Sunteți pe pagina 1din 94

Unde electromagnetice

La modul cel mai general, notiunea de unda poate fi definita n felul urmator:
prin unda se ntelege un fenomen (o manifestare naturala) variabil n timp care se
propaga din aproape n aproape ntr-o regiune data a spatiului. Acest fapt -prin
modelare- se poate defini si astfel: n domeniul se propaga o unda a marimii de
stare u daca o perturbare a lui u, existenta n punctul P n momentul t se regaseste
n momentul t+ t n diverse puncte P' din vecinatatea lui P.
n legatura directa cu aceasta definitie se introduc notiunile: front de unda si
viteza frontului.
Prin frontul undei se ntelege suprafata ce separa, la un moment dat,
regiunea perturbata de cea neperturbata; ea evolueaza att n timp ct si n spatiu,
ceea ce implica fenomenul de propagare a undei n domeniul .
Viteza de propagare a frontului (ceea ce este tot una cu viteza de
propagare a undei) se defineste ca fiind limita dintre distanta pe care o
parcurge un punct P' al frontului de unda (fata de punctul P din punctul de
perturbatie) n intervalul de timp t si acest interval de timp, atunci cnd t tinde
catre zero, adica:
, (7.1)
care este totdeauna finita. Aceasta corespunde faptului esential ca n conceptia
actuala a Fizicii nu exista dect efecte care se propaga prin "actiuni din aproape n
aproape" (cunoscuta teorie a contiguitatii) si cu viteza finita. De fapt, aceasta
conceptie (avnd totusi o origine mai veche: anul 1843, cnd M. Faraday a introdus
termenii de cmp si de contiguitate) sta la baza teoriei macroscopice clasice a
fenomenelor electromagnetice ale lui Maxwell. Teoria contiguitatii considera ca
purtatorul actiunilor electrice si magnetice dintre corpurile electrizate si
magnetizate este cmpul electromagnetic care le transmite prin contiguitate (adica
din aproape n aproape n spatiu si timp) cu o anumita viteza finita (dar foarte
mare), astfel ca ele au nevoie de un anumit timp spre a se propaga. Actiunile prin
contiguitate depind numai de evolutia pe care starile fizice au avut-o ntr-un timp
orict de scurt (care tocmai a trecut!) la o distanta orict de mica din jurul
portiunii de corp asupra careia se exercita, de aici rezultnd imediat notiunea de
unde electromagnetice, n forma din definitia data la nceput.
1
7.1.1 Clasificarea si reprezentarea undelor
Exista diferite criterii de clasificare a undelor. Astfel, dupa natura fizica a
marimii de stare u considerata, se disting undele: elastice, pentru care u este o
deplasare sau o tensiune mecanica, ori o presiune etc. (din aceasta categorie fac
parte, de exemplu, undele seismice, undele hidraulice, undele sonore s.a.),
gravifice, magnetohidrodinamice, electromagnetice (la care marimile de stare sunt,
n principal, intensitatea cmpului electric si intensitatea cmpului magnetic )
etc.
Iata doua exemple de unde:
- undele superficiale care apar
pe suprafata unui lac adnc cnd,
aceasta suprafata fiind perfect plana, ntr-un punct P al ei cade un obiect greu (o
piatra). Acest eveniment duce la formarea pe suprafata apei a unor cercuri
concentrice, care si maresc din ce n ce raza si care au centrul n punctul P n care
a cazut obiectul greu. Daca se reprezinta suprafata apei n cteva momente
succesive din figura 7.1, realizate n momentele t
1
, t
2
>t
1
si t
3
>t
2
, se vede ca aceste
"ondulatii" superficiale se propaga sub forma cercurilor din figura 7.1, pna cnd
ajung la malul apei. n figura 7.2 este reprezentata o "sectiune" verticala prin apa
lacului, la momentul t
1
din care rezulta ca perturbatia produsa de obiectul cazut n
punctul P se transmite n punctul P', prin modificarea nivelului h(P, t) al apei, fata
de fundul lacului, datorita miscarilor moleculelor apei, sub influenta socului dat de
obiectul cazut, al energiei primite prin acest soc de molecule si al frecarii dintre
moleculele de apa etc.;
- undele electromagnetice pot fi produse asa
ca n figura 7.3, de o sursa de energie electrica cu
t.e.m. e alternativa (un oscilator electric - v. cursul
"Dispozitive si circuite electronice") care ncarca si
descarca alternativ, cu sarcini electrice de nume
2
contrar, doua sfere metalice (v. fig. 7.3) situate la o distanta l foarte mica n raport
cu un punct P'( ) unde se analizeaza cmpul electromagnetic produs de cele doua
sfere prin marimile lui de stare si (v. 7.1.6). n repartitia lor instantanee,
sarcinile electrice determina un cmp electric care variaza n timp: .
Conform legii circuitului magnetic (1.88), un cmp electric care variaza n timp
produce un cmp magnetic, care -datorita faptului ca - va varia
si el, intensitatea lui fiind . Deoarece si cmpul magnetic variaza n timp,
va produce -conform legii inductiei electromagnetice (1.82), prin termenul
- un nou cmp electric variabil n timp si asa mai departe. Rezultatul este
aparitia unei succesiuni de fronturi ale cmpului electromagnetic (perturbat /
ntretinut de sursa alternativa cu t.e.m. e), care variaza n timp si spatiu, deci
formarea unei unde electromagnetice.
Un alt criteriu de clasificare a undelor tine seama de
felul de exprimare matematica a marimii de stare u, n
functie de care exista unde: scalare, vectoriale si tensionale,
reale sau complexe. Astfel, n cazul undelor elastice care se
propaga n gaze, marimea de stare a gazelor: presiunea p
(care este un scalar) - constituie o unda scalara, iar viteza o
unda vectorial 939b11j 9; (deoarece marimea fizica viteza
se evalueaza printr-un vector ). n exemplul din figurile
7.1 si 7.2 (al undelor superficiale de pe luciul apei),
marimea superficiala de stare fiind deplasarea (P, t) a
nivelului suprafetei apei, deci un vector, undele au un
caracter vectorial. n acest caz simplu, al transmiterii undelor elastice vectoriale de-
a lungul unui corp (n exemplul considerat, suprafata apei), se disting doua
varietati de unde vectoriale, dupa cum deplasarea este paralela cu directia de
propagare sau perpendiculara pe ea. Primul caz, simplu de exemplificat prin ce se
ntmpla cu un arc spiral (ca cel din figura 7.4) supus unei perturbari initiale de-a
lungul axei sale, consta n aparitia unei unde longitudinale, situatie n care
perturbarea se transmite n lungul resortului, vectorul reprezentativ din acest caz,
fiind forta (P,t) care este paralel cu axa resortului (fig. 7.4).
n cazul perturbarii suprafetei apei (v. figurile 7.1 si 7.2), marimea care poate
descrie acest fenomen este deplasarea (P,t) un vector perpendicular pe directia
radiala (v. fig. 7.1) de propagare a undelor superficiale, ceea ce nseamna ca aici
este vorba de o unda transversala.
3
n ceea ce priveste undele tensoriale, un exemplu din aceasta categorie este
acela al undelor de presiune din fluide vscoase.
Undele mai pot fi clasificate si
dupa criterii geometrice, ca -de
exemplu- numarul de dimensiuni care
intervin n propagarea undei
considerate. Tot un criteriu geometric
de clasificare este acela care tine
seama de forma suprafetelor pe care se
afla la un moment dat perturbatiile.
Dupa felul suprafetelor n ale caror
puncte marimea de stare are aceleasi valori n momente succesive, exista undele:
plane (fig. 7.5a), cilindrice (fig. 7.5b), sferice (fig. 7.5c) etc.. n exemplul dat n
figura 7.1, al undelor superficiale de pe suprafata unui lac, din punctul de vedere
geometric aceste unde sunt circulare, concentrice.
Dupa caz, se pot folosi numeroase tipuri geometrice de unda, dar cele mai
importante sunt totusi undele plane si sferice; cele plane pentru faptul ca pe o
portiune suficient de mica din spatiu, orice unda poate fi aproximata ca fiind
plana (ceea ce simplifica studiul), iar undele sferice prezinta interes deoarece
-conform principiului lui Huygens (v.7.1.8)- orice punct de pe o suprafata de unda
poate fi considerat ca o sursa a unei unde sferice.
Undele se mai pot clasifica si dupa felul cum variaza n timp marimea de stare
u. Dupa cum s-a mai aratat n general aceasta marime este o functie de punct, P sau
P , si de timp t: u(P, t) sau u . n unele din exemplele date pna n
prezent (cele ilustrate n figurile 7.1, 7.2 si 7.4), undele se datorau faptului ca
perturbatia era de forma unei functii treapta (de soc), adica: la un moment dat, n
punctul (sau P) aparea brusc o perturbatie, care se propaga mai departe n
punctele vecine, (sau P'), fara a mai reveni (sa zicem periodic). n astfel de
cazuri, unda se numeste unda de soc.
Dar exista si multe situatii (ca aceea din figura 7.3, unde sursa de perturbatii
este o t.e.m. e alternativa), n care fenomenul perturbator revine periodic n timp si
-n acest fel- produce o variatie periodica a marimii de stare, adica:

4
ceea ce nseamna a spune ca prin trece o unda periodica n timp, de perioada T.
Revenindu-se la exemplul mai simplu de intuit si reprezentat, al undelor
superficiale ce apar pe luciul unui lac atunci cnd ntr-un punct fix P obiectul greu
loveste periodic apa, la intervale de timp T (perioada de repetitie), se va constata ca
aspectul suprafetei lacului (vazuta de sus) este cel indicat n figura 7.6, adica niste
grupuri de cercuri care se succed n timp cu perioada T si pe directia razei
cercurilor cu intervalul . Acest interval dupa care perturbatiile se reiau se
numeste lungime de unda (v. 7.1.3) si ea reprezinta n fapt distanta la care se
propaga unda (frontul undei) n timpul unei perioade T. Daca propagarea undei se
face cu viteza , atunci: = T. Deci, unei perturbatii periodice n timp i
corespunde o unda periodica n timp si n spatiu. Acest caz este foarte utilizat n
tehnica comunicatiilor prin unde electromagnetice; el a fost numai prezentat ca
exemplu n figura 7.3, dar asupra lui se va reveni n toate paragrafele ce vor urma.
Un
alt
caz
este
acela
n
care
n
modelul marimii de stare u, variabilele si t apar separate, n forma:
,
care reprezinta modelul tipic al coardei vibrante. Vibratiile coardei sunt produse
mecanic, de o doza D comandata periodic de un oscilator mecanic O, asa cum se
arata n figura 7.7. n functie de tensiunea mecanica prin care este "ntinsa" coarda,
apare un anumit numar de "maxime" (M) si de "minime" (m) care nu se deplaseaza
n timp n lungul coardei; acest tip de unda se numeste unda stationara. n opozitie
cu acestea, undele la care se constata o propagare a perturbatiilor se numesc unde
progresive.
Avndu-se n vedere definitia undelor, deoarece n cazul undelor stationare
nu se observa o deplasare a perturbatiilor, vibratiile care apar nu pot fi incluse n
categoria undelor. Ele prezinta totusi interes n teoria undelor deoarece analiza
5
fenomenelor vibratorii arata ca -n general- undele stationare pot fi considerate ca o
suprapunere de unde progresive (v.7.1.3).
Reprezentarea grafica a undelor
Reprezentarea grafica a proceselor ondulatorii trebuie sa redea ntr-o forma
cantitativa modul cum este repartizata pe marimea de stare u(P,t) sau u -cu
- astfel nct sa rezulte esenta proprietatilor specifice undelor analizate.
