcție variază pe o scară largă și sunt menționate ca proprietăți fizice.
Caracteristica de funcționare a ansamblului siguranță derivă din caracteristicile individuale ale
34
părților componente. În consecință, răspunsul de funcționare în raport cu timpul, al unei

componente, poate fi menționat ca proprietate obiectivă sau tranzitorie.
3.1.1. Cartușul siguranței
Cartușul sau anvelopa ceramică este de obicei construit dintr-un material ceramic, deși
se folosesc și alte materiale, cum ar fi plasticul armat cu sticlă.
În mod tradițional, forma cartușului este tubulară, iar alegerea formei cartușului are un
efect asupra curentului minim de rupere și a rezistenței mecanice a siguranței. Grosimea
peretelui cartușului poate varia și trebuie să aibă proprietăți bune de izolare electrică, pe lângă
proprietăți bune de conducție termică. De asemenea, ar trebui să fie neporoasă și capabilă să
reziste la șocuri termice și mecanice semnificative.
Fig. 3.1 – Desen de ansamblu anvelopa ceramică

Pentru experimentări a fost proiectată anvelopa ceramică din (fig. 3.1) realizată din
porțelan CERA 110 glazurat brun cu excepția suprafeței marcate cu .
3.1.2. Capace și contacte pentru siguranțe
Capacul de capăt al siguranței cuprinde: capacul interior, șaiba și capacul exterior.
Capacele interioare și exterioare sunt în general fabricate din cupru sau alamă și sunt de obicei
placate cu cositor sau argint.
Există multe modele de capace de capăt, dar în mod obișnuit capacele interioare și
exterioare sunt cilindrice și concepute pentru a se potrivi împreună. Este necesară o rezistență
electrică de contact minimă între capacele interioare și exterioare, care este ajutată de placarea
cu staniu sau argint. Capacul interior este mai întâi apăsat pe cartușul siguranței. Elementul
siguranței este apoi atașat printr-un orificiu central de capacul interior prin lipire sau sudare în
puncte. Capacul exterior este apăsat pe capacul interior.
Ansamblul capacului de capăt trebuie să sigileze eficient cartușul siguranței pentru a
opri pătrunderea umezelii și pentru a ajuta la funcționarea satisfăcătoare a siguranței în timpul
scurtcircuitului și în condiții de defect. Etanșarea este sever testată în condiții de scurtcircuit,
când trebuie să fie menținute presiuni foarte mari. În plus, capacele de capăt contribuie la un
efect de răcire la capetele elementului siguranței, care este îmbunătățit de emisivitatea crescută
furnizată prin placarea cu cositor sau argint a capacelor de capăt. Proiectarea a fost realizată în
raport cu aceste atribute. De asemenea, în timpul funcționării siguranței, capacele de capăt
prezintă bariere fizice în calea mișcării elementului siguranței induse de dilatarea termică.
Desenele de execuție sunt prezentate în (fig 3.2÷3.4).
35
Fig. 3.2 – Desen de ansamblu capac (contact)
Fig. 3.3 – Desen de ansamblu capac exterior
Fig. 3.4 – Vedere de sus și laterală capac interior
36
3.1.3. Percutorul
Acolo unde sunt instalate, percutoarele (deseori folosite pentru a declanșa un dispozitiv
auxiliar) sau dispozitivele de indicare (pentru a arăta că siguranța a funcționat) sunt conectate
în paralel cu sistemul de elemente de siguranță. În timpul funcționării siguranței, atunci când
elementele principale ale siguranței sunt topite, curentul se transferă în circuitul percutor,
înainte de a trece rapid înapoi la elementele principale. Standardele actuale IEEE nu abordează
funcționarea percutorului, dar există informații extinse și cerințe de testare pentru percutor în
[192]. În funcție de design, curentul fie aprinde o mică sarcină pirotehnică pentru a expulza
știftul (de obicei siguranțe de tip British Standard sau siguranțe care necesită un percutor de tip
„greu”), fie topește un mic fir de blocare pentru a elibera un resort elicoidal care expulză știftul
percutor. În unele modele, zăvorul este sensibil la căldură, astfel încât percutorul este eliberat
și declanșează tabloul asociat odată ce siguranța a atins o anumită temperatură, indiferent dacă
siguranța în sine a funcționat efectiv. În cazul în care se folosește un dispozitiv indicator mai
degrabă decât un percutor, se proiectează un resort relativ slab care poate funcționa într-un mod
similar cu un percutor sau se poate folosi un filament neconductor, eliberat de căldura din arcul
siguranței.
Este necesar ca percutorul să fie capabil să furnizeze energia specificată în Tabelul 3.2
chiar în condiții de serviciu care implică valori mici ale curentului sau tensiunii. O funcționare
a percutorului este considerată corectă atunci când combinațiile siguranțelor fuzibile declanșate
de percutor respectă timpul impus de standarde.
Tabelul 3.2 Caracteristici mecanice

Caracteristici mecanice
Valori pentru: Cursa actuală
Cursa
Forța Durata
Tip Cursa ulterioară când
Energie Min. Min. minimă de maximă a
liberă energia trebuie
(OB) a
(OC) a
acționare cursei
(OA)a eliberată
(AB)a
J mm mm mm mm N ms
Ușor 0.3 ± 0.25 2 8 10 30 N/A 50
Mediu 1 ± 0.5 4 16 20 40 20 50
Greu 2±1 4 6 10 16 40 50
a
– Vezi Fig. 2.6
b
– Durata deplasării este definită ca timpul din momentul începutului arcului până la momentul când
valoarea OB este atinsă. Timpul minim de arc de 100 ms este suficient ca să acopere aceste 50 ms
plus un timp adițional de 50 ms care să permită timpul de comutație al dispozitivului.
Energia unui percutor declanșată de un resort – (fig. 3.5)– poate fi verificată fie în timpul
încercărilor de funcționare cu ajutorul unui pendul fie măsurată după încercări plecând de la
caracteristica forță-cursă. Energia unui percutor declanșată de o încărcătură explozivă trebuie
măsurată în cursul încercărilor de funcționare cu ajutorul unui pendul.
Detalii tehnice percutor proiectat în cadrul temei și folosit la experimentări:
Clasa de precizie 2 conform [192]
Nr. de spire active: 21,5
Nr. total de spire: 23,5
Lungime desfășurată: 518 mm;
Constanta arcului: 0,91128 N/mm
σr>2310 N/mm2
37
Fig. 3.5 – Resort percutor și forțele impuse pentru întindere

Forța de menținere a percutoarelor de tip mediu și greu (a se vedea Tabelul 3.2) trebuie
verificată după încercările de funcționare. Elementele de înlocuire utilizate pentru încercările
percutorului trebuie să aibă curentul nominal cel mai mare și/sau puterea disipată cea mai mare
în gama siguranțelor fuzibile care utilizează un tip dat al sistemului de percutare.
Fig. 3.6 – Etape ale cursei percutorului

Atunci când un sistem de percutare (care conține un percutor înseriat cu un fir rezistiv
(fig. 3.7) este comun la una sau mai multe game date de elemente de înlocuire, este suficient ca
încercările să se facă pe un singur element de înlocuire cu o valoare a tensiunii nominale
oarecare, pentru a se verifica funcționarea percutoarelor din toată gama sau toate gamele.
Rezultatele sunt valabile pentru elementele de înlocuire cu alte tensiuni nominale atunci când
se utilizează același sistem de percutare, cu condiția ca lungimea firului rezistiv să fie sensibil
proporțional cu tensiunile nominale ale elementelor de înlocuire.
Firul rezistiv folosit la experimentări și proiectat special pentru acestea este prezentat în
(fig. 3.7) și a fost realizat din sârmă oțel arc.
Elementele de înlocuire utilizate pentru încercarea percutoarelor trebuie plasate într-un
circuit de joasă tensiune și se aplică un curent astfel încât principalele elemente fuzibile să se
topească. Tensiunea trebuie să fie suficient de joasă pentru a nu deteriora circuitele percutorului
elementelor de înlocuire. Valoarea curentului de încercare trebuie să fie astfel încât să dea o
durată de prearc de minim 20 minute.
38
Fig. 3.7 – Desen de detaliu fir rezistiv folosit la experimentări

Atunci când energia se determină cu ajutorul caracteristicii forță-cursă, această
măsurare trebuie efectuată după încercările de funcționare, după cum urmează: forțele resortului
FA și FB corespunzând începutului, respectiv sfârșitului cursei suplimentare AB indicate în (fig.
3.6) trebuie măsurate pe un eșantion și energia se calculează cu relația:
(𝐹𝐴 + 𝐹 𝐵 )𝑥𝐴𝐵
𝐸𝑛𝑒𝑟𝑔𝑖𝑎 = (3.1)
2000
Atunci când energia se măsoară cu ajutorul unui pendul, această măsurare se efectuează
în cursul încercării de funcționare, după cum urmează:
Se recomandă utilizarea unui pendul la fel ca cel descris în [192], dar cu valorile de
energie cele mai mici și viteza de șoc specificată în [192]. În special, trebuie utilizate mașinile
de tipul 4 N x m (4 J) pentru încercarea percutoarelor medii și grele și mașini de tipul 0,5 N x
m (0,5 J) pentru încercarea percutoarelor ușoare.
Ciocanul mașinii de încercare este prevăzut cu o placă plană din oțel cu duritatea Vickers
minimă 235 HV și dimensiuni corespunzătoare, perpendiculară pe traiectoria percutorului.
După cursa liberă specificată, percutorul trebuie să lovească ciocanul aflat în repaus pe
suprafața sa plană. Traiectoria percutorului trece prin centrul de percutare al mașinii și este
perpendicular pe un plan definit de centrul de percutare și axa de oscilație a pendulului.
Ansamblul percutor folosit la experimentări este prezentat în (fig. 3.8):
Fig. 3.8 – Ansamblu percutor

Acesta este compus din următoarele elemente: 1- percutor (fig. 3.9), 2- cilindru,
3 – resort (fig. 3.5), 4 – bucșa, 5 – țeava, 6- sârma oțel arc, 7 – fir de semnalizare.
Firul de semnalizare a fost realizat din nikrotal 80 cu o lungime de 2320 mm în 94 spire
având rezistența ohmică 15,25 Ω/m.
39
Fig. 3.9 – Ansamblu percutor

Detaliile pentru montajul percutorului în ansamblul general sunt prezentate în (fig.
3.10):
Fig. 3.10 – Detaliu montaj percutor; Legenda: 1- ansamblu capac (Fig. 3.2)
2- capac interior (Fig. 3.4), 3 – ansamblu percutor (Fig. 3.8)
3.1.4. Suportul ceramic
Suportul ceramic a fost proiectat pentru susținerea elementelor fuzibile la exterior și a
firului de semnalizare la interior. Materialul ales a fost termoceramit CER 510 conform STAS
3471-85. Acesta este prezentat în (fig. 3.11).
40
Fig. 3.11 – Suport ceramic

3.1.5. Materialul de umplere
Un material de umplutură granular este utilizat în principal în cavitatea dintre elementul
siguranței și pereții cartușului unei siguranțe cu mare putere de rupere. Cuarțul de siliciu este
cel mai frecvent utilizat material de umplutură și rolul său a fost investigat cuprinzător [6],
[154]. Materiale precum nisipul de râu, praful de marmură, varul [154] și alte combinații
precum silicatul de potasiu și ceramica specială [104] au fost utilizate și evaluate ca medii de
umplutură. În general atributele lor sunt inferioare siliciului, care este bun, ieftin, abundent și
stabil din punct de vedere chimic.
3.1.5.1.Cuarțul de siliciu – nisipul cuarțos (SiO2)
În mod obișnuit granule de dimensiuni aproximativ egale sunt utilizate pentru a umple
cartușul unei siguranțe. Obținerea dimensiunilor se realizează prin cernerea cuarțului prin site
standard de plasă. Dimensiunea granulelor de umplutură influențează curentul minim de
fuziune al elementelor siguranțe de sârmă [6]. Mai mult, s-a observat că dimensiunea granulară
și densitatea de ambalare influențează căderea de tensiune pe electrod a arcurilor electrice
aprinse în timpul dezintegrării elementelor fuzibile [35]. Atributele fizice ale umpluturii au fost
recunoscute și încorporate în modele determinate empiric de arc de fuzibil [28] și dezintegrare
a elementelor [50]. Dimensiunea granulară nominală a materialului de umplutură utilizat în
siguranțele cu mare putere de rupere este de 300 microni [6] și se sugerează ca granulele în
intervalul de dimensiuni 250-500 microni sunt cele mai potrivite pentru stingerea arcului.
Umplutura este turnată în cartuș şi apoi vibrată mecanic până la o densitate specifică de
compactare. A fost sugerată o valoare nominală de 1,6 g/mm3 [35]. Nenumăratele proprietăți
tranzitorii ale umpluturii au o influență semnificativă asupra comportamentului general al
siguranței. În special, influențează procesul de încălzire al elementului siguranței prin
furnizarea unei scăderi termice. Suplimentar, umplutura restricționează mișcarea elementului
fuzibil, datorită expansiunii termice și, în consecință, transmite forțe mecanice asupra
elementului fuzibil.
Au fost identificate cinci proprietăți tranzitorii independente ale materialului de
umplutură care ajută la stingerea arcurilor electrice aprinse în timpul dezintegrării siguranțelor
cu mare putere de rupere:
41
- În timpul perioadei de arc de funcționare a siguranței, umplutura retrage energie din

arc/arcuri electrice prin topire.
- În timpul topirii, materialul de umplutură formează un scut topit care conține arcurile
din materialul de umplutură solid în cartuș și astfel previne îmbinarea arcurilor și întinderea lor
între elementele individuale.
- Umplutura permite acumularea presiunii în interiorul scutului topit, ceea ce ajută la
stingerea arcului.
- Umplutura asigură conductanță atunci când este foarte fierbinte, ceea ce are un efect
de amortizare asupra tranziției circuitului.
- Umplutura asigură izolarea împotriva șocului termic și mecanic de funcționare.
În plus, la răcire, conductanța electrică a umpluturii este extrem de scăzută, ceea ce
susține izolația post-funcționare a siguranței [82], [185].
În stabilirea performanțelor siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune rolul mediului de
stingere nu este cu nimic mai prejos decât al materialului elementului fuzibil. Acest rol al
mediului de stingere se manifestă pe următoarele direcții [176]:
- stingerea arcului electric prin presiunea creată, preluând din șocurile mecanice și
termice transmise asupra anvelopei electroizolante;
- absorbția energiei arcului electric ducând la o reducere rapidă a curentului, asigurând
acțiunea de limitare și întrerupere a curentului;
- amortizarea tensiunii de restabilire prin creșterea conductivității mediului în stare
caldă;
- formarea unui scut topit conținând arcul electric, împiedicând unirea arcurilor sau
conturarea între elemente fuzibile alăturate sau spire învecinate bobinate elicoidal;
- efectul asupra caracteristicii timp/curent prin conducția căldurii de la elementul
fuzibil;
- susținerea elementului fuzibil pe care-l protejează împotriva agenților externi.
Principalul material folosit la stingerea arcului electric în siguranțe este nisipul cuarțos
(SiO2), dar din dorința de a perfecționa mereu aceste aparate s-au utilizat și alte medii de
stingere, dintre cele mai diverse.
3.1.5.2.Acidul boric
Acidul boric care este un mediu foarte potrivit pentru stingerea arcului electric. Sub
influența căldurii arcului electric acidul boric se descompune după relația:
î𝑛𝑐ă𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒
B2O3 x 3 H2O → B2O3 + 3 H2O (3.2)
Deshidratarea se produce cu mare absorbție de căldură căci apa este strâns legată în
cristalele de acid boric. În al doilea rând apa consumă energie pentru a se vaporiza, iar în al
treilea rând oxidul boric (izolant) consumă energie pentru a se topi. Cel mai frecvent se
utilizează, însă, o umplutură ce conține acid boric, nisip cuarțos (SiO2), silicați de calciu sau
alte materiale similare. Folosirea numai a acidului boric poate provoca, datorită presiunii
vaporilor formați, distrugerea anvelopei electroizolante. O îmbunătățire a caracteristicilor de
rupere (reducerea lui I2t) se poate obține cu o cantitate redusă de acid boric, chiar sub 1% din
greutatea umpluturii, care ar putea fi nisipul cuarțos (SiO2).
3.1.5.3. Sulfatul de aluminiu sau mixtura sulfat de aluminiu cu sulfat de calciu
Sulfatul de aluminiu sau mixtura sulfat de aluminiu cu sulfat de calciu utilizate, ca atare
sau în amestec cu nisip cuarțos, ca mediu de stingere se bazează pe energia pe care o absorb din
coloana arcului pentru deshidratarea lor, substanțele respective conținând o anumită cantitate
de apă. Pe același principiu se bazează și utilizarea nisipului cuarțos în amestec cu trihidratat
de aluminiu (Al2O3 x 3H2O) sau silicat hidric de aluminiu (Al2O3 x SiO2 x H2O) [179].
42
3.1.5.4. Substanțe gazoase

Tot în categoria mediilor de stingere trebuie amintit că se regăsesc și substanțe gazoase
(auto generatoare de gaz) care, sub influența căldurii arcului electric, produc gaze cu efect
pozitiv la întreruperea curenților de suprasarcină. Aceste materiale se folosesc ca soluție
suplimentară față de mediul de stingere clasic din siguranță, sub forma unor tuburi, manșoane,
suporți în contact intim cu elementul fuzibil [61], [62], [69]. Cele mai utilizate materiale
gazogene sunt rășinile acrilice, melaminice, teflonul etc.
3.1.5.5. Alte soluții folosite pentru materialul de umplere
Datorită rigidității dielectrice deosebit de ridicate a vidului avansat au apărut, ca
realizări de excepție, fără însă a se generaliza principiul într-o fabricație de serie siguranțe
fuzibile în vid [180]. De asemenea proprietățile hexafluorurii de sulf (SF6), care este un gaz
electronegativ incolor, fără miros, incombustibil și netoxic, cu o rigiditate dielectrică ridicată
(dar sub valoarea corespunzătoare vidului) a dus la apariția și a siguranțelor cu SF6 în paleta
largă a aparatelor de comutație având același mediu de stingere a arcului electric [181].
Gama largă a materialelor utilizate ca mediu de stingere nu s-a epuizat, soluții mai mult
sau mai puțin viabile au inclus sulfat de calciu, carbonat de calciu (creta), talc, alumina, sfere
de sticlă, pulbere de marmură etc.
Dar, datorită proprietăților lui, cât și a faptului că se găsesc în natură relativ ușor și în
cantități mari, la o puritate mare impusă de scopul utilizat, ieftin, SiO2 (nisipul cuarțos) rămâne
umplutura cea mai des folosită ca mediu de stingere în siguranțele fuzibile [77], [114], [115].
Trebuie însă ținut seama de factorii care influențează performanțele siguranțelor având
ca mediu de stingere nisipul cuarțos: puritatea, granulația și tasarea acestuia.
Legat de puritatea și calitățile impurităților pe care le poate conține nisipul cuarțos
utilizat în scopuri electrotehnice, există norme care impun limite strânse acestor impurități. SiO2
trebuie să fie cel puțin 99%, Fe2O3 sub 0,03%, Al2O3 sub 0,5% etc.
Mai trebuie menționat faptul că rezistivitatea nisipului cuarțos, care depinde de
impuritățile conținute și are un rol important în procesul de stingere a arcului electric, are la 200
°C de valori începând de la 1012 Ωm, scăzând la temperatura de 1300°C la valoarea de 50 Ωm
[4]. Dintre impuritățile conținute cu efecte negative în funcționarea siguranței este FeO3.
Granulația nisipului joacă un rol important în fenomenul de întrerupere a curenților, dar
cerințele sunt contradictorii, în sensul că o anumită granulație cu efecte pozitive într-un anumit
regim de funcționare are efecte negative în alt regim astfel încât se impune un amestec în care
diversele diametre ale granulelor se află în anumite rapoarte. Cel mai frecvent se utilizează nisip
cuarțos cu granulația cuprinsă între 0,1 ÷ 0,5 mm, în care diversele diametre se află în
următoarele proporții [40]:
- 2% din masa granulelor au diametrul mai mic de 0,1mm;
- 23% din masa granulelor au diametrul cuprins în intervalul 0,1 ÷ 0,2 mm;
- 2% din masa granulelor au diametrul mai mare de 0,3mm.
Rezultă o dimensiune medie pentru granule de 0,21 ÷ 0,22 mm. O granulație mică este
de dorit pentru regimul nominal asigurând o răcire bună a elementului fuzibil și o presiune
corespunzătoare (mare) la întreruperea curenților de scurtcircuit, pe când o granulație mare și o
compactizare bună (peste 1,65 g/cm3) favorizează întreruperea curenților de suprasarcină. S-a
ajuns astfel la o siguranță în care nisipul cuarțos de granulații diferite este dispus în straturi în
interiorul tubului electroizolant și fiind efectiv separate de un alt mediu izolant electric introdus
în tub stare lichidă (silicat de sodiu) constituie o barieră continuă și impermeabilă între straturile
respective [161], [171].
Densitatea umpluturii este a treia componentă din rândul caracteristicilor mediului de
stingere cu influență asupra funcționării siguranței. Prin creșterea compactității umpluturii se
43
îmbunătățesc o serie de caracteristici: se micșorează timpul de arc, se micșorează lungimea arsă

a elementului fuzibil (omida) și energia degajată (I2t). Odată cu creșterea densității umpluturii,
obținută prin vibrare (cu o anumită frecvență și amplitudine) compresibilitatea umpluturii și
dimensiunea golurilor între granule se micșorează, iar volumul ocupat de vaporii metalici la
vaporizarea fuzibilului se micșorează. Aceasta are ca rezultat creșterea presiunii vaporilor,
făcând ca rezistența electrică a coloanei arcului să crească, iar curentul din arc să se micșoreze
brusc. Drept urmare, odată cu creșterea compactității umpluturii de cuarț trebuie să crească și
valoarea supratensiunilor de funcționare.
Pe aceeași linie a compactizării mediului de stingere granular, se înscrie și mediul de
stingere granular (nisip cuarțos) sub forma unei mase rigide, compactă, poroasă ce include
fuzibilul. Masa compactă se poate obține prin amestecarea ei înainte sau după umplere cu un
element de fixare anorganic potrivit care să unească granulele fără a diminua substanțial
porozitatea. Liantul care poate fi și o rășină cu întărire la rece, trebuie să aibă stabilite în timp
și la temperatură fără a elibera sub acțiunea arcului electric gaze sau substanțe cu efect negativ
la întreruperea arcului electric.
Utilizarea altui mediu de stingere care să asigure aceleași performanțe (capacități de
rupere) raportate la prețul de cost foarte scăzut al nisipului cuarțos, nu se întrevăd, deocamdată,
nisipul cuarțos (SiO2) rămânând umplutura (cel puțin în siguranțe fuzibile de înaltă tensiune)
cea mai des folosită [143], [158].
3.1.6. Elementul fuzibil
Materialele folosite în construcția elementelor fuzibile se aleg în funcție de
caracteristicile lor electrice, termice și mecanice, mărimile care intră în discuție la alegerea unui
material sau altul fiind rezistivitatea electrică, conductivitatea termică, integrala pătratului
densității de curent în raport cu timpul (constanta Mayr – Tabelul 3.1), temperatura de topire,
temperatura de vaporizare, rezistența la oxidare, rezistența mecanică etc. La aceste caracteristici
tehnice trebuie să se adauge ”caracteristica” economică referitoare la materialul elementului
fuzibil, decizia finală luându-se numai ținând cont de rezultanta celor două aspecte: economic
și tehnic.
3.1.6.1. Generalități ale elementului fuzibil
În afara argintului care a fost și este încă cel mai des material utilizat în construcția
fuzibilelor de înaltă tensiune, atât în siguranțele construite în țară cât și în străinătate s-au mai
folosit pe o scară mult redusă cuprul, aluminiul, zincul, staniul etc. fiecare cu avantajele și
dezavantajele lui.
Argintul este un metal nobil, deficitar și scump, dar cu înaltă conductivitate electrică și
termică, cu integrala pătratului densității de curent (constanta Mayr) redusă, rezistent la oxidare
(vezi Tabelul 3.1). Temperatura de topire este ridicată (930°C) și temperatura de vaporizare
mare. Temperatura de topire poate fi redusă, utilizându-se un aliaj staniu-plumb sau numai
staniu, la valori sub 230°C.
Cuprul are conductibilitatea electrică și conductivitatea termică bune, foarte apropiate
de ale argintului, dar și temperatura lui de topire ridicată (1083°C) și integrala pătratului
densității de curent mai mare cu aproape 50% decât a argintului (vezi Tabelul 3.1) și prezintă
fenomene de oxidare în condițiile de funcționare ale siguranței fuzibile.
Aluminiul are un punct de topire scăzut (658°C), o bună conductivitate termică (dar mai
redusă decât a cuprului și argintului), integrala pătratului densității de curent cu 56% mai mică
decât a argintului și cu 70% mai redusă decât a cuprului, însă rezistivitatea electrică este de 1,8
ori mai mare decât a argintului (vezi Tabelul 3.1). Stratul de oxid care se formează la suprafața
fuzibilului are un caracter protector.
3.1.6.2. Soluții privind utilizarea diverselor materiale în construcția fuzibilului
Deși este un material deficitar și relativ scump, argintul a fost și este, datorită
caracteristicilor lui prezentate mai sus, metalul cel mai utilizat în construcția fuzibilelor de înaltă
44
tensiune. Deoarece el nu a putut fi complet înlocuit au apărut soluții care au redus cantitatea de
argint din elementul de înlocuire prin aceea că elementul fuzibil prezintă numai o porțiune de
argint, restul fiind din cupru (elemente fuzibile compuse) [184], [185]. Secțiunea benzii din
cupru este mai mare în scopul reducerii solicitărilor termice, deci a limitării fenomenelor de
oxidare a fuzibilului.
Tot în această categorie intră și elementele fuzibile care în serie cu porțiunea de argint
au un fuzibil din staniu [36], [83], asigurând pe lângă reducerea de argint și condiții favorabile
întreruperii curenților mici de suprasarcină.
Utilizarea aluminiului în construcția fuzibilului are inconvenientele arătate mai înainte.
Se cunosc soluții care utilizează benzi din aluminiu sau aliaje de aluminiu ca elemente fuzibile
[64], sau soluții în care aluminiul este placat cu cadmiu [45]. La curenții de suprasarcină relativ
mici având timpi de fuziune ridicați, datorită afinității deosebite a aluminiului față de oxigen,
aluminiul se acoperă cu un strat de oxid foarte aderent care poate împiedica distrugerea
elementului fuzibil atunci când aluminiul din interiorul stratului de oxid este topit. Cadmiul are
tocmai rolul că, topindu-se la 3500°C și fierbând la 7600°C, presiunea vaporilor formați distrug
pelicula de oxid de aluminiu, înainte ca aluminiul să ajungă la temperatura de fierbere (care
este foarte ridicată și ar supune siguranța unei solicitări termice deosebite).
O siguranță elaborată în Japonia [6] are un element fuzibil din aliaj aur-siliciu cu un
punct de topire scăzut, legat în serie între două elemente fuzibile din argint. Elementul fuzibil
din aliaj aur-siliciu se află într-un tub de teflon cu scopul de a dezvolta gazele necesare
întreruperii arcului electric produs de curenții de intensitate redusă. Elementele fuzibile din
argint aflate în nisip cuarțos asigură funcționarea siguranței în regim de scurtcircuit. Aliajul aur-
siliciu pe lângă faptul că are un punct de topire scăzut (350°C) este foarte stabil și nu se
corodează în prezența oxigenului nici în apropierea punctului de topire. Siguranța poate
deconecta orice curent care produce topirea aliajului, timpii de fuziune depășind o oră.
Un element fuzibil mai puțin obișnuit este un element fuzibil aflat într-o stare ca sticla,
având o acțiune rapidă la curenții de suprasarcină [154]. Termenul metalic este utilizat în acest
context pentru a indica un material conductor ce nu are o compoziție metalică tradițională.
Fuzibilul sub forma unui filament metalic este compus din (Fe4Ni6)75 P16B6Al3, în stare
sticloasă. Proprietatea care face utilizabil un asemenea filament în construcția elementului
fuzibil este rezistența la întindere la temperatura obișnuită asociată cu scăderea bruscă a
rezistenței la încălzirea la o temperatură caracteristică (temperatura de tranziție a sticlei), care
are ca efect ruperea filamentului când acesta este parcurs de curentul de suprasarcină. Acțiunea
rapidă la suprasarcină se datorează faptului că temperatura de tranziție a sticlei este relativ joasă
și o cantitate redusă de căldură este suficientă pentru a atinge această temperatură la care
siguranța funcționează.
O siguranță limitatoare deosebită este ”siguranța permanentă” care poate fi utilizată de
mai multe ori, putând fi repusă în circuit după o funcționare reușită. Această siguranță conține
un element de limitare care are în mod normal o rezistență electrică relativ mică ce devine
ridicată, în scopul limitării și a întreruperii curentului electric (suprasarcină sau scurtcircuit) și
care revine în stare de rezistență normală după întreruperea supracurentului și intensitatea
curentului revine la valoarea normală [84], [175], [177], [178], [183]. ”Fuzibilul” este sodiul
care prezintă o rezistență electrică mică la temperatură normală și o rezistență electrică foarte
ridicată la temperaturi și presiuni mari, când se transformă în stare gazoasă sau plasmă prin
încălzire datorită efectului Joule, ducând la o limitare corespunzătoare a intensității curentului
electric. Un sistem de declanșare asociat acționează un contactor sau un întrerupător în serie cu
siguranța în scopul de-a menține circuitul deschis până ce defectul a fost remediat, timp în care
coloana de lichid se reface restabilindu-și caracteristicile, astfel încât siguranța poate fi
conectată din nou în circuit. Creșterea rezistenței electrice a sodiului la diverse temperaturi față
de rezistența electrică de la 400C este dată în Tabelul 3.3.
45
3.1.6.3.Aspecte privind realizarea fuzibilelor din cupru

Utilizarea cuprului în construcția fuzibilelor siguranțelor, motivată de caracteristicile
acestuia și în special de conductibilitatea termică și rezistivitatea electrică, apropiate de ale
argintului, este limitată de următoarele inconveniente:
- o valoare cu aproximativ 50% mai mare a integralei pătratului densității de curent în
raport cu timpul, ceea ce conduce la un curent limitat mai mare, efectele termice și dinamice
ale curentului de scurtcircuit fiind mai pronunțate;
- oxidarea cuprului, proces care este lent la temperaturi obișnuite și accelerat la creșterea
temperaturii. Oxidarea la temperatură normală a cuprului formează un film de oxid cupros
(Cu2O) care are un remarcabil rol protector. La temperaturi peste 200°C (pe care fuzibilele le
ating frecvent în unele zone ale sale) viteza de oxidare crește și oxidul cupros se transformă în
oxid cupric (CuO) [188].
Grosimea stratului de oxid crește după relația:
𝑔 = 30(1 + √𝑡 × 𝑒 0,013𝜃 )[𝐴̇] (3.3)
unde t este timpul în arc, iar θ temperatura în grade Celsius.
Oxidarea puternică a secțiunilor îngustate, mai ales la sarcini ciclice și prelungite, are
ca efect creșterea stratului de oxid în aceste zone, deci o reducere a secțiunii fuzibilului
ajungâdu-se, în final, la o funcționare defectuoasă a siguranței, sau la reducerea considerabilă a
duratei de viață.
Acoperirea corpului cu un strat de argint sau nichel încetinește procesul de oxidare, dar
nu-l împiedică deoarece oxigenul pătrunde prin stratul depus prin difuzie. Unele corectări [183]
privind transformarea unui element fuzibil din cupru de grosime 50 µm în compuși intermetalici
de mare rezistență în funcție de temperatură este dată în Tabelul 3.3.
Tabelul 3.3
Temperatura [℃] 147 182 222
Timpul de transformare 14 ani 2,5 ani 24 zile
Deci, utilizarea cuprului la execuția fuzibilelor impune luarea unor măsuri deosebite
privind limitarea încălzirii fuzibilului pentru a limita efectul oxidării lui sau a găsirii unui mediu
de umplere care să aibă același rol (de a împiedica oxidarea cuprului). Se pot găsi mijloace care
să contribuie la o încălzire acceptabilă a elementului fuzibil din cupru, dar durata de viață a
siguranței este totuși mai mică decât în cazul fuzibilului din argint mai ales în cazul unor
solicitări ciclice de durată, iar încălziri convenabile (reduse) ale elementului fuzibil se pot
obține, în general, în cazul siguranțelor de curenți nominali mici.
Cuprul destinat elementelor fuzibile trebuie să fie cupru rafinat electrolitic, destinat
scopurilor electrotehnice, având rezistivitatea mai mică decât 0,017241 Ωmm2/m la 20°C
conform [207], parametru deosebit de important în funcționarea siguranței și care este puternic
influențat de unele impurități cum ar fi fosforul, arsenul, aluminiul etc.
Modul cum unele impurități influențează rezistivitatea electrică este prezentat în
diagrama din (fig. 3.11).
46
Fig. 3.12 – Influenta impurităților asupra rezistivității electrice

3.1.6.4. Aspecte privind realizarea fuzibilelor de aluminiu
Aluminiul, urmează după oxigen și siliciu, în rândul al treilea printre elementele cele
mai răspândite de pe suprafața pământului, reprezentând 8,3% din compoziția litosferei, fiind
cel mai răspândit metal. Zăcămintele de oxid de aluminiu, ce constituie aproape 1/6 din
litosferă, practic pot fi socotite nelimitate, aluminiul prezentându-se ca un material de
perspectivă cu efecte economice importante în construcția siguranțelor fuzibile.
Conductivitatea electrică, de aproape 1,5÷2 ori mai mică decât a argintului și a cuprului,
este o mărime sensibilă la schimbările de compoziție și la condițiile termice, toate adaosurile
metalice reducând conductivitatea electrică a aluminiului [93]. Pentru aluminiu 99,6 (tehnic)
Cu, Fe, Si, Ti sunt impurități obișnuite. Conductivitatea Al 99,6 se reduce cu 0,8% pentru
fiecare 0,01% cantitate de vanadiu și titan luate împreună.
Modul cum unele impurități influențează conductivitatea aluminiului este indicat în Fig.
3.13. Rezistivitatea electrică se poate calcula pentru o temperatură cuprinsă între 0 ÷ 658°C
după relația:
1
∫(𝑡) = 80 𝑡 + 2,5 [𝜇Ω𝑐𝑚] (3.4)
De asemenea între conductivitatea electrică λ /1/Ωcm/, conductivitatea termică K
/ca1/cm × sec × °C/ și temperatura absolută T există relația de forma:
K = aλT + b, în domeniul 0 ÷ 658C (3.5)
unde a = 5,02 x 10-9, b = 0,03.
Deoarece rezistivitatea electrică se poate măsura cu mare precizie, din relația de mai sus
se poate determina conductivitatea termică.
Fig. 3.13– Influența impurităților aluminiu
47
Conductivitatea termică este relativ bună și prezintă o particularitate (utilă din punct de
vedere al utilizării aluminiului în construcția fuzibilului): devine din ce în ce mai mare cu
creșterea temperaturii, fenomen invers față de cupru și argint. Când aluminiul este la 600°C,
deci chiar sub punctul de topire unde răcirea este critică, conductivitatea termică este mai mare
de aproape două ori decât cea corespunzătoare temperaturii de 100°C.
Aluminiul se oxidează ușor în aer formând la suprafață un film subțire care ferește de
avansarea oxidării. Oxidul de aluminiu are o rezistivitate foarte mare, de ordinul 1010Ωcm,
având totodată o duritate mare din care cauză nu poate fi îndepărtat decât cu multă greutate.
Pelicula de oxid nu depășește 2000 A0 și crește cu 35 A0 la fiecare 100°C, ceea ce pentru un
fuzibil cu grosimea obișnuită de 0,1 ÷ 0,2 mm micșorarea secțiunii nu atinge mai mult de 0,2%
ceea ce practic nu influențează asupra caracteristicilor fuzibilului [46].
Prezența peliculei de oxid împiedică distrugerea elementului fuzibil la curenți relativ
mici de suprasarcină. Acest fenomen are ca efect supraîncălzirea siguranței, curentul
continuând să circule prin interiorul învelișului de oxid după atingerea temperaturii de topire a
aluminiului, ducând la obținerea unor dispersii mari de caracteristică timp/curent la durate de
prearc corespunzătoare acestor curenți.
Din punct de vedere chimic aluminiul este un metal foarte activ, dar la temperatura
normală, acest fenomen are o mică influență deoarece aluminiul este acoperit cu o peliculă
subțire de oxid care este impermeabilă pentru oxigen.
Dar la întreruperea curenților apare o reacție exotermă de ardere a aluminiului după
relația:
4 Al + 302 2 A12O3 + 30 kJ/g (Al) (3.6)
iar la temperatura corespunzătoare arcului electric aluminiul devine atât de activ încât
reacționează chimic cu nisipul cuarțos pentru a forma siliciul pur și oxidul de aluminiu:
4 Al + 3 SiO2 2 Al2O3 + 3 Si + 8 kJ/g (Al) (3.7)
Acest proces este exoterm, adică o cantitate de energie chimică se eliberează pe lângă
energia electrică a arcului și întrucât căldura necesară topirii aluminiului este foarte scăzută
rezultă o creștere considerabilă a vitezei de ardere înapoi. Consecința acestui fapt este o creștere
rapidă a tensiunii de arc, fenomen pozitiv în procesul de întrerupere a arcului electric. Formarea
de mici cristale de siliciu pur, pare să nu aibă nicio consecință din cauză că siliciul pur este
izolant bun și este dispersat foarte fin.
Aluminiul are un potențial de electrod standard de -1,6 V și în contact cu metalele
tehnice obișnuite, care au un potențial de electrod pozitiv sau mai pozitiv decât aluminiul, se
distruge.
Coroziunea aluminiului este asociată cu trecerea curentului între regiuni diferite anodică
și catodică. Coroziunea electrochimică produsă este dependentă de potențialele acestor regiuni,
dar aceste potențiale servesc numai ca un ghid al coroziunii galvanice posibile, ele neputând
indica mărimea coroziunilor galvanice așteptate.
3.1.7. Proiectarea elementului fuzibil
Elementele fuzibile ale siguranțelor de înaltă tensiune sunt în general fabricate din
argint. Materialele precum aluminiul sau staniu-plumb au fost folosite, însă sunt considerate
alternative inferioare. Elementele fuzibile au multe proprietăți fizice. Geometria elementului
este variabilă, acesta putând fi în formă de sârmă sau panglică plată. Elementele sub formă de
sârmă sunt de regulă tăiate din lungimi care au fost trase la diametre precise sau din lungimi
trase tare și condiționate în continuare prin procese de recoacere slabă. Panglica este cel mai
des tăiată la lățimi specificate din table mari laminate la anumită grosime. Mărimea elementului
fuzibil depinde de aplicația preconizată care este determinată inițial din simulări ale
performantei siguranței și confirmată prin încercări practice în conformitate cu cerințele
secvenței de încercare.
48
Siguranțele de înaltă tensiune pot conține unul sau mai multe elemente fuzibile
conectate în paralel. Elementele au de regulă mai multe zone cu lățimi variabile denumite
“constricții sau crestături”. Un singur element poate avea crestături paralele sau “joncțiuni” sau
„istmuri”. Obiectivul crestăturilor este crearea de zone de densitate maximă de curent inducând
astfel topirea și apoi inițierea arcului în mijlocul crestăturii.
Crestăturile elementului de tip sârmă sunt fabricate prin conectarea mai multor sârme
pentru a forma noduri și mai departe conectarea nodurilor printr-o singură sârmă. Alternativ,
sârme separate de diferite diametre sunt alăturate pentru a forma un singur fir. În ambele cazuri
sunt folosite tehnici de sudare pentru conectarea firelor. Crearea crestăturilor în elementele
panglică este obținută prin metode de laminare, zimțuire, ștanțare cu unelte de presare sau
tehnici de gravare foto-chimică. Înțelegerea obiectivelor siguranțelor se face examinând
proprietățile tranzitorii dezirabile ale materialelor elementelor fuzibile. Acestea sunt:
- Conductivitate electrică și termică mare;
- Capacitate termică specifică scăzută;
- Temperatura de topire și vaporizare scăzută;
- Căldura latent scăzută;
- Densitate scăzută.
De la nivelul curentului nominal până la nivelul curentului minim de topire, siguranța
trebuie să stabilească și să mențină condițiile de echilibru termic și stare stabilă. Astfel energia
electrică introdusă în elementul fuzibil este condusă și disipată sub formă de căldură. Așadar
se justifică folosirea materialelor cu conductivitate electrică și termică mare pentru a se
îndeplini aceste condiții.
Funcționarea rapidă a siguranței și întreruperea rapidă a curentului electric este o cerință
așteptată în condiții de curent mare de defect. Durata de la momentul apariției curentului de
defect până la momentul vaporizării elementului, este micșorată prin folosirea materialelor cu
capacitate termică specifică scăzută, temperatura de topire și vaporizare scăzută. Un element
cheie este faptul că energia prin circuitul protejat în această perioadă de timp este minimizată.
Deseori, elementele fabricate din material cu proprietăți dezirabile pentru protecția la
supracurent mare, prezintă protecție neadecvată la curenți mici de suprasarcină pe durată
îndelungată. Însă proprietățile tranzitorii ale materialelor acestor elemente pot fi modificate pe
durată mare de timp, folosind tehnica denumită “efectul M”. Această tehnică ce poartă numele
descoperitorului A.W Metcalf produce un aliaj eutectic din materialul elementului împreună cu
un alt metal (depus de obicei ca o picătură pe elementul fuzibil). Temperatura eutectică este
mai joasă decât temperatura de topire a materialului elementului fuzibil, prin urmare aceasta
declanșează întreruperea la niveluri scăzute de supracurent.
După aur, argintul este considerat cel mai bun material elementar, deoarece permite
manevrarea curentului ridicat datorită conductivității sale termice ridicate (4,18W/mKxl02) și
electrice (1,31Ωmx10-3) și capacității termice specifice scăzute (232J/kgK). În plus, oxidarea
minimă a suprafeței are loc atunci când argintul este aproape de temperatura sa de topire
(961°C). Acesta este un avantaj față de cupru, deoarece comportamentul de preîncălzire și
topire al cuprului este foarte influențat de oxidare atunci când aceasta se petrece în aer. Cu toate
acestea, atunci când cuprul este așezat în umplutura de nisip sau cuarț, oxidarea este puternic
redusă și alegerea între argint și cupru depinde de costuri.
Pentru experimentări a fost realizat un proiect pentru elementul fuzibil din argint, cupru
nichelat și aluminiu.
49
Fig. 3.14– Desen de execuție element fuzibil

Variantele V08, V09 și V10 nu au fost realizate fizic. Rezistența și masa fuzibilului nu
au fost măsurate, fiind considerate irelevante, importante fiind cele ale întregului ansamblu.
Fig. 3.15– Foto elemente fuzibile folosite pentru experimentări

Pentru realizarea elementului fuzibil au fost realizate 8 matrițe, în (fig 3.16, 3.17, 3.18)
fiind prezentată una dintre acestea.
50
Fig. 3.16– Ansamblu matrița element fuzibil vedere de ansamblu
Fig. 3.17– Ansamblu matrița element fuzibil placă inferioară
51
Fig. 3.18– Ansamblu matrița element fuzibil placă superioară
Fig. 3.19– Foto matrița element fuzibil
Dispunerea elementului fuzibil pe suportul ceramic a fost realizată conform (fig. 3.20).
52
Fig. 3.20– Dispunerea elementului fuzibil pe suportul ceramic
Fig. 3.21– Foto dispunerea elementului fuzibil pe suportul ceramic

3.1.8. Ansamblul general al siguranței fuzibile de înaltă tensiune
Ansamblul general al siguranței proiectate este prezentat în (fig. 3.22). În (fig. 3.23) este
prezentată o fotografie a unei siguranțe realizate în suportul de încercare. În figurile următoare
sunt prezentate detaliile constructive: din partea superioară cu percutor (fig. 3.24), detaliu de
mijloc cu firul de semnalizare (fig. 3.25), detaliu capac al capătului inferior fără percutor (fig.
3.26).
Fig. 3.22– Ansamblu general siguranță fuzibilă de înaltă tensiune proiectată în cadrul tezei
53
Fig. 3.23– Foto siguranță fuzibilă de înaltă tensiune în circuitul de încercare
Fig. 3.24– Detaliu proiectare siguranță fuzibilă cu mare capacitate de rupere în capătul cu percutor
Fig. 3.25– Detaliu proiectare siguranță fuzibilă cu mare capacitate de rupere – fir de semnalizare
54
Fig. 3.26– Detaliu proiectare siguranță fuzibilă cu mare capacitate de rupere – capătul fără percutor
Detaliile de montaj pentru elementele fuzibile Și firul de semnalizare pentru siguranțele

fuzibile de înaltă tensiune folosite la experimentările din capitolele următoare sunt reprezentate
în (fig. 3.24 - fig. 3.26).
3.2. Prescripții generale privind funcționarea siguranțelor fuzibile
Atunci când siguranţele fuzibile sunt utilizate în reţele cu tensiuni de utilizare mai mici
decât tensiunea lor nominală, curentul maxim de rupere în kiloamperi nu este mai mic decât
curentul maxim de rupere nominal.
Elementele de înlocuire limitatoare de curent sau siguranţele fuzibile nu se utilizează
în reţele cu tensiuni mai mici decât tensiunea lor nominală fără a lua în considerare
supratensiunea produsă de siguranţa fuzibilă în timpul funcţionării, raportată la nivelul de
izolare.
În zona curenţilor mai mici decât cei specificaţi la încercările de rupere realizate în
capitolele următoare, nu au fost specificate experimentări pentru verificarea funcţionării
siguranţei fuzibile în ceea ce priveşte aptitudinea sa de a suporta curentul combinaţiilor posibile
timp-curent, fără deteriorare care să conducă fie la o funcţionare prematură, fie la o defectare.
Siguranţele fuzibile trebuie să fie capabile să întrerupă corect orice valoare a curentului
prezumat, independent de componenta sa aperiodică care este posibil să apară cu condiţia în
care:
- componenta periodică să nu fie mai mică decât curentul minim de rupere nominal şi
nici mai mare decât curentul maxim de rupere nominal;
- tensiunea tranzitorie de restabilire prezumată să fie cuprinsă în limitele impuse de
standard;
- frecvența să fie cuprinsă între 48 și 62 Hz;
- factorul de putere să nu fie mai mic decât cel impus în standard;
- unda TTR prezumată, fără să intersecteze segmentul de dreaptă care definește
înârzierea, nu trebuie să fie situată deasupra traseului de referință cu parametrii specificați.
Conform prescripțiilor standardizate de utlizare siguranța fuzibilă trebuie să se
comporte astfel:
- Un element de înlocuire cu material de umplere pulverent nu trebuie să emită flăcări
sau pulbere; totuși este admisă o slabă emisie de flăcări ce poate să se producă în dreptul unui
55
percutor sau dispozitiv indicator, cu condiția ca acesta să nu producă amorsări sau curenți de
scurgere importanți la pământ;
- După funcționare, părțile siguranței fuzibile, cu excepția celor prevăzute să fie
înlocuite după fiecare funcționare, trebuie să fie în starea lor originală. Elementul de înlocuire
trebuie să poată fi extras întreg după funcționare;
- Atunci când elementele de înlocuire sunt prevăzute cu dispozitive sau percutoare,
dispozitivele indicatoare trebuie să funcționeze în mod vizibil și complet;
- Funcționarea siguranței fuzibile nu trebuie să provoace supratensiuni de funcționare
mai mari decât valorile standardizate;
- Valorile curenților de rupere limitați ce corespund fiecărei valori de curent prezumat
de rupere nu trebuie să depășească valorile corespunzătoare caracateristicii de amplitudine a
curentului de rupere limitat;
- După funcționare, siguranța fuzibilă trebuie să poată suporta între bornele sale
tensiunea de restabilire la frecvență industrială.
3.3. Prescripții generale privind condițiile experimentărilor efectuate

Experimentările efectuate în capitolele următoare au fost executate cu scopul de a
verifica dacă modele proiectate în acest capitol corespund caracteristicilor specificate și
funcționează corespunzător în prescripții standardizate de exploatare sau în prescripții speciale
specificate. Experimentările au fost realizate pe eșantioane pentru verificarea caracteristicilor
ele putând fi extrapolate pentru toate siguranțele fuzibile de același tip. Toate experimentările
de validare au fost executate în capătul superior al toleranței în sensul creșterii gradului de
severitate. Experimetările au fost executate în încăperi închise, practic fără curenți de aer, cu
expecția celor provocați de încălzirea dispozitivului. La toate experimentările, siguranțele
fuzibile de înaltă tensiune au fost montate în cea mai defavorabilă poziție și conectate cu
conductoare de cupru neizolate, în următorul mod: fiecare conductor cu lungimea de
aproximativ 1 m și montat într-un plan paralel cu planul de fixare al siguranței. Siguranțele
fuzibile proiectate nu sunt destinate a fi imersate în ulei, astfel separarea distanțelor
standardizate nu este necesară.
În teorie, siguranțele fuzibile nu sunt sensibile la caracteriticile TTR, dar, în cazul tezei
aceste caracteristici au fost calculate pentru circuitele de experimentare întrucât siguranțele
fiind la stadiul de prototip, au atins în unele cazuri o tensiune de arc foarte mare imediat după
inițierea arcului electric. Astfel, experimentările de rupere au fost efectuate cu o TTR prezumată
severă și cu momentul inițierii arcului cuprins între 65° și 90° după trecerea tensiunii prin zero.
Au apărut situații în care tensiunea de arc nu a atins cea mai mare valoare de vârf într-un interval
mai mic sau egal cu 2t3, după momentul inițierii arcului electric, situație care a determinat
modificarea circuitului experimental.
Pentru obținerea curentului prezumat, înaintea experimentărilor siguranța a fost
înlocuită cu un conductor de impedanță neglijabilă, circuitul putând fi astfel reglat. Toate aceste
calibrări au fost verificate cu înregistrări oscilografice.
La experimentări a fost folosită o sursă de mare putere capabilă să asigure curentul dorit
în timpul experimentărilor și un întreruptor de mare precizie capabil să închidă circuitul cu
precizie de microsecundă pentru a putea asigura gradele electrice necesare celei mai severe
situații.
Pentru acceptarea prin interpolare a unei serii omogene, în cazul de față 24 kV trebuie
acceptate următoarele condiții, deși în teză au fost realizate multiple experimentări, atât pentru
24 cât și pentru 36 kV:
- curenții nominali se încadrează în limitele curenților nominali comuni;
- curenții de rupere maximi nominali sunt identici;
56
- curenții de rupere minimi nominali sunt identici, sau dacă sunt diferiți se ia în
considerare valoarea cea mai mare pentru Ur;
- frecvențele nominale sunt aceleași;
- toate materialele sunt identice;
- toate dimensiunile, cu excepția lungimii elementului de înlocuire și a elementului
fuzibil sunt identice;
- pentru fiecare curent nominal, numărul și secțiunea elementelor fuzibile sunt identice,
legea de variație a secțiunii pe unitatea de lungime, trebuie sa rămână identică atunci când se
interpolează lungimea elementelor fuzibile;
- lungimea elementelor fuzibile se pot obține cu ajutorul lungimii elementelor de
înlocuire, prin interpolare liniară în funcție de tensiunea nominală.
Deși inițial se dorea acceptarea prin interpolare pentru ambele tensiuni nominale, acest
lucru nu a fost posibil deoarece au fost experimentate mai multe variante de element fuzibil din
materiale diferite, de aici fiind necesară introducerea în titlul tezei a sintagmei “și/sau”. De
altfel, teza nu își propune a duce la bun sfârșit o variant constructivă, lăsând astfel libertate unui
eventual transfer tehnologic către un producător consacrat, ci să deschidă noi orizonturi privind
construcția siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune, folosirea de noi materiale și de o mai bună
înțelegere a fenomenelor de mare complexitate ce apar la stingerea arcului electric de către
siguranțele fuzibile în particular și aparatele de comutație în general.
57
4. EXPERIMENTĂRI PENTRU VALIDAREA

MODELULUI EXPERIMENTAL
4.1. Generalități
Toate siguranțele convenționale întrerup curentul prin întreruperea elementului fuzibil
după un arc produs de procesul de topire. Timpul de topire al unei siguranțe este, prin urmare,
denumit și timp de pre-arc. O caracteristică a siguranțelor este aceea că un proces de topire
inițiază întreruperea curentului, aproape ca nu există aspecte „mecanice” implicate în inițierea
arcului lor. Prin urmare, siguranțele au o relație inversă timp-curent (curenții mai mari dând
timpi de topire mult mai scurți), așa cum este ilustrat în (fig. 4.1). Acest lucru permite timpi de
topire extrem de scurți la curenți mari, practic fără limită. Acest fenomen aparent simplu este
în primul rând responsabil pentru succesul universal de care se bucură siguranțele de foarte
mult timp.
Fig. 4.1– Curba caracteristicii de topire timp – curent

În general, siguranțele de înaltă tensiune (definite ca siguranțe de peste 1000 Va.c.) sunt
fizic mai mari și, în general, mai complexe decât siguranțele de joasă tensiune, datorită
necesității lor de a funcționa la tensiuni mult mai mari. Unele standarde, [187] – [202] clasifică
sistemele de tensiune ca: de joasă tensiune, medie sau înaltă tensiune. Tensiunea medie este
clasificată ca o tensiune nominală de sistem mai mare de 1000 V și mai mică decât o valoare
specificată. Această valoare este de 100 000 V sau mai mică, în funcție de standard, iar
tensiunea înaltă este atunci egală sau mai mare cu această valoare specificată.
Siguranțele de înaltă tensiune sunt utilizate pe sistemele de medie și înaltă tensiune, dar,
din punct de vedere tehnic, nu există o recunoaștere a „siguranțelor de medie tensiune” în
standardele IEEE și IEC pentru siguranțe.
Siguranțele de înaltă tensiune pot îndeplini una sau ambele dintre cele două funcții
principale. Prima funcție este de a răspunde la curenți moderat excesivi, numiți de obicei curenți
de suprasarcină. În acest caz, curentul nominal al siguranței (curentul pe care este proiectata să
îl poată transporta pe termen nelimitat, fără deteriorare) este depășit cu o cantitate relativ
modestă (de obicei, de mai puțin de 10 ori). Astfel de curenți pot fi cauzați de o sarcină prea
mare care este conectată la un circuit sau de o defecțiune care ocolește doar o parte a sarcinii.
Trebuie remarcat faptul că nu toate tipurile de siguranțe sunt proiectate să aibă capacitatea de a
funcționa cu succes dacă sunt topite de un curent de suprasarcină, deoarece unele tipuri sunt
destinate doar funcționării la curenți peste o valoare specificată. Dacă sunt topite cu un curent
scăzut, este posibil ca astfel de siguranțe să poarte arc până când un dispozitiv în serie se
58
întrerupe, ceea ce poate duce la deteriorarea fizică a siguranței și a împrejurimilor acesteia. Cu

toate acestea, unele siguranțe de acest tip pot iniția comanda unui alt tip de dispozitiv care să
întrerupă curentul și suportă fără distrugere arcul până dispozitivul secundar întrerupe.
A doua funcție, pe care practic toate siguranțele sunt proiectate să o îndeplinească, este
de a răspunde la supracurenți, care sunt mult mai mari și care sunt de obicei numiți curenți de
scurtcircuit. În acest caz, în mod substanțial, toată sarcina este ocolită de o defecțiune majoră,
iar curentul disponibil (care, atunci când nu este limitat de un dispozitiv de protecție, este numit
curent potențial) poate fi foarte mare. Cu toate acestea, diferitele tipuri de siguranțe variază
foarte mult în ceea ce privește exact cât de mare poate fi curentul întrerupt, iar acesta ar putea
fi un factor semnificativ în alegerea unui tip de siguranță pentru o anumită aplicație. Modul în
care siguranțele răspund la supracurenți mari și scăzuți, precum și modurile în care întrerup
efectiv curentul, fac ca siguranțele cu mare capacitate de rupere să fie clasificate în diferite
moduri.
Prima clasificare principală este în tipuri cu limitare de curent și fără limitare de curent
(deși, deoarece aproape toate siguranțele fără limitare de curent utilizate în mod obișnuit sunt
siguranțe cu expulsie, siguranța cu expulsie este de obicei termenul folosit în cazul fără limitare
de curent). Limitarea curentului descrie o clasă de siguranțe definite de comportamentul care
apare atunci când curentul este atât de mare încât elementul siguranței se topește înainte de
primul vârf al curentului de defect (adică, în mai puțin de câteva ms). La topire, acest tip de
siguranță introduce rezistență în circuit atât de rapid (datorită unor factori care includ mai multe
arcuri în serie care produc rapid o lungime semnificativă a arcului și constrângerea arcului de
umplere a siguranței) încât curentul încetează să crească și este forțat rapid la zero (înainte să
treacă curentul natural prin zero). Deoarece curentul maxim posibil de vârf nu este atins,
siguranța limitează curentul ca mărime și durată, de unde și denumirea de limitare a curentului.
În timpul funcționării, siguranța de limitare a curentului introduce supratensiune
(supratensiunea de vârf a siguranței) în sistem în timpul acțiunii de limitare a curentului.
Curentul cel mai scăzut la care o anumită siguranță de limitare a curentului prezintă un efect de
limitare a curentului este denumit curent de prag și apare în mod obișnuit la un curent de
aproximativ 20 până la 30 de ori valoarea nominală a curentului.
Pentru determinarea și validarea siguranțelor proiectate la curenții cei mai scăzuți au
fost realizate o serie de experimentări, valorile obținute fiind prezentate în Tabelul 4.1.
4.2. Caracteristica timp – curent

