SOLUȚII APOASE CU ULEIURI VOLATILE

(APE AROMATICE)
(Aquae aromaticae-F.R. IX)
LUCRAREA PRACTICĂ NR.5
FARMACIE ANUL III
 Alte farmacopeei recomandă prepararea prin:
❖ Diluarea cu apă a soluțiilor alcoolice de ulei
volatil conform formulei:

Rp: Aetheroleum................ ... 1g

Alcoholum .........q.s.ad 100g
Se mai numesc ape aromatice spirtoase.

❖ Folosirea agenților tensioactivi de tipul

polisorbaților - solubilizare micelară.

1.Prepararea prin distilare cu vapori de apă sau

antrenare cu vapori =in industrie
Produsele vegetale sunt aduse la un grad de diviziune
convenabil prin sfărâmare, tăiere sau mărunțire.
Ape aromatice

 Urmează macerarea cu apă sau cu amestec

hidroalcoolic (50˚), raportul dintre cantitatea de
produs vegetal și solvent variază între limitele 1:1
până la 1:5.
 Macerarea durează între 6-24 ore când țesutul
vegetal se înmoaie și s.a. se eliberează. Operația se
realizează într-un aparat pentru antrenare cu vapori
de apă sau alambic.
 Princpiile active volatile se dizolvă parțial astfel încât
distilatul poate conține și ulei volatil. Separarea
distilatului de ulei esențial(esență) se face prin
decantare.
Ape aromatice

 Dacă proporția de esență este minimă, se agită

puternic cu apă distilată pentru a se realiza o soluție
saturată, apoi se filtrează prin hârtie de filtru
umectată cu apă distilată pentru a reține excesul de
ulei volatil nedizolvat. Aceste hidrolate se utilizeaza
1-2 luni după preparare.
 2. Preparare prin diluarea unei soluții alcoolice
de ulei volatil
 Se obține mai întâi o soluție 1g% ulei volatil in
alcool etilic concentrat. Din această soluție se iau
3ml se amestecă cu 97ml apă proaspăt fiartă și
răcită la 35-40˚C în mici porțiuni și agitând. Se
filtrează. Exemplu: apele decemplex (aqua tilliae
decemplex).
3.Preparare cu ajutorul Polisorbatului 80.
Se prepară mai întâi o soluție concentrată din
polisorbat 80, alcool și apă. Această soluție se
diluează la nevoie cu apă în proporție (1:9).
4.Dizolvarea esențelor în apă fie direct fie cu
ajutorul substanțelor inerte: talc(10g%), hârtie de
filtru sub formă de pastă(prin triturare cu apă, 1-
5g%), care dispersează uleiul volatil în particule
foarte fine, mărindu-i suprafața de contact cu apa
și ușurând dizolvarea acestora în apă. În același
timp acești agenți au și rol de clarificare a soluției.
Nu se recomandă alți agenți cum ar fi oxidul sau
carbonatul de magneziu deoarece determină
soluției o reacție alcalină.
 Ape aromatice

 Uleiul volatil se dispersează cu talc sau hârtie de filtru

sub formă de pastă, apoi se adaugă apă proaspăt
fiartă și răcită la 35-40˚C. Apa se fierbe pentru
îndepărtarea aerului datorită oxigenului și CO2 care pot
provoca alterarea; și pentru a ușura dizolvarea esenței.
Se filtrează. Se folosește 1-1,5g esență la 1000g apă.
 Cantitatea de esență se ia în exces obținându-se o
soluție saturată și favorizează o dizolvare selectivă a
componentelor .

