OLIMPIADA DE LECTURĂ - LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ - LAV

etapa judeţeană, 24 martie 2018

Lector avansat, nivelul I

clasele a V-a și a VI-a

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:

- Toate subiectele sunt obligatorii.

- În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare rând pe
care îl vei scrie.
- Textul care depășește limita maximă de rânduri, în cazul în care aceasta este precizată, nu va fi luat în
considerare.
- Timpul de lucru este de 3 ore.

Citește cu atenție fiecare text de la cele trei subiecte, apoi cerințele și răspunde la fiecare dintre
acestea.

SUBIECTUL I 30 de puncte

PISTRUIATUL
de Francisc Munteanu

,,Privită de departe, fabrica de hârtie aducea cu o cetate medievală: zidurile scorojite de vânturi
şi ploi, roase de leşia zăpezilor şi de ghearele unor plante căţărătoare, sugerau asedii trecute, fapte
istorice. Dar fabrica de hârtie n-a avut trecut glorios: fusese construită în mijlocul mahalalei ceferiştilor
din Arad, aproape de malul Mureşului, de către un comerciant neamţ care socotise că va face avere.
Lucrurile însă nu s-au întâmplat aşa: hârtia s-a dovedit o marfă nu prea căutată şi comerciantul a dat
faliment. Un timp clădirea rămase fără stăpân, apoi, printr-o licitaţie publică, devenise proprietatea
unui tâmplar. Dar nici acest meşter nu beneficiase de graţiile zeiţei Fortuna; cu mobilele fabricate abia
şi-a putut plăti datoriile. Au trecut ani, clădirile erau de mult degradate când a apărut un nou
cumpărător în persoana unui tinichigiu. Acesta era un spirit inventiv; a început să fabrice cratiţe
dintr-un metal alb care nu ruginea: aluminiu. Mai ieftine decât oalele smălţuite, cratiţele de aluminiu
erau căutate şi fabrica prospera. Aşa părea la prima vedere, dar la cel dintâi control financiar,
tinichigiul fu arestat pentru neplata impozitelor. După arestarea tinichigiului, nu s-a mai găsit niciun
om în oraş care să fi avut curajul să investească bani în „fabrica de hârtie”. Iar timpul şi-a desăvârşit
opera: plantele că- ţărătoare s-au uscat, ploile şi-au găsit drum prin acoperişurile de ţiglă iar vânturile
de miazăzi au slăbit giurgiuvelele ferestrelor. Pe urmă, când încăperile de la etaj au fost închiriate de
lilieci, clădirea a început să semene cu o cetate medievală. Cei din cartier spuneau că totul va fi
demolat, că un grec din Bucureşti ar vrea să construiască o fabrică de sifoane, dar toate astea nu erau
decât zvonuri; izbucnise războiul şi nimeni nu se mai gândea la vechea fabrică, în afară de Pistruiatul,
care tocmai atunci hotărâse să „cumpere” clădirile. Cu puţin timp în urmă împlinise treisprezece ani,
dar la tratative se purtase ca un adevărat bancher. Îl căută pe proprietar chiar în incinta fabricii. Acesta,
un băiat înalt, saşiu, cu păr negru ca smoala, îl primi foarte binevoitor.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 1
 — Să ştii, Pistruiatule, că mă despart cu greu de această fabrică, dar n-am încotro. Peste cîteva zile ne
mutăm la Timişoara.
— Deci mi-o vinzi ?
— Nu. O scot la licitaţie. Cine dă mai mult.
În afară de proprietarul Niţă, mai erau de faţă încă doi martori : Ghiţă, un băiat venit nu de mult
în cartier, şi Mircea Bâlbâitul. Nu erau concurenţi serioşi.
— Şi care e preţul de pornire ?
Niţă se pare că învăţase lecţia, încă de acasă. Luă poziţie gravă, ridicându-şi privirile spre norii
care alunecau pe cerul opac şi rosti fraza magică ca şi cum ar fi recitat o poezie de Vasile Alecsandri:
— Lume, lume, uitaţi-vă la clădirile astea! Sunt ca şi noi şi nu costă prea mult: douăzeci de bile, o
curea de piele — şi, ca să fie mai convingător, îşi arătă pantalonii legaţi cu sfoară de manila. Spun, o
curea de piele şi un maculator de o sută de pagini. Ţinea morţiş ca maculatorul să fie nou. Ca un
adevărat cumpărător, Pistruiatul se aşeză pe iarbă şi-şi etală toată averea, adunată într-o basma ieşită de
soare. Aşteptă efectul pe feţele celor din jur, dar nimeni nu schiţă nici măcar o grimasă.
— Uite ce-ţi ofer eu : şaptesprezece bile, din care două de sticlă; un caiet de dictando, aproape nou,
şi-n loc de curea, un ceas deşteptător. Ceasul nu avu efectul scontat : era demontat, pe alocuri ruginit
şi-i lipsea cadranul. Mircea, care nu avea nimic să ofere, îl luă peste picior :
— Aăăăăsta aaa fost ceas...
— Ce vorbeşti, mă ! se răsti Pistruiatul la el. Te şi pricepi la ceasuri... Mai bine uită-te la el ! Ceasul
nu-i plăcu nici lui Niţă.
— Taci, mă, nu vezi că n-are nici cadran şi nici arătătoare...
Pistruiatul nu se dădu bătut. Luă ceasul în mână şi se uită dispreţuitor spre Niţă.
— E drept, ceasul ăsta n-are nici cadran şi nici arătătoare, dar are o sonerie formidabilă. Nemţească,
mă, Junghans. Uitaţi-vă aici, funcţionează perfect. Şi ca să adeverească cele spuse, începu să
răsucească cheia soneriei. Mecanismul scrâşni, apoi începu o zbârnâială metalică, stridentă.
—Ei, ce ziceţi ?... Eu n-am spus că e Doxa sau Omega, dar e ceas. Când îl ţinea încă tata pe noptieră
şi-l punea să sune la şase, se trezea toată strada Semaforului. Nu face cât o curea ?... Neavând alte
oferte, Niţă se învoi, cu atât mai mult că ştia că, odată plecat din oraş, fabrica nu va mai fi a lui.
Numără cu atenţie bilele, erau într-adevăr şaptesprezece; caietul de dictando nu avea decât două pagini
folosite, putea fi considerat ca nou, iar ceasul avea soneria în stare de funcţionare. La cererea
Pistruiatului, eliberă un bon, caligrafiat chiar pe o foaie din caietul devenit proprietatea lui: „De azi, 11
iunie 1944, fabrica de hârtie îi aparţine lui Mihai Pleşa, zis Pistruiatul”. Din ziua aceea nici un alt om
din mahalaua Semaforului nu era atât de fericit ca Mihai Pleşa şi, în drum spre şcoală ori la întoarcere,
când trecea pe lângă zidurile scorojite ale fabricii, îşi spunea cu mândrie: „Toate astea sunt ale mele !”
şi călca mai ţanţoş decât pe vremuri comerciantul care o construise. Dar fabrica de hârtie devenea cu
adevărat a lui abia după-amiezele când îşi termina lecţiile. Atunci, fericit, o zbughea de acasă, alerga
într-un suflet şi nu se oprea decât în curtea mare, năpădită de buruieni. De obicei, când sosea el, curtea
era deja plină de băieţi. Dar joaca nu începea decât odată cu apariţia lui, asta şi din respect pentru
proprietar. Pe atunci Pistruiatul nu se gândise niciodată că fabrica de hârtie îi va pricinui mari
neplăceri. Dar să luăm povestea de la început.
Profesoara de istorie, de la şcoala numărul 8, Iulia Prodan, stătea de mai bine de jumătate de
oră pe o bancă din centrul parcului comunal. În spatele ei, în mijlocul rondului de flori, cocoţat pe un
postament de granit, Vincenţiu Babeş, turnat în bronz, o privea cu dispreţ. Era cald, frunzele prăfuite
ale arbuştilor din jur, bătute de un soare nemilos şi toropitor, stăteau nemişcate la fel ca şi aerul
rarefiat, uscat. Cu câteva ore în urmă, profesoara găsise în catalogul de clasă un bileţel pe care cineva
caligrafiase două rânduri: „Între douăsprezece şi unu să fii pe banca din faţa statuii lui Babeş, vei primi
instrucţiuni”. La început, profesoara s-a speriat; privi îngrijorată feţele copiilor din clasă, se întrebă
care dintre ei ar fi putut strecura bileţelul în catalog şi când anume, de n-a observat nimic. Cel mai
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 2
 mult îl bănui pe Cojan, un elev negricios care a fost scos la tablă cu câteva minute în urmă şi a fost în
apropierea catedrei. Îl privi insistent, dar Cojan părea indiferent, poate şi din cauza notei pe care o
primise. Pe urmă se linişti; catalogul zăcuse vreo două ore şi în cancelarie, era la îndemâna oricui, din
corpul profesoral, să facă acest lucru, cu atât mai mult cu cât colegii ştiau cel mai bine când avea să
ajungă catalogul la ea. După oră se duse la directorul şcolii, invocă o durere de cap şi se învoi. Se duse