În cazul curenților de defect sau suprasarcinilor mici, la siguranțele care au mai mult de
un element fuzibil, fuzibilele nu se topesc și nu se arcuiesc simultan, ca și în cazul curenților de
defect mari, ci se topesc aleatoriu, pe rând, de obicei într-o singură locație pe fiecare element,
până se topește ultima. Pentru siguranțele proiectate care folosesc elementele fuzibile prezentate
în capitolul anterior și care funcționează la mai mult de câteva mii de volți, este necesară mai
mult de o întrerupere în serie pentru a întrerupe curentul. Prin urmare, ultimul element fuzibil
care se topește trebuie „să vadă” un curent suficient pentru a realiza topirea multiplă în timpul
arcului care are loc apoi.
Această arcuire face ca fiecare dintre elementele fuzibile paralele rămase să se reaprindă
din nou și să creeze mai multe arce în serie care, la rândul lor, se sting atunci când un alt element
se reaprinde, acționează. Acest proces continuă până când toate elementele siguranței au arc
suficient pentru a putea rezista la tensiunea de revenire (inclusiv orice TTR prezent). Prin
urmare, în cazul în care curentul de defect este mai mic decât o anumită valoare critică
(aproximativ de trei până la 10 ori curentul nominal), densitatea de curent în fiecare element de
siguranță în timpul arcului poate fi prea scăzut pentru a iniția mai multe pauze de serie în fiecare
element. Rezultatul este formarea unor arcuri lungi, unice, care se reaprind după fiecare curent
zero, arzându-se înapoi și, posibil, provocând o eventuală defectare a siguranței. Prin urmare,
59
acest tip de siguranță are un „curent minim de întrerupere” definit sub care nu se poate asigura
protecția circuitului.
Astfel de siguranțe sunt denumite siguranțe de rezervă, clasa asociate (back-up fuses
denumire agreată internațional) și sunt destinate utilizării în aplicații în care:
a) nivelurile scăzute de defecțiune sunt considerate foarte puțin probabile;
b) în cazul în care siguranța este utilizată împreună cu alte dispozitive de protecție care
se ocupă de condiții de defecțiune de nivel scăzut;
c) în aplicație, obișnuită în unele țări, în care siguranța este utilizată în tablourile
declanșate cu percutor. În acest ultim caz, în condiții de defecțiune scăzută, percutorul
declanșează întrerupătorul în serie cu siguranța, deconectând astfel siguranța de la curentul de
defect înainte de a avea timp să se supraîncălzească, astfel încât să fie asigurată o întrerupere
satisfăcătoare a curentului la toate nivelurile de defecțiune. Siguranțele de rezervă care sunt
destinate utilizării în serie cu alte dispozitive de protecție (de exemplu, siguranțe de expulsie)
au uneori doar un curent nominal de întrerupere minim corespunzător unui timp de topire de
câteva secunde sau mai puțin. În acest caz, dispozitivul de serie este coordonat cu curentul
nominal al siguranței de rezervă și cu caracteristica timp – curent, astfel încât siguranța să nu
se încălzească suficient la suprasarcini pentru a fi deteriorată.
Sunt disponibile și siguranțe care au capacitatea încorporată de a face față curenților de
defect scăzuți. Ele sunt denumite siguranțe de uz general sau de gamă completă. Într-o versiune,
o capacitate îmbunătățită a curentului minim de rupere foarte scăzut este obținută prin utilizarea
unui număr mare de elemente fuzibile paralele, fiecare cu secțiune transversală mică, astfel
încât fiecare element fuzibil, atunci când arcul electric are o densitate de curent suficient de
mare pentru a întrerupe un arc multiplu complet și curentul de defect. În alte cazuri, materialele
care dezvoltă gaze sunt utilizate pentru a crește eficiența arcurilor în serie și pentru a îmbunătăți
capacitatea de întrerupere a curentului scăzut. Într-o altă versiune populară, fiecare element
fuzibil este conectat în serie cu un element de siguranță care funcționează pe principiul
expulsiei. În acest aranjament, elementele siguranței de expulsie gestionează orice defecțiuni
de nivel scăzut. Pentru niveluri mai mari de defect, fuzibilele preiau pentru a elimina curentul
de defect de scurtcircuit. Siguranțele care utilizează acest principiu (uneori numite siguranțe cu
elemente duble) trebuie testate folosind teste speciale. Curentul Il, se numește curent de limitare,
iar testarea la curenți puțin peste și sub această valoare este specificată în [191]. Aceasta verifică
funcționarea în regiunea de trecere de la elementul siguranței limitatoare de curent la elementul
siguranței cu curent scăzut. Siguranțele de uz general și de gamă completă pot fi utilizate de
obicei ca unică protecție pentru toate nivelurile de defecțiune, fără a fi nevoie de echipamente
asociate pentru a gestiona curenții de defect mai mici.
Au fost realizate experimentări pentru obținerea caracteristicii timp curent pentru
siguranța cu fuzibil din Cu și pentru realizarea porților de trecere a principalilor curenți pentru
siguranța proiectată cu fuzibil din aluminiu.
Pentru siguranța cu fuzibil din argint a fost preluată caracteristica timp-curent din
catalogul unui producător consacrat de siguranțe ETI, Slovenia. Circuitul de încercare folosit
se regăsește în (fig. 4.3), rezultatele obținute în Tabelul 4.1, iar în (fig. 4.2) sunt prezentate o
parte din oscilogramele obținute la experimentări.
Tabelul 4.1- Experimentări pentru obținerea caracteristicii timp – curent
Tipul siguranței/
OSC/2022 R [mΩ] Ik [A] Tpa[ms] Ta[ms] Tf [ms]
număr/tip fuzibil
TC_500 Tarare - 550.4 - - -
TC_501 63_A/7 – Cu 24.22 459.7 317.2 12.2 329.4
TC_502 63_A/8 – Al 33.3 465 369.5 6.5 376
TC_503 63_A/9 – Cu 24.78 408 814.3 19 833.3
TC_504 50_A/12 – Cu 32.84 400 347.4 11.8 359.2
TC_505 50_A/10 – Cu 32.12 368 417.3 8.8 426.1
60
Tipul siguranței/
număr/tip fuzibil
TC_506 63_A/4 – Cu 24.31 386 828.1 31 859.1
TC_507 63_A/5 – Cu 24.35 314 2272.4 31.6 2304
TC_508 50_A/11 – Al 40.41 302 1584.4 42.2 1626.6
TC_509 50_A/9 – Cu 33.39 304 1172.5 60.4 1232.9
TC_510 50_A/8 – Cu 33.35 290 2149.3 43.3 2192.6
TC_511 50_A/7 – Al 42.22 273 1989.3 45.5 2034.8
TC_515 50_A/4 – Cu 33.42 223 3786.6 52.9 3839.5
TC_519 63_A/6 – Cu 24.12 219 16049.2 2.8 16052
TC_520 63_A/1 – Cu 24.44 255 6435.1 22.8 6457.9
TC_521 63_A/2 – Cu 24.25 181 - Nu a
-
rupt!
TC_522 63_A/3 – Cu 24.28 192 - Nu a
-
rupt!
TC_523 Tarare - 176.6 - - -
TC_524 50_A/3 – Cu 33.41 134 - Nu a
-
rupt!
TC_525 50_A/1 – Cu 33.82 154 13869.5 22.3 13891.8
TC_526 50_A/2 – Cu 33.34 144 Nu a
rupt!
TC_541 50_A/6 – Cu 33.12 161 13261.1 13.2 13274.3
TC_542 50_A/5 – Cu 33.52 148 47791.9 474.8 48266.7
TC_500 Tarare - 550.4 - - -
TC_512 40_A/7 – Al 75.72 288 220.1 4.9 225
TC_513 40_A/8 – Cu 39.44 262 317.8 10.5 328.3
TC_514 40_A/9 – Al 74.7 228 590.4 11.5 601.9
TC_516 31.5_A/10 – Cu 53.45 217 247.4 6.7 254.1
TC_517 31.5_A/11 – Cu 53.22 226 207.4 9.5 216.9
TC_518 31.5_A/12 – Cu 53.15 204 343.3 7.8 351.1
TC_527 40_A/4 – Cu 39.82 148 5592.3 50.9 5643.2
TC_528 40_A/5 – Cu 39.56 152 2508.2 32.5 2540.7
TC_529 40_A/6 – Cu 39.67 124 42408.5 82 42490.5
TC_530 40_A/1 – Cu 39.65 124 23452.9 23.3 23476.2
TC_531 40_A/2 – Cu 38.68 129 22065.2 112.4 22177.6
TC_532 40_A/3 – Cu 39.66 165 1683.4 32.3 1715.7
TC_533 31.5_A/3 – Cu 53.25 160 670.6 13.6 684.2
TC_534 31.5_A/2 – Al 62.99 129 2529.4 40.9 2570.3
TC_535 31.5_A/1 – Al 63.23 125 2800.4 62.6 2863
TC_536 31.5_A/4 – Cu 53.58 121 3763.2 61.7 3824.9
TC_537 31.5_A/5 – Cu 53.29 104 32907.3 122.2 33029.5
TC_538 31.5_A/6 – Cu 53.24 104 43787 88.6 43875.6
TC_539 31.5_A/7 – Cu 52.83 109 12708 50.3 12758.3
TC_540 31.5_A/9 – Cu 52.65 103 70965.8 134.5 71100.3
TC_543 Tarare - 158.4 - - -
TC_544 25_A/8 – Cu 68.75 151 454.9 13.3 468.2
TC_545 25_A/7 – Cu 68.55 155 354.8 10.8 365.6
TC_546 25_A/9 – Cu 68.65 143 453.3 11.6 464.9
TC_547 25_A/4 – Cu 68.45 155 3229.4 40.1 3269.5
TC_548 25_A/5 – Al 88.46 101 5148 12.1 5160.1
TC_552 25_A/6 – Al 90.42 105 3236.7 23.7 3260.4
TC_553 25_A/2 – Cu 69.27 79 - Nu a
-
rupt!
61
Tipul siguranței/
număr/tip fuzibil
TC_554 25_A/1 – Cu 69.51 84 - Nu a
-
rupt!
TC_555 25_A/3 – Cu 69.22 88 73700.8 45.1 73745.9
TC_556 25_A/12 – Cu 68.72 94 13037.3 171.3 13208.6
TC_557 25_A/11 – Cu 68.85 94 11520.3 79.7 11600
TC_549 20_A/11 – Cu 91.65 94 2003.8 23.9 2027.7
TC_550 20_A/12 – Cu 89.69 88 2926.9 24.2 2951.1
TC_551 20_A/8 – Cu 89.84 83 6630.4 34.2 6664.6
TC_558 20_A/7 – Cu 91.31 83 5143 81.4 5224.4
TC_559 20_A/9 – Cu 91.07 75 - Nu a
-
rupt!
TC_560 20_A/5 – Al 143.31 73 - Nu a
-
rupt!
TC_561 20_A/4 – Al 173.92 72 - Nu a
-
rupt!
TC_562 20_A/6 – Cu 89.88 110 731 22.8 753.8
TC_563 20_A/2 – Cu 91.43 106 1030.6 20.4 1051
TC_564 20_A/3 – Cu 90.82 104 1261.9 23.3 1285.2
TC_565 20_A/1 – Cu 90.76 86 4436.1 22.6 4458.7
TC_585 Tarare - 100.2 - - -
TC_586 20_A/9 – Cu 90.07 109 717.3 21.2 738.5
TC_587 20_A/5 – Cu 90.06 114 620.6 24.1 644.7
TC_588 20_A/4 – Cu 91.74 80 7688.8 12.5 7701.3
TC_566 16_A/13 – Al 269 86 1260.5 13.7 1274.2
TC_568 16_A/15 – Al 271.71 82 1299.3 64.1 1363.4
TC_570 16_A/14 – Cu 109.3 67 19707.2 50.3 19757.5
TC_572 16_A/6 – Cu 109.1 63 36022.1 22.6 36044.7
TC_574 16_A/8 – Cu 108.1 63 - Nu a
-
rupt!
TC_576 16_A/4 – Cu 109.7 63 34602.4 31.9 34634.3
TC_577 16_A/11 – Cu 110.3 94 971.5 13.5 985
TC_579 16_A/12 – Cu 108.8 99 499.3 21.8 521.1
TC_582 16_A/10 – Cu 109.9 106 337.5 14.5 352
TC_583 16_A/7 – Cu 109.7 109 298.1 9.7 307.8
TC_567 10_A/5 – Cu 133.7 82 1664.6 21.5 1686.1
TC_569 10_A/4 – Cu 134.4 75 2119.2 13.8 2133
TC_571 10_A/6 – Al 312 64 12362.5 51.9 12414.4
TC_573 10_A/8 – Al 311.8 60 20494.2 53.4 20547.6
TC_575 10_A/9 – Cu 133.1 60 29096.1 111.2 29207.3
TC_578 10_A/7 – Cu 133.9 95 400.8 19.1 419.9
TC_580 10_A/2 – Cu 133.9 95 339.7 12.5 352.2
TC_581 10_A/1 – Cu 132.6 100 295 5.1 300.1
TC_584 10_A/3 – Cu 134.1 75 1673 22 1695
În (fig. 4.2) sunt prezentate o parte din oscilogramele obținute la experimentările

prezentate în Tabelul 4.1.
62
a)
b)
c)
63
d)
e)
f)
64
g)
h)
i)
65
j)
k)
l)
66
m)
n)
o)
67
p)
r)
s)
Fig. 4.2– Înregistrări oscilografice obținute pentru trasarea curbelor timp-curent
Osc TC_500; b) Osc TC_501; c) Osc TC_507; d) Osc TC_509; e) Osc TC_512; f) Osc TC_513; g)
Osc TC_515; h) Osc TC_516; i) Osc TC_518; j) Osc TC_519; k) Osc TC_521; l) Osc TC_525; m) Osc
TC_527; n) Osc TC_529; o) Osc TC_532; p) Osc TC_533; r) Osc TC_586; s) Osc TC_587
68
Experimentările pentru obținerea caracteristicii timp – curent prezentate în Tabelul 4.1

și (fig. 4.2) au fost realizate folosind circuitul de încercare prezentat în (fig. 4.3), în care este
introdusă o rezistentă variabilă pentru modificarea valorii de curent.
PM1 – Transformator de curent 2x50/5A și

S – Sursa
Rogowski Cordon 2 kA/V
Q1 – Întreruptor monofazat 400 V/1000 A PM2 – Voltmetru METRAHIT 29S
K1 – Întreruptor de protectie 400 V/1250 A O – Siguranță
PM3 – Sistem de achiziție de date TRAS_1:
M2, M3 – Autotransformator 70 kVA
16 channels, 16 bits
R- Rezistență variabilă M2 – Transformator coborâtor 70kVA
Fig. 4.3– Circuit de încercare caracteristica timp – curent
Fig. 4.4– Foto circuit de încercare caracteristica timp – curent
69
Pentru fiecare rezistență în parte, rezistența a fost măsurată cu un Ohmmetru de precizie,

producător Burster, tip 2304-V005, serie 327778, etalonat în 10 decembrie 2021 la Laboratorul
de Metrologie – Arc Brașov.
Fig. 4.5– Foto din timpul măsurării rezistentei siguranțelor supuse experimentărilor
Subiectul măsurării rezistenței la rece ca criteriu pentru a determina dacă o siguranță a
fost deteriorată în timpul funcționării a fost ridicat de multe ori și a fost în general respins de
experții în siguranțe. Există mai multe motive pentru aceasta, dintre care unele sunt enumerate
aici:
a) O toleranță de fabricație acceptabilă este în mod normal de aproximativ ±10%.
b) O siguranță care a fost folosită în funcționare va avea adesea elementele recoapte.
Dacă elementul a început cu un anumit grad de duritate (ceea ce este obișnuit), recoacerea va
provoca o mică scădere a rezistenței.
c) Măsurarea precisă a rezistenței unei siguranțe, în special în teren, este dificilă și
necesită un dispozitiv de măsurare cu patru terminale, inclusiv controlul curentului de măsurare
la o valoare substanțial mai mică decât curentul nominal al siguranței testate.
d) Dispozitivul de măsurare a rezistenței trebuie să aibă o compensare a temperaturii
pentru materialul elementului de siguranță, iar siguranța trebuie să fie apoi la aceeași
temperatură ca și dispozitivul (rezistența siguranței variază de obicei cu aproximativ 0,4% pe
grad).
e) O siguranță cu mai multe elemente ar putea experimenta doar o creștere moderată a
rezistenței cu un element rupt complet deschis.
f) Orice siguranță care utilizează elemente cu restricții paralele (de exemplu, cum se
întâmplă cu o gaură perforată în centrul benzii) poate experimenta jumătate din una sau mai
multe perechi de restricții deschise complet sau parțial, sau orice tip de restricție poate să fie
parțial topit, fără a afecta semnificativ rezistența siguranței.
Pe baza punctelor precedente, dacă o siguranță, așa cum este realizată, se afla la capătul
inferior al benzii sale de rezistență permise, o creștere a rezistenței de cel puțin 20% din cauza
deteriorării ar putea lăsa în continuare o rezistență „acceptabilă”, chiar și presupunând că
utilizatorul ar putea efectua o măsurare foarte precisă a rezistenței. Ca urmare, consensul
general în rândul experților a fost că măsurarea rezistenței nu este un indiciu de încredere al
deteriorării siguranțelor.
70
Pentru calibrare în circuit a fost introdus un dummy de rezistență neglijabilă – (fig. 4.6).
Fig. 4.6– Foto dummy folosit pentru calibrarea circuitului
Fig. 4.7– Siguranțele folosite la experimentări pentru trasarea caracteristicilor timp-curent

Pentru siguranțele cu fuzibil din aluminiu au fost obținute porțile de trecere a curbelor
pentru fiecare curent în parte, acestea fiind prezentate în (fig. 4.8).
71
a) I=f(t) pentru 6 A
b) I=f(t) pentru 10 A
c) I=f(t) pentru 16 A
72
d) I=f(t) pentru 20 A
e) I=f(t) pentru 25 A
f) I=f(t) pentru 31,5 A
73
g) I=f(t) pentru 40 A
h) I=f(t) pentru 50 A
Fig. 4.8– Porțile de trecere pentru caracteristica timp-curent pentru o siguranță fuzibilă de înaltă
tensiune cu fuzibil de aluminiu
În (fig. 4.9) sunt prezentate caracteristicile timp-curent obținute pentru siguranțele de
înaltă tensiune cu fuzibil de cupru, iar pentru comparație, în (fig. 4.10) caracteristicile
siguranțelor cu fuzibil din argint din catalogul unui producător consacrat ETI Slovenia.
74
Fig. 4.9– Caracteristica timp – curent pentru siguranțele cu fuzibil din cupru
Fig. 4.10– Caracteristica timp – curent pentru siguranțele cu fuzibil din argint preluată din catalogul
ETI Slovenia
Cele mai utile dintre caracteristicile siguranțelor, caracteristicile timp-curent, permit
stabilirea coordonării între siguranțe și alte dispozitive de protecție dintr-un sistem dat. Curbele
de mai sus sunt trasate pentru o temperatură ambientală de 20 °C [191]. În general,
caracteristicile sunt diferite pentru fiecare model de siguranță și pentru fiecare producător.
Astfel, într-o schemă de protecție coordonată, siguranțele nu pot fi înlocuite fără a se potrivi
mai întâi caracteristicile acestora. Standardele în vigoare cer ca, curbele caracteristice timp-
curent (CTT) să fie trasate pe o scară logaritmică și să arate relația dintre timpul până la care
siguranța să efectueze întreaga sau o parte specificată a întreruperii funcționări acesteia și
curentul prezumat. În practica nord-americană, o curbă de topire minimă este în mod normal
publicată (permițând toleranțe minime de fabricație) împreună cu o curbă maximă de
75
deconectare (inclusiv toleranțe maxime de fabricație) care include timpul de arc. În cazul
experimentărilor de mai sus a fost citit și timpul de arc prezentat în Tabelul 4.1.
În (fig. 4.8) curenții sunt utilizați pentru a produce curba de topire pentru a evita
variabilitatea asimetriei deși în mod normal se utilizează timpul „real”, nu timpul virtual (timpul
virtual este valoarea lui I2t împărțită la pătratul valorii efective a curentului prezumat).
Standardul [191] solicită ca, curbele caracteristicii timp-curent (CTT) să arate relația
dintre timpul de pre-arc și curentul prezumat. În experimentările de mai sus s-au folosit valori
medii ale curentului cu o toleranță adecvată pentru a permite variațiile de fabricație. Pentru
timpi de topire foarte mici, mai mici de 0,1 s, timpul de topire poate varia mult în funcție de
momentul defectului. Prin urmare, [191] varianta 2020 solicita curentul utilizat pentru a genera
curbele de topire să fie substanțial simetric (ca și în practica nord-americană). În timp ce este
specificat „timp virtual” mai degrabă decât timpul real, atunci când este utilizat un curent
simetric, nu există în esență nici o diferență între o curbă care utilizează timpul virtual și una
care utilizează timp real, până la timpi de 0,010 s.
NOTĂ—În practică, diferența dintre o curbă desenată cu curent simetric și o curbă
desenată folosind timp virtual și curent nesimetric, este mică pentru majoritatea modelelor de
siguranțe. Prin urmare, curbele caracteristicii timp-curent produse folosind oricare dintre
aceste tehnici pot fi utilizate în general pentru coordonarea între siguranțe și între siguranțe și
alte dispozitive, până la aproximativ 0,01 s. Coordonarea la timp mai scurt utilizează I2t.
Curbele timp-curent au fost dezvoltate cu siguranța rece, adică fără sarcină. În practică,
preîncălzirea siguranței, cauzată de prezența curentului de sarcină, face ca funcționarea să fie
puțin mai rapidă decât cea indicată pe curbele publicate.
Valoarea curentului de întrerupere minim nominal pentru o siguranță clasa asociate este
indicată de punctul în care aceasta se schimbă de la o linie completă la o linie punctată.
Coordonarea dintre siguranțe și alte dispozitive necesită frecvent utilizarea curbelor
CCT minime și maxime. Dacă o curbă nominală este publicată, aceasta trebuie să fie deplasată
cu toleranța de fabricație corespunzătoare (în termeni de curent). Toleranțele curbei CCT de
topire variază în funcție de tipul de siguranță. Siguranțele testate conform [206] trebuie să fie
reprezentate la valorile minime pe axa curentului și nu trebuie să depășească + 20% de la curba
minimă la cea maximă. Siguranțele testate conform [191] pot fi reprezentate grafic cu o curbă
medie sau o curbă minimă. Toleranța pentru o curbă medie nu trebuie depășită ±20%, în timp
ce pentru o curbă minimă toleranța maximă nu trebuie să depășească + 50%. Siguranțele
moderne testate conform IEC tind să aibă toleranțe mai mici, de obicei ±10% din valoarea
nominală, similar cu practica nord-americană.
4.3. Experimentări legate de încălzirea siguranțelor fuzibile

O siguranță fuzibilă de înaltă tensiune produce în funcțiune o cantitate apreciabilă de
căldură. De exemplu, o siguranță de 100 A, 12 kV poate genera 100 W sau mai mult atunci
când își transportă curentul nominal. Această căldură trebuie disipată eficient în împrejurimi,
astfel siguranța nu se va deteriora. În cazul aparatelor de distribuție complet închise, căldura
produsă de siguranță ar putea fi un factor limitator serios asupra curentului nominal al
echipamentului protejat.
Din fericire, este neobișnuit ca siguranțele cu mare capacitate de rupere să funcționeze
la curentul nominal maxim din cauza altor factori, cum ar fi rezistența la curent tranzitoriu, de
exemplu, pornirea transformatorului sau pornirea motorului. În general, siguranțele cu cea mai
mică putere disipată sunt de preferat. Astfel de siguranțe vor necesita o reducere mai mică atunci
când sunt utilizate în medii închise și vor risipi mai puțină energie.
76
4.3.1. Influența temperaturii asupra curentului nominal și a curentului

continuu admisibil
Curentul nominal al unei siguranțe (curent atribuit unei unități de siguranță sau unui
suport pentru siguranțe) este curentul maxim pe care siguranța îl poate transporta în condiții
normale de funcționare fără a depăși temperaturile maxime specificate în standardul de
siguranță relevant și fără risc de deteriorare pe termen lung a elementelor fuzibile. Acest ultim
punct este important deoarece, pentru a evita o astfel de deteriorare, multor modele de siguranțe
li se atribuie valori nominale de curent mult sub o valoare care ar duce la atingerea limitei de
temperatură permisă în standard. De fapt, unele modele de siguranțe cu gamă completă sunt
destinate să se topească cu curenți de suprasarcină care nu fac ca, contactele siguranțelor să
atingă temperaturile maxime permise. Prin urmare, pentru o anumită temperatură a mediului de
răcire din jurul unei siguranțe, un anumit design de siguranță ar putea fi capabil să transporte
continuu un curent mai mare, sau doar un curent mai mic, decât curentul nominal alocat.
Curentul pe care o siguranță îl poate transporta în mod continuu, la o anumită temperatură
ambientală, fără deteriorare și fără a depăși temperaturile specificate, este definit drept „curent
continuu admisibil” Ia. Atunci când producătorii atribuie astfel de valori nominale siguranțelor
lor, informațiile sunt de obicei sub forma unor factori de reducere (reevaluare) aplicați
curentului nominal al siguranței sau prezentate ca un tabel cu valori nominale de curent legate
de temperatură.
4.3.2. Influența temperaturii asupra caracteristicilor timp-curent
Curba caracteristică timp-curent (CTC) a unei siguranțe este determinată la o
temperatură ambientală între 20 °C și 30 °C și trasată pentru 25 °C conform cerințelor IEEE (și
între 15 °C și 30 °C și trasată pentru 20 °C conform cerințelor IEC). Dacă temperatura mediului
care înconjoară siguranța diferă de aceasta, ar putea apărea o schimbare a CTC, temperaturile
mai ridicate determinând siguranța să se topească mai repede pentru un anumit curent. Gradul
de modificare a CTC al unei siguranțe este în funcție de designul individual al siguranței și este
diferit pentru diferite tipuri de siguranțe.
Cel mai semnificativ domeniu de îngrijorare este de obicei modificarea caracteristicilor
de topire pe termen lung ale siguranțelor, deoarece acest lucru ar putea schimba modul în care
o siguranță este afectată de o suprasarcină.
4.3.3. Experimentări pentru verificarea încălzirii siguranțelor fuzibile de
înaltă tensiune
Circuitul de încercare este prezentat în (fig. 4.11), iar în (fig. 4.12) este prezentată o
figură a circuitului folosit pentru experimentări.
Fig. 4.11– Schema de experimentare pentru verificarea încălzirii (legenda: G- generator sincron, T-
transformator coborâtor, TC – măsură curent, A – ampermetru, O – siguranță, V- voltmetru)
77
Fig. 4.12– Foto schema de experimentare pentru verificarea încălzirii

Experimentările la încălzire au fost efectuate prin trecerea unui curent de valoare egală
cu curentul nominal al siguranței [A], la frecvența de 50 Hz prin siguranță până când variația
temperaturii nu a depășit 1°K pe oră. Alimentarea a fost realizată cu bare de cupru cu secțiunea
10x2 mm2.
Temperaturile s-au măsurat cu sistemul computerizat Keithley Multimeter Integra 2700
cu termocuple de tip J, având punctele de măsură MP1 – MP7, amplasate ca în (fig. 3.13).
Temperatura mediului ambiant a fost măsurată cu ajutorul a trei termometre cu mercur,
distribuite în mod egal în jurul ansamblului de celule la jumătatea înălțimii și la aproximativ 1
m distanță de aceasta.
Măsurarea puterii disipate s-a facut în timpul încălzirii când temperatura s-a stabilizat.
S-au măsurat două valori la ½ In si In. Curentul s-a măsurat folosind un multimetru digital
METRAHIT 29S și un transformator de curent CIRSO 24 kV 2x50 A/5A. Tensiunea s-a
măsurat cu un multimetru METRAHIT 29S.
Fig. 4.13– Dispunerea punctelor de măsura pentru verificarea încălzirii

Tabelul 4.2- Rezultate încălzire siguranță 63 A fuzibil de Cu
Punctul Valoarea impusă
Amplasarea Temperatura Încălzirea
de Tipul la o încălzire mai
punctului de Material finală ∆t≤1K/h
măsură componentei mică de 40℃
măsură [℃] [°K]
PM [℃]
Terminal Conexiune
PM1 Cu / Cu 50 21.77 5.75
alimentare cu șurub
Terminal Conexiune Cu-Ni /
PM2 75 35.84 19.82
siguranță cu șurub Cu
Cu-Ni /
Parte
PM3 Contact Cu- 65 45.47 29.45
inferioară
nichelat
78

PM [℃]
suport
siguranță
Corp
PM4 Siguranță Porțelan > 140 139.38 123.36
siguranță
Parte
superioară Cu-Ni /
PM5 Contact 65 77.74 61.72
suport Cu-Ni
siguranță
Terminal Conexiune Cu/
PM6 75 53.20 37.18
siguranță cu șurub Cu-Ni
Terminal Conexiune
PM7 Cu / Cu 50 24.55 8.53
Temperatura
PM8 mediu - - - 16.021) -
ambiant
1)Valoarea medie a temperaturii celor trei puncte. Măsurările au fost efectuate cu incertitudinea
extinsa de: 1.1% pentru temperaturi, 1.5% pentru curent și nivelul de încredere P = 95%.
Tabelul 4.3- Măsurarea puterii disipate siguranță 63 A fuzibil de Cu
½In In
I [A] 8 16
U [V] 1.008 2.07
P [W] 8.064 33.12
Tabelul 4.4- Rezultate încălzire siguranță 50 A fuzibil de Ag
PM [℃]
Terminal Conexiune
PM1 Cu / Cu 50 15.29 2.18
PM2 75 23.42 10.31
Parte
Cu-ni /
inferioară
PM3 Contact Cu- 65 30.18 17.07
suport
nichelat
siguranță
Corp
siguranță
Parte
superioară Cu-Ni /
PM5 Contact 65 43.58 30.47
suport Cu-Ni
siguranță
PM6 75 42.33 29.22
Terminal Conexiune
PM7 Cu / Cu 50 16.12 3.01
Temperatură
PM8 mediu - - - 13.111) -
ambiant
79
extinsă de: 1.1% pentru temperaturi, 1.5% pentru curent și nivelul de încredere P = 95%.
Tabelul 4.5- Măsurarea puterii disipate siguranță 50 A fuzibil de Ag
½In In
I [A] 12.5 24
U [V] 0.874 1.835
P [W] 10.925 44.04
Tabelul 4.6- Rezultate încălzire siguranță 31,5 A fuzibil de Ag
Punctul Valoarea impusă la
de Tipul o încălzire mai
PM [℃]
Terminal Conexiune
PM1 Cu / Cu 50 14.57 2.61
PM2 75 26.52 14.56
Parte
inferioară Cu-Ni /
PM3 Contact 65 34.88 22.92
suport Cu-Ni
siguranță
Corp
siguranță
Parte
superioară Cu-Ni /
PM5 Contact 65 45.34 32.38
suport Cu-Ni
siguranță
PM6 75 36.68 24.72
Terminal Conexiune
PM7 Cu / Cu 50 17.23 5.27
Temperatură
PM8 mediu - - - 11.961) -
ambiant
Tabelul 4.7- Măsurarea puterii disipate siguranță 31,5 A fuzibil de Ag

½In In
I [A] 15.75 31.5
U [V] 0.959 1.946
P [W] 15.10 61.29
PM [℃]
Terminal Conexiune
PM1 Cu / Cu 50 18.61 2.28
PM2 75 20.54 4.21
80

PM [℃]
Parte
inferioară Cu-Ni /
PM3 Contact 65 21.38 5.05
suport Cu-Ni
siguranță
Corp
siguranță
Parte
superioară Cu-Ni /
PM5 Contact 65 25.83 9.50
suport Cu-Ni
siguranță
PM6 75 24.77 8.44
Terminal Conexiune
PM7 Cu / Cu 50 22.51 6.18
Temperatura
PM8 mediu - - - 16.331) -
ambiant
½In In
I [A] 10.2 5.1
U [V] 1.51 0.74
P [W] 15.40 3.77
punctului de Material finală t1K/h
măsură componentei mică de 40C
măsură [C] [°K]
PM [C]
Terminal Conexiune Cu /
PM1 50 18.41 2.32
alimentare cu șurub Cu
Terminal Conexiune Cu-Ni
PM2 75 23.57 7.48
siguranță cu șurub / Cu
Parte
Cu-Ni
inferioară
PM3 Contact / Cu- 65 24.18 8.09
suport
Ni
siguranță
Porțela
PM4 Corp siguranță Siguranță > 140 46.05 29.96
n
Parte
Cu-Ni
superioară
PM5 Contact / Cu- 65 30.54 14.45
suport
Ni
siguranță
PM6 75 28.79 12.70
Terminal Conexiune Cu /
PM7 50 22.50 6.41
alimentare cu șurub Cu
Temperatură
PM8 - - - 16.091) -
mediu ambiant
81
½In In
I [A] 16.0 8
U [V] 1.58 0.77
P [W] 25.28 6.16
Tabelul 4.12- Rezultate încălzire siguranță 16 A fuzibil de Ag
punctului de Material finală t1K/h
măsură componentei mică de 40C
măsură [C] [°K]
PM [C]
Terminal Conexiune
PM1 Cu / Cu 50 17.54 1.62
PM2 75 26.83 10.91
Parte
inferioară Cu-Ni /
PM3 Contact 65 29.47 13.55
suport Cu-Ni
siguranță
Corp
siguranță
Parte
superioară Cu-Ni /
PM5 Contact 65 31.11 15.19
suport Cu-Ni
siguranță
PM6 75 29.50 13.58
Terminal Conexiune
PM7 Cu / Cu 50 18.39 2.47
Temperatură
PM8 mediu - - - 15.921) -
ambiant
Tabelul 4.13- Măsurarea puterii disipate siguranță 16 A fuzibil de Ag
½In In
I [A] 16.1 8
U [V] 2.21 1.98
P [W] 35.58 15.84
Experimentările au fost efectuate la curentul nominal al siguranței și la o frecvență
cuprinsă între 48 Hz și 52 Hz. Fiecare încercare a fost efectuată pe o durată suficient de mare
pentru ca încălzirea să atingă o valoare stabilizată (această condiție se consideră practic
îndeplinită dacă variația încălzirii nu depășește 1 °K/h). Încălzirea diferitelor părți ale siguranței
fuzibile nu trebuie să depășească valorile specificate în [191].
Temperatura diferitelor părți pentru care limitele sunt specificate a fost determinată cu
termocuple, respectiv termometre pentru mediul ambiant. Încălzirea a fost înregistrată la
intervale regulate în cursul încercării, pentru calculul constantei de timp termice.
Temperatura aerului ambiant este temperatura medie a aerului din vecinătatea siguranței
fuzibile. Ea trebuie măsurată în timpul ultimului sfert al perioadei de încercare, cu ajutorul a
cel puțin trei termometre, termocuple sau alte dispozitive pentru măsurarea temperaturii
82
montate simetric în jurul siguranței fuzibile la aproximativ jumătatea înălțimii elementelor

parcurse de curent și la o distanță de aproximativ 1 m de siguranța fuzibilă. Termometrele și
termocuplele au fost protejate împotriva curenților de aer și a influențelor anormale ale căldurii.
În timpul ultimului sfert al perioadei de încercare, variația temperaturii aerului ambiant
nu trebuie să depășească 1°K în 1h. Dacă nu se pot îndeplini aceste condiții se poate înlocui
măsurarea temperaturii ambiante cu măsurarea temperaturii unei siguranțe fuzibile identice,
amplasată în aceleași condiții dar fără să fie parcursă de curent. Această siguranță suplimentară
nu trebuie să fie supusă la o cantitate de căldură excesivă.
Temperatura aerului ambiant în timpul încercărilor trebuie să fie cuprinsă între +10°C
şi +40°C. Pentru temperaturile ambiante cuprinse în aceste limite nu se face nici o corecție a
încălzirilor observate.
Măsurarea puterii disipate poate fi efectuată în cursul încercării de încălzire. Trebuie
măsurate două valori, una la 50 % din curentul nominal al elementului de înlocuire și alta la
100 %. Tensiunea trebuie măsurată pe contactele elementelor de înlocuire, cât mai aproape
posibil de piesa de contact imediat învecinată. Măsurarea trebuie efectuată atunci când puterea
disipată (temperatura) atinge o valoare stabilă pentru valoarea de curent considerată. Puterea
disipată este măsurată în wați.
Scopul experimentărilor a fost de a obține rezultate similare la încercări atunci când în
realizarea materialului fuzibil nu este folosit argint. Rezultatele sunt considerate satisfăcătoare,
valorile obținute la trasarea caracteristicii timp – curent și la încălzire fiind similare între
diferitele materiale folosite. Nu au fost realizate experimentări la încălzire cu fuzibil de
aluminiu, dar din proprietățile acestuia obținute din literatura de specialitate acestea ar fi
corespunzătoare. Deși standardele nu solicită acest lucru a fost constant urmărită încălzirea
siguranțelor cu camera de termoviziune pentru a detecta care zone sunt predispuse la încălzire.
Un exemplu în acest sens este arătat în (fig. 4.14).
Fig. 4.14– Foto schema de experimentare pentru verificarea încălzirii
83
Datele obținute în acest fel au fost stocate dar nu și analizate în amănunt întrucât nu au
prezentat anomalii ce ar necesita o atenție deosebită.
Rezultatele obținute în Tabelul 4.1 au fost folosite pentru obținerea caracteristicii timp-
curent, la siguranțele cu fuzibil din cupru proiectate conform desenelor de execuție din această
teză. Curbele obținute au fost comparate cu cele din (fig. 4.10) în care este prezentată o
caracteristica timp – curent pentru siguranțele cu fuzibil din argint preluată din catalogul ETI
Slovenia. Duratele de rupere la siguranțele ce fac obiectul acestei teze, respectiv curenții până
la 63 A sunt similare, curbele pentru 80 și 100 A fiind extrapolate. Acest lucru dovedeste că, în
condiții de exploatare la curenți mici (până la 6xIn) acest tip de siguranțe lucrează similar cu
cele ce conțin fuzibil din argint. Este necesar a fi menționat ca au fost comparate cu siguranțe
cu tensiunea nominală de 24 kV. Acest lucru a fost posibil întrucât standardul [191] permite
trasarea acestor curbe fără a impune tensiunea de încercare, aceasta fiind lăsată la alegere la o
valoare care să nu permită scaderea curentului pentru perioade lungi. Pentru trasarea curbelor
au fost folosite valori medii și minime de curent. În practică, diferența dintre o curbă desenată
cu curent simetric și o curbă desenată folosind timp virtual și curent nesimetric este mică pentru
majoritatea modelelor de siguranțe. Prin urmare, curbele caracteristice timp-curent obținute pot
fi utilizate în general pentru coordonarea între siguranțe și între siguranțe și alte dispozitive,
până la aproximativ 0,01 s. Coordonarea la timp mai scurt utilizează I2t.
În ceea ce privește valorile obținute pentru siguranțele proiectate cu fuzibil din aluminiu,
acestea sunt insuficiente pentru a putea recomanda folosirea acestui tip de siguranță pentru
coordonarea cu alte dispozitive. Însă, datele obținute sunt încurajatoare pentru a ilustra
capacitatea lor de a rupe curenți în anumite tipuri de aplicații.
Ulterior, au fost realizate experimentări pentru verificarea încălzirii și a puterii disipate.
Rezultatele nu necesită comparare cu siguranțe cu fuzibil din argint întrucât standardele de
specialitate specifică clar valorile maxime admise. Toate siguranțele supuse încercărilor,
indiferent de tipul fuzibilului, s-au încadrat în valorile impuse de standardele în vigoare.
În acest capitol a fost prezentat proiectul de ansamblu al unei siguranțe fuzibile de înaltă
tensiune ce nu folosește argintul în realizarea elementului fuzibil. Ca și element de noutate,
exceptand elementul fuzibil este modelul percutorului, acesta fiind un model simplu de realizat
și montat, spre deosebire de cele folosite la siguranțele consacrate unde montajul reprezintă un
proces laborios. Restul componenetelor folosite în proiect nu reprezintă elemente de noutate,
bazându-se pe tehnici cunoscute.
84
5. ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE LA 24 kV ȘI
CURENȚI INTENȘI
Încercarea siguranțelor fuzibile se face conform normelor internaționale care țin cont de
condițiile reale de funcționare ale circuitelor protejate de acestea. Chiar dacă siguranța fuzibilă
de înaltă tensiune lucrează în rețele trifazate, circuitele de încercare sunt monofazate și ele
reproduc condițiile de solicitare a primului pol (fază) care rupe curentul dintre cele trei faze ale
unui întreruptor trifazat.
Verificarea capacității de rupere a siguranțelor fuzibile se face în trei regimuri (serii de
încercări: I1, I2, I3): regimul curenților de scurtcircuit I1, regimul curentului de energie maximă
I2 şi regimul curentului minim de rupere I3. Aceste regimuri sunt caracterizate de parametrii de
circuit: tensiune, curent, cosφ, factorul primului pol care este funcție de tratarea neutrului
rețelei, tensiunea tranzitorie de restabilire care este la rândul ei caracterizată de: factorul de
oscilație, timpul de creștere şi viteza de creștere. Toți acești parametri sunt determinați de către
elementele de circuit R, L, C şi ele au valori întâlnite în circuitul protejat de siguranța fuzibilă
de înaltă tensiune.
5.1. Circuite liniare de încercare a siguranțelor de înaltă tensiune

limitatoare de curent
Din cele trei regimuri de curenți, primele două regimuri I1 şi I2 sunt regimuri de
scurtcircuit pur inductive (cosφ ≤ 0,1) caracterizate de curenți mari şi tensiuni de restabilire
“dure” cu valori mari ale Uc (factor de oscilație mare) şi timpi de creștere mici, ceea ce face
dificilă ruperea curenților.
Regimul I3 este cel care stabilește curentul minim de rupere (3 ÷ 8)In cu cosφ = 0,4 ÷
0,6 şi este o miză importantă a constructorilor de siguranțe şi un deziderat la fel de important al
utilizatorilor.
În primele două regimuri, tensiunea de încercare este U = kUn/√3 unde: k=1,3 în
circuitul cu neutrul tratat şi 1,5 în circuitul cu neutru izolat, iar Un este tensiunea nominală şi
reprezintă condiția de solicitare a primei faze ce rupe curentul într-un regim trifazat.
În regimurile I1 şi I2 schema circuitului de încercare prezentată în (fig. 5.1) reprezintă,
prin elemente de circuit concentrate, condițiile reale de funcționare a siguranțelor dar la limita
superioară dificultății.
Fig. 5.1– Circuitul de încercare pentru seriile de încercări I1 şi I2

Având în vedere ca siguranțele au o putere mare de rupere de ordinul zecilor de kA,
sursa G de alimentare a circuitului de încercare trebuie să aibă o putere mare (> 1000 MVA),
la fel şi transformatorul de adaptare al cărui circuit magnetic este special proiectat pentru a
reduce capacitățile atât pe partea primarului cât şi a secundarului, iar bobinele de reglare a
85
curentului (XR) să fie fără miez (liniare). Pentru aparatele de comutație folosite în circuitul liniar
(MB1, MB2 şi MM) timpii de închidere, respectiv deschidere trebuie să fie mici şi extrem de
precişi (dispersie de max. 100 µs). Nu sunt utilizate reactanțe susceptibile de a se satura, iar
frecvența circuitului folosit la experimentări este cuprinsă între 48 şi 52 Hz.
În circuitul folosit la experimentări pentru seriile de încercări I1 şi I2, pe lângă elementele
de circuit care asigură valorile curentului, tensiunii şi factorului de putere, foarte importante
sunt elementele RTRV şi CTRV care determină parametrii tensiunii tranzitorii de restabilire
(frecvenţa, amplitudine şi viteza de creștere). După apariția arcului în elementul fuzibil
(interacțiunea fuzibilului cu rețeaua) parametrii TTR sunt hotărâtori în procesul de stingere al
arcului electric, deoarece pot atinge valori periculoase: frecvenţe > 10 kHz şi amplitudini de
Uc = 1,7x1,5(Un/√3)√2 kV (Un = tensiunea nominală) (5.1)
De aceea, înaintea experimentărilor f şi Uc se modelează şi se prezumă la valori admise
de standard: f = ½t3 ~ 10-20 kHz.
Se știe de asemenea că ruperea curentului de către siguranța fuzibilă depinde mult şi de
unghiul de apariție al curentului şi al arcului electric (între 0 şi 90 grade electrice). Energia
dezvoltată în coloana arcului, hotărâtoare şi ea în procesul de rupere al curentului, depinde de
unghiul de apariție al arcului.
Fig. 5.2– Circuitul de încercare pentru seriile de încercări I3

La experimentările pentru determinarea curentului minim de rupere I3, pe lângă
considerentele de la I1 şi I2 intervine dificultatea generată de dorința de a obține un curent minim
de rupere I3 foarte mic, care implică însă un timp de ardere (prearc) mare de ordinul zecilor de
minute. Timpii mari de prearc fac uneori imposibilă încercarea în circuit direct similar cu cel
pentru I1 şi I2, de aceea a apărut o schemă sintetică alcătuită din două circuite: unul de joasă
tensiune şi unul de înaltă tensiune (fig. 5.2).
Fig. 5.3– Pupitrul de comandă pentru seriile de încercări I3
86
Circuitul de înaltă tensiune din Fig. 5.2 format din G, MB, MM, L, R, T3 capabil să
furnizeze la tensiunea nominală curentul de încercare, dar cu un timp limitat şi circuitul de joasă
tensiune format din T1, ATR, întreruptor C1, care la joasă tensiune furnizează curentul de
încercare un timp nelimitat.
Dispozitivul S sesizează inițierea topirii fuzibilului şi comută între ele cele două circuite.
Funcționarea schemei este următoarea: cele doua circuite sunt dimensionate pentru parametrii
nominali de încercare şi inițial este conectat circuitul de joasă tensiune care menține constant
curentul prin siguranță un timp de până la 60 minute conform caracteristicii timp-curent a
siguranței. În momentul inițierii arcului (topirii fuzibilului) sesizorul S comută cele două
circuite deschizând întreruptorul C1 şi închizând întreruptorul C3 şi asigurând ruperea curentului
sub acțiunea tensiunii nominale a acesteia. Pentru detectarea momentului în care fuzibilul este
întrerupt s-a folosit un senzor de ardere siguranțe S. Acesta a fost realizat cu ajutorul unui circuit
comparator de curent minim cu două intrări: intrarea 1 cu semnal 0÷10 V de referință şi reglaj
curent prescris 0 ÷ 300 A şi intrarea 2 cu măsură curent circuit de încercare 0 ÷ 300 A.
Măsurarea curentului de încercare este realizată cu M1- transformator de curent 300 A/1A şi
circuit de conversie 0 ÷ 10 A -> 0 ÷ 10 Vc.c. Atunci când curentul de încercare scade sub
valoarea curentului prescris (moment ce coincide cu întreruperea fuzibilului) circuitul
comparator da comandă de deschidere a întreruptorului I1 (circuitul de joasă tensiune) şi
comanda de închidere I3 (circuitul de înaltă tensiune).
Pauza de curent la comutarea celor două surse trebuie să fie mai mică de 200 ms pentru
a nu influenţa procesul de stingere al arcului şi pentru ca încercarea să fie conform standardelor
internaționale. Astfel, prin combinarea sincronizată a celor două circuite se realizează o
încercare la parametri nominali cu o durata mare de timp (≤ 60 min.) așa cum cere caracteristica
de timp-curent.
În (fig. 5.2), partea de sarcină a circuitului cuprinde elemente rezistive şi inductive
pentru a putea ajusta factorul de putere cos φ. Circuitul folosit permite o ajustare a părții
rezistive R până la valoarea de 40 Ω. Sarcina inductivă L este compusă din bobine fără miez cu
valori cuprinse între 5 şi 2500 mH nesaturabile. Combinând valorile componentelor rezistive şi
inductive poate fi obținut orice factor de putere în plaja 0.1 – 0.9.
Sistemul de măsură M1, M2, M3 are răspuns în frecvență industrială şi nu prezintă
distorsiuni la examinarea oscilogramelor. Protecțiile circuitului împotriva supratensiunilor de
funcționare au fost alese astfel încât să nu se producă nici o amorsare în timpul funcționării
normale a siguranței fuzibile, întrucât folosirea unui dispozitiv de protecție poate reduce
solicitările pe siguranța fuzibilă. În (fig. 5.10), O1 reprezintă punct de măsură curent cu ajutorul
unui cordon Rogowski cu senzitivitate 0.02 mV/A, domeniul de măsură 300 kApeak, viteza de
creștere di/dt= 40 kA/µs, zgomot maxim 3mVpeak-peak; O2 reprezintă punct de măsură tensiune
cu ajutorul unui divizor de tensiune cu tensiunea maximă de intrare în c.c. 160 kV şi 120 kV în
a.c. la o frecvenţă de 50 Hz, rata 2000:1, timp de creștere 35 ns, banda de frecvenţă 0-10 MHz.
O importanţă aparte trebuie acordată circuitului de reglare a parametrilor tensiunii
tranzitorii de restabilire nominală TTR. Tensiunea tranzitorie de restabilire nominală asociată
curentului maxim de rupere nominal este tensiunea de referință care constituie limita superioară
a tensiunii tranzitorii de restabilire prezumată a circuitelor pe care siguranța fuzibilă trebuie să
fie capabilă să le întrerupă în eventualitatea unui scurtcircuit. În circuitele folosite la
experimentări (fig. 5.1 şi fig. 5.2) au fost introduse rezistențe- RTRV şi condensatori – CTRV
pentru modelarea parametrilor Uc, t3, Uc/t3. Uc reprezintă valoarea de vârf a TTR şi este
exprimată prin relația:
2
UC = kγ√3 Un (5.2)
87
unde: k = 1,3 sau 1,5 – factorul primului pol, γ = 1,4 sau 1,5 – factor de oscilație, Un este
tensiunea nominală, t3 este timpul necesar pentru atingerea tensiunii UC şi este exprimat în
microsecunde. Fracția Uc/t3 este definită ca viteza de creștere şi este exprimată în kV/µs.
În perioada de interacțiune a siguranței cu circuitele din (fig. 5.1 şi 5.2) tensiunea de arc
şi cea tranzitorie influențează hotărâtor ruperea curentului, de aceea Uc şi t3 trebuie să aibă
valorile prezumate, valoarea acestora fiind verificată cu un conductor de rezistentă neglijabilă
ce înlocuiește siguranța în circuit, dar în timpul încercării sunt determinate de calitatea
siguranței.
Forma de undă a tensiunii tranzitorii de restabilire este variabilă în funcție de
configurația circuitului folosit. Pentru experimentările prezentate în acest capitol, tensiunea de
restabilire are forma unei oscilații amortizate cu o singură frecvenţă, sau o forma apropiată de
această oscilație. Valoarea capacitivă a circuitului pe partea sursei de alimentare reduce viteza
de creștere a tensiunii în primele microsecunde ale TTR.
Curentul prezumat pentru cele două circuite liniare din (fig. 5.1 şi 5.2) rezultă din relația:
̂
𝑉 𝑅
𝐼𝑝 (𝑡) = √𝑅2 )(sin(𝜔𝑡 + 𝜃 − 𝜑) − sin(𝜃 − 𝜑) exp (− 𝐿 𝑡)) (5.3)
+𝐿2 𝜔2
unde: V̂ este tensiunea sursei G, R este sarcina rezistivă, L este sarcina inductivă, ω este pulsația
la 50 Hz, θ este unghiul de închidere la scurtcircuit (making angle of short-circuit current), cos
φ este factorul de putere, iar t este durata.
5.2. Model matematic asupra comportamentului siguranțelor fuzibile

cu element fuzibil din aluminiu sau cupru, la încălzire
În cazul curenților de defect sau suprasarcinilor mici, la siguranțe care au mai mult de
un element fuzibil, fuzibilele nu se topesc și nu se arcuiesc simultan, ca și în cazul curenților de
defect mari, ci se topesc aleatoriu pe rând, de obicei într-o singură locație pe fiecare element,
până se topește ultima.
Pentru siguranțele de înaltă tensiune ce folosesc fuzibile prezentate în (fig. 5.5) şi care
funcționează la mai mult de câteva mii de volți, este necesară mai mult de o întrerupere în serie
pentru a întrerupe curentul. Experimentările au arătat ca, ultimul element fuzibil care se topește
trebuie „să vadă” un curent suficient pentru a realiza topirea multiplă în timpul arcului care are
loc apoi. Această arcuire face ca fiecare dintre elementele fuzibile paralele rămase să se
reaprindă din nou și să creeze mai multe arce în serie care, la rândul lor, se sting atunci când un
alt element se reaprinde. Acest proces continuă până când toate elementele siguranței au arc
suficient pentru a putea rezista la tensiunea de revenire (inclusiv orice TTR prezent). Prin
urmare, în cazul în care curentul de defect este mai mic decât o anumită valoare critică
(aproximativ de trei până la 10 ori curentul nominal), densitatea de curent în fiecare element de
siguranță în timpul arcului poate fi prea scăzut pentru a iniția mai multe pauze de serie în fiecare
element. Rezultatul este formarea unor arcuri lungi, unice, care se reaprind după fiecare trecere
prin zero a curentului, arzându-se înapoi și, posibil, provocând o eventuală defectare a
siguranței. Prin urmare, acest tip de siguranță are un „curent minim de întrerupere” definit sub
care nu mai poate asigura protecția circuitului. Au fost executate o serie de experimentări pentru
determinarea caracteristicii timp- curent pe siguranțele cu fuzibil din aluminiu cu scopul de a o
compara cu caracteristicile siguranțelor ce conțin fuzibil realizat din cupru sau argint.
Pentru a putea obţine un model matematic a fost luată în considerare organigrama din
(fig. 5.4). Se începe cu ecuația puterii în conditii normale de funcționare, apoi, luând în
considerare parametrii electrici (ρ0, α, j) şi termici (λ, k) precum şi geometria fuzibilului (lp, S)
se va obține ecuația diferenţială a fenomenului termic analizat.
88
Fig. 5.4– Organigrama modelului matematic

În Capitolul 2 sunt prezentate ecuațiile generale pentru câmpul de temperatură pentru
elemente fuzibile realizate din Cu și Ag fară constricții dar, în cazul siguranțelor de înaltă
tensiune, constricţiile fuzibilului au secțiuni foarte mici, iar temperatura în aceste zone este mai
ridicată decât în alte părţi ale fuzibilului. Astfel, constricţiile sunt surse de încălzire de-a lungul
fuzibilului şi fuzibilul poate fi transformat într-o serie de fuzibile (minifuzibile) de dimensiuni
mici plasate în joncțiuni ce sunt surse termice identice, aşa cum este prezentat în Fig. 5.5.
Fig. 5.5– Desen fuzibil cu punctele adiţionale de pierdere de putere