Folosindu-se performantele de grafica interactiva, de reprezentare n 3D (simulnd
spatiul tridimensional) si facilitatile actuale ale tehnicilor de calcul automat,
reprezentarea diverselor tipuri de unde devine foarte simpla, putnd reda -prin
animatie- si evolutia n timp.
n principiu (chir si atunci cnd se utilizeaza reprezentarea prin animatie),
redarea grafica a propagarii undelor se face n doua moduri: 1
o
se reprezinta starea
domeniului n care se propaga unda (n nodurile unei retele de discretizare care se
aplica domeniului , n 3D sau -daca exista simetrii- n 2D) la diverse intervale de
timp t suficient de mici pentru a se sesiza influenta timpului n mod fluent (pna
la redarea animata, fireasca); 2
o
se reprezinta n mod continuu variatia n timp a
marimii de stare u(P,t) P acelasi, n anumite puncte P ale domeniului
considerat etc.
n cazul 1
0
de reprezentare, are importanta si alegerea sistemului de referinta
(de coordonate), care se adopta n functie de natura matematica a marimilor de
stare, de forma geometrica (posibila) a undelor, de numarul de dimensiuni al
domeniului etc.
Influenta mediului asupra propagarii undelor
Natura mediului si cazurile de neuniformitate determina n mod hotartor
fenomenul de propagare a undelor, att n ceea ce priveste amplitudinea undei si
viteza de propagare, dar si aparitia unor efecte care sunt provocate direct de catre
starea mediului.
Astfel discontinuitatile mediului, atinse de catre o unda progresiva, produc
aparitia unor noi unde cu centrul n punctele de discontinuitate.
Daca perturbatiile din mediu sunt de dimensiuni mici n comparatie cu
lungimea de unda (v. 7.1.3) are loc un fenomen de mprastiere a undelor (un
6
astfel de fenomen intervine frecvent n propagarea undelor electromagnetice de
radiofrecventa la distante foarte mari).
Atunci cnd mediul n care se propaga undele este format din mai multe
zone, fiecare n parte uniforme dar cu marimi de material diferite de la zona la
zona (care sunt separate, deci, prin suprafete de discontinuitate), se produc efecte
de refractie a undelor (v. 7.4.2), n cazul n care undele ce traverseaza
suprafetele de discontinuitate au lungimea de unda mult mai mica dect una din
dimensiunile suprafetei. Suprafetele de discontinuitate dintre doua medii uniforme
produc si fenomenul de reflexie (v. 7.4.2 si 7.4.3).
Un alt fenomen, provocat de discontinuitatile din mediu, este difractia (v.
7.1.8). El se produce la trecerea undelor pe lnga suprafetele n lungul carora
proprietatile de material ale mediului variaza discontinuu pe portiuni de dimensiuni
mari n comparatie cu lungimea de unda, portiuni pe care se afla corpuri opace. Un
exemplu clasic de mediu n care se produce difractia este mediul omogen n care se
afla plasat un ecran opac (din punctul de vedere al propagarii undelor), semiinfinit
sau perforat; n acest caz undele (ca exemplu, tipic cele luminoase) difracta la
trecerea prin orificiul din ecran sau la marginea sa.
Mediile la care viteza de faza (v.7.4.5) este independenta de frecventa se
numesc medii nedispersive, iar cele la care aceasta viteza depinde de frecventa se
numesc medii dispersive. Exemple tipice de medii dispersive sunt (pentru undele
electromagnetice) ionosfera si ghidurile de unda (v.7.1.9).
Mediile n care undelor ce se propaga li se micsoreaza amplitudinea n
functie de distanta strabatuta (v. 7.2.1), adica mediile care atenueaza undele ce se
propaga prin ele, se numesc medii disipative. n caz contrar (n care undele ce se
propaga nu sunt atenuate), mediile se numesc nedisipative. Acest efect, de atenuare
a undelor propagate, are o cauza energetica. Prin propagare unda transmite
mediului n care se afla o anumita energie (preluata de la sursa ce a produs, ca
element perturbator, unda) care prin diverse fenomene -n functie de natura fizica a
sistemului (de exemplu prin frecare n cazul undelor elastice, prin efect Joule n
cazul undelor electromagnetice din mediile conductoare - v. 7.3.1)- transforma
energia, primita de la undele ce se propaga, n caldura (fapt dovedit de cresterea
temperaturii mediului).
Polarizarea undelor
7
n cazul undelor vectoriale care se propaga printr-un mediu oarecare se
produce urmatorul fenomen: vectorului de stare a undei descrie, n timpul
deplasarii frontului undei, o curba plana. Acest fapt este denumit polarizarea
undelor ntr-un plan; daca -n particular- vectorul de stare descrie o dreapta, se
spune ca unda este polarizata liniar (v.fig.7.8b).
n cazul particular al undelor armonice (adica al undelor n care vectorul
variaza sinusoidal n timp), unda vectoriala este ntotdeauna polarizata plan, vrful
vectorului descriind o elipsa, spunndu-se ca unda este polarizata eliptic.
Aceasta este considerata situatia generala deoarece -dupa caz- elipsa poate
degenera ntr-o dreapta sau ntr-un cerc.
n legatura cu acest fenomen, se enunta urmatoarea teorema: "orice unda
vectorial 939b11j 9; este polarizata eliptic". Demonstratia acestei teoreme este
relativ simpla. Fie u
x
, u
y
si u
z
componentele vectorului de stare al undei,
componente ce variaza armonic n timp, astfel ca vectorul:
poate fi scris n forma:
(P1) ,
unde: si sunt vectori ale caror componente sunt
constante n timp. Dupa cum se stie (v. Matematica) relatia (P1) reprezinta ecuatia
vectoriala a unei elipse si atunci ecuatia data de produsul vectorial mixt:
(P2) ,
reprezinta ecuatia planului elipsei, plan ce are normala (deoarece
).
Ecuatia (P1) arata ca orice unda vectorial 939b11j 9; poate fi considerata ca
provenind din suprapunerea a doua unde vectoriale polarizate liniar: si
, defazate n timp cu , deoarece functiile trigonometrice sin t si
cos t sunt n cuadratura.
8
Cazurile tipice reprezentate de ecuatia (P2), ce reprezinta curba descrisa de vrful
vectorului n timp, sunt elipsa (cazul general), cercul si dreapta. Dar, n cazul
polarizarii eliptice si al celei circulare, sunt posibile doua situatii determinate de
modul cum variaza n timp vectorul : cu succesiune n sensul acelor de ceas (care
reprezinta polarizarea de dreapta) sau n sensul trigonometric (aceasta fiind
polarizarea de stnga), situatii care se pot reprezenta grafic asa cum se arata n
figura 7.8a.
O reprezentare care sa indice polarizarea circulara de variatie a vectorului ,
att n timp (dupa un cerc) ct si n spatiu (rednd procesul de propagare) este
aratata n figura 7.9.
7.1.2. Ecuatia undelor electromagnetice
Pentru descrierea particularitatilor undelor electromagnetice se foloseste un
model care sa determine relatia existenta ntre marimile de stare caracteristice
cmpului electromagnetic, si anume: intensitatea cmpului electric -vectorul si
intensitatea cmpului magnetic (specifice celor doua aspecte ale acestui cmp),
precum si modul de propagare a cmpului electromagnetic prin unde, modelul
indicnd si dependenta de punct si de timp ale acestor vectori de stare.
n acest scop se folosesc legile generale ale teoriei macroscopice a cmpului
electromagnetic sub forma lor locala (de punct) exprimata de ecuatiile de baza ale
lui Maxwell: (1.105M1).(1.105M4) si ecuatiile de material (1.106M5).(1.106M7),
care se refera la electrodinamica macroscopica a mediilor continue, netede (n care
functiile sunt continue si derivabile) si imobile, adica n cazul unor medii n repaus
(cu viteza ), liniare, omogene si izotrope, fara polarizatie electrica permanenta
( ), fara magnetizatie permanenta si fara cmp imprimat . Desi
un astfel de domeniu este un caz particular, cu multe restrictii, a fost ales pentru ca
reprezinta situatia cea mai raspndita n practica propagarii undelor
electromagnetice radio, n aer sau n vid (n "eter"), att de utilizate n
9
telecomunicatii. Cazurile de discontinuitate, neuniformitate, anizotropie etc., care
genereaza efecte secundare, sunt tratate aparte n conditiile date (reflexie, refractie,
difractie, radiatii -atunci cnd sau / si , efectul Doppler-Fizeau atunci
cnd exista viteze relative ntre sursele de radiatii, observator, mediu etc.- deci
cnd , atenuarea undelor n mediile disipative etc.).
Reamintindu-se ecuatiile de baza ale lui Maxwell (prezentate n 1.4.1) si
ecuatiile de material (din 1.4.2), adica:
, (M1)
, (M2)
, (M3)
, (M4)
, (M5)
, (M6)
, (M7)
ale caror simboluri sunt binecunoscute, se poate determina ecuatia undelor n felul
urmator:
i) introducndu-se expresiile lui , si , din relatiile (M5), (M6) si
respectiv (M7), n relatiile (M1).(M4), n conditiile n care mediul este nencarcat
electric (adica q
v
[C/m
3
]=0), se obtin ecuatiile numai cu variabilele si ale
marimilor de stare ale undelor:
, (U1)
, (U2)
, (U3)
10
; (U4)
ii) folosindu-se aceste noi expresii (U1).(U4), se pot determina ecuatiile (cu
derivate partiale) pe care le satisfac, n orice punct al mediului de propagare,
marimile de stare si ale undelor electromagnetice, prin aplicarea operatorului
rotor relatiei (U3):
(U5) ,
din care, nlocuindu-se cu expresia lui (U4), rezulta:
,
adica:
(U6) ;
iii) stiindu-se ca (v. 9.1.2), conform relatiilor (9.39)
si avndu-se n vedere relatia (U1), se obtine din (U6):
,
si deci:
(7.2) ,
care arata ca n cazul domeniului , cu mediul precizat anterior, intensitatea
cmpului electric satisface o ecuatie cu derivate partiale de ordinul doi, n timp
si n spatiu;
iu) aplicndu-se si relatiei (U4) operatorul rotor se obtine:
11
,
n care se nlocuieste cu expresia lui (U3), rezultnd:
(U7) ,
u) tinndu-se seama de egalitatea (9.39), a aplicarii repetate a rotorului, care
arata ca , si avndu-se n vedere ca, n conformitate cu
relatia (U2), , atunci , astfel ca expresia (U7) devine:
,
de unde reiese expresia n :
(7.3) ,
adica un model formal identic cu (7.2), care arata ca n cazul domeniului , cu
mediul precizat initial, intensitatea cmpului magnetic satisface tot o ecuatie cu
derivate partiale de ordinul doi, n timp si n spatiu, ca si ;
ui) pentru simplificarea scrierii, cele doua ecuatii (7.2) si (7.3), se pot formula
matricial, devenind:
(7.4) ,
care reprezinta ecuatia undelor electromagnetice.
Dupa cum se constata, ecuatia matriceala (7.4), este formata din ecuatii cu
derivate partiale de ordinul doi de tip hiperbolic, care descriu, prin marimile de
stare si , repartitia cmpului electromagnetic n timp si n spatiu (ocupat de un
mediu liniar, uniform, imobil, fara polarizatie electrica permanenta, fara
magnetizatie permanenta si fara cmp imprimat, nsa disipativ - datorita prezentei
parametrului de material =1/ ). De la Matematica se stie ca, asociindu-se cu
12
ecuatia (7.4) conditii initiale si la limita adecvate problemei studiate, se obtine o
solutie n si care -n general- este o solutie ondulatorie. Solutiile
obtinute pentru ecuatia (7.4) nu sunt independente, deoarece ntre vectorii si
exista ntotdeauna relatii de legatura (U3) si (U4), astfel nct se obtin o unda
electrica si una magnetica strns legate ntre ele si care se conditioneaza reciproc
ntr-o unda unica (rezultanta): unda electromagnetica.