de-a dreptul în parc, dar nu la locul indicat; făcu câteva ture pe aleile alăturate şi când se convinse că
nu e nici un cunoscut prin apropiere, porni spre statuia lui Babeş. Înainte de a se aşeza, privi chipul de
bronz al profesorului, apoi, ca un om fără treburi, cu mişcări leneşe se apropie de bancă. Inima îi bătea
puternic; ei i se părea dăngănit de clopot şi chiar se temea să nu o audă cei câţiva trecători pripăşiţi în
parc. Soarele era chiar deasupra capului şi pe cerul sticlos şi îndepărtat nu era nici un nor, dar
profesoara nu simţea nici dogoreala lui cuptor şi nici măcar broboanele de sudoare care îi şiroiau pe
frunte; era agitată. Nu bănuia despre ce instrucţiuni ar putea fi vorba şi, mai târziu, când nu se apropie
nimeni de bancă, se întrebă dacă bileţelul era într-adevăr destinat ei. Totuşi rămase nemişcată şi
încercă să ghicească cine ar putea fi omul care venea s-o caute, să-i transmită ordine. Un timp fusese
convinsă că bărbatul care stătea pe banca de pe partea cealaltă a aleii, şi care îşi ştergea ochelarii într-o
batistă cadrilată, ar putea fi omul cu pricina. Dar bărbatul nu-i dădu nici o atenţie. După câteva minute,
după ce-şi verifică transparenţa lentilelor, se ridică de pe bancă şi părăsi parcul. Cu scurgerea fiecărui
minut, profesoara devenea tot mai agitată şi nu ştia ce să facă cu mâinile; le strângea în poală ca
servitoarele, pe urmă le întindea pe spătarul băncii şi iar şi le aduna în poală. Îi părea rău că nu-şi
adusese o carte să aibă o preocupare. Tocmai se dojenea că venise nepregătită în parc, când se simţi
privită. Întoarse capul, dar în spatele ei nu era decât bustul de bronz al lui Babeş. Sculptorul şi-l
imaginase sobru, cu priviri pătrunzătoare, adumbrite, sub arcada sprâncenelor stufoase.
— Îmi permiteţi?... Profesoara tresări: în faţa ei apăru un ofiţer înalt, cu faţa lată, arsă de soare.
Nu-şi putea închipui de unde apăruse. Nu întorsese capul spre Babeş decât pentru o clipă. Îngăimă abia
perceptibil:
— Vă rog... Ofiţerul mulţumi cu mâna la chipiu şi se aşeză cuviincios în colţul celălalt al
băncii. Profesoara se vru indiferentă, privi frunzele nemişcate ale arbuştilor de peste drum şi aşteptă ca
omul de pe bancă să spună ceva. Acesta însă nu părea vorbăreţ; îşi întinse picioarele să stea cât mai
comod, apoi se scotoci după tabacheră şi-şi aprinse o ţigară. Pentru o clipă, profesoarei îi trecu prin
minte că ofiţerul se aşezase intenţionat lângă ea, aflase cumva de misiunea pe care trebuia s-o
întreprindă şi acum aştepta clipa să apară omul cu pricina şi să-i aresteze. Vru să se ridice, dar era atât
de speriată încât picioarele nu-i ascultară comenzile. Când liniştea i se păru de nesuportat, ofiţerul se
întoarse spre ea :
— E foarte cald astăzi... Profesoara răspunse mecanic, cu vocea sugrumată:
— Da, e o adevărată zi de vară. Ofiţerul aşteptă să se îndepărteze nişte copii care treceau
tocmai în faţa lor şi continuă:
— Andrei a fost condamnat la moarte. Tâmplele profesoarei băteau ca nişte ciocane
pneumatice. Andrei, un nume oarecare, banal, şi totuşi rostit de ofiţer, părea un prenume sonor.
Desigur că da! În zilele acestea văzuse acest nume tipărit pe primele pagini ale ziarelor: Andrei
Bogdan, procesul de la fabrica de vagoane. Era acelaşi om cu care se întâlnise cu câteva luni în urmă
când s-au dat instrucţiunile privitoare la Ajutorul Roşu. Înseamnă că ofiţerul care se aşezase pe bancă
era omul indicat în bileţel. Se întoarse spre el: purta uniformă de infanterie şi părea foarte degajat ca şi
cum ceea ce a transmis ar fi fost tot o frază convenţională ca şi prima, când spusese că e foarte cald.
Precaută, profesoara întrebă cu oarecare indiferenţă:
— Şi aţi venit să-mi comunicaţi asta?...
— Da. S-a hotărât eliberarea lui. Brusc, Iulia Prodan se linişti. Omul de lângă ea avea priviri
senine şi în voce ceva liniştitor, cald.
— Şi ce trebuie să fac?
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 3
 — Îl anunţi pe Lepădatu.
— Mecanicul? ...
— Da. Te duci chiar la atelier. Îi spui să fie la ora două în dreptul fabricii de hârtie. Şi acum fii
foarte atentă! Îţi ofer o ţigară. În tabacheră sunt patru ţigări. O iei pe a doua din stânga; înăuntru există
un bileţel cu tot ceea ce va trebui să faci. Înveţi textul pe de rost, apoi distrugi bileţelul. E clar? ...
— Da! Ofiţerul îi întinse tabachera; profesoara luă a doua ţigară din stânga, o puse în poşetă,
apoi vru să întrebe ceva, dar ofiţerul se ridică, salută cu mâna la chipiu şi porni cu paşi mari, măsuraţi.
Profesoara îl urmări cu privirile până ce acesta dispăru la capătul aleii. Socoti că e bine să mai rămână
puţin: întoarse capul în toate părţile să se asigure că nu e nimeni prin apropiere. Luminat pieziş, cu
umbre alungite, chipul lui Babeş parcă deveni zâmbitor; privit printre gene, acest zâmbet aducea cu
zâmbetul obosit al lui Andrei Bogdan. Îl întâlnise prima oară la o serbare câmpenească la Poiana
Salcâmilor. O invitase o prietenă din copilărie, o contabilă care lucra la fabrica de pastă de dinţi. La
început erau numai ele două şi profesoara fusese nedumerită pentru că prietena adusese cu ea două
pături mari şi mâncare ca pentru zece oameni. Pe atunci încă nu ştia că fusese organizată o adunare.
Primul apăru o cunoştinţă veche, un bărbat mai în vârstă, care se aşezase lângă ele şi povestise o
mulţime de lucruri despre pescuitul în apele de munte, apoi apărură doi tineri cu pulovere groase, de
lână, care întrebară dacă locul unde se aflau se numea „La Hanul cu tei”. Contabila răspunsese râzând
că ea e proprietara hanului iar tinerii, fără să se prezinte, se aşezară şi, fără să fi fost invitaţi, începură
să guste din sandvişurile pregătite. Ultimul venise Andrei Bogdan. Nici el nu se prezentase, îi rostise
numele unul dintre tinerii cu pulover de lângă ea: „Uite, a venit şi Andrei”. Andrei Bogdan era obosit,
părea mai bătrân decât era în realitate şi tot timpul cerceta poiana dacă nu se apropie cineva de ei.
După ce-şi trase sufletul, ceru un pahar cu apă. Spre mirarea profesoarei, după venirea lui Andrei, se
făcu linişte. Andrei cercetă feţele celor din jur, părea că îi cunoaşte pe toţi. Când ajunse cu privirile la
profesoară, se întoarse spre contabilă, şi ea, fără să fi fost întrebată, dădu lămuriri:
— E învăţătoarea despre care ţi-am vorbit, Iulia Prodan. Andrei întinse mîna spre ea, se
prezentă; avea palmele aspre şi nişte priviri pătrunzătoare. Iulia se simţi stingherită, era convinsă că
Andrei îi citea gândurile şi din cauza asta i se păru insuportabil. Vru să nu-i dea nici o atenţie, dar
privirile lui o atrăgeau ca un magnet. Cei doi tineri în pulover începură să cânte: „A ruginit frunza din
vii” şi, mascat de acest zgomot, Andrei începu să vorbească repede folosind fraze scurte, precise:
— Începând de azi pachetele se vor depune la depozitul de haine vechi al lui Aurian, iar banii
se vor colecta la un om nou. Se întoarse spre profesoară: poate chiar la tine. Gabi, arătă spre contabilă,
o să-ţi spună ce trebuie să faci cu ei. Mai vorbi în şoaptă cu bătrânul despre pescuit, dar Iulia auzi şi o
mulţime de cuvinte care nu aveau nici o legătură cu pescuitul: „tinichigeria Ciobanu”, „dinamită”,
„pastă de dinţi”, „fluturaşi”. Apoi, brusc, Andrei făcu un semn spre cei doi tineri şi aceştia plecară fără
să termine cântecul. În drum spre casă, Gabi vorbi despre o mulţime de nimicuri şi, pentru că ea nu
pomeni nimic despre cele discutate la iarbă verde, Iulia nu îndrăzni să pună întrebări. Doar la
despărţire întrebă cine e Andrei.
— Andrei?... O să afli tu. A fost foarte bun prieten cu soţul tău... Soţul Iuliei murise în primele
luni ale războiului; fusese trimis disciplinar pe front. Unii spuneau că a sabotat producţia de pontoane
destinate armatei, alţii că a condus o celulă de partid, dar despre toate astea Iulia nu ştia nimic…”