 Conform F.R.ed.IX se triturează 1g ulei volatil cu 10g

talc și se aduc 1000g de soluție conservantă încălzită
la 35-40˚C adaugată treptat; se agită 3 minute apoi din
5 in 5 minute timp de 1 ora. Repaus 24h.
Ape aromatice

 Se filtrează și se completează cu apă la greutatea

prescrisă - apa se toarnă peste același filtru.
Prepararea apelor aromatice după acestă metodă are
avantajul unei execuții destul de rapide în raport cu
consumul și nu este nevoie de aparatură specială.
 Vehiculul folosit este soluția conservantă încălzită la
35-40 ˚C sau apa distilată proaspăt fiartă și răcită
la 35-40˚ C lipsită de O2 si CO2, în unele cazuri un
amestec hidroalcoolic.
 Proprietăți : soluții limpezi, sau slab opalescente, cu
mirosul și gustul specific uleiului volatil, cu reacție
neutră sau slab acidă.
 Densitatea este apropiată de cea a apei.
 Ape aromatice

Apele aromatice obținute prin antrenare

cu vapori de apă se deosebesc prin miros și
gust mai pronunțate față de cele obținute
prin dizolvarea directă a esențelor volatile.
Prin agitarea cu ulei vegetal, apa aromatică
obținută prin dizolvarea uleiului, cedează
uleiului vegetal esența, pierzând mirosul, în
schimb cea obținută prin antrenare o
cedează parțial.
 Ape aromatice

 F.R IX prevede monografii de preparare prin

dizolvarea uleiului volatil în soluția conservantă
încălzită la 35-40˚C prin intermediul talcului cu
excepția apei de tei și de roze care se prepară
numai prin metoda distilării și a apei de
migdale amare în locul căreia se eliberează
soluția de benzaldehidcianhidrină.
 F.R.IX nu admite prepararea apelor aromatice
din soluții alcoolice de uleiuri volatile sau
prin solubilizarea cu polisorbați.
Ape aromatice

 Apele aromatice obținute prin distilare se numesc

hidrolate -au utilizare limitată.

 Apele aromatice se prepară folosind plante care

conțin principii volatile aromatice sau uleiuri volatile
(esențe). Plantele trebuie să fie recoltate la timpul
potrivit și alese acele părți care conțin uleiuri volatile
în cea mai mare cantitate. Plantele proaspete dau
soluții cu miros mai placut și cu activitate terapeutică
mai accentuată. Fac excepție scorțișoara și florile
de tei care dau produse cu mai bune randamente
dacă sunt uscate.
Ape aromatice

 Esențele sunt produse odorante, lichide obținute prin

distilare cu vapori de apă din plante sau derivate din
plante.

 Principiile volatile sunt răspândite mai ales în flori și

fac parte din seria alifatică, aromatică, terpenică.

 Conservare : apele aromatice se alterează destul de

rapid, datorită invadării de microorganisme sau
datorită fenomenului de oxidare, când apar flocoane.
 Apele aromatice cu aspect și miros modificat sau
care și-au pierdut aroma nu se mai folosesc. Se
pot adauga substanțe conservante.
Ape aromatice

 Se păstrează în flacoane de sticlă de

culoare brună, complet umplute, bine
închise, la rece, ferit de lumină. Se
prepară la nevoie.
 Întrebuințări: Ca vehicul pentru soluții
de uz intern cum ar fi: apa de mentă,
apa de melisă și apa de tei.
 Se fololosesc mai rar extern: apa de
levănțică, apa de roze.
 Prezintă aceeași biodisponibilitate ca
soluțiile- fiind forme cu eliberare rapidă.
 ❑ Apa de mentă (Aqua Menthae)
Compozitie :
 Aetheroleum menthae ............................... 1g.=52 pic
 Talcum .................................................... 10g.
 Solutio conservans (35-40˚C).. .. q.s. ad 1000g.
 Preparare: Uleiul volatil de mentă se triturează bine
cu talcul într-un mojar. Se adaugă soluția conservantă
încălzită la 35-40˚C; se transvazează într-o sticlă cu
capacitate mai mare și se agită puternic 3 min. apoi
din 5 în 5 min. timp de o oră, după care se lasă în
repaus la întuneric. După 24 ore se filtrează până se
obține o soluție limpede sau slab opalescentă și dacă
este necesar se completează la volumul prescris.
 Apa de mentă (Aqua Menthae)