Ecuatia undei electromagnetice n medii izolante
n cazul particular al mediilor izolante, pentru care practic conductivitatea
electrica este =0, ecuatia (7.4) ia forma specifica acestor medii si anume:
. (7.5)
Deoarece conform relatiei (1.54), a lui Maxwell (v. .1.4.5), =1/c
2
(unde c este viteza de propagare a undei n mediul izolant, caracterizat de
parametrii si (v. 7.4.1 si 7.4.5), iar operatorul:
,
reprezinta operatorul d'Alembert sau d'alembertianul, rezulta ca forma ecuatiei
undelor electromagnetice ce se propaga n medii izolante este:
. (7.5A)
Ecuatia undei electromagnetice n medii conductoare
n mediile conductoare, care au 10
7
S/m si o permitivitate absoluta foarte
mica, unde -deci- >>> , ecuatia (7.4), n care practic 0 n raport cu
, devine:
, (7.6)
13
care este o ecuatie de ordinul doi parabolica, ce descrie modul cum se propaga
undele electromagnetice n mediile conductoare electrice.
Ecuatiile undelor electromagnetice n medii cu sarcini electrice
n cazul n care n mediul n care se propaga undele electromagnetice exista
puncte P unde densitatea de volum a sarcinii electrice q
v
[C/m
3
] este diferita de
zero, sau exista corpuri punctiforme n domeniul ocupat de mediu care se
deplaseaza cu viteza avnd (adica ), precum si variatia n
timp a densitatii de volum a sarcinii electrice (deci
), prin urmare n cazul n care mediul are domenii pentru
care:
, (PE1)
distributia q
v
si pe fiind cunoscuta, ecuatiile (7.5) si (7.5A) nu pot duce la
gasirea solutiei si a cmpului electromagnetic (pentru ca ele au fost
determinate n conditiile - v relatia U1 si s-a considerat
, deci tot ). De aceea, n cazurile indicate de
expresia (PE1), calculul cmpului electromagnetic se poate realiza mai simplu prin
introducerea potentialelor electrodinamice (v. 7.1.4), ca potentiale (V si ) ale
undelor electromagnetice care permit si analiza fenomenelor de radiatie electrica
(v. 7.1.6) si magnetica (v. 7.1.7). Aceste marimi se pot introduce n virtutea
neunivocitatii potentialelor (v. 7.1.4).
Dupa cum se stie, din legile circuitului magnetic (M1) si fluxului magnetic
(M4) -indicatori folositi n paragraful 7.1.2- rezulta ca vectorul inductiei magnetice
reprezinta un cmp solenoidal (v.cap.5), astfel nct se poate scrie:
(PE2) ,
n care este -prin definitie- potentialul electrodinamic vector (n capitolul 5,
referitor la cmpul magnetic cvasistationar, a fost numit potential magnetic
vector). nlocuindu-se din legea inductiei electromagnetice (M2 n 7.1.2) cu
definitia anterioara (PE2) rezulta:
14
(PE3) .
Din ultima relatie (PE3) rezulta ca termenul este irotational (deoarece
rotorul sau este nul), astfel ca el poate fi exprimat printr-un gradient al unei marimi
scalare (fie acesta V), adica:
,
de unde rezulta ca vectorul intensitatii cmpului electric poate fi scris n forma:
(PE4) ,
n care V este -prin definitie- potentialul electrodinamic scalar.
Prin utilizarea potentialelor electrodinamice, si V, calculul cmpului
electromagnetic se simplifica prin faptul ca n locul determinarii marimilor de stare
vectoriale si (care se face prin 6 valori/componente scalare), trebuie
determinate numai 4 valori/componente scalare: 3 pentru potentialul
electrodinamic vector si una pentru potentialul electrodinamic scalar V.
Folosindu-se aceste potentiale electrodinamice, ecuatiile undei
electromagnetice devin:
- se introduc relatiile (PE2) si (PE3) n forma locala a legii circuitului
magnetic -(M1) din 7.1.2- n care si se nlocuiesc prin explicitarea lor din
legile (M6) si (M5) din 7.1.2, rezultnd:
(PE5) ;
- deoarece , conform relatiei (9.39), expresia (PE5)
devine:
(PE6) ,
15
adica:
(PE7) ;
- dupa cum s-a aratat n capitolul 5, un cmp vectorial poate fi definit n
mod univoc numai daca se precizeaza simultan att rotorul ct si divergenta sa (la
care se mai adauga -n functie de problema- conditiile initiale si la limita). Aici,
prin definitia (PE2) s-a indicat valoarea rotorului vectorului , divergenta lui
putnd fi determinata prin etalonare (de exemplu, n capitolul 5 s-a considerat div
=0). n acest caz, cel mai potrivit -din punctul de vedere al modelarii- este ca div
sa se etaloneze prin conditia lui Lorentz, adica:
, (7.7)
etalonare ce simplifica mult modelul (PE7);
- prin conditia de etalonare Lorentz (7.7) a potentialului electrodinamic
vector , ecuatia (PE7) devine:
, (7.8)
adica:
, (7.8')
sau:
, (7.8")
care reprezinta o noua forma a ecuatiei undelor electromagnetice n medii unde
exista puncte n care densitatea de curent este diferita de zero;
- se introduce, n continuare, relatia (PE4) n legea fluxului electric -sub forma
locala (M3) din 7.1.2- rezultnd:
16
,
sau:
,
adica:
; (PE8)
-nlocuindu-se n ultima relatie (PE8) div prin conditia lui Lorentz (7.7) se
va obtine:
,
adica:
, sau ; (7.9)
- ultima ecuatie (7.9) reprezinta o noua forma a ecuatiei undelor
electromagnetice n medii unde exista puncte n care densitatea de volum a sarcinii
electrice este diferita de zero. Deoarece ecuatia (7.9) se mai poate scrie si sub
forma:
, (7.9')
folosindu-se operatorul lui d'Alambert mai rezulta si exprimarea:
. (7.9")
Prin urmare, potentialele electrodinamice V si , din ecuatiile (7.9") si
(7.8"), reprezinta solutiile unor ecuatii d'Alambert:
17
(7.10) ,
care au fost scrise sub forma unui sistem, deoarece n (7.10) -cele doua solutii V si
nu sunt independente pentru ca ele sunt legate prin conditia lui Lorentz (7.7), iar
termenii din membrul drept sunt legati ntre ei prin legea conservarii sarcinii
electrice (1.92)- pentru medii n repaus (cu ), adica:
(7.11) .
Daca mediul considerat: liniar, uniform, imobil, fara polarizatie electrica
permanenta, fara magnetizatie permanenta si n care nu exista sarcini electrice si
curenti electrici (q
v
=0 si =0), mediul fiind izolant ( 0), descriem propagarea
cmpului electromagnetic (n timp si spatiu) prin una din marimile de stare ale
multimii (7.12):
(7.12) ,
atunci forma generala a ecuatiilor electromagnetice este:
(7.13) ,
stiind ca marimile ( si ) f, pe de o parte, si (V si ) f, pe de alta parte, sunt
perechi legate prin relatiile (U3) si -respectiv- (7.11).
7.1.3. Unda electromagnetica plana
Prin definitie (v. fig. 7.3), unda plana este un caz particular al undelor
electromagnetice pentru care marimile de stare ( si ) depind de o singura
coordonata spatiala si de timp. n cazul exemplului ales in figura7.3, daca punctul
P' (din spatiul n care se propaga undele electromagnetice) este extrem de
ndepartat de sursa de cmp (un oscilator electric dipolar de lungime l), adica
distanta r de la punctul considerat la sursa este foarte mare (mai precis r >>> l - v.
fig. 7.3) atunci unda electromagnetica devine practic unda plana, acesta fiind cazul
cel mai frecvent n comunicatiile radio cu unde electromagnetice modulate (v.
cursul Teoria transmiterii informatiei).
18
Atunci, o unda electromagnetica plana ntr-un mediu dielectric cu 0 (vid,
aer etc.), presupunnd axa y ca directie de propagare, a unui sistem de referinta
cartezian O
xyz
la care este raportat mediul, este determinata de marimile de stare:
(7.14)
unde -spre simplificarea scrierii prin f se subntelege o componenta oarecare a
vectorilor de stare sau .
n aceste conditii, n cazul undei plane, ecuatiile cmpului electromagnetic
(7.5) si (7.5A) pot fi scrise sub forma:
(7.15)
care - pentru a fi rezolvata - se retranscrie sub alta forma si anume:
(UP.1)
Determinarea solutiei
Pentru rezolvarea acestei ecuatii cu derivate partiale (UP.1) se introduc noi
variabile, adica:
t-y/c = si t+y/c = (UP.2), astfel nct: t= (+)/2 si y=c (-)/2. (UP.3). Atunci:
si (UP.4)
astfel ca ecuatia (UP.1) pentru f capata forma:
(UP.5)
care prin integrare dupa - conduce la:
(UP.6)
19
unde F() este o functie arbitrara. Integrndu -se nca odata, dupa , ecuatia (UP.6)
se va gasi:
f= f
1
()+f
2
() , (UP.7)
unde f
1
si f
2
sunt functii arbitrare. n acest fel, solutia ecuatiei (7.15) -rezultata din
solutia (UP.7) n care s-au nlocuit si prin expresiile lor (UP.2)- este:
f=f(y,t)= f
1
(t-y/c)+f
2
(t+y/c) , (7.16)
n care functiile arbitrare f
1
si f
2
se determina prin conditiile initiale si la limita (pe
frontiera) ale problemei concrete date.
Solutia (7.16) arata ca unda plana -solutie a ecuatiei (7.15)- rezulta din
suprapunerea a doua unde, una zisa directa f
1
(sau f
d
) si alta inversa f
2
(sau f
i
), care
se propaga cu viteze egale (c) n sensuri opuse.
ntr-adevar, presupunndu-se de exemplu- ca f
2
=0, solutia (7.16) devine f=
f
1
(t-y/c), care are urmatoarea semnificatie: n fiecare plan y=const. cmpul
electromagnetic variaza n timp, iar n fiecare moment t dat cmpul este diferit,
pentru valorile lui y diferite. nsa este evident ca acest cmp are aceeasi valoare
pentru coordonatele y si timpii t care satisfac relatia t-y/c=const., adica:
y=const.+ct sau y-ct=const. (UP.8)
Aceasta nseamna ca daca la un moment dat t=0, ntr-un anumit punct y al spatiului
cmpului va avea o anumita valoare, dupa un anumit interval de timp T cmpul va
avea aceeasi valoare la distanta =cT de-a lungul axei y de la locul initial. Aceasta
distanta reprezinta lungimea de unda (v. 7.4.5). Pentru a urmari o valoare
constanta data a undei directe f
1
()= f
1
(t-y/c),un obsevator ar trebui sa se deplaseze
astfel nct segmentul sau y sa fie constant, conform relatiei (UP.8), adica cu
viteza:
dy/dt= const.+ dy/dt=0+c dy/dt=c= . (7.17)
Viteza (7.17) fiind pozitiva rezulta ca f
1
() se propaga n sensul crescator al axei y,
fiind -prin urmareunda directa f
d
.
Astfel, se poate afirma ca toate valorile cmpului electromagnetic se propaga
n spatiu de-a lungul axei y cu viteza luminii n vid c (v. 7.4.5).
20
n mod similar se poate arata ca unda f
2
()= f
2
(t+y/c) este o unda care se
propaga n sens opus lui f
1
f
d
,adica n sensul descrescator (negativ) al axei y, fiind
astfel o unda inversa f
i
.ntr-adevar, f
2
()= const. f
2
(t+y/c) = const. (t+y/c)=
const., cu viteza de deplasare dy/dt=d(const.-ct)/dt=-c, deci cu viteza luminii c cu
semnul minus, adica n sens invers undei directe.
n paragraful precedent s-a aratat ca potentialele electrodinamice (V si ) ale
undei electromagnetice pot fi alese astfel nct daca V=0 div =0, conform
conditiei de etalonare a lui Lorenz (7.7). Se va considera -n continuareaceasta
situatie, adica potentialul electrodinamic scalar al undei electromagnetice plane
este ales V=0, ceea ce implica -pentru potentialul electrodinamic vector A-
etalonarea div A=0.
Conditia div =0 da n acest caz:
A
y
/y=0, (UP.9)
deoarece n unda plana luata dupa directia y, toate marimile nu depind de x si z,
rezultnd relatia (UP.9). ntr-adevar:
div =0( /x + /y+ /z)(A
x
+ A
y
+ A
z
)= A
x
/x +A
y
/y +A
z
/z=0
si cum daca marimile nu depind de x si de z, nseamna ca A
x
/x=0 si A
z
/z=0,
ceea ce nseamna ca div =0 conduce si la A
y
/y=0.