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 4
 A. (4 puncte: 1 punct pentru fiecare răspuns corect)
Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Fabrica de hârtie a fost construită de:

a) un tinichigiu;
b) un tâmplar;
c) un comerciant neamţ;
d) un grec.
2. Ce vârstă are Pistruiatul?
a) 12 ani;
b) 13 ani;
c) 14 ani;
d) nu se precizează.
3. Pistruiatul cumpără fabrica cu:
a) douăzeci de bile, o curea de piele şi un maculator de o sută de pagini;
b) şaptesprezece bile,un caiet de dictando şi un ceas deşteptător;
c) douăzeci de bile, o curea de piele şi un ceas de mână;
d) şaptesprezece bile, o curea de piele şi un maculator de o sută de pagini.
.
4. Ce reiese din secvenţa: Toate astea sunt ale mele ! şi călca mai ţanţoş decât pe vremuri
comerciantul care o construise.?
a) Mihai Pleşa este fericit şi mândru.
b) Mihai Pleşa este proprietarul clădirii.
c) Mihai Pleşa este speriat de noua situaţie.
d) Mihai Pleşa este nefericit.
B. (4 puncte: 0,5 p. pentru fiecare idee plasată corect)
Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei principale ale textului, apoi notează pe
foaia de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, în casete asemănătoare celor de mai jos:

1. Tânărul pare a-i citi gândurile profesoarei care se simte stingherită.

2. Pistruiatul cumpără clădirea de la fostul proprietar care se mută din oraş.
3. Andrei se împrietenește cu fostul soţ al Iuliei.
4. Profesoara de istorie găseşte în catalog un bileţel.
5. Ofiţerul îi dă Iuliei Prodan o ţigară în care se află alt bileţel cu instrucţiuni.
6. Fabrica de hârtie este în paragină.
7. Profesoara îl cunoaşte pe Andrei Bogdan la o serbare câmpenească.
8. În urma indicaţiilor din bileţel merge în parc.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 5
 C. (12 puncte: 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințe)
Răspunde, pe foaia de concurs, formulând enunțuri, la fiecare dintre următoarele cerințe:
1. Precizează într-un enunţ de ce Iulia Prodan se simte stingherită în prezenţa lui Andrei.
2. Indică motivul pentru care proprietarul vinde fabrica.
3. Identifică personajele din fragmentul citat.
4. Precizează, în cel mult trei rânduri, ce instrucţiuni primeşte Iulia Prodan de la ofiţer.

D. (10 puncte)
Din fragmentul dat ai aflat despre felul de a fi al Iuliei Prodan.
Redactează un text de cel mult 15 rânduri în care să prezinți două trăsături ale profesoarei, pe
care le apreciezi, ilustrându-le cu situații din text.

SUBIECTUL al II-lea 20 de puncte

,,Masivul Piatra Craiului (germană Königstein), adeseori Munții Piatra Craiului, sau Piatra
Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care
aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora. Din punct de
vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului se deosebește geologic și geomorfologic de masivele și
grupele muntoase înconjurătoare, Munții Leaota, Munții Bucegi, Munții Făgăraș și Munții Iezer-
Păpușa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, „Crai”-ul,
cum este adesea alintat, este o „lamă” tăioasă și abruptă de roci sedimentare, în special
roci calcaroase de vârstă jurasică, lungă de aproximativ 24 – 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-
est, și lată de aproximativ 6 – 8 km, pe direcțiile perpendiculare corespunzătoare. Cunoscuții pereți
verticali, inalți de 400–650 m, dintre Padina Lăncii și Valea lui Ivan, au luat naștere datorită
stratificării pe orizontală a calcarelor. Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în vârful Vârful
La Om, cunoscut și ca Piscul Baciului, având 2.238 m. Masivul are numeroase piscuri peste 2.000 de
metri altitudine (Vf. Padina Popii (2.025 m), Vf. Ascuțit (2.150 m), Vf. Țimbalul Mare (2.177 m),
Vârful dintre Țimbale (2.170 m), Vf. Sbirii (2.220 m), Vf. Căldării Ocolite (2.202 m) ). Cheile
Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra
Craiului. În partea nord-estică apar Prăpăstiile Zărneștilor, izbucul Fântâna lui Botorog, La Zaplaz,
Cerdacul Stanciului, Peștera Stanciului, Moara Dracului. Mai amintim Marele Grohotiș, care este o
pânză de pietre instabile lungă de 4 km. Rezervația Naturală Piatra Craiului a fost instituită în anul
1938 și cuprinde mai mult de 1.200 de hectare din acest masiv. În zona Piatra Craiului se găsește o
vegetație bogată în specii datorită preponderenței aproape absolute a calcarelor. Aici se găsesc specii
unice în lume de floră și faună, unele dintre ele, așa cum ar fi Garofița Pietrei Craiului (Dianthus
callizonus), fiind faimoase. Alte specii protejate sunt floarea de colț (Leontopodium alpinum)
și ghințura galbenă(Gentiana lutea). Printre speciile de animale amintim capra neagră (Rupicapra
rupicapra), declarată monument al naturii, căpriorul, mistrețul, ursul carpatin, râsul, vulpea, lupul,
veverița. Consiliul de Miniştri a luat decizia de a-l declara rezervaţie naturală "datorită caracterului
unic al masivului unde se găsesc specii rare ca Dianthus callizonus, Hesperis nivea, Minuatia
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 6
 transilvanica, Leontopodium alpinum, ca şi datorită frumuseţii peisajului. În 1938, când rezervaţia
naturală a fost înfiinţată, au fost luate în considerare numai 440 ha. În 1972, această suprafaţă a crescut
la 900 ha, iar astăzi, zona de conservare specială acoperă o suprafaţă de 4879 ha, zona de parc naţional
ocupând cca. 9894 ha. În 1952 (anul în care a fost înregistrat primul amenajament silvic pentru zona
Pietrei Craiului), în jur de 17.2% din suprafaţa totală a masivului a fost luată în considerare pentru
conservare. În anul 1990 Piatra Craiului este declarat parc naţional prin Ordinul 7 al Ministerului
Agriculturii de la acea vreme, alături de alte 12 parcuri din România.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Piatra_Craiului

