UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ DIN

BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BUSINESS

Studii universitare de master

MARKETING ȘI COMUNICARE ÎN AFACERI

POLITICI ECONOMICE EUROPENE

Politica Uniunii Europene în domeniul energiei

REFERAT

Drăgan (Balcanu) Ana Claudia

 Politica energetică a Uniunii Europene

Energia a fost dintotdeauna parte componentă a procesului de integrare

europeană. Astfel, Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (1951) şi
Tratatul Euratom privind instituirea unei Comunităţi Europene a Energiei Atomice (1957) se
concentrau pe două dintre cele mai importante surse de energie, respectiv cărbunele şi energia
nucleară.

În vederea creării unei pieţe energetice europene, activitatea de reglementare în domeniul

energiei la nivel comunitar s-a intensificat şi a condus, după 50 de ani, la conferirea unei baze
juridice politicii UE în domeniul energiei, în cadrul Tratatului de la Lisabona (2007), dar și la
partajarea competențelor în acest domeniu între Uniunea Europeană și statele membre UE.
Articolul 194 din Tratatul privind funcţionarea UE statuează obiectivele politicii Uniunii
Europene în domeniul energiei, respectiv:
 să asigure funcţionarea pieţei energiei;
 să asigure securitatea aprovizionării cu energie în Uniune;
 să promoveze eficienţa energetică şi economia de energie, precum şi dezvoltarea de noi surse de
energie şi energii regenerabile.

În anul 2015, Comisia a lansat Comunicarea privind Uniunea Energiei care prezintă viziunea
pentru viitor a sistemului energetic european şi paşii necesari pentru realizarea acesteia. Uniunea
Energiei are la bază cele trei obiective ale politicii energetice a UE (competitivitate,
sustenabilitate și securitatea aprovizionării cu energie) şi se concentrează pe cinci dimensiuni:
 securitatea energetică, solidaritatea şi încrederea;
 piaţa internă a energiei;
 eficienţa energetică;
 decarbonizarea economiei;
 cercetarea, inovarea şi competitivitatea.

Crearea unei Uniuni a Energiei complet funcționale contribuie la stimularea economiei UE, a
securității energetice a acesteia și a angajamentului său de a combate schimbările climatice,
oferind în același timp o gamă mai largă de opțiuni și prețuri mai mici pentru consumatorii și
întreprinderile din UE.
Pentru a atinge obiectivele Pactului Ecologic European, Comisia Europeană a lansat, în anul
2020, cinci strategii UE pentru integrarea sistemelor energetice, pentru hidrogen, pentru
reducerea emisiilor de metan, pentru valorificarea potențialului energiei regenerabile offshore,
precum și pentru renovarea clădirilor în Europa. Totodată, în completarea eforturilor Comisiei
Europene, miniștrii europeni ai energiei au decis adoptarea a trei seturi de Concluzii în domeniile
pieței europene a hidrogenului, cooperării europene în privința energiilor regenerabile offshore și
impactului pandemiei COVID-19 asupra sectorului energetic în Europa.

Anul 2021 a debutat cu un demers diplomatic european pentru statuarea, sub forma unor
Concluzii ale Consiliului a obiectivelor UE de accelerare a tranziției energetice globale, a
relevanței consolidării securității energetice și rezilienței UE și a partenerilor săi, precum și a
importanței aprofundării cooperării în forurile internaționale relevante în domeniul diplomației
energiei și schimbărilor climatice.

Pactul verde european plasează UE pe calea către neutralitatea climatică până în 2050
prin decarbonizarea profundă a tuturor sectoarelor economiei și reduceri mai mari ale emisiilor
de gaze cu efect de seră pentru 2030.

Sistemul energetic este esențial pentru îndeplinirea acestor obiective. Recenta scădere a
costului tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile, a digitalizării economiei
noastre și a noilor tehnologii pentru baterii, pompe de căldură, vehicule electrice sau hidrogen
reprezintă o oportunitate de a accelera, în următoarele două decenii, o transformare profundă a
sistemului nostru energetic și a structurii acestuia.

Viitorul energetic al Europei trebuie să se bazeze pe o pondere tot mai mare a energiilor
din surse regenerabile distribuite geografic și să integreze mai mulți purtători de energie într-un
mod flexibil, păstrând în același timp eficiența resurselor și evitând poluarea și pierderea
biodiversității.

Actualul sistem energetic este încă bazat pe o serie de lanțuri valorice în domeniul
energiei paralele și verticale, care conectează în mod inflexibil resurse specifice de energie cu
sectoare specifice de utilizare finală.

De exemplu, produsele petroliere sunt predominante în sectorul transporturilor și ca materie

primă pentru industrie. Cărbunele și gazele naturale sunt utilizate în principal pentru producerea
de energie electrică și încălzire. Rețelele de energie electrică și de gaze sunt planificate și
gestionate independent unele de altele. Regulile pieței sunt și ele în mare măsură specifice
diferitelor sectoare. Acest model compartimentat nu poate conduce la o economie neutră
climatic. Din punct de vedere tehnic și economic, este ineficient și determină pierderi
substanțiale sub forma căldurii reziduale și a eficienței energetice scăzute.

Concluzii

Procesul de integrare europeană a avut energia ca un pilon esențial încă de la începuturile

sale, marcate de Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și Tratatul
Euratom. De-a lungul deceniilor, reglementarea în domeniul energiei la nivel comunitar s-a
intensificat, culminând în Tratatul de la Lisabona, care a oferit o bază juridică puternică politicii
UE în acest domeniu. Uniunea Energiei, lansată în 2015, a adus în prim-plan obiectivele
esențiale ale politicii energetice a UE, punând accent pe competitivitate, sustenabilitate și
securitatea aprovizionării. Prin inițiative precum Pactul Ecologic European și diversele strategii
și concluzii adoptate ulterior, UE și-a consolidat angajamentul de a conduce tranziția către un
sistem energetic mai curat și mai flexibil.

Cu toate acestea, pentru a atinge obiectivele ambițioase ale Pactului Verde European, este
esențial să trecem de la un sistem energetic fragmentat și ineficient la unul integrat și sustenabil,
bazat pe surse regenerabile și tehnologii inovatoare. Astfel, transformarea profundă a sistemului
energetic european va fi crucială pentru atingerea neutralității climatice și pentru asigurarea unui
viitor prosper și durabil pentru întreaga Europă.

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.mae.ro/node/1624
2. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020DC0299&from=EN