Atunci, conform cu (7.15), n care f devine A
y
, va rezulta si relatia:
(UP.10)
2
A
y
/t
2
=0, adica A
y
/t=const.
nsa derivata A/t determina cmpul electric -vezi relatia (PE4) din paragraful
7.1.2- si atunci egalitatea (UP.10) arata ca o componenta A
y
diferita de zero ar
nsemna -n cazul considerat- prezenta unui cmp electric longitudinal constant:
E
y
=const. Deoarece un astfel de cmp nu apartine undei electromagnetice, se poate
spune ca A
y
=0. Asadar, potentialul electrodinamic vector al unei unde plane poate
fi ales totdeauna perpendicular pe axa y, adica pe directia de propagare a acestei
unde.
Daca se considera o unda plana care se propaga n sensul pozitiv al axei y
(unda directa), -atunci n aceasta unda- toate marimile f (n particular si ) sunt
functii numai de t-y/c, conform solutiei (7.16). Din formulele:
21
si ,
care provin din relatia (PE4) din paragraful 7.1.2 cu conditia V=0, se obtine:
(7.18)
unde accentul nseamna diferentierea dupa t-y/c, iar este versorul de-a lungul
directiei de propagare a undei electromagnetice( ). ntroducndu-se prima
relatie (7.18) n ultima se obtine:
(7.19)
care arata ca n cazul undei electromagnetice plane, cmpul electric si magnetic
sunt orientate perpendicular pe directia de propagare a undei (a lui y). Din acest
motiv undele electromagnetice plane se numesc transversale. Din relatia (7.19)
rezulta, mai departe, ca pentru unda plana, cmpurile electric si magnetic sunt
perpendiculare ntre ele si egale n marime absoluta (de exemplu, E
z
cu H
x
si E
x
cu
H
z
). Acest lucru se mai poate arata si astfel:
i) n cazul (7.14) al undelor plane, rotorul si divergenta functiei f sunt:
(UP.11)
deoarece f depinde de o singura coordonata spatiala y si deci:
iar:
(UP.12)
deoarece: .
22
Atunci, daca f= sau , relatiile (UP.11) si (UP.12) arata ca:
(7.20)
(7.20')
(7.21)
(7.21')
ii) comparndu-se, pe componente, relatiile (U3/ 7.1.2) cu (7.20) si (U4/
7.1.2) cu (7.21) rezulta:
ceea ce nseamna:
(UP.13)
precum si:
ceea ce nseamna:
(UP.14)
iii) comparndu-se ntre ele ecuatiile (U1/ 7.1.2) cu (7.20') si (U2/ 7.1.2) cu
(7.21') rezulta imediat:
(UP.15)
si
. (UP.16)
Din aceste relatii rezulta ca undele electromagnetice plane, transversale pe
axa y, au caracteristicile:
23
j) componentele E
y
si H
y
nu depind nici de y si nici de t, asa cum arata
ecuatiile doi din expresiile (UP.13) si (UP.14), precum si ecuatiile (UP.15) si
(UP.16), ceea ce nseamna ca ele reprezinta o distributie statica uniforma,
nelegata cauzal de procesul de propagare. Aceasta mai nseamna ca se pot lasa de-
o parte componentele E
y
si H
y
, ramnnd numai componentele E
z
cu H
x
- legate
prin prima ecuatie din relatiile (UP.14), rezultnd ca vectorii si sunt
perpendiculari pe directia axei y, fapt aratat si de relatia (7.19);
jj) legatura dintre componente: E
z
cu H
x
(asa ca n figura 7.10) si E
x
cu H
z
arata ca n
procesul de propagare al undelor
electromagnetice plane apar doua unde
transversale independente, una directa si alta
inversa, care pot fi analizate separat, fapt
precizat si anterior pin solutiile (7.16);
jjj) derivndu-se prima ecuatie din (UP.13)
n raport cu y si ultima ecuatie din (UP.14) n
raport cu t, se poate elimina termenul
2
H
x
/ty
astfel:

2
E
z
/y
2
= -
2
H
x
/ty si -
2
H
x
/ty=
2
E
z
/t
2
,
care rezulta:

2
E
z
/y
2
=
2
E
z
/t
2
sau
2
E
z
/y
2
=
2
E
z
/t
2
,
obtinndu-se ecuatia:

2
E
z
/y
2
=
2
E
z
/t
2
, (7.22E)
care este de forma (7.15), ecuatie ce a fost rezolvata -relatia (7.16)- avnd, n cazul
componentei E
z
, solutia:
E
z
(y,t)= E
d
(t-y/c)+ E
i
(t+y/c); (7.23E)
24
jv) pentru determinarea componentei H
x
se va proceda la fel, adica se va
deriva prima ecuatie din (UP.13) nsa n raport cu t si ultima ecuatie din (UP.14 )
n raport cu y:

2
E
z
/yt= -
2
H
x
/t
2
si -
2
H
x
/y
2
=
2
E
z
/ty ,
dintre care, eliminndu-se
2
E
z
/ty ,rezulta ecuatia:
(7.22H)
2
H
x
/y
2
=
2
H
x
/t
2
,
care este de forma (7.15), ecuatie ce a fost rezolvata anterior -v. relatia (7.16)-
avnd, n cazul componentei H
x
, solutia:
(7.23H) H
x
(y,t)= H
d
(t-y/c)+ H
i
(t+y/c).
Interpretarea solutiei
Asa cum s-a mai aratat n repetate rnduri si cum o dovedesc aici relatiile
(UP.13) si (UP.14), cmpul magnetic nu este independent de cmpul electric, astfel
nct undele H
d
si H
i
din solutia (7.23H) pot fi exprimate prin E
d
si E
i
ale solutiei
(7.23E).
Astfel, din prima ecuatie a relatiilor (UP.13) si tinndu-se seama de
schimbarile de variabila (UP.2) se va obtine:
(UP.17) H
x
/t= E
z
/y
de unde va rezulta, prin integrare, H
x
. Astfel:
H
x
=- c(dE
d
/d + dE
i
/d)dt+ H
x0
(y)= - [E
d
/t(/t)
-1
+ E
i
/t(/t)
-
1
]dt+H
x0
(y)=
(UP.18) = - dt+ H
x0
(y),
n care variabilele si s-au nlocuit prin expresiile lor n functie de t (UP.2). Va
rezulta mai departe, prin introducerea lui -1 sub integrala (UP.18):
25
H
x
=- dt+H
x0
(y)=
(7.24H) = [-E
d
(-)+E
i
(-)]+H
x0
(y) sau H
x
= [E
d
()- E
i
()],
din care lipseste constanta de integrare H
x0
(y), deoarece nu apartine undei
electromagnetice pentru ca din ultima egalitate a relatiilor (UP.14), adica -H
x
/y=

2
E
z
/t
2
, rezulta ca H
x0
(y)=const. fiindca la t=0 , d H
x0
/dy=0.
Termenul 1/c din expresia (7.24H) poate fi scris si sub forma:
(7.25) si
care are dimensiunea:
[c]= [/]
1/2
=[[H] [m]
-1
/[F] [m]
-1
]
1/2
=[H/F]
1/2
=
= [[V] [s][A]
-1
/[A] [s][V]
-1
]
1/2
=[[V]
2
/[A]
2
]
1/2
=[V]/[A]=[],
adica de impedanta (v.cap.8).
De aceea, ultimul termen al expresiei (7.25) se defineste ca fiind impedanta
de unda (intrinseca) a mediului n care se propaga unda; ea se noteaza cu si este:

(7.26)
n care: este impedanta de unda relativa a mediului,
este impedanta de unda a vidului.
Atunci, solutiile generale ale ecuatiilor (7.22E) si (7.22H) se pot exprima si n
urmatoarea forma:
(7.27E) E
z
(y,t)= E
d
(t-y/c)+ E
i
(t+y/c),
26
H
x
(y,t)= [ E
d
(t-y/c)- E
i
(t+y/c)] , (7.27H)
n care intervin numai doua functii arbitrare, E
d
si E
i
(ce se pot determina din
conditiile initiale si la limita ale problemei date). Solutiile legate (7.27E) si (7.27H)
pot fi reprezentate grafic, pentru un caz general oarecare, asa ca n figura 7.11
(7.11a reprezinta undele directe si 7.11b -undele inverse).
Transferul de energie
Undele electromagneti-ce
plane transversale, reali-zeaza
un transfer de energie prin
suprafata plana a undei, care se
poate determina prin densitatea
de suprafata a PUTERII
electromagnetice transferate
(fluxul de putere), adica prin calcularea vectorului Poyting (v. 1.5.3, unde a fost
definit prin
Astfel, pentru unda directa rezulta:
(7.28)
iar pentru unda inversa:
(7.29)
ambele exprimate n [W/m
2
].
Din aceste expresii, (7.28) si (7.29), reiese ca transportul de energie
electromagnetica se face n lungul axei y (ce are versorul ), unda directa n sensul
pozitiv al axei y (+ ) iar cea inversa n sensul negativ al lui (- ), cea ce nseamna
ca propagarea undei electromagnetice plane se face transversal pe o singura
directie (de exemplu y , asa cum s-a considerat initial).
inndu-se cont de relatiile (7.27H) si (7.26) nseamna ca se mai poate scrie
(de exemplu pentru unda directa):
27
(7.30)
Densitatea de volum a energiei electromagnetice (v. 1.5.3) fiind:
- pentru energia electrica
- pentru energie magnetica
ambele exprimabile n [Ws/m
3
], nseamna ca ridicndu-se la patrat ambii membri
ai egalitatii (7.30), rezulta:
sau (7.31)
ceea ce exprima egalitatea dinte densitatea de volum energiei electrice si energiei
magnetice a undei directe.
Atunci, valoarea absoluta S
d
a vectorului Poyting, pentru unda directa, se
poate exprima n functie de densitatile de volum ale energiei electromagnetice
determinate n mediul n care se propaga unda astfel:
(7.32)
Relatia (7.32) conduce la urmatoarea interpretare fizica: energia transportata
de unda electromagnetica ntr-un interval mic de timp t , printr-o portiune de
suprafata cu aria A normala pe directia sa de propagare (deci pe directia vitezei de
propagare c ) este egala cu energia electromagnetica totala din cilindrul cu ariile
frontale A si lungimea l=ct (adica egala cu lungimea cu care s-a propagat
suprafata A n intervalul de timp t), asa cum se reprezinta schematic n figura
7.12.
Mai rezulta si urmatoarele interpretari:
- unda electromagnetica plana
transporta cu ea o anumita putere, ceea ce
nseamna ca prin propagarea ei, n timp si
28
spatiu, unda electromagnetica propaga energie electromagne-tica, cu densitatea de
volum data de relatiile (7.31);
- unda electromagnetica plana exercita o anumita forta asupra peretilor ce o
reflecta (nepermitnd ''trecerea'' ei mai departe).
n legatura cu aceasta ultima interpretare se propune urmatoarea problema,
devenita clasica.
Problema
Sa se determine forta care actioneaza asupra unui perete ce reflecta (cu un
coeficient de reflexie r) o unda electromagnetica plana, ce ''cade'' asupra peretelui.
Rezolvare. Forta , n [N/m
2
], care actioneaza asupra unitatii de suprafata a
peretelui este data de impulsul energiei electromagnetice al unitatii de volum, adica
S/c=w, ce se exercita asupra peretelui pe unitatea de suprafata pe directia de
incidenta ( cu versorul ):
n [N/m
2
]
unde este versorul normalei la suprafata peretelui, w' este densitatea de volum a
energiei undei reflectate de perete pe o directie data de versorul care se
determina cu relatia w' = r w (ce rezulta chiar din diferenta coeficientului de
reflexie r).