În fiecare joncţiune de contact există aceeaşi pierdere de putere P 0x, iar de-a lungul
fiecărui minifuzibil este un flux de căldură axial Px=P0x/2. Minifuzibilele sunt conductori de
secţiune constantă, iar balanţa puterii în condiţii normale poate fi considerată (5.4):
𝜕2 𝜃(𝑥) 𝑝 𝑘𝑙
𝜆 𝜕𝑥 2 + 𝜌(𝜃)𝑗 2 − 𝑆 ∙ [𝜃(𝑥) − 𝜃𝑎 ] = 0 (5.4)
Prima parte a ecuaţiei reprezintă fluxul termic datorat gradientului de temperatură din
conductor, cea de a doua reprezintă pierderi de putere prin efect Joule în conductor, iar cea de
a treia parte reprezintă fluxul termic eliberat de partea laterală a conductorului. Rezistivitatea
electrică o putem estima considerând o evoluţie liniară cu temperatura:
𝜌 = 𝜌0 [1 + 𝛼𝑅 (𝜃 − 𝜃𝑎 )] (5.5)
considerând că:
𝜗(𝑥) = 𝜃(𝑥) − 𝜃𝑎 (5.6)
rezultă:
𝜕2 𝜗(𝑥) 𝑙𝑝 𝑘 𝛼𝑅 𝜌0 𝑗 2 𝜌0 𝑗 2
− ( 𝜆𝑆 − ) 𝜗(𝑥) + =0 (5.7)
𝜕𝑥 2 𝜆 𝜆
sau:
89
𝜕2 𝜗(𝑥)
− 𝑎12 𝜗(𝑥) + 𝑏12 = 0 (5.8)
𝜕𝑥 2
Ecuaţia diferenţială are soluţia generală:
𝜗(𝑥) = 𝐴1 𝑒 𝑎1∙𝑥 + 𝐵1 𝑒 −𝑎1∙𝑥 + 𝜗𝑠 (5.9)
şi condiţia de limită:
𝑏2 𝜌0 𝐼 2
𝑥 → ∞; 𝜗(𝑥) = 𝜗𝑠 = 𝑎12 = 𝑆𝑙 2
(5.10)
1 𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼
Din ecuaţia (5.10) constanta de integrare A1 trebuie să fie egală cu zero, rezultând soluţia
ecuaţiei:
𝜗(𝑥) = 𝐵1 𝑒 −𝑎1∙𝑥 + 𝜗𝑠 (5.11)
Există o soluţie particulară ϑs ce se referă la starea echilibrată a conductorului datorată
efectului Joule fără surse externe de încălzire. Expresia este valabilă pentru orice secţiune de
fuzibil din (fig. 5.5): x≤0; 0≤x≤x0; x0≤x≤2x0; 2x0≤x≤3x0; 3x0≤x≤4x0 şi x≥4x0. Deoarece sunt
cinci surse termice adiţionale în punctele 0, x0, 2x0, 3x0, 4x0 din Fig. 5.5, vom considera suma
efectelor termice a surselor termice adiţionale. În concordanţă cu relaţia (5.11), următoarele
relaţii sunt date pentru fiecare minifuzibil în parte:
0 ≤ 𝑥 ≤ 𝑥0 : 𝜗1 (𝑥)
= 𝐵1 ⌊𝑒 −𝑎1∙𝑥 + 𝑒 −𝑎1 ∙(𝑥0−𝑥) + 𝑒 −𝑎1∙(2𝑥0−𝑥) + 𝑒 −𝑎1∙(3𝑥0−𝑥) + 𝑒 −𝑎1 ∙(4𝑥0−𝑥) ⌋ + 𝜗𝑠
𝑥0 ≤ 𝑥 ≤ 2𝑥0 : 𝜗1 (𝑥)
= 𝐵1 ⌊𝑒 −𝑎1∙𝑥 + 𝑒 −𝑎1 ∙(𝑥−𝑥0) + 𝑒 −𝑎1∙(2𝑥0−𝑥) + 𝑒 −𝑎1∙(3𝑥0−𝑥) + 𝑒 −𝑎1 ∙(4𝑥0−𝑥) ⌋ + 𝜗𝑠
2𝑥0 ≤ 𝑥 ≤ 3𝑥0 : 𝜗1 (𝑥)
= 𝐵1 ⌊𝑒 −𝑎1∙𝑥 + 𝑒 −𝑎1 ∙(𝑥−𝑥0) + 𝑒 −𝑎1∙(𝑥−2𝑥0) + 𝑒 −𝑎1∙(3𝑥0−𝑥) + 𝑒 −𝑎1 ∙(4𝑥0−𝑥) ⌋ + 𝜗𝑠
3𝑥0 ≤ 𝑥 ≤ 4𝑥0 : 𝜗1 (𝑥)
= 𝐵1 ⌊𝑒 −𝑎1∙𝑥 + 𝑒 −𝑎1 ∙(𝑥−𝑥0) + 𝑒 −𝑎1∙(𝑥−2𝑥0) + 𝑒 −𝑎1∙(𝑥−3𝑥0) + 𝑒 −𝑎1 ∙(4𝑥0−𝑥) ⌋ + 𝜗𝑠
𝑥 ≥ 4𝑥0 : 𝜗1 (𝑥) = 𝐵1 ⌊𝑒 −𝑎1∙𝑥 + 𝑒 −𝑎1∙(𝑥−𝑥0) + 𝑒 −𝑎1∙(𝑥−2𝑥0) + 𝑒 −𝑎1∙(𝑥−3𝑥0) + 𝑒 −𝑎1 ∙(𝑥−4𝑥0) ⌋ +
𝜗𝑠 (5.12)
cu următoarele condiţii:
𝑥 = 𝑥0 : 𝜗1 (𝑥0 ) = 𝜗2 (𝑥0 ) = 𝜗𝑀2 ; 𝑥 = 2𝑥0 : 𝜗2 (2𝑥0 ) = 𝜗3 (2𝑥0 ) = 𝜗𝑀3 ;
𝑥 = 3𝑥0 : 𝜗3 (3𝑥0 ) = 𝜗4 (3𝑥0 ) = 𝜗𝑀4 ; 𝑥 = 4𝑥0 : 𝜗4 (4𝑥0 ) = 𝜗5 (4𝑥0 ) = 𝜗𝑀5 (5.13)
şi:
𝑃0𝑥 𝑑 𝑃0𝑥 𝑑 −𝑎 ∙(𝑥−2𝑥 )
𝑥 = 𝑥0 ∶ = −𝜆𝑆𝐵1 [𝑒 −𝑎1∙(𝑥−𝑥0) ] ; 𝑥 = 2𝑥0 ∶ = −𝜆𝑆𝐵1 [𝑒 1 0 ]
2 𝑑𝑥 2 𝑑𝑥
𝑃 𝑑 𝑃 𝑑
𝑥 = 3𝑥0 ∶ 20𝑥 = −𝜆𝑆𝐵1 𝑑𝑥 [𝑒 −𝑎1∙(𝑥−3𝑥0) ] ; 𝑥 = 4𝑥0 ∶ 20𝑥 = −𝜆𝑆𝐵1 𝑑𝑥 [𝑒 −𝑎1∙(𝑥−4𝑥0) ] (5.14)
unde pierderile adiţionale de putere P0x pot fi calculate în funcţie de geometria constricţiilor:
𝑙 𝑙
𝑃0𝑥 = 𝜌 𝑠0 𝐼 2 = 𝜌0 𝑠0 𝐼 2 (1 + 𝛼𝑅 𝜗) (5.15)
Secţiunea totală a constricţiilor într-un anumit punct (0, x0, 2x0, 3x0, 4x0) variază între
0<s<S. În zona constricţiilor (0, x0, 2x0, 3x0, 4x0) a fost considerat că jumatate din puterea
termică aditională se răspândeşte în partea stângă, iar cealaltă jumătate în partea dreaptă. Pentru
(5.14) se menționează că, conţine numai încălzirea cu sursa termică x=x0=2 x0=3 x0=4 x0. În
timpul funcţionării siguranţei fuzibile de înaltă tensiune este foarte important să se ştie
temperatura maximă a fuzibilului deoarece caracteristica timp-curent depinde de această
valoare.
𝑥 2𝑥
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙ − 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
𝜌0 𝑙0 𝐼2 𝜆𝑆 +𝑒 𝜆𝑆 𝜌0𝐼2
[1+𝑒 +]+
1
2𝑠 3𝑥 4𝑥 𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2
√𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 ) − 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙ − 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
+𝑒 𝜆𝑆 +𝑒 𝜆𝑆
𝑥 = 0 ∶ 𝜗𝑀1 = 𝑥 2𝑥
𝜌 𝑙 𝐼2 1 1+𝑒 𝜆𝑆 +𝑒 𝜆𝑆 +]
1−𝛼𝑅 0 0 [
2𝑠 3𝑥 4𝑥
(5.16)
90
𝑥
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
1+2𝑒 𝜆𝑆 +
𝜌0 𝑙0 𝐼2 1 2𝑥 0 𝜌 𝐼2
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙ +
2𝑠
√𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 ) +𝑒 𝜆𝑆 + 𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2
3𝑥
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
[ 𝑒 𝜆𝑆 ]
𝑥 = 𝑥0 ∶ 𝜗𝑀2 = 𝑥
(5.17)
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
1+2𝑒 𝜆𝑆 +
𝜌 𝑙 𝐼2 1 2𝑥
1−𝛼𝑅 0 0 − 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
2𝑠
√𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 ) +𝑒 𝜆𝑆 +
3𝑥
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
[ 𝑒 𝜆𝑆 ]
𝑥
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
𝜌0 𝑙0 𝐼2 𝜆𝑆 𝜌0 𝐼2
[1+2𝑒 +]+
1
2𝑠 2𝑥 𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2
√𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 ) − 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
+2𝑒 𝜆𝑆
𝑥 = 2𝑥0 ∶ 𝜗𝑀3 = 𝑥
(5.18)
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
𝜌 𝑙 𝐼2 1 1+2𝑒 𝜆𝑆 +
1−𝛼𝑅 0 0 [ ]
2𝑠 2𝑥
√𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 ) − 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
+2𝑒 𝜆𝑆
𝑥
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
1+2𝑒 𝜆𝑆 +
𝜌0 𝑙0 𝐼2 1 2𝑥 0 𝜌 𝐼2
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙ +
2𝑠
√𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 ) +𝑒 𝜆𝑆 + 𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2
3𝑥
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
[ 𝑒 𝜆𝑆 ]
𝑥 = 3𝑥0 ∶ 𝜗𝑀4 = 𝑥
(5.19)
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
1+2𝑒 𝜆𝑆 +
𝜌 𝑙 𝐼2 1 2𝑥
1−𝛼𝑅 0 0 − 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
2𝑠
√𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 ) +𝑒 𝜆𝑆 +
3𝑥
− 0 √𝜆(𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2 )∙
[ 𝑒 𝜆𝑆 ]
𝑥 2𝑥
𝜌0 𝑙0 𝐼2 𝜆𝑆 +𝑒 𝜆𝑆 𝜌0𝐼2
[1+𝑒 +]+
1
2𝑠 3𝑥 4𝑥 𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2
𝑥 = 4𝑥0 ∶ 𝜗𝑀4 = 𝑥 2𝑥
𝜌 𝑙 𝐼2 1 1+𝑒 𝜆𝑆 +𝑒 𝜆𝑆 +]
1−𝛼𝑅 0 0 [
2𝑠 3𝑥 4𝑥
(5.20)
Se poate observa din ecuaţiile (5.17-5.20) că ϑM3 este încălzirea maximă. Montajul
elementului fuzibil în siguranță generează valori variate ale dimensiunilor. Rezultatele obţinute
generează scenarii diferite cu distribuţie asimetrică a curentului atunci când siguranţa conţine
mai multe elemente fuzibile în paralel. În cazul în care siguranţa conţine două elemente fuzibile
în paralel curentul are două valori: I1 şi I2. Curentul ce trece prin siguranţă este suma lor I=I1+I2
iar raportul este I2=αI1, unde 0<α<1. Rezultă:
1 𝛼
𝐼1 = 𝛼+1 𝐼; 𝐼2 = 𝛼+1 𝐼 (5.21)
În cazul unei siguranţe fuzibile cu mai mult de două elemente fuzibile conectate în
paralel, suma curenţilor este I=I1+I2+....+In, iar raportul este I2=α1I1....In=αn-1I1, unde 0<α1,
α2...αn-1<1, unde n reprezintă număr de elemente fuzibile conectate în paralel, aceasta rezultă
în:
1 𝛼1 𝛼𝑛−1
𝐼1 = ∑1 𝐼; 𝐼2 = ∑1 𝐼 … . 𝐼𝑛 = ∑1 𝐼 (5.22)
𝛼 +1
𝑖=𝑛−1 𝑖 𝛼 +1 𝛼 +1 𝑖=𝑛−1 𝑖 𝑖=𝑛−1 𝑖
Conform ecuaţiei (5.22) încălzirea maximă pentru cele două elemente fuzibile în cazul
unui curent asimetric este dată de formulele:
91
𝑥
− 0 𝐼 2
1+2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]+
𝛼+1
𝜌0 𝑙0 𝐼 2 1
( ) +
2𝑠 𝛼+1
𝐼 2 2𝑥
− 0 𝐼 2
√𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]
𝛼+1 +2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]
𝛼+1
[ ]
𝜌0 𝐼2
+
𝑆𝑙𝑝 𝑘(𝛼+1)2 −𝛼𝑅 𝜌0 𝐼2
𝜗_𝑚𝑎𝑥1 = (5.23)
𝑥
− 0 𝐼 2
1+2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]+
𝛼+1
𝜌 𝑙 𝐼 2 1
1−𝛼𝑅 0 0 ( )
2𝑠 𝛼+1
𝐼 2 2𝑥
− 0 𝐼 2
𝛼+1 +2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]
𝛼+1
[ ]
𝑥
− 0 𝛼𝐼 2
1+2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]+
𝛼+1
𝜌0 𝑙0 𝛼𝐼 2 1
( ) +
2𝑠 𝛼+1
𝛼𝐼 2 2𝑥
− 0 𝛼𝐼 2
𝛼+1 +2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]
𝛼+1
[ ]
𝜌0 𝐼2
+
𝑆𝑙𝑝 𝑘(𝛼+1)2 −𝛼𝑅 𝜌0 (𝛼𝐼)2
𝜗𝑚𝑎𝑥2 = (5.24)
𝑥
− 0 𝛼𝐼 2
1+2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]+
𝛼+1
𝜌 𝑙 𝛼𝐼 2 1
1−𝛼𝑅 0 0 ( )
2𝑠 𝛼+1
𝛼𝐼 2 2𝑥
− 0 𝛼𝐼 2
𝛼+1 +2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]
𝛼+1
[ ]
Astfel, încălzirea maximă a tuturor elementelor fuzibile este redată de relaţia:
𝜗𝑚𝑎𝑥𝑛 =
𝑥0 2
− 𝛼 𝐼
2 1+2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( 1 𝑛−1 ) ]+
∑ 𝛼 +1
𝜌0 𝑙0 𝛼𝑛−1 𝐼 1 𝑖−𝑛−1 𝑖
( ) +
2𝑠 ∑1
𝑖−𝑛−1 𝛼𝑖 +1 2 2𝑥
− 0 𝛼𝑛−1 𝐼
2
𝛼 𝐼
√𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( 1 𝑛−1 ) ] +2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]
∑1
∑𝑖−𝑛−1 𝛼𝑖 +1
[ 𝑖−𝑛−1 𝛼𝑖 +1 ]
𝜌0 𝐼2
+ 2
1
𝑆𝑙𝑝 𝑘(𝛼 ∑𝑖−𝑛−1 𝛼𝑖 +1) −𝛼𝑅 𝜌0 (𝛼𝑛−1 𝐼)2
2
(5.25)
𝑥
− 0 𝛼𝑛−1 𝐼
1+2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( ) ]+
2 ∑1
𝜌 𝑙 𝛼 𝐼 1 𝑖−𝑛−1 𝛼𝑖 +1
1−𝛼𝑅 0 0 ( 1 𝑛−1 )
2𝑠 ∑
𝑖−𝑛−1 𝑖 +1
𝛼 2
−
2𝑥0
𝛼 𝐼
2
𝛼 𝐼
√𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( 1 𝑛−1 ) ] +2𝑒 𝜆𝑆 √𝜆[𝑆𝑙𝑝 𝑘−𝛼𝑅 𝜌0 ( 1 𝑛−1 ) ]
∑𝑖−𝑛−1 𝛼𝑖 +1 ∑ 𝛼 +1
[ 𝑖−𝑛−1 𝑖 ]
Nomenclator:
I – curentul electric ce curge prin siguranţă;
P0x – pierderile adiţionale de putere datorate constricţiilor;
x0 – distanţa între constricţii;
s – secţiunea totală a constricţiilor;
l0 – lungimea constricţiei;
S – secţiunea elementului fuzibil;
lp – perimetrul secţiunii elementului fuzibil;
j – densitatea curentului;
ρ – rezistivitatea electrică;
ρ0 – rezistivitatea electrică iniţială;
λ – conductivitatea termică;
k – coeficientul de transfer termic;
θ – temperatura;
θa – temperatura mediului ambiant;
αR – coeficientul variaţiei rezistivităţii electrice cu temperatura;
92
α – coeficientul asimetric;
γ – densitatea;
c – căldura specifică.
𝑙𝑝 𝑘 𝛼𝑅𝜌0𝑗 2
𝑎12 prin definiție 𝑎12 = 𝜆𝑆 − 𝜆
Considerând soluţiile ecuaţiilor pentru încălzirea maximă (5.23) şi (5.24) influenţa
parametrilor electrici şi geometria fuzibilului se poate face o analiză a încălzirii elementului
fuzibil. Prima analiză termică a fost realizată cu o variaţie a coeficientului asimetric de
distribuţie a curentului prin elementul fuzibil cuprinsă între 0,2 şi 1. Aceasta este prezentată în
(fig. 5.6).
Fig. 5.6– Variaţia temperaturii maxime pentru valori diverse ale coeficientului asimetric. Comparaţie
între ϑmax1 calc şi ϑmax2 calc
În timpul analizei termice, valoarea curentului prin elementul fuzibil a fost de 160 A, cu
secțiunea totală a constricţiei de 0,4 mm2, iar distanţa între constricţii de 7 mm. Se poate observa
că coeficientul asimetric scade, ceea ce înseamană că, îmbalansarea între cele două elemente
fuzibile creşte, valoarea maximă a încalzirii ϑmax1calc ajungând la 550 °C (823°K) atunci când
α=0,2. În paralel încălzirea fuzibilului străbătut de curentul cel mai mic scade, ϑ max2calc= 9,8°C
(282,95°C) atunci când α=0,2. În situaţia ideală, când coeficientul asimetric α=1, încălzirea
devine pentru ambele elemente fuzibile 99.9°C (373,05°K). Acest lucru dovedeste că, atunci
când valorile curenţilor prin elementele fuzibile sunt diferite, unul din elemente se
supraîncalzeste, ceea ce conduce la atingerea punctului de topire (658°C pentru aluminiu) şi,
implicit, la distrugerea siguranţei.
Urmatoarea analiză termică pe model matematic a fost realizată pe o variaţie a secţiunii
constricţiilor cuprinsă între 0.2 mm2 şi 1.6 mm2. În acest caz, parametrii constanţi sunt distanţa
între constricţii de 7 mm, coeficientul asimetric α=0.8 şi curentul electric I= 160 A. Variaţia
secţiunii constricţiilor este echivalentă cu variaţia pierderilor adiţionale de putere ceea ce
conduce la variaţia încălzirii elementului fuzibil.
În (fig. 5.7) se poate observa că încălzirea elementelor fuzibile scade proporţional cu
creşterea secţiunii constricţiilor.
93
Fig. 5.7– Variaţia temperaturii maxime pentru valori diverse ale coeficientului asimetric. Comparaţie
între ϑmax1 calc şi ϑmax 2 calc
Acest lucru se explică întrucât pierderile adiţionale de putere depind invers proporţional
de secţiunea constricţiilor, iar la final încălzirea maximă a elementelor fuzibile suportă aceeaşi
variaţie. Astfel, încăzirea maximă a elementului fuzibil cel mai încărcat scade de la ϑmax1calc=
230 °C la 95 °C, iar încălzirea elementului fuzibil cel mai puţin încărcat scade de la ϑ max2calc=
109.2 °C la 10 °C, atunci când secţiunea constricţiilor variază între 0.2 şi 1.6 mm2.
5.3. Experimentări pentru validarea modelului matematic

Pentru validarea modelului matematic au fost realizate experimentări pe siguranţe
fuzibile de înaltă tensiune de manufactură proprie cu element fuzibil realizat exclusiv din
aluminiu cu detaliile constructive din (fig. 5.5) cu următoarele caracteristici: 24 kV, 40 A, 25
kA. Circuitul folosit la experimentări este cel din (fig. 5.2).
547.9 A
-452.1 A
95.0 kV
-105.0 kV
UG2
Sweep#: 1 0.81 s 500.0 ms/div 3.11 s
Fig. 5.8– Oscilograma obţinută la primul experiment realizat pentru verificarea încălzirii elementelor
fuzibile
Valoarea prezumată a curentului I = 160 A corespondența valorii introduse în modelul

matematic, iar valoarea obtinută şi prezentată în (fig. 5.8) este de 166 A. Circuitul folosit este
prezentat în (fig. 5.2), durata experimentului fiind de 2105 ms. După 1100 ms apare tensiunea
94
de arc, iar după încă 375 ms valoarea tensiunii de arc creşte vizibil cu un vârf în momentul în
care se topeşte primul element fuzibil.
Fig. 5.9– Datele obţinute prin termografierea primului experiment

Pentru verificarea temperaturii elementului fuzibil s-a realizat termografierea
experimentului cu ajutorul echipamentului Fluke Ti450S calibrat şi etalonat cu eroare de
măsură 0.2%. În (fig. 5.9) este prezentat cu marker alb punctul maxim de încălzire 257.3 °C,
iar punctul minim în fundal, ce corespunde şi cu mediul ambiant, cu marker rosu 13.9 °C.
Punctul de încălzire maxim 257.3 °C este mai mare decât valoarea ϑmax1calc= 230°C, una
din explicaţii fiind valoarea curentului obţinut la bornele siguranţei 166 A faţă de 160 A,
valoarea prezumată, precum şi diverse erori de manufactură, elementele fuzibile nefiind
realizate de maşini automate. Valorile măsurate pentru experimentele 2 şi 3 sunt prezentate în
(fig. 5.10 şi 5.11).
95
Fig. 5.10– Datele obţinute prin termografierea celui de al doilea experiment
96
Fig. 5.11– Datele obţinute prin termografierea celui de al treilea experiment
5.4. Încercări experimentale la curenți intenși

În piaţa siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune există trei variante constructive din punct
de vedere al materialului folosit pentru fuzibil: argint, cupru şi cupru acoperit cu argint. În
vederea comparării rezultatelor prin încercări experimentale, s-a recurs la un “arbitru
internaţional”, [39] care impune condiţiile de încercare unanim recunoscute de comunitatea
internaţionala a inginerilor din domeniu. Circuitele de încercare prezentate în (fig. 4.1 şi 4.2)
sunt impuse de către acest standard, la fel şi parametrii de încercare: tensiuni, curenţi,
supratensiuni, unghiuri de apariţie a curenţilor de încercare etc. Din punct de vedere constructiv
s-au ales elemente de înlocuire de: UN = 24 kV, IN = 6 A, 16 A, 20 A şi 40 A şi un curent
nominal de scurtcircuit Isc = 25 kA, anvelopa şi şamota din porţelan, terminalele din cupru, toate
cu acelaşi diametru, iar fuzibilele din aluminiu respectiv cupru. Încercările care stau la baza
acestui experiment de verificare a capacităţii de rupere, s-au efectuat începând cu curentul
minim de rupere până la capacitatea nominală de scurtcircuit de 25 kA la valoarea nominală a
tensiunii de 24 kV. De asemenea, s-au efectuat încercări pentru determinarea limitelor de
97
încălzire la valoarea curenţilor nominali, determinarea puterii disipate, măsurarea rezistenţelor

ohmice precum şi determinarea caracteristicilor timp-curent.
Alegerea valorilor standardizate [187]-[206] pentru experimentări face posibilă
compararea caracteristicilor elementelor de înlocuire şi emiterea unor concluzii pe baza cărora
se pot alege unele sau altele de către utilizatori, în funcţie de consumatorii pe care-i protejeaza.
Experimentările respectă încercările de tip din [187]-[206] în limitele parametrilor şi
tolerantelor impuse, iar comportarea elementelor de înlocuire la încercări se raportează la
acelaşi standard.
Încercări de tip experimentale:
• Încercarea de încălzire şi măsurarea puterii disipate;
• Încercarea capacității de rupere;
• Încercarea de verificare a carcateristicii timp curent;
• Încercarea percutoarelor.
5.4.1. Verificarea capacităţii de rupere la curentul maxim de scurtcircuit
Verificarea capacităţii de rupere la curentul maxim de scurtcircuit I1 = 25 kA, Seria 1
de experimentări presupune încercarea a trei fuzibile de acelaşi tip la tensiunea de încercare
Uîncerc=kpUN/3 = 1,5x24/3 = 20,8 kV la curent prezumat de 25 kARMS, unghiuri de apariţie a
arcului cuprinse între 40° electrice şi 90° şi cu parametrii tensiunii tranzitorii de restabilire
impuşi de [35]-[64], respectiv: Uc = 41 kV, t3 = 88 µs, =1,4.
S-au încercat câte 3 siguranţe de aluminiu şi cupru măsurându-se: tensiunea de
restabilire, unghiul de apariţie a curentului şi arcului, curenţii limitaţi, timpii de arc şi prearc şi
energia dezvoltată pe durata încercării. Oscilogramele încercărilor pe siguranţe de 40 A sunt
prezentate în (fig. 5.12) şi Tabelul 5.1.
Tabelul 5.1- Încercări la I1 siguranţe de 40 A
Fig. Rezistenţa el el Il Ur Uc Tpa Ta I2t Material
ohmică [kA] [kV] [kVmax] [ms] [ms] [A2s] fuzibil
[m]
5.11 a) 83,44 67 74 3,4 21 38 0,5 5,5 8800
5.11 b) 83,8 60 67 3,3 20,8 40 0,5 5 7800 Cu
5.11 c) 83,7 54 63 3,3 20,9 39 0,5 5 8200
5.11 d) 128 46 54,3 4,15 21 37 0,46 5,2 11500
5.11 e) 130 61 68 4,42 21 38 0,42 4,8 12000 Al
5.11 f) 131 72 79,4 4,6 21 41 0,4 4,8 11800
Nomenclator:
Ur – tensiune de restabilire
el – unghiul de apariţie a curentului de scurtcircuit
el – unghiul de apariţie a arcului electric
Tpa – timp de prearc
Ta – timp de arc
I2t – energia totală
Uc – valoarea maximă a tensiunii
98
4.965 kA
-5.035 kA
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-9.0 V
IR
Sweep#: 1 349.9 ms 10.00 ms/div 421.7 ms
a) 74°el fuzibil de Cu (40 A)

5.249 kA
-4.751 kA
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-9.0 V
IR
Sweep#: 1 343.0 ms 5.000 ms/div 388.9 ms
b) 67°el fuzibil de Cu (40 A)
99
6.971 kA
-3.029 kA
61.0 kV
-39.0 kV
11.2 V
Us
-8.8 V
IRSweep#: 1 348.1 ms 10.00 ms/div 403.8 ms
c) 63°el fuzibil de Cu (40 A)

4.966 kA
-5.034 kA
62.4 kV
-62.4 kV
20.0 kV
UG
-17.92 kV
Sweep#: 1 366.4 ms 10.00 ms/div 431.8 ms
d) 54,3°el fuzibil de Al (40 A)
100
6.944 kA
-3.056 kA
76.0 kV
-76.0 kV
20.0 kV
UG
-19.58 kV
Sweep#: 1 371.4 ms 10.00 ms/div 446.8 ms
e) 68°el fuzibil de Al (40 A)

6.437 kA
-3.563 kA
73.0 kV
-73.0 kV
27.51 kV
UG
-20.92 kV
Sweep#: 1 364.9 ms 10.00 ms/div 441.1 ms
f) 79,4°el fuzibil de Al (40 A)

Fig. 5.12– Încercare la I1 cu iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero
101
Beneficiind de aceleaşi condiții de încercare siguranţele de cupru şi aluminiu se

comportă astfel: în cazul siguranţelor de 40 A, curenţii limitaţi Il sunt sensibil mai mari la cele
din aluminiu, dar toate verifică caracteristica de limitare (cut-off) şi curenţii limitaţi mai mari
duc la solicitări electrodinamice puţin mai mari ale căilor de curent (protejate de siguranţele din
aluminiu) dar oricum limitează un curent de 25 kA la valori nepericuloase de 3-5 kA.
De asemenea timpii de arc şi energiile I2t sunt mai mari în cazul siguranţelor din
aluminiu, dar nepericuloase deoarece anvelopa de portelan nu s-a fisurat, iar capacele terminale
nu s-au topit și au rezistat cu succes solicitărilor termice.
Supratensiunile de comutație Uc la ambele tipuri Cu şi Al nu au depăşit limitele admise
[30]-[63] şi nu pun în pericol funcționarea circuitelor protejate. Percutoarele au funcţionat
corect la fiecare încercare.
În general siguranţele fuzibile sunt construite în serii omogene care cuprind mai mulţi
curenţi nominali. Dimensiunile constructive ale fuzibilelor în funcţie de curentul nominal
variază linear şi monoton, astfel încât proprietăţile se păstrează pentru o gamă de curenţi
cuprinşi între limite bine stabilite de către producători, numite serii omogene, de ex: 2÷4 A,
6,3÷16 A, 20÷40 A, 50÷80 A. Au fost alese siguranţe fuzibile de înaltă tensiune cu valori de
6,3÷16÷20 şi 40 A. Siguranţele de 20 A de cupru şi de aluminiu încercate în aceleaşi conditii
şi curenţi de scurtcircuit, au furnizat urmatoarele rezultate, vezi Tabelul 5.2 şi (fig. 5.13).
Rezistenţa
Il Ur Uc Tpa Ta I2t Material
Fig. ohmică el el [kA] [kV] [kVmax] [ms] [ms] [A2s] fuzibil
[m]
5.12 a) 212 43 49 1,4 21 41 0,5 5 1800
5.12 b) 215 78 84 1,6 20,9 40 0,5 4 1600 Cu
5.12 c) 220 75 82 1,6 20,9 40 0,5 4 1730
5.12 d) 320 65 71 3,1 20,9 40 0,3 4,8 4400
5.12 e) 315 63 74 3,3 20,9 40 0,3 5 4470 Al
5.12 f) 322 52 57 3,1 20,9 39 0,3 3,7 4050
2.118 kA
-2.882 kA
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-8.494 V
Sweep#: 1 349.5 ms 10.00 ms/div 405.6 ms
a) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 49°el fuzibil de Cu (20 A)
102
1.802 kA
-198.2 A
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-9.0 V
IR
Sweep#: 1 349.2 ms 10.00 ms/div 420.7 ms
b) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 84°el fuzibil de Cu (20 A)
2.973 kA
-2.027 kA
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-8.747 V
Sweep#: 1 349.2 ms 10.00 ms/div 409.9 ms
c) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 82°el fuzibil de Cu (20 A)
103
4.292 kA
-708.3 A
75.0 kV
-75.0 kV
20.0 kV
UG
-19.17 kV
Sweep#: 1 369.0 ms 10.00 ms/div 447.4 ms
d) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 71°el fuzibil de Al (20 A)
4.947 kA
-5.053 kA
89.8 kV
-110.2 kV
20.0 kV
UG
-17.94 kV
Sweep#: 1 372.2 ms 10.00 ms/div 423.1 ms
e) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 74°el fuzibil de Al (20 A)
104
5.846 kA
-1.997 kA
89.8 kV
-110.2 kV
20.0 kV
UG
-18.27 kV
Sweep#: 1 367.3 ms 5.000 ms/div 408.7 ms
f) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 57°el fuzibil de Al (20 A)
Timpii de prearc şi arc sunt comparabili, nu au valori limită, conform [187]-[206] şi ei
contează doar în cuantificarea energiei de arc. Energia de arc, mult mai mare la siguranţele de
aluminiu, devine periculoasă în limitele în care pune în pericol anvelopa cercamica şi capacele.
Temperatura maximă masurată prin termoviziune nu a depaşit 260°C.
Comparând cele două siguranţe de cupru şi aluminiu se poate spune că cea din aluminiu
este sensibil depaşită de cea din cupru, dar în limitele impuse de standardele în vigoare.
Verificarea comportării la ruperea curentului de scurtcircuit de 25kA a siguranţelor de
IN = 16 A, încercate în aceleaşi condiţii, au generat următoarele rezultate, vezi Tabelul 5.3 şi
(fig. 5.14).
Rezistenţa
Ur Uc Tpa Ta I2t Material
Fig. ohmică el el Il [kA]
[kV] [kVmax] [ms] [ms] [A2s] fuzibil
[m]
5.13 a) 275 75 79 1,1 20,9 40 0,3 4,2 700
5.13 b) 276 65 70 1,1 21 39 0,3 5,2 810 Cu
5.13 c) 276 54 60 0,98 20,9 40 0,3 4,9 620
5.13 a) 395 78 81 2,1 20,9 39 0,2 4 1600
5.13 a) 410 76,5 80 2,15 20,9 40 0,19 4,4 1630 Al
5.13 a) 401 52 56 2 21 41 0,23 4,5 1600
În aceleaşi conditii tehnice impuse de standard, siguranţele de IN = 16 A din cupru şi
aluminiu încercate scot în evidenta o comportare corectă la încercarea de rupere, cu curenţi
limitaţi şi supratensiuni de comutaţie în limitele normale, însă urmăresc aceeaşi tendinţa de
creştere a energiei de arc, încă nepericuloasă (de două ori mai mare în cazul aluminiului).
Temperaturile sunt mai mari în cazul aluminiului, curenţii limitaţi de două ori mai mari în cazul
Al, însă nu suficient de mari pentru a deteriora anvelopa.
105
1.427 kA
-572.9 A
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-8.494 V
Sweep#: 1 347.8 ms 10.00 ms/div 404.9 ms
1.429 kA
-570.7 A
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-9.0 V
IR
Sweep#: 1 348.5 ms 5.000 ms/div 395.9 ms
106
1.255 kA
-744.9 A
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-9.0 V
IR
Sweep#: 1 348.8 ms 5.000 ms/div 388.7 ms
5.846 kA
-1.997 kA
89.8 kV
-110.2 kV
20.0 kV
UG
-18.27 kV
Sweep#: 1 367.3 ms 5.000 ms/div 408.7 ms
107
5.381 kA
-4.619 kA
89.8 kV
-110.2 kV
20.0 kV
UG
-19.06 kV
Sweep#: 1 371.9 ms 10.00 ms/div 427.2 ms
3.066 kA
-1.934 kA
89.8 kV
-110.2 kV
20.0 kV
UG
-18.35 kV
Sweep#: 1 356.7 ms 10.00 ms/div 444.2 ms
Verificarea comportării la ruperea curentului de scurtcircuit de 25 kA a siguranţelor de

IN = 6 A, limita inferioară a eşantionului experimentat, trebuie să aibă în construcţie minim
108
două fuzibile în paralel şi este cel mai dificil de realizat dată fiind secţiunea mică a
conductoarelor care trebuie să respecte şi geometria fuzibilului (laţimea, grosimea benzii şi
forma istmurilor) şi monotonia şirului. În general, siguranţele de curenţi mici sunt cele mai
vulnerabile la ruperea curenţilor de scurtcircuit. S-a folosit circuitul din (fig. 5.1) unde în serie
cu siguranța sunt conectate elemente de reglare a curentului și factorului de putere (XR = 32
mΩ), factorul de putere este < 0.15 și frecvența este 50 Hz.
Rezistenţa
Fig. ohmică el el [kA] [kV] [kVmax] [ms] [ms] [A2s] fuzibil
[m]
5.14 a) 801 54 58 0,76 20,7 40 0,18 5,12 536
5.14 b) 802 68 71 0,84 20,9 41 0,21 5,1 750 Cu
5.14 c) 800 68 70 0,81 21 41 0,23 4,97 561
5.14 d) 1150 48,5 52 1,6 20,9 42 0,15 4,75 1160
5.14 e) 1100 70,8 73,5 1,8 21 42 0,17 4,87 1400 Al
5.14 f) 1200 68,1 71,5 1,8 20,9 41 0,15 4,79 1480
1.31 kA
-690.0 A
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-9.0 V
IR
Sweep#: 1 346.0 ms 10.00 ms/div 416.0 ms
a) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 58°el fuzibil de Cu (6 A;)
109
1.337 kA
-662.8 A
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-9.0 V
IR
Sweep#: 1 349.9 ms 5.000 ms/div 398.8 ms
1.22 kA
-779.9 A
108.6 kV
-91.44 kV
11.0 V
Us
-7.974 V
Sweep#: 1 348.4 ms 10.00 ms/div 398.9 ms
110
2.503 kA
-2.497 kA
89.8 kV
-110.2 kV
20.0 kV
UG
-18.33 kV
Sweep#: 1 370.8 ms 10.00 ms/div 430.4 ms
2.851 kA
-2.149 kA
89.8 kV
-110.2 kV
20.0 kV
UG
-19.58 kV
Sweep#: 1 369.3 ms 10.00 ms/div 457.7 ms
e) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 73,5°el fuzibil de Al (6 A)
111
2.851 kA
-2.149 kA
89.8 kV
-110.2 kV
20.0 kV
UG
-19.38 kV
Sweep#: 1 374.5 ms 10.00 ms/div 437.2 ms
f) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la71,5°el fuzibil de Al (6 A)
Concluziile trase după încercarea în seria 1 a siguranţelor de 6 A, 16 A, 20 A şi 40 A
sunt că siguranţele de aluminiu limitează curentul de scurtcircuit de 25 kA la valori mai mari
dar nepericuloase şi energia dezvoltată în coloana de arc este de două ori mai mare decat la
siguranţele de cupru.
Funcţionarea percutoarelor a fost corectă, dar aceasta nu depinde în general de tipul
fuzibilului, nici de curentul nominal sau curentul de scurtcircuit.
Scopul experimentelor este verificarea funcționării la curent maxim nominal de rupere
și este efectuat în curent alternativ monofazat. Curentul de deconectare limitat (curent de
limitare), Ic reprezintă valoarea instantanee maximă a curentului în timpul deconectării prin
siguranță. Valoarea curentului de rupere limitat la experimentări a fost în limitele impuse de
[191] cu inițierea arcului după trecerea la zero a tensiunii la unghiul impus de același standard.
Tensiunea aplicată în experiment este de 87% din tensiunea nominală și reprezintă tensiunea
de restabilire de frecvență industrială Uap. Siguranțele nu sunt sensibile la caracteristicile TTR,
cu excepția cazului în care ating o tensiune de arc foarte mare imediat după inițierea arcului.
Pentru a simula cele mai grele condiții de funcționare la care aceste siguranțe ar putea fi supuse,
s-au presupus valorile standard TTR pentru 24 kV și anume: valoarea tensiunii de vârf uc = 41
kV, durata t3 = 88 µs, întârziere td = 13,2 µs, rata de creștere uc /t3 = 0,47 kV/µs. Pentru a obține
aceste valori, în circuitul din (fig. 5.1), se obțin relațiile RTRV = 25 Ω și CTRV = 0,4 µF. Deoarece
în cazul experimentului din figurile de mai sus, tensiunea arcului nu a atins cea mai mare valoare
de vârf într-un interval de timp mai mic sau egal cu 2t3 după momentul inițierii arcului,
experimentul este considerat a fi adecvat în ceea ce privește tensiunea tranzitorie de restabilire
și valorile RTRV și CTRV au fost păstrate pentru toate experimentele. În caz contrar, parametrii
circuitului din (fig. 5.1) ar fi trebuit modificați astfel încât să se obțină o curbă TTR a cărei
înfășurare nu este în niciun punct sub linia de referință și al cărei segment inițial nu intersectează
segmentul de linie care definește întârzierea specificată.
112
O valoare importantă care a fost determinată în urma testului este I2t (∫i2dt) pentru o
siguranță cu element de siguranță din aluminiu. I2t este un indicator al energiei permise să treacă
prin siguranță către circuitul protejat în condiții de defect. Energia eliberată în cazul unui defect
care se dezvoltă într-un arc este produsul dintre I2t și impedanța arcului. O valoare constantă a
I2t este foarte utilă în realizarea coordonării între siguranță și alte dispozitive de protecție.
Astfel, este imperativ să se cunoască valoarea minimă de topire I2t, care este cea mai mică
valoare a lui I2t care topește elementul fuzibil pentru curentul maxim de rupere.
5.4.2. Încercări experimentale la seria de încercări 2
Experimentările au fost realizate la un curent
I2 = Il x  Il/Isc (5.26)
ce produce un nivel de energie maximă înmagazinată în inductanţa circuitului. Curentul I2 se
calculează pentru fiecare curent nominal IN =16A, 40 A în funcţie de curentul limitat Il, cu
condiţia esenţială ca valoarea limitată la seria 2 să fie cuprinsă între (0,85-1,06) din curentul
prezumat I2.
Condiţia principală este ca unghiul de conectare (apariţie a curentului) să fie cuprins
între 0-20°el faţă de zeroul tensiunii de referinţă. Supratensiunea maximă de comutaţie în seria
2 nu trebuie să depășească valoarea Uc = 75 kV max. pentru UN = 24 kV.
Experimentările se efectuează în circuitul din (fig. 5.2) cu elemente specificate pentru
valoarea curentului I2.
Pentru siguranţele cu IN = 40 A rezultă conform relaţiei de mai sus I2 = 1,5 kA la
aluminiu şi I2 = 1,7 kA pentru cupru.
Fig. Rezistenţa
ohmică el el [kA] [kV] [kVmax] [ms] [ms] [A2s] fuzibil
[m]
5.15 a) 84 7 - 1642 21 64 3,8 7,1 536
5.15 b) 83 8 - 1660 21 65 3,5 7,2 750 Cu
5.15 c) 83 7 - 1660 20,9 65 3,9 7,3 561
5.15 d) 130 9 - 1600 20,9 66 3,2 5 1160
5.15 e) 128 3 - 1900 20,9 66 4,2 4,8 1400 Al
5.15 f) 128 5 - 1940 20,8 67 4,4 4,8 1480
4.878 kA
-5.122 kA
52.5 kV
-52.5 kV
5.623 V
Us
-9.791 V
Sweep#: 1 357.6 ms 10.00 ms/div 412.4 ms
a) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 7°el fuzibil de Cu (40 A;)
113
2.502 kA
-2.498 kA
57.12 kV
-47.88 kV
16.5 V
Us
-13.54 V
Sweep#: 1 338.8 ms 10.00 ms/div 412.0 ms
4.105 kA
-895.3 A
58.0 kV
-42.0 kV
9.901 V
Us
-9.651 V
Sweep#: 1 356.7 ms 10.00 ms/div 420.0 ms
3.532 kA
-4.997 kA
86.0 kV
-86.0 kV
20.0 kV
Us
-19.6 kV
Sweep#: 1 360.4 ms 5.000 ms/div 409.4 ms
d) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 9°el fuzibil de Al
114
2.227 kA
-2.773 kA
83.0 kV
-83.0 kV
23.0 kV
Us
-24.91 kV
Sweep#: 1 361.4 ms 10.00 ms/div 423.5 ms
4.132 kA
-5.003 kA
82.0 kV
-82.0 kV
23.0 kV
Us
-24.91 kV
Sweep#: 1 351.3 ms 10.00 ms/div 433.2 ms
Seria I2 de încercări scoate în evidenţă comportarea bună a siguranţelor din aluminiu
comparativ cu cele din cupru, curenţii limitaţi sunt sensibil egali, la fel şi energiile de arc, iar
percutoarele au lucrat corect la toate siguranțele.
Siguranţele de I2 = 16 A încercate în aceleaşi condiţii impuse de [187]-[206] sunt
prezentate în continuare: I2 = 550 A cupru, I2 = 800 A aluminiu.

Rezistenţa
Ur Uc Tpa Ta I2t Material
Fig. ohmică el el Il [kA] [kV] [kVmax] [ms] [ms] [A2s] fuzibil
[m]
5.16 a) 265 7 - 0,573 20,9 66 3,75 7,4 1660
5.16 b) 266 3 - 0,577 20,8 65 4 7,5 1830 Cu
5.16 c) 265 9 - 0,571 21 65 3,4 7 1630
5.16 d) 380 9 - 0,82 20,9 62 3,3 6,7 5600
5.16 e) 390 3 - 0,75 21 66 3,7 4,7 4900 Al
5.16 f) 385 5 - 0,76 21 67 3,2 4,8 4950
115
787.0 A
-213.0 A
52.0 kV
-48.0 kV
9.733 V
Us
-9.67 V
Sweep#: 1 356.0 ms 10.00 ms/div 426.8 ms
1.006 kA
-993.8 A
109.0 kV
-91.0 kV
10.19 V
Us
-7.424 V
Sweep#: 1 359.6 ms 5.000 ms/div 403.4 ms
713.1 A
-211.0 A
52.5 kV
-52.5 kV
16.5 V
Us
-14.78 V
Sweep#: 1 352.7 ms 10.00 ms/div 440.0 ms
116
1.001 kA
-999.5 A
93.0 kV
-93.0 kV
20.0 kV
Us
-19.58 kV
Sweep#: 1 358.6 ms 10.00 ms/div 430.4 ms
d) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero la 9°el fuzibil de Al
1.523 kA
-2.2 kA
92.0 kV
-92.0 kV
20.0 kV
Us
-16.25 kV
Sweep#: 1 359.7 ms 10.00 ms/div 427.8 ms
1.029 kA
-971.3 A
92.0 kV
-92.0 kV
28.2 kV
Us
-18.68 kV
Sweep#: 1 360.0 ms 5.000 ms/div 404.5 ms
117
În toate experimentele efectuate pentru curentul I2 obținut cu (5.26), s-a presupus că

siguranțele se vor folosi în circuite trifazate cu neutru efectiv împământat, necesitând o valoare
de 87% din tensiunea nominală. Valoarea de 87% reprezintă tensiunea de restabilire la prima
siguranță care întrerupe curentul de defect trifazat neîmpământat. Tensiunea de restabilire va fi
distribuită celor două siguranțe rămase, iar valoarea acesteia va fi mai mică de 87% din
tensiunea nominală. O situație specială poate apărea dacă siguranța este utilizată într-un circuit
trifazat cu neutru izolat sau un circuit împământat care funcționează în modul de rezonanță.
Deoarece într-un circuit poate apărea un defect dublu de punere la pământ, cu un defect pe
partea de alimentare și altul pe partea de sarcină, dar pe cealaltă fază, tensiunea siguranței este
de cel puțin 115% din tensiunea fază la fază a circuitului. Mai mult, la alegerea valorilor a fost
luată în considerare situația în care siguranța trebuie să întrerupă curenți capacitivi într-un
circuit monofazat cu defect de punere la pământ. Totuși, experimentul conține ipoteze privind
defecțiunile legate de probabilitatea apariției unui defect de punere la pământ pe sarcina
transformatorului de distribuție.
5.4.3. Încercări experimentale la seria de încercări 3
Scopul experiementărilor în seria de încercări 3 este acela de a determina curentul
minim de rupere al siguranţelor de orice tip şi se poate face numai prin încercări. În general,
curentul minim de rupere I3 = (3-8)IN însă uneori poate ieşi din aceste limite. Orice producător
are ca scop obţinerea unui curent minim de rupere cât mai mic, deoarece în acest fel siguranţa
poate proteja echipamente de reţea la curenţi mici de suprasarcină. Un curent minim de rupere
cât mai mic este şi o problemă de marketing, astfel încât utilizatorii de siguranţe preferă valorile
cele mai mici.
Experiementările prin încercări în seria de încercări 3 se fac la tensiunea nominala
Uincercare = UN=24 kV la diferiţi curenţi şi un factor de putere cos = 0,4÷0,6 în circuitul
prezentat în (fig. 5.2).
După mai multe încercări la curenţi din ce în ce mai mici pentru obţinerea unor valori
I3 minimi şi după destule încercări nereuşite (anvelopa ceramica s-a fisurat) s-au obținut valorile
din Tabelul 5.7 și (fig. 5.17).
Tabelul 5.7- Încercări la I3 siguranţe de 6÷40 A
Rezistenţa
IN ohmică U Uc Tpa Ta I2t Material
Fig. I3 [A]
[A] [kV] [kVmax] [ms] [ms] [A2s] fuzibil
[m]
5.17 a) 6 790 24 32 42 1230 50 1350
5.17 b) 16 290 24 44 41 1330 30 2990 Cu
5.17 c) 40 83 24 170 40 1650 41 49400
5.17 d) 6 1170 24,1 62,5 50 150 19 590
5.17 e) 16 395 24,2 76,5 49 163 29 1100
Al
5.17 f) 20 330 24 150 49 1020 22 24000
5.17 g) 40 140 24 240 55 426 28 26000
118
91.95 A
-108.0 A
99.96 kV
-71.94 kV
Sweep#: 1 0.26 s 200.0 ms/div 1.90 s
a) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero, fuzibil de Cu (6 A)

99.9 A
-100.1 A
100.8 kV
-90.41 kV
Sweep#: 1 0.27 s 500.0 ms/div 2.31 s
b) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero, fuzibil de Cu (16 A)
999.7 A
-1.0 kA
80.1 kV
-72.89 kV
Sweep#: 1 0.26 s 500.0 ms/div 2.46 s
c) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero, fuzibil de Cu (40 A)
119
207.6 A
-292.4 A
100.0 kV
-100.0 kV
Us
Sweep#: 1 251.6 ms 50.00 ms/div 588.1 ms
d) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero, fuzibil de Al (6 A)

240.0 A
-400.0 A
100.0 kV
-100.0 kV
Sweep#: 1 254.3 ms 50.00 ms/div 701.9 ms
e) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero, fuzibil de Al (16 A)
700.0 A
-700.0 A
108.0 kV
-108.0 kV
Us
Sweep#: 1 0.20 s 200.0 ms/div 1.59 s
f) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero, fuzibil de Al (20 A)
120
510.0 A
-490.0 A
100.0 kV
-100.0 kV
Us
Sweep#: 1 257.8 ms 100.0 ms/div 977.3 ms
g) iniţierea arcului electric după trecerea tensiunii prin zero, fuzibil de Al (40 A)
în limite rezonabile, de 4-5 ori curentul nominal, dar în cazul celor din aluminiu au
diverse valori (4-10)IN, ceea ce dovedeşte într-un fel neomogenitatea aluminiului la fuziune.
Acest fapt duce la o atenţie sporită atunci când se optează pentru folosirea aluminiului.
Scopul încercarilor la I1, I2 şi I3 a fost verificarea unui alt material decât cele consacrate
în fabricarea fuzibilelor, aluminiul fiind cel mai apropiat ca proprietăţi, însă mai ieftin.
Rezultatele experimentelor evidenţiază capabilitatea aluminiului de a fi folosit ca elemet fuzibil
dar nu cu cele mai bune performanţe.
Pentru găsirea totuși a unei soluții acceptabile pentru aluminiu la curentul I3 s-a redus
la jumatate grosimea firului fuzibil și s-a dublat numărul de elemente în paralel, dar această
soluție este greu de realizat în producția serie.
Oscilogramele din (fig. 5.19) reprezintă testele pentru calibrarea circuitelor de joasă și
înaltă tensiune pentru curent I3 = 190 A, după multe experimente eșuate cu siguranța de 16 A
la 150 A și 175 A. Siguranțele s-au ars după timpi mari (zeci de minute) de încălzire (pre-arc).
După creșterea curentului I3 la 190 A, după aproximativ 20 de secunde de pre-arc sub
influența sursei de joasă tensiune și comutarea sursei de înaltă tensiune la bornele siguranțelor
a avut loc o întrerupere corectă a curentului și restabilirea valorii nominale a tensiunii și
siguranța nu a explodat,(fig. 5.20).
După cum se poate observa în oscilogramă, întreruperea curentului (180 ms) la aplicarea
sursei de înaltă tensiune nu depășește 200 ms, conform standardelor și siguranța se întrerupe cu
un timp de arc de 60 ms.
a) b)
Fig. 5.19– Încercările oscilografice obținute pentru calibrările la a) înaltă tensiune b) joasă tensiune
121
a) b)
Fig. 5.20– Încercare experimentală pentru obținerea curentului minim de rupere a) vedere generală
b) detaliu la ruperea curentului
Pentru validare s-a efectuat un al doilea experiment în aceleași condiții, prezentat în (fig. 5.21).
122
a) b)
Fig. 5.21– Încercare experimentală pentru obținerea curentului minim de rupere a) vedere generală
b) detaliu la ruperea curentului
Ambele siguranțe (fig. 5.20- 41,8 mΩ și fig. 5.20 – 42,741,8 mΩ) au avut același
comportament la curentul de 189 A atât pe partea de joasă tensiune cât și pe partea de înaltă
tensiune, ambele experimente fiind efectuate la 24,4 kV. Timpii de arc au fost 0,06 ms, respectiv
0,07 ms, timpii de prearc 20,17/22,2 ms cu I2t de 758 kA2s, respectiv 834 kA2s.
123
După creșterea curentului I3 la 190 A, după aproximativ 20 de secunde de pre-arc sub

influența sursei de joasă tensiune și comutarea sursei de înaltă tensiune la bornele siguranțelor
a avut loc o întrerupere corectă a curentului și restabilirea valorii nominale a tensiunii și
siguranța nu a expoldat, (fig. 5.20).
Comportamentul la încalzire a fost studiat pentru două tipuri de siguranțe, prima cu un
curent nominal de 10 A, care conține un singur element fuzibil, iar a doua de 63 A, care conține
două elemente fuzibile identice în paralel. Aceleași încercări au fost efectuate și pe siguranțe
cu același curent nominal dar cu element fuzibil din cupru, iar valorile obținute au fost similare
și în limitele impuse de standardele tehnice.
La trasarea caracteristicilor timp-curent, deși rezultatele ar fi trebuit să fie clar în fa-
voarea aluminiului, care are o temperatură de topire de 658°C față de 960°C pentru argint și
1083°C pentru cupru, testele au arătat un avantaj pentru siguranțele cu fuzibil din cupru. Deși
ambele tipuri de siguranțe au întrerupt curenți de câteva zeci de ori mai mari decât curentul
nominal, a existat o diferență la siguranța de 10 A în care siguranța de aluminiu nu a putut
întrerupe curentul de 6 × In, în timp ce cea de cupru a avut succes după 38 de secunde. Curentul
de 6 × In nu a putut fi întrerupt de siguranțele de 63 A, nici cu fuzibil de aluminiu, nici cu fuzibil
de cupru. Pe fuzibil de argint nu s-a efectuat niciun test. Deși siguranța nu a întrerupt acest
curent, conform standardelor, rezultatele obținute de siguranță sunt considerate satisfăcătoare
și poate fi utilizată în anumite tipuri de circuite electrice. Totuși, în viitor, pentru acest curent
nominal vor fi studiate și alte variante constructive, urmând să fie luat în considerare fuzibil fir
în loc de bandă.
În cazul curenților mici de defect sau supracurenților, pentru siguranța cu mai mult de
un element fuzibil utilizată în experimente, elementele fuzibile nu se topesc și arcul nu se
produce simultan ca în cazul curenților de defect mari, se topește însa unul câte unul, aleatoriu,
de obicei într-o singură locație pe fiecare element, până când ultimul se topește. În plus,
elementele fuzibile au constricții și este necesară mai mult de o serie de întreruperi pentru a
întrerupe curentul. Prin urmare, ultimul element fuzibil care se topește trebuie să reziste la un
curent suficient pentru a realiza mai multe procese de topire în timpul arcului. Elementul fuzibil
rămas se reamorsează din nou și creează mai multe arcuri în serie care, la rândul lor, se sting
atunci când un alt element se reaprinde. Acest proces continuă până când toate elementele
fuzibile au rezistat suficient arcului pentru a rezista la tensiunea de restabilire (inclusiv orice
TTR prezent). Astfel, o valoare a curentului de defect sub curentul obținut în experimentele din
(fig. 5.19 și fig. 5.20) creează o densitate de curent pe fiecare element fuzibil care este prea
mică pentru a permite siguranței să întrerupă curentul. Acest lucru are ca rezultat mai multe
arcuri izolate cu durate lungi care se reaprind la fiecare trecere prin zero a curentului, cu efectul
final al distrugerii siguranței. Astfel, curentul I3 a fost definit mai sus ca fiind curentul minim
de rupere sub care nu poate fi asigurată o protecție satisfăcătoare a circuitului.
5.5. Simularea asistată de calculator al seriei de încercări 1