 Proprietăți: Apa aromatică trebuie să fie

limpede sau slab opalescentă cu miros și gust
specific de mentă, cu reacție neutră sau slab
acidă.
 Observații: cantitatea de ulei volatil este de
1g%ₒ; este în exces având în vedere că,
uleiurilor esențiale au coeficientul de
solubilitate de 0,3-0,5g/litru.
 Aceasta se explică prin faptul că apa reține
numai produșii cu caracter hidrofil nu și
hidrocarburile terpenice care sunt greu
solubile în apă, iar talcul mai reține și el prin
adsorbție o cantitate de ulei esențial.
Apa de mentă

 Fierberea apei este absolut necesară pentru a se

distruge microorganismele și pentru a se îndepărta
gazele dizolvate în apă, deoarece O2 poate
reacționa cu unele componente ale uleiurilor
esențiale.
 Dizolvarea uleiului volatil se face la 35-40˚C
deoarece la această temperatură solubilitatea lui
este maximă, fără să apară fenomenul de
volatilizare.
 Talcul are rol de agent de dispersie, mărind
suprafața de contact cu apa, respectiv viteza de
dizolvare; are de asemeni și rol de agent de
clarificare. Tot la clarificare se mai poate folosi pasta
de hârtie de filtru sau Kiselgur.
 Apa de mentă

 Conditii generale: apa de menta este o soluție

opalescentă datorită particulelor de ulei volatil sau
datorită particulelor foarte fine de talc care trec prin hârtia
de filtru. În acest ultim caz operația de filtrare se repetă.
 Conservare: în sticle brune de capacitate mică, bine
umplute, la loc răcoros, ferit de lumină. Se prepară în
cantități mici. Se indică repaus pentru sedimentarea
talcului. Apele aromatice invadate de micoorganisme
sau cu miros modificat nu se întrebuințează.
 Are valabilitate maxim 6 luni.
 Întrebuințări: uleiul de mentă este un antiseptic,
anestezic și antispastic ușor, ceea ce face ca apa de
mentă să fie utilizată ca aromatizant și carminativ. Se
utilizează în gastrite acute, în vărsături ca antiemetic.
❑ Apa de melisă
➢ Compoziție:
Ulei volatil de melisă .................. 1g
Talc ..........................................10g
Soluție conservantă ....... până la 1000g
 Preparare: asemănător ca la apa de mentă
 Observații: uleiul volatil de melisă se obține prin distilare din
frunzele și virfurile plantei Melissa officinalis.
 Apa de melisă se poate obține și prin solubilizare micelară cu
ajutorul polisorbatului 80 - acesta mărindu-i coeficientul de
solubilitate.
 Conservare: cel mult 6 luni
 Intrebuințări: antispastic, carminativ, stomahic, ca atare sau
asociat cu apa de mentă, scorțișoară, coriandru.
❑ APA DE TEI (antrenare cu vapori de apă)
 Compoziție:
 Tiliae flos 100g
 Alcoholum 100g.
 Aqua q.s. ad 1000g.
 Preperare: florile de tei mărunțite (sita IV) se
macerează timp de 12h cu 100ml apă și 100ml
alcool și apoi se supun antrenării cu vapori de apă
până se obțin 1000ml apă de tei.
 Într-un balon de sticlă se introduce produsul vegetal
mărunțit și macerat cu apă și alcool. Balonul se pune
în legatură cu un generator de vapori și cu un
refrigerent. Distilatul se colectează într-un vas de
colectare.
 .
 Observații :
 Apa de tei se prepară numai prin metoda antrenerii cu vapori
de apă deoarece florile de tei contin cantități foarte mici de ulei
volatil (0,038-0,4g%) alături de un alcool alifatic sesquiterpenic,
farnesolul, foarte greu solubil în apă.