A. (10 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Formulează,în enunțuri, răspunsuri la fiecare dintre următoarele cerințe, prin valorificarea
textului citat:

1. Menţionează care sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului.
2. Precizează ce este Marele Grohotiş.
3.Menţionează care a fost prima suprafaţă a rezervaţiei.
4. Explică, în cel mult 3 rânduri, cauza pentru care Piatra Craiului a fost declarată rezervaţie naturală.
5. Precizează în ce an fost înregistrat primul amenajament silvic pentru zona Pietrei Craiului.

B. (10 puncte)

Textul despre Peștera Urșilor a fost preluat de pe internet. Consideri că internetul este o sursă de
informație credibilă? Redactează un text de cel mult 10 rânduri în care să îți motivezi răspunsul.

SUBIECTUL al III-lea______________________________________________ 10 puncte

Priveşte cu atenţie afişul de promovare a culturii. Formulează răspunsuri la fiecare dintre următoarele
cerinţe, raportându-te la conținutul afişului.
1. Precizează adresa unde va avea loc evenimentul.
2. Menționează ce reprezintă abrevierea/prescurtarea AFCN.
3. Precizează ce este ROMÂNIACITEŞTE.ro, valorificând informațiile din afiș.
4.Explică, într-un text de cel mult 10 rânduri, ce relaţie există între denumirea proiectului şi
informaţiile de pe afiș.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 7
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 8
 OLIMPIADA DE LECTURĂ LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ-LAV
Etapa județeană, 24 martie 2018
Lector avansat, nivelul 2 – clasele a VII-a și a VIII-a

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:

- Toate subiectele sunt obligatorii.
- În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare
rând pe care îl vei scrie.
- În cazul cerințelor în care limita maximă de rânduri este precizată, nu se vor lua în considerare
rândurile excedentare.
- Timpul de lucru este de 3 ore.

Citește cu atenție fiecare text, apoi cerințele, și răspunde la fiecare dintre acestea.
SUBIECTUL I 30 de puncte
ȘIRUL PIERDUT AL TIMPULUI
de Paige Britt

<<„Ha! Ce plictiseală!”, s-a gândit Penelope. A băgat cartea în sertarul biroului și s-a aruncat pe
pat. ”Dacă nu fac ceva, viața mea se va transforma într-o diagramă de flux a activităților!” Cum să-și
facă părinții să înțeleagă? Cuvintele nu erau de-ajuns, asta se vedea cu ochiul liber.Tata nu ținea cont
decât de mama, iar mama nu ținea cont decât de dovezi. Dar cum să-i dovedească Penelope că
povestirile ei erau importante?
Penelope a auzit bum-bum-bumul unor pași care alergau pe scări. Imediat cineva a bătut la ușă
și tata a băgat capul înăuntru.
 Hei, amice, ai un minut? […] E vremea unei discuții încurajatoare, a anunțat el.
„Of, nu din nou!” s-a gândit Penelope. Discuțiile încurajatoare erau forma de comunicare
favorită a tatălui ei.
 Să știi, a zis el, că am vorbit serios la masă. Mama îți dorește numai binele. Toată ideea cu
planificarea și organizarea este spre binele tău.
 Știu, a zis Penelope, care auzise asta și înainte. Dar de ce nimic din ce vreau eu nu-i destul
de bun? Nu mă lasă niciodată să fac ce vreau eu. Mă pune întotdeauna să fac numai ce vrea ea.
 Nu vreau să pierzi nicio ocazie de a reuși în viață. știe ce face, crede-mă! Până s-o cunosc
pe mama ta, vindeam hotdogi la meciurile de fotbal. Iar acum, iată, sunt agent de asigurări! Nu-i rău,
puștoaico, nu? a zis el și s-a rezemat de spătarul scaunului.
Penelope s-a abținut din răsputeri să nu-și dea ochii peste cap.
 Așteaptă și o să vezi. Mama are un plan pentru viața ta. Vei da lovitura cu el.
 Dar vreau să fiu scriitoare, a insistat Penelope.
 Amice, scrisu-i cam nesigur, a zis și a fluturat din mână. Viața e oricum plină de surprize. De
ce să nu mergem pe un lucru sigur?
A ridicat pumnii ca un boxer și a început să lovească ușurel cu ei în aer.
 Trebuie să fii pregătită. Să conduci tu jocul. Cu ochii la minge. Ai priceput? a întrebat el.
Înainte să apuce Penelope să zică ceva, i-a tras un pumn prietenesc în braț.
 Sigur că ai priceput. Ești fata mea.
Penelope știa că asta însemna sfârșitul „discuției încurajatoare”. Lui îi plăceau discuțiile scurte,
iar ei îi convenea. Cum era de așteptat, tata s-a ridicat în picioare.
 Mă bucur că am stat de vorbă, a zis el. Ne vedem dimineață?
 Sigur, a răspuns Penelope. Ne vedem dimineață.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Pagina 1
 Imediat ce s-a închis ușa, fata a gemut și s-a lăsat să cadă pe spate în pat. Discuțiile
încurajatoare cu tata o epuizau de fiecare dată. Persoana cu care ar fi avut nevoie cu adevărat să
vorbească era domnișoara Maddie, doar că nu mai avea acces la ea. Domnișoara Maddie îi spusese
la un moment dat: „Când ești pusă la încercare, trebuie să te împotrivești focului cu foc.” Penelope se
întreba ce-o însemna asta.
Să te împotrivești focului cu foc.
Nu avea niciun sens. Să te împotrivești focului cu foc însemna să înrăutățești lucrurile, nu?
Penelope și-a imaginat un foc de tabără scăpat de sub control. Nu-l puteai stinge aruncând și mai
mulți bușteni în el. Asta ar însemna să-l alimentezi. Îl puteai stinge cu apă. Dar domnișoara Maddie
spusese altceva. Penelope știa că focul devora totul în calea lui. Poate că nici nu-l puteai opri. Poate
că trebuia doar să-l lași să ardă. Dar nici asta nu i se părea corect.
Penelope a închis ochii și și-a imaginat că stătea în camera de zi a domnișoarei Maddie. Uite
fereastra mare și stejarul enorm, și cerul albastru și strălucitor... I-a trecut prin minte un gând. „Dacă
te împotrivești focului cu foc, poate că, de fapt, nu încerci să-l stingi.”
Penelope s-a ridicat. I se părea că dăduse de ceva. A sărit din pat, a deschis sertarul biroului și
a mai aruncat o privire la cartea pe care i-o dăduse mama. Iată-l pe bărbat cu lista în mână, o
diagramă detaliată a fluxului de activități, zâmbind de parcă era regele lumii...
„Mi-aș putea face propria listă de activități”, s-a gândit. Inima i s-a oprit preț de o bătaie. „O listă
cu lucruri care să mă ducă spre îndeplinirea scopurilor mele... O listă cu ce vreau să fac!”
A trântit sertarul. Poate că asta era! Poate că asta însemna să te împotrivești focului cu foc.
Poate că reușeai să rezolvi o problemă folosind aceleași elemente care o creaseră inițial.
Penelope a înșfăcat o foaie de hârtie și a început să-și noteze propria listă. A desenat o căsuță
în dreptul fiecărei însemnări, abia așteptând să le bifeze.