Pentru a simula fenomenele apărute la seria de încercări 1, am folosit o abordare
simplificată care nu ține cont de transferul de căldură către nisipul de siliciu. Am modelat un
circuit similar cu cel din (fig. 5.1) cu o sursă ideală cu tensiune de 10 kV și curent de 110 kA
în circuit. Ecuațiile pentru modelarea câmpului de încălzire sunt prezentate în Capitolul 2.
Pentru a obține date similare ca în experimentul din viața reală, a fost introdus un transformator
ridicător cu un raport de 2,14. S-a folosit o reactanță de 68 mΩ pe partea de alimentare și RTRV
= 21 Ω, CTRV = 5 mF, pentru a obține valorile impuse pentru tensiunea tranzitorie de restabilire
(coordonată de timp = 88 µs, factor de amplitudine de 1,4 și o rată de creștere de 0,47 kV/µs).
124
Fig. 5.22– Oscilograma obținută la simularea fenomenelor apărute la seria de încercări 11 cu detaliu
unghi de apariție a curentului de scurtcircuit
Valorile obținute în (fig. 5.22) sunt: tensiunea de încercare 20,88 kV cu un curent de
limitare de 7 kA la un unghi de 40 de grade electrice (impus ca în experimentul din viața reală
pentru a putea compara rezultatele). Similar cu experimentul real, timpul de pre-arc a fost de
0,5 ms și timpul de arc de 6 ms.
În (fig. 5.23) este prezentată simularea obţinută pentru un curent prezumat cu (5.26) cu
curentul I1 obţinut în simularea anterioară. Unghiul de apariție al curentului de scurtcircuit a
fost setat la 8 grade electrice (impus ca în experimentul din viața reală pentru a putea compara
rezultatele) și tensiunea la 20,8 kV. Curentul de întrerupere I2 obținut a fost de 2000 A.
Fig. 5.23– Oscilograma obținută la simularea fenomenelor apărute la seria de încercări 11 cu detaliu
unghi de apariție a curentului de scurtcircuit
Am comparat măsurătorile noastre cu rezultatele simularilor fără a lua în considerare
transferul de căldură în nisipul de siliciu din jur și pierderile prin radiație. Transferul de căldură
prin radiație se dovedește a fi neglijabil pentru timpul de pre-arc obținut. Diferența observată
125
apare deoarece în experimentele din viața reală constricțiile nu sunt perfect simetrice astfel încât
lățimea elementului fuzibil este mai mică decât cea folosită în simulare. De asemenea, în
simulare rezistența elementului fuzibil este constantă.
5.6. Considerații privind clasificarea siguranțelor fuzibile de înaltă

tensiune și plasarea noului tip de siguranțe în circuitele industriale.
Interpretarea rezultatelor
Siguranțele de înaltă tensiune trebuie să îndeplinească ambele lor funcții principale.
Prima funcție este de a răspunde la curenți moderat excesivi, numiți de obicei curenți de
suprasarcină. În acest caz, curentul nominal al siguranței (curentul pe care este proiectată să îl
poată transporta pe termen nelimitat, fără deteriorare) este depășit cu o cantitate relativ modestă
(de obicei, de mai puțin de 10 ori). Astfel de curenți pot fi cauzați de o sarcină prea mare care
este conectată la un circuit sau de o defecțiune care ocolește doar o parte a sarcinii. Trebuie
remarcat faptul că nu toate tipurile de siguranțe sunt proiectate să aibă capacitatea de a funcționa
cu succes dacă sunt topite de un curent de suprasarcină, deoarece unele tipuri sunt destinate
doar funcționării la curenți peste o valoare specificată. Dacă sunt topite cu un curent scăzut,
este posibil ca astfel de siguranțe să poarte arc până când un dispozitiv în serie le întrerupe, ceea
ce poate duce la deteriorarea fizică a siguranței și a împrejurimilor acesteia. Cu toate acestea,
unele siguranțe de acest tip pot initia comanda unui alt tip de dispozitiv care să întrerupă
curentul şi suportă fără distrugere arcul până dispozitivul secundar întrerupe.
A doua funcție, pe care practic toate siguranțele sunt proiectate să o îndeplinească, este
de a răspunde la supracurenți, care sunt mult mai mari și care sunt de obicei numiți curenți de
scurtcircuit. În acest caz, în mod substanțial, toată sarcina este ocolită de o defecțiune majoră,
iar curentul disponibil (care, atunci când nu este limitat de un dispozitiv de protecție, este numit
curent potențial) poate fi foarte mare. Cu toate acestea, diferitele tipuri de siguranțe variază
foarte mult în ceea ce privește exact cât de mare poate fi curentul întrerupt, iar acesta ar putea
fi un factor semnificativ în alegerea unui tip de siguranță pentru o anumită aplicație. Modul în
care siguranțele răspund la supracurenți mari sau scăzuti, precum și modurile în care întrerup
efectiv curentul, fac ca siguranțele de înaltă tensiune să fie clasificate în diferite moduri.
Prima clasificare principală este în tipuri cu limitare de curent și fără limitare de curent
(deși, aproape toate siguranțele fără limitare de curent utilizate în mod obișnuit sunt siguranțe
cu expulsie, siguranța de expulsie este de obicei termenul folosit în cazul fără limitare de
curent). Limitarea curentului descrie o clasă de siguranțe definite de comportamentul care apare
atunci când curentul este atât de mare încât elementul siguranței se topește înainte de primul
vârf al curentului de defect (adică, în mai puțin de câteva ms). La topire, acest tip de siguranță
introduce rezistență în circuit atât de rapid (datorită unor factori care includ mai multe arcuri în
serie care produc rapid o lungime semnificativă a arcului și constrângerea arcului de umplere a
siguranței) încât curentul încetează să crească și este forțat rapid la zero (înainte să treaca
curentul natural prin zero). Deoarece curentul maxim posibil de vârf nu este atins, siguranța
limitează curentul ca mărime și durata, de unde și denumirea de limitare a curentului. Acțiunea
de limitare a curentului este prezentată în (fig. 5.24). În timpul funcționării, siguranța de limitare
a curentului introduce un „pic” de supratensiune (supratensiunea de vârf a siguranței) în sistem
în timpul acțiunii de limitare a curentului, așa cum se arată în (fig. 5.24). Curentul cel mai scăzut
la care o anumită siguranță de limitare a curentului prezintă un efect de limitare a curentului
este denumit curent de prag (threshold current).
126
Fig. 5.24– Modelare ideala a tensiunii şi curentului de limitare la siguranţele fuzibile de înaltă
tensiune
O a doua clasificare pentru siguranțele fuzibile de înaltă tensiune, se referă la locul în
care este probabil ca siguranța să fie utilizată în rețeaua de distribuție, pe baza severității
conditiilor de exploatare. Conform standardelor în vigoare [187]-[206] siguranțele fuzibile de
înaltă tensiune sunt împărțite în două clase: Clasa A sau Clasa B (înainte de 2016 acestea erau
numite clasa de distribuție și respectiv, clasa de putere). În general, siguranțele Clasa B sunt
aplicate mai aproape de o stație de alimentare majoră decât Clasa A.
Această clasificare se referă la locul în care, pe o rețea de distribuție, siguranțele sunt
adecvate pentru utilizare, pe baza diferitelor cerințe de testare. Siguranțele de clasă A sunt în
general aplicabile pentru protecția transformatoarelor mici și a bateriilor de condensatoare mici
pentru corectarea factorului de putere sau controlul tensiunii, amplasate pe sistemele de
distribuție a energiei electrice de tip linie aeriană sau de tip cablu și amplasate la distanță de la
substațiile majore. Ele sunt, de asemenea, aplicabile ca dispozitive de protecție la punctele de
secționare ale unor astfel de sisteme. Condițiile TTR sunt descrise de parametrii de testare TTR,
având valori mai mici ale frecvenței și factorului de vârf (valori mai mici ale Uc și valori mai
lungi ale t3) decât cele pentru siguranțe de clasă B. Ele sunt utilizate în general în aplicații
monofazate, dar sunt potrivite pentru utilizarea în aplicații trifazate în care nu sunt necesare
capacități mai mari ale siguranței Clasa B (fostă clasă de putere) și sunt îndeplinite alte cerințe
ale aplicației.
Siguranțele de clasă B sunt în general folosite pentru a proteja echipamente similare cu
siguranțele de clasă A, dar în apropierea unei substații majore de alimentare și a circuitelor de
alimentare care părăsesc astfel de substații. Condițiile TTR și valorile X/R sunt mai severe decât
cele pentru aplicațiile cu siguranțe Clasa A și, prin urmare, siguranțele Clasa B au parametri de
testare mai sever specificați. Este mai probabil să fie utilizate în aplicații trifazate și în substații,
celule în care o cantitate mare de energie electrică este furnizată unui sistem de distribuție sau
unei instalații care necesită cantități mari de energie. Ele sunt utilizate în general în acea parte
a unui sistem în care sunt necesare proprietăți dielectrice ridicate pentru toate echipamentele.
Alternativ, acestea sunt uneori utilizate în aplicații monofazate într-o zonă în care siguranțele
127
de distribuție de Clasa A ar fi utilizate în mod normal, dar unde sunt anticipate defecțiuni severe,
X/R ridicat sau TTR sever.
Atunci când este selectată clasa și tipul de siguranță care ar trebui utilizată într-o anumită
locație, este necesară luarea în considerare a factorilor precum: puterea furnizată, proprietățile
dielectrice ale echipamentului protejat, raporturile X/R, curenții de defect disponibili și
tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR).
Trebuie remarcat faptul că siguranțele de limitare a curentului testate conform [191] nu
fac diferența între Clasa A și Clasa B, deoarece siguranțele LC sunt oarecum insensibile la X/R
și TRV. Cerințele de testare IEC tind să fie similare cu cele pentru siguranțele Clasa A din
standardele IEEE.
Capacitatea diferitelor tipuri de siguranțe de înaltă tensiune de a întrerupe curenți mai
mici decât cei care produc o acțiune de limitare a curentului, rezultă în diferite clase de siguranță
de înaltă tensiune. Unele siguranțe de înaltă tensiune sunt proiectate pentru a întrerupe numai
curenți mari (adică, funcția lor principală este de a asigura o acțiune de limitare a curentului).
Prin urmare, ele au o capacitate limitată de întrerupere a curentului scăzut și sunt denumite
siguranțe de rezervă (back-up). Ele sunt utilizate de obicei împreună cu un alt dispozitiv în
serie; astfel de dispozitive includ întrerupătoare (declanșate cel mai frecvent de percutor într-o
combinație întrerupător-siguranță), contactoare, întrerupătoare sau altă siguranță cu o capacitate
mai mică de întrerupere a curentului. Ele pot fi considerate a fi „back-up” unui alt dispozitiv și,
pe lângă funcția importantă de limitare a curentului, oferă de obicei o capacitate de întrerupere
sporită. Acest lucru se datorează faptului că dispozitivul în serie are adesea o capacitate de
întrerupere limitată, în timp ce siguranțele de rezervă pot întrerupe în mod normal curenți foarte
mari, adică au un curent de întrerupere maxim nominal foarte mare.
Siguranțele de înaltă tensiune care au capacitatea de a întrerupe valorile scăzute ale
supracurentului, precum și curenții mari de scurtcircuit sunt clasificate fie ca tip de uz general
(general purpose), fie ca tip de gamă completă (full-range). Termenul de uz general (care are
origini istorice, fiind folosit înainte de introducerea siguranțelor cu gamă completă) nu
înseamnă că siguranța poate fi utilizată pentru orice fel de aplicație, ci înseamnă doar că
siguranța este proiectată pentru a elimina valori scăzute ale avariei curent de suprasarcină.
Experimentările din capitolul anterior arată că siguranțele pot elimina curenții până la cel puțin
o valoare care provoacă topirea elementului siguranței. Termenul de gamă completă este folosit
pentru clasa de siguranțe concepute pentru a elimina valori și mai mici ale curentului de
avarie/suprasarcină; de fapt, se intenționează ca o astfel de siguranță să poată întrerupe orice
curent care face ca elementul siguranței să se topească. Siguranțele cu gamă completă sunt
adesea folosite în celulele de distribuție.
5.6.1. Atribute ale siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune cu fuzibil din
aluminiu
În urma experimentărilor realizate au fost observate următoarele atribute ale
siguranţelor fuzibile de înaltă tensiune cu fuzibil de aluminiu:
- Limitarea fluxului de curent și energie în locația defecțiunii oferă o protecție
semnificativă și limitează riscurile de posibile daune prin incendiu, explozie sau răniri ale
persoanelor;
- Curentul maxim de întrerupere foarte mare permite ca astfel de siguranțe să fie utilizate
pe un sistem dat chiar și atunci când sistemul este modificat ulterior pentru a da un nivel de
defectare posibil mai ridicat. Prin urmare, nu este nevoie ca utilizatorul să suporte costuri de
capital pentru instalarea de echipamente de protecție noi, mai scumpe;
- Funcționare silențioasă, fără emisii de gaz, flacără sau arc;
- Dimensiune compactă și cost comparabil mult mai mic decât formele alternative;
- Capacitatea de a reduce dimensiunea cablurilor datorită tensiunilor reduse de
scurtcircuit;
128
- Prin reducerea I2t datorită unei defecțiuni, solicitările termice asupra tuturor
echipamentelor din circuitul de defect sunt reduse.
- Deoarece curentul de vârf este redus, forțele electrodinamice, rezultate din câmpurile
magnetice care înconjoară conductoarele transformatoarelor și ale altor echipamente din
circuitul de defecțiune, sunt reduse.
- Deoarece siguranța reduce atât curentul de vârf, cât și forțează curentul la zero înainte
de zeroul curentului natural al circuitului, siguranța are un I2t specific de eliberare maximă
(maximum clearing). Deoarece dispozitivele de protecție din amonte necesită un I2t minim
pentru a iniția procesul de întrerupere, este posibil să se coordoneze dispozitivele astfel încât o
defecțiune la un punct al unui sistem să nu provoace funcționarea unui dispozitiv din amonte,
reducând astfel amploarea întreruperii generale și contribuind la menținerea fiabilității
serviciului.
5.6.2. Interpretarea comportamentului siguranţelor fuzibile cu fuzibil din
aluminiu la experimentări
La toate experimentările realizate a fost efectuată o analiză a I2t (∫I2dt) care este o
indicație a energiei permise prin siguranță în circuitul protejat în condiții de defect. Energia
eliberată în caz de defect care are ca rezultat un arc este produsul dintre I2t și impedanța arcului.
S-a constatat că, pe siguranţele cu fuzibil din aluminiu pe o gamă rezonabilă de curenți (6÷40
A), I2t tinde către o valoare oarecum constantă, ceea ce este un concept util pentru coordonarea
între siguranță și alte dispozitive de protecție în zona de timpi scurţi de rupere în care timpul de
arc devine un factor semnificativ. Deconectarea I2t este suma dintre topirea I2t și arcul I2t (arcul
I2t fiind cel care „curge” în timpul în care arcul se formează). Valoarea deconectării I2t este
afectată de condițiile circuitului cum ar fi X/R (factor de putere) și în special de tensiunea
aplicată, ce au fost impuse în circuitele din (fig. 5.1 şi fig. 5.2) la cele mai dure conditii de
exploatare. În funcționare, valorile de deconectare I2t sunt de obicei mai mici decât cele
realizate la experimentări, care se bazează pe cele mai severe condiții de testare.
A fost observat că vârful de scurtă durată al supratensiunii produse în timpul funcționării
siguranțelor cu fuzibil din aluminiu la curenți mari de defect este alcătuit din două componente,
una datorată valorii instantanee a tensiunii de alimentare, cealaltă datorată ratei de schimbare a
curentului în inductanța circuitului, deoarece curentul se reduce brusc la zero. Valoarea
supratensiunii sau a tensiunii de vârf a arcului depinde atât de tensiunea de alimentare, cât și de
curentul potențial de defect și de factorul de putere. Valorile limită ale supratensiunii de vârf
obtinute la experimentari se încadreaza în limitele impuse în standardele internationale [187]-
[206].
Deoarece supratensiunea de vârf scade într-o oarecare măsură, cu tensiunea de
alimentare, este posibil să se utilizeze o siguranță cu o tensiune nominală dată într-un sistem cu
o tensiune mai scăzută fără a depăși supratensiunea de vârf specificată pentru o siguranță la
acea tensiune sau să existe vreun pericol de defectare a izolației.
La siguranțele cu valori mici, a fost observată o tendinţă să producă supratensiuni de
vârf mai mari, dar de o durată foarte scurtă. Tensiunile produse de elementele din fire sunt mai
puțin afectate de o reducere a tensiunii sistemului decât elementele de bandă, însă a fost aleasă
totuşi soluţia cu bandă datorită valorii temperaturii de topire a aluminiului.
În anumite limite, frecvenţa nu este un parametru critic. Siguranțele sunt în mod normal
testate fie la 50 Hz, fie la 60 Hz. Experimentările din această teză au fost realizate la 50 Hz.
Deși o siguranță testată la 50 Hz ar putea fi potrivită pentru frecvențe mai înalte, aici nu se poate
oferi nicio îndrumare. La frecvențe mai mici de 50 Hz, ar putea fi necesară o analiză mai atentă,
deoarece timpul mai lung de jumătate de buclă (semialternanță) are ca rezultat o eliberare mai
mare de energie în siguranță. De obicei este necesară o oarecare reducere a tensiunii. În cazul
extrem al aplicațiilor de curent continuu, creșterea energiei arcului poate fi atât de pronunțată
încât poate fi necesară o reducere substanțială a tensiunii.
129
Curentul nominal minim de rupere I3. În general, nu se poate realiza că, spre deosebire
de alte dispozitive de întrerupere a circuitelor, siguranțele de înaltă tensiune au o limită
inferioară clară a curentului care poate fi întreruptă fără avarii externe pentru sine sau pentru
echipamentele asociate. Valoarea minimă a curentului de întrerupere nu are nicio legătură
directă cu curentul minim de topire al unei siguranțe. Acesta din urmă echivalează cu sfârșitul
de lungă durată a curbei de topire minimă timp-curent siguranței (vezi Capitolul 3) și poate fi
de obicei de 1,3 până la 2 ori curentul nominal al siguranței, în timp ce curenții de întrerupere
minimi I3 sunt de obicei de trei până la 10 ori curentul nominal. Comparativ cu siguranţele ce
contin fuzibil din cupru testate, siguranţele cu fuzibil din aluminiu au un curent nominal minim
de rupere mai mare, în special la cele de curenți mici, ceea ce le face inferioare acestora.
Curentul nominal maxim de rupere. Curentul maxim nominal de rupere atribuit unei
siguranțe este curentul maxim de întrerupere (în amperi rms simetric) specificat când este testat
în conformitate cu standardul corespunzător (Seria de testare 1 sau I1). Este cel mai mare curent
pe care s-a demonstrat că siguranța este capabilă să-l întrerupă în condiții specificate de
componentă de curent alternativ, TTR, frecvență de alimentare, tensiune de revenire a
frecvenței de alimentare și X/R (sau factor de putere). Experimentele au fost efectuate la valori
ale curentului de întrerupere maxim nominal (25 kA) cu mult peste nivelurile practice de defect
a sistemului. Comportamentul siguranţelor cu fuzibil din aluminiu la aceste experimentări a fost
similar cu al siguranțelor cu fuzibil din cupru şi pe alocuri superior.
Curentul nominal al siguranţelor de înaltă tensiune cu fuzibil de aluminiu a fost
determinat în mare măsură de testele de creștere a temperaturii dar şi de calculele rezultate din
modelul matematic. În mod normal, curentul de sarcină continuă nu trebuie să depășească
curentul nominal al siguranței dacă se dorește a se evita deteriorarea elementelor siguranței sau
a altor componente ale siguranței. Cu toate acestea, în practică, siguranțele de înaltă tensiune
funcționează, în general, la curenți de sarcină mult sub valoarea nominală a acestora, din motive
legate de rezistența la supratensiune tranzitorie și de reducere a calității din cauza utilizării în
carcase cu restricție termică.
Siguranțele cu fuzibil din aluminiu sunt foarte sensibile la tensiune. Prin urmare, o astfel
de siguranță nu ar trebui niciodată expusă la o tensiune de restabilire chiar și puțin mai mare
decât cea utilizată la experimentări. Tensiunea de restabilire pe care o întâmpină o siguranță în
funcționare depinde nu numai de tensiunea sistemului, ci, în cazul circuitelor trifazate, și de
împământarea sistemului. Prin urmare, două aspecte ale unei aplicații au fost luate în
considerare în ceea ce privește tensiunea nominală a siguranței. Prima este ca tensiunea
nominală a unei siguranțe să fie cel puțin egală cu domeniul de tensiune maximă sau „cea mai
înaltă tensiune a unui sistem” (adică, tensiunea maximă a sistemului) nu cu valoarea nominală
a tensiunii sistemului. Prin urmare, tensiunea nominală a siguranței echivalează cu tensiunea
maximă a sistemului („cea mai înaltă tensiune pentru echipament”). Al doilea aspect este că,
dacă o siguranță a fost testată la o tensiune din seria 1, cu excepția cazului în care siguranța este
utilizată într-un sistem trifazat cu neutru ferm împământat, poate fi necesară o marjă
suplimentară. De exemplu, o siguranță nominală la 12 kV ar fi destinată utilizării într-un sistem
trifazat de 10 kV sau 11 kV cu neutru ferm împământat, dar nu într-un sistem monofazat sau
cu împământare rezonantă de aceeași tensiune nominală. Siguranțele testate la tensiuni din seria
2 au fost, de asemenea, presupuse a fi potrivite numai pentru sistemele trifazate cu neutru ferm
împământat și prin urmare, se aplică și precauția de mai sus. Începând cu ultima versiune a
standardelor (2022), toate testele la tensiunile din seria 2 sunt efectuate la o tensiune nominală
de 100%. Experimentările au fost realizate la 0,77 x tensiunea nominală +5%.
Fără teste speciale, siguranțele nu ar trebui conectate în serie pentru a obține o tensiune
nominală crescută, deoarece, din cauza toleranțelor de fabricație, o siguranță a perechii de serie
ar funcționa probabil înaintea celeilalte și astfel ar avea mai mult decât tensiunea de proiectare.
Este permisă utilizarea siguranțelor cu o tensiune nominală dată în sistemele de tensiune mai
mică. Criteriul aici este ca vârful supratensiunii de vârf în timpul funcționării siguranțelor să nu
130
depășească nivelul de izolație al sistemului. O regulă generală este că, de obicei, este acceptabil
a se folosi siguranțe până la aproximativ jumătate din tensiunea nominală.
5.6.3. Interpretarea comportamentului siguranţelor fuzibile cu fuzibil din
cupru la experimentări
Sigurantele fuzibile de înaltă tensiune cu fuzibil de cupru proiectate în această teză au
fost verificate la diverse serii de încercări la curenti intenşi, rezultatele fiind comparate cu
valorile obţinute de siguranțe cu fuzibil de cupru argintat. S-a constatat că utilizarea unor astfel
de siguranțe pentru protecția părții primare a transformatoarelor de distribuție oferă aceleaşi
calităţi ca şi cele cu fuzibil din cupru argintat sau argint datorită acțiunii lor de limitare a
curentului. În majoritatea condițiilor de scurtcircuit, acestea sunt capabile să întrerupă curenții
de defect în câteva milisecunde după inițierea defecțiunii. Prin urmare, vârful potențial al
curentului de defect nu este atins și curentul de trecere rezultat și energia sunt reduse
semnificativ. Această caracteristică, care nu poate fi realizată de nicio altă combinație de
relee/dispozitive de comutare, face siguranțele deosebit de potrivite pentru protecția
transformatorului de distribuție, deoarece sunt capabile să prevină sau să reducă semnificativ
orice consecințe majore ale defecțiunilor interne ale transformatorului. În cazul unei defecțiuni
interne a transformatorului cu impedanță scăzută care produce o acțiune de limitare a curentului
de către siguranță, limitarea I2t reduce semnificativ probabilitatea unei defecțiuni perturbatoare,
în special în cazul transformatoarelor umplute cu ulei.
Experimentările au scos în evidență că siguranțele fuzibile de înaltă tensiune cu fuzibil
din cupru sunt potrivite pentru a întrerupe curenți mari (adică, funcția lor principală este de a
asigura o acțiune de limitare a curentului). De asemenea, au o capacitate apropiată de
siguranțele ce folosesc fuzibil din argint de întrerupere a curentului minim de rupere. Concluzia
este că sunt ideale a fi utilizate de obicei împreună cu un alt dispozitiv în serie; astfel de
dispozitive includ întrerupătoare contactoare, întrerupătoare sau altă siguranță cu o capacitate
mai mică de întrerupere a curentului.
131
6. ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE SPECIALE

Una din ipotezele luate în considerare la proiectarea siguranțelor fuzibile de înaltă
tensiune este aceea că presiunea maximă exercitată asupra siguranței la ruperea curenților de
scurtcircuit este în mijlocul siguranței. Până la momentul publicării acestei teze, nu se regăsesc
în literatură experimentări și valori ale presiunii exercitate asupra capetelor siguranței fuzibile
de înaltă tensiune la ruperea curenților de scurtcircuit.
În timpul experimentărilor din capitolul anterior, la sfârșitul fazei lichide a perioadei de
pre-arc se observă o creștere exponențială a tensiunii. Acel moment în care rata de tensiune
începe să crească marchează radical începutul perioadei de arc. Căldura continuă să se
acumuleze chiar dacă curentul până în acel moment a scăzut. La un moment dat, înainte ca
materialul să fie complet vaporizat, coerența metalică în interiorul firului este întreruptă și se
formează un arc [46], [112], [162]. În această privință, alți cercetători [15], [24], [64], [86],
[111] au arătat că dispozitivele fără defecte grave de producție și cu o simetrie în limitele
tolerate, cel mai probabil se vor topi în regiunea centrală, așa cum sugerează distribuția
temperaturii pe elementul metalic. Nisipul de cuarț fuzionează împreună cu părțile metalice. Ca
rezultat, picăturile și vaporii de metal se disipă spre restul anvelopei ceramice, apoi se creează
un spațiu și arcul este inițiat instantaneu [107].
Ionizarea termică a zonei înconjurătoare ajută la formarea arcului. Presupunând că
anvelopa ceramica are doar aer, pe măsură ce arcurile se extind produc atât temperatură cât și
presiune ridicată în plasmă și prin urmare un mediu activ. Există o schimbare rapidă a
dimensiunilor arcului care este funcție de viteza de ardere a pieselor metalice (alungirea
arcului). Acest proces dinamic dă naștere la creșterea rapidă a rezistenței electrice a arcului și
la eventuala stingere a acestuia [18], [163]. Un alt studiu despre interacțiunea peretelui plasmei
[193] sugerează că conductivitatea electrică a plasmei σ este dată pur de curentul „i” și tensiunea
„u”, presupunând că plasma umple anvelopa ceramica cu o anumită rază R în felul următor:
𝑖 𝑙
𝜎 = 𝑢 𝜋𝑅2 (6.1)
unde l este lungimea tubului (anvelopa ceramică).
În tubul umplut cu nisip de siliciu, pe măsură ce arcul de plasmă este inițiat, se produc
vapori metalici împreună cu vaporii de siliciu deoarece arcul interacționează continuu cu
materialele izolatoare din jur. Mărimile fizice, cum ar fi temperatura, densitatea electronică și
presiunea în cameră și în părțile interioare ale plasmei arcului, depind de materialul îndepărtat
în timpul topirii și vaporizării. Presiunea foarte mare a erupției determină disiparea resturilor
(lichide și vapori) în granulele de nisip și le umple. Plasma arcului este apoi susținută pentru o
perioadă scurtă de timp datorită contribuției continue a împrejurimilor până când energia
disipată nu mai este suficientă și eroziunea materialului se oprește.
Mecanismele fizice responsabile de formarea și evoluția plasmei sunt de diferite tipuri:
1. Supraîncălzirea elementului fuzibil care duce la fuziunea și vaporizarea regiunilor cu
densitate de curent mai mare ca urmare a energiei furnizate de curent și definește perioada de
pre-arc;
2. Crearea golului (are locație centrală de-a lungul elementului siguranței datorită
distribuției căldurii) în care este inițiat arcul. Acest mecanism este responsabil pentru începutul
perioadei de arc;
3. Fuziune și vaporizare;
4. Dezvoltarea coloanei de plasmă în arc în anvelopa ceramica;
5. Disiparea energiei sub formă de emisie radială și axială de la coloana arcului către
împrejurimi [18].
Cu toate acestea, este îndoielnic faptul că acest fenomen va avea loc în mod regulat sau
dacă cilindrul de lichid va exploda sub acțiunea mecanică a presiunii vaporilor [24], [163].
132
Conform literaturii de specialitate, există o altă acțiune care ar putea duce la formarea de arcuri
în elementele fuzibile. Un fir cilindric complet topit de un curent electric care trece prin el, este
supus la o presiune legată de energia de suprafață și o presiune magnetică creată de curentul
electric. Dacă diametrul firului topit prezintă mici variații, presiunea magnetică este mai mare
la diametrul cel mai mic. Ca o consecință a tensiunii superficiale și a presiunii magnetice, un
conductor de lichid cilindric, purtător de curent, întins în aer, se va deforma într-un număr de
globule (unduloizi). Dacă tensiunea sursă a circuitului este suficient de mare, între aceste
globule apar mici arcuri. Acest fenomen este denumit „arcuri multiple” și a fost observat [112],
[163]. Acest motiv a condus la folosirea următoarelor ecuații pentru calcularea presiunii
magnetice:
𝐵2
𝑃𝐵 = 2𝜇 (6.2)
0
𝐼 𝜇 𝐼2
𝐵 = 𝜇0 2𝜋𝑟 ⇔ 𝑃𝐵 = 8𝜋02𝑟 2 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝜇0 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑒𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑖𝑖 𝑚𝑎𝑔𝑛𝑒𝑡𝑖𝑐𝑒 (6.3)
1𝑥10−7
𝑃𝐵 = ( 8𝜋2𝑟 2 ) 𝐼 2 = 𝑘𝐼 2 (6.4)
Este o ecuație parabolică ce explică graficul PB = f(I)
Fig. 6.1– Formarea coloanei de plasmă

Regiunile principale ale arcului, care sunt electrozii cu regiunile de cădere și coloana
principală de plasmă sunt ilustrate în (fig. 6.1). Coloana principală este cunoscută ca plasmă
termică sau stratul termic în care au loc majoritatea transferurilor de energie din cauza
procesului de coliziune care implică electroni liberi și particule grele ionizate. În aceste condiții,
ciocnirile pot fi considerate elastice și cea mai mare parte a energiei este folosită pentru a încălzi
ionii care se ciocnesc.
Coloana de vapori de metal, care apare în timpul procesului de evaporare a unui fir topit
înconjurat de aer, se extinde foarte rapid datorită presiunii ridicate din acești vapori. Investigația
teoretică și experimentală privind firele care se topesc, au arătat că elementele fuzibile, după ce
ating temperatura de evaporare în condiții atmosferice, ar putea deveni supraîncălzite în stare
lichidă [51]. La temperaturile reale de evaporare, coloana de vapori metalici posedă o rezistență
mult mai mare decât cea a elementului fuzibil la aceeași temperatură, dar în stare lichidă.
Rezistența siguranței în aceste circumstanțe este determinată de secțiunea transversală a
coloanei de vapori de metal, lungimea acestei coloane și rezistența specifică a vaporilor de
metal ionizat. Experimentele au arătat că secțiunea transversală a coloanei de vapori de metal
depinde de curent [85], [130], [157].
În coloana de vapori de metal menționată se formează arcurile (care sunt caracterizate
ca o descărcare electrică auto-susținută în care plasma este la temperatură ridicată, presiune
mare și mediul înconjurător este în echilibru termodinamic local). Cea mai importantă
caracteristică a arcului pare să fie temperatura acestuia [51]. În aceste condiții, pentru a susține
o densitate mare de electroni, este necesară o intensitate mică a câmpului electric și există o
mică cădere a electrodului [5].
În literatură, determinarea temperaturii plasmei se bazează în general pe metode
descrise în [130]. Dar rezultatele cercetării se diferențiază. Lucrarea acestor autori se
concentrează pe alte materiale în afară de cupru, cum ar fi argintul și aluminiul.
133
Chikata și colaboratorii împreună cu Cheim și Howe estimează că temperatura rămâne

constantă pe tot parcursul fenomenului la aproximativ 20000 K și 24000 K, iar densitatea
electronilor este de aproximativ 1018 cm3. Saquib a detectat o scădere de la temperatura maximă
de 22000 K la arc la 15000 K la 4,1 ms mai târziu. Maximul densității electronilor a fost găsit
la 2x1018 cm3 [24].
Lucrarea lui Bussière [14] a indicat o temperatură maximă la aproximativ 21000 K și o
scădere la 11000 K la sfârșitul perioadei de arc, temperaturile sunt evaluate cu ajutorul
diagramei Boltzmann, densitatea electronilor diferențiată de ceilalți cercetători ca valoare
maximă de 2x1019 cm3 a fost obținută.
În experimente și în cercetările lui M.J. Taylor au fost observate și descrise dezvoltarea
fragmentării firelor care explodează și formarea plasmei [149]-[151]. În timpul experimentelor
sale, a folosit în principal surse de alimentare cu impulsuri bazate pe condensatoare și a efectuat,
de asemenea, măsurători în timp, ale tensiunii pe fir și ale curentului care curge prin fir.
Materialul de sârmă pe care l-a folosit a fost cupru de înaltă puritate (99,9%) cu caracteristici
geometrice mai mari (1,0 mm diametru, lungimea variată între 150-180 mm). Aceste rezultate
experimentale au prezentat modificarea rezistenței și formarea și expansiunea plasmei prin
imagine cu raze x, studiul fotografic și măsurarea formelor de undă de curent și tensiune ale
impulsurilor utilizate [147]. În aceste experimente a fost studiată îndeaproape dezvoltarea
petelor de plasmă folosind imagini fotografice. Potrivit acestora, dezvoltarea în direcția radială
a petelor a fost caracterizată printr-o expansiune bruscă între 5 și 12 mm, urmată adesea de o
pauză și apoi o extindere mai lentă la lungimi mai mari. O reprezentare grafică a formării
globulelor înainte de formarea vârfului de tensiune și a arcurilor, pe baza imaginilor luate de
M.J. Taylor și J. Dunnet [149], este prezentată în (fig. 6.2).
Conform acestor experimente, este posibil să se producă fierbere locală prin gradienți
termici locali introduși, deoarece bula de vapori care se formează este liberă să se extindă rapid,
dar constrânsă longitudinal, datorită existenței părților solide rămase ale firului [149].
Dezvoltarea axială a punctelor de plasmă urmează procedura tipică în timpul arcului multiplu
menționat mai sus.
Cu toate acestea, condițiile de descărcare sunt de obicei mai lungi (în stare relativ
stabilă) cu densități de curent mai mici decât cele folosite în experimente similare de cercetare
cu pistolul electrotermic-chimic (ETC) [205]-[209]. În timpul rezultatelor lor experimentale
[22], [110] au raportat că fragmentarea în fază solidă din cauza undelor de stres termic este
probabil să apară în timpul creșterii curentului, pentru densități de curent în intervalul 108 –
109 Am2. Rezultate similare au propus că stresul indus termic sau alte fenomene ondulatorii
cauzează posibil fragmentarea în timp ce firul este încă în fază solidă [109] și au arătat că este
posibil ca firul să se fragmenteze în timp ce este încă în fază solidă. Examinarea microscopică
a firului în aceste experimente a arătat puține dovezi de topire, dar în toate cazurile lungimea
firului a fost destul de mare și cu un diametru mai mare decât cele utilizate în această teză.
Fig. 6.2– Ilustrarea fragmentării elementului fuzibil

Lukyanov și Molokov [76] au precedat cercetările experimentale și teoretice și au prezis
numărul de fragmente așteptate de acest proces. Densitățile de curent din teză sunt oarecum mai
mari la curentul de vârf, dar pot trece prin acest interval în timp ce firul este încă solid, în special
134
în timpul experimentelor cu densități scăzute de curent. Este discutabil dacă există suficient
timp pentru ca fragmentarea în fază solidă să aibă loc, mai ales când lungimea firului este mai
degrabă mica comparativ cu cel utilizat în experimentele de mai sus [116].
Având în vedere constatările și propunerea cercetătorilor cu privire la vibrațiile de
încovoiere și fragmentarea elementelor fuzibile solicitate la densități mari de curent [76], teoria
arcurilor multiple se susține în continuare.
Presupunând că solicitarea termică a fuzibilului este crescută și că rezultă dilatarea
longitudinală a elementului, forma elementului se modifică și prezintă o forma în S în loc de
linia dreaptă inițială. Acest lucru a fost dovedit fotografic în literatura [116], [150]. Forma de
tip S prezintă o elasticitate mai mare și o rezistență mecanică mai scăzută datorită mobilității
mai mari a moleculelor din interiorul legăturilor metalice. Vibrațiile de încovoiere dovedite
solicită mai mult fuzibilul și sporesc explozia în special în punctele de fierbere semnalate mai
sus, unde se formează globule. Această solicitare mărește mobilitatea fuzibilului volatilizat și
sporește procesul de întrerupere a coerenței metalice și, în consecință, formarea arcurilor
electrice între părțile solide rămase ale materialului conductor, într-un mediu de vapori metalici.
Acest lucru susține, de asemenea, ipoteza că, câmpul electric dezvoltat în timpul arcului între
electrozi, chiar dacă este destul de mic, susține și îmbunătățește capacitățile siguranței.
6.1 Simulări pentru verificarea presiunii la capetele unei siguranțe

fuzibile de înaltă tensiune
Utilizarea elementelor fuzibile pentru protecția instalațiilor de joasă tensiune, a rețelelor
de distribuție de medie tensiune și a unei game largi de alte aplicații împotriva curenților de
defect este obligatorie prin standardele în vigoare. Investigarea și analiza proceselor din circuit
în timpul întreruperii cu fenomenele de arc implicate este necesară pentru îmbunătățirea
cunoștințelor existente. În plus, fiabilitatea și funcționarea de lungă durată a elementelor
siguranței în sine sunt aspecte foarte importante datorită caracteristicilor lor de funcționare la
curenți nominali sau mai mari.
Acest capitol prezintă măsurători ale tensiunii, densității de curent, presiunii și energiei
I2t în timpul procesului de fuziune pe elemente fuzibile și granule de oxid de siliciu. Sunt
analizate rezultatele și se prezintă interpretarea fenomenelor aferente. Rezultatele sunt folosite
în dezvoltarea de noi modele de fuziune îmbunătățite, utile pentru dezvoltarea unor siguranțe
mai avansate.
Conductoarele electrice care se topesc, cum ar fi firele fuzibile, sunt utilizate frecvent
în siguranțe și alte aplicații practice pentru a proteja instalațiile și aparatele electrice împotriva
supracurenților. În general, ele funcționează fie la valoarea curentului lor nominal sau o
valoarea mai scăzută, fie pe durată scurtă la curenți mai mari sau de scurtcircuit. În funcționarea
la curentul nominal încălzirea Joule produsă pe elementul siguranței se disipă în mediul
înconjurător a elementului fuzibil și echilibrul termic este atins după o perioadă de timp [16],
[106], [118], [163].
În cazul funcționării siguranțelor la curent de defect, elementul fuzibil se
supraîncălzește, se topește și, întrerupând fluxul de curent în circuitul protejat, minimizează
daunele cauzate de fluxul de putere mare. Principiul de baza este că siguranța va deschide
circuitul, izolând defectul de sursa. Este o funcție de bază și relativ simplă care derivă din
fenomene fundamentale. Un supracurent determină o creștere a rezistenței componentei fuzibile
și, prin urmare, o creștere rapidă a temperaturii până la punctul de topire. Căldura latentă
continuă să se acumuleze din cauza curentului care trece în timpul perioadei de topire până
materialul este parțial sau complet vaporizat [46], [66], [86].
După vaporizarea firului conductor, apar arce electrice între anodul și catodul părților
solide rămase ale elementului fuzibil. Acest proces dinamic produce o creștere bruscă și rapidă
a temperaturii, deoarece curentul scade rapid până când debitul este eliminat. În aceste condiții
135
s-a observat că nivelul temperaturii fenomenelor cauzate de rupere este cuprins între 2000
K~30000 K și densitățile de curent pot supune la solicitări excesive orice material.
Funcționarea fundamentală a siguranțelor a fost descrisă pe larg în literatura relevantă
[12], [342], [106], [107], [118], [123], [155], [157], [163]. Chiar dacă fenomene aferente au fost
studiate în literatură, majoritatea lucrărilor de cercetare au fost executate folosind generatoare
de impulsuri de curent standard și tipice, în timp ce câteva au folosit surse de alimentare tip
industrial dintr-o instalație standard. Și trebuie remarcat faptul că funcționarea efectivă a
siguranțelor fuzibile se face la astfel de tipuri de surse de alimentare și nu cu impulsuri de curent
tipice, așa cum le folosesc majoritatea experimentelor.
În acest capitol este prezentat un experiment în care sunt evaluate valori ale presiunii
exercitate din interior pe contactele siguranței fuzibile și anvelopa exterioară de porțelan.
Construcția siguranței fuzibile este prezentată detaliat în Capitolul 2, mediul de stingere fiind
nisipul de cuarț. La capătul inferior al siguranței (fără percutor) a fost realizată o conexiune
specială pentru a putea fi montat un traductor de presiune.
Fig. 6.3– Contact inferior siguranța fuzibilă de înaltă tensiune

Ulterior pe aceasta a fost montat un senzor de presiune STS Sirmach ATM – (fig. 6.4).
Fig. 6.4– Senzor de presiune STS Sirmach ATM montat pe siguranța fuzibilă de înaltă tensiune
Senzorul de presiune folosit la experimentări și montat pe siguranța fuzibila de înaltă
tensiune ca și în (fig. 5.4), are următoarele caracteristici:
136
Domeniul măsură presiune: 2÷25 bar

Ieșire analogică: 0÷10V
Tensiune alimentare: 15÷30 VDC
Temperatura de lucru: -25....85 °C
Precizie: ≤ 0,5 / ≤0,25 / ≤0,1
Timp de răspuns: ≤1ms
Fig. 6.5– Schema electrica senzor de presiune STS Sirmach ATM

Sistemul de achiziție (fig. 6.6) a fost format din convertoare analog-digitale (ADC) tip
HV 6600 cu un singur canal cuplate prin fibra optică la transient recorder de mare viteză (TR)
HBM GENESIS cu rata de eșantionare de 25 MS/s la o rezoluție de 16 biți.
Sistemul de achiziție are intrare analogică +/-0-100VDC complet izolat galvanic cu
fibra optică și imunitate ridicată la perturbații electromagnetice. Platforma software de tip
Perception compatibil cu sistemul de achiziție HBM GENESIS. Senzor presiune ATM 2....25
bar/0....10V =>2,3 bar/V => p = 2,3* (Pout)+2.
Fig. 6.6– Sistem de achiziție date
137
Fig. 6.7– Detaliu montaj senzor

Circuitul din (fig. 5.1) a fost folosit la experimentări și are în componență: G – sursa de
curent alternativ de mare intensitate; XR- bobine de soc; MB1, MB2, MM – aparate de
comutație; T – transformatori ridicători; R-C -circuit pentru reglarea tensiunii tranzitorii de
restabilire; O1 – măsură curent; O2 – măsură tensiune tranzitorie de restabilire, O3 – măsură
tensiune sursă, O - măsurarea presiunii.
Semnalele traductoarelor de curent, tensiunea și presiunea sunt achiziționate de un
sistem automat de măsura și prelucrate ulterior.
Înaintea experimentărilor același circuit a fost realizat în Matlab simulink obținându-se
următoarele oscilograme:
Fig. 6.8– Înregistrare oscilografică obținută la simularea fenomenului
Fig. 6.9– Înregistrare oscilografică obținută la simularea fenomenului
138
În cadrul simulării nu a fost modelat mediul de stingere, acesta fiind considerat vid.
Valorile de tensiune și curent, ținând cont de conectarea la un unghi φ=18 grade electrice sunt
în concordanta cu valorile prezumate, însă valorile obținute pentru presiune sunt de câteva ori
mai mari decât valoarea prezumată.
6.2. Încercări experimentale pentru verificarea presiunii la capetele

unei siguranțe fuzibile de înaltă tensiune
Solicitările care stresează anvelopa de porțelan a unei siguranțe fuzibile în procesul de
rupere a unui supracurent sunt: dielectrice, termice și mecanice, datorate presiunii apărute în
interior. Despre solicitările dielectrice datorate supratensiunilor de funcționare se știe aproape
totul, însă despre cele termice și mecanice foarte puțin, deoarece este nevoie de o adaptare a
construcției traductoarelor termice și de presiune. Această adaptare constructivă nu este ușoară
și în plus aceste traductoare scumpe se pot distruge în cazul unei explozii a siguranței.
De asemenea, orice modificare constructivă a corpului siguranței, abate de la condițiile
standard, caracteristicile acesteia pot influența comportarea la rupere, dar nu există alternativă.
Pentru solicitările termice, într-un referat anterior, s-a folosit metoda termoviziunii cu infraroșu
cu rezultate mulțumitoare, dar măsurarea presiunii în interiorul corpului siguranței nu se poate
face decât invaziv. Este cunoscut faptul că anvelopa de porțelan a siguranțelor este încercată la
o presiune statică și rezistentă la câteva zeci de atmosfere, numai ca procesele în timpul ruperii
unui curent sunt dinamice rezultând șocuri de presiuni mult mai mari care duc la spargerea
acesteia. În mod normal, la o rupere corectă a curentului, într-o siguranță nu se dezvoltă
presiune mai mare de 2 bar la topirea fuzibilului, total nepericuloasă pentru anvelopa și capace
indiferent de energia de arc dezvoltată, rămânând desigur solicitarea termică. Ce se întâmplă în
corpul unei siguranțe când arcul nu se stinge după 3-4 ms de la apariție? Se observa grafic în
(fig. 6.10), atunci când apare un șoc de presiune de peste 30 bar cu efecte devastatoare pentru
siguranță și echipamentele din jur.
În experimentul din (fig. 6.10) se produce o încercare de rupere a unui curent de 14
kArms, prezumat la o tensiune de 36 kV în condițiile impuse de [191]. În (fig. 6.10) este
prezentată oscilograma unei încercări de rupere a unui curent prezumat de 14 kArms la o tensiune
de 36 kV.
În prima parte a experimentului siguranța încearcă să limiteze curentul de scurtcircuit
la o valoare de 5,6 kA în concordanță cu caracteristica ei de limitare, dar condițiile de stingere
a arcului în 3-4 ms nu au fost îndeplinite și pentru că energia de arc este mare, de 165 kA2s,
rezultă explozia siguranței. Se observă cum, din cauza energiei mari, se creează un soc de
presiune de peste 30 bar ce duce la spargerea corpului siguranței și menținerea arcului până la
sfârșitul încercării.
139
20.85 kA
-29.15 kA
8.8 kV
-41.2 kV
50.0 kV
UG2
-50.0 kV
36.5 bar
Pressure
-29.5 bar
Sweep#: 1 459.3 ms 5.000 ms/div 508.9 ms
a)
140.0 kA
-60.0 kA
8.8 kV
-41.2 kV
50.0 kV
UG2
-50.0 kV
36.5 bar
Pressure
-27.9 bar
Sweep#: 1 444.3 ms 50.00 ms/div 758.8 ms
b)
Fig. 6.10 – Înregistrare oscilografică obținută la experimentările practice
a) înregistrarea întregului b) detaliu la apariția curentului
Valorile obținute la un unghi ϕ=48.4° de apariție a curentului: Il= 5.6 kA; Irms= 14.1
kA; tk = 0.24 s; P=31,4 bar; Uc=35,4 kV; tpa=0,8 ms; tarc = 3,5 ms; Etotal=170,4 kA2s; Earc= 165
kA2s.
Pentru comparație cu (fig. 6.10 în fig. 6.11) este prezentată o încercare ideală când
siguranța rupe cu energie minima de arc (suprafața A) și un alt experiment în (fig. 6.11), unde
se dezvoltă o energie B mai mare dar incapabilă să genereze o presiune periculoasă pentru
corpul siguranței.
140
Fig. 6.11 – Comportament normal al siguranței
Fig. 6.12 – Experiment cu degajare mare de energie

O încercare de rupere a unui curent de amplitudine joasă (500 A) în cazul unei siguranțe
prevăzute și cu traductor de presiune este prezentată în (fig. 6.13) se prezintă . Siguranța trebuia,
conform caracteristicii de limitare, să rupă curentul în aprox. 10 ms dar nu reușește și arcul se
menține 260 ms și duce la spargerea termică a corpului siguranței (vezi fig. 6.14) fără apariția
unei presiuni mai mari de 3,5 bar care să pulverizeze corpul siguranței, așa cum s-a întâmplat
în experimentul din (fig. 6.10).
141
2.0 kA
-2.0 kA
85.0 kV
-85.0 kV
20.0 kV
UG2
-20.0 kV
4.3 bar
Pressure_filter
-2.0 bar
Sweep#:
I 1244.6 ms 100.0 ms/div 972.0 ms
Fig. 6.13 – Experiment pentru verificarea presiunii

Valorile obținute la un unghi de conectare de ϕ=7.1°; I= 570 A; Uc= 55.2 kV;
Energie = 55.1 kA2s; tk= 0.26 s; P= 5 bar.
Fig. 6.14 – Starea siguranțelor după experimentări
142
6.3. Experimentări pentru verificarea presiunii în celulele electrice ce

conțin combinații cu siguranțe fuzibile
Protecția instalațiilor de medie tensiune cu ajutorul siguranțelor fuzibile este o practică
obișnuită, simplă, ieftină dar nu întotdeauna sigură, deoarece siguranțele cu funcționare
defectuoasă produc explozii în urma unor ruperi nereușite ale supracurenților.
Celulele de medie tensiune echipate cu separatoare de sarcină și siguranțe fuzibile
(combinații) în anvelopa metalică sunt uzuale, fiabile și prin felul în care sunt construite
limitează efectele mecanice datorate exploziilor prin presiune excesiva. Pentru evaluarea
efectelor presiunii asupra anvelopei metalice, s-au efectuat experimentări de ruperi nereușite
ale siguranțelor construite deliberat cu defecte, care nu limitează curenții de scurtcircuit, creând
astfel presiuni în anvelopa metalică.
Este cunoscut faptul că, în cazul ruperilor reușite ale curenților mari, nu se creează
presiuni periculoase în corpul siguranțelor fuzibile. În scopul experimentărilor s-au modificat
constructiv siguranțele fuzibile cu imperfecțiuni, astfel încât să nu poată limita și rupe curentul,
iar anvelopa metalică a celulei a fost dotată cu o membrană care să limiteze presiunea în timpul
scurtcircuitului. De asemenea, pe corpul anvelopei metalice s-au montat traductoare de presiune
prin intermediul cărora se pot măsura presiunile din anvelopa.
Valorile acestor presiuni create în anvelopa depind foarte mult de valoarea curenților de
scurtcircuit și durata lor precum și de forma și volumul anvelopei. Nu se cunosc în teoria de
specialitate valori ale acestor presiuni, deoarece arcul electric apărut, care creează presiunea,
are o evoluție imprevizibilă dată de circuitul electric, de părțile izolante și de pereții
feromagnetici ai anvelopei și de forțele electromagnetice apărute.
Anvelopa metalica etanșă, pe lângă traductoarele de presiune, este prevăzută cu o
supapă (membrană) care se sparge la o anumita valoare a presiunii, împiedicând atingerea unor
valori de zeci de bari și limitând dezmembrarea acesteia cu urmări și pierderi în instalație.
Experimentele cuprind încercări pe produse descrise anterior, la parametri diferiți:
I = 16 kArms, U = 24 kV; 36 kV, în circuite monofazate și trifazate, urmărind-se comportarea
anvelopei la presiune.
Poziția echipamentului pentru încercările experimentale este prezentat în (fig. 6.15), iar
soclul pentru siguranța fuzibilă este prezentat în (fig. 6.16).
Fig. 6.15 – Celula de distribuție în circuitul experimental pentru verificarea presiunii
143
Fig. 6.16 – Amplasarea siguranței fuzibile pe o fază laterală

În (fig. 6.17) este prezentat un experiment monofazat, o singură siguranță fuzibilă
plasată pe o fază laterală amorsează arcul electric în incintă la I = 16 kA, cădere de tensiune în
arc U = 0,5 kV, t = 1 s și produce o energie de 280 MA2s care duce la un șoc de presiune
P = 1,5 bar. În 20 ms de la apariția socului de presiune, membrana (supapa de presiune) lucrează
și limitează efectele presiunii asupra anvelopei.
250.0 A
I1
-250.0 A
65.0 kV
U1
-65.0 kV
I2
10.67 kV
U2
-9.328 kV
250.0 A
I3
-250.0 A
65.0 kV
U3
-65.0 kV
3.0 bars
Pressure_Transducer
-222.0 mbars
2.0 bars
Presure_Transducer1
-222.0 mbars
Sweep#: 1 0.25 s 200.0 ms/div 1.67 s
Fig. 6.17– Experiment monofazat pentru verificarea presiunii pe prima fază laterală
Cel de al doilea experiment, prezentat în Fig. 5.18 reprezintă tot o încercare monofazată
pe o fază din mijloc la parametrii: I = 16 kA, U = 0,5 kV, W = 283 MA 2s, t = 1 s. Pe acest
specimen de încercare s-au montat două traductoare de presiune, unul în vecinătatea siguranței
și altul cât mai departe, înregistrând-se valori de presiune P1 = 2,44 bar, P2 = 1,5 bar, ceea ce
dovedește că presiunea extrem de dinamică se manifestă periculos în vecinătatea arcului
144
electric, ca și la primul experiment. Supapa de presiune lucrează în 20 ms evitând explozia

anvelopei metalice.
250.0 A
I1
-250.0 A
65.0 kV
U1
-65.0 kV
I2
10.67 kV
U2
-9.328 kV
250.0 A
I3
-250.0 A
65.0 kV
U3
-65.0 kV
3.0 bars
Pressure_Transducer
-222.0 mbars
2.0 bars
Presure_Transducer1
-222.0 mbars
Sweep#: 1 0.25 s 200.0 ms/div 1.67 s
Fig. 6.18– Experiment monofazat pentru verificarea presiunii pe cea de a doua fază laterală
Experimentul trifazat (s-au montat trei siguranțe) la parametrii: I = 15 kA, U = 0,6 kV,
t = 0,5 s rezultând o energie W = 118 MA2s, P = 4,5 bar este prezentat în (fig. 6.19). Lucrează
membrana de presiune și limitează efectele presiunii, dar ca la toate experimentele arcul electric
nu se stinge, continuă să producă efecte termice și electrodinamice până la finalul încercării.
50.0 kA
I1
-50.0 kA
50.0 kA
I2
-50.0 kA
50.0 kA
I3
-50.0 kA
6.0 kV
U_12
-6.0 kV
6.0 kV
U_23
-6.0 kV
6.0 kV
U_31
-6.0 kV
4.0 bar
Pressure
-233.0 mbar
UG_
Sweep#: 1 323.7 ms 100.0 ms/div 973.4 ms
Fig. 6.19– Experiment trifazat pentru verificarea presiunii
145
Experimentul din (fig. 6.20) este similar cu cel anterior, la parametrii: I = 16,5 kA, U =
0,55 kV, t = 0,5 s, W = 130 MA2s, P= 4,72 bar și rezultatul este similar, iar supapa de presiune
lucrează după aprox. 80 ms eliberând presiunea.
50.0 kA
I1
-50.0 kA
50.0 kA
I2
-50.0 kA
50.0 kA
I3
-50.0 kA
6.0 kV
U_12
-6.0 kV
6.0 kV
U_23
-6.0 kV
6.0 kV
U_31
-6.0 kV
4.0 bar
Pressure
-233.0 mbar
UG_
Sweep#: 1 323.7 ms 100.0 ms/div 973.4 ms

În experimentul din (fig. 5.21) se produce o încercare trifazată cu trei siguranțe în circuit
care produc un arc trifazat cu parametrii: Imed = 16 kA, U = 0,5 kV, W = 300 MA2s, t = 1 s. Se
produc două șocuri de presiune de aproximativ 4 bar, deoarece supapa de presiune nu a eliberat
toată presiunea, blocând-se într-o poziție mediană, presiunea a început apoi din nou să crească
timp de 100 ms, iar când a devenit destul de mare a eliberat complet suprafața de evacuare
limitând distrugerea anvelopei metalice.
60.0 kA
I1
-60.0 kA
60.0 kA
I2
-60.0 kA
60.0 kA
I3
-60.0 kA
6.0 kV
U_12
-6.0 kV
6.0 kV
U_23
-6.0 kV
6.0 kV
U_31
-6.0 kV
4.0 bars
Pressure_2
-233.0 mbars
UG
Sweep#: 1 0.33 s 200.0 ms/div 1.60 s
146
La toate experimentele de până acum, supapa (membrana) de eliberare a presiunii,

reglataă să lucreze la o valoare de peste 2,5 bar, a lucrat corect limitând efectele arcului electric.
Sunt însă și situații în care aceasta nu este bine reglată și se ajunge la presiuni în anvelopa
metalică cu efecte devastatoare, prezentate vizual în (fig. 6.22).
Fig. 6.22– Experiment distructiv pentru verificarea presiunii – foto etape