Introducndu-se unghiul de incidenta (care este egal si cu unghiul de
reflexie ) se obtin:
- componenta normala a fortei (cunoscuta n Fizica sub numele de ''presiune
luminoasa''):
- componenta tangentiala a fortei:
7.1.4. Potentiale electrodinamice retardate
29
S-au definit, n paragaful 7.1.2, potentialele electrodinamice vector si
scalar (V) necesar studiului undelor electromagnetice n medii n care exista puncte
unde q
v
0 sau 0, q
v
si constituind asa-numitele surse de cmp. n regim
dinamic, valoarea potentialelor dint-un punct P' (de raza vectoare ' fata de o
origine de referinta O) si la un moment t este determinata de valoarea surselor de
cmp (q
v
si ) dintr-un punct P al domeniului (fig.7.13), la un moment anterior
t=t'-R/c (unde R este valoarea absoluta razei vectoare si c este viteza de
propagare a undei electomagnetice), decalajul fiind egal cu timpul necesar undei
electromagnetice sa se propage din punctul P n punctul P'(v. fig. 7.13), ceea ce
este n acord cu conceptia actiunii din aproape n aproape. Datorita acestei
ntrzieri a potentialelor electrodinamice fata de sursele cmpului electromagnetic,
potentialul vector si cel scalar V poarta denumirea de potentiale
(electrodinamice) retardate.
n continuare se va analiza acest proces al retardarii potentialelor
electrodinamice.
Mai nti se vor solutiona ecuatiile
undelor electromagnetice n medii cu sarcini
de cmp (q
v
si ), adica ecuatiile (7.8") si
(7.9") n conditiile unui mediu omogen si
infinit extins folosindu-se notatiile din figura
7.13. Prin procedeele clasice ale Teoriei
ecuatiilor fizicii matematice, se determina
solutia ecuatiei (7.8") -adica sub
forma:
(7.33)
n care si v

este volumul domeniului n care sunt distribuite sursele de


cmp electromagnetic: (densitatea de curent) si q
v
(densitatea de volum a sarcinii
electrice), ambele ca functii de (de punct) si de timp t (v. fig. 7.13).
Solutia ecuatiei (7.9") -adica V= - q
v
/- este de forma:
. (7.34)
30
n expresiile precedente, (7.33) si (7.34), marimile q
v
si sunt marimi
retardate , fapt care de obicei- se indica prin scrierea lor ntre paranteze drepte;
astfel:
si .
Este de remarcat (v.cap.5 si cap.2) ca solutia (7.33) este similara expresiei
determinata pentru potentialul magnetic vector definit pentru cmpul magnetic
cvasistationar (n capitolul 5 s-a aratat ca iar solutia
(7.34) este identica cu expresia determinata n capitolul 2 pentru calculul
potentialului electrostatic (si anume, numai n cazul mediilor cu distributie de
volum a sarcinii elastice: ). De altfel, folosindu-se aceste expresii
ale lui si V, solutia (7.34) se stabileste prin aplicarea teoremei superpozitiei
(mediul fiind liniar) n conditii de simetrie a distributiei de volum a sarcinii
electrice, n mediu omogen si izotrop. Solutia (7.33) se determina prin
componentele lui (A
x
, A
y
,A
z
), tot prin supozitie.
Potentialele retardate si , precum si marimile retardate -ca de
exemplu [q
v
] si [ ]- intervin n studiul radiatiei undelor electromagnetice, produse
de oscilatoare electrice si magnetice (asa cum se va arata n paragrafele 7.1.6 si
7.1.7).
7.1.5. Potentialul vector a lui Hertz
n unele cazuri, cum este acela al mediilor n care exista polarizatie electrica
temporara variabila n timp sau magnetizatie temporara variabila n timp ,
n care aceste marimi pot produce unde electromagnetice, mediile numindu-se
ereditare (deoarece prezinta fenomene de memorie, n sensul ca starea prezenta a
mediului depind de starile trecute), studiul radiatiei si propagarii undelor
electromagnetice se face mai simplu daca se utilizeaza metoda potentialului a lui
Hertz, care consta n introducerea unui vector de tip potential, numit vectorul lui
Hertz (sau potentialului lui Hertz), ce se noteaza cu .
Potentialele electrodinamice, si , sunt -n buna masura- arbitrare; daca se
utilizeaza conditiile de etalonare ale lui Lorentz (7.7), din care rezulta:
31
atunci se justifica imediat definirea potentialului vector a lui Hertz, , din care
deriva si V prin relatiile:
(7.36')
si
(7.36'')
unde verifica ecuatia neomogena an undelor:
(7.37)
n care este vectorul polarizatiei temporare.
ntr-adevar, conform ecuatiei (7.8'') si atunci, nlocuindu-se prin
definiti lui (7.36') rezulta:
(H1)
Dar, asa cum s-a aratat n subcapitolul 4.2, n cazul n care sursa de cmp
variaza n timp rezulta :
(H2)
adica densitatea curentului de deplasare. Dar si atunci:
(H3)
32
unde este densitatea curentului de polarizatie electrica. Daca n mediul
considerat exista n mod permanent polarizatie electrica temporara variabila n
timp (mediul ereditar), atunci componenta este predominanta si nlocuindu-se
n relatiile (H1) pe prin rezulta:
,
adica ecuatia neomogena a undelor (7.37).
Alegndu-se o solutie oarecare a ecuatiei vectoriale si neomogene a undelor
(7.37) se poate construi de aici un cmp electromagnetic posibil (data fiind
neunicitatea solutiilor ecuatiei lui d'Alembert) adica se identifica aceea solutie a
vectorului , determinndu-se apoi si . Cmpul astfel determinat
este acceptabil daca verifica si conditia pe frontiera sau la infinit.
Mai mult, se poate introduce si un asa-zis antipotential al lui Hertz, notat cu
', plecndu-se de la forma locala a fluxului electric (valabila numai n
medii fara densitate de volum a sarcini electrice , deci cu ).
Scriindu-se ceea ce combinat cu forma locala a circuitului magnetic
da (presupunndu-se ca mediul este lipsit si de sursa de cmp
densitate de curent , adica ):
ceea ce conduce la:
Deoarece, conform legii inductiei electromagnetice, si conform
definitiei potentialului vector se scrie si , rezulta:
adica Cmpul fiind irotational,
poate fi exprimat ca un cmp de gradient si -ca urmare- vectorul intensitatii
cmpului electric poate fi scris n forma:
(H4)
33
situatie n care, n conditia de etalonare Lorentz pentru antipotentiale lui Hertz
prin relatiile :
(H5)
de unde rezulta:
. (7.38)
De aici reiese ca trebuie sa verifice ecuatia neomogena a undelor:
= (7.39)
unde este magnetizatia .
La relatia (7.39) se ajunge n felul urmator :
- deoarece n punctele lipsite de surse dar si fara polarizatie
electrica , relatia (7.37 ) devine:
=0 dar si =0 (H6)
-atunci, din relatia (H6) combinata cu (H5) reiese :
(H7)
caci
-dar ceea ce nsemna , din relatia (H7)
ca se poate scrie :
= ,
34
adica relatia (7.39). Dimensional, se constata ca att relatia (7.37) ct si relatia
(7.39) au aceleasi dimensiuni si anume .
7.1.6. Radiatia oscilatorului electric elementar
Daca ntr-un domeniu (fig.7.14), considerat liniar, uniform (omogen si
izotrop) si infinit extins, ntr-un punct exista un oscilator electric elementar
sub forma unui dipol electric , ce are momentul electric
(v.fig.7.14) care variaza n timp, de exemplu alternativ : atunci se
formeaza un oscilator electric elementar (cu foarte mic ) -de tipul celui din figura
7.3- care produce n un cmp electromagnetic radiant ce se propaga n sub
forma unor unde sferice (v. 7.1.1 si fig.7.5c). Problema care se pune este,
evident, aceea a determinarii acestui cmp electromagnetic radiat n de , prin
calcularea marimilor de stare ale cmpului si ntr-un punct situat
la o distanta r fata de dipol, mult mai mare dect lungimea l a acestuia (r>>l), ceea
ce se face prin determinarea -mai nti- a potentialelor electrodinamice.
Din cauza simetriei si uniformitati, n
toate puntele P situate pe o suprafata sferica
, aflate deci la aceeasi distanta r(P) de
O (adica de p), conform schitei din figura
7.14, cmpul electromagnetic va avea
intensitatile cmpului electric (pe de o parte)si
a celui magnetic (pe de alta parte), de aceeasi
valoare absoluta
.
Potentialele electrodinamice
Aplicndu-se relatia (7.34), prin care se determina potentialul electrodinamic
scalar retardat V, se va obtine pentru cazul din figura 7.14:
(ROE1)
35
n care este volumul nchis de suprafata sferica (luate astfel nct sa
cuprinda ntreg dipolul ), iar si sunt sarcinile retardate, scrise
conform conventiei de notatie (7.35) introdusa n paragraful 7.1.4. Este precizat
faptul ca sarcinile ale dipolului electric fiind pe corpuri punctiforme din
, atunci Dezvoltnd n serie Taylor n raport cu r si o
variatie ultimul termen al relatiei (ROE1), atunci -cu o aproximatie de
ordinul 1 (adica pastrnd numai primii doi termeni al seriei)- se va obtine, din
forma generala
(ROE2)
si:
(ROE3)
cu justificarea ca fiind foarte mic
Din figura 7.14 rezultnd:
(ROE4)
(pentru ca ) si introducndu-se relatia (ROE4) n (ROE3) si apoi
rezultatul n (ROE1) se va obtine :
semnul ' reprezentnd derivata dupa directia razei, astfel ca:
36
si, deoarece - momentul electric retardat, rezulta n definitiv :
(7.40)
unde semnificatia punctului este ceea a derivatei n raport cu timpul
care se explica astfel:
-la un dipol electric de lungime data, variatia n timp a momentului electric
, nseamna -de fapt- variatia sarcinilor electrice n timp ;
-variatia n timp a sarcinilor se produce printr-un transfer
de sarcini electrice de-a lungul dipolului, printru-un canal cilindric cu
aria transversala mica , ntre cele doua extremitati punctiforme, 1 si
2 , ale dipolului(fig.7.15);
-n acest fel, de-a lungul canalului asociat dipolului electric, apare
un curent electric care (conform conventiei de semne din figura7.15) si
legii conservarii sarcinii electrice are intensitatea:
(ROE5)
avnd densitatea de curent .
n ceea ce priveste determinarea potentialului electrodinamic vector , se
pleaca de la expresia (7.33) a potentialului retardat care, n cazul oscilatorului
electric elementar din figura 7.14 si cu notatiile din figura 7.15, da:
care, pentru punctul P din figura 7.14, pentru care R=r, devine :
37
. (7.41)
Marimile de stare ale undei electromagnetice radiate
Aceste marimi sunt intensitatea cmpului electric si intensitatea cmpului
magnetic , pe care le vom determina pentru puntele , indicate n figura
7.14, prin intermediul potentialelor electrodinamice retardate (7.40) si (7.41),
stabilite anterior .
Cmpul electric. Expresia intensitatii cmpului electric pentru cazul din
figura 7.14 se obtine utiliznd relatia (PE4)/7.1.2, adica: prin
calcularea termenilor ei n conditiile date (oscilatorul electric elementar -
v.fig.7.14):
j) primul termen (adica derivata potentialului electrodinamic vector retardat
n raport cu timpul t) este derivata n raport cu timpul a relatiei (7.14):
(ROE7)
n care (derivata a doua n raport cu timpul t a momentului electric );
jj) la doilea termen este grad V, adica aplicat relatiei (7.40):
(ROE8)
n care se poate calcula prin derivata dupa r, deci si numai dupa o singura
axa x (v. fig.7.14) adica:
38
(ROE9) .
n mod asemanator :
(ROE10)
jjj) introducndu-se expresiile (ROE9) si (ROE10) n (ROE8) se obtine grad
V :
(ROE11)
jv) revenindu-se (ROE7) cu (ROE11) se obtine expresia intensitatii cmpului
electric, adica:
(7.42)
Se constata ca daca dipolul este constant, adica si
atunci relatiile (7.40) si (7.42) reprezinta relatiile potentialului
electrostatic si -respectiv- intensitatea cmpului electrostatic produs de un dipol
electric - v.subcap.3.6, aplicatia 3.6.2, relatiile (3.64) si respectiv (3.66').