 Respectă-ți programul o lună ca să fie mama mulțumită.

 Fură timp și scrie o povestire NEMAIPOMENITĂ.
 După ce se termină luna, trimite povestirea la revistă și fă să fie publicată.
 Dovedește că scrisul nu-i pierdere de vreme.
 Obține-ți propriul tău program!

Din acel moment, Penelope a făcut totul exact la momentul stabilit. Se scula la ora 6.00, se
îmbrăca și se spăla pe dinți. Se așeza la masă pentru micul dejun la 6.30 fix și stătea dreaptă în timp
ce mama trecea în revistă programul zilei. Se uita tot timpul la ceasul de la mână și avea grijă să fie
mereu acolo unde trebuia să fie.
 Cartea aia pare să-ți fi fost de mare folos, a zis tata peste câteva zile, în drum spre tabăra de
științe. Ia uite cum merge totul ca uns!
Penelope, care se uita pe geam, doar a dat din cap. Încerca să găsească cea mai bună idee
pentru o povestire nemaipomenită. Poate ar fi trebuit să scrie despre un copil supergenial care a creat
o sursă inepuizabilă de energie din gumă de mestecat. Toată lumea mesteca gumă cât era ziua de
lungă ca să aibă curent electric în casă. […]
 Hei, amice, scularea! E vremea să cobori, a zis tata.
Penelope a înșfăcat rucsacul și a sărit afară. O supraveghetoare o aștepta pe trotuar ca s-o
repartizeze într-un grup.
 Săptămâna asta vei face parte din grupa Savanților Nebuni! a anunțat-o ea veselă. Sala 203.
Penelope s-a gândit o clipă. Nu era chiar nebună, a hotărât ea, dar nici foarte fericită. Își dorise
să meargă într-o tabără de vară, numai că nu în cea de științe. Domnul Gomez ținea la bibliotecă un
atelier de scriere creativă, dar mama n-o lăsase să se ducă acolo.
 Slujbele viitorului sunt în domeniul tehnologiilor înalte sau în cel al sănătății, vorbise mama
monoton, aruncând pe masă două broșuri. Poți să mergi în tabăra de calculatoare sau în cea de
științe. Tu alegi.
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Pagina 2
 Penelope alesese tabăra de științe. Acolo măcar se făceau experimente.
S-a uitat la ceasul de la mână și a pornit repede pe hol. O femeie cu părul castaniu s-a
prezentat drept „doamna Romine”. Purta halat de laborator și bea cafea dintr-un pahar gradat.
 Bună ziua, Savanți Nebuni! a zis doamna Romine după ce s-a așezat toată lumea. Bun venit
în prima zi a taberei de științe! Astăzi ne vom ocupa de ciuperci. Știe cineva diferența dintre o
ciupercă și o plantă?
Nouăsprezece mâini s-au ridicat în aer. Penelope s-a lăsat să alunece mai jos în scaun. Părea
să fie singura din tabără care nu știa nimic despre ciuperci. De fapt, un lucru tot știa: nu-i plăceau.
Aveau gust de mucegai. Și de mâl. Și de vechi. ”De ce ați mai venit la o tabără de științe dacă știți
deja totul?” s-a întrebat ea. […]
În timp ce Ebon studia la microscop diamentrul celulelor din probe diferite, Penelope se gândea
la ideile ei de povestiri. Îi trebuia una care să le placă și părinților ei. Poate ceva despre o fată care
obținea punctaj maxim la evaluarea națională, termina facultatea la șaisprezece ani și devenea
președinte al Statelor Unite. Sau despre un băiat cu un ceas intern care îi spunea cât era ora oriunde
s-ar fi aflat în lume. Unul cu picioare super-turbo-rapide care se deplasa cu viteza luminii și nu întârzia
niciodată.>>

A. (2 puncte: 0,5 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. Personajul care are un plan pentru viața Penelopei este:
a. tata;
b. domnișoara Maddie;
c. mama;
d. doamna Romine.

2. Penelope își dorea să meargă:

a. într-o tabără de științe;
b. la un atelier de scriere creativă;
c. într-o tabără de calculatoare;
d. într-o tabără de primăvară.

3. Câte activități notează Penelope în lista ei?

a. 3;
b. 4;
c. 5;
d. 6.

4. Înainte de a o cunoaște pe soția sa, tatăl Penelopei:

a. era agent de asigurări;
b. era agent de circulație;
c. vindea hotdogi;
d. era fotbalist.

B. (4 puncte: 0,5 p. pentru fiecare idee plasată corect)

Stabilește ordinea logică și temporală a următoarele idei principale ale textului, apoi notează
pe foaia de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai
jos:

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Pagina 3
 1. Penelope face totul la timp.
2. În timpul experimentelor, fata se gândește numai la idei pentru povestirea sa.
3. Tatăl poartă cu Penelope o discuție încurajatoare.
4. Tatăl o duce pe fată în tabăra de științe.
5. Penelope încearcă să înțeleagă sfatul domnișoarei Maddie.
6. Fata își face o listă proprie de activități.
7. Penelope nu știe cum să dovedească părinților importanța povestirilor sale.
8. În tabăra de științe, Penelope descoperă că e singura care nu știe nimic despre ciuperci.

C. (12 puncte)
Răspunde, pe foaia de concurs, la fiecare din următoarele cerințe:
1. Precizează ce crede tatăl despre dorința Penelopei de a deveni scriitoare. (3p.)
2. Menționează ce gândește Penelope când supraveghetoarea o anunță că face parte din grupa
Savanților Nebuni. (3p.)
3. Explică, valorificând fragmentul dat, de ce Penelope nu se simțea foarte fericită în tabăra de științe.
(3p.)
4. Prezintă, în cel mult 6 rânduri, ce semnifică pentru Penelope sfatul domnișoarei Maddie: „Când ești
pusă la încercare, trebuie să te împotrivești focului cu foc.” (3p.)

D. (10 puncte)
Mama Penelopei are un plan pentru viața fetei sale, considerând că „Slujbele viitorului sunt în
domeniul tehnologiilor înalte sau în cel al sănătății”.
Ești de acord cu planul mamei? Redactează un text de cel mult 20 de rânduri în care să-ți
motivezi răspunsul, prezentând modul în care ai fi reacționat tu dacă ai fi fost în locul Penelopei când
a ales tabăra de vară.