60.0 kA
I1
-60.0 kA
60.0 kA
I2
-60.0 kA
60.0 kA
I3
-60.0 kA
6.0 kV
U_12
-6.0 kV
6.0 kV
U_23
-6.0 kV
6.0 kV
U_31
-6.0 kV
30.0 bars
Pressure_2
-6.0 bars
Sweep#:
UG 1 0.35 s 200.0 ms/div 1.69 s
Fig. 6.23– Experiment distructiv trifazat pentru verificarea presiunii

În (fig. 6.23) este prezentată înregistrarea oscilografică pentru încercarea experimentală
distructivă în care la parametri similari ca și la experimentările precedente: I = 16 kA,
U = 0,55 kV, W = 290 MA2s, t = 1 s presiunea nu a fost eliberată instantaneu ducând la
distrugerea celulelor.
Formele de undă din figurile de mai sus pot fi împărțite în două: perioadă de pre-arc și
perioadă de arc. În această investigație au fost duplicate anumite condiții inițiale și observate
147
rezultatele lor experimentale. Parametrii de bază care controlează un potențial rezultat sunt
cadranul sinusului în care începe pre-arcul, imperfecțiunile suprafeței și structura cristalină
interioară a firului de cupru, mediul, geometria elementului fuzibil conductor în raport cu
materialele și în final calitatea și geometria restului dispozitivului. Geometria materialului
siguranței a fost totuși simplă, în toate siguranțele au fost folosite același timp de elemente
fuzibile ce constituie o referință comună pentru restul parametrilor.
Pe baza experimentelor prezentate se poate observa următorul model de evenimente. În
prima fază, curentul de scurtcircuit face temperatura siguranței să crească de la o valoare
nominală la punctul de tranziție a primei stări din material. Astfel, o creștere a rezistivității
poate fi estimată ca un mic gradient liniar de creștere și se manifestă prin creșterea ușoară a
tensiunii de la valorile zero care sunt detectate la bornele elementului. Această creștere a
tensiunii apare aproximativ în jurul începutului unei jumătăți de perioadă a sinusului. Faptul că
tensiunea crește din cauza rezistivității într-o manieră neliniară, indică faptul că materialul se
află în aceeași stare a materiei ca înainte, dar trecerea de la solid la punctul de topire solid este
pe cale să se întâmple. O creștere bruscă a tensiunii cu durata de 0.2 ms sugerează atingerea
temperaturii de lichefiere.
Când elementele fuzibile trec de la stare solidă la stare lichidă, părțile interioare sunt
mai fierbinți decât cele exterioare și se topesc primele. Apoi zona de topire se extinde către
periferie.
La temperatura de topire, rezistivitatea materialului topit este mult mai mare decât cea
a materialului solid și crește pe măsură ce topirea progresează. (Date ale rezistivității specifice
a cuprului sunt: solid la punctul de topire 10,2x10-6 Ohm-cm, lichid la punctul de topire
21,3x10-6 Ohm-cm, iar în stare topita 13,8x10-6 Ohm-cm) [107].
Așa cum se observă și din figurile prezentate creșterea treapta a tensiunii este urmată de
o altă creștere a tensiunii ce poate dura 2~6 ms, așa cum s-a observat din diferite măsurători.
Dacă această creștere este liniară, combinație de creșteri liniare oricare este durata,
depinde de faza sinusului și de livrarea energiei care trece prin fir și se convertește. Ecuațiile
privind estimarea distribuției temperaturii pe elementele fuzibile pot fi găsite în literatura de
specialitate [155].
Ca și descoperiri cheie putem considera valorile presiunii exercitate pe capacul unei
siguranțe fuzibile de înală tensiune, experimente anterioare nefiind efectuate. De asemenea, se
confirmă teoria conform căreia presiunea la capetele siguranței este direct proporțională cu
tensiunea post arc.
La analiza elementelor fuzibile după încercarea experimentală și a fulguritei, se
confirmă că, conductivitatea electrică a nisipului de cuarț fuzionat cu un conductor (elementul
fuzibil) este foarte scazută la presiunile evaluate.
Experimentările au arătat că presiunea maximă este atinsă în timpul perioadei de arc,
descoperire semnificativă pentru procesul de proiectare a contactelor unei siguranțe fuzibile de
înaltă tensiune și pentru întelegerea completă a fenomenelor ce au loc în interiorul acesteia în
timpul operației de deschidere a circuitului electric.
Evoluția dezintegrării elementului fuzibil în diferite domenii de timp poate fi controlată
cu ajutorul unui control precis al energiei Jouleana eliberată în firele fuzibile și direct
proporțională cu presiunea la contactele sigurantei.
148
7. COMBINAȚII SEPARATOARE DE SARCINĂ –

SIGURANȚE FUZIBILE DE CURENT ALTERNATIV
Acest capitol prezintă relația între siguranțele proiectate în cadrul acestei teze și alte
aparate de comutație. Sunt făcute și referiri la alte tipuri de siguranțe, dar nu este intenția
autorului de a declara un tip de siguranțe mai „bune” decât altele. Toate experimentările
prezentate în articol au fost realizate în conformitate cu standardele în vigoare [187]-[209].
Pe piață se găsesc un număr mare de variante constructive de siguranțe fuzibile folosite
la protecția/limitarea avariilor diferitelor aparate împotriva supracurenților (overcurrent) atât în
circuitele de joasă cât și în cele de medie tensiune. Acest capitol face referire doar la siguranțele
de înaltă tensiune (>1000 V) limitatoare de curent folosite în circuite de curent alternativ. În
ciuda diverselor tipuri constructive, siguranțele, prin definiție, sunt aparate ce deschid un circuit
cu ajutorul unui fuzibil, ce este încălzit și în final distrus de curentul ce îl străbate. Atunci când
curentul străbate o siguranță, se generează căldură și temperatura elementelor constructive
crește. Pentru un curent mai mic sau egal cu curentul nominal temperatura crește pană la
atingerea unei stări stabile în care căldura generată este egală cu căldură disipată. Atunci când
un curent mai mare decât cel nominal străbate o siguranță, temperatura depășește valorile
specificate pentru o funcționare continua, atingând la un moment dat o amplitudine a curentului
ce conduce la topirea elementului fuzibil. Relația între amplitudinea curentului și durata
necesară pentru topirea elementului fuzibil este definită ca și caracteristica timp-curent, iar la
funcționarea în tandem cu alt aparat de comutație aceasta trebuie corelată cu mecanismul
acestui aparat. Pe măsură ce curentul creste timpul de topire se reduce, nu doar datorită ratei
mai mari de încălzire, ci și datorită încălzirii în zonele cu secțiune redusă, iar în mijlocul
elementului nu poate fi disipată în același ritm cu care este produsă. La timpii foarte reduși de
topire nu exista pierderi de căldură la secțiunile reduse, astfel I2t este constant pe toata lungimea.
I2t sau, mai exact ∫ 𝑖 2 𝑑𝑡 este o valoare direct proporțională cu efectul de încălzire datorat
curentului pentru o anumita valoare r.m.s. de o anumita durată. Atunci când I2t este înmulțit cu
valoarea rezistentei prin care „curge” se obține energia generată în acea rezistență. I2t exprimat
în amperi la pătrat ori secundă (A2s) este folositor în conceptul de protecție siguranță - aparat
de comutație.
Există lucrări [136] care evidențiază revendicările contradictorii ale [24] față de [93] și
explică consecințele cu privire la aplicarea siguranțelor în combinație cu întrerupătoarele ce
conțin ca mediu de stingere hexaflorura de sulf. Într-adevăr, aplicațiile importante și bine
stabilite pentru siguranțe vor fi practic excluse de [39]. Sunt prezentate propuneri alternative
pentru a rezolva situația conflictuală din standardele Internaționale.
În configurația de rețea de medie tensiune tip inel (MV ring network configuration),
tabloul de comutație tipic de medie tensiune al stațiilor de medie și joasă tensiune este un aparat
de comutație RMU compact și adesea neextensibil cu 3 funcții, constând în două unități de
comutare de întrerupere plus o unitate de protecție conectată la transformatorul M.T./J.T.
Unitatea de protecție poate fi o combinație întrerupător-siguranță sau un întrerupător. Pentru
astfel de aplicații de distribuție publică, protecția transformatoarelor M.T./J.T. prin combinație
întrerupător de medie tensiune -siguranță oferă o soluție optimizată. Combinația întrerupător-
siguranță își are locul în investițiile pentru Smartgrids [107].
Lucrarea [155] are ca obiectiv principal investigarea experimentală a caracteristicii de
comutație a curentului continuu a unui întreruptor de c.c. în combinație. Întreruptorul în c.c.
este o combinație între un separator în c.c. și o siguranță fuzibilă și este preferat în unele aplicații
de comutație în c.c. Astfel, la apariția unui curent de sarcină sau suprasarcină, separatorul are
capabilitatea de a comuta curentul. Totuși, la apariția unui curent de scurtcircuit, ce depășește
149
capabilitatea separatorului, siguranța își intră în rol pentru a rupe curentul de avarie. Astfel, este
mai ușor pentru întreruptorul de c.c. să suporte tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR), după
trecerea curentului prin zero, întrucât TTRul liniilor de putere stresează ambele terminale ale
siguranței și separatorului. La operația de închidere în sarcină c.c., întreruptorul închide curentul
individual. Pentru experimentări, în [155], o diodă este conectată în serie cu circuitul LC pentru
a genera un curent de test de 3 kA. Un alt circuit LC de descărcare a fost folosit pentru a genera
un contra curent de înaltă frecvență de 3.1 kA, care a fost injectat în curentul continuu pentru a
crea artificial un curent zero. Experimentările au arătat ca, întreruptorul combinat de c.c. poate
întrerupe un curent de 1 kA în 3-4 ms, iar siguranța rupe curentul de 3 kA în 20 ms.
7.1. Caracteristici generale ale siguranțelor fără consum de argint

proiectate în cadrul tezei, esențiale în cadrul combinațiilor cu
separatoarele de sarcină
7.1.1. Caracteristici termice
În ciuda diversității de tipuri, siguranțele sunt prin definitie dispozitive care deschid un
circuit cu ajutorul unei părți fuzibile care este încălzită și înteruptă de un curent care trece prin
circuit. Partea fuzibilă este denumită “element fuzibil”. Trecerea curentului printr-o siguranță
generază căldura ce duce la încălzirea elementului siguranței. Pentru un curent mai mic sau egal
cu curentul nominal al acesteia temperatura crește până la o valoare stabilă în care caldura
generată este egală cu caldura disipată [201].
La trecerea unui curent (mai mare decât cel nominal) prin siguranță, temperatura
elementului va crește. Pentru anumiți curenți mai mari se poate atinge din nou starea stabilă dar
la o temperatură mai mare. Această temperatură poate depași valorile admisibile pentru o
siguranță care iși transportă curentul nominal. Depinde doar de aplicație și tipul siguranței
folosite dacă această situație este acceptabilă sau trebuie evitată. La un anumit moment, dacă
curentul este suficient de mare va produce topirea elementului înainte de atingerea temperaturii
stării stabile. După topire siguranța trebuie să întrerupă curentul.
Pentru o siguranță dată, relația între marimea curentului ce cauzează topirea și timpul
necesar topirii este dată de carcateristica de topire timp-curent (CTT) prezentată ca o curbă
trasată pe scara logaritmică. Curba este ridicată prin încercarea timp-curent, care este specificată
în Capitolul 3.
Experimentările din Capitolul 3 au fost realizate la curent constant aplicat siguranței
într-un mediu cu temperatura 20°C-30°C, fără ca siguranța să transporte inițial curent. Capitolul
3 descrie trasarea CTT cu timp minim de topire al siguranței (incluzând și o toleranță în minus)
atunci când aceasta transportă curent simetric.
Forma tipică a curbei de topire CTT este prezentată în (fig. 7.1.a). Limitele unui element
de siguranță sunt date mai degraba din motive termice decât din motive mecanice, așa că practic
nu există limită la cât de scurt poate fi timpul de topire. Această funcționare foarte rapidă
(topirea) a siguranței la curenți foarte mari, tinde să devină o carcateristică distinctă a siguranței
comparativ cu alte dispozitive de protecție.
150
a) b)
Fig. 7.1 – Curbele caracteristice tipice de topire timp-curent minim și de întrerupere totală
Caracterisitici tipice timp-curent de topire, minim (pentru 25°C). Orice variație trebuie să fie pozitivă
(deasupra și la dreapta oricarei curbe de variație) b) Caracterisitici timp-curent, minim și întrerupere
totală pentru siguranța de 20 A. Orice variație pentru CTT întrerupere totală tebuie să fie negativă
(sub și la stânga curbelor)
7.1.2. Caracteristica de întrerupere
După topirea elementului fuzibil, siguranța trebuie să întrerupă curentul (care continuă
să circule prin arc). După întrerupere, siguranța trebuie să suporte orice tensiune tranzitorie de
restabilire imediată (TTR) și starea de restabilire a tensiunii de frecvență industrială. Când
siguranța se topește va exista o perioadă de arc înainte de a se întrerupe curentul. Timpul de
topire (ajustat cu o toleranță pozitivă) este adăugat perioadei de arc pentru a obține timpul total
de întrerupere al siguranței. Curbele CTT de întrerupere totală se trasează pentru prezentarea
acestei informații. În mod normal, pentru timpi mari de topire, timpul de arc ca parte a timpului
total de întrerupere este o cantitate neglijabilă, în timp ce la timpii mici de topire să reprezinte
o parte semnificativă. De aceea, pentru o siguranță dată, curba CTT minim topire și curba CTT
întrerupere totală tind să fie divergente la timpi scurți (curenți mari) așa cum se vede în (fig.
7.1.b), care prezintă curbele caracteristice timp curent minim topire și întrerupere totală trasate
pentru aceeași siguranță. Cele două caracteristici CTT descrise sunt folosite pentru coordonarea
cu caracteristici comparabile ale altor siguranțe sau dispozitive de protecție pentru izolarea
selectivă a circuitelor defecte și protejarea echipamentelor. Acesta este un considerent foarte
important în funcționarea sistemelor electrice.
Producătorului de siguranțe i se solicită, în afară de curbele CTT, să prezinte informații
despre energia I2t minimă și maximă posibile să fie experimentate în serviciu. În plus față de
“energia minimă de topire (pre-arc) I2t” care reprezintă cea mai mică energie I2t de topire a
siguranței (la curent maxim de rupere și cu toleranță minima de fabricație), cea mai mare I2t de
trecere prin siguranța a oricărui curent ce cauzează o acțiune de limitare a curentului este
denumită “I2t maximă de degajare”.
Suma I2t topire și I2t arc (I2t arc este cea care “curge” prin siguranță pe durata arcului
electric) apare la oricare curent până la valoarea maximă nominală a curentului de întrerupere
al siguranței, funcție de construcția acesteia. Alt termen ce a fost folosit de obicei pentru “I2t
maximă de degajare” este “I2t maximă de funcționare”, “I2t maxima de trecere”, “valoarea
totală I2t”, “I2t totală maximă” și “I2t totală de degajare”. Prezentarea valorilor I2t se poate face
151
tabelar sau grafic (histograme) sau forma grafică cu curentul pe abscisă și I2t pe ordonată,
ambele scări fiind logaritmice.
Pe lângă curentul nominal o siguranță mai are și o tensiune maximă. Aceasta este cea
mai mare tensiune la care este proiectată siguranța să funcționeze și este important ca o
siguranță să nu fie forțată să întrerupă curentul la o tensiune mai mare.
Astfel, se atribuie un curent maxim de întrerupere pe baza celui mai mare curent la care
s-a făcut experimentarea. În plus, unele siguranțe au un curent nominal minim de întrerupere.
Acesta este cel mai mic curent care se atribuie unei întreruperi reușite, bazată pe experimentări
(deși acesta nu este neapărat cel mai mic curent care poate fi de fapt întrerupt, aplicarea sa nu
ar trebui să asume o capacitate de întrerupere a curentului mai mică).
O siguranță este posibil să nu funcționeze așa cum s-a intenționat, cu rezultate potențial
grave, atunci când se încearcă întreruperea în afara domeniului său maxim și minim de
întrerupere.
7.1.3. Comparație între siguranțele de putere și cele de distribuție
Siguranțele limitatoare de curent și cele cu expulsie sunt clasificate ca siguranțe din
clasa de putere sau clasa de distribuție [39]. Diferența dintre cele două clase reflectă diferența
dintre condițiile care există atunci când siguranțele sunt incluse într-un sistem cu anumite
cerințe pentru surse generatoare, substații și linii de distribuție. O specificație include, spre
exemplu, valoarea maximă de vârf a supratensiunii pentru siguranțele limitatoare de curent și
încercări dielectrice pentru suporți. Clasa de putere este încercată la TTR și raport X/R (factorul
de putere) și este mai des întâlnită la, sau în apropiere de sursă sau substație și circuit trifazat.
Siguranțele de distribuitie au specificații potrivite cerințelor sistemului de distribuție, mai
departe de sursă sau substație, în circuit mono sau trifazat.
Din cauza ca siguranțele limitatoare de curent sunt mai puțin sensibile la raportul X/R,
performantele siguranțelor din clasa de putere și celor din clasa de distribuție nu sunt mult
diferite. În funcționarea siguranțelor limitatoare, de baza este experimentarea la curenți mari a
unei rezistente mari în circuitul defect, care forțează factorul de putere al circuitului în ansamblu
spre unitate. Astfel o siguranță limitatoare de curent poate fi amplasată la, sau în apropierea,
sursei de generare și în substație.
7.1.4. Comparatie între siguranța limitatoare de curent și cea cu expulsie
și alte tipuri de siguranțe ne-limitatoare de curent
Toate tipurile de siguranțe au următoarele carcateristici:
a) Pot transporta curent în regim continuu de lunga durată;
b) Sunt destinate întreruperii supracurenților anormali și izolarii circuitelor.
Caracteristicile lor de topire și întrerupere pot fi coordonate cu cele ale altor dispozitive de
protecție la supracurent;
c) Toate întrerup cicuitul la un curent modificat sau normal zero, având revenire
dielectrică mai mare decat TTR impus de sistemul electric de distribuție, astfel limitând durata
defectului sau curentului de suprasarcină;
d) Toate disipă energia de arc pentru a reduce posibilitatea avarierii termice după curentul
zero.
Există și alte caracteristici de întrerupere, diferențele apar în primul rând atunci când
curentul este în așa fel încât topirea siguranței apare mai înainte de primul mare vârf al
curentului de defect. Siguranțele cu expulsie și alte tipuri nelimitatoare de curent permit de fapt
vârfului curentului de defect să treacă până când curentul circuitului este întrerupt la trecerea
normală prin zero (fig. 7.2.a) prezintă topirea unei siguranțe cu expulsie în aceste condiții. Nu
există rezistență de arc semnificativă, nici tensiune de arc semnificativă. Ca rezultat, curentul
ce trece este la fel cu cel care ar fi existat dacă siguranța nu s-ar fi topit. Arcul este stins la prima
trecere naturală prin zero a curentului (ca și cum curentul ar fi fost 0). Dacă rezistența dielectrică
a golului produs de arc în siguranță este suficientă încât să reziste tensiunii de restabilire
152
(incluzând orice armonică produsă de circuite capacitive) curentul nu se restabilește (vezi fig.
7.2.a). În practică, bucle adiționale la curgerea curentului depind de factori ca: mărimea
curentului de defect, timpul de inițiere al defectului, dimensiunea și tipul siguranței.
Deoarece într-un circuit nonrezistiv trecerea prin zero a curentului nu se produce la
trecerea prin zero a tensiunii, poate apare TTR. Exemple comune de siguranțe ce prezintă acest
comportament sunt cele cu expulsie, vid, SF6, acid boric și unele siguranțe acționate electronic.
a) b)
Fig. 7.2 – Funcționarea siguranței cu expulsie și siguranței limitatoare de curent
a ) Funcționarea siguranței cu expulsie b) Funcționarea siguranței limitatoare de curent
Siguranțele limitatoare de curent pot limita defectele în mărime și durată, atunci când
se topesc înainte de primul vârf major al curentului de defect. O siguranță limitatoare de curent
care forțează curentul în zero începe limitarea curentului de defect atunci când elementele sale
se topesc prevenind atingerea valorii de vârf prevăzute a curentului. Acțiunea limitatoare rezultă
în urma topirii unui element de siguranță mai lung care interacționează cu mediul de răcire și
constrângere, introducând rapid o rezistență echivalentă în circuitul defect.
O siguranță limitatoare de curent ce transportă un curent de defect ce cauzează topirea
sa înainte de primul vârf este prezentată în (fig. 7.2.b). Îndată ce tensiunea arcului de topire
egalează tensiunea instantanee a sistemului, apare vârful de curent. După căderea curentului și
tensiunea de arc a siguranței depășește tensiunea sistemului, atunci tensiunea circuitului
inductiv se opune căderii curentului și se adună la tensiunea sistemului. Siguranța schimbă
circuitul de defect cu factor de putere scăzut și curent mare într-unul cu curent mic și factor de
putere mare. Ca rezultat, curentul circuitului este forțat aproape de zero înainte de trecerea
normală prin zero și aproape de trecerea prin zero a tensiunii. Aceasta apare la mai puțin de
jumătate de ciclu de la inițierea defectului. Deoarece trecerea prin zero a curentului este mutată
aproape de trecerea prin zero a tensiunii, rezultă un TTR mic. Varietatea de siguranțe limitatoare
de curent include pe cele acționate electronic, cu sau fără comutație.
Energia eliberată în defect este proporțională cu durata defectului și pătratul curentului
de defect (I2t). Aceasta energie este responsabilă de efectele distructive ale defectului.
Siguranțele limitatoare de curent reduc aceste efecte. Forțele mecanice datorate efectului
magnetic al vârfului curentului sunt de asemenea limitate. Reducerea curentului de defect și a
duratei acestuia are ca rezultat reducerea stresului asupra echipamentului protejat când defectul
este eliminat de siguranțe limitatoare de curent. Alte caracteristici distincte ale șiguranțelor
153
limitatoare de curent sunt lipsa zgomotului și a descărcărilor produselor de arc electric. Pentru
unele aplicații acești factori sunt importanți în selectarea siguranțelor.
7.1.5. Întreruperea și restabilirea circuitului

În condiții normale siguranța nu afectează apreciabil trecerea curentului pentru un
circuit dat. Întreruperea curentului într-un circuit de către o siguranță, înseamnă topirea
elementului fuzibil, tranziția către o stare neconductivă și capacitatea de a suporta tensiunile
tranzitorii de restabilire a stării stabile a circuitului. Circuitele pot fi inductive, capacitive sau
rezistive. Discuția se limitează la circuitele cu defect înalt inductiv și circuitele supraîncărcate,
cu factor de putere mai mic de 1. În funcție de tehnica de întrerupere a curentului folosită de
siguranță, pot fi, sau nu, modificate caracteristicile circuitului protejat în timpul procesului de
întrerupere. În principiu, siguranțele limitatoare de curent sunt dispozitive absorbante de
energie și reducere a arcului electric, care modifică circuitul pe perioada procesului de
întrerupere, forțând curentul să treacă prin zero pentru întreruperea defectelor mari. Astfel se
așteaptă ca trecerea normală prin zero a curentului să apară înaintea întreruperii circuitului.
Când întrerup suprasarcini și curenți de defect mult sub nivelul maxim de întrerupere,
siguranțele limitatoare pot funcționa ca dispozitive ce nu modifica circuitul.
Fig. 7.3 – Circuitul simplificat al curentului de defect, unde:

V(t) = Tensiune sursei; earc(t) = Tensiune de arc a siguranței; I(t) = Curent;
Ls = Impedanța sursei
Procesul de întrerupere începe cu topirea elementului fuzibil și stabilirea unui arc asociat
golului format. Abilitatea de a modifica circuitul pe durata procesului de întrerupere este funcție
de rezistența arcului și tensiunea de arc asociată ce apar odată ce siguranța s-a topit. Efectul
poate fi demonstrat cu ajutorul unui circuit simplificat de defect ca în (fig. 7.3). Tensiunea sursei
este denumită V(t). Putem considera că impedanța primară a sursei este reactivă datorată
inductanței L. Arcul de topire al elementului are rezistența de mărime variabilă și tensiune de
arc asociată earc(t). Două ecuații de bază ajută la înțelegerea interacțiunilor. Ecuația buclei poate
fi scrisă ca:
V(t)- earc(t)-L di/dt (7.1)
Introducerea unei tensiuni de arc relativ mici are un efect scăzut asupra modificării
circuitului. Pentru curent avem relația:
i(t) = 1/L [v(t)- earc(t)]dt (7.2)
Aceasta ecuație ilustrează următoarele concepte:
a) Curentul este proporțional cu suprafața sub curbele de tensiune. Inductanța asigură
energie stocată și tensiunea necesară susținerii curentului chiar dacă valoarea instantanee a
tensiunii de arc poate momentan depăși pe cea a sursei;
b) O sursă de tensiune mai mare, va produce un curent prevăzut de defect mai mare;
c) O tensiune de arc în siguranță, mai mult susținut în timp va avea ca rezultat o limitare
mai mare a curentului de defect;
d) Curentul este invers proporțional inductanței, deci o inductanță mai mică va produce
un curent prevăzut de defect mai mare.
154
Tensiunea de arc a două siguranțe ideale este descrisă în (fig. 7.4 și fig.7.5). În (fig. 7.4)
este prezentată tensiunea de arc a unei siguranțe care nu modifică circuitul (nelimitatoare de
curent) cu tensiune de arc destul de scăzută. Această figură arată că siguranța nu a forțat o
trecere a curentului în zero. Apariția celei de-a doua bucle a curentului de defect depinde de
mărimea curentului de defect, momentul inițierii defectului și dimensiunea siguranței. În (fig.
7.5) se prezintă o siguranță ce modifică circuitul (siguranța limitatoare de curent).
Fig. 7.4 – Tensiune în arc și earcdt mica Fig. 7.5 – Tensiune în arc și earcdt mare
7.1.5.1. Întreruperea fără modificarea circuitului

Siguranțele cu expulsie și alte tipuri de siguranțe nelimitatoare de curent au fost definite
ca dispozitive cu tensiune de arc, mică, ce nu modifică apreciabil circuitul pe durata întreruperii.
Datorită tensiunii de arc, reduse, aceste dispozitive nu limitează în mod semnificativ mărimea
curentului de defect. În schimb ele conduc către un zero normal al curentului pentru condițiile
de circuit existente și revenire dielectrică la momentul realizării întreruperii.
Deoarece trecerea prin zero a curentului nu coincide cu trecerea prin zero a tensiunii
sursei, siguranța trebuie să revină împotriva unui TTR al sistemului. În teorie TTR poate atinge
un nivel dublu tensiunii de revenire la frecventa industrială. Pentru ca să apară întreruperea
trebuie să se obțină suficient spațiu gol și de ionizare. În funcție de caracteristica de întrerupere
a unei anumite siguranțe, întreruperea poate, sau nu, să apară la prima trecere prin zero a
curentului.
Întreruperea la trecerea normală a curentului prin zero după apariția TTR este descrisă
în (fig. 7.6 și fig. 7.7). Aceste circuite nu sunt modificate de dispozitivul de întrerupere. Aceasta
este tipica întreruperii prin siguranță cu expulsie sau alte tipuri de siguranțe nelimitatoare de
curent; întreruperea cu siguranță limitatoare în modul nelimitării curentului (timpul de topire
mai mare de 0,01 s).
155
Fig. 7.6 – Circuit de defect Fig. 7.7 – Circuit de sarcina și suprasarcina

Pentru întreruperea la trecerea normală a curentului prin zero sunt necesare următoarele
condiții:
a) În esență, amplitudinea curentului de defect a trecut (vezi fig. 7.8);
Fig. 7.8 – Căderea de tensiune pe circuit la trecerea curentului prin zero

b) Energia stocată în inductanța circuitului a fost restituită sursei și absorbită de
rezistența sistemului (și defect). Acum este practic zero;
c) Tensiunea sistemului la întrerupere are o anumită valoare, de obicei sub maxim;
d) Pe măsură ce camera siguranței se reface dielectric, ea trebuie să reziste TTR-ului
sistemului care este acum la bornele sale. Grafic, acestea sunt reprezentate în (fig. 7.9).
Fig. 7.9 – Întreruperea curentului și tensiunea de restabilire (circuitul nu a fost modificat)
156
7.1.5.2. Întreruperea cu modificarea circuitului

Modul în care este întrerupt circuitul de către o siguranță limitatoare de curent având
tensiune de arc, mare este prezentat în (fig. 7.10). Arcul este puternic rezistiv, totuși neliniar în
raport cu curentul. Dacă impedanța rezistivă a arcului este destul de mare față de impedanța
inductivă a circuitului, se stabilește o condiție dinamică pe durata procesului de întrerupere în
care factorul de putere al circuitului se schimbă din inductiv în rezistiv. Curentul este astfel
mutat înapoi devenind mai în fază cu tensiunea sistemului.
Fig. 7.10 – Întreruperea curentului și tensiunea de restabilire (circuitul nu a fost modificat)

Aplicând acum principiile ecuației (7.2), dacă suprafața mare sub curba tensiunii de arc
în (Fig. 7.11.b) se scade din suprafața de sub curba tensiunii sistemului, se poate ilustra de ce
există limitare de curent și ulterior reducere către zero, ce coincide în general cu tensiune zero.
Pentru obținerea acestui “nou creat” curent zero au fost atinse următoarele condiții:
a) Tensiunea sistemului este aproape zero.
b) Energia stocată de inductanță a fost absorbită de către siguranță și acum este zero.
c) Tensiunea în arc este zero.
d) Nu se dezvoltă un TTR semnificativ.
e) Amplitudinea curentului de defect a fost limitată la valoarea de vârf cu puțin peste
valoarea instantanee la care apare arc în siguranță.
Exemplul indicat ca un defect asimetric, este de regulă cea mai rea situație pentru o
siguranță limitatoare de curent, deoarece trebuie să întrerupă împotriva tensiunii de alimentare
în creștere.
Curentul prevăzut de defect poate fi simetric sau asimetric în funcție de punctul de
inițiere în timp al defectului pe unda tensiunii sursei. Aceasta este ilustrată în (fig. 7.11.a și b).
De reținut din ecuația (7.2): curentul de defect prin impedanța inductivă este legat în primul
rând de integrala tensiunii (aria sub curba tensiunii). Panta curentului prevăzut pentru inițierea
defectului la tensiune zero (vezi fig. 7.11.b) poate fi până la de doua ori mai mare decat a
defectului inițiat la panta tensiunii (vezi fig. 7.11.a). Criteriile de modifciare a circuitului pe
durata întreruperii rămân în mare aceleași în amble cazuri.
Se observă că, caracteristica curentului de defect poate fi modificată prin controlul
tensiunii de arc a siguranței.
157
a) b)
Fig. 7.11 – Curentul de scurtcircuit a) simetric b) asimetric
În (fig. 7.11) se poate observa că creșterea de curent corespunde ariei pozitive de sub
v(t), iar descresterea curentului corespunde ariei negative de sub v(t).
7.2. Combinații între siguranțe și aparatele de comutație

7.2.1. Generalități legate de combinația între siguranțe și aparatele de
comutație
Sistemul de distribuție a energiei electrice este unul complex, care, pe lângă surse, linii
electrice, sistem de măsura și control, are dispozitive de comutație cu rol foarte important în
comutarea stării ON-OFF a energiei, dar și de protecție a circuitelor.
De-a lungul timpului dispozitivele de comutație (întreruptoare, contactoare, separatoare,
separatoare de sarcina) s-au dezvoltat continuu ca urmare a dezvoltării tehnologiei materialelor
și a principiilor noi de stingere a arcului electric între contactele acestora și a mediilor de
stingere (aer, ulei, SF6, azot sau vid). Întreruptoarele, care sunt cele mai uzuale dispozitive de
comutație, s-au dezvoltat mult și folosesc materiale și tehnologii (tehnologia vidului) complexe
care le fac destul de scumpe. Nu cu mulți ani în urma a apărut un nou dispozitiv de comutație
numit “combinație separator de sarcină cu siguranțe fuzibile” folosit la medie tensiune 12-24-
36 kV și care este mai simplu și mai ieftin și răspunde cerințelor tehnice impuse de rețelele de
distribuție.
De fapt, este un separator de sarcină trifazat de 12-24-36 kV ce lucrează în tandem cu
siguranțe fuzibile, luând-se în considerare fiabilitatea mare a separatorului de sarcină la curenți
nominali și capacitatea siguranțelor fuzibile de a proteja circuitele la suprasarcină și scurtcircuit.
Ansamblul funcțional separator de sarcină cu siguranțe fuzibile se comportă ca un întreruptor
capabil să comute curenți de la valoarea nominală până la cea de scurtcircuit la tensiunea
nominală și se va numi generic combinație. Curentul nominal al combinației va deveni curentul
nominal al siguranței fuzibile (40, 50, 63, 80 sau 200 A), funcție de sarcină.
De obicei aceste combinații sunt dispuse în anvelope metalice pentru a face mai ușoară
acționarea mecanică a separatorului de către percutorul siguranței fuzibile. În mod normal, un
separator de sarcină nu poate comuta curenți mai mari decât curentul său nominal la un factor
de putere de 0,7, astfel încât curenții mari de ordinul zecilor de kiloamperi sunt rupți de către
siguranța fuzibilă care prin acțiunea percutorului asupra mecanismului separatorului îl deschide
pe acesta, în gol.
În ultimul timp, posturile de transformare de 20 kV, 630 kVA, 400 kVA și 250 kVA
sunt echipate exclusive cu astfel de combinații, deoarece sunt cele mai simple și ieftine
dispozitive de comutație în celule de tip RMU, izolate în SF6 dar și în cele cu izolatie în aer.
158
La fel și stațiile de M.T. folosesc celule echipate cu combinații pentru alimentarea

transformatoarelor și motoarelor cu puteri până la 2-2,5 MVA.
Siguranțele fuzibile din componența combinației asigură o putere de rupere superioară
întreruptoarelor, care sunt și mai scumpe, iar prin selectarea atentă a fuzibilului și percutorului
conferă o funcționare corectă pentru o gamă largă de curenți.
7.2.2. Cerințe constructive și funcționale, selectarea siguranțelor fuzibile
Din punct de vedere constructiv “combinația” este un aparat electric în anvelopă
metalică (celulă) cu izolație în aer constituit dintr-un separator de sarcină cu izolație gazoasă
folosită și ca mediu de stingere a arcului electric apărut în momentul comutării curentului,
asociat cu siguranțe fuzibile.
Separatorul de sarcină, echipat cu mecanism cu deschidere liberă la acțiunea
percutorului siguranței, răspunde cerințelor [72], trebuie să comute toți curenții specifici
(sarcină activă, buclă închisă, capacitiv, defect în cablu și închidere pe scurtcircuit). Siguranțele
fuzibile echipate obligatoriu cu percutor mecanic, conform cerințelor [191], de tensiune
nominală egală cu cea a separatorului și curenți nominali funcție de puterea nominală a sarcinii,
dar cu o capacitate de rupere la scurtcircuit foarte mare, de (25÷63) kA.
Din punct de vedere constructiv, combinațiile echipează fie celule de stație, fie celule
tip RMU pentru posturi de transformare; principiul este același, diferă doar modul de dispunere
a siguranțelor față de mecanismul separatorului pe care-l acționează prin pârghii speciale.
a) b) c)
Fig. 7.12 – Ansamblu general celulă a) Vedere generală 1 – anvelopă metalică, 2 – separatorul de
sarcină, 3 – siguranță fuzibilă, 4 – mecanism; b) Schema monofilară combinație siguranță – separator
de sarcină; c) Foto combinație siguranță – separator de sarcină folosit la experimentări
Celule pentru post de transformare tip RMU de construcție specială cu izolație în gaz
(SF6), se remarcă prin faptul că toate elementele componente sunt introduse într-o anvelopă
metalică etanșă, umplută cu gaz la presiune de 0,5-1 bar, gaz care izolează circuitul electric și
contribuie și la stingerea arcului electric apărut în separator.
Fiecare dintre cele două tipuri constructive mai au în componență: sistem de măsură și
semnalizare, separatoare de legare la pământ, sistem de bare generale și de racord.
Mecanismul separatorului de sarcină trebuie să fie capabil să asigure energie
înmagazinată în resoarte pentru închidere-deschidere la acționare prin butoane de comandă, dar
și deschidere la acțiunea mecanică a percutoarelor siguranțelor. Percutoarele trebuie și ele să
159
asigure o forță suficient de mare (20÷40) N pentru declanșarea prin pârghii intermediare a
energiei mecanismului.
Funcționarea combinației. Aceasta suportă curenți mult mai mici decât curentul
minim de rupere al siguranței, aceștia fiind comutați de separatorul de sarcină. În momentul
apariției unui curent de suprasarcina sau scurtcircuit, siguranțele fuzibile întrerup acest curent,
conform caracteristicii timp-curent și dau comandă mecanică prin percutoare, separatorului de
sarcină care deschide în gol și separă circuitul defect.
O problemă critică a fost identificată atunci când în circuit apare un curent de intersecție
numit și curent de transfer pe care-l rup împreună, siguranța pe o fază și separatorul pe celelalte
două faze.
Această valoare a curentului depinde de curentul nominal al siguranței fuzibile și de
curentul minim de rupere, dar și de timpul de deschidere al separatorului la acțiunea
percutorului.
Alegerea siguranței în cazul unui post de transformare uzual de 800 kVA, 20/0,4 kV,
16 kA.
Curentul nominal al transformatorului este dat de relația:
I = 800kVA/203 = 23 A (7.3)
Curentul de suprasarcină estimat al transformatorului este 150%, rezultând un curent de
23 x1,5 = 35 A. Se alege o siguranță de curent nominal I= 40 A. Presupunând un curent de
magnetizare (mers în gol la conectare) al transformatorului de 12xIn=12x23=275 A cu o durată
de aproximativ 100 ms (dupa 100 ms curentul de magnetizare se amortizează).
Din caracteristica timp-curent se alege o siguranță cu un curent nominal de 40 A având
curentul minim de rupere Imin=7xIn = 280 A.
În cazul unui scurtcircuit la bornele secundare ale transformatorului rezultă un curent pe
partea de M.T., considerând o tensiune de scurtcircuit a transformatorului: uk=5%
I=SN/3UN uk% = 800/203x100/5 = 462A (7.4)
curentul pe care siguranțele îl pot rupe conform caracteristicii timp curent în mai puțin de 100
ms.
Întotdeauna, în funcționarea unei combinații, există un curent numit “curent de transfer”
care provoacă funcționarea uneia dintre cele trei siguranțe, circuitul rămânând bifazat și
curentul scade la 0,87 x IN pe celelalte două faze, valoare ce se află sub valoarea de curent
minim de rupere al siguranței care trebuie întrerupt de separatorul de sarcină.
În momentul în care a lucrat o siguranță, percutorul acesteia da comanda mecanică de
deschidere a separatorului care rupe curentul pe celelalte două faze, demonstrând astfel
corelarea perfectă între separatorul de sarcină și siguranța fuzibilă.
7.2.3. Curentul de transfer, importanță, definitie, determinare
Combinația separator de sarcină, cu siguranțe fuzibile, se folosește aproape în
exclusivitate în alimentarea transformatoarelor de putere, pe partea de MT. Aceasta este
capabilă să comute la tensiunea nominală toți curenții cu valori cuprinse între curentul de mers
în gol al transformatorului (zeci de amperi) până la valoarea maximă a curentului de scurtcircuit
(zeci de kiloamperi).
În mod normal, curenții mai mici decât curentul minim de rupere al siguranței, sunt
comutați numai de către separator, așa cum toți curenții mai mari, până la valoarea de
scurtcircuit, sunt rupți de către siguranțe dar care prin acționarea percutoarelor, deschid în gol
separatorul. Există însă un curent, numit curent de transfer, pentru care, sub acțiunea
percutorului siguranței care a întrerupt curentul pe o fază, se produce acționarea mecanismului
separatorului și ruperea curentului pe celelalte două faze de către separator.
În momentul în care se întrerupe curentul într-o fază, valoarea lui pe celelalte două se
micșorează la valoarea:
I=3/2xU/Z (7.5)
160
U = tensiunea nominală de fază (rețea cu neutral izolat)

I = valoarea în [kArms] a curentului simetric
În acest caz, siguranțelor pe celelalte două faze le-ar creste timpul de funcționare
conform caracteristicii timp-curent. Diferența de timp T între duratele de fuziune a
siguranțelor la curent I și 0,87xI trebuie să fie comparabilă cu timpul de deschidere al
separatorului la acțiunea percutorului primei siguranțe care lucrează.
În (fig. 7.13) sunt reprezentate caracteristicile timp-curent minimă și maximă cu o
diferență de 20% pusă la dispoziție, unde: Tm1 este timpul de fuziune al siguranței la curent
simetric I1, iar Tm2 este timpul de fuziune al siguranței la 0,87x I1.
Fig. 7.13 – Caracteristica timp-curent minimă și maximă

Cele două caracteristici sunt reprezentate în scară logaritmică pe abscisă și ordonată.
Deși cele doua curbe sunt exponențiale, se presupune că pe intervalul T sunt liniare deci:
logTm = -αlogI+logC (7.6)
unde: α este panta curbelor iar logC este intersecția ordonatei cu linia dreaptă definită, deci
IαTm = C(1+x)α (7.7)
unde x este toleranța curentului între cele două caracteristici în procente.
Prima siguranță rupe curentul I1 în timpul Tm1 deci
I1αTm1 = C (7.8)
al doilea fuzibil rupe la 0,87xI1 în timpul Tm2.
I1αTm1 + (0,87I1)α x (Tm2 – Tm1) = C(1+x) (7.9)
T = Tm2 – Tm1 = Tm1[((1+x) -1)/0,87 ]
α α
(7.10)
Punctul de intersecție este valoarea de transfer dacă T este egal cu timpul de deschidere
al separatorului la acțiunea percutorului. Pentru o toleranță 10% a caracteristicii timp curent
se poate estima că:
Tm1 = T0[0,87α/((1+0,13)α-1)] (7.11)
Pentru o valoare α = 4 care corespunde unei durate de deschidere a separatorului
cuprinsă între (50÷300)ms relația devine: Tm1 0,9T0.
Cu alte cuvinte trebuie aleasă o siguranță cu o caracteristică timp-curent în care timpul
de prearc al siguranței să fie comparabil în limita a 10% cu timpul de deschidere a separatorului
la acțiunea percutorului siguranței.
Cele două componente ale combinației trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
161
- separatorul de sarcină, echipat cu mecanism cu resoarte care să asigure libera

deschidere cu acționare de la distanță dar și cu deschidere mecanică la acțiunea percutorului, să
aibă tensiune nominală, curent nominal și de scurtcircuit cerute de puterea transformatorului
alimentat, să fie echipat cu cuțite de legare la pământ, să aibă timpul de deschidere între (50-
300 )ms, să fie capabil să închidă în scurtcircuit fără să se deterioreze până când lucrează
siguranța fuzibilă, să comute toți curenții (sarcina activă, bucla închisă, capacitivi linii și cablu
și capacitivi în gol, de defect în cabluri) [72].
- siguranțele fuzibile trebuie să corespundă cerințelor [191], să aibă tensiunea nominală
cerută de aplicație (aceeași cu cea a separatorului), să aibă percutor care să dezvolte energie
medie sau dură (20÷40)N, să aibă caracteristica timp-curent comparabilă cu curentul de
transfer;
- combinația în ansamblul ei trebuie să corespundă și cerințelor de solicitare dielectrică
la tensiunea de ținere, tensiune aplicată și de impuls, impuse de [81].
7.3. Aplicații ale siguranțelor fuzibile ca unic element în pretecția

transformatoarelor
Siguranțele fuzibile de înaltă tensiune sunt folosite ca aparate de protecție în circuitele
electrice de putere întrucât sunt capabile să poarte curenți de sarcină și supracurenți de sarcină
în limitele admise și sunt capabile să reacționeze prin deschiderea circuitului, întrerupând astfel
toți curenții peste o valoare dată, curenți datorați de avarii sau suprasarcini de lungă durată. În
condiții normale de funcționare, temperatura maximă admisă a siguranței nu va fi depășită.
Toate acestea reduc riscul deteriorării elementelor constructive ale siguranței și astfel asigură
că funcționarea optimă a siguranței nu este afectată.
În cazul în care o siguranță de înaltă tensiune este subiectul unor curenți peste valoarea
nominală a acesteia, apar circumstanțe că siguranța nu va funcționa optim la apariția curenților
de avarie. Există situații în care, curenți tranzitorii cauzează deteriorarea parțială a elementului
fuzibil, efectul fiind acela că siguranța va opera la un curent mai mic. În cazul siguranțelor
realizate în cadrul proiectului, experimentările au arătat ca topirea elementului fuzibil nu poate
începe decât în mijlocul acestuia. Arcul începe exact în aceasta locație și nu poate produce
deteriorarea carcasei. În condiții normale siguranța simte supracurenții și va opera conform
CTT, întrerupând orice supracurent între curbele maxim și minim ale capacitații de rupere.
7.3.1. Curenții inrush
Curenții inrush sunt curenții de magnetizare la conectarea în gol a transformatoarelor de
putere la momentul t0. Siguranțele de înaltă tensiune pot avea o acțiune necorespunzătoare dacă
curenții inrush cauzează topirea parțială a elementului fuzibil. Curenții inrush pot căpăta valori
ridicate la conectarea transformatoarelor în gol, iar verificarea și înlocuirea periodică a
siguranțelor poate duce la evitarea unor avarii cauzate de funcționarea necorespunzătoare a
acestora.
Atunci când un transformator este magnetizat, curenti înrush de valori relativ mari
(primul varf poate atinge valori de până la sute de ori curentul de magnetizare în regim
stabilizat) pot apărea datorită fluxului rezidual în miez și a tensiunii ce apare la închiderea
instantanee a circuitului electric. Pentru evaluarea acestora se consideră prima buclă de curent,
cât și valoarea r.m.s. pe durata apariției curentului inrush. Sunt exprimate ca două puncte timp-
curent și sunt exprimate ca multiplii ai curentului nominal în sarcină al transformatorului.
Primul este de 25 de ori curentul nominal pentru 0,01 s, iar cel de al doilea este de 12 ori curentul
nominal pentru 0,1 s. Aceste puncte sunt comparate cu punctul minim de topire al siguranței
din caracteristica timp – curent. Dacă față de aceste puncte, caracteristica timp – curent a
siguranței se situează desupra și în dreapta, atunci se consideră ca siguranța este capabilă să țină
curentul inrush de magnetizare al transformatorului. Curenții inrush de magnetizare ai
transformatoarelor într-un circuit de distribuție, care pot fi foarte mari pentru primele vârfuri și,
162
corelați cu curenții inrush ai motoarelor și fluxul rezidual datorat opoziției de fază, pot duce la
operarea automată a siguranței.
9.99 V
iC_iO
-10.01 V
50.0 A
IR
-50.0 A
50.0 A
IS
-50.0 A
50.0 A
IT
-50.0 A
50.0 kV
UR
-50.0 kV
50.0 kV
US
-50.0 kV
50.0 kV
UT
-50.0 kV
-----
Sweep#: 1 0.15 s 500.0 ms/div 3.69 s
Fig. 7.14 – Înregistrare oscilografică la experimentul TDnltr realizat

7.3.2. Curenții pick-up
Curentul de pick-up este un curent tranzitoriu ce apare la conectarea circuitelor electrice
după ce au fost deconectate pentru cel puțin 2 minute. Siguranțele fuzibile folosite pentru
protecția anumitor echipamente cum ar fi pompele, suportă curenți mari pe durate de cel puțin
6 secunde, iar pe circuite reziduale acest tip de curenți apar întrucât diversitatea sarcinii a
dispărut. Curenții combinați de pornire pentru diferite echipamente, mai mari decât cei de
funcționare normală sunt denumiți curenți de pick-up.
O altă problemă, cunoscută ca și declașare prin simpatie, apare la apariția de goluri de
tensiune, datorate avariilor într-o anumită parte a circuitului, ce este eliminată în câteva cicluri,
permitând restabilirea tensiunii la valoarea normală. În cazul golului de tensiune, tensiunea în
anumite părti a circuitului cade sub o anumită valoare care cauzează blocarea compresoarelor.
La restabilirea tensiunii nominale apar curenti de 2,7 ori mai mari pentru aproximativ 7 secunde.
Acest vârf de 2.7 ori este rezultatul magnetizării tuturor motoarelor în același timp
(contactoarele nu au avut șansa să deschidă). Factorul de putere redus combinat cu inductanța
în secundarul transformatoarelor determină o tensiune scazută și un supracurent pe terminalele
motoarelor.
Diferentele între curenții de pick-up și operația prin simpatie sunt date de timpii de
operare al releelor și contactoarelor.
Astfel, siguranțele alese pentru a proteja circuitul au curba CTT la dreapta punctelor ce
corespund unui curent mărit de 6 ori pentru o secundă, de trei ori pentru 10 secunde și de două
ori curentul pentru 15 minute.
De asemenea, caracteristicile TTR sunt diferite în funcție de caracteristicile fiecărui
circuit electric. La operarea unei siguranțe fuzibile de înaltă tensiune se produce o creștere a
163
rezistenței, reducând rapid curentul și alterând caracteristicile TTR. Interacțiunea dintre

inductanța circuitului și schimbarea rapidă a valorii curentului rezultă în aparitia unei
supratensiuni. Astfel, izolația circuitului trebuie să fie capabilă să țină tensiuni de asemenea
magnitudine.
7.4. Încercări experimentale ale combinației separator de sarcină cu

siguranțe fuzibile
Pentru folosirea cu succes în sistemul de distribuție a energiei electrice, combinația
trebuie să corespundă cerintelor verificate prin încercările prevăzute în [196] și specificațiilor
companiilor de distribuție.
Individual separatoarele de sarcină corespund [196], siguranțele [191], separatoarele de
pământare [185], iar ansamblul lor, combinația [196].
Dincolo de încercările individuale de serie, măsurători de rezistente ohmice, de timpi de
acționare interblocaje, indicatoare de poziție, presiune a gazului (SF6), compatibilitate
electromagnetică, coroziune, grad de protecție, verificări funcționale etc. este necesar ca și
încercările de tip de închidere și rupere să fie parcurse cu succes. Aceste încercări sunt precedate
de verificări și măsurători de acționare în gol pentru determinarea timpilor de acționare,
vitezelor de deplasare a contactelor separatorului și a percutoarelor siguranțelor fuzibile, vibrații
în contacte, nesimultaneități și rezistențe de contact.
Încercările de comutație ale combinației sunt grupate astfel:
- Închidere și rupere a curentului nominal de scurtcircuit: TDIsc;
- Închidere și rupere a curentului de energie maximă I2t: TDIWmax;
- Ruperea la curentul nominal de transfer TDItransfer;
- Ruperea la curentul nominal de intersecție TDIt0.
Toate experimentările se fac la valoare minimă a presiunii gazului în separatorul de
sarcină și a tensiunii de comandă a mecanismului.
a) b)
Fig. 7.15 – Experimentări la TDIsc si TDIWmax
a) Mod de legare la pământ preferat b) Mod de legare la pământ alternativ
De obicei rețelele de medie tensiune sunt alimentate prin transformatoare cu conexiune
Δ, deci rețele cu neutral izolat, astfel încât circuitele de încercare pentru experimentări la TDIsc
și TDIWmax sunt realizate conform (fig. 7.15.a) sau (fig. 7.15.b) dacă neutrul rețelei este legat
la pământ. Experimentările TDItransfer se efectuează în circuitul din (fig. 7.16.a) sau (fig. 7.16.b),
iar cel la curentul de intersecție în circuitul din (fig. 7.17.a) sau (fig. 7.17.b).
164
a) b)
Fig. 7.16 – Scheme experimentări Încercările TDItransfer a) Mod de legare la pământ preferat b) Mod
de legare la pământ alternativ
Fig. 7.17 – Scheme experimentări ruperea la Fig. 7.18 – Scheme experimentari ruperea la
curentul nominal de intersecție TDIt0 – Mod de curentul nominal de intersecție TDIt0 Mod de
legare la pământ preferat legare la pământ alternativ
Încercarea combinației la TDIsc presupune verificarea capacității de a rupe curenții de
scurtcircuit la tensiunea nominală. De obicei o rețea de 20 kV are o putere de scurtcircuit
capabilă să dea un curent de scurtcircuit de 16 kA, 20 kA sau 25 kA, astfel încât se aleg
componentele separator și siguranțe fuzibile cu puteri admisibile de scurtcircuit acoperitoare
acestor valori.
165
În scopul experimentărilor noastre alegem o combinație de 20 kV (24 kV) cu un

separator de 630 A cu o capacitate de închidere pe scurtcircuit de 16 kA și siguranțe fuzibile de
24 kV, curent nominal de 40 A și o putere de rupere de 16 kA. Fiind un regim de scurtcircuit,
factorul de putere al circuitului este cosφ = 0,07-0,1.
Fig. 7.19 – Schema circuitului folosit la experimentări

Legendă:
G - generator de șoc 2500 MVA
Î - întreruptor 12 kV/100 kA
Sc - scurtcircuitor 12 kV, 300 kAmax
X - bobina de limitare a curentului de scurtcircuit
T- transformator de șoc 3x80MVA, 12 kV/4x12,86 kV
C - combinația alcătuită din separator de sarcină S și siguranța fuzibilă F
L, R - bobine și rezistențe pentru reglarea curentului de sarcină
D1, D2 - divizoare capacitive pentru măsurarea diferențială a tensiunii
CR - cordon Rogowski pentru măsurarea curentului
TRAS - transient recorder pentru sistem de achiziție și prelucrare a datelor.
Experimentarea TDIsc presupune efectuarea unei operații de deschidere și a uneia de
închidere-deschidere la U = 24 kV și I = 16 kA. Înaintea oricărei experimentari cu durata scurtă
<20ms când nu se pot evalua valorile eficace ale curenților și tensiunilor și pentru verificarea
corectitudinii circuitului se face o încercare de calibrare unde se măsoară valorile prezumate ale
parametrilor (fig 7.20).
49.99 kA
I1
-50.01 kA
36.0 kA
I2
-64.0 kA
62.0 kA
I3
-38.0 kA
Sweep#: 1380.4 ms 20.00 ms/div 492.2 ms
Fig. 7.20 – Oscilograma obținută la calibrarea circuitului folosit la experimentări

De asemenea, este obligatoriu ca unghiul de apariție a arcului electric în siguranța
fuzibilă să fie cuprins între 65-90el în raport cu tensiunea de referință, în scopul reproducerii
solicitărilor termice și dinamice din acestea la operația de deschidere.
Cu parametrii reglați în circuitul din (fig.7.19) L=R=0, separatorul este închis,
siguranțele fuzibile reglate corect astfel încât în momentul apariției curentului acestea rup
166
curentul și prin intermediul percutorului dau comandă de deschidere separatorului de sarcină,

care deschide în gol separând defectul (scurtcircuitul).
Sistemul de măsură, achiziție și prelucrare a datelor generează oscilograma care arată
că separatorul de sarcină și siguranțele fuzibile au lucrat corect, rezultând parametrii menționați
în (fig. 7.21).
4.83 kA
I1
-170.0 A
1.41 kA
I2
-3.59 kA
940.0 A
I3
-4.06 kA
40.0 kV
U1
-60.0 kV
47.0 kV
U2
-53.0 kV
53.0 kV
U3
-42.74 kV
Sweep#: 1381.7 ms 10.00 ms/div 432.6 ms
Fig. 7.21 – Oscilograma obținută la experimentul TDIsc-separator închis

Toate trei siguranțele au lucrat, astfel încât cele trei percutoare au eliberat energia
înmagazinată în resortul de deschidere (corect era și dacă lucrau doar două siguranțe din trei).
Parametrii obtinuți la acest prim experiment sunt:
- Curentul limitat:I_limitat=4.68/-2.17/-3.08 kA;
- Pe faza L1: timpul de pre-arc tpa=0.6ms; energia de pre-arc: I2tpa=3.8 kA2s; timpul
de arc: ta=4.3 ms; I2ta=15.2 kA2s; timpul total tt=4.9 ms; Energia totala: I2tt=19 kA2s;
- Pe faza L2: tpa=0.62 ms; I2tpa=0.43 kA2s; ta=4.3 ms; I2ta=5.42 kA2s; tt=4.92 ms;
I tt=5.85 kA2s;
2
I tt=5.99 kA2s;
2
- Tensiunea: U=20.4/20.1/19.8 kV
Secvența de încercări TDIsc mai cuprinde un ciclu (închidere-deschidere) la aceiași
parametri, separatorul este deschis, primește comanda de închidere și întâlnește curentul de
scurtcircuit de 16 kArms, dar siguranțele fuzibile lucrează instantaneu limitând curenții până la
întrerupere, iar percutoarele lor dau comandă de deschidere separatorului, (fig. 7.22).
167
26.29 mV
iC_iO
-23.71 mV
9.37 kA
I1
-630.0 A
14.4 kA
I2
-5.6 kA
17.9 kA
I3
-2.1 kA
45.0 kV
U1
-55.0 kV
59.0 kV
U2
-41.0 kV
55.0 kV
U3
-45.0 kV
Sweep#:
UG 1476.7 ms 20.00 ms/div 628.6 ms
Fig. 7.22 – Oscilograma obținută la experimentul TDIsc-separator deschis

Parametrii obtinuți la experimentul TDIsc-separator deschis (fig. 7.22):
- Curentul limitat: Ilimitat=4.05/-4.18/3.09 kA;
- Pe faza L1: tpa=0.67ms; I2tpa=4.2 kA2s; ta=0.62 ms; I2ta= 4.3kA2s; tt=1.29 ms;
I2tt=8.5 kA2s;
- Pe faza L2: tpa=0.49 ms; I2tpa=4 kA2s; ta=5.1 ms; I2ta=12.2 kA2s; tt=5.5 ms;
I2tt=16.2 kA2s;
I2tt=6.37 kA2s;
- Tensiunea: U=20.4/20.8/20.3 kV
În urma acestor experimentări se constată dacă separatorul și siguranțele fuzibile:
- din punct de vedere electric suportă și întrerup corect curentul și tensiunea;
- nu suferă defecte mecanice care să pună în pericol funcționarea ulterioară. Schimbând
doar siguranțele fuzibile arse, schema se repune în stare de funcționare;
- nu generează supratensiuni de funcționare care să solicite dielectric celelalte
componente ale sistemului electric de distribuție;
- curenții de scurtcircuit nu deformează căile de curent.
Încercarea la TDIWmax se desfășoară după același scenariu ca și TDIsc, în același circuit
dar reglat la parametrii U = 24 kV, IWmax = 2,5 kA și unghiul de apariție al curentului de
scurtcircuit de 0-20el în raport cu tensiunea de referință. Curentul de încercare se calculează:
𝐼
𝐼𝑊𝑚𝑎𝑥 = 𝐼𝑙 𝑠𝑐 √𝐼 𝑙 𝑠𝑐 (7.12)
𝑝𝑟𝑒𝑧
Ilsc – curentul limitat (mediu) la Iprez – curent prezumat 16 kA.