39
Cmpul magnetic. Expresia intensitatii cmpului magnetic pentru cazul din
figura 7.14 se obtine utiliznd relatia (PE2) - 7.1.2 de definitie a potentialului
electrodinamic vector , adica , stiindu-se ca n cazul mediului considerat
initial si ca urmare:
. (ROE12)
Dar are -n acest- caz expresia (7.41) si atunci (ROE12) devine -conform
celor aratate n 9.1.2, relatia (9.31)-:
(ROE13)
n care :
(ROE14)
astfel ca va rezulta, introducnd pe (ROE14) n (ROE13):
(7.43)
Impedanta de unda a mediului. Definita prin relatia (7.26), acest parametru,
notat cu , poate fii calculat -asa cum arata expresia (7.27H)- si prin raportul dintre
valorile intensitatilor cmpului electric si cmpului magnetic .
Determinarea valorilor acestor intensitati prilejuieste constatarea ca marimile
de stare, si , ale undelor electromagnetice radiate de oscilatorul electric
elementar -determinat prin - au expresiile (7.42) si -respectiv- (7.43) formate
din trei -respectiv- doi termeni aranjati dupa ordinul derivatei n raport cu timpul a
40
momentului electric retardat, adica dupa . Dintre acestia, termenii ce
contin derivata de ordinul doi variaza (scad) n spatiu (n raport cu distanta r de la
dipolul electric la punctul ) mult mai lent. Din aceasta cauza la distante r mari
(att de mari nct sa ajunga n zona undelor din ), cmpul electromagnetic este
determinat n mod semnificativ numai de termenii de ordinul doi (notati cu
) adica de:
(7.42')
si
(7.43')
Aceste relatii arata (v.fig.7.14) ca liniile de cmp electrice sunt meridianele
(adica cele pentru care unghiul ) si liniile de cmp magnetic sunt
paralele (pentru care unghiul ).
Valorile absolute ale intensitatiilor cmpului electromagnetic rezulta din
expresiile (7.42') si(7.43') fiind:
(7.42')
si:
(7.43'')
Cu aceste valori se pot determina, imediat, impedanta de unda a mediului:
41
,
adica exact definitia (7.26).
Puterea radiata
La valori mari ale lui r (adica n zona undelor), radiatia electromagnetica se
face cu un transfer superficial de putere, n , dat de vectorul Poyting (definit,
dupa cum se stie, prin ), care se calculeaza -n aceasta zona- prin produsul
dintre vectorii , dati relatiile (7.42') si (7.43') fiind:
(7.44')
un vector cu valoare absoluta :
(7.44'')
care fiind perpendicular pe planul format de (ambii acesti vectorii tangenti
la sfera din figura 7.14) este orientat deci pe directia razei Aceasta
nseamna ca transportul de energie electromagnetica se produce de la dipolul
oscilator catre exterior, sub unghiul .
De aceea, puterea instantanee totala, n [W], radiata de dipolul oscilatorului
elementar, , se poate calcula ca fiind fluxul vectorului prin suprafata sferica
(v. fig.7.14) ce nconjoara dipolul, adica (v. fig. 7.14):
deoarece vectorii au aceeasi directie (si anume aceea a razei sferei ).
42
Va rezulta n final :
. (7.45)
Rezistenta de radiatie
Considerndu-se dipolul ca fiind o antena ce radiaza continuu unde
electromagnetice cu densitate de suprafata a puterii radiate , va trebui sa se
considere ca momentul electric variaza sinusoidal n timp :
(RA1)
unde s-a considerat ca sarcinile electrice ale "capetelor" punctiforme ale dipolului
(1 si 2 din figura 7.15) variaza sinusoidal ntre valorile , prin transfer
de sarcina electrica de-a lungul dipolului, cu o perioada de repetitie T, ceea ce
presupune existenta unui curent alternativ sinusoidal i n lungul dipolului (v.
fig.7.15) dat de :
(RA2)
ce are valoarea maxima si valoarea efectiva (v. cap.8).
Unei perioade de repetitie T i corespunde, prin definitie, o frecventa de
oscilatie si o pulsatie (v. cap.8):
(RA3)
Deoarece, conform relatiei (ROE5), din primul subparagraf,
(RA4)
rezulta ca se poate scrie:
(RA5)
43
si:
(RA6) .
Atunci expresia (7.45) a puterii instantanee, p
r
, radiata de dipolul oscilant (o
antena de lungime l) este:
(RA7)
n relatiile (RA5), (RA6) si (RA7) s-a nlocuit cu si cu , adica nu
s-a mai tinut seama de retardare, deoarece ea (retardarea) nu face altceva dect sa
introduca modulele de defazaj, n functie de r (raza a sferei ), defazaj care nsa
nu influenteaza valoarea medie a puterii disipate (care se obtine integrndu-se ,
astfel ca valoarea integralei nu este influentata de acest defazaj dat de retardare ).
Puterea medie radiata, , se obtine -conform definitiei (v. cap.8)- prin
integrare pe o perioada de timp T a puterii instantanee radiata , data de expresia
(RA7):
si deoarece lungimea de unda este determinata de frecventa oscilatiilor dipolului,
f, prin relatia cunoscuta : atunci :
(7.46)
Deoarece, n cazul unui curent electric cu valoarea efectiva I, un rezistor cu
rezistenta R disipa puterea (activa -v. cap.8): , rezulta faptul ca un rezistor ce
disipa puterea (activa) P, la un curent cu valoarea efectiva I are rezistenta :
. Cunoscndu-se aceasta expresie, rezulta ca rezistenta de radiatiei a unui
dipol oscilant , ,se determina cu expresia :
44
(7.47)
care s-a obtinut prin nlocuirea lui cu expresia sa (7.46).
Asa cum se arata n manualul Preda, M s.a (1980), pentru oscilatorul dipolar
elementar situat n vid (pentru care viteza de propagare este
) rezulta ca rezistenta de radiatie este:
(7.47') .
Din aceasta ultima relatie (7.47'), precum si din relatia
(7.46), rezulta ca puterea radiata si rezistenta de radiatie
a antenei (asimilata dipolului oscilant ) au valorii
semnificative numai daca , adica la frecvente nalte :
(cu mic). Dar daca l (lungimea antenei de emisie)
este mare, atunci antena nu mai poate fii considerata un dipol
(pentru ca, prin definitie, si ). n Preda,
M s.a (1980) se da urmatorul exemplu: de-a lungul unei
antene liniare cu naltime h, alimentata n curent sinusoidal
de nalta frecventa, valoare efectiva a curentului variaza n lungul antenei, adica
I(x), asa ca n figura 7.16.
Antena din figura 7.16 poate fi descompusa ntr-un sir de dipoli elementarii
cu lungimea dx si valoarea instantanee a curentului i(x). Atunci, cmpul
electromagnetic total, radiat de antena, se obtine prin suprapunerea cmpurilor
elementare produse de fiecare dipol elementar component. Figura 7.16 mai arata ca
la antena reala trebuie sa se tina seama si de imaginea ei fata de suprafata
pamntului (partea desenata cu linie ntrerupta n figura 7.16), care trebuie
adaugata si ea.

7.1.7. Radiatia oscilatorului magnetic elementar
ntr-un domeniu , liniar, uniform (onogen si izotrop), extins la infinit si
lipsit de sarcini electrice (avnd deci , n , n orice punct ), se
presupune ca exista o bucla de curent (v. 1.1.2) sub forma unei spire conductoare
45
filiforme (figura 7.17), circulara (cu raza a relativ mica fata de distantele la zona
undelor, unde se considera un punct ), al carui curent i este variabil n timp,
eventual periodic: . Dupa cum se stie (v. 1.1.2) o bucla de curent este
caracterizata de momentul sau magnetic, un vector definit prin , unde
este aria suprafetei nchisa de spira n planul ei si orientata perpendicular pe planul
spirei, cu sensul asociat lui i dupa regula burghiului drept. Se considera un sistem
de referinta cartezian Oxyz, ca originea axelor n centrul spirelor O (pentru
simplificarea scrierii ), asa ca n figura 7.17.
n acest caz, si momentul
magnetic are valoarea . Daca i=i(t),
atunci m=m(t) , adica este variabil n timp, ceea
ce face ca n , n jurul spirei , sa se
produca un cmp electromagnetic, ce se propaga
n , spira fiind considerata un oscilator
magnetic elementar (adica avnd a<<r, unde r
este distanta la punctul , n care se
determina cmpul electromagnetic produs de
oscilator ).
Pentru ca s-a considerat cazul n care n
, peste tot n potentialul electrodinamic scalar este V=0, asa
cum rezulta din relatia (7.34), iar potentialul magnetic al vectorului -definit prin
relatia (7.33)- va avea expresia :
care tine seama de faptul ca sistemul ce produce cmp magnetic este o spira , un
element de volum fiind n care este suprafata unei sectiuni prin spira,
iar un element de spira orientat apartinnd lui . Produsul scalar
deoarece spira fiind filiforma sectiunea ei transversala este perpendiculara pe . n
integrala precedenta, este versorul tangentei la spira si produsul vectorial
este normal pe planul spirei avnd sensul lui (v. fig.7.17).
46
Pentru a<<R, deoarece , se poate considera r=R si integrala
anterioara conduce la :
stiu ca : sunt marimi retardate.
Deoarece , conform relatiei (PE4) 7.1.2, si n acest caz
, atunci :
(7.48)
si
(7.49)
Lundu-se, n zona undelor punctului P (fig. 7.17), numai componentele
semnificative ale intensitatilor cmpului, adica si ,
rezulta expresia densitatii de suprafata a puterii transportate n zona undelor (adica
vectorul Poynting):
(7.50)
Puterea instantanee totala radiata printr-o suprafata sferica (cu din
zona undelor, pentru care r>>a) este:
(7.51)
47
Daca prin spira curentul este sinusoidal, cu valoarea instantanee
unde atunci momentul magnetic al spirei este variabil n timp tot
sinusoidal:
m = a
2
i = a
2
,
puterea medie, P
r
, radiata fiind:
(7.52)
deoarece iar rezistenta de radiatie a
mediului (R
r
) este:
(7.52) ,
care n vid (ce are =
0
= 4 10
-7
H/m) capata expresia:
(7.52') n .
7.1.8. Difractia undelor electromagnetice
Difractia reprezinta fenomenul de propagare a undelor (luminoase, acustice,
de materie, electromagnetice etc.) si n spatele unor obstacole (a ecranelor), n care
exista orificii, fante, "margini" etc.
Difractia undelor electromagnetice, ca si difractia luminii (v. Fizica), care este
ea nsasi de natura electromagnetica, se datoreste starii oscilatorii a undelor ce se
propaga n spatiu. Conform principiului lui Huygens (v. Fizica), vibratiile care se
propaga n exteriorul unei suprafete nchise ce contine o sursa oscilatorie de cmp
sunt identice cu cele care se obtin suprimnd sursa si nlocuind-o cu izvoare
convenabil repartizate pe suprafata.
Astfel, daca o unda provine dintr-o sursa radianta pumctiforma A (fig. 7.18),
avnd o forma sferica -fie ca HI (v. fig. 7.18)- si daca n calea ei se interpune un
48
ecran HB si GI, n care exista un orificiu BG, atunci zona de propagare a undelor
va fi ntotdeauna delimitata de razele (liniile) ABC si AGE, iar undele care se
propaga dincolo de ecran (n zona DCEF) sunt datorate unor izvoare B, b,G,d,C,E
etc. repartizate pe suprafetele sferei BG,d
'
d
''
,DF etc., care produc undele de
difractie KL (numite de catre Huygens unde secundare).
Repartitia izvoarelor B,G,b,d,C,E etc. se
bazeaza pe urmatorul postulat al lui Fresnel: "un
punct al suprafetii poate fi considerat o sursa a carei
amplitudine si a carei faza sunt aceleasi cu cele ale
unei vibratii produse n acel punct de sursa
interiara". Acest postulat al lui Fresnel este riguros
valabil numai daca se aplica ntr-un mediu extins la
infinit dincolo de suprafata ce nchide sursa
punctiforma oscilatorie.