 Florile de tei trebuie să fie de calitate superioară, conservate în

condiții bune ca să se obțină soluții cu miros plăcut.
 Florile de tei se mărunțesc pentru ca vaporii de apă să poată
antrena mai ușor principiile volatile și se macereaza 12h pentru a
umecta țesutul vegetal și pentru a elibera mai ușor principiile
volatile.
 Antrenarea cu vapori de apă trebuie să fie continuă și moderată,
iar răcirea refrigerentului puternică pentru a obține o condensare
mai rapidă a vaporilor.
 O încălzire puternică mărește forța elastică a vaporilor, care pot
împinge produsul vegetal în refrigerent, înfundându-l.
Apa de tei

 Conservare: în vase bine închise ferit de lumină la

loc răcoros. Deoarece este alterabilă se prepară
soluția decemplex sau duplex sau triplex.

 Întrebuințări :Este folosită ca vehicul aromatizant în

calmarea mucoaselor inflamate (spălături bucale,
gargare), în bolile aparatului respirator fiind un bun
diaforetic (provoacă transpirație), ușor sedativ, fiind
folosită în afecțiuni bronșice acute și cronice; calmant
în stări de nervozitate mai ales la copii și femei.
❑ SOLUȚIA DE BENZALDEHIDCIANHIDRINĂ

 COMPOZIȚIE
Benzaldehydcyanhydrinum...........0,55g
Alcoholum ................................25g
Aqua .........................q.s. ad 100g
Preparare:
Benzaldehidcianhidrina se dizolvă în alcool,
se adaugă apa și după dozarea acidului
cianhidric se aduce la o conc.de 0,1g% HCN
cu un amestec format din alcool și apă (1:3).
SOLUȚIA DE BENZALDEHIDCIANHIDRINĂ

 Observații
 Cantitatea de 0,55g de benzaldehidcianhidrină este in exces
față de cantitatea teoretică.
 Conform calculului stoechiometric dacă:
27gHCN este pus in libertate de 133g benzaldehcianhidrină
0,1gHCN………………………………..x
x=133x0,1 =0,49g benzaldehidcianhidrină
27
Excesul de 0,06g benzaldehidcianhirină se datorează alterării
sub acțiunea O2 din aer și sub influența luminii
transformându-se în produși insolubili și schimbându-și
culoarea în brun. Apa cianhidrică devine tulbure și colorată.
Acest inconvenient se poate corecta cu ajutorul cărbunelui
animal în proporție de 1-5g%.
 SOLUȚIA DE BENZALDEHIDCIANHIDRINĂ

 Dezavantajul acestei metode constă în accea că

HCN poate fi adsorbit pe suprafața cărbunelui. După
decolorare se controlează conținutul în HCN și dacă
soluția este diluată se aduce la concentrația de 0,1g%
cu ajutorul unei soluții mai concentrate.
 Alcoolul are rol de solubilizare a
benzaldehidcianhidrinei și de a stabiliza soluția.
Dacă alcoolul este în exces se deplasează echilibrul
spre dreapta și crește cantitatea de HCN.
CN
 C6H5-C H C6H5-HC=O +HCN
OH
 La 20˚C cca. 20% HCN este liber iar restul legat sub
formă de benzaldehidcianhidrină..
 SOLUȚIA DE BENZALDEHIDCIANHIDRINĂ

Condiții generale:
Soluția trebuie să fie limpede sau slab opalescentă, să prezinte
densitatea de 0.964-0,974g/cm̛3 și un conținut de 0,1g% HCN.
Conservare :
În flacoane de capacitate mică bine închise la loc răcoros, ferit
de lumină și în dulapuri la Separanda aproape 1 an. La lumină în
aprox.6 luni scăderea conc.de HCN poate ajunge la 75%.
Întrebuințări:
Antispasmodic, calmant și sedativ, în afecțiuni ale căilor
respiratorii și în special ca vehicul la administrarea codeinei,
dioninei sau papaverinei.
 Doxe max:
 pt.o data 2g
 pt. 24h 6g