SUBIECTUL al II-lea 20 de puncte

PIATRA CRAIULUI

Peisajul Parcului Național Piatra Craiului este caracterizat de o creastă singuratică, ce atinge o
lungime de aproximativ 25 de km, ce este orientată pe direcția NE-SV și poziționată de-a curmezișul
pe direcția generală a crestei Carpaților Meridionali. Este cea mai lungă și cea mai înaltă creastă de
calcar din România și formează unul dintre cele mai iubite peisaje montane, un loc în care
montaniarzii, alpiniștii și cercetătorii pot fi uimiți de diversitatea locului de aici.
Înălțimea maximă a masivului este atinsă în Vârful La Om (sau Piscul Baciului) care atinge
2238m. Dacă studiem pe îndelete particularitățile parcului, vom descoperi o mare varietate a formelor
și a dimensiunilor reliefului: colți de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri și hornuri. Numărul
mare de văi, grohotișuri, arcade naturale și golurile alpine întregesc spectacolul vizual, alături de
abrupturi deosebit de spectaculoase.
Prima rezervație naturală din Piatra Craiului a fost înființată în 1938 și avea doar 440ha, însă
în 1972 și-a dublat suprafața. Parcul național a fost înființat în 1990 și cuprinde aproape 15 000ha,
dintre care o treime constituie zonă de conservare specială.
În Piatra Craiului trăiesc 1 170 de specii de plante, aproape 30% dintre plantele regăsite în țara
noastră, dintre care 181 sunt ocrotite. Dintre aceste specii le amintim doar pe cele mai
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Pagina 4
 cunoscute: garofița Pietrei Craiului, tisa, angelica, sângele voinicului, macul galben, linarița, floarea de
colț, gladiola sălbatică, bulbucul și bujorul de munte. Piatra Craiului adăpostește un număr
impresionant de specii de orhidee de munte, 41 de specii dintre cele 58 existente pe teritoriul
României.
Un simbol viu al acestui munte este garofița Pietrei Craiului, aici fiind singurul loc din lume în
care o putem întâlni. O putem admira pe stâncăriile înierbate și însorite din zona alpină inferioară sau
la limita superioară a pajiștilor alpine. Culoarea ei roz este foarte greu de trecut cu vederea în lunile
de vară.
Condițiile climatice și geologice, geomorfologia și structura florei și vegetației din Piatra Craiului
au determinat păstrarea unei diversități aparte în grupul mamiferelor. Din cele aproximativ 100 de
specii de mamifere din fauna întregii țări, peste 40% trăiesc în Piatra Craiului.
În masiv se găsesc peste 200 de specii de fluturi, dintre care unele endemice sau rare. Se mai
remarcă și prezența a 21 de specii de lilieci, dintre care o mare parte sunt strict protejate. Păsările
sunt și ele în număr foarte mare și depășesc 100 de specii. Parcul găzduiește și o populație bogată
de carnivore mari (urs, lup și râs), iar studiile arată prezența a trei culoare de circulație ale acestor
specii între Piatra Craiului și Bucegi.
Parcul național se suprapune cu Situl Natura 2000, iar pe suprafața lui se mai întâlnesc câteva
rezervații naturale, dintre care majoritatea sunt peșteri și avene.

(Piatra Craiului – cea mai lungă și mai înaltă creastă de calcar din țară,
https://romaniasalbatica.ro/ro/parc-national/piatra-craiului)

A. (8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe, prin
valorificarea textului citat:
1. Menționează particularitățile formelor de relief ale Pietrei Craiului.
2. Precizează care este perioada de înflorire a garofiței Pietrei Craiului.
3. Scrie factorii care au contribuit la păstrarea unei diversități aparte în rândul mamiferelor din Piatra
Craiului.
4. Indică câte două elemente din flora și din fauna Parcului Național Piatra Craiului.

B. (12 puncte)
Crezi că informațiile despre Parcul Național Piatra Craiului te-ar putea convinge să-l vizitezi?
Redactează un text de cel mult 15 rânduri în care să-ți susții răspunsul, valorificând textul dat.

SUBIECTUL al III-lea 10 puncte

Priveşte afişul reprodus pe pagina următoare, apoi formulează răspunsuri la fiecare dintre
următoarele cerințe, raportându-te la acesta:
1. Menționează care este scopul afișului prezentat.
2. Explică, într-un text de cel mult 10 rânduri, relaţia dintre mesajul scris şi imaginea de pe afișul
reprodus.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Pagina 5
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Pagina 6
 OLIMPIADA DE LECTURĂ - LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ - LAV
Etapa județeană, 24 martie 2018

Lector experimentat, nivelul 4 – clasele a XI-a şi a XII-a

Înainte de a răspunde la cerinţele formulate, citeşte cu atenţie următoarele precizări:

• Toate subiectele sunt obligatorii.
• În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare rând pe
care îl vei scrie.
• În cazul cerinţelor în care limita maximă de rânduri este precizată, nu se vor lua în considerare
rândurile excedentare.
• Timpul de lucru este de 3 ore.

Citeşte cu atenţie fiecare text, apoi cerinţele şi răspunde la fiecare dintre acestea.

SUBIECTUL I 30 de puncte

Tatăl celuilalt copil

de Parinoush Saniee

Prezenţa bunicii la noi era cu adevărat ceva neobişnuit. Întotdeauna plecam noi la ei acasă, nu-mi
aminteam ca Bibi să fi venit vreodată aici. Hainele, chipul, modelul baticului, felul de a vorbi, care în oraşul
ei mă fermecau, aici nu se potriveau deloc, şi Bibi însăşi era mai conştientă de asta decât toţi ceilalţi. (…)

Bibi era acum colega mea de cameră. Pentru prima dată, aveam alături pe cineva care mă înţelegea
întru totul. Pentru Bibi nu conta că nu vorbeam, prin urmare asta nu ne îngreuna în niciun fel relaţia. În
camera mea ne creasem împreună o lume a noastră. Cum închideam uşa, în aer plutea o senzaţie plăcută de
siguranţă. Bibi nu insista câtuşi de puţin să mă facă să vorbesc. Cu ea nu mi-era teamă, nu aveam niciun fel
de nelinişte, nu trebuia să dau niciun test. Într-o seară, pe când mă sprijineam pe pieptul ei, ascultând o
poveste dulce, Bibi mi-a spus:
— Ţi-e somn? Vrei să lăsăm restul pentru mâine?
Am dat din cap. Apoi Bibi a întrebat încă o dată, iar eu am dat din nou din cap.
— Uite, scumpul meu, eu nu te pot vedea în întuneric. Loveşte-mă peste mână sau scoate un sunet.
De exemplu, dacă vrei să zici da, fă ca şi cum ţi-ai drege vocea şi spune „îhî“. Dacă vrei să zici nu, fă ca un
claxon de maşină. Bun, acum mai zic povestea sau nu?
Am lovit-o uşor peste mână şi am spus „îhî“.
Bibi a continuat istorisirea. Era o poveste despre un copil pe care un vrăjitor îl fermecase şi îi luase
puterea de a vorbi, însă copilul a găsit curajos dezlegarea blestemului şi a fost salvat. Mi-a plăcut foarte
mult. Îmi doream ca Bibi să-mi spună numai povestea aceea. Dar ea părea să fi uitat de ea. În ziua
următoare, la prânz, m-am lipit de pieptul ei, mi-am încolăcit braţele în jurul gâtului ei şi i-am dat de înţeles
că sunt gata să ascult povestea. Dar ea a început să spună o alta. Am scuturat capul în semn de protest.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 1
 — Dar ce să-ţi povestesc? Nu ştiu ce poveste vrei. Dacă-mi spui un cuvânt din ea, o să-mi dau
seama. Ceva mic.
Bâlbâindu-mă, i-am răspuns:
— Vră... vră... ji...
— Aha, cea cu vrăjitorul care legase limba copilului. Bucuros, am spus „îhî“. Bibi a început să spună
povestea ca de obicei, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic special. Seara m-a întrebat din nou ce poveste
vreau. Mult mai uşor decât la prânz, i-am răspuns:
— Vrăjitor.
În ziua următoare am urmărit-o cu mare nelinişte pe Bibi. Îmi găseam tot felul de ascunzători, ca să
aud, fără să fiu văzut, ce discută cu mama. Dar Bibi nu i-a spus nimic. M-a bucurat că a păstrat secretul şi
multe din temerile mele s-au topit. La prânz m-am dus în braţele ei şi, mult mai liniştit, aproape fără să mă
bâlbâi, i-am spus:
— Bibi... vrăjitor.
Pe măsură ce teama se ştergea, spuneam tot mai multe cuvinte. Bibi era calmă. Nu se minuna de
cuvintele mele. Nu arăta vreo bucurie neobişnuită. Nu râdea de mine. Se purta ca şi cum faptul că vorbeam
era ceva firesc şi niciodată nu existase o problemă anume. După o lună, stăteam cu uşurinţă de vorbă cu
Bibi, era secretul nostru dulce. Bibi nu avea nicio dorinţă de a se mândri cuiva cu meritul că mă făcuse să
vorbesc. Nu voia să demonstreze nimic. Nu voia să facă paradă cu mine. Şi, mai important decât orice
altceva, nu mi-a trădat încrederea.(...)