Din cauza acestei restrictii, au aparut multe alte teori privind difractia undelor,
fiecare avnd ca punct de plecare un caz concret, cum ar fi difractia produsa de
diverse fante existente n ecranul ce se opune propagarii undelor.

Difractia produsa de o fanta dreptunghiulara
Se considera un ecran opac n care exista o fanta
dreptunghiulara cu lungimea l
z
si grosimea b
x
. Folosindu-se
notatiile din figura 7.19 si presupunndu-se ca sursa oscilanta de
unde este la o distanta suficient de mare spre a se putea admite ca
un mic element din suprafata ecranului atins de unda este o
portiune dintr-o unda plana (ceea ce , n teoria lui Fresnel,
corespunde unor dimensiuni ale fantei suficient de mici ca 1/r
1
-
unde r
1
este distanta de la ecran la sursa de unde- sa nu aiba
variatii apreciabile n fanta si, de asemenea, ca 2 r
1
/ -unde
este lungimea de unda- sa aiba variatii mici n comparatie cu
ceilalti termeni care dau faza undei) se poate scrie ca elementul de
arie al fantei este: df = b
x
dz.
Unda totala care se obtine la o distanta r fata de elementul de
fanta df este:
49
(D1)
n care a este valoarea maxima a undei pe lunginea l
z
. Daca se considera unda
totala la o distanta r foarte mare n comparatie cu l
z
, atunci se poate admite ca r
-
1
r
0
-1
, unde r
0
este distanta de la centrul fantei la sursa oscilatoare generatoare de
unde (v. fig. 7.19). n ceea ce priveste faza undelor (corespunzatoare directiilor r si
r
0
) se poate admite cu o aproximatie suficient de buna ca:
r - r
0
= z cos , (D2)
n care este unghiul dintre axa z a fantei si directia lui r.
Introducndu-se expresia (D2) n relatia (D1), integrndu-se si facndu-se
transformarile trigonometrice care se impun, se va obtine intensitatea undei u
astfel:
n care si sunt constante ale cazului analizat, din figura 7.19.
De aici rezulta ca prin difractie se va produce o noua unda a carei intensitate
U variaza cu unghiul dupa modelul:
(7.53)
Expresia (7.53) reprezinta modelul asa numite difractii Frauenhoffer.
Difractia undelor electromagnetice de radiofrecventa
La cursul Teoria transmisiei informatiei se va arata ca majoritatea proceselor
de transmitere la distanta a datelor se face prin intermediul asa-ziselor unde
radioelectrice (unde radio), care sunt unde electromagnetice cu frecventa mare
50
(radio frecventa, de la 50 kHz la 150 MHz sau si mai mult), sinusoidale sau
dreptunghiulare, care formeaza semnalul purtator ce este modulat (prin numeroase
metode) cu semnalul util ce trebuie transmis. Aceste unde radio sunt emise de
antene n spatiul din jurul globului terestru (deci n atmosfera) de unde sunt captate
de antenele celor ce realizeaza receptia si care se gasesc raspndite pe suprafata
terestra.
n aceste cazuri, difractia undelor radio
asigura propagarea acestora dincolo de
orizontul optic si n spatele obstacolelor.
Considerndu-se Pamntul perfect sferic,
problema difractiei undelor radio a fost
rezolvata teoretic, calculele aratnd ca dincolo
de orizont (deci n zona de difractie)
intensitatea cmpului are o scadere
exponentiala cu att mai rapida cu ct
frecventa este mai nalta sau lungimea de unda
= c/f este mai mica (asa cum se arata n
figura 7.20, unde a = u
recuperat
/u
emis
este atenuarea intensitatii cmpului electric la
receptor, la emisie a fiind egal cu 1).
Dealurile, accidentele de teren, cladirile etc. au influienta neglijabila n
domeniul undelor kilometrice si hectometrice (adica la frcvente de sute si mii de
kHz), dar reprezinta obstacole pentru undele metrice si submetrice (adica peste
100MHz). Cnd obstacolul are o muchie destul de ascutita (obstacolul de tip
"muche de cutit" ) cu raza de curbura a obstacolului R<0,003
-3
, unde este
unghiul dintre directia emitator -obstacol si directia obstacol- receptor (fig. 7.21),
se poate aproxima cmpul n spatele obstacolului ca rezultanta cmpurilor
provenite de la fiecare punct al suprafetii de unda libera din planul obstacolului.
Cnd obstacolul are o curba cu raza de curbura mai mare, de tip obstacol
"bombat" (fig. 7.22), se produce o difractie succesiva n fiecare punct al
obstacolului, invizibil de la extremitatile traseului (portiunea d pe figura 7.22), iar
la frecvente mai joase intervin si pierderile n sol. De asemenea, n aceste cazuri
mai intervin si undele reflectate de ionosfera.
51
n cazul undelor metrice (sute de MHz), dealurile si muntii introduc atenuari
de difractie de ordinul zecilor de decibeli (v. cursul Masurari electronice), atenuari
uneori mai mici dect ar introduce difractia n jurul curburii Pamntului la aceeasi
distanta.
La frcvente mai nalte dect 3000MHz, atenuarea de difractie, chiar n spatele
cladirilor, devine att de mare nct receptia pe traseele de difractie nu mai este
posibila.
7.1.9. Ghiduri de unda
Prin ghiduri de unda -n sensul tehnic- se ntelege un mediu delimitat de
peretii interiori reflectanti ai unui tub solid n care are loc propagarea unor unde
electromagnetice. Undele sunt deci ghidate de catre peretii tubului, care sunt
considerati - n studiu - ca sunt realizati dintr-un material perfect conductor.
Teorema de existenta a lui Dario Graffi
n ghidurile de unda, cmpul electromagnetic se determina prin rezolvarea
unei probleme interioara cu derivate partiale. Pentru rezolvarea unor astfel de
probleme este esentiala teorema de existenta a lui Dario Graffi care va fi prezentata
pe scurt n continuare (dupa Nicolau, Edm., 1972).
Teorema. Un cmp electromagnetic armonic (adica de forma sinusoidala)
este univac determinat ntr-un domeniu (n care exista un mediu slab
conducator), limitat n parte de un conductor perfect (cazul ghidurilor de unda) iar
n rest de suprafete plane, separate ntre ele, cu conexiune simpla, pe care se dau
componentele normale ale cmpului.
Daca una sau toate aceste suprafete plane sunt cu conexiune multipla, este
necesar -pentru determinarea univoca a cmpului electromagnetic- sa se dea
circulatia cmpului magnetic pe linia ce limiteaza, n interior, suprafetele n cauza.
Este de mentionat ca suprafetele plane nu trebuie sa fie neaparat perfect
conductoare.
Demonstratie. Demonstratia teoremei de existenta, enuntata anterior, a fost
facuta de catre Dario Graffi n anul 1951.
52
Se noteaza cu si exprimarea n planul complex a vectorilor intensitatii
cmpului electric si magnetic ce determina cmpul electromagnetic n domeniul
si care variaza sinusoidal n timp (v. 9.13).
Pe suprafetele plane ce limiteaza pe , notate generic cu , ( = Fr ) se
dau componentele normale ale acestor vectori. Un alt cmp electromagnetic posibil
n ar fi: daca ar avea aceleasi componente normale pe . n acest
caz, n tinndu-se seama de liniaritatea ecuatiilor, se poate scrie (utilizndu-se
formele locale ale legilor circuitului magnetic si inductiei electromagnetice):
, (G1)
. (G2)
Se mai poate scrie (pentru conjugatele expresiilor complexe) si:
. (G3)
"Prelucrndu-se" convenabil ecuatiile (G1), (G2), si (G3) -nmultindu-se cu
si cu scazndu-se membru cu membru si integrndu-se- se poate obtine un
analog al vectorului Poyting. Dar fluxul produsului este nul pe suprafata
deoarece este normal pe conductorul perfect; va rezulta:
(G4)
unde , este versorul normalei la suprafata .
Se poate arata ca primul termen al expresiei (G4) este nul. Pentru aceasta se
noteaza cu G o suprafata plana oarecare si cu C conturul ce o limiteaza (adica C =
Fr G). Pe acest contur C mediul este perfect conductor, deci componenta
tangentiala a lui este nula.
53
Daca se ia un sistem de coordonate triortogonal (0xyz) astfel nct planul xy sa
cuprinda conturul C, atunci axa z este orientata dupa normala la (deci ). n
aceste conditii, componentele E
'
z
siH
'
z
sunt nule prin ipoteza (adica pe suprafata
compomentele normale ale cmpului sunt date, deci nu pot exista si ),
astfel ca:
E
'
y
/x = E
'
x
/y si H
'
y
/x = H
'
x
/y.
Considerndu-se suprafata G cu conexiune simpla, se poate scrie:
si ,
unde si . Notndu-se cu versorul normal la C si cuprins n
planul xy, va rezulta atunci versorul tangentei la C ca fiind (caci, asa cum
sa mai precizat, versorii si coincid). Cu aceste precizari rezulta ca primul
termen al expresiei (G4) se mai pote scrie si n forma:
(G5)
unde este elementul de curba C orientat (adica ).
Dar produsul (adica componenta tangentiala la C) este nul si -ca urmare-
expresia (G5) este egala cu zero, adica primul termen al ecuatiei (G4) este nul (asa
cum s-a afirmat initial).
Atunci ecuatia (G4) ramsne n doi termeni, unul real si altul imaginar, care
-fiecare n parte- trebuie sa fie egal cu zero, asa cum arata ecuatia (G4); rezulta:
si cum >0, nseamna ca atunci si , pentru ca att >0 ct si >0. n
acest fel rezulta ca nu este posibil (asa cum s-a admis initial) sa mai existe,
54
aditional, si un cmp n ceea ce nseamna ca teorema de unicitate este
demonstrata, pentru cazul sectiunilor G cu conexiune simpla.
n cazul n care G este cu conexiune multipla, de exemplu dubla, nseamna ca
suprafata G va fi limitata de doua contururi C
i
(n interior) si C
ex
(n exterior).
Rationamentul aplicat n cazul lui G simplu conex, va fi valabil si daca G este
dublu conex (sau multiplu conex), daca se va putea arata ca functiile si sunt
monodrome (adica uniforme, n acceptiunea teoriei suprafetelor de acoperire si n
teoria functiilor analitice cu valori n spatii Banach complexe). Functia satisface
aceasta conditie, deoarece componenta tangentiala a lui fiind nula pe C
i
(adica
), circulatia ei pe acest contur este nula. Dar si functia este monotona,
deoarece -conform legii circuitului magnetic- este nula caci
|
G
=0 si |
G
=0 prin ipoteza teoremei.
Concluziile teoremei lui Dario Graffi. Din aceasta teorema de unicitate
rezulta ca ntr-un ghid de unde cu sectiune transversala simplu conexa exista
numai unde transversal-electrice (notate generic cu TE), caracterizate prin E
z
=0 si
H
z
0, sau unde transversal-magnetice (notate cu TM) carcterizate prin H
z
=0 si
E
z
0. n cazul sectiunilor multiplu conexe, cum este -de exemplu- un cablu coaxial
(cu un conductor central izolat si nconjurat de o tresa cilindrica conductoare), pot
exista si unde TEM (adica transversal-electromagnetice), caracterizate prin: E
z
=0
si H
z
=0. n toate cazurile, axa z coincide cu axa ghidului de unde.
Teorema lui Graffi mai arata ca ntr-un ghid de unda cu dielectric cu pierderi,
cmpul este determinat de componentele paralele cu versorul al axei z, n doua
plane normale pe axa ghidului.
n principiu, se pot da
z
si
z
, cazul general (
z
0 si
z
0) obtinndu-se
din suprapunerea cmpurilor ce corespund modurilor TE si TM.