4,6 𝑘𝐴
𝐼𝑊𝑚𝑎𝑥 = 4,6 𝑘𝐴√ 16 𝑘𝐴 = 2, 5 𝑘𝐴 (7.13)
În (7.13) este determinat curentul ce dezvoltă o energie maximă în siguranța fuzibilă pe
o durată de fuziune de aproximativ 10 ms.
De asemenea, aceste experimentări sunt precedate de o încercare de calibrare la un
curent prezumat de 2,5 kArms și un unghi de apariție  = 10el pe o fază laterală (fig. 7.23).
168
iC_iO
3.4 kA
I1
-6.6 kA
5.6 kA
I2
-4.4 kA
6.1 kA
I3
-3.9 kA
U1
Sweep#: 1358.2 ms 20.00 ms/div 502.8 ms
Fig. 7.23 – Oscilograma obținută la calibrarea experimentului TDIWmax

În timpul acestei încercări o condiție obligatorie pentru validare este ca valoarea
curentului limitat de siguranța fuzibila să fie cuprinsă între (0,86-1,05) din valoarea curentului
prezumat (2,5 kA) și de aceea alegerea siguranțelor fuzibile este foarte importantă în raport cu
separatorul de sarcină.
În urma încercării de deschidere rezultă oscilograma din (fig. 7.24), cu valorile
menționate, separatorul inițial închis, deschide sub acțiunea percutoarelor în urma operării
corespunzatoare a siguranțelor fuzibile.
830.0 A
I1
-1.17 kA
1.38 kA
I2
-3.62 kA
3.55 kA
I3
-1.45 kA
54.0 kV
U1
-46.0 kV
58.0 kV
U2
-42.0 kV
42.0 kV
U3
-46.37 kV
Sweep#: 1386.8 ms 10.00 ms/div 441.4 ms
Fig. 7.24 – Oscilograma obținută la experimentul TDIWmax – separator inițial închis
169
Parametrii obținuți la experimentare: Ilimitat = 0.641/-2.29/2.01 kA

- Pe faza L1: tpa=2.2 ms; I2tpa=0.55 kA2s; ta=6.12ms; I2ta=2.96 kA2s; tt=8.37 ms;
I2tt=3.51kA2s;
- Pe faza L2 tpa=2.21 ms; I2tpa= 4kA2s; ta=2.57 ms; I2ta=7.33 kA2s; Tt=4.82 ms;
I2tt=11.33 kA2s;
- Pe faza L3: tpa= 2.25ms; I2tpa= 1.62 kA2s; ta=6.12 ms; I2ta=9.77 kA2; tt=8.37 ms;
I tt=11.39 kA2s; Tensiunea: U=18.8/19.1/18.3 kV
2
Încercarea de închidere-deschidere (fig. 7.10) confirmă închiderea corectă a

separatorului și apariția curentului IWmax, siguranța fuzibilă limitează curentul și comandă
deschiderea în gol a separatorului prin percutoare, deoarece este cunoscut faptul că
separatoarele de sarcină nu pot rupe curenți mai mari decât curentul lor nominal.
3.69 kA
I1
-1.31 kA
2.3 kA
I2
-2.7 kA
2.8 kA
I3
-2.2 kA
43.0 kV
U1
-57.0 kV
60.0 kV
U2
-40.0 kV
49.66 kV
U3
-41.04 kV
Sweep#: 1532.3 ms 5.000 ms/div 582.6 ms
Fig. 7.25 – Oscilograma obținută la experimentul TDIWmax

Parametrii obținuți la experimentare: Ilimitat= 2.39/-1.36/-1.79 kA
- Pe fază L1: tpa=2.21 ms; I2tpa=3.97 kA2s; ta=5.7 ms; I2ta=12.1 kA2s; tt=7.91ms;
I tt=16.07 kA2s;
2
- Pe fază L2: tpa=0.78 ms; I2tpa=0.063 kA2s; ta=7.9 ms; I2ta=6.39 kA2s; tt=8.7 ms;
I tt=6.45 kA2s;
2
- Pe fază L3: tpa=2.21 ms; I2tpa=3.24 kA2s; ta=7.9 ms; I2ta=3.41 kA2s; tt=10.11 ms;
I2tt=6.65 kA2s;
U=19/19.6/18.9 kV
În principiu aceste două încercări TDIsc și TDIWmax solicită aproape exclusiv siguranțele
fuzibile care trebuie să rupă curenții și să comande deschiderea în gol (doar cu tensiune la
borne) a separatorului de sarcină.
Spre deosebire de aceste încercări, TDIsc și TDIWmax, încercarea de comutație a
curenților de transfer TDItransfer presupune “conlucrarea” celor două componente, siguranță
fuzibilă și separator de sarcină, la întreruperea curentului de transfer. Circuitul este prezentat în
(fig. 7.16) și reglat pentru U=24 kV, I = 630A, cosφ = 0,4 impus și după cum se observă
siguranța fuzibilă este doar pe o fază, pe celelalte două faze fiind înlocuite cu conexiuni rigide,
făcând astfel posibilă întreruperea curentului prin siguranță fuzibila doar pe o fază, pe celelalte
două faze fiind întrerupt de către separatorul de sarcină.
170
Schema generală a circuitului de încercare rămâne cea din (fig. 7.4), dar cu valori pentru
R și L (circuitul de sarcina-Load) astfel încât Itransfer = 630 A, cosφ = 0,4, U = 24 kV. Și aceste
experimentări sunt precedate de o calibrare cu separatorul închis și siguranțele fuzibile înlocuite
cu conexiuni rigide, rezultând oscilograma din (fig. 7.26).
1.8 kA
IR
-1.8 kA
1.8 kA
IS
-1.8 kA
1.8 kA
IT
-1.8 kA
100.0 kV
UR
-100.0 kV
100.0 kV
US
-100.0 kV
100.0 kV
UT
-100.0 kV
Sweep#:
UG 1198.3 ms 50.00 ms/div 414.3 ms
Fig. 7.26 – Oscilograma oțtinută la calibrarea circuitului pentru TDItransfer

Experimentul constă în trei încercări succesive când siguranța fuzibilă se pune rând pe
rând pe câte o fază și întrerupe curentul (630 A) pe celelalte două; conform teoriei circuitului
3
electric curentul devine I = U/Ztot = 3Uf/2Z = √2Itransfer = 0,87x630=548 A și acest curent
este întrerupt de celelalte două faze ale separatorului, de unde și noțiunea de transfer când
siguranța fuzibilă și separatorul își transferă unul altuia funcția de întrerupere a curentului. Rând
pe rând siguranțele sunt plasate pe fiecare fază, celelalte două faze fiind înlocuite cu conexiuni
rigide de impedanță neglijabilă.
În experimentul prezentat în Fig. 7.27 siguranța funcționează în 66 ms, percutorul dă
comandă de deschidere separatorului care funcționează și pe celelalte două faze curentul
(0,87x630 A) este întrerupt după 95 ms cu energiile menționate. Se observă cum, după ruperea
siguranței, tensiunea crește cu √3, iar curenții pe cele două faze ale separatorului scad la
valoarea 0,87x630 A.
1 𝑛
RMS este calculat folosind relația: 𝑅𝑀𝑆 = √𝑁 ∑𝑛=𝑛
2
1
𝑦 2 (𝑛), Unde N = (n2- n1+1)
Limitele segmentului (Început și Sfârțit) sunt utilizate pentru a selecta um interval de
eșantioane. Dacă nu se specifică nicio limită a segmentului, se utilizează întreaga formă de
undă. Dacă se specifică doar Începutul, se utilizează segmentul formei de undă de la început
până la sfârșitul formei de undă.
Parametrii început și sfârțit trebuie să fie specificați în unitățile de măsură ale axei
orizontale (de exemplu, timp) și nu ca eșantioane.
171
𝑛 𝑦 2 (𝑛1 )+𝑦 2 (𝑛2 )

Energia a fost calculată cu relația: 𝐸𝑛𝑒𝑟𝑔𝑦 = [[∑𝑛=𝑛
2
2
𝑦 2 (𝑛)] − ] ∙ ∆𝑥,
2
Unde n1- primul eșantion cu x≥ Inceputul;

n2- ulimul eșantion cu x≤ Sfarșitul;
∆x= x – diferența dintre doua eșantioane.
Limitele de eșantion (început și sfârșit) sunt utilizate pentru a selecta un interval de
eșantioane. Dacă nu este specificat niciun segment, se utilizează forma de undă completă. Când
este specificat numai Începutul, se utilizează segmentul formei de undă de la început până la
sfârșitul formei de undă. Integrarea numerică se realizează presupunând interpolarea liniară a
curbei pătrate între probe.
Parametrii obținuți la experimentare: Irms=610/580/597A cu @rms pe tot intervalul. Pe fază L1
(siguranța): tpa=42.1 ms; I2tpa=14.26 kA2s; ta=23.9ms; I2ta=6.23 kA2s; tt= 66ms; I2tt=20.49 kA2s.
Pe separator: tt=95.1 ms; I2tt=31.9 kA2s; tt=95.1ms; I2tt=33.84 kA2s; tensiunea:
U=19.3/19/18.9kV.
1.8 kA 1.21 kA
IR IR
-1.8 kA -790.0 A
1.8 kA 950.0 A
IS IS
-1.8 kA -1.05 kA
1.8 kA 810.0 A
IT IT
-1.8 kA -1.19 kA
50.0 kV 63.0 kV
UR UR
-50.0 kV -37.0 kV
50.0 kV 56.92 kV
US US
-50.0 kV -43.08 kV
50.0 kV 49.0 kV
UT UT
-50.0 kV -51.0 kV
Sweep#:
UG 1100.1 ms 100.0 ms/div 970.1 ms Sweep#:
UG 1221.1 ms 100.0 ms/div 944.5 ms
a) b)
1.05 kA
IR
-950.0 A
1.09 kA
IS
-910.0 A
910.0 A
IT
-1.09 kA
56.0 kV
UR
-44.0 kV
40.0 kV
US
-60.0 kV
55.0 kV
UT
-40.35 kV
Sweep#: 1206.3 ms 100.0 ms/div 937.3 ms
c)
Fig. 7.27 – Oscilograma obținută la cele trei experimentări experiment TDItransfer
172
Încercarea se repetă cu conexiuni rigide pe fazele L1 și L3. La cel de al doilea

experiment, siguranța plasată pe faza S lucrează în 37 ms, iar separatorul în 64,5 ms în aceeași
succesiune ca la încercarea precedentă.
Parametrii obținuți la cel de al doilea experiment TDItransfer: Irms=589/620/584 A cu
@rms pe tot intervalul. Valori obținute pe siguranță: tpa=24 ms; I2tpa=8.3 kA2s; ta=13ms;
I2ta=4.1 kA2s; tt=37ms; I2tt= 12.4 kA2s; Valori obținute pe separator: tt=64.5 ms; I2tt=22.4
kA2s; tt=64.5 ms; I2tt=22.1kA2s; la tensiunea U= 19.3/19.3/18.9 kV.
La ultimul experiment TDItransfer siguranța este plasată pe faza L3 și întrerupe curentul
în 73.2 ms, iar separatorul la acțiunea percutorului deschide după 111,9 ms.
Parametrii obținuți la cea de a treia experimentare: Irms=528/530/611 A cu pe tot
intervalul. Valorile obținute pe siguranța: tpa=53.5ms; I2tpa=15 kA2s cu @energy; ta=19.7 ms;
I2ta=4.2 kA2s; tt=73.2 ms; I2tt= 19.2 kA2s; valorile obținute pe separator: tt=111.9 ms; I2tt=31.2
kA2s; tt=111.9 ms; I2tt=31.6 kA2s; la tensiunea U= 19/18.5/18.2 kV.
Spre deosebire de încercarea TDIsc și TDIWmax unde în circuit sunt trei siguranțe
(energia cumulată în cele trei percutoare deschidea separatorul) la încercarea TDItransfer în circuit
se afla o singură siguranță, deci energia unui singur percutor acționează mecanismul
separatorului, ceea ce face misiunea acestuia mai dificilă și nu întotdeauna reușită. Din acest
motiv este foarte importantă alegerea tipului de siguranță cu energie suficientă în percutor.
În (fig. 7.28) este prezentat un exeriment nereușit TDItransfer cu siguranța plasată pe faza
L1. Siguranța funcționează, prin percutor comandă deschiderea separatorului, dar energia
înmagazinată în acesta nu este suficient de mare pentru deschiderea mecanismului
separatorului.
Separatorul nu deschide dar nici nu face explozie, deoarece nu apare arc între contactele
sale, curentul fiind întrerupt de întreruptorul de protecție din circuit. Acest tip de defect este
foarte periculos, deoarece circuitul rămâne bifazat și acest regim le poate crea dificultati reale
consumatorilor.
1.8 kA
IR
-1.8 kA
1.8 kA
IS
-1.8 kA
1.8 kA
IT
-1.8 kA
100.0 kV
UR
-100.0 kV
100.0 kV
US
-100.0 kV
100.0 kV
UT
-100.0 kV
Sweep#:
UG 1220.7 ms 100.0 ms/div 914.0 ms
a)
173
b)
Fig. 7.28 – Oscilograma obținută la experiment eșuat TDItransfer
a) încadrare normală b) încadrare cu zoom la apariția curentului
În (fig. 7.29) este prezentată o încercare similară ce evidențiază o comportare identică,
incorectă a separatorului de sarcină, deoarece energia percutorului siguranței nu este suficientă
pentru a învinge forțele de frecare ale pârghiilor ce transmit energia către mecanismul
separatorului. Această disfuncționalitate se corectează fie prin alegerea unor siguranțe cu
energia mai mare în percutor, fie prin reglarea mecanismului de transmitere a mișcării
percutorului la mecanismul separatorului cu randament maxim, suficient pentru declanșarea
separatorului.
1.221 kA
I1
-779.0 A
970.6 A
I2
-1.029 kA
984.3 A
I3
-1.016 kA
43.0 kV
U1S
-57.0 kV
52.0 kV
U2S
-48.0 kV
49.0 kV
U3S
-51.0 kV
43.0 kV
U1L
-57.0 kV
54.0 kV
U2L
-46.0 kV
49.0 kV
U3L
-47.67 kV
Sweep#: 1371.2 ms 50.00 ms/div 776.7 ms
a)
174
iC_iO
8.2 kA
I1
-11.9 kA
7.2 kA
I2
-12.8 kA
12.4 kA
I3
-7.6 kA
2.4 kV
U1S
-2.7 kV
800.0 V
U2S
-1.2 kV
3.2 kV
U3S
-1.8 kV
2.8 kV
U1L
-2.3 kV
5.8 kV
U2L
-4.2 kV
5.8 kV
U3L
-3.673 kV
Sweep#: 1371.2 ms 50.00 ms/div 776.7 ms
b)
Fig. 7.29 – Oscilograma obținută în urma acțiunii întârziate a percutorului
a) încadrare normală b) încadrare cu zoom
Deoarece în cazul acestor experimentări factorul de putere este 0,4 inductiv, face dificilă
sau imposibilă sarcina separatorului de rupere a curentului chiar dacă valoarea acestuia este mai
mică (630 x 0,87 A). În (fig 7.28) siguranța plasată pe faza L1 rupe corect curentul după 42,2
ms, apoi dă prin percutor comanda de deschidere separatorului care încearcă să rupă curentul
0,87 x 630 A dar nu reușește și face explozie, deoarece durata mare de arc duce la
compromiterea izolației față de masă și apariția punerii la pământ a celor două faze. Se șuntează
impedanța de sarcină și apare curent de scurtcircuit mai mare de 10 kA care duce la explozia
separatorului.
În (fig. 7.29) este prezentată o încercare total nereușită a separatorului care primește
comandă de deschidere, încearcă să o execute, dar arcul apărut între contactele sale se
prelungeste excesiv și duce la explozia acestuia.
Parametrii obținuți la experimentare: Irms=369/386/361 A cu @rms pe tot intervalul în
condiții normale de funcționare.
În cazul în care separatorul nu rupe curentul de sarcină și produce un arc electric ce se
extinde la masă, valorile sunt: Iavarie = 4.7/4.8/4.7 kA; pe siguranță: tpa=28.8 ms; I2tpa=4.2 kA2s
cu @energy ta=13.4 ms; I2ta=2.1 kA2s; tt=42.2 ms; I2tt= 6.3 kA2s.
Există combinații care folosesc siguranțe de uz general, chiar fără percutor și separator
de sarcină cu declanșator de curent, care lucrează la acțiunea acestuia și nu la acțiunea
percutorului siguranțelor. Acest tip de combinație trebuie încercat la secvența de încercări TDIt0,
adică ruperea curentului de intersecție.
În principiu, fiecare din cele două dispozitive componente au o caracteristică de timp-
curent de formă exponențială, conform (fig. 3.9), curentul de intersecție It0 este acea valoare de
la intersecția celor două caracteristici timp-curent. Schema circuitului de încercare este identică
cu cea de la TDItransfer, iar încercarea constă în trei încercări de rupere ale separatorului,
fuzibilele fiind înlocuite de conexiuni rigide de impedanță neglijabilă, de formă și dimensiuni
identice cu cele ale siguranțelor fuzibile pe care le înlocuiesc.
175
Fig. 7.30 – Caracteristicile pentru determinarea curentului take-over (Legendă: 1- timpul maxim de
rupere(crescut de timpul maxim de operare al releului de supracurent) 2- timpul minim de deschidere
(crescut cu o jumatate de ciclu dacă este operat de un releu extern de supracurent) 3- timpul maxim
de operare pentru curentul maxim nominal; 4- timpul minim de pre-arc pentru curentul nominal
maxim)
Valoarea curentului de încercare corespunde:
- unei durate minimale de deschidere a separatorului provocată de declanșatorul reglat
la o valoare minimă;
- duratei de funcționare maximale a fuzibilului la curentul nominal cel mai mare.
115.7 mA
iC_iO
-84.25 mA
2.0 kA
I1
-2.0 kA
2.0 kA
I2
-2.0 kA
2.0 kA
I3
-2.0 kA
95.0 kV
U1S
-95.0 kV
95.0 kV
U2S
-95.0 kV
95.0 kV
U3S
-95.0 kV
U1L
95.0 kV
U2L
-95.0 kV
95.0 kV
U3L
-95.0 kV
UG
Sweep#: 1343.8 ms 100.0 ms/div 857.6 ms
a)
176
115.7 mA
iC_iO
-84.25 mA
2.0 kA
I1
-2.0 kA
2.0 kA
I2
-2.0 kA
2.0 kA
I3
-2.0 kA
95.0 kV
U1S
-95.0 kV
95.0 kV
U2S
-95.0 kV
95.0 kV
U3S
-95.0 kV
U1L
95.0 kV
U2L
-95.0 kV
95.0 kV
U3L
-95.0 kV
UG
Sweep#: 1344.0 ms 20.00 ms/div 502.3 ms
b)
99.69 mA
iC_iO
-100.3 mA
2.0 kA
I1
-2.0 kA
2.0 kA
I2
-2.0 kA
2.0 kA
I3
-2.0 kA
95.0 kV
U1S
-95.0 kV
95.0 kV
U2S
-95.0 kV
95.0 kV
U3S
-95.0 kV
U1L
95.0 kV
U2L
-95.0 kV
95.0 kV
U3L
-95.0 kV
UG
Sweep#: 1361.5 ms 100.0 ms/div 872.2 ms
c)
99.69 mA
iC_iO
-100.3 mA
2.0 kA
I1
-2.0 kA
2.0 kA
I2
-2.0 kA
2.0 kA
I3
-2.0 kA
95.0 kV
U1S
-95.0 kV
95.0 kV
U2S
-95.0 kV
95.0 kV
U3S
-95.0 kV
U1L
95.0 kV
U2L
-95.0 kV
95.0 kV
U3L
-95.0 kV
UG
Sweep#: 1361.5 ms 20.00 ms/div 512.8 ms
d)
177
99.69 mA
iC_iO
-100.3 mA
2.0 kA
I1
-2.0 kA
2.0 kA
I2
-2.0 kA
2.0 kA
I3
-2.0 kA
95.0 kV
U1S
-95.0 kV
95.0 kV
U2S
-95.0 kV
95.0 kV
U3S
-95.0 kV
U1L
95.0 kV
U2L
-95.0 kV
95.0 kV
U3L
-95.0 kV
UG
Sweep#: 1361.5 ms 50.00 ms/div 843.8 ms
e)
99.69 mA
iC_iO
-100.3 mA
2.0 kA
I1
-2.0 kA
2.0 kA
I2
-2.0 kA
2.0 kA
I3
-2.0 kA
95.0 kV
U1S
-95.0 kV
95.0 kV
U2S
-95.0 kV
95.0 kV
U3S
-95.0 kV
U1L
95.0 kV
U2L
-95.0 kV
95.0 kV
U3L
-95.0 kV
UG
Sweep#: 1361.5 ms 20.00 ms/div 512.8 ms
f)
Fig. 7.31– Înregistrări oscilografice la experimentările TDIt0
a) Primul experiment – încadrare integrală; b) Primul experiment – încadrare la apariția curentului;
c) Cel de al doilea experiment – încadrare integrală; d) Cel de al doilea experiment – încadrare la
apariția curentului; e) Cel de al treilea experiment – încadrare integrală; f) Cel de al treilea experiment
– încadrare la apariția curentului;
Experimentările au fost compuse din trei operații de deschidere a separatorului la
acțiunea declanșatorului, la parametrii U = 24 kV, I = 630 A, cosφ = 0,4 și sunt prezentate în
(fig 7.31). Declanșatorul separatorului este reglat la valoarea minimă. Cele trei încercări
nominale sunt precedate de o încercare de calibrare a circuitului și parametrilor, urmată de o
încercare la 50% din valoarea parametrilor pentru confirmarea comportării corecte a
combinației.
178
7.5. Coordonarea siguranțelor proiectate cu alte aparate de comutație

7.5.1. Coordonarea siguranței limitatoare de curent cu altă siguranță
limitatoare de curent
În cadrul unui circuit electric de putere, pentru a preveni distrugerea siguranței din
amonte timpul total de deconectare al siguranței din aval trebuie să fie mai mic de 75% din
timpul minim de topire al siguranței de protecție, pentru toți curenții până la cel maxim de
defect [185]-[205].
La creșterea curentului de defect siguranțele limitatoare de curent trebuie să fie capabile
să lucreze în mai puțin de 0,01 s, cea mai mică durată prezentată pe curbele CTC. Dacă în
curbele CTC cea de a doua siguranță nu se intersectează deasupra liniei de 0,01 s, iar curentul
de defect al siguranței din aval este de o amplitudine suficientă, adică la dreapta de locul de
unde curba de topire a siguranței din amonte traversează linia de 0,01 s, atunci se confirmă
coordonarea în domeniul limitării de curent.
Pentru aceasta coordonare 75% din energia minimă de topire I2t, pentru siguranța din
amonte, trebuie să fie mai mare decât energia totală maximă de întrerupere I2t a siguranței din
aval. Aceasta este “coordonare I2t”.
Un exemplu de coordonare a siguranței: coordonarea între o siguranță de limitare a
curentului de 125 A (SLC) și o SLC de 65 A așa cum se arată la punctul „A” din (fig 7.39). De
asemenea, se verifică dacă SLC de 125 A are o rază adecvată pentru a putea funcționa corect în
defecte între ea și siguranța de 65 A (adică, în zona sa de protecție). Curbele CTC pentru această
combinație sunt ilustrate în (fig. 7.40). În punctul “A” curentul prezumat fază – masă al Ip este
900 A reprezentând cea mai scăzută protecție. În cazul unui scurtcircuit secundar de impedanță
zero, este suficientă o siguranță cu domeniu mare de limitare a curentului care poate întrerupe
orice curent și care va funcționa cu un curent corespunzator celui mai mare curent minim de
pre-arc de pe curba CTT declarată.
Fig. 7.32– Poziționare posibilă de siguranțe limitatoare de curent (SLC)

Un defect de durată este totuși nedorit așa că va fi aleasă o perioadă mai scurtă de timp
pentru funcționarea siguranței. Dacă 300 s (sau mai puțin, SLC de 125 A se topește la
aproximativ 280 A) este o durată maximă acceptată, pentru siguranța de 125 A înseamnă 300
A. Deoarece curentul de scurtcitcuit la pamânt pentru siguranța de 65 A este 900 A, siguranța
SLC de 125 A are raza de acțiune adecvată, se va topi în mai putin de 300 s. Trebuie luat în
considerație și că de fapt curenții pot fi ceva mai mici decat valorile calculate, ca urmare a unei
impedanțe de scurtcircuit. În acest exemplu poate fi cu o treime mai mic și totusi să acționeze
siguranța în mai puțin de 300 s.
179
Fig. 7.33– Corelarea între timpul de rupere al SLC de 65A cu timpul de topire de 125A
Pentru verificarea coordonării curbelor CTC pentru siguranțele de 125 A și 65 A, se

trasează curba de topire minimă 75% pentru siguranța de 125 A și curba de rupere pentru SCL
65 A. Cele două curbe se intersectează la aproximativ 3100 A și timpul sub 0,01 s. De aceea
dacă curentul maxim de scurtcircuit al siguranței de 65 A nu depașește 3100 A, există timp de
coordonare. Deoarece curentul prezumat este mai mic decât în punctul în care curba CTC 125,
A intersectează linia de 0,01 s, coordonarea I2t nu trebuie verificată.
Pentru un curent de scurtcircuit prezumat mai mare, în cazul siguranței de 65 A, 4000
A, spre exemplu (fig. 7.33), este necesară verificarea coordonării. I2t maxim pentru siguranta
de 65 A este 100000 A2s, în timp ce I2t minim pentru siguranța de 125 A este 100800 A2s. În
acest caz coordonarea I2t la 4000 A nu se poate atinge (100000 A2s > 0,75x101000 A2s = 75750
A2s). Dacă se folosește o siguranță de 150 A în locul celei de 125 A (cu I2t topire de 136000
A2s) aceasta este acceptabilă (100000 A2s < 0,75x136000 A2s =102000 A2s). Realizarea este
posibilă deoarece, deși curentul de 300 A poate fi mai mare (350 A) curentul prevăzut de
scurtcircuit este de asemenea mai mare. Coordonarea unei siguranțe de 150 A cu protecția din
amonte trebuie verificat.
7.5.2. Coordonarea siguranței limitatoare de curent cu siguranța de expulsie
În această schemă de coordonare siguranța este în amonte de echipamentul de protejat.
De aceea curba de deconectare totală CTC a siguranței cu expulsie din aval trebuie să fie
comparată cu curba CTC minim topire (redusă la 75% din timp) a siguranței limitatoare de
curent din amonte [50], [181]-[205].
Deoarece siguranța cu explsie întrerupe circuitul la trecerea normală prin zero a
curentului care urmează topirii elementului fuzibil, timpul minim de deconectare totală pentru
curenți mari de scurtcircuit este 0,5-0,8 din ciclu în funcție de poziția pe unda de tensiune unde
începe defectul. Așadar, familia cubelor CTC de deconectare totală pentru o siguranță cu
expulsie converge în final la o linie orizontală la 0,8 din ciclu (0,014 s) denumită în general
“timp minim de auto coordonare”. Ca rezultat al acestei convergențe curba CTC de deconectare
totală a siguranței cu expulsie va intersecta întotdeauna curba de topire a siguranței de protecție
limitatoare de curent.
De aceea prin această metodă aranjamentul siguranțelor poate atinge coordonarea numai
până la un anumit nivel de curent unde cele două curbe se intersectează.
Un exemplu de coordonare a siguranței limitatoare de curent cu cea cu expulsie este
urmatorul:
180
Verificarea coordonării între siguranța limitatoare, gama completă de 100 A și siguranța

cu expulsie de 40 A, asa cum este prezentată în (fig. 6.40). Se verifica dacă siguranța de 100 A
are “influență” adecvată pentru zona sa de protecție. Curbele CTC pentru această combinație
sun prezentate în (fig. 7.34).
Fig. 7.34– Poziționare siguranțe limitatoare de curent (SLC) și siguranțe cu expulsie

Înainte de a compara curbele CTC este necesar a verifica dacă siguranța limitatoare de
curent de 100 A are influența adecvată. Siguranța de 100 A trebuie să aibă influență în locul
unde se afla siguranța de 40 A unde curentul de scurtcircuit calculat de 900 A este cel mai
scăzut în zona sa de protecție. Pentru o siguranță limitatoare curentul de scurtcircuit trebuie să
fie suficient să topească siguranța în 300 s sau mai puțin. Siguranța limitatoare de 100 A se
topește la 220 A în aproximativ 5 min. Raportul între curentul prevăzut la sfarșitul zonei
protejate de siguranța de 100 A (ar trebuie să fie cel putin 105x3 sau 315 A) și curentul de
pre-arc 300 s (la locația siguranței de 40 A) este 900 A (900/220) = 4.1. Acesta este mai mare
decât factorii de influență uzuali, deci siguranța limitatoare de curent de 100 A are influența
adecvată.
Pentru verificarea coordonarii se trasează curba de deconectare totală a siguranței de 40
A și curba topire minimă 75% pentru siguranța de 100 A. Cele două se intersectează la
aproximativ 2800A.
Fig. 7.35– Corelarea între timpul de rupere al siguranței cu expulsie și 75% timp de topire SLC
Deoarece curentul maxim de defect al siguranței de 40 A este de 1000 A, există
coordonare în timp. Pentru un curent mai mare de 2800 A coordonarea nu mai poate fi garantată
și funcționarea siguranței cu expulsie poate afecta elementele siguranței limitatoare de curent.
În această coordonare, siguranța cu expulsie este în amonte. Curba CTC de deconectare
totală a siguranței limitatoare din aval trebuie să se afle la stanga curbei CTC minime de topire
(în jurul a 75% perioada de timp) a siguranței cu expulsie din aval, pentru toți curenții până la
valoarea curentului maxim de scurtcircuit disponibil în locația siguranței limitatoare. Dacă
curentul maxim de scurtcircuit, disponibil în locația siguranței limitatoare, este mai mare decat
cel din punctul în care curba de deconectare totală intersectează linia de 0,01 s, I2t maxim de
181
deconectare al siguranței limitatoare, trebuie verificat să fie mai mic decat I2t minim de topire
al siguranței cu expulsie, reglat pentru preîncărcare.
I2t minim de topire al siguranței cu expulsie poate fi obținut prin ridicarea la pătrat a
curentului minim de topire al siguranței cu explusie la 0,0125 s și multiplicarea acestei valori
cu 0,0125 s.
Un exemplu de coordonare, siguranță cu expulsie/siguranță limitatoare de curent este
următorul: se verifică coordonarea între o siguranță de 150 A și o siguranță limitatoare de curent
de 80 A. Curbele TCC pentru această combinație sunt prezentate în Fig. 7.44.
Pentru a verifica coordonarea curbelor CTC, se trasează curba de deconectare a
siguranței limitatoare de 80 A și curba minimă de topire 75% a siguranței de 150 A. Curbele nu
se intersectează, de aceea există coordonare CTC.
Deoarece curentul maxim disponibil de scurtcircuit de 5000 A este mai mare decât
curentul unde curba de deconectare totală a SLC 80 A intersectează linia de 0,01 s, I2t maxim
de deconectare a SLC de 80 A se compară cu 75% din I2t minim de topire al siguranței de 150
A; I2t maxim de deconectare al siguranței de 80 A este 181000 A2s, specificat de producător.
Curba minim de topire al sigurantei de 150 A intersectează linia de 0,0125 s la valoarea de
aprox. 7000 A; deci (7000)2 x (0,0125) x (0,75) = 460000 A2s și 181000 A2s < 460000 A2s.
Deoarece I2t maxim de deconectare al siguranței de 80 A este mai mic decat I2t minim
75% minim de topire al siguranței de 150 A există coordonarea I2t.
Fig. 7.36– Exemplu siguranță cu expulsie/siguranță limitatoare de curent
Fig. 7.37– Exemplu curbe CTC siguranța cu expulsie / siguranța limitatoare de curent
7.5.3. Coordonarea siguranței limitatoare de curent cu recloserul
În coordonarea recloserelor și siguranțelor limitatoare de curent de sarcină, trebuie
evitată posibilitatea reînchiderii pe o siguranță limitatoare parțial topită, deoarece siguranța nu
întrerupe satisfăcător dacă elementul este topit în timp ce conduce curentul normal de linie după
reînchidere. Există două scenarii cu abordări diferite în coordonarea recloser-siguranță
limitatoare de curent.
182
Prima situație apare când recloserul și siguranța sunt pe circuite aeriene. În această
situație de obicei recloserul protejează siguranța de defecte temporare, iar defectul permanent
încă există în siguranța arsă. Reînchiderea trebuie să treacă prin siguranță și să declanșeze
instantaneu pentru o defecțiune pe partea de sarcină, înainte ca siguranța să înceapă să se
topească. Aceasta înseamnă ca intersecția curbei “A” a recloserului și curba de 75% de topire
minima a siguranței să fie la dreapta curentului maxim de defect. Odată ce recloserul închide,
dacă defectul este permanent siguranța se topește și întrerupe curentul înainte de prima
funcționare întârziată a recloserului. Aceasta necesită ca curba CTC de deconectare totală (fig.
7.38) a siguranței să fie sub curba “B” a recloserului până la nivelul curentului maxim de
defect al siguranței. Dacă defectul este temporar recloserul va reînchide cu succes.
În cea de-a doua situație, recloserul este pe un circuit aerian ce are părți subterane
protejate de siguranțe limitatoare de curent. În sistemele subterane defectele sunt de obicei
permanente. În aceste situații declanșarea instantanee a recloserului va fi respinsă. Decizia
respingerii declanșării instantanee depinde de mărimea expunerii liniei aeriene și dacă sunt
prezente derivații care fac nedorită funcționarea siguranțelor în timpul unui defect temporar. În
cazul circuitelor subterane reînchiderea nu este de obicei folosită deoarece defectele sunt
permanente și reînchiderea nu face decât să fie alimentat din nou defectul fără restaurarea
serviciului. În situația în care un recloser protejează o linie aeriana ce are și părți subterane
protejate de siguranțe limitatoare de curent, declanșarea instantanee a recloserului poate fi
reținută dacă pentru defecte deasupra siguranțelor limitatoare de curent, siguranțele pot
întrerupe înainte ca recloserul să declanșeze și să întrerupă.
Fig. 7.38– Curbe CTC Recloser/Siguranța limitatoare de curent

O metodă recomandată pentru a îndeplini această cerință este asigurarea că curentul de
defect disponibil la sfârșitul zonei protejate de siguranțe limitatoare să fie mai mare decât
curentul la punctul de 0,01 s pe curba CTC deconectare totală a siguranței fuzibile limitatoare.
Deoarece defectele în sisteme subterane au impedanța mică, curentul disponibil ar trebui să fie
apropiat de valoarea calculată. Dacă această condiție nu poate fi îndeplinită trebuie dată atenție
eliminării curbei de declanșare instantanee a recloserului.
Dacă siguranța limitatoare de curent protejează circuite aeriene, recloserul trebuie să
ajungă prin siguranță și să deschidă instantaneu pe un defect, pe partea de sarcină a siguranței,
înainte ca aceasta să înceapă să se topească.
Deci intersecția dintre curba “A” a recloserului și curba de 75% topire minimă a
siguranței trebuie să fie la dreapta curentului maxim de defect la locația siguranței. În acest
exemplu coordonarea va fi posibilă dacă curentul maxim de defect este 1000 A sau mai puțin.
183
Daca siguranța limitatoare de curent protejează circuite subterane unde se așteaptă

numai defecte de tip permanent, curba CTC deconectare totală a siguranței limitatoare trebuie
să intersecteze linia secundară de 0,01 la stânga curentului de defect maxim la finalul zonei
protejate de siguranță. În acest exemplu curentul de defect trebuie să fie aproximativ 5000A sau
mai mare pentru ca să existe coordonare. Dacă curentul de defect nu este suficient de mare,
atunci trebuie scoasă declanșarea instantanee a recloserului pentru a fi siguri că siguranță
întrerupe total, astfel evitând condițiile de topire parțială. Studiile au arătat că în sistemele
aeriene un procent mare de defecte sunt temporare și în schemă sunt folosite în mod obișnuit
“siguranțe salvatoare”.
O alta schemă de protecție este coordonarea care minimizează declanșările de moment.
Prin programarea curbelor de reanclanșările cu una sau două întârzieri, defectul pe partea de
sarcină a siguranței va face ca siguranța să se ardă.
Avantajele acestei scheme de coordonare sunt:
- niciun client pe partea de sarcină a recloserului nu este expus declanșărilor de moment
în cazul defectelor pe partea de sarcină a unei siguranțe derivație.
- aria de defect temporar este ușor identificabilă, deoarece în schemă, siguranța se va
arde întotdeauna.
Defectul poate fi găsit în timpul unei inspecții a circuitului. Decizia folosirii unui anumit
tip de schemă depinde de factori precum: reclamații ale clienților, tip de expunere (arbori,
fulgere) ale liniei protejate și accesibilitatea liniei. În liniile lungi din mediul rural unde
impedanța între sursă și defect este mare, poate apărea scăderea tensiunii pe durata înlăturării
defectului de către siguranță, ca o întrerupere temporara pentru unii clienți din circuit, datorită
timpului mare de înlăturare a defectului prin siguranța la curent de defect redus. În acest caz
numărul clienților expuși întreruperii de moment nu se schimba chiar dacă nu este folosită
reanclanșarea rapidă. Un alt considerent este acela că chiar dacă siguranța înlătură toate
defectele temporare, cauza defectului să nu fie descoperită vizual (arbori căzuți peste linie,
izolatori trăsniți de fulger etc). Prin menținerea declanșării instantanee a recloserului, defectele
nu sunt înlăturate de siguranțe până nu devin permanente, caz în care pot fi mai ușor depistate.
7.5.4. Coordonare siguranță limitatoare de curent/recloser (coborâtor)
Această combinație se folosește de obicei pentru protecția transformatoarelor
ridicătoare sau coborâtoare. Pentru aplicația coborâtoare, se dorește ca recloserul de pe partea
de joasă tensiune a transformatorului să opereze blocarea fără distrugerea sau arderea siguranței
pe parte de înaltă tensiune.
Exista două metode de verificare a coordonării. O metodă conservatoare ar fi să se adune
timpii de reînchidere pentru curbele rapide și de întârziere pentru a genera o curbă compozită
pentru a compara cu siguranța, curba de topire minimă de 75%. Aceasta abordare ignoră orice
răcire a siguranței care poate apărea pe durata deschiderii recloserului în secvența de
reanclanșare. Deci este o metodă foarte conservatoare.
O metodă mai realistă este recunoașterea răcirii siguranței pe durata deschiderii
recloserului. Cu cât recloserul este mai mult timp deschis, înainte de reanclanșare, de-a lungul
secvenței de funcționare, cu atât mai mult siguranța se răcește înainte de aplicarea următorului
curent de defect.
Deci, dacă recloserul se închide foarte repede în secvența sa, siguranța are puțin timp să
se răcească și se va topi mult mai repede. Factorii de multiplicare denumiți factori K s-au
dezvoltat special pentru elementul din cositor al siguranțelor cu expulsie. Aceștia se aplică
(timp multiplicat de factori K) curbei timpilor de întârziere ai recloserului (Tab. 7.1). Factorii
K încorporează încălzirea cumulativă rezultată din funcționarea recloserului (curent de defect),
răcirea pe durata timpilor de deschidere a recloserului, curba de deteriorare la topire minimă de
75% a siguranței și a tolerantelor de timp ale recloserului.
Tabelul 7.1 Factori de multiplicare pentru o secvență dată (factor “K”)
184
Timp de deschidere 2-Rapid 1-Rapid 1-Rapid

[s] 2-Întarziat 3-Întarziat 4-Întarziat 2- Întârziat
0,5 2,6 3,1 3,5 2,5
1,0 2,1 2,5 2,7 2,0
1,5 1,85 2,1 2,2 1,8
2,0 1,7 1,8 1,9 1,65

4,0 1,4 1,4 1,45 1,35
10,0 1,35 1,35 1,35 1,35
Așa cum s-a menționat mai înainte, factorii “K” au fost aplicați la efectele de răcire și
încălzire a elementului fuzibil din cositor la siguranțele cu expulsie. Ei mai depind de
temporizarea reanclanșării și timpul de deschidere al recloserului. Pentru anumite modele de
siguranțe limitatoare de curent, unde căldura este transferată rapid de la suprafața crestată a
elementului la mediul înconjurător și de acolo răcirea secțiunii elementului, timpul de
deschidere al recloserului poate fi suficient ca să asigure răcirea necesară și factorul “K” să fie
aproape de unitate.
Există coordonare atunci când curba de 75% topire minimă a siguranței se află deasupra
acestei curbe ajustate (fig. 7.40). Spre exemplu, dacă curba “B” a recloserului întrerupe defectul
la 1000 A în 0,1 s și factorul “K” este 1,7 atunci timpul de topire de pe caracteristica 75%
topire minimă a siguranței trebuie să fie mai mare de 0,17 s la 1000 A (ex. 1,7x0.1).
Un exemplu de coordonare (coborâtoare) siguranță-recloser este următorul:
Coordonare între siguranța de pe înaltă și recloserul de pe joasă la un transformator
coborâtor împămantat Y-Y este prezentată în (fig. 7.46). Siguranța de pe partea de înaltă a
transformatorului este o SLC de 80 A. Este prevăzut un recloser monofazat de 140 A cu o
secvență de operare 1-rapid (A) și 2-întârziat (B) și timp de deschidere 2 s pentru mai bună
protecție a părții de joasă a transformatorului coborâtor. Să se verifice coordonarea recloserului
cu siguranța de pe partea de înaltă tensiune.
Fig. 7.39– Coordonare siguranța cu siguranța limitatoare de curent – recloser
185
Fig. 7.40– Curbe CTT siguranță limitatoare de curent – recloser

7.5.5. Coordonarea demaror – siguranță limitatoare de curent și alte
dispozitive de protecție
La aplicarea unei siguranțe unui echipament demaror este necesară coordonarea
siguranței și componentelor demarorului astfel încât siguranța să nu funcționeze la pornirea
motorului sau în condiții acceptate de suprasarcină. Într-o schemă coordonată corect, releele
termice vor proteja motorul la curenți de suprasarcină sub curentul maxim de întrerupere al
contactorului și siguranța va proteja motorul la curenții de scurtcircuit.
Un exemplu de coordonare între siguranța limitatoare de curent a demarorului și alte
dispozitive de protecție este următorul: este ales un motor de 2400 V, 625 kV pentru studiu.
Curentul de încărcare la tensiunea nominală pentru acest motor este 151 A. Este ales un
transformator de curent cu raportul 200/5 pentru declanșarea releelor termice. Curentul
secundar al transformatorului de curent la curentul nominal de încărcare este 3,775 A. Releul
termic de suprasarcină pentru această aplicație are curentul de declanșare de 4,68 A. Totuși
releul nu va acționa în timpul funcționarii normale a motorului. Curentul de declanșare al
releului devine 187 A în circuitul primar. O schemă a sistemului este prezentată în (fig. 7.47).
Pentru acest motor curentul rotorului blocat este 800 A și se ajustează la 880 A ținând
seama de variația tensiunii de alimentare. Dacă motorul, în aceasta schemă, nu pornește în 5 s
releul termic va deschide contactorul în 5-10 s. Domeniul normal de întrerupere pentru
contactoare este 4000-6000 A. Totuși în acestă plajă cele două dispozitive împreună oferă
protecția motoarelor pentru întreaga bandă de la suprasarcini până la curentul maxim de
întrerupere (simetric rms) de 50000 A.
186
Fig. 7.41– Schema sistemului de protecție a motorului

O siguranță poate întrerupe orice curent între curentul nominal minim întrerupt și cel
nominal maxim. Dacă fuzibilul siguranței se topește și deschide la un curent mai mic decât cel
nominal minim întrerupt, ea poate să nu întrerupă circuitul. Din această cauză siguranța nu
trebuie folosită în aplicații unde se cere întreruperea curenților mai mici decât curentul sau
nominal minim. Aceasta duce în particular la reguli de coordonare riguroasă pentru ca aplicația
să poată folosi cu succes siguranța de rezervă. Siguranța se pune întotdeauna în serie cu un alt
dispozitiv de întrerupere care va întrerupe curenți sub curentul său minim întrerupt. Dispozitivul
cu care se înseriază poate fi o altă siguranță sau un întreruptor. În alte cazuri curenții mai mici
decât curentul minim întrerupt de siguranță pot fi întrerupți de un dispozitiv declanșat de un
percutor angajat când elementul siguranței de rezervă se topește deschis și începe să apară arc.
Pentru a obține capacitatea necesară de întrerupere a curenților mici, mai des folosite
sunt siguranțele cu expulsie împreună cu SLC.
O siguranță folosită la exterior împreună cu siguranța de decuplare prezintă un caz
special de coordonare. De obicei siguranțele folosite în aceasta aplicație sunt evaluate de cea
mai mare siguranța cu expulsie care poate fi folosită și care să mențină condițiile de coordonare.
Trebuie abordate patru domenii fundamentale pentru a se asigura coordonarea potrivită
între siguranțele și dispozitivele întreruptoare de curenți mici, conectate în serie. Deoarece sunt
folosite de obicei o siguranța cu expulsie, acesta este dispozitivul serie despre care se va discuta
mai departe. Principiile de protecție folosite sunt aceleași ca și în cazul altor dispozitive de
protecție.
Mai întâi, fiecare siguranță trebuie să o protejeze pe cealaltă în domeniul în care nu
operează; apoi, dacă siguranța nu este înlocuită după fiecare operare a siguranței cu expulsie ea
nu trebuie deteriorată de această operație; și trei, curenții de suprasarcină nu trebuie să
deterioreze siguranța. Al patrulea domeniu nu se leagă direct de coordonarea cu siguranța cu
expulsie dar cere ca siguranța de rezervă ca și cea cu expulsie să nu fie deteriorată de
supratensiuni.
187
Reguli asemănătoare se folosesc pentru selectarea unei siguranțe cu expulsie. Trebuie

reținut că dacă se alege corect siguranța cu expulsie, siguranța cu care se coordonează trebuie
să îndeplinească aceeași cerința la supratensiune.
În primul rând coordonarea între siguranța, cu expulsie, serie cu siguranța limitatoare
de curent, trebuie să asigure funcționarea împreună a celor două pentru a înlătura toți curenții
de la cel mai mic care determina topirea elementului siguranței cu expulsie până la cel
corespunzător curentului nominal maxim întrerupt al siguranței limitatoare. Pentru obținerea
acestei coordonări primare, la suprapunerea curbelor caracteristice timp-curent ale celor două
dispozitive, curba caracteristică timp-curent deconectare totală a siguranței cu expulsie trebuie
să intersecteze curba timp-curent timp minim de topire a siguranței limitatoare într-un punct ce
corespunde unui curent mai mare decât curentul minim nominal întrerupt de siguranța
limitatoare, dar mai mic decât cel maxim nominal întrerupt de siguranță cu expulsie. Când se
întâmplă aceasta, o siguranță o protejează pe cealaltă în zona de vulnerabilitate. Curbele trebuie
întotdeauna să se intersecteze la un curent mai mare decât cel nominal minim întrerupt de
siguranța de rezervă, ca să nu fie obligată să întrerupă un curent peste posibilitățile sale. În
funcție de poziția relativă a celor două curbe există unul sau doua tipuri de coordonare. Cele
două metode de coordonare se cunosc ca coordonare “topire potrivită” și “încrucișare
caracteristici timp-curent”
În această metodă de coordonare, în plus față de regulile de bază descrise mai înainte,
mai trebuie îndeplinit un alt citeriu. Trebuie ca siguranța cu expulsie să se topească deschis
oricând combinația celor două elimină o suprasarcină sau defect. În general coordonarea
“potrivire topire” rezultă în pozitionarea caractersiticii timp -curent topire minimă a siguranței
cu expulsie în stânga curbei CTC topire minimă a sigurantei de rezervă.
Aceasta nu este totuși o metodă care să asigure că siguranța cu expulsie nu se va topi
în timp mai scurt de 0,01 s. Pentru a fi siguri ca siguranța cu expulsie totdeauna se va topi și
deschide la orice curent care ar cauza funcționarea siguranței limitatoare, I2t minim eliminare
lasată să treacă de siguranța limitatoare trebuie să fie egală sau mai mare decat I2t maxim topire
a siguranței cu expulsie serie, la 0,01s sau mai puțin. De la acest criteriu deriva și numele
metodei.
O metodă conservatoare care să asigure trecerea prin siguranța limitatoare de curent a
unei energii suficiente încât să topească și deschidă siguranța cu expulsie, este alegerea unei
siguranțe limitatoare de curent care are I2t minim topire mai mare decât I2t maxim topire al
siguranței cu expulsie și folosită în serie cu ea. O abordare mai practică este luarea în
considerație a faptului că siguranța limitatoare de curent va lăsa aproape întotdeauna să treacă
mai mult I2t decât I2t minim topire, valoare care corespunde unor timpi foarte scurți de topire a
siguranței și cea mai mică toleranță de fabricație. De aceea I2t real cauzează de fapt topirea,
fiind mai mare decât cel declarat minim prin adăugarea de I2t ca rezultat al curentului prin arc
ce apare după topire și care continuă până când siguranța se întrerupe. O coordonare excelentă
poate fi făcută atâta timp cat I2t maxim topire al siguranței cu expulsie nu depășește dublul I2t
minim topire a siguranței limitatoare. Singura situație în care o asemenea abordare da greș este
dacă o foarte scurtă supratensiune apare și amplitudinea I2t să depășească în acel moment I2t
topire a siguranței limitatoare de curent, dar este mai mică decât I2t topire a siguranței cu
expulsie. Evident că această situație se poate dezvolta foarte rar, deși o siguranța cu expulsie
incorect aleasă (prea mare) poate mari probabilitatea.
Așa cum s-a evidențiat din discuția precedentă, pentru a folosi metoda de coordonare
prin potrivire topire, trebuie să știm valorile de scurtă durată I2t topire maxim pentru siguranța
cu expulsie și I2t topire minim al siguranței limitatoare de curent. Acestea se pot calcula din
curbele caracteristicii timp-curent.
O metodă de calcul implică mai întâi determinarea curentului corespunzător timpului ce
reprezintă cele mai puține sferturi complete de ciclu. Pentru multe curbe declarate acesta poate
fi curentul corespunzător a 3 sferturi de ciclu (0,0125s). Odată ce curentul a fost determinat din
188
curba de topire minimă a siguranței cu expulsie, trebuie crescut printr-un factor care să ia în
considerare variația rezultată din toleranțele producătorului. În cazul siguranțelor cu expulsie
cu elemente de argint acest factor este 10%. Pentru siguranțe cu elemente fabricate din alte
materiale factorul este 20%. După corecția curentului se poate calcula I2t topire maxim al
siguranței cu expulsie prin ridicarea la pătrat a curentului și multiplicarea sa cu valoarea
timpului (exprimata în secunde) care a stat la baza determinării curentului. Evident că
producătorul ar trebui să declare valoarea I2t topire maxim al siguranței cu expulsie pentru a fi
folosită mai degrabă decât cea determinată prin metoda de mai sus.
Ultima funcție este de asemenea îndeplinită de orice alt tip de siguranță cu expulsie care
se folosește în serie cu siguranța limitatoare de curent. De aceea, când o siguranță limitatoare
de curent este corect coordonată cu siguranța cu expulsie legată în serie folosind metoda
potrivire topire, siguranța limitatoare de curent nu suportă tensiunea sistemului după ce a
funcționat.
A doua metodă de coordonare a siguranțelor se numește coordonare încrucișată cu curba
timp-curent. Această metodă este folosită la siguranțe limitatoare în ulei. Când curentul de
defect este mai mare decât cel din punctul de intersecție, siguranța limitatoare se poate topi și
deconecta fără a lasă să treacă prin ea suficientă energie care să topească siguranța cu expulsie.
Acest tip de coordonare încrucișată se folosește rareori în aplicații cu siguranțe limitatoare de
exterior. Dacă suportul nu se deschide tensiunea poate rămâne pe siguranța deteriorată de
exterior care nu mai are capacitatea să țină întreaga tensiune.
Datorită locului de intersecție între curba CTC de deconectare totală a siguranței cu
expulsie și curba CTC minim topire a siguranței de rezervă nu trebuie să ne facem griji cu
valoarea I2t topire a celor două siguranțe atunci când folosim această metodă.
Principalul criteriu ce trebuie îndeplinit este ca punctul amintit mai înainte să
corespundă unui curent mai mare decât cel minim de rupere al siguranței limitatoare, dar mai
mic decât curentul maxim întrerupt al siguranței cu expulsie.
189
8. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE

Teza prezintă rezultate originale ale activității de cercetare desfășurată în cadrul
stagiului doctoral precum si ale unor cercetări obținute în ani de experiență dobândită în cadrul
proiectelor de cercetare, contractelor de cercetare dezvoltare experimentală constând în servicii
de cercetare furnizate unor agenți economici, universități și unități de cercetare dezvoltare.
Subiectul tezei a rezultat natural, în urma activității de cercetare - dezvoltare de 20 ani
în domeniul aparatelor de comutație în general și a siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune în
particular. Am participat ca și responsabil sau colaborator la 15 contracte de cercetare în
domeniu, acumulând o bogată experiență în domeniu și cunoștiinte vaste privind
comportamentul aparatelor de comutație, dar și nevoile producătorilor și utilizatorilor finali.
Privind retrospectiv toate etapele parcurse, începând de la alegerea temei, continuând
cu obiectivele stabilite, cercetările efectuate și încheind cu elaborarea tezei de doctorat, toate
au evoluat natural, izvorând din discuțiile cu producători și utilizatori de echipamente de
comutație și canalizându-se asupra nevoilor acestora de a îmbunătăți aceste echipamente și de
a le reduce costurile de producție și exploatare. Cercetările au fost apreciate la nivel național
prin acordarea unui proiect de cercetare – dezvoltare PN 23330201 “Studii și cercetări privind
dezvoltarea de soluții noi, cu eliminarea consumului de Ag, pentru siguranțele fuzibile de înaltă
tensiune cu mare putere de rupere 12(24) kV; 50 kA, și realizarea de modele funcționale cu
aplicabilitate în protecția circuitelor de putere”, ce are la bază rezultatele acestei teze de
doctorat. De asemenea, cel puțin doi producători, CNC România și Nikdim Bulgaria, și-au
manifestat interesul de a prelua și valorifica rezultatele obținute.
Cu scopul concret de a realiza și valida un model original de siguranțe fuzibile clasa
asociate fără consum de argint, s-a ales titlul și s-au definit obiectivele tezei. S-a avut în vedere
o acoperire exhaustivă, pe de o parte a necesităților producătorilor de a reduce costurile de
producție, iar pe de altă parte de a găsi o soluție fiabilă, inovativă, care să satisfacă cerințele
cele mai severe de exploatare.
În acest sens, în prima parte a tezei este analizat stadiul actual al cunoașterii, este
realizată o clasificare completă a siguranțelor fuzibile de c.a., utilizare și avantaje/dezavantaje.
La finalul capitolului 1 sunt prezentate elementele cheie ale funcționării siguranțelor fuzibile.
După definirea ecuațiilor ce guvernează rata de defectare a siguranțelor fuzibile, lucru
solicitat insistent de utilizatorii finali, în capitolul 2 sunt prezentate metodele de cercetare
utilizate în cadrul tezei, iar în capitolul 3 este prezentat proiectul original de execuție a
elementelor cheie din construcția unei siguranțe fuzibile. Componenta centrală, elementul
fuzibil, a fost proiectat fără consum de argint și realizat pentru mai multi curenți, la diverse
tensiuni. Pentru toate variantele inițiale, elementul fuzibil a fost realizat atăt din cupru căt și din
aluminiu, cercetările efectuate putând fi sintetizate pe analiza caracteristicilor timp/curent ce
indică durata de fuziune (de pre-arc) funcție de curentul de sarcină; caracteristica de limitare ce
reprezintă valoarea curentului întrerupt în funcție de valoarea curentului de scurtcircuit
prezumat și caracteristica I2t ce reprezintă integrala Joule a curentului de scurtcircuit prezumat.
De asemenea, este prezentată matrița ce poate realiza aceste elemente fuzibile în proces
continuu, industrial.
În capitolul 4 sunt prezentate experimentări pentru determinarea caracteristicilor timp-
curent pe siguranțele proiectate cu elemente fuzibile din cupru și aluminiu. Caracteristicile
obținute au fost comparate cu cele din catalogul unui producator consacrat ETI Slovenia. Cu
obiectivul impus de a se realiza experimentări pe întreaga gamă de curenți și variante
constructive, s-au putut realiza comparații exhaustive. Au urmat experimentări legate de
încălzirea sigurantelor fuzibile proiectate, s-a prezentat circuitul electric special realizat pentru
aceste experimentări și, adițional, fiecare experimentare a fost urmată de un experiment
adițional de măsurare a puterii disipate. Rezultatele experimentărilor au fost corespunzătoare,
190
valorile obținute încadrându-se în valorile de funcționare impuse de standardele de specialitate

internaționale. Se precizează ca cercetările efectuate și prezentate în capitolul 4 sunt necesare
pentru validarea funcționării siguranțelor fuzibile proiectate, contribuțiile personale fiind
majore, inclusiv la calculul și realizarea circuitului folosit la experimentări.
Cercetările au continuat în capitolul 5, cu calculul și realizarea de circuite de mare
putere, pentru realizarea experimentărilor la curenți intenși: regimul curenților de scurtcircuit
I1, regimul curentului de energie maxima I2 și regimul curentului minim de rupere I3. Aceste
regimuri sunt caracterizate de parametrii de circuit: tensiune, curent, cos φ, factorul primului
pol care este funcție de tratarea neutrului rețelei, tensiunea tranzitorie de restabilire care este la
rândul ei caracterizată de: factorul de oscilație, timpul de creștere şi viteza de creștere. Toți
acești parametri sunt determinați de către elementele de circuit R, L, C şi ele au valori întâlnite
în circuitul protejat de siguranța fuzibilă de înaltă tensiune. În primele două regimuri,
experimentările au fost realizate la tensiunea U = kUn/√3 unde: k=1,3 în circuitul cu neutrul
tratat şi 1,5 în circuitul cu neutru izolat, iar Un este tensiunea nominală şi reprezintă condiția de
solicitare a primei faze ce rupe curentul într-un regim trifazat, iar regimul I3 a stabilit curentul
minim de rupere cu cos φ = 0,4 ÷ 0,6. Aceste tipuri de experimentări sunt extrem de costisitoare
și nu pot fi realizate decât în laboratoare de mare putere. Pentru regimul I3 a fost necesară
proiectarea și realizarea unei scheme sintetice alcătuite din două circuite, unul de joasă tensiune
şi unul de înaltă tensiune. Necesitatea a izvorât din dorința de a obține un curent minim de
rupere I3 foarte mic, care implică însă un timp de ardere (pre-arc) mare de ordinul zecilor de
minute. Plecând de la ipoteza că ultimul element fuzibil care se topește trebuie „să vadă” un
curent suficient pentru a realiza topirea multiplă în timpul arcului, iar această arcuire face ca
fiecare dintre elementele fuzibile paralele rămase să se reaprindă din nou și să creeze mai multe
arce în serie, care la rândul lor, se sting atunci când un alt element se reaprinde, a fost dezvoltat
un model matematic asupra siguranțelor fuzibile cu element fuzibil din cupru sau argint.
Complexitatea acestor ecuații este dată de constricțiile și geometria fuzibilului și folosind un
coeficient asimetric, au fost calculate valori pentru ambele variante constructive, validate
ulterior prin experimentări și termografiere. Experimentările asupra capacităţii de rupere la
curentul maxim de scurtcircuit și curentului de energie maximă, realizate la valori de
scurtcircuit industrial (zeci de kA și 24 kV) au scos în evidență capacitatea noului model de
siguranță fuzibilă de a rupe curenții intenși în cele mai severe condiții de exploatare.
Experimentările pentru stabilirea curentului minim de rupere au scos în evidență
fiabilitatea modelelor cu fuzibil din cupru și capacitatea lor de a rupe de 4÷5 ori curentul
nominal. În cazul celor din aluminiu au fost obținute valori oscilante între (4÷10)IN, ceea ce
dovedeşte într-un fel neomogenitatea aluminiului la fuziune. Acest fapt duce la o atenţie sporită
atunci când se optează pentru folosirea aluminiului. Scopul experimentărilor la I1, I2 și I3 a fost
verificarea unui alt material decât cele consacrate în fabricarea fuzibilelor. Rezultatele
experimentelor evidenţiază capabilitatea aluminiului de a fi folosit ca elemet fuzibil dar nu cu
cele mai bune performanţe. Pentru găsirea totuși a unei soluții acceptabile pentru aluminiu la
curentul I3 s-a redus la jumatate grosimea firului fuzibil și s-a dublat numarul de elemente în
paralel, dar această soluție este greu de realizat în producția în serie.
În paralel cu experimentările au fost realizate și simulări asistate de calculator, în scopul
de a compara rezultatele fără a lua în considerare transferul de căldură în nisipul de siliciu din
jur și pierderile prin radiație. Transferul de căldură prin radiație se dovedește a fi neglijabil
pentru timpul de pre-arc obținut. Diferenta observată apare deoarece în experimentele din viața
reală constricțiile nu sunt perfect simetrice astfel încât lățimea elementului fuzibil este mai mică
decât cea folosită în simulare. De asemenea, în simulare rezistența elementului fuzibil este
constantă.
În urma experimentărilor au fost observate următoarele atribute ale siguranţelor fuzibile
de înaltă tensiune cu fuzibil de cupru și aluminiu:
191
- Limitarea fluxului de curent și energie în locația defectului oferă o protecție

semnificativă și limitează riscurile de posibile daune prin incendiu, explozie sau răniri ale
persoanelor;
- Curentul maxim de întrerupere, foarte mare, permite ca astfel de siguranțe să fie
utilizate pe un sistem dat chiar și atunci când sistemul este modificat ulterior pentru a da un
nivel de defectare posibil mai ridicat. Prin urmare, nu este nevoie ca utilizatorul să suporte
costuri de capital pentru instalarea de echipamente de protecție noi, mai scumpe;
- Funcționare silențioasă, fără emisii de gaz, flacără sau arc;
- Dimensiune compactă și cost comparabil mult mai mic decât formele alternative;
- Capacitatea de a reduce dimensiunea cablurilor datorită tensiunilor reduse de
scurtcircuit;
- Prin reducerea I2t datorită unei defecțiuni, solicitările termice asupra tuturor
echipamentelor din circuitul de defect, sunt reduse;
- Deoarece curentul de vârf este redus, forțele electrodinamice, rezultate din câmpurile
magnetice care înconjoară conductoarele transformatoarelor și ale altor echipamente din
circuitul de defecțiune, sunt reduse;
- Deoarece siguranța reduce atât curentul de vârf, cât și forțează curentul la zero înainte
de zeroul curentului natural al circuitului, siguranța are un I2t specific de eliberare maximă
(maximum clearing). Deoarece dispozitivele de protecție din amonte necesită un I2t minim
pentru a iniția procesul de întrerupere, este posibil să se coordoneze dispozitivele astfel încât o
defecțiune la un punct al unui sistem să nu provoace funcționarea unui dispozitiv din amonte,
reducând astfel amploarea întreruperii generale și contribuind la menținerea fiabilității
serviciului.
Comparativ cu siguranţele ce contin fuzibil din cupru, testate, siguranţele cu fuzibil din
aluminiu au un curent nominal minim de rupere mai mare, în special la acelea de curenți mici,
ceea ce le face inferioare acestora. Deși conform standardelor în vigoare, acestea pot fi folosite
în protecția anumitor circuite electrice, valorile obținute la I3 nu le fac atractive pentru
utilizatorii finali. Din acest considerent, ultima parte a tezei conține cercetări și experimentări
realizate exclusiv pe siguranțe cu element fuzibil din cupru.
Capitolul 6 este dedicat unor experimentări speciale unice menite a demonstra valorile
ridicate de presiune din interiorul sigurantelor fuzibile exercitate la capetele acestora. Aceste
experimentări nu țin cont de geometria fuzibilului și nici de materialul din care este realizat,
putând fi extrapolate la orice tip de siguranță fuzibilă de înaltă tensiune. Au fost realizate
simulări în MatLab Simulink, însă în cadrul simulării nu a fost modelat mediul de stingere,
acesta fiind considerat vid. Valorile de tensiune și curent, ținând cont de conectarea la un unghi
φ=18 grade electrice sunt în concordanță cu valorile prezumate, însă valorile obținute pentru
presiune sunt de câteva ori mai mari decât valoarea prezumată. Au fost calculate și realizate
două circuite de putere pentru experimentări, iar după experimentări la regimul curenților de
scurtcircuit I1 și regimul curentului de energie maxima I2, a fost demonstrată experimental
valoarea presiunii la capetele unei siguranțe fuzibile de înaltă tensiune, lucru extrem de
important pentru orice producător și utilizator și neîntâlnit în literatură. Ca și descoperiri cheie
putem considera valorile presiunii exercitate pe capacul unei siguranțe fuzibile de înaltă
tensiune, experimente anterioare nefiind efectuate. De asemenea, se confirmă teoria conform
căreia presiunea la capetele siguranței este direct proporțională cu tensiunea post arc.
Suplimentar, au fost realizate experimentări privind evoluția temperaturii în cadrul celulelor de
distribuție de medie tensiune ce utilizează siguranțe fuzibile.
În Capitolul 7 se prezintă relația între siguranțele proiectate în cadrul acestei teze și alte
aparate de comutație. Sunt prezentate caracteristicile siguranțelor proiectate în cadrul tezei ce
le recomandă a fi folosite în tandem cu separatoare de sarcină. Sunt prezentate cerințele
constructive și funcționale, modul de selectare al siguranțelor fuzibile pentru ansamblele de
celule de medie tensiune. Au fost realizate experimentări pentru toate situațiile ce pot fi întâlnite
192
în exploatare pentru a demonstra capacitatea siguranțelor proiectate de a rupe curenții intenși

înaintea separatorului și capacitatea de a permite acestuia să rupă curenții minimi de
scurtcircuit. Un alt element de noutate prezentat în acest capitol este un nou timp de ansamblu
pentru acționarea separatorului de către siguranțele fuzibile.
Ca și concluzie generală, putem spune că siguranțelor proiectate îndeplinesc obiectivul
principal al tezei de a întrerupe curentul de scurtcircuit, iar după întrerupere, siguranțele suportă
orice tensiune tranzitorie de restabilire imediată. De asemenea, este îndeplinit obiectivul
secundar, demonstrat prin experimentări, capacitatea de a lucra în tandem cu separatoarele de
sarcină.
Direcțiile în care poate fi continuată cercetarea sunt legate de extrapolarea și
comportamentul la alte tensiuni industriale (7,2 și 12 kV), stabilirea seriilor omogene pentru
toate tensiunile de lucru industriale și studiul comportamentului acestui tip de siguranțe la
aplicarea unui punct eutectic.
La o privire în ansamblu a conținutului tezei, contribuţiile personale pot fi
sintetizate în mai multe planuri:
A. Contribuții în plan teoretic:
1. Realizarea unui studiu exhaustiv asupra stadiului actual, a soluțiilor existente, dar și
asupra direcțiilor de dezvoltare ale siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune și combinațiilor
separator- siguranță fuzibilă;
2. Determinarea prin model matematic al fiabilității și ratei de defectare a siguranțelor
fuzibile;
3. Finalizarea unui studiu comparativ materiale de umplere – mediu de stingere arc
electric;
4. Fundamentare teoretică privind comportamentul siguranțelor fuzibile cu element
fuzibil din cupru sau aluminiu la încălzire și curenți intensi;
5. Fundamentare teoretică, configurare și definirea parametrilor pentru circuitele de
experimentare la încălzire, curenți intenși, presiune și combinații separatoare – sigurante
fuzibile;
6. Model matematic asupra comportamentului siguranțelor fuzibile cu element fuzibil
din aluminiu sau cupru la încălzire;
7. Realizarea unor simulări asistate de calculator privind comportamentul la curenți
intensi;
8. Realizarea unor simulări asistate de calculator privind comportamentul presiunii în
interiorul siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune.
B. Contribuții în plan experimental:
1. Punerea în funcțiune a circuitelor experimentale de încălzire (6,3-80 A, tensiune
variabilă), curenți intenși (16-25 kA), verificare comportament presiune și combinații
separator-siguranță fuzibilă (24 kV, 16 kA);
2. Realizarea determinărilor experimentale și analiza performanțelor obținute.
3. Trasarea caracteristicilor timp-curent pentru toate siguranțele proiectate de 24 kV și
36 kV și extrapolate pentru 12 kV, serile omogene de 6,3-16 A, 20-50 A și siguranța
de 63 A;
4. Analiza comparativă pe rezultate experimentale privind caracteristicile timp-curent
pentru gama de curenți 6,3-63 A;
5. Analiza comparativă pe rezultate experimentale la curenți intenși (16-25 kA) pentru
siguranțele fuzibile proiectate;
6. Analiza comparativă pe rezultate experimentale privind capacitatea de lucru în tandem
cu separatoarele de sarcină;
7. Fundamentare teoretică și validare experimentală a evolutiei presiunii în interiorul
unei siguranțe fuzibile la scurtcircuit;
193
C. Contribuții aplicative
1. Realizare desene de execuție matriță pentru execuția în seria a elementelor fuzibile;
2. Realizare siguranță fuzibilă cu element fuzibil din aluminiu serii omogene: 24 kV, 6,3-
16 A; 24 kV, 20-50 A; 24 kV, 63 A; 36 kV, 6,3-16 A; 36 kV, 20-50 A; 36 kV, 63 A; 36 kV, 80
A;
3. Realizare siguranță fuzibilă cu element fuzibil din cupru:12 kV, 6,3-16 A; 12 kV, 20-
50 A; 12 kV, 63 A; 12 kV, 80 A; 24 kV, 6,3-16 A; 24 kV, 20-50 A; 24 kV, 63 A; 24 kV, 80 A;
36 kV, 6,3-16 A; 36 kV, 20-50 A; 36 kV, 63 A; 36 kV, 80 A;
4. Realizare desene de execuție model original precutor siguranțe fuzibile cu forță
minimă de acționare 40 N;
5. Proiectare și desen de execuție model original elemente fuzibile fără consum de argint:
12 kV, 6,3-16 A; 12 kV, 20-50 A; 12 kV, 63 A; 12 kV, 80 A; 24 kV, 6,3-16 A; 24 kV, 20-50
A; 24 kV, 63 A; 24 kV, 80 A; 36 kV, 6,3-16 A; 36 kV, 20-50 A; 36 kV, 63 A; 36 kV, 80 A;
6. Proiectare și desen de execuție ansamblu acționare separator 24 kV, 630 A, 16 kA.
Articolele științifice publicate în perioada de cercetare doctorală sunt în număr de 23,
dintre care 4 articole sunt publicate în reviste indexate ISI Web of Science (în trei dintre acestea
ca prim autor), 9 articole sunt publicate în volume ale unor conferinţe internaționale indexate
IEEE Xplore și ISI Web of Science (în patru dintre acestea ca prim autor) și 10 articole sunt
publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale (în opt dintre acestea ca prim autor).
De asemenea în perioada de cercetare doctorală am facut parte din echipa de
implementare a 6 proiecte de cercetare dezvoltare pe programul Nucleu, la doua dintre acestea
am fost responsabil, și la unul coresponsabil.
194
LISTA DE PUBLICAȚII ȘI LUCRĂRI PUBLICATE DE

AUTOR
Articole publicate în reviste cotate ISI/BDI

1. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Marcel Nicola, Claudiu-Ionel Nicola, Daniel Constantin
Ocoleanu, Cătălin Dobrea, Daniela Iovan and Sorin Enache – “Experimental study on the
behavior of aluminum fuse element inside 24 kV, 50 kA high-voltage fuses”, Special Issue Linear
and Nonlinear Electric Circuits: Theoretical Analysis and Applications, MDPI ENERGIES,
2022;
2. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Daniel Constantin Ocoleanu, Marcel Nicola, Sorin
ENACHE, - “Experimental Study of HBC Fuses with Aluminum Fuse Element at Minimum
Rated Breaking Current, Maximum Rated Breaking Current and Transfer Current of Fuse-
Switch Combination” –Annals of the University of Craiova, Electrical Engineering series, No.
45, Issue 1, 2021, ISSN 1842-4805 ttps://195lectrica .eu, 2021;
3. Daniel Constantin Ocoleanu, Cristian-Eugeniu Sălceanu, Mihai Ionescu, Marcel
Nicola, Daniela Iovan, Sorin Enache, - “Reactive Energy Compensation Equipment Used in
High Power Laboratories” – Annals of the University of Craiova, Electrical Engineering series,
No. 46, Issue 1, 2022; ISSN 1842-4805 eISSN 2971-9852, DOI: 10.52846/AUCEE.2022.08,
ttps://195lectrica .eu, 2022;
4. Sălceanu, C.-E.; Dobrea, C.; Ocoleanu, D.; Nicola, M.; Iovan, D.; Nițu, M.-C.
‘’Experimental Study of the Dynamic Short-Circuit Withstand Capability of an 8400 kVA
Power Transformer Specially Designed for Photovoltaic Applications’’ Machines 2023, 11,
969. https://doi.org/10.3390/machines11100969.
5. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Cătălin Dobrea, Daniel Constantin Ocoleanu, Daniela
Iovan- “Experimental Study of the Pressure Exerted in the Body of a High-Voltage Fuse and
Metal Enclosed Switchgear’’-Annals of the University of Craiova, Electrical Engineering
series, No. 47, Issue 1, 2023; ISSN 1842-4805 eISSN 2971-9852.
Articole publicate în cadrul conferintelor internaționale cotate ISI/BDI

1. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Marcel Nicola, Daniel Constantin Ocoleanu, Daniela
Iovan, Sorin Enache – Experimental study of HBC fuses with aluminum fuse element at
minimum rated breaking current – International Conference on Applied and Theoretical
Electricity” (ICATE 2021) – IEEE Xplore database și Clarivate Analytics Web of Science
(Thomson Reuters ISI Conference Proceedings Citation Index);
2. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Marcel Nicola, Claudiu Nicola, Daniel Constantin
Ocoleanu, Cătălin Dobrea, Daniela Iovan, Sorin Enache „Numerical simulations and
experimental tests for the analysis of capacitive load switching in power circuits” – 2022
International Conference and Exposition on 195lectrica land Power Engineering (EPE), Iasi,
Romania. – IEEE Xplore database și Clarivate Analytics Web of Science (Thomson Reuters
ISI Conference Proceedings Citation Index);
Nicola, Maria Cristina Nițu, Sorin Enache, Camelia Marinescu- “Reactive Energy Transfer
Reduction Equipment for Low-Load Wound-Rotor Induction Motors”, International Conference
on Electromechanical and Energy Systems (SIELMEN), October 06, 2021, Iasi, Romania and
October 07-08, 2021, Chisinau, Rep. Moldova. – IEEE Xplore database și Clarivate Analytics
Web of Science (Thomson Reuters ISI Conference Proceedings Citation Index);
195
4. Maria-Cristina Nițu, Marcel Nicola, Claudiu-Ionel Nicola, Daniel Constantin Ocoleanu,

Cristian Eugeniu Sălceanu – “Overvoltage Produced by Lightning Impulse in High Power
Transformers – Parameters that Influence their Transmission”, - International Conference on
Applied and Theoretical Electricity (ICATE 2021)” – IEEE Xplore database și Clarivate
Analytics Web of Science (Thomson Reuters ISI Conference Proceedings Citation Index);
Nicola, Sorin Enache – “Automatic redundant power supply system for the dynamic braking
system, used for the quick and controlled stopping of wound-rotor asynchronous power motors,
specific to the high-power testing laboratories” – 2022 International Conference and Exposition
on 196lectrica land Power Engineering (EPE), Iasi, Romania. – IEEE Xplore database și
Clarivate Analytics Web of Science (Thomson Reuters ISI Conference Proceedings Citation
Index);
6. Daniel Constantin Ocoleanu, Cristian-Eugeniu Sălceanu, Mihai Ionescu Ovidiu
Mihaiță, Daniela Iovan, Marcel Nicola, Andrei Ghiorlan, “Research Using Modular Resistive
Power Load Blocks for Frequent Starting of Wound Rotor Induction Motor, Used in High
Power Testing Laboratories”, International Conference on Electromechanical and Energy
Systems (SIELMEN), October 2023, Craiova, Romania, 2023, pp. 1-5, doi:
10.1109/SIELMEN59038.2023.10290791;
7. Sălceanu Cristian-Eugeniu; Dobrea Cătălin; Nicola Marcel; Ocoleanu Daniel
Constantin; Şeitan Ştefan; Iovan Daniela; Ionescu Mihai; Mihaiță Ovidiu, "Experimental Study
of the Pressure Exerted in the Body of a High-Voltage Fuse," 2023 International Conference
on Electromechanical and Energy Systems (SIELMEN), Craiova, Romania, 2023, pp. 1-6, doi:
10.1109/SIELMEN59038.2023.10290741;
8. Sălceanu Cristian-Eugeniu; Dobrea Cătălin; Nicola Marcel; Ocoleanu Daniel
Constantin; Şeitan Ştefan; Iovan Daniela; Ionescu Mihai, Ghiorlan Andrei, "Considerations on
the Behaviour of Protective Clothing Against the Thermal Hazards Caused by an Electric Arc,"
2023 International Conference on Electromechanical and Energy Systems (SIELMEN),
Craiova, Romania, 2023, pp. 1-6, doi: 10.1109/SIELMEN59038.2023.10290762;
9. Florin TEIȘANU, C-tin CHELAN, Marinela BUTOI, Daniela IOVAN, Daniel
OCOLEANU, Cristian-Eugeniu SĂLCEANU, Acuța Mihaela ACIU, Cristina Maria NIŢU,
Claudiu NICOLA, Marcel NICOLA, Mihai TEIȘANU, “Research into Freon-Free Ecological
Compressed Air Cooling and Conditioning Processes” International Conference on Hydraulics
and Pneumatics – HERVEX, Băile Govora, Romania.
Articole publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale

1. Sălceanu Cristian, Enache Sorin, Dobrea Catalin, Ocoleanu Daniel Constantin, Iovan
Daniela, Ionescu Mihai, Deliu Hermina „Studiu Experimental pe sigurante de inalta tensiune
cu fuzibil de aluminiu la curentul minim de rupere” – Simpozionul National de Informatica,
Automatizari și Telecomunicatii in Energetica, Sinaia 8-10 Decembrie, 2021;
2. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Daniel Constantin Ocoleanu, Cătălin Dobrea, Daniela
Iovan, Mihai Ionescu, Daniel Truță, Hermina Deliu – „Rezultate experimentale obținute la
comutația sarcinilor capacitive in circuitele de putere” -. Conferința Națională și Expoziția de
Energetică (CNEE 2022), Sinaia, 26-28 Octombrie 2022;
Iovan, Mihai Ionescu, Stefan Șeitan, Ovidiu Mihaiță – „Considerente generale privind
proiectarea siguranțelor de înaltă tensiune cu fuzibil din aluminiu și comportamentul acestora
la încălzire” – Conferința Națională și Expoziția de Energetică (CNEE 2022), Sinaia, 26-28
Octombrie 2022;
Iovan, Mihai Ionescu, Teodor Popa, Cătălin Boltașu – „Rezultate experimentale privind
196
comportamentul siguranțelor de înaltă tensiune cu fuzibil din aluminiu la curenți intenși” –

Conferința Națională și Expoziția de Energetică (CNEE 2022), Sinaia, 26-28 Octombrie 2022;
5. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Marcel Nicola, Daniel Constantin Ocoleanu, Cătălin
Dobrea, Mihai Ionescu, Daniela Iovan, „Experimental Study of the behavior at power arc test
of composite insulators”, WEC CENTRAL & EASTERN EUROPE REGIONAL ENERGY
FORUM – FOREN 2022, 12-15 June 2022, Costinești, Romania, pp.1-12;
6. Daniel Constantin Ocoleanu, Marcel Nicola, Cristian-Eugeniu Sălceanu, Cătălin
Dobrea, Mihai Ionescu, Daniela Iovan, „Upgrading a dynamic braking system for
asynchronous power induction motors with wirewound rotor, using a photovoltaic panel”,
WEC CENTRAL & EASTERN EUROPE REGIONAL ENERGY FORUM – FOREN 2022,
12-15 June 2022, Costinești, Romania, pp.1-9;
7. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Andrei Ghiorlan, Ștefan Șeitan, Cătălin Boltașu, Daniel
Ocoleanu Mihai Ionescu, Ovidiu Mihaiță – „Considerente privind comportamentul
îmbrăcămintei de protecție împotriva pericolelor termice ale unui arc electric” – Simpozionul
Național de Informatică, Automatizări și Telecomunicații în Energetică, Sinaia, 2023;
8. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Cătălin Dobrea, Andrei Ghiorlan, Mihai Ionescu, Daniela
Iovan, Daniel Ocoleanu, Teodor Popa – „Studiu experimental privind comportarea
transformatoarelor de distribuție la scurtcircuit” – Simpozionul Național de Informatică,
Automatizări și Telecomunicații în Energetică, Sinaia, 2023;
9. Cristian-Eugeniu Sălceanu, Cătălin Dobrea, Andrei Ghiorlan, Ovidiu Mihaiță, Ștefan
Șeitan, Daniela Iovan, Daniel Ocoleanu – „Studiu experimental privind presiunea exercitată în
corpul unei siguranțe fuzibile de înaltă tensiune” – Simpozionul Național de Informatică,
Automatizări și Telecomunicații în Energetică, Sinaia, 2023;
10. Daniel Ocoleanu, Cristian-Eugeniu Sălceanu, Mihai Ionescu, Ovidiu Mihaiță,
Daniela Iovan, Hermina Deliu, Andrei Ghiorlan – „Cercetări privind pornirile frecvente ale
motoarelor asincrone de putere cu rotorul bobinat, specifice laboratoarelor de încercări de
mare putere, utilizând blocuri modulare de sarcină rezistivă de putere” – Simpozionul Național
de Informatică, Automatizări și Telecomunicații în Energetică, Sinaia, 2023.
Contracte de cercetare / Granturi / Proiecte câștigate prin competiție

1. Director proiect NUCLEU [PN 23 33 02 01] – “Studii și cercetări privind dezvoltarea
de soluții noi, cu eliminarea consumului de Ag, pentru siguranțele fuzibile de înaltă tensiune cu
mare putere de rupere 12(24) kV; 50 kA și realizarea de modele funcționale cu aplicabilitate în
protecția circuitelor de putere”, 2023 ÷ 2026.
2. Coresponsabil proiect NUCLEU – “Sistem automat de conectare de mare precizie,
nepoluant, specific stațiilor de încercări de mare putere , 24 kV, 100 kArms”, 2019 ÷ 2022.
3. Director proiect NUCLEU –„Instalație automata nepoluantă pentru, realizarea Schemei
de Încercări a Echipamentelor de Înaltă Tensiune și Mare Putere, ce are drept scop principal
creșterea calității încercărilor la curenți intenși”, 2019 ÷ 2022.
Contracte de cercetare dezvoltare-încercări pentru agenți economici

Client Produs Încercare Rolul în
cadrul
contractului
1. C.N.C. Siguranțe fuzibile de Încercare de rupere TD1 pentru I1= 20 kA, Membru în
LTD 36 kV, 40 A, 20 kA Ur = 31.32 kV cadrul
EXIM SRL Siguranțe fuzibile de echipei de
Verificarea caracteristicii timp-curent
24 kV, 63 A cercetare
197

cadrul
contractului
Siguranțe fuzibile de
24 kV, 100 A
17.5 kV, 63 A
17.5 kV,100 A
Siguranțe fuzibile de Încercare de rupere TD1 pentru 4 A și 10 A I1=
36 kV în serie 20 kA, Ur = 31.32 kV, n = 3 teste+3 teste
omogenă 4 A÷10 A Încercare de rupere TD2 pentru 4 A și 10 A I2
< 10 kA, Ur = 31.32 kV, n = 3 teste+3 teste
Incercare de rupere TD3 pentru 4 A și 10 A I3
= (4-5)xIn, Ur = 36 kV, n = 2 teste+2 teste
Siguranțe fuzibile de Încercare de rupere TD1 pentru 16 A I1= 20
36 kV în serie kA, Ur = 31.32 kV, n = 3 teste
omogenă 16 A÷40 A Încercare de rupere TD2 pentru 16 A și 40 A
I2 < 10 kA, Ur = 31.32 kV, n = 3 teste+3 teste
Încercare de rupere TD3 pentru 16 A și 40 A
I3 = 4xIn A, Ur = 36 kV, n = 2 teste+2 teste
2. “M. Fuse-base, NH1 type, Breaking capacity I1, cl. 8.5 at Rated voltage
TSAKOGI = 550 V Membru în
ANNIS Test current = 51 kA; No. of fuses= 9 (3 fuse cadrul
S.A.” bases) echipei de
(armet sa) cercetare
Grecia
3. Etal for Test on 500 V fuse-link and fuse-base, breaking capacity I1
Electrical
and Responsabil
Mechanical contract
Industries
Egipt
4. INAEL 24 kV, 80 A, 25 kA Breaking test cl. 6.6
ELECTRIC HV fuses Test duty 1 (TD1) at I1=25 kA, Ur= 20.88 kV,
AL n= 3 tests
SYSTEMS Test duty 2 (TD2) at I2< 10 kA, Ur= 20.88 kV,
S.A. Spania n= 3 tests
Test duty 3 (TD3) at I3=(5÷7)*In, Ur= 24 kV,
n= 2 tests
24 kV, 10-40 A, 50 Breaking test cl. 7.6
kA HV fuses in Test duty 1 (TD1) for two rated currents (10 A
homogeneous series and 40 A) at: I1 = 50 kA, Ur = 20.88 kV, n =
Membru în
3 tests + 3 tests
cadrul
Test duty 2 (TD2) for two rated currents (10 A
echipei de
and 40 A) at: I2 < 10 kA, Ur = 20.88 kV, n =
cercetare
3 tests + 3 tests
Test duty 3 (TD3) for 40 A fuse at: I3 = 131.5
A, Ur = 24 kV, n = 2 tests
24 kV, 63 A, 50 kA Breaking test cl. 7.6
HV fuses Test duty 1 (TD1) at: I1 = 50 kA, Ur = 20.88
kV, n = 3 tests
Test duty 2 (TD2) at: I2 < 10 kA, Ur = 20.88
kV, n = 3 tests
Test duty 3 (TD3) at: I3 = 218 A, Ur = 24 kV,
n = 2 tests
198

cadrul
contractului
24 kV, 6.3 A, 50 kA Breaking test cl. 7.6
HV fuses Test duty 1 (TD1) at: I1 = 50 kA, Ur = 20.88
kV, n = 3 tests
5. SAFEL HV fuse link 36 kV, Test duty 1 (TD1) for two rated current 16 A
ELEKTRI 16 A – 40 A, and 40 A at I1 = 25 kA, Ur = 31.32 kV, n = 3
K SANAYI 25 kA in homogenous tests+3 tests Membru în
VE series Test duty 2 (TD2) for two rated currents 16 A cadrul
TICARET and 40 A at I2 < 10 kA, Ur = 31.32 kV, n = 3 echipei de
LIMITED tests+3 tests cercetare
ŞIRKETI. Test duty 3 (TD3) for 40 A fuse at I3 = 270 A,
Turcia Ur = 36 kV, n = 2 tests
6. C.N.C. Sigurante de 36 kV Verificarea incalzirii si masurarea puterii
LTD EXIM urmatorii curenti: 4; disipate, cl. 7.5 Responsabil
SRL 6,3; 10; 16; 20; 25; Verificarea caracteristicii timp-curent, cl.7.7 contract
31,5; 40 A
7. INAEL 36 kV; 6.3 A – 50 A Breaking tests cl. 8.6
ELECTRIC homogenous series Test duty 1 (TD1) for two rated currents (6.3
AL high voltage A and 50 A) at: I1= 8 kA, Ur = 36 kV, n = 3
SYSTEMS, polymeric expulsion tests + 3 tests
S.A. Spania fuses Test duty 2 (TD2) for two rated currents (6.3
A and 50 A) at: I2 = (0.6 ÷ 0.8) I1, Ur = 36 kV,
n = 3 tests + 3 tests
Test duty 3 (TD3) for two rated currents (6.3
A and 50 A) at: I3 = (0.2 ÷ 0.3) I1, Ur = 36 kV,
n = 1 test + 1 test
Test duty 4 (TD4) for one rated current (6.3 A)
at: I4= (400 ÷ 500) A, Ur = 36 kV, n = 2 tests
Test duty 5 (TD5) for one rated current (6.3 A) Membru în
at: I5 = (2.7 ÷ 3.3) Ir, n = 2 tests cadrul
36 kV; 63 A – 100 A Breaking tests cl. 8.6 echipei de
homogenous series Test duty 1 (TD1) for two rated currents (63 A cercetare
high voltage and 100 A) at: I1= 8 kA, Ur = 36 kV, n = 3
polymeric expulsion tests + 3 tests
fuses Test duty 2 (TD2) for two rated currents (63 A
and 100 A) at: I2 = (0.6 ÷ 0.8) I1, Ur = 36 kV,
n = 3 tests + 3 tests
Test duty 3 (TD3) for two rated currents (63 A
and 100 A) at: I3 = (0.2 ÷ 0.3) I1, Ur = 36 kV,
n = 1 test + 1 test
Test duty 4 (TD4) for one rated current (63 A)
at: I4= (400 ÷ 500) A, Ur = 36 kV, n = 2 tests
Test duty 5 (TD5) for one rated current (63 A)
at: I5 = (2.7 ÷ 3.3) Ir, n = 2 tests
8. 24 kV, 50, 63 A, 50 Breaking test cl. 7.6
NIKDIM kA, HV fuse links Test duty 1 (TD1) at I1=50 kA, Ur = 20.88 kV,
Ltd n = 3 tests + 3 tests,
Membru în
Bulgaria Test duty 2 (TD2) at I2 < 10 kA, Ur = 20.88
cadrul
kV, n = 3 tests + 3 tests,
echipei de
Test duty 3 (TD3) at I3 = (4÷6)*In, Ur = 24 kV,
cercetare
n = 2 tests + 2 tests,
Temperature-rise tests and power-dissipation
measurement, cl. 7.5, n=2 tests
199