— Shahab s-a schimbat foarte mult. Când e cu tine, e altfel. Parcă i-ai fi găsit coarda sensibilă.
— Dar tu de ce nu ai putut să i-o găseşti?
— Of, Doamne! Copilul ăsta este atât de complicat, că nu ştii cum s-o dai cu el.
— Cheia este doar în dragoste şi afecţiune, pe care voi nu i le arătaţi.
— Cum poţi spune asta, mamă ? Toate gândurile şi neliniştile mele se îndreaptă spre el. Nu ai idee
cât sufăr pentru el. Oriunde merg, sunt cu ochii în patru să nu-l necăjească cineva.
— Ciudată iubire! Ai gânduri şi nelinişti, dar nu te bucuri de el. Îţi arăţi neliniştea, nu iubirea ! Până
acum n-am văzut să-l iei şi pe el în braţe şi să-l săruţi aşa cum o faci cu Shadi.
— Păi, mamă, Shadi e mică, nu pot s-o neglijez. Şi, oricum, până să te apropii de Shahab, a şi fugit.
— Eu nu spun să o neglijezi, dar dă-i atenţie şi lui Shahab. Află de ce fuge.
— Crede-mă, mamă, am fost la atâţia doctori şi am citit atâtea cărţi, fără niciun folos. Orice metodă
am încercat, n-a avut niciun rezultat.
— Noi, ăştia mai bătrâni, deşi n-avem atâta carte ca voi, ne-am descurcat mai bine cu copiii noştri.
Copiii noştri au crescut mai natural. Ştii, de fapt, ce e? Unele lucruri nu apar scrise în cărţi şi în caiete,
iubirea e o poveste scrisă în inimile oamenilor. Nu-ţi trebuie şcoală ca s-o citeşti.(…)

Mama s-a întors năduşită şi nervoasă. Şi-a aruncat baticul într-un colţ şi a spus furioasă:
— Vezi, ţi-am spus eu! Nu vor să-l înscrie.
— Păi cum aşa? Sper că nu le-ai spus că băiatul tău e nu ştiu cum.
— Le-am zis doar că nu vorbeşte.
— Unde e şcoala? Mă duc eu. Îmbracă-l şi pe Shahab, vine cu mine.
— Mamă, tu n-ai venit la şcoală nici să ne înscrii pe noi, iar acum vrei să te duci la nişte străini. Şi ce
vrei să le spui? Nu se poate să-i minţim.
— Nu te amesteca în asta. N-am să spun niciun cuvinţel neadevărat.
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 2
 Mama m-a îmbrăcat neîncrezătoare şi i-a spus:
— Vin şi eu cu voi.
— Nu-i nevoie, merg singură. Dacă vii şi tu, se duce totul de râpă.
M-a luat de mână şi am ieşit din casă. Nu prea înţelegeam ce se petrece. Am întrebat-o îngrijorat:
— Bibi, ce s-a întâmplat?
— Hai să mergem în parc să-ţi explic. Am ticluit un plan pe cinste ca să-i facem pe toţi să intre sub
pământ de ruşine şi să nu mai spună niciodată că Shahab e aşa şi pe dincolo.
— Cine să intre în pământ de ruşine?
— Mama, tata, bunica, unchiul, mătuşa – toţi.
— Cum?
— Hai să stăm aici să-ţi spun.
Ne-am aşezat pe o bancă într-un părculeţ din apropierea casei. Bibi a tras adânc aer în piept şi mi-a
spus:
— Uite, Shahab, tu eşti cel mai deştept copil pe care l-am văzut până acum.
— E-eu? Nu...
— Ba da, eşti. Eşti aşa de deştept, că ai reuşit să-i păcăleşti pe toţi.
— Să-i păcălesc?
— Păi cum altfel? Toţi anii ăştia, tu puteai vorbi, dar n-ai făcut-o. Pentru că erai supărat pe ei. Ei te
credeau prost şi te tratau aşa. În felul ăsta, i-ai păcălit pe toţi.
— I-am păcălit eu pe toţi?
— Da, bravo! Eşti un mare şmecher! Numai oamenii foarte inteligenţi pot face asta.
— Dar eu chiar nu pot să vorbesc.
— Păi şi atunci cum de vorbeşti cu mine? Şi anul trecut, cum de ai înjurat de faţă cu toţi? Puteai şi
atunci şi poţi şi acum să vorbeşti. Doar din teamă nu spui nimic. Eu n-am zis nimănui că tu poţi vorbi, hai
să-i facem acum de râs.
Am căzut pe gânduri. Avea dreptate. Puteam vorbi, însă numai cu ea. În adâncul inimii, îmi făceau
plăcere cuvintele lui Bibi. Oare chiar îi prostisem? Ezitând, am spus:
— Cum să-i facem de râs?
— Ei le-au spus tuturor că tu nu ştii să vorbeşti şi de aceea cei de la şcoală nu vor să te înscrie. Dar
hai să le jucăm o festă. Mergem la şcoală şi răspundem la tot ce ne întreabă. Te înscriem şi ne întoarcem. Or
să intre sub pământ de ruşine. Nu le spunem cum am făcut să te înscriem.
— Dar nu pot să vorbesc. Mi-e frică. Mi se leagă limba.
— Acum vorbeşti foarte bine.
— Dar tu eşti Bibi. Cu tine pot vorbi.
— Păi o să vorbeşti doar cu mine şi acolo.
— Dacă o să mi se taie răsuflarea? Dacă o să-mi pierd vocea?
— Nu contează. Dacă vorbim, bine. Dacă nu, iarăşi bine. Şi să ştii că mulţi copii se ruşinează să
vorbească în faţa străinilor şi amuţesc. Directorul şi învăţătoarele au văzut atât de mulţi copii la viaţa lor, că
n-o să li se pară nimic neobişnuit. Nu se vor supăra şi nici nu se vor mira. Ce zici? Mergem? Nu-ţi face griji,
le răspund eu. S-ar putea să te întrebe doar cum te cheamă. Eşti gata?
— N-n-nu! Dacă o să a-a-afle ta-ta-tatăl lui A-A-Arash, ce va fi?
Când vorbeam despre tatăl lui Arash sau când numai mă gândeam la el, mă bâlbâiam şi mai mult.
Bibi a căzut pe gânduri, a rămas o vreme tăcută, apoi m-a întrebat blând:

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 3
 — De ce ţi-e aşa de frică de tatăl tău? Ce ţi-a făcut ? Nu te ceartă, nici n-am văzut până acum să te
lovească. Iar dacă te ceartă, nu e mare scofală. Toţi părinţii îşi ceartă copiii. Uite, eu îl iubeam pe tata, deşi
mă certa şi mă bătea... dar a doua zi uitam tot. Şi eu mi-am certat copiii, ba au avut parte şi de chelfăneală.
Numai Dumnezeu ştie câte bătăi a mâncat unchiul tău, Mohsen, care era un zvăpăiat. Dar apoi se întorcea în
braţele mele. Ce ţi s-a întâmplat de nu poţi uita?
— Păi tu, chiar dacă îl băteai pe unchiul, tot îl iubeai.
M-a privit uimită, cu atenţie. Nu ştiu dacă înţelesese ce voiam să spun sau simţise că trebuie să-mi
respecte sentimentele. A spus hotărâtă:
— Ai dreptate, tatăl tău nu trebuie să afle că vorbeşti. Nu-ţi face griji, nu-l las să afle. Când mergem
acasă, le spunem doar că cei de la şcoală şi-au dat seama ce copil bun şi deştept eşti şi te-au înscris imediat.
Că au spus că nici nu e nevoie să vorbeşti, doar să asculţi. Să vezi ce-or să se mire! O să râdem şi noi de ei.
Bine?
Şovăiam, dar ideea de a-i vedea sub pământ de ruşine era un motiv convingător pentru a merge la şcoală.
Puţin cam agitat, am urmat-o pe Bibi la şcoală.
Traducere din limba persană de Cristina Ciovârnache

(4 puncte: 1 punct pentru fiecare răspuns corect)

Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Despre ce este vorba în povestea pe care i-o citea bunica lui Shahab?
a. despre puterea iubirii;
b. despre relația dintre părinți și copii;
c. despre un copil căruia un vrăjitor îi luase puterea de a vorbi;
d. despre un copil căruia îi plăcea să asculte povești.

