GEORGE BACOVIA

Plumb de toamnă

De-acum, tuşind, a şi murit o fată, - fecioare tuberculoase

Un palid visător s-a împuşcat; - o palida muncitoare
E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat...
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată ?

Într-o grădină publică, tăcută,

Pe un nebun l-am auzit răcnind, - tristetea
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt şi-orice speranţă e pierdută.

Prin târgu-nvăluit de sărăcie

Am întâlnit un popă, un soldat...
De-acum pe cărţi voi adormit uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.

De-acum, au şi pornit pe lumea eronată

Ecouri de revoltă şi de jale;
Tot mai citeşti probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?

Vals de toamnă
La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, şi monoton...
– Hai, să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.

Auzi, cum muzica răsună clar

În parcul falnic, antic, şi solemn, -
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.

Acum, suspină valsul, şi mai rar,

O, lasă-mă acum să te cuprind...
– Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.

Ninge
Când iar începe-a ninge
Mă simt de-un dor cuprins.
Mă văd, pe-un drum, departe,
Mergând, încet, şi nins.

Sub streşină, cerdacul

Se-ntunecă mâhnit;
Stă rezemată-o fată
De stâlpu-nzăpădit.