cadrul
contractului
Test for time-current characteristics, cl. 7.7.
24 kV, 10 – 40 A, 50 Breaking test cl. 7.6
kA, HV fuse links in Test duty 1 (TD1) at I1=50 kA, Ur = 20.88 kV,
homogeneous series n = 3 tests + 3 tests,
Test duty 2 (TD2) at I2 < 10 kA, Ur = 20.88
kV, n = 3 tests + 3 tests,
Test duty 3 (TD3) at I3 = (4÷6)*In, Ur = 24 kV,
n = 2 tests + 2 tests,
Test for time-current characteristics, cl. 7.7.
9. HV fuse links 24 kV, Breaking test acc. To cl. 7.6
NIVOSTA 6.3 A – 16 A, 16 kA Test duty 1 (TD1) at I1=16 kA, Ur = 20.88 kV,
Maroc fuses in n = 3 tests + 3 tests (for 6.3 A and 16 A fuses)
homogeneous series Test duty 2 (TD2) at I2 < 10 kA, Ur = 20.88
kV, n = 3 tests (for 6.3 A)
measurement acc. To cl. 7.5, n=1 test (for 16 Responsabil
A fuse) contract
HV fuse links 24 kV, Breaking test acc. To cl. 7.6
25 A – 40 A, 16 kA Test duty 1 (TD1) at I1=16 kA, Ur = 20.88 kV,
fuses in n = 3 tests (for 25 A)
homogeneous series Temperature-rise tests and power-dissipation
measurement acc. To cl. 7.5, n=1 test (for 40
A fuse)
10. NIKDI 12 kV, 125 A, 50 kA Breaking test acc. To cl. 7.6
M Ltd HV fuse-links Test duty 1 (TD1) cl. 7.6 at I1=50 kA, Ur =
Bulgaria 10.88 kV, n = 3 tests
Test duty 2 (TD2) cl. 7.6 at I2 < 10 kA, Ur =
Membru în
10.88 kV, n = 3 tests
cadrul
Test duty 3 (TD3) cl. 7.6 at I3 = (4÷6)*In, Ur
echipei de
= 12 kV, n = 2 tests
cercetare
Test for time-current characteristics acc. To
cl. 7.7, n>24 tests
24 kV, 200 A HV Dielectric Tests
indoor fuse holder Lightning impulse voltage dry tests acc. To cl.
7.4.4
Power- frequency voltage dry tests acc. To cl.
7.4.5
200
BIBLIOGRAFIE
1. Andre P., Bussiere W., Coulbois A., Gelet J.-L., Rochette D., Modelling of Electrical Conductivity of a Silver Plasma
at Low Temperature, 2016 Hefei Institutes of Physical Science, Chinese Academy of Sciences and IOP Publishing
Plasma Science and Technology, Volume 18, Number 8.
2. Arafa A., Aly M. M. and Kamel S., Recloser-fuse Coordination in Radial Distribution Systems connected with
Distributed Generation Using Saturated-core Superconducting Fault Current Limiter, 2020 International Conference
on Innovative Trends in Communication and Computer Engineering (ITCE), Aswan, Egypt, 2020, pp. 385-390.
3. Băjescu T., Fiabilitatea sistemelor tehnice, Editura Matrixrom, București, 2003.
4. Barbu Ion, Siguranțe electrice de joasă tensiune, Editura tehnică, 1983.
5. Barrow D.R., Howe A.F., Cook N., The chemistry of electric fuse arcing, IEE Proc. Sci. Meas. Technol. 1991, 138,
83–88.
6. Baxter H.W., Electric Fuses, Publisher, Edward Arnold, London, April 2010, also ERA Report GT/224, ERA
Technology Limited, Cleeve Road, Leatherhead, UK, 1950.
7. Bessei H., Fuse manual, Publisher: NH- und HH-Recycling e.V., 5. Aktual. Aufl. 2015, Kerschensteiner
Verlag, Lappersdorf, Germany.
8. Bessei. I. H., Incorrect use of fuse characteristics in IEC 62271-105 restricts H.V. fuse application in ring main
units, 2007 8th International Conference on Electric Fuses and their Applications, Ceyrat, France, 2007, pp. 185-189.
9. Biasse F. J. -M., Serve D., Yang Y. and Wang G. -J., Medium voltage switch-fuse combinations are still well fitting
with smartgrid deployment, 2016 China International Conference on Electricity Distribution (CICED), Xi'an, China,
2016, pp.1-4.
10. Borghetti A., Napolitano F., Nucci C.A., Tossani, F., dos Santos, G.J., Fagundes, D.R., Lopes, G.P., & Martinez, M.L.,
Indirect lightning performance of a real distribution network with focus on transformer protection, 2014 International
Conference on Lightning Protection (ICLP), pp.1884-1890.
11. Borghetti A., Napolitano F., Nucci, C.A., & Tossani, F., Advancements in insulation coordination for improving
lightning performance of distribution lines, 2015 International Symposium on Lightning Protection (XIII SIPDA), pp.
21-31.
12. Bowrothu R., Kim H. -i., Yoon Y. K., Schmidt S. and Santos R., Low Loss Cu/Co Multilayer Metaconductor Based
Band Pass Filter Using Through Fused Silica Via (TFV) Technology, 2021 IEEE 71st Electronic Components and
Technology Conference (ECTC), San Diego, CA, USA, 2021.
13. Braz C.P., & Piantini A., Analysis of the dielectric behavior of distribution insulators under non-standard lightning
impulse voltages, IEEE Latin America Transactions, 9, pp.732-739.
14. Bussière W., and Bezborodko P., Measurements of time-resolved spectra of fuse arcs using a new experimental
arrangement, Journal of Physics D: Applied Physics, 1999, 32, 14, pp. 1693-1701.
15. Bussière W., Duffour E., André P., Pellet R., and Brunet L., Experimental assessment of temperature in plasma wall
interaction, The European Physical Journal D-Atomic, Molecular, Optical and Plasma Physics, 2004, 28, pp. 79-90.
16. Bussiere W., Rochette D., Velleaud G., Latchimy T., Gelet J. L., Gentils F., Perez-Quesada J. C., Rambaud T. and
Andre P. Experimental study of HBC fuses working at short and medium pre-arcing times J. Phys. D: Appl. Phys. 41
,2008, 195210 (13pp).
17. Bussière, W., and Pascal, A., Evaluation of the composition, the pressure, the thermodynamic properties and the
monatomic spectral lines at fixed volume for a SiO2-Ag plasma in the temperature range 5000-25000K, Journal of
Physics D: Applied Physics, 2001, 34, pp. 1657.
18. Bussière, W., Estimation of the burn-back rate in high breaking capacity fuses using fast imagery, Journal of Physics
D: Applied Physics, 2001, 34, pp. 1007
19. Büttner L., Hildmann C., Skrotzki W. and Schlegel S., Diffusion of Silver in Liquid Tin Depending on the Temperature
Gradient Along the Solder in Low-Voltage Power Fuses at Overcurrents, in IEEE Transactions on Components,
Packaging and Manufacturing Technology, vol. 13, no. 6, June 2023, pp. 849-858.
20. Caliendo C., Cannatà D., Benetti M. and Buzzin A., UV sensors based on the propagation of the fundamental and third
harmonic Rayleigh waves in ZnO/fused silica, 2023 9th International Workshop on Advances in Sensors and Interfaces
(IWASI), Monopoli (Bari), Italy, 2023, pp. 261-266
21. Candelaria J. and Park J. D., VSC-HVDC System Protection A Review of Current Methods, IEEE PES Power Systems
Conference and Exposition, 2011.
22. Cătuneanul V., Bazele teoretice ale fiabilității, Editura Academiei, București 1983.
23. Chaves T. R., Martins M. A. I., Costa G. H. S., Silva V. G. B., Martins K. A. and Macedo A. F., IoT Device to Detect
Fuse Status in Overhead Distribution Grids, 2021 IEEE 4th International Electrical and Energy Conference (CIEEC),
Wuhan, China, 2021, pp. 1-5.
24. Chicata T., Ueda Y., Murai Y., and Miyamoto, T., Spectroscopic observations of arcs in current limiting fuse through
sand, Proc. of Inter. Conf. on Electric Fuses and their Applications, Liverpool (UK), 1976, pp.114-121.
25. Cook L., An Accurate Method of Determining Conductor Short Circuit Withstand Capability, 2021 IEEE Power &
Energy Society General Meeting (PESGM), Washington, DC, USA, 2021, pp. 1-4.
26. Cui X., Liu D., Cao J., Yu X. and Chen B., A High-Density Large-Ratio Fuse Based Oxide Devices for One-time-
programmable Memory Applications, 2022 IEEE International Conference on Integrated Circuits, Technologies and
Applications (ICTA), Xi'an, China, 2022, pp. 76-77.
27. Damanik O., Sakinci Ö. C., Grdenić G. and Beerten J., Evaluation of the use of short-circuit ratio as a system strength
indicator in converter-dominated power systems, 2022 IEEE PES Innovative Smart Grid Technologies Conference
Europe (ISGT-Europe), Novi Sad, Serbia, 2022, pp. 1-5.
201
28. Dolegowski M., Calculation of the Course of the Current and Voltage o f a Current Limiting Fuse, International
Conference on Electric Fuses and their Applications, Liverpool U.K., April 2006, pp.218.
29. Dragan A., Negut A., Tache A. M. and Brezeanu G., A Reprogrammable Fuse with EEcells for trimming a Temperature
Sensor, 2020 International Semiconductor Conference (CAS), Sinaia, Romania, 2020, pp. 111-114.
30. Faria G. H., Lopes G. P., Rodrigues T. C., Neto E. T. W., Nogueira T. A. and Pereira M. P., Lightning withstand of
medium voltage switches and cut-out fuses considering standard and nonstandard impulse shapes, in IEEE Electrical
Insulation Magazine, vol. 36, no. 4, July-Aug. 2020, pp. 47-55.
31. Franzon P.D., Davis,W.R., Rotenberg E., Stevens J., Lipa S., Nigussie T., Pan H., Baker L.Z., Schabel J., Dey S., & Li
W., Design for 3D Stacked Circuits, 2021 IEEE International Electron Devices Meeting (IEDM), 3.5.1-3.5.4.
32. Gerten, M., Frei, S., Kiffmeier, M., & Bettgens, O. (2022). Voltage Stability of Automotive Power Supplies During
Tripping Events of Melting and Electronic Fuses, 2022 IEEE 95th Vehicular Technology Conference: (VTC2022-
Spring), 1-6.
33. Geudens V., Van Steenberge G., & Missinne J. (2021), Femtosecond laser written Bragg grating sensors with passive
fiber alignment structures in fused silica, 2021 IEEE Photonics Conference (IPC), 1-2.
34. Gómez J. C., Tourn D., Campetelli G., Florena E. and Zamanillo G., Necessary Characteristics of a Modern Fuse for a
Smart Grid, with Distributed Generation, 2020 IEEE PES Transmission & Distribution Conference and Exhibition -
Latin America (T&D LA), Montevideo, Uruguay, 2020, pp. 1-5.
35. Gomez J.C., Thesis Ph.D., HBC Fuse Models Based on Fundamental Arcing Mechanism, Sheffield Hallam University,
Sept. 1994.
36. Gómez J.C., Tourn D.H., Nesci S., Sanchez L., Rovere H., Why the operation failure of high breaking capacity fuses
is so frequent?, CIRED-Open Access Proc. J. 2017, 1, pp.1545–1549.
37. Gräf T., Damage avoidance due to the use of high voltage fuses and temperature monitoring, IECFA 2015, Dresden,
Tagungsband NH-HH Recycling Verein e.V.
38. Gumilar L., Rumokoy S. N. and Monika D., DG Placement Based on Short Circuit Fault Current Component
Analysis, 2021 7th International Conference on Electrical, Electronics and Information Engineering (ICEEIE), Malang,
Indonesia, 2021, pp. 1-6.
39. Guo J., Zhang R., Cui X., Tianle H., Xin H. and Zhao L., Model Transfer and Fuzzy PID Control of Mach Number of
Wind Tunnel Flow Field, 2020 Chinese Automation Congress (CAC), Shanghai, China, 2020, pp. 6923-6927.
40. Haas U., Thermischer Schaltanlagenschutz durch Hochspannungssicherungen mit integriertem Temperatur-Begrenzer
unter Berücksichtigung der IEC 420:1990, Sonderdruck SIBA Lünen.
41. Habib M. A. and Anower M. S., Fused silica based photonic crystal fiber with small modal area and high nonlinearity,
2021 IEEE International Conference on Telecommunications and Photonics (ICTP), Dhaka, Bangladesh, 2021, pp. 1-
4.
42. Hadzhiev I., Malamov D., Balabozov I. and Yatchev I., Experimental and Numerical Analysis of the Thermal Field in
a High Power Low Voltage Fuse, 2019 16th Conference on Electrical Machines, Drives and Power Systems (ELMA),
Varna, Bulgaria, 2019, pp. 1-5.
43. Hadzhiev I., Malamov D., Balabozov I., Bayrev I. and Yatchev I., Numerical Analysis of the Influence of External
Losses on the Heating of a High Power Fuse, 2023 International Aegean Conference on Electrical Machines and Power
Electronics (ACEMP) & 2023 International Conference on Optimization of Electrical and Electronic Equipment
(OPTIM), Istanbul, Turkiye, 2023, pp. 1-8.
44. Hadzhiev I., Malamov D., Kolev N., Balabozov I. and Yatchev I., Thermal Diagnostics of a High Power Fuse with
Thermovision Camera, 2022 International Conference on Electrical, Computer, Communications and Mechatronics
Engineering (ICECCME), Maldives, Maldives, 2022, pp. 1-4.
45. Halevidis C.D., Mouzakiti, P.I., Polykrati A.D., Bourkas P.D., The effect of the fuse enclosure temperature rise on low
voltage overhead conductor protection, In Proceedings of the MedPower 2014 Conference, Athens, Greece, 2–5
November 2014.
46. Hamitokov K., Siguranțe fuzibile din seria PP 31 cu părți conductoare din aluminiu, electrotehnică nr. 1, 2006.
47. Han Bin, Jin Yuqi, Ni Qiulong, Xiang Zutao, Zhou Jinghao, Wang Qing, Yu Yinshu, Study on the the impact of
dynamic adjustment of system topology on transient characteriscs of short circuit current, 2021 International
Conference on Power System Technology (POWERCON), Haikou, China, 2021, pp. 2270-2274.
48. He Y. -L., Hua Q., Yang C., Xu Y. and Zhu Q. -X., Research and Application of Function Linked Neural Network
Based on Error Compensation, 2020 Chinese Automation Congress (CAC), Shanghai, China, 2020, pp. 2751-2754.
49. Herisajani, Fitriadi, Aulia M. F., Berlianti R., Widia R. and Yandri V. R., Design of Fuse Cut Out (FCO) Detection
Tools Break-Up on Internet of Things-Based Distribution Substations to Speed up Response Time of Disorders, 2023
International Conference on Electrical Engineering and Informatics (ICEEI), Bandung, Indonesia, 2023, pp. 1-5.
50. Hibner J., Calculation of the Over Voltage Peak Values when breaking Short Circuits by means of Multi Strip Fuses,
Conference Proceedings, 2nd International Symposium on Switching Arc Phenomena, Lodz, Poland, September 2013,
pp. 269-274.
51. Hoffmann G., Kaltenborn U., Thermal modelling of high voltage H.R.C. fuses and simulation of tripping characteristic,
In Proceedings of the 7th International Conference on Electric Fuses and their Applications, Gdansk, Poland, 8–10
September 2003, pp. 174–180.
52. Honcharov Y. V., Markov V. S., Kriukova N. V. and Poliakov I. V., Experimental Research of Induction Short Circuit
Current Limiting Method, 2023 IEEE 4th KhPI Week on Advanced Technology (KhPIWeek), Kharkiv, Ukraine, 2023,
pp. 1-4.
53. Hortopan Gh., Aparate electrice, Editura tehnică, ISBM 973-31-1371-9, București 2000.
54. Huang R., Fei F., Zhang M., Song, T., Cao W., Gui S., & He B., Calculation of branch short circuit asymmetrical
current considering breaking sequences, 2021 IEEE 4th International Electrical and Energy Conference (CIEEC), pp.1-
6.
202
55. Huang X., Xiang B., Liu Z., Geng Y., Wang J. and Zhang H., The AC Interruption Characteristics of a Superconducting
Fuse, IEEE Transactions on Applied Superconductivity, vol. 30, no. 6, Sept. 2020,pp. 1-6.
56. Hurina L., Vyshnepolskyi Y., Pavlenko D. and Stepanov D., Investigation of the Printing Parameters Influence on the
Bond Lines Length in Fused Filament Fabrication, 2020 IEEE 10th International Conference Nanomaterials:
Applications & Properties (NAP), Sumy, Ukraine, 2020, pp. 02SAMA07-1-02SAMA07-5.
57. Idowu I. R., Asaju-Gbolagade A. W. and Gbolagade K. A., An Optimal Machine Learning Framework for the
Enhancement of Intrusion Detection in Wireless Sensor Network Using Metaheuristic and RNS Technique, 2023 6th
International Conference on Information and Computer Technologies (ICICT), Raleigh, NC, USA, 2023, pp. 171-176.
58. Ikeda S., Honda A. & Kita N. (2023), Fundamental study of Magnetic Particle Composite Core made by Fused
Deposition Modeling Method, 2023 IEEE International Magnetic Conference - Short Papers (INTERMAG Short
Papers), 1-2.
59. Islam S., Zubair M., Tassaddiq A., Shah Z., Alrabaiah H., Kumam P., & Khan W.N., Unsteady Ferrofluid Slip Flow in
the Presence of Magnetic Dipole With Convective Boundary Conditions, IEEE Access, 8, 138551-138562.
60. Kim T. -H., Hong K., Kim S.; Park J., Youn S., Lee J.-H., Park B.-G., Kim H., Fuse Devices for Pruning in Memristive
Neural Network, in IEEE Electron Device Letters, vol. 44, no. 3, March 2023, pp. 520-523.
61. Kim, H., Bowrothu, R., Lee, W., & Yoon, Y. (2021). Ultra-High Q-factor Through Fused-silica Via (TFV) Integrated
3D Solenoid Inductor for Millimeter Wave Applications. 2021 IEEE 71st Electronic Components and Technology
Conference (ECTC), 1187-1192.
62. Kodama N., Yokomizu Y. and Takenaka W., DC Arc Interruption Experiment using Arrangement of Polymer-Narrow
Section inside Fuse-Case Filled with Silica-Sand, 2022 6th International Conference on Electric Power Equipment -
Switching Technology (ICEPE-ST), Seoul, Korea, Republic of, 2022, pp. 28-33.
63. Krupka, J., Kopyt, P., Czekala, P., Salski, B., Derzakowski, K., & Mazierska, J., Complex Permittivity of Mixtures of
Sand With Aqueous NaCl Solutions Measured at 2.5 GHz. 2021 13th International Conference on Electromagnetic
Wave Interaction with Water and Moist Substances (ISEMA), pp.1-3.
64. Kühnel C.; Schlegel S.; Großmann S., Investigations on the long-term behavior and switching function of fuse-elements
for NH-fuse-links (gG) at higher thermal stress, In Proceedings of the 2017 6th International Youth Conference on
Energy (IYCE), Budapest, Hungary, 21–24 June 2017; pp. 1–8.
65. Kumar P., Kaushik A., Gahletia S., Garg K. R., Rohilla S., Sharma A., Yadav M., Chhabra D.et al., Investigations of
digital model using extraoral scanner, resin printing and fused deposition modelling to fabricate a dental arch model,
2023 2nd International Conference on Computational Modelling, Simulation and Optimization (ICCMSO), Bali,
Indonesia, 2023, pp. 248-252.
66. Leach, J.G., Newbery, P.G., and Wright, A., Analysis of high-rupturing-capacity fuselinks prearcing phenomena by a
finite differential method, IEE Proc., 2013, 120, 9, pp.987-993.
67. Lee D. and Guvenc I., Rank and Condition Number Analysis for UAV MIMO Channels Using Ray Tracing, 2023
IEEE 97th Vehicular Technology Conference (VTC2023-Spring), Florence, Italy, 2023, pp. 1-7.
68. Leidheiiser Henry., The corrosion of copper, tin and their alloys, SUA, 2001.
69. Li B., Xi X., Lu K., Shi Y., Xiao D. and Wu X., Frequency Split Improvement of Fused Silica Micro Shell Resonator
Based on Suppression of Geometric Harmonic Error, 2020 IEEE International Symposium on Inertial Sensors and
Systems (INERTIAL), Hiroshima, Japan, 2020, pp. 1-3
70. Li E. Q. and Morton C., Comparison Between IEEE Std C37.41-2016/Cor 1-2017 and IEC 60282-2:2008 Fuse Cutout
Interrupting/Breaking Tests, 2020 IEEE/PES Transmission and Distribution Conference and Exposition (T&D),
Chicago, IL, USA, 2020, pp. 1-5.
71. Li Y., Li T., Chen H. and Li X., Design of intelligent monitoring and management software for Taiwan-level drop-out
fuse, 2022 IEEE 10th Joint International Information Technology and Artificial Intelligence Conference (ITAIC),
Chongqing, China, 2022, pp. 1528-1531.
72. Liu S., Yang Y., Wang H., Wang Z., Liu Z., Geng Y., & Wang J., DC current interruption by a combination of electric
fuse and vacuum switch, In 2015 3rd International Conference on Electric Power Equipment - Switching Technology,
ICEPE-ST 2015, pp. 246-250.
73. Longfei Y., Shan G., Xin Z., Qian Z., Yu D., Jie D., Junrong X., & Huichao W, Probabilistic Evaluation of Short-
Circuit Currents Based on Latin Hypercube Sampling, 2021 IEEE Sustainable Power and Energy Conference (iSPEC),
Nanjing, China, 2021, pp. 1529-1534.
74. Lopes G. P., Faria G. H., Neto E. T. W., and Martinez M. L. B., Lightning withstand of medium voltage cut-out fuses
stressed by nonstandard impulse shapes experimental results, 2016 IEEE Electrical Insulation Conference (EIC),
Montreal, QC, Canada, 2016.
75. Lopes G. P., Pedroso J. A. D., Martinez M. L. B., Evaluationof CFO for medium voltage insulators submitted to non-
standardimpulse shapes experimental results, IEEE Electr InsulConf (EIC), 2013, pp 419–423.
76. Lukyanov A., and Molokov S., Flexural vibrations induced in thin metal wires carrying high currents, Journal of
Physics D: Applied Physics, 2001, 34, pp. 1543-1552.
77. Luo B., Su Z. and Shang J., Achieving 1 Million Quality Factor in Fused Silica Planar Frame Resonator (PFR), IEEE
Transactions on Components, Packaging and Manufacturing Technology, vol. 13, no. 5, May 2023, pp. 757-760.
78. Luo Y., He J., Li M., Zhang D., Zhang Y., Song Y., & Nie M., Analytical Calculation of Transient Short-Circuit
Currents for MMC-Based MTDC Grids, IEEE Transactions on Industrial Electronics, vol.69, no. 9, July 2022, pp.
7500-7511.
79. Ma K., Liserre M., & Blaabjerg F., Lifetime estimation for the power semiconductors considering mission profiles in
wind power converter, 2013 IEEE Energy Conversion Congress and Exposition, pp. 2962-2971.
80. Ma R., Gao Z., & Chen S., The Effect of Reynolds Number in Compressible Channel Flow, 2022 13th International
Conference on Mechanical and Aerospace Engineering (ICMAE), pp.396-401.
203
81. Ma X., Bifano L., Oehme M., Fischerauer G., Validation of the suitability of electrical impedance spectroscopy for the
in-situ monitoring of nitrate in sandy soil, Sensors and Measuring Systems, 21th ITG/GMA-Symposium, Nuremberg,
Germany, 2022, pp. 1-4.
82. McEwan P.M., Thesis Ph.D., Numerical Predication of the Pre-arcing Performance of HRC Fuses, Liverpool
Polytechnic, October 2015.
83. Memiaghe S., Bussière W., Rochette D., Numerical method for pre-arcing times: Application in HBC fuses with heavy
fault-currents, In Proceedings of the 8th International Conference on Electric Fuses and their Applications, Clermont-
Ferrand, France, 10–12 September 2007; pp. 127–132.
84. Miura H., New dual element current limiting power fuse with full protection capability against any fault current IEEE,
PAS Vol 98/6, 2019.
85. Morgan V.T., Rating of conductors for sort-duration currents, Proc. IEE, 1971, 118, pp. 555-570.
86. Narancic V.N., and Fecteau G., Arc energy and critical tests for HV current-limiting fuse, Ibid, pp. 236-251.
87. Narasimhan S., Rastogi S. K. and Bhattacharya S., Short-Circuit Fault Diagnosis of a Three-Phase Current-Source
Inverter, 2022 IEEE Energy Conversion Congress and Exposition (ECCE), Detroit, MI, USA, 2022, pp. 01-07.
88. Naseh M., Optimization of Recloser-Fuse Coordination by Considering Distributed Generation and FCL, 2022
International Conference on Protection and Automation of Power Systems (IPAPS), Zahedan, Iran, Islamic Republic
of, 2022, pp. 1-6.
89. Nesci S., Gomez J. C., Sanchez L. and Rovere H., Recloser – Fuse Coordination on Rural Feeders Having Distributed
Generation by Using Specific Energy, 2020 IEEE PES Transmission & Distribution Conference and Exhibition - Latin
America (T&D LA), Montevideo, Uruguay, 2020, pp. 1-6.
90. Nguyen T. H. and Lee D. C., A Novel Submodule Topology of MMC for Blocking DC-Fault Currents in HVDC
Transmission Systems, 9th International Conference on Power Electronics-ECCE Asia, 2015, pp. 2057-2063.
91. Nguyen T. N., Le V. C., Noh S. -H. and Park C. -W., ANN-based Prediction of Nusselt Number and Stored Energy in
PCM Heat Exchanger for Solar Heat Storage, 2022 IEEE/ACIS 7th International Conference on Big Data, Cloud
Computing, and Data Science (BCD), Danang, Vietnam, 2022, pp. 94-98.
92. Nițu M. -C., Nicola M., Nicola C. -I., ACIU A. -M., Ocoleanu D. and Sălceanu C. -E., Overvoltage Produced by
Lightning Impulse in High Power Transformers - Parameters that Influence their Transmission, 2021 International
Conference on Applied and Theoretical Electricity (ICATE), Craiova, Romania, 2021, pp. 1-6.
93. Notingher Petru V., Dumitran Laurentiu Marius, Materiale electrotehnice, Editura Matrixrom, 2015.
94. Ocoleanu D.C., Sălceanu C. -E., Ionescu M., Nicola M., Nițu M.-C., Enache S., Marinescu C., Reactive Energy
Transfer Reduction Equipment for Low-Load Wound-Rotor Induction Motors, 2021 International Conference on
Electromechanical and Energy Systems (SIELMEN), Iasi, Romania, 2021, pp. 186-191.
95. Ocoleanu Daniel Constantin, Nicola Marcel, Sălceanu Cristian-Eugeniu, Dobrea Cătălin, Ionescu Mihai, Iovan Daniela,
Upgrading a dynamic braking system for asynchronous power induction motors with wirewound rotor, using a
photovoltaic panel, WEC CENTRAL & EASTERN EUROPE REGIONAL ENERGY FORUM – FOREN 2022, 12-
15 June 2022, Costinești, Romania, pp.1-9.
96. Ocoleanu Daniel Constantin, Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ionescu Mihai, Nicola Marcel, Iovan Daniela, Enache Sorin,
Reactive Energy Compensation Equipment Used in High Power Laboratories, Annals of the University of Craiova,
Electrical Engineering series, No. 46, Issue 1, 2022.
97. Ocoleanu Daniel Constantin, Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ionescu Mihai, Nicola Marcel, Enache Sorin, Automatic
redundant power supply system for the dynamic braking system, used for the quick and controlled stopping of wound-
rotor asynchronous power motors, specific to the high-power testing laboratories, 2022 International Conference and
Exposition on Electrical and Power Engineering (EPE), Iasi, Romania.
98. Ocoleanu Daniel Constantin, Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ionescu Mihai, Mihaiță Ovidiu, Iovan Daniela, Nicola
Marcel, Ghiorlan Andrei, Research Using Modular Resistive Power Load Blocks for Frequent Starting of Wound Rotor
Induction Motor, Used in High Power Testing Laboratories, 2023 International Conference on Electromechanical and
Energy Systems (SIELMEN), Craiova, Romania, 2023, pp. 1-5.
99. OcoleanuDaniel, Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ionescu Mihai, Mihaiță Ovidiu, Iovan Daniela, Deliu Hermina, Ghiorlan
Andre, Cercetări privind pornirile frecvente ale motoarelor asincrone de putere cu rotorul bobinat, specifice
laboratoarelor de încercări de mare putere, utilizând blocuri modulare de sarcină rezistivă de putere, Simpozionul
Național de Informatică, Automatizări și Telecomunicații în Energetică, Sinaia, 2023.
100. Orland S., Metalurgical deterioration of copper fuse elements, in high voltage fuses, Electric fuses and their
applications, Trondheim, 1984
101. Oumaziz A., Sarraute E., Richardeau F. and Bourennane A., Fail-safe switching-cells architectures based on monolithic
on-chip fuse, 2020 22nd European Conference on Power Electronics and Applications (EPE'20 ECCE Europe), Lyon,
France, 2020, pp. P.1-P.10.
102. Pai S. S., Visaria D. and Weibel J. A., A Machine-Learning-Based Surrogate Model for Internal Flow Nusselt Number
and Friction Factor in Various Channel Cross Sections, 2021 20th IEEE Intersociety Conference on Thermal and
Thermomechanical Phenomena in Electronic Systems (iTherm), San Diego, CA, USA, 2021, pp. 1024-1029.
103. Panaitescu Aureliu, Niculae Dragos, Bazele electrotehnicii, Universitatea Politehnică București.
104. Paukert J., Electrical Conductivity of Arc Extinguishing Media for Low Voltage Fuses, Conference Proceedings
International Conference on Electrical Fuses and their Applications, Trondheim, Norway, 13-15 June 1984, pp. 70-75.
105. Piantini A., & Janiszewski J.M., Lightning-Induced Voltages on Overhead Lines. Application of the Extended Rusck
Model, IEEE Transactions on Electromagnetic Compatibility, 51,2009, pp.548-558.
106. Plesca A., Temperature Distribution of HBC Fuses with Asymmetric Electric Current Ratios Through
Fuselinks, Energies 2018, 11, 1990.
107. Plesca, A.T., Thermal Analysis of the Fuse with Unequal Fuse Links Using Finite Element Method. World Academy
of Science, Engineering and Technology, International Journal of Electrical, Computer, Energetic, Electronic and
Communication Engineering, vol. 6, no. 12, 2012.
204
108. Popa M. and Luca O., Overcurrent protection for auxiliary loads in Electric Vehicles with E-Fuse, 2022 IEEE 20th
International Power Electronics and Motion Control Conference (PEMC), Brasov, Romania, 2022, pp. 1-6.
109. Powell, J.D., and Thornhill, L.D., Current distribution and plasma properties in injectors for electrothermalchemical
launch, IEEE Transactions on Magnetics, 2001, 37, 1, pp. 183-187.
110. Preotescu D., Studii și modele fiabilistice cu utilizarea indicatorilor economici, Ed. Agir, București 2001.
111. Psomopoulos C.S. and Karagiannopoulos C.G., Measurement of fusible elements during current interruption and
interpretation of related phenomena, Measurement, 2002, 32, pp. 15-22.
112. Psomopoulos C.S. and Karagiannopoulos C.G., Temperature distribution of fuse elements during prearcing period,
Electric Power Systems Research, 2002, 61, p.p.161-167.
113. Qin X., Li T., Chen H. and Tang Y., Design of Intelligent Drop Fuse, 2022 IEEE 6th Information Technology and
Mechatronics Engineering Conference (ITOEC), Chongqing, China, 2022, pp. 109-112.
114. R A. R., Agrawal M. and Puthoor A., Enhancing Fusion Bonding of Fused Silica through Surface Treatments: A
Comparative Study, 2023 16th International Conference on Sensing Technology (ICST), HYDERABAD, India, 2023,
pp. 1-6.
115. Radosavljević A., Desmet A., Missinne J., Saurav K., Panapakkam V., Tuccio S., Arce C. L., Watté J., Van Thourhout
D., Van Steenberge G., Femtosecond Laser-Inscribed Non-Volatile Integrated Optical Switch in Fused Silica Based on
Microfluidics-Controlled Total Internal Reflection, in Journal of Lightwave Technology, vol. 38, no. 15, 1 Aug.1,
2020,pp. 3965-3973.
116. Raizer Y.P., Gas Discharge Physics, Springer-Verlang, (Ed.), 1991, pp 128-161, pp 245-288, pp288-291.
117. Ramaschi R., Leva S., Gobessi A. and Mauri M., Fuse-based protection system in a DC-microgrid for fast-charging
applications: sizing and implications, 2023 IEEE International Conference on Environment and Electrical Engineering
and 2023 IEEE Industrial and Commercial Power Systems Europe (EEEIC / I&CPS Europe), Madrid, Spain, 2023, pp.
1-6.
118. Rochette D., Bussiere W., Touzani R., Memiaghe S., Velleaud G. and Andre P., Modelling of the pre-arcing period in
HBC fuses including solid - liquid - vapour phase changes of the fuse element, 2007 8th International Conference on
Electric Fuses and their Applications, Ceyrat, France, 2007, pp. 87-93.
119. Rojas A., Sorrentino E., Campo F. and González C., Analysis of Time-Current Curves of Non-conventional Filament
Prototypes for Recycled Cut-out Fuses, 2020 IEEE ANDESCON, Quito, Ecuador, 2020, pp. 1-5.
120. Sakuraba T., Chen S. and Beaudron N., Fuse protection for Electrical Energy Storage with Several Strings in Parallel,
2021 IEEE 12th Energy Conversion Congress & Exposition - Asia (ECCE-Asia), Singapore, Singapore, 2021, pp.
2324-2327.
121. Sakuraba T., Chen S., Gerlaud A., & Millière L., Current Distribution of High Speed Parallel DC Fuses for HVDC
Protection, 2019 10th International Conference on Power Electronics and ECCE Asia (ICPE 2019 - ECCE Asia),
pp.3303-3308.
122. Sălceanu C. -E., Nicola M., Nicola C., Ocoleanu D.C., Dobrea C., Iovan D., Enache S., Numerical Simulations and
Experimental Tests for the Analysis of Capacitive Load Switching in Power Circuits, 2022 International Conference
and Exposition on Electrical And Power Engineering (EPE), Iasi, Romania, 2022, pp. 409-414.
123. Sălceanu C. -E., Nicola M., Ocoleanu D., Iovan D. and Enache S., Experimental Study of HBC Fuses with Aluminium
Fuse Element at Minimum Rated Breaking Current, 2021 International Conference on Applied and Theoretical
Electricity (ICATE), Craiova, Romania, 2021, pp. 1-6.
124. Sălceanu C.-E., Dobrea C., Ocoleanu D., Nicola M., Iovan D., Nițu M.-C., Experimental Study of the Dynamic Short-
Circuit Withstand Capability of an 8400 kVA Power Transformer Specially Designed for Photovoltaic
Applications, Machines 2023, 11, pp. 969.
125. Sălceanu C.-E., Nicola M., Nicola C.-I., Ocoleanu D., Dobrea C., Iovan D., Enache S. Experimental Study on the
Behavior of Aluminum Fuse Element Inside 24 kV, 50 kA High-Voltage Fuses. Energies 2022, 15, pp.7171.
126. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Dobrea Cătălin, Ghiorlan Andrei, Ionescu Mihai, Iovan Daniela, Ocoleanu Daniel, Popa
Teodor, Studiu experimental privind comportarea transformatoarelor de distribuție la scurtcircuit, Simpozionul
Național de Informatică, Automatizări și Telecomunicații în Energetică, Sinaia, 2023.
127. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Dobrea Cătălin, Ghiorlan Andrei, Mihaiță Ovidiu, Șeitan Ștefan, Iovan Daniela, Ocoleanu
Daniel, Studiu experimental privind presiunea exercitată în corpul unei siguranțe fuzibile de înaltă tensiune,
Simpozionul Național de Informatică, Automatizări și Telecomunicații în Energetică, Sinaia, 2023.
128. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Dobrea Cătălin, Nicola Marcel, Ocoleanu Daniel Constantin, Şeitan Ştefan, Iovan Daniela,
Ionescu Mihai, Mihaiță Ovidiu, Experimental Study of the Pressure Exerted in the Body of a High-Voltage Fuse, 2023
International Conference on Electromechanical and Energy Systems (SIELMEN), Craiova, Romania, 2023, pp. 1-6.
129. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Dobrea Cătălin, Nicola Marcel, Ocoleanu Daniel Constantin, Şeitan Ştefan, Iovan Daniela,
Ionescu Mihai, Ghiorlan Andrei, Considerations on the Behaviour of Protective Clothing Against the Thermal Hazards
Caused by an Electric Arc, 2023 International Conference on Electromechanical and Energy Systems (SIELMEN),
Craiova, Romania, 2023, pp. 1-6.
130. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Dobrea Cătălin, Ocoleanu Daniel Constantin, Iovan Daniela - “Experimental Study of the
Pressure Exerted in the Body of a High-Voltage Fuse and Metal Enclosed Switchgear’’-Annals of the University of
Craiova, Electrical Engineering series, No. 47, Issue 1, 2023; ISSN 1842-4805 eISSN 2971-9852.
131. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Enache Sorin, Dobrea Catalin, Ocoleanu Daniel Constantin, Iovan Daniela, Ionescu Mihai,
Deliu Hermina, Studiu Experimental pe sigurante de înaltă tensiune cu fuzibil de aluminiu la curentul minim de rupere,
Simpozionul Național de Informatică, Automatizări și Telecomunicații in Energetică, Sinaia 8-10 Decembrie, 2021.
132. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ghiorlan Andrei, Șeitan Ștefan, Boltașu Cătălin, Ocoleanu Daniel, Ionescu Mihai, Mihaiță
Ovidiu, Considerente privind comportamentul îmbrăcămintei de protecție împotriva pericolelor termice ale unui arc
electric, Simpozionul Național de Informatică, Automatizări și Telecomunicații în Energetică, Sinaia, 2023.
205
133. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Nicola Marcel, Ocoleanu Daniel Constantin, Dobrea Cătălin, Ionescu Mihai, Iovan Daniela,
Experimental Study of the behavior at power arc test of composite insulators, WEC CENTRAL & EASTERN EUROPE
REGIONAL ENERGY FORUM – FOREN 2022, 12-15 June 2022, Costinești, Romania, pp.1-12.
134. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ocoleanu Daniel Constantin, Dobrea Cătălin, Iovan Daniela, Ionescu Mihai, Truță Daniel,
Deliu Hermina, Rezultate experimentale obținute la comutația sarcinilor capacitive în circuitele de putere, Conferința
Națională și Expoziția de Energetică (CNEE 2022), Sinaia, 26-28 Octombrie 2022.
135. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ocoleanu Daniel Constantin, Dobrea Cătălin, Iovan Daniela, Ionescu Mihai, Șeitan Stefan,
Mihaiță Ovidiu, Considerente generale privind proiectarea siguranțelor de înaltă tensiune cu fuzibil din aluminiu și
comportamentul acestora la încălzire, Conferința Națională și Expoziția de Energetică (CNEE 2022), Sinaia, 26-28
Octombrie 2022.
136. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ocoleanu Daniel Constantin, Dobrea Cătălin, Iovan Daniela, Ionescu Mihai, Popa Teodor,
Boltașu Cătălin, Rezultate experimentale privind comportamentul siguranțelor de înaltă tensiune cu fuzibil din aluminiu
la curenți intenși, Conferința Națională și Expoziția de Energetică (CNEE 2022), Sinaia, 26-28 Octombrie 2022.
137. Sălceanu Cristian-Eugeniu, Ocoleanu Daniel Constantin, Nicola Marcel, Enache Sorin, Experimental Study of HBC
Fuses with Aluminum Fuse Element at Minimum Rated Breaking Current, Maximum Rated Breaking Current and
Transfer Current of Fuse-Switch Combination, Annals of the University of Craiova, Electrical Engineering series, No.
45, Issue 1, 2021.
138. Saqib M.A., and Stokes A.D., Time resolved spectrum of the fuse arc plasma, Thin Solid Films, 1999, 345, 1, pp.151-
155.
139. Serov A. N., Universal Approach for Estimating the RMS Measurement Error Caused by ADC Nonlinearity, 2021 31st
International Conference Radioelektronika (RADIOELEKTRONIKA), Brno, Czech Republic, 2021, pp. 1-6.
140. Shigihara M., & Piantini A., Volt-time curves of 24 kV porcelain insulators under non-standard impulse waveshapes,
2016 33rd International Conference on Lightning Protection (ICLP), pp.1-5.
141. Šlesinger R., Campbell A. C., Geršlová Z., Šindlář V. and Wimmer G., OEFPIL: New Method and Software Tool for
Fitting Nonlinear Functions to Correlated Data With Errors in Variables, 2023 14th International Conference on
Measurement, Smolenice, Slovakia, 2023, pp. 126-129.
142. Sokolov I. A., Rogdestvenski Y. V., Rogdestvenskene A. V., Stepchenkov Y. A., Diachenko Y. G. and Diachenko D.
Y., Self-timed Fused Multiply-add Unit Performance Improvement, 2022 Conference of Russian Young Researchers
in Electrical and Electronic Engineering (ElConRus), Saint Petersburg, Russian Federation, 2022, pp. 459-463.
143. Su Z., Luo B., Tang Q., Zhu L. and Shang J., Micromachining Fused Silica Micro Shell Resonator with Quartz Glass
Mold by Thermal Reflow, 2023 IEEE 36th International Conference on Micro Electro Mechanical Systems (MEMS),
Munich, Germany, 2023, pp. 889-892.
144. Sun S., Wang S., Sun Y., Yu X., Yin R., Hu H., Ding H., Li J., & Cao L., Analysis of the Hybrid-MMC-HVDC Short-
Circuit Current under MMC AC System Symmetrical Fault. 2021 3rd Asia Energy and Electrical Engineering
Symposium (AEEES), pp. 41-45.
145. Sun Y. and Dietsch T., Steady-State Thermal Analysis of Electric Fuse using Finite Element Method, 2022 IEEE 67th
Holm Conference on Electrical Contacts (HLM), Tampa, FL, USA, 2022, pp. 1-5.
146. Sun Y., Santos I. and Dietsch T., Simulation-Assisted Reliability Study for Fuses Subjected to Thermal-Mechanical
Stresses, 2023 IEEE 68th Holm Conference on Electrical Contacts (HOLM), Seattle, WA, USA, 2023, pp. 1-5.
147. Tanase N.O., Broboană D., & Balan C., Stability of the Lid-Cavity Flow at Low Reynolds Numbers, 2021 10th
International Conference on ENERGY and ENVIRONMENT (CIEM), pp.1-4.
148. Tathode M., Dam S. K., Baiju P. and John V., Experiment Based Empirical Model for SMD Fuse under Pulsed Current
Excitation, 2023 11th National Power Electronics Conference (NPEC), Guwahati, India, 2023, pp. 1-6.
149. Taylor M.J., and Dunnett, J., A description of the wire explosion process for ETC plasma generators, IEEE Transactions
on Magnetics, 2003, 39, 1, pp. 269-274.
150. Taylor M.J., Current diversion around a fragmenting wire during the voltage spike associated with exploding wires,
Proc. of Inter. Conf. on Electric Fuses and their Applications, Gdansk (PL), 2003, pp.1-9.
151. Taylor M.J., Formation of plasma around wire fragments created by electrically exploded copper wire, J. Phys. D.:
Appl. Phys., 2002, 35, 7, pp.700-709.
152. Teișanu Florin, Chelan C-Tin, Butoi Marinela, Iovan Daniela, Ocoleanu Daniel, Sălceanu Cristian-Eugeniu, Aciu
Acuța Mihaela, Niţu Cristina Maria, Nicola Claudiu, Nicola Marcel, Teișanu Mihai, Research into Freon-Free
Ecological Compressed Air Cooling and Conditioning Processes, International Conference on Hydraulics and
Pneumatics – HERVEX, Băile Govora, Romania, 2023.
153. Torres E., Mazón A.J., Fernández E., Zamora I., Pérez J.C., Thermal performance of back-up current-limiting fuses,
Electr. Power Syst. Res. 2010, 80, pp.1469–1476.
154. Tourn H. and Gomez J. C., Low voltage lithographic fuses: Preliminary results of breaking capacity and cyclic load
tests, 2007 8th International Conference on Electric Fuses and their Applications, 2007, pp. 57-60.
155. Turner H.W., Turner, C., Phenomena occurring During the Extinction of Arcs in Fuses, Conference Proceedings, 2nd
International Symposium on Switching Arc Phenomena, Lodz, Poland, September 1977, pp. 293-299.
156. Tzeneva R., Slavtchev Y., Mateev V., Modeling of Thermal Field of Electrical Fuses for Domestic Application, In
Proceeding of the Technical University of Sofia, Technical University of Sofia, Sofia, Bulgaria, 2014; Volume 64, pp.
105–112.
157. Vasilievici Al., Andea P., Frigura F., Aparate și echipamente electrice. Aplicații, Ed. Orizonturi universitare, Timișoara,
2002.
158. Vatanparvar D. and Shkel A. M., Digital Manufacturing of Resonance Mems From A Single-Layer Fused Silica
Material, 2022 IEEE 35th International Conference on Micro Electro Mechanical Systems Conference (MEMS),
Tokyo, Japan, 2022, pp. 180-183.
159. Vermij L., The voltage across a fuse during the current interruption process, IEEE Trans. Plasma Sc., 1980, 8, pp. 460-
468.
206
160. Wang B., Zhang Z., Xing L., Lao L., Wei Z., & Ge X., Integrated Dielectric Model for Unconsolidated Porous Media
Containing Hydrate. IEEE Transactions on Geoscience and Remote Sensing, Volume 59, 2020, pp. 5563-5578.
161. Wang D., Guan W., Asadian M. H. and Shkel A. M., Effect of Metallization on Fused Silica Dual-Shell Gyroscopes,
2022 IEEE International Symposium on Inertial Sensors and Systems (INERTIAL), Avignon, France, 2022, pp. 1-4.
162. Wang Y., Fan X. and Cai Q., Optimization for EV Fuse Based on Thermal-electrical Coupled Simulation, 2022 7th
International Conference on Power and Renewable Energy (ICPRE), Shanghai, China, 2022, pp. 786-790.
163. Wei J., Yang X., Wei G., Wang K. and Chen W., A Digital Controlled Short-Circuit Current Limiting Method for LLC
Converters with Fast Response and Resonant Current Limiting, 2022 IEEE Energy Conversion Congress and
Exposition (ECCE), Detroit, MI, USA, 2022, pp. 1-6.
164. Wright A.; Newbery P.G. Electric Fuses, IEE: London, UK, 2004.
165. Yan C., Zhang P., Xu Y. and Shu J., Modeling and Simulation of Transformer Inter-Turn Short-Circuit Faults Based
on Field-Circuit Coupling, 2022 IEEE 20th Biennial Conference on Electromagnetic Field Computation (CEFC),
Denver, CO, USA, 2022, pp. 1-2.
166. Yeh C. R., Yan S. Q. and Tsai M. J., YOLOv5 based Intelligent Defect Detection of Dual-color Gradient Object
Fabricated by Fused Deposition Modeling Additive Manufacturing System, 2023 International Automatic Control
Conference (CACS), Penghu, Taiwan, 2023, pp. 1-6.
167. Yokoyama S. and Sekioka S., Experiments of lightning induced overvoltages on a real-size overhead power distribution
line, 2016 33rd International Conference on Lightning Protection (ICLP), Estoril, Portugal, 2016, pp. 1-6.
168. Yoshizawa D., Bixel P. and Tsukakoshi M., High-Voltage, Large-Capacity Converter Technologies and Their
Applications, 2018 International Power Electronics Conference (IPEC-Niigata 2018 -ECCE Asia), Niigata, Japan,
2018, pp. 238-243.
169. Yuanyuan J., Feiming W., Hui C., Xingyu L., Bing L. and Baohong G., Characteristic Analysis and Test Method of
Pre-arc Seconds Characteristic of 12kV Drop-out Fuse, 2020 5th International Conference on Power and Renewable
Energy (ICPRE), Shanghai, China, 2020, pp. 523-527.
170. Zen S., Inada Y., Ohnishi W., Fukai Y., Takayasu N., Maeyama M., Yamano Y., Prototype Current-Limiting Hybrid
DC Circuit Breaker Incorporating a Fuse and a Semiconductor Device," in IEEE Transactions on Power Delivery, vol.
36, no. 4, Aug. 2021, pp. 2231-2233.
171. Zhang F., Xiao H., Cheung C. F. and Wang C., Theoretical Modelling of Subsurface Damage in Ultra-Precision
Grinding of Fused Silica, 2022 8th International Conference on Nanomanufacturing & 4th AET Symposium on ACSM
and Digital Manufacturing (Nanoman-AETS), Dublin, Ireland, 2022, pp. 1-5.
172. Zhao D., Li T., Zhang H., Liu W., Yue G. and Pan L., Effects of processing parameters and annealing on the mechanical
properties of polyether ether ketone(PEEK) via fused deposition modeling(FDM), 2021 3rd International Academic
Exchange Conference on Science and Technology Innovation (IAECST), Guangzhou, China, 2021, pp. 1020-1026.
173. Zhou J., Wang Z., Gao Y., Feng L., Lv B. and Yu S., Research on the Deterioration of Electrical Performance of
Dropout Fuse, 2020 IEEE International Conference on High Voltage Engineering and Application (ICHVE), Beijing,
China, 2020, pp. 1-4.
174. Zhou Y., Cao N., Lin X. and Gao J., Near real time system short-circuit current Online monitoring platform and its
application, 2021 International Conference on Power System Technology (POWERCON), Haikou, China, 2021, pp.
2275-2278.
175. *** Composite fuse links employing dissimilar fusible elements in a series, Brevet SUA 448813784.
176. *** Dispositif de limitation de curent, Brevet Franța 243176380.
177. *** Electric fuse, particularly use in connection with solid state device, Brevet SUA 432270482.
178. *** Electric fuses employing composite aluminum and cadmium fuse elements, Brevet SUA 432037482.
179. *** Fuse element, Brevet SUA 413409479.
180. *** Fuse structure having improved granular filler material, Brevet SUA 4074220.
181. *** Fuse with electronegative gas interrupting means, US Patent 4544908/1985
182. *** Fusible electrique de securite et procede pour reduire la courent secondaire dans un tel fusible – Brevet Franța
2475795/1981.
183. *** High voltage quick – break fuse, Brevet SUA 452317285.
184. *** Vacuum fuse, Brevet SUA 4713644.
185. *** IEC 62271-100:2012, High-voltage switchgear and controlgear – Part 100: Alternating-current circuit-
breakers.
186. *** IEC – 62271-103 „Alternating current switches for rated voltages above 1 kV up to and including 52 kV”
187. *** IEC 62271-106, High-voltage switchgear and controlgear – Part 106: Alternating current contactors,
contactor-based controllers and motor-starters.
188. *** IEC 60038, IEC standard voltages.
189. *** IEC 60071-1, Insulation co-ordination – Part 1: Definitions, principles and rules.
190. *** IEC 60076-1, Power transformers – Part 1: General.
191. *** IEC 60076-7, Power transformers – Part 7: Loading guide for mineral-oil-immersed power transformers. IEC
60076-12, Power transformers – Part 12: Loading guide for dry-type power transformers.
192. *** IEC 60282-1, High-voltage fuses – Part 1: Current-limiting fuses.
193. *** IEC 60282-1-2021, High-voltage fuses – Part 1: Current-limiting fuses. IEC 60282-2, High-voltage fuses – Part 2:
Expulsion fuses.
194. *** IEC 60549, High-voltage fuses for the external protection of shunt capacitors.
195. *** IEC 60644, Specification for high-voltage fuse-links for motor circuit applications.
196. *** IEC 60909-0, Short-circuit currents in three-phase a.c. systems – Part 0: Calculation of currents.
207
197. *** IEC 62271-102 „High-voltage switchgear and controlgear - Part 102: Alternating current disconnectors and
earthing switches”
198. *** IEC 62271-103, High-voltage switchgear and controlgear – Part 103: Switches for rated voltages above 1 kVup to
and including 52 kV.
199. *** IEC 62271-105:2012, High-voltage switchgear and controlgear – Part 105: Alternating current switch-fuse
combinations for rated voltages above 1 kV up to and including 52 kV.
200. *** IEC 62271-107, High-voltage switchgear and controlgear – Part 107: Alternating current fused circuit- switchers
for rated voltages above 1 kV up to and including 52 kV.
201. IEC TR 60890:1987, A method of temperature-rise assessment by extrapolation for partially type-tested assemblies
(PTTA) of low-voltage switchgear and controlgear.
202. IEC-62271-105 „High-voltage switchgear and controlgear - Part 105: Alternating current switch-fuse combinations for
rated voltages above 1 kV up to and including 52 kV”
203. *** IEEE Std C57.91™, IEEE Guide for Loading Mineral-Oil-Immersed Transformers and Step-Voltage
Regulators.
204. *** IEEE Std 141™-1993 (R1999), IEEE Recommended Practice for Electric Power Distribution for Industrial Plants
(IEEE Red Book™).
205. *** IEEE Std 399™-1997, IEEE Recommended Practice for Industrial and Commercial Power Systems Analysis
(IEEE Brown Book™).
206. *** IEEE Std 4™-2013, IEEE Standard Techniques for High-Voltage Testing.
207. *** IEEE Std C37.41™, IEEE Standard Design Tests for High-Voltage (> 1000 V) Fuses and Accessories. IEEE Std
C37.42™, IEEE Standard Specifications for High-Voltage (> 1000 V) Fuses and Accessories. IEEE Std C37.99™,
IEEE Guide for the Protection of Shunt Capacitor Banks.
208. *** SR ISO 431:1995 - Forme brute de rafinare din cupru.
209. *** Matlab Simulink.
210. *** AutoCAD.
211. *** Perception Software.
208
ANEXE
Anexa 1
Echipamentul de măsură și prelucrare date

Descrierea echipamentului de măsură şi prelucrare date cu izolare optică a
intrărilor tip TR folosit la experimentările siguranțelor fuzibile de înaltă tensiune
Sistemul de achiziţie a datelor tip Genesis Highspeed cuprinde:
- un DAQ PC (sistem de achiziţie a datelor) pentru fiecare sistem;
- un server central (mainframe) Genesis Highspeed;
- module de intrare cu 4 şi 6 canale optice pentru semnale de max. + /- 100 V, digitizate
de digitizoare de înaltă tensiune.
Genesis Highspeed este un ansamblu de module digitale, independente, condiţionare
de semnal şi sistem de achiziţie a datelor incorporate într-un suport de 19", 16 carduri pot să fie
plasate în serverul central (mainframe) de tip 16t, şi alte 5 carduri pot fi plasate în alt server de
tip 5i.
Principalele caracteristici includ:
• Combină un înregistrator de date, tranzitorii şi sistem de achiziţie de date;
• Combină performanţa domeniului timp şi domeniului frecvenţă;
• Memorie RAM tranzitorie la 100 MegaSamples per canal în paralel (400ms pe un singur
canal);
• Canale izolate şi neizolate;
• Dimensiunea şi durata de înregistrare nelimitate;
• Condiţionarea semnalului de mare fidelitate;
• Vizualizarea şi controlul oriunde în reţeaua conectată la calculatoare;
Setup-ul, monitorizarea şi controlul în timp real se pot face de la orice PC, utilizând software-
ul dedicat Percepţia, inclusiv prin reţelele de fibră optică.
Un singur card receptor poate conecta până la patru digitizoare izolate 6600 sau 6610.
Digitizoarele izolate 6600 pot conecta semnale analogice de tensiune în intervale de la + / - 20
mV până la + / - 100 V. Digitizoarele izolate 6610 sunt transient recorder şi acceptă semnale
modulate în cuadratură.
Software-ul denumit HBM Perception pentru controlul, achiziţia datelor, management,
afişare şi analiză a măsurătorilor folosind echipamentul Genesis Highspeed, este un software
de achiziţie a datelor (DAQ) cu licenţă unică sau multiplă pentru a rula pe calculatoare separate.
Software-ul este protejat de adaptoare USB. Fără un astfel de adaptor nu este posibilă rularea
software-ului.
Fiecare sistem conține un server central Genesis Highspeed. Gen 16t este un rack de 19
"montat pe şasiu, care poate conţine până la 16 plăci de amplificare. Gen 5i a fost livrat intr-
un rack de 19" şi poate conţine până la 5 plăci de amplificare. Serverele centrale Genesis
Highspeed conţin un modul de comunicare pentru o conexiune intranet (1 GBit).
209
Fig. A.1.1- Unitate centrală de achiziţie date tip Genesis Highspeed

(A Un gol Slot; B Controler / modulul de interfaţă; C Module de achiziţie şi condiţionare a
semnalului; D CPCI ( Interconectare componente periferice))
Cardurile receptoare sunt construite în rafturi Gen16t sau Gen5i. Aceste carduri servesc
până la patru emiţătoare externe, aşa-numitele digitizoare (de tip HV 6600 sau HV 6610).
Led-urile diferite ale cardurilor receptoare arată starea sistemului şi poate fi importantă
pentru verificarea sistemului în cadrul unui eveniment de eroare.
Fig. A.1.2 -Sistemul de achiziţie a datelor tip Genesis Highspeed

Digitizorul izolat HV 6600 este un subsistem cu un singur canal şi intrare analogică
izolată. Este o construcţie solidă pentru utilizarea în medii ostile EMI, cu transmisie a datelor
prin fibră optică digitală pentru stabilitate excelentă a semnalului DC.
Fig. A.1.3 Digitizorul izolat 6600 HBM

Avantajul său este gama dinamică largă şi precizia dinamică de neegalat, având
disponibile rate de eşantionare de până la 100 MS/s la o rezoluţie de 14 biţi, modelul ratei de
eşantionare de 25 MS/s oferă o rezoluţie de 15 biţi. Digitizoarele sunt combinate cu seriile
HBM GEN cu plăci receptoare cu 4 canale. Digitizorul izolat 6600 este a patra generaţie de
digitizoare de fibră optică izolate proiectat de HBM, cu greutate mică şi performanţe
îmbunătăţite faţă de predecesorii săi. Digitizorul este conceput pentru aplicaţii care necesită
izolare de înaltă tensiune şi în condiţii de siguranţă şi măsurători exacte în medii cu condiţii
deosebite.
210
Există două moduri principale de transmitere a semnalelor prin legături de fibră optică:
analogic sau digital. Cu o legătură, semnalul digital măsurat este digitizat cu un convertor
analogic-digital, pentru obiectul supus încercării, şi este transmis prin intermediul fibrei optice,
şi prelucrat în format digital. Sisteme digitale din fibră optică nu au probleme de zgomot sau
drift şi depăşeşte omologii lor analogici atunci când este vorba de precizie dinamică.
Convertoarele analogic-digitale sunt alimentate de la baterii pentru a evita orice influenţă cu
mediul exterior.
Există două variante mecanice, unul pentru utilizare în medie tensiune şi unul pentru
înaltă tensiune. Fiecare model este disponibil cu 25 MS/s sau 100 MS/ s viteza de digitalizare
pe canal.
Cel de medie tensiune (MT) are un singur strat ecranat şi foloseşte curent alternativ, cu
o tensiune de izolare de 10 kV. Această versiune MV poate fi utilizat pentru măsurători izolate
până la 10 kV, fiind alimentat cu curent alternativ. Când este necesară tensiune de izolare mai
mare, versiunea MV poate fi deconectată de la curent alternativ şi se va alimenta de la bateria
internă timp de 5 minute. Când este reconectat la curent alternativ, bateria internă va fi
reîncărcată.
Varianta de înaltă tensiune (HV) este capabilă să funcţioneze 24 ore, cu un software
specializat "modul sleep ".
Fig. A.1.4 - Vedere spate-față digitizor izolat 6600 HBM

(A Comutator de alimentare; B Semnal de intrare conector izolate BNC; C Conector fibra optica; D
LED indicator de stare; E LED indicator stare a bateriei; F Locas pentru baterii)
Fig. A.1.5 - Conectori de fibra optica (A Conector fibra optica de transmitere a datelor;
B Conector fibra optica de intrare a datelor)
Un sistem este format întotdeauna din unul (sau mai multe) emiţătoare digitizate şi
unul (sau mai multe) carduri receptoare. O cartela receptoare serveşte până la patru emiţătoare.
211
Fig. A.1.6 - Schema bloc a digitizorului izolat 6600 HBM
Digitizoare izolate HV 6610

Digitizorul izolat HV 6610 este un subsistem cu un singur canal complet şi intrare
digitală izolată. Este o construcţie solidă pentru utilizarea în medii ostile EMI, cu transmisie a
datelor prin fibră optică digitală. Poate măsura semnale modulate în cuadratură. Digitizoarele
sunt combinate cu seriile HBM GEN cu plăci receptoare cu 4 canale.
Fig. A.1.7 -Schema de bază a înregistratorului mobil HBM GEN
Softwareul DAQ Perception

Perception este platforma software pentru a lucra cu sistemul Genesis Highspeed.
Perception permite controlul unei varietăţi hardware, variind direct de la un flux de date
continue a câtorva canale până la multi-rafturi bazate pe instrumente DAQ furnizând milioane
212
de puncte de date pe secundă. Software-ul Perception este la fel de confortabil cu afişajele tip
osciloscop cu actualizare rapidă, afişaje streaming strip chart şi înregistrarea tranzitorie.
Tehnologia de afişare StatStream® permite chiar şi fişierelor de înaltă rezoluţie să fie
vizualizate instantaneu indiferent de mărimea achiziţiei sau viteza reţelei.
În schema următoare se poate vedea o imagine de ansamblu a arhitecturii Perception.
Fig. A.1.8 - Ansamblu arhitectură Perception
Un comutator Netgear ce include o conexiune Ethernet optică va fi livrat cu fiecare

sistem. Cablul Ethernet optic nu se află în scop de alimentare.
Componență Sistemului de Achiziţie a Datelor
Nr. crt. Cantitate Descriere

(Qty)
Echipament PC
1. 2 Dell Precision T3400 Desktop PC
2. 4 Monitor
3. 3 Comutator Ethernet
Software
4. 3 Perception Advanced Package incl. STL analysis,
SOAP/RPC/COM
5. 1 Perception Viewer Advanced incl. STL analysis,
SOAP/RPC/COM 5-seat-license
6. 50 Perception Viewer
Echipamentul Genesis Highspeed
7. 2 Server central Gen 16t
8. 10 Card receptor izolat optic
9. 30 Digitizor izolat HV6600 25 MS/s
10. 7 Digitizor izolat HV6600 100 MS/s
11. 3 Digitizor izolat HV6610
213
12. 1 Digitizor cu cabluri optice pentru serverul central Genesis

13. 8 Fibre optice unice pentru conectarea digitizoarelor cu Gen5i
14. 1 Server central Gen 5i
15. 2 Imprimantă laser color HP, DIN A3
16. 1 Imprimantă laser color HP, DIN A4
17. 3 APC Smart UPS 5000 VA
Scheme măsură experimentări:
Secvența 1a
R
20 kV/40 V
L
o A. Sala 150 kV
Sala 150 kV
Celula 4
HP HP
O O
Secvența 2a buclat
4 kV/40 V 2000 A/2 V

R L
O B. Sala 150 kV
Sala 150 kV
Celula 4
HP HP
O O
214
Secvența 1b
R
20 kV/40 V TC 50/5 A (36 kV)
Cel. 6 L
Sala 150 kV
Celula 4
HP HP
O O
Închidere pe scurtcircuit
20 kV/40 V 40 kA/2 V
O C. Sala 150 kV
Sala 150 kV
Celula 4
HP HP
O O
215
Trafo in gol – masura 36 kV; 31,5 A

TC 50/5 A (36 kV)
20 kV/40
V
O Cel.
6
Sala 150
Celula H H kV
4 P P
O O
Experimentări curenți capacitivi
20 kV/40 TC 50/5 A (36

V kV)
O Cel. 6
Sala 150
Celula 4 HP HP kV
O O
216
Formule de calcul folosite la experimentări în sistemul de măsură și achiziții
Fig. A.1.9 – Captură panel formule integrate pentru măsura pentu experimentări I1,I2
217
Fig. A.1.10 – Captură panel formule integrate pentru măsura pentu experimentări I3
Schemele software de masură și achiziție integrate în PERCEPTION folosite la

experimentări
Fig. A.1.11 – Captură panel scheme software de masură și achiziție integrate în PERCEPTION
folosite la experimentări
218
Fig. A.1.12 – Captură panel scheme software de masură și achiziție integrate în PERCEPTION
folosite la experimentări
219
Anexa 2
Simulare deconectare circuit prin intermediul siguranțelor fuzibile de
I.T. în Matlab Simulink
În cadrul tezei simulările au în centru modelarea arcului electric și s-a concentrat pe
determinarea conductibilității sau a rezistenței sale în funcție de timp. În majoritatea lucrărilor
din ultimii ani, modelarea arcului de scurtcircuit se axează pe determinarea dependenței
temporale a conductibilității sau a rezistenței acestuia în funcție de curent (sau tensiune) și de
condițiilor de mediu.
În literatură este dezvoltată o ecuație diferențială a conductanței arcului electric,
dezvoltată pornind de la energie. În ipoteza simplificatoare suplimentară propusă de modelul
arcului electric Mayr și dezvoltată de Kizilcay, care afirmă că temperatura arcului se modifică
în timp și în spațiu, în timp ce valoarea puterii de ieșire per volum este constantă și egală cu
valoarea puterii de ieșire pe volum pentru arcul static, un binecunoscut model de ordinul întâi
se obține o ecuație diferențială de ordinul întâi:
𝑑𝑔 1
= 𝑥(𝐺 − 𝑔)
𝑑𝑡 𝜏
unde:  - constanta de timp a arcului; g – conductanța instantanee a arcului; G – conductanța
staționară a arcului. Conductanța staționară a arcului poate fi definită ca:
|𝑖𝑎𝑟𝑐 |
𝐺=
(𝑢0 + 𝑟0 × |𝑖𝑎𝑟𝑐 |) × 𝑙𝑎𝑟𝑐 (𝑡)
unde: larc-lungimea instantanee a arcului; U0-caracteristica tensiunii arcului; r0- caracteristica

rezistenței pe lungimea arcului.
La simulările efectuate Iarc și parametrul de timp  sunt relativ constante inițial, iar
apoi se schimbă conform relațiilor:
𝑙𝑎𝑟𝑐 = (𝑣1 × 𝑡 + 1) × 𝑙0
𝜏 = 𝜏0 − 𝑣𝜏 × (𝑙𝑎𝑟𝑐 − 𝑙0 )
unde: v1 – viteza elongație în m/s; 0 – constanta inițială de timp în secunde; v - viteza de
descreștere a constantei de timp în s/m.
În continuare este prezentată schema primară a circuitului folosit la simulările realizate
în Matlab/Simulink si proprietățile principalelor blocuri folosite.
Fig. A.2.1 Schema primară a circuitului folosit la simulările realizate în Matlab/Simulink
220
Fig. A.2.2 Detaliu de parametrizare a blocului Simulink întreruptor 1
Fig. A.2.3 Detaliu de parametrizare a blocului Simulink sursă trifazată

221
Fig. A.2.4 Detaliu de parametrizare a blocului Simulink transformator ridicător
222
Anexa 3
Detalii constructive speciale ale echipamentului folosit la

experimentări
Pentru efectuarea experimentărilor din Capitolul 7.4 a fost folosită o celulă de distribuție
(fig. A.3.1) cu următoarele caracteritici: tensiune nominală: Ur=24 kV; curent nominal: In=125
A; frecvența nominală: f= 50 Hz; tensiunea nominală de ținere la impuls de trăsnet:
Up=125kVp, 1,2/50µs; tensiunea de ținere la frecvență industrială: Ud= 50kVrms, 1min;
curentul de stabilitate termică și dinamică: Ik= 16 kA; curentul nominal de lovitură: Ip= 40 kA,
aceasta fiind echipată cu:
- separator de sarcină tripolar cu două poziții, izolație SF6 cu caracteristicile:
24 kV/630A/ 50Hz/145/125kVp, 1,2/50µs/16kA/40 kAp;
- siguranțe fuzibile de înaltă tensiune conform capitolului 2, fuzibil din Cu;
- separator de pământare în amonte;
- separator de pământare în aval.
a) b)
c) d) e) f)
Fig. A.3.1 – Echipamentul folosit la experimentări
223
a) Echipamentul în circuitul de experimentări; b) Vedere în compartimentul sigurante c) Desen de

ansamblu – vedere laterală ; d) Desen de ansamblu – vedere din față; e) Desen de ansamblu – vedere
în secțiune; f) Schema monofilară;
Legendă (fig. A.3.1):
1- Canal evacuare gaze;
2- Separator de sarcină;
3- Separator de pământare în amonte;
4- Cleme de prindere pentru siguranțe de înaltă tensiune;
5- Suport siguranțe fuzibile de înaltă tensiune;
6- Separator de pământare în aval;
7- Panou de control;
8- Mecanism de acționare;
9- Ușa acces compartiment siguranțe;
10- Siguranțe fuzibile;
11- Suport cabluri.
Fig. A.3.2– Echipamentul folosit la experimentări 1- Mecanism de acționare separator de sarcină;

2- Sistemul de acționare cu ajutorul siguranțelor fuzibile; 3- Separator de pământare; 4- Cleme de
prindere siguranțe fuzibile.
224
Fig. A.3.3– Vedere în sectiune poziția contactelor separatorului de pământare
Fig. A.3.4– Contact superior siguranțe fuzibile
225
Fig. A.3.5– Ansamblu acționare combinație sigurață – separator de sarcină

1 – Ansamblu conexiune bară generală siguranță; 2- Trigger siguranță; 3.- Contact superior
siguranțe fuzibile; 4. – Suport contact; 5.– Foaie de acționare; 6. – Resort; 7.– Tija ajustare;
8.– Șurub M6x15; 9.– Șurub M8x20; 10. – Piuliță M5x45; 11. – Șurub poliamidă M5x16; 12.–
Locaș șurub ajustare M5x65 13. – Piuliță de ajustare; 14.– Piuliță poliamida; 15.– Șaibă plată.
Fig. A.3.6– Resort de acționare

Această combinație, separator siguranțe, fuzibile a fost realizată luându-se în calcul
faptul că, curentul de transfer al acestei combinații va fi mai mic decât curentul de avarie produs
de un scurtcircuit pe secundarul transformatorului protejat.
𝐼𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑓𝑒𝑟 ≤ 𝐼𝑠𝑐 (A.3.1)
226
Curentul de scurtcircuit pe primar poate fi calculat cu ajutorul curentului nominal IT și

tensiunea de scurtcircuit uk:
𝑈
𝐼𝑆𝐶 = 𝐼𝑇 𝑥 𝑢𝑛𝑇 [𝐴] (A.3.2)
𝑘
Curenții de avarie în primar cauzați de un scurtcircuit pe terminalele secundare ale
transformatorului, nu pot fi preluați de separatorul de sarcină. Astfel siguranțele trebuie să
întrerupă acești curenți de avarie fără a transfera sarcina de comutație separatorului, deoarece
siguranțele lucrează instantaneu și dau comandă de deschidere separatorului care deschide în
gol după zeci de milisecunde, conform TDIsc.
Curentul de transfer Itransfer reprezintă valoarea curentului trifazat simetric la care
sigurantă fuzibilă de înaltă tensiune și separatorul de sarcină iși schimbă sarcinile. Este tradus
prin inițierea de către percutor a operației de comutație și este strict legată de toleranțele
caracteristicii timp – curent ale siguranței. Deasupra acestei valori un curent de scurtcircuit
trifazat este deschis doar de siguranță. Supracurenții cu valori sub această limită sunt limitați
de siguranța pe o fază și de separator pe celelalte două.
Fig. A.3.7– Determinarea curentului de transfer

În Fig. A.3.7 este ilustrată metoda determinarii curentului de transfer:
- Curentul de avarie trifazat simetric Isc topește firul (firele) fuzibil și provoacă
acțiunea percutorului la timpul tm1;
- Curentul trizat de avarie se transformă în curent bifazat de intensitate 0,87xIsc ;
- Cea de a doua siguranță fuzibilă lucrează la timpul tm2 și întreupe curentul;
- Separatorul lucrează în timpul dictat de siguranța T0.
Curentul de transfer Itransfer reprezintă valoarea de curent la timpul T0:
T0=tm2-tm1 (A.3.3)
Curenții de avarie mai mari decât această valoare sunt rupți exclusiv de siguranțe. Sub
această valoare sarcina de întrerupere a curentului este preluată de separatorul de sarcină.
Conform [92] tolerața pentru caracteristica timp-curent este de ±6,5% și un gradient de 4,
putând astfel determina valoarea minimă a caracteristicii timp-curent:
Itransfer=I(0,9T0) (A.3.4)
227

Wa0001

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Wa0001

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ

Ing. Cristian – Eugeniu SĂLCEANU

Ing. Cristian – Eugeniu SĂLCEANU

Cercetarea, proiectarea, realizarea și încercarea

4.3.3 Experimentări pentru verificarea încălzirii siguranțelor fuzibile de

7.4 Încercări experimentale ale combinației separator de sarcină cu siguranțe

LISTA CU ABREVIERI ŞI SIMBOLURI

MM1 - Aparat de comutație capabil să facă în sarcină doar operația de

este realizat de separatorul de sarcină pentru a preveni supraîncărcarea siguranței. Percutorul

1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN

O tendință modernă în construcția siguranțelor fuzibile o reprezintă siguranța fuzibilă

Elementul ieftin și ușor de înlocuit, dar

Capacitate de rupere Aparate ieftine de limitare a scurtcircuitului.

Caracteristici fixe în gama de gabarit

Semi-închise Domestic <6000 A Caracteristici interschimbabile

Foarte mare capacitate Capacitate mare de rupere pentru gabaritul

Fig. 1.1 - Spectrul siguranțelor

- posibilitatea întreruperii unei singure faze, producând funcționarea motoarelor în două

Fig. 1.3 - Siguranță fuzibilă de joasă tensiune.

Fig. 1.4. - Element înlocuitor pentru siguranță fuzibilă de joasă tensiune:

Creșterea în continuare a puterii de rupere și a rapidității de acționare a siguranțelor

în special pentru a proteja sistemele fotovoltaice și de stocare a bateriilor. Datorită timpilor

2. METODE DE CERCETARE UTILIZATE

Obiectivul principal al cercetărilor realizate în cadrul acestei teze de doctorat este de a

2.1. Metode matematice folosite pentru evaluarea fiabilității în

defectare, care reprezintă probabilitatea ca unitatea considerată să se defecteze în intervalul de

𝑅(𝑡) = exp(−𝜆(𝑡)) (2.8)

2.2. Cercetarea descriptivă

elemente fuzibile, conductivitatea termică la conexiunea externă, diferitele tipuri de material,

Fig. 2.2. – Secțiune în siguranța fuzibilă în timpul funcționării

Unde: Cp- capacitatea de încălzire spectrală; -conductivitatea termică;  - unghiul de

2.3. Cercetarea exploratorie

2.4. Cercetarea cantitativă

a furniza cantitatea de energie necesară la experimentări). Pentru a putea face un studiu

2.5. Cercetarea aplicativă tehnologică

2.6. Derularea cercetării

interiorul siguranței, rezultatele obținute contrazicând literatura de specialite și aducând astfel

Fig. 2.3. – Câmpul de temperatură pentru Cu și Ag

decât supratemperatura în regim nominal de funcționare; curenți de scurtcircuit de zeci de ori

Temperatura ϴ2 și încălzirea ϴsc depind de natura conductorului și a izolației utilizate.

3. PROIECTAREA ȘI REALIZAREA ELEMENTELOR

părților componente. În consecință, răspunsul de funcționare în raport cu timpul, al unei

Fig. 3.1 – Desen de ansamblu anvelopa ceramică

Fig. 3.2 – Desen de ansamblu capac (contact)

Fig. 3.3 – Desen de ansamblu capac exterior

Fig. 3.4 – Vedere de sus și laterală capac interior

Tabelul 3.2 Caracteristici mecanice

Fig. 3.5 – Resort percutor și forțele impuse pentru întindere

Fig. 3.6 – Etape ale cursei percutorului

Fig. 3.7 – Desen de detaliu fir rezistiv folosit la experimentări

Fig. 3.8 – Ansamblu percutor

Fig. 3.9 – Ansamblu percutor

Fig. 3.11 – Suport ceramic

- În timpul perioadei de arc de funcționare a siguranței, umplutura retrage energie din

3.1.5.4. Substanțe gazoase

îmbunătățesc o serie de caracteristici: se micșorează timpul de arc, se micșorează lungimea arsă

3.1.6.3.Aspecte privind realizarea fuzibilelor din cupru

Fig. 3.12 – Influenta impurităților asupra rezistivității electrice

Fig. 3.13– Influența impurităților aluminiu

Fig. 3.14– Desen de execuție element fuzibil

Fig. 3.15– Foto elemente fuzibile folosite pentru experimentări

Fig. 3.16– Ansamblu matrița element fuzibil vedere de ansamblu