2. Care este primul cuvânt pe care reușește nepotul să i-l spună bunicii?
a. poveste;
b. mama;
c. Bibi;
d. vrăjitor.

3. Care este cheia comportamentului pe care părinții ar trebui să-l aibă față de copil, în concepția
bunicii?
a. dragostea și afecțiunea;
b. încrederea;
c. respectul;
d. toleranța.

4. Cu cine pleacă bunica să-l înscrie pe Shahab la școală?

a. cu fiica ei;
b. cu ginerele;
c. cu Shahab;
d. cu mătușa băiatului.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 4
 B. (4 puncte: 0,5 p. pentru fiecare idee plasată corect)
Stabileşte ordinea logică şi temporală a următoarelor idei principale ale textului, apoi notează pe
foaia de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similar celei de mai jos:

1. Bunica încearcă să-i alunge nepotului temerile legate de școală;

2. Shahab își urmărește pe ascuns bunica pentru a se convinge că nu-i spune mamei că poate vorbi;
3. Ideea de a-și vedea părinții rușinați îl convinge pe Shahab să meargă la școală;
4. Mama eșuează în încercarea de a-și înscrie copilul la școală;
5. Sosită în vizită, bunica devine colega de cameră a lui Shahab;
6. Băiatul începe să comunice tot mai mult cu bunica sa;
7. Bibi îi citește o poveste despre un vrăjitor care îi face pe copii să nu mai vorbească;
8. Bunica îi reproșează fiicei sale că nu-i arată suficientă afecțiune băiatului .

C. (12 puncte: 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerinţe)

Răspunde, pe foaia de concurs, formulând enunţuri, la fiecare din următoarele cerinţe:

1. Menţionează două metode folosite de mamă pentru a-și ajuta copilul să vorbească.
2. Precizează două argumente cu ajutoul cărora bunica își motivează nepotul să meargă la școală.
3. Explică, în cel mult șase rânduri, motivul pentru care crezi că Shahab reușește să vorbească în prezența
bunicii lui.
4. În text există următoarea secvenţă:
„— Ciudată iubire! Ai gânduri şi nelinişti, dar nu te bucuri de el. Îţi arăţi neliniştea, nu iubirea! ”
Prezintă, în cel mult sașe rânduri, semnificaţia acestui fragment.

D. (10 puncte)

Tu și colegii tăi de clasă ați avut de citit romanul lui Parinoush Saniee, “Tatăl celuilalt copil”, pentru
o oră de dezbatere la clubul de lectură. Un elev propune ca temă a dezbaterii următorul fragment din roman,
care exprimă concepția bunicii despre iubire:
„Unele lucruri nu apar scrise în cărţi şi în caiete, iubirea e o poveste scrisă în inimile oamenilor. Nu-
ţi trebuie şcoală ca s-o citeşti.”

Redactează un text, de cel mult 30 de rânduri, care să reprezinte opinia ta, legată de această
afirmație. În redactarea textului vei avea în vedere formularea a două argumente care să-ți susțină punctul de
vedere.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 5
 SUBIECTUL al II-lea 20 de puncte

,, Și dacă vorbim despre funcțiile materne și paterne, de unde începem?

Putem începe chiar și de la psihologie, care încearcă să sublinieze aceste funcții și ajunge să facă
niște distincții care au legătură cu evoluția copilului. Astfel, funcția maternă e legată mai degrabă de
capacitatea mamei de a fi un soi de matrice care îi permite ființei umane să dobândească sentimentul de
existență. E o condiție pentru ca ființa umană să se simtă în viață.
Funcției paterne îi revine mai degrabă rolul structurant, ordonator, și de a-l ajuta pe copil să capete
un anumit loc în viață. A te simți viu se obține mai ales din relația cu mama. Ea are rolul de a oferi iubire
necondiționată, tatăl are rolul de a introduce condiționarea. Două funcții care condiționează poziționarea
unei ființe umane în lume. Și așa ajungem să conștientizăm diferența între feminin și masculin.

Fiecare are propriile povești de familie. Cum ne echilibrăm bagajul relațiilor de acasă?

Le echilibrăm, în primul rind, prin faptul că avem tendința de a repeta experiențele pe care le-am trăit
și speranța de a le repara. Uneori, repetițiile astea au o nuanță traumatică, de fiecare dată ne produc același
rău, sau pot să aibă o notă netraumatică, doar structurantă, în care repetăm experiențe pe care le-am avut și
care pot fi plăcute. Dar aceste repetiții ne pun față în față cu enigma copilăriei noastre. Cu fisura din noi.
Întotdeauna repeți lucruri. Poate fi și o șansă pentru că, din aceste repetiții, ne putem trezi și deveni
conștienți de ce am trăit. Și atunci putem face o altă alegere. Dar aceste repetiții pot fi și o fundătură.

Cum se creează relația cu tatăl?

Se poate spune că tatăl este cel în raport cu care se creează funcția autoreflexivă. Ducând lucrurile la
limită, se poate spune că un copil este văzut din afară de tată. De mamă este văzut dinăuntru, chiar prin forța
împrejurărilor biologice. Tatăl îl vede ca pe ceva exterior lui, ca pe un conținut al iubirii pentru mamă.
Această funcție autoreflexivă a copilului se desăvârșește în relația cu tatăl. Identificarea cu acel cineva care
îl vede din afară și care îi oferă un loc, care îl compară, care îl scoate în lume. Bineînțeles că încrederea în
sine are legătură și cu tatăl, dar nu numai cu tatăl. Are legătură cu capacitatea unei ființe cu care relaționează
copilul de a reflecta în general și de a reflecta asupra copilului, în particular.

Ce poți face ca să fii un tată responsabil?

Să te maturizezi. Copiii apar întotdeauna nu atunci cînd ne dăm noi seama că suntem pregătiți pentru
asta. Ei ne surprind. Și în relația cu ei continuă maturizarea noastră. Un tată responsabil cred că este un tată
care poate face diferența între idealurile copilului și propriile idealuri.
(„Funcţiei paterne îi revine rolul structurant“ – interviu cu psihoterapeutul Mihnea POPESCU
Dilema veche, nr. 734, 15-21 martie 2018)

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 6
 A. (8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)
Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe, raportându-te la
textul citat:

1. Menționează care pot fi cele două efecte ale faptului că “ întotdeauna repetăm lucruri”.
2. Precizează cum se creează încrederea în sine a copilului, așa cum reise din fragmentul citat.
3. Explică în ce constă diferența dintre funcțiile materne și cele paterne, în opinia autorului acestui text.
4. Prezintă semnificația secvenței: „Un tată responsabil cred că este un tată care poate face diferența între
idealurile copilului și propriile idealuri.”

B. (12 puncte)

Care dintre ideile enunțate de psihoterapeut ți s-a părut cea mai apropiată de punctul tău de
vedere? Redactează un text, de cel mult 20 de rânduri, în care să-ți motivezi opțiunea, întărind unul
dintre argumentele prezente în text și dezvoltând un nou argument.

SUBIECTUL al III-lea 10 puncte

(câte 2 puncte pentru cerințele 1-3; 4 puncte pentru cerința 4)

Privește cu atenție captura de ecran de mai jos, apoi răspunde la următoarele cerințe:

1. Menționează mottoul sub egida căruia s-a desfășurat evenimentul ZICI 2018.
2. Precizează, într-un enunț, ce i-ai scrie unui prieten pe care îl inviți să urmarească acestă pagină de
facebook.
3. Explică semnificația siglei din fotografia de profil a paginii Citim împreună România Reading Together
România.
4. Prezintă, în cel mult 10 rânduri, mesajul transmis de imaginea din dreapta a print screenului de mai jos.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 7
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
Page 8