Propagarea undelor electromagnetice n ghiduri
Procesul de propagare al undelor electromagnetice n ghidurile de unda se
face prin integrarea ecuatiei undelor, scrisa sub forma (7.5A), considerndu-se
legile de material ca fiind liniare:
55
si
adica un mediu uniform si liniar, iar conditiile pe frontiera presupunndu-se ghidul
alcatuit dintr-un conductor perfect astfel ca aceste conditii pe suprafata interioara
a ghidului capata forma:
si (G6)
unde este versorul normalei la (conditii care nseamna: E
t
=0 si H
n
=0, adica
cmpul electromagnetic are componentele tangentiala a intensitatii cmpului
electric si normala a intensitatii cmpului magnetic nule).
Daca dielectricul din interiorul ghidului de unde nu este perfect (adica are
pierderi), se lucreaza cu permitivitatea absoluta complexa. Considerndu-se, totusi,
=0 si nondu-se componentele cmpului electromagnetic cu , adica:
,
ecuatia undelor (7.5.A) se scrie sub forma , ceea ce nseamna ca fiecare
componenta a fiecarui vector al cmpului electromagnetic satisface -n conditiile
date- ecuatia undelor (7.5.A).
n continuare se vor cerceta numai undele TM, ce sunt caracterizate prin aceea
ca pretutindeni n ghid H
z
=0, celelate unde (TE si TEM) studiindu-se n acelasi
mod.
Pentru a se putea stabili o proprietate esentiala a ghidurilor de unde n mod
TM (caz n care E
z
0) este necesar sa se porneasca de la ecuatia undelor referitoare
la componenta E
z
, adica de la:
(G7)
unde w este viteza de propagare a undelor TM pe directia axei ghidului, adica a
axei z. n interiorul ghidului exista un cmp ce variaza sinusoidal n timp, cu
pulastia , care propagndu-se n ghid are solutia (n raport cu un sistem de
referinta cartezian Oxyz) de forma (v. si 9.1.3):
56
(G8) ,
unde Re este operatorul ce exprima partea reala a reprezentarii n planul complex,
este fazorul componentei dupa axa z a intensitatii cmpului magnetic din ghidul
de unde (v. 9.1.3), j - unitatea imaginara (j
2
=-1) si este faza initiala (la t=0) a
argumentului functiei sinusoidale prin care se poate exprima componenta E
z
, cu
nteles de viteza de faza n lungul axei z (exprimabila) n rad/m).
Raportndu-se interiorul ghidului de unde la un sistem de coordonate
cilindrice (Nicolau, Edm.,1972), ecuatia (G7) devine:
(G9) ,
ce are conditiile pe frontiera:
(G9
'
) .
Notndu-se cu h
2
=
2
/w
2
-
2
, ecutia (G9) devine:
(G10)
2
+h
2
=0.
Integrarea ecuatiei (G10) este echivalenta cu problema rezolvarii ecuatiei
integrale:
(G10
'
) ,
n care G este functia lui Green corespunzatoare problemei (G9) si (G9'), si
sunt coordonatele cilindrice interioare, iar - sectiunea transversala prin ghidul de
unde.
n teoria ecuatiilor cu operatori (v. Ecuatiile fizicii matematice) se arata ca
h
2
=k
2
-
2
admite numai anumite valori proprii, rezultnd -n general- ca
2
=
2
/w
2
-
h
2
. Atunci, fie valoarea minima pe care o poate lua h
2
.
Pentru a exista un transport de energie n interiorul ghidului de unde este
necesar ca sa fie real. Aceasta nseamna ca ghidul se comporta ca un filtru trece
sus, neavnd loc la o transmitere de putere dect pentru >wh
m
. Concluzia este ca
57
ghidurile de unda excitate n mod TM se comporta ca un filtru trece sus, indiferent
de forma sectiunii, pentru care frecventa:
(7.54) f
cr
=wh
m
/(2 ),
se numeste frecventa critica a ghidului (la aceasta frecventa =0). n mod similar
se arata ca si ghidurile de unda excitate n modul TE se comporta ca filtre trece sus,
indiferent de forma sectiunii.
Cunoscndu-se , prin rezolvarea ecuatiei (G7), celelalte componente se
calculeaza cu ajutorul ecuatiilor lui Maxwell -scrise pentru un sistem cartezian
(tinnd seama de expresia fazorilor)- rezultnd:
(G11)
(G12) ,
(G13) ,
(G14) ,
(G15) ,
(G16) ,
cu observatia ca unitatea imaginara j este, n planul complex, un operator de rotatie
cu /2 (care face ca orice fazor pe care l nmulteste sa se roteasca cu /2 n sens
trigonometric). Eliminndu-se ntre relatiile (G12) si (G14) se obtine:
= jp /x, (7.55)
/(
2
+h
2
) / q.
Eliminndu-se ntre relatiile (G11) si (G15) rezulta :
=-j(/ q) /y. (7.56)
58
Expresia componentei rezulta din relatiile (G15) n care se nlocuieste
cu termenul drept al egalitatii (7.56), adica:
= sau =-j( ) /y, (7.57)
iar din relatia (G14), n care se nlocuieste cu termenul drept al primei egalitati
(7.55), rezulta expresia lui si anume:
sau (7.58)
Se constata, deci, ca expresia lui -data de relatiile (G8) si (G10
'
), mpreuna
cu formulele (7.55).(7.58)- permit sa se determine toate componentele cmpului
electromagnetic din ghidul de unde, cu precizarea ca ele trebuie sa verifice
conditiile la limita (G6). nsa, din contextul studiului, nu rezulta nici o situatie n
care (7.55).(7.58) satisfac conditiile (G6), mai ales se stie ca nu n orice sectiune
pot exista unde TE
m,n
sau TM
m,n
, pentru orice versori (x,y) si (normalei la
suprafetele plane ce limiteaza domeniul ghidului de unde).
n tratatul Nicolau, Edm., 1972, se arata o conditie suficienta care conduce la
solutii si (ce pot exista n ghidurile de unda), n sectiuni generale n care sa
fie posibila existenta unor unde de tip TE
m,n
sau TM
m,n
. n acest scop se utilizeaza
asa-numitele potentiale ale lui Borgnis (v. Nicolau, Edm.,1972) cu ajutorul carora
se ajunge la urmatoarea conditie suficienta de compatibilitate cu conditiile pe
frontiera (G6):
"ntr-un ghid de unda la care sectiunea transversala (normala pe axa z a
ghidului) este limitata prin curbele C
j
si C
k
(la care versorii si sunt normali) o
conditie suficienta pentru existenta n ghid a modurilor de unda TM este ca functia
potentialelor lui Brognis sa fie separabila si pe frontiera trebuind ca potentialele
Brognis sa fie nule (pe curbele C
j
si C
k
)".
Solutiile (7.55)...(7.58) pentru undele TM, la un ghid de unda cu h dat, cu
dimensiunea [L]
-1
, viteza de faza , cu dimensiunea [rad/L], este nula pentru
frecventa critica:
59
. (7.59)
Aceleasi solutii arata ca pentru undele TM ghidul de unda cu sectiune
transversala circulara (la o arie a sectiunii data) conduce la o frecventa critica
minima.
7.1.10. Cavitati rezonante
Prin cavitate rezonanta (numita si endovibratoar, rezonator sau -nca-
rumbatron) se ntelege orice incinta ce nchid un domeniu simplu sau multiplu
convex, marginita de un nvelis conductor, n care se pot ntretine oscilatii
electromagnetice sub forma de unde spatiale stationare.
Caracteristici generale
Mediul din interiorul endovibratorului (n general aerul) fiind un foarte bun
izolant, pierderile de energie ale undelor electromagnetice stationare se datoresc
exclusiv conductivitatii finite a peretilor si sunt foarte mici. De aceea, cavitatea
poate fi sediul unor oscilatii ntretinute suficient de intense numai pentru frecvente
foarte apropiate de anumite frecvente de rezonanta, practic egale cu frecventele
proprii ale oscilatiilor libere (mecanice) ale incintei.
ntr-o cavitate data pot exista mai multe "configuratii" ale cmpului electric si
magnetic (mai multe "moduri" de oscilatii - unde: 100, 010, 001 etc.) fiecareia
corespunzndu-i o anumita frecventa proprie. Multimea frecventelor proprii
alcatuieste un spectru discret, marginit inferior de o frecventa limita f
0
( frecventa
fundamentala), fara ca frecventele ce alcatuiesc acest spectru sa fie neaparat
multiple ntregi ale frecventei fundamentale. Pentru forme simple ale cavitatii,
frecventele proprii (sau/si lungimea de unda, , corespunzatoare) se pot calcula cu
mare precizie, presupunnd nsa peretii perfect conductori si cautnd solutiile
armonice n timp ale ecuatiilor lui Maxwell care satisfac conditiile la limita pe fata
interioara a peretilor (adica anularea componentei tangentiale a intensitatii
cmpului electric si a componentei normale a intensitatii cmpului magnetic).
Notarea modurilor de oscilatii se face, de obicei, cu trei indici, fiecare dintre
acestia indicnd numarul de semiunde stationare care exista n lungul curbei de
coordonate corespunzatoare. De exemplu, modul fundamental este 100, 010 sau
001.
60
Pentru ntretinerea oscilatiilor cavitatii, aceasta se excita din exterior prin
circuite electrice pulsatorii, linii sau ghiduri de unde, prin fluxuri de electroni etc.
Determinarea cmpurilor (electric si magnetic) din cavitatile rezonante
Se presupune ca endovibratorul este delimitat de pereti conductori, iar spatiul
interior este "umplut" cu un material de permitivitate absoluta si permeabilitate
absoluta constante (care nu depind nici de punct si nici de timp). n plus, se mai
considera ca mediul este izotrop, cu conductivitate electrica nula ( = 0), lipsit de
viscozitate electrica si de proprietati ereditare (se considera ca polarizatia electrica
si magnetizatia temporare sunt liniare n raport cu intensitatile cmpului electric si
-respectiv- magnetic). Oscilatiile ("vibratiile") cmpului electromagnetic din
cavitate sunt considerate pur sinusoidale (armonice).
n aceste conditii, fiecare componenta a intensitatii cmpului electric si a
intensitatii cmpului magnetic (ntr-un sistem de coordonate trirectangulare),
considerate ca elemente ale unei multimi f, satisface ecuatia undelor (7.5A) si
anume f=0. Astfel, n coordonate trirectangulare ( u
1
, u
2
, u
3
), ecuatiile cmpului
electromagnetic iau forma cunoscuta din paragraful 1.4.3. - ecuatiile (1.105):
,
(CR 1)
, i,j,k ,
n care h
1
, h
2
, h
3
sunt coeficientii lui Lam (unitati locale de lungime ce definesc
distanta elementara dintre doua puncte din cmp infinitezimal vecine), iar daca
a A D si daca a=0 A B. Primele doua ecuatii din (CR 1) reprezinta,
fiecare, cte trei ecuatii ce se obtin prin permutarea ciclica a indicilor i, j, k (ntre
valorile 1, 2 si 3), ele fiind asa-numitele ecuatii de evolutie (v. 1.4.3), n timp ce a
treia ecuatie din relatiile (CR 1) este o ecuatie de stare.
Se vor considera cmpurile electromagnetice care pot exista ntr-o cavitate
rezonanta caracterizata prin aceea ca toti coeficientii lui Lam ( h
i
, i=1,2,3) sunt
inependenti de coordonata u
1
, precum si componentele cmpului ( E
j
, H
j
, j=1,2,3)
61
sunt independente de u
1
. Atunci, se va cauta un astfel de cmp n cavitatea
rezonanta, considerata cilindrica, nct cmpul electric sa aiba o singura
componenta si anume .
n aceste conditii, prima ecuatie de evolutie din (CR1) conduce la rezultatul
=0, celelalte doua componente fiind:
CR2)
Relatiile (CR2) verifica prima ecuatie de evolutie din (CR1), n care -daca se
introduc expresiile lui H
2
si H
3
- da:
deoarece h
1
si sunt suficient de regulati. A doua ecuatie de evolutie din (CR1)
este si ea verificata prin aceea ca primul termen din membrul stng este nul
(deoarece nici h
1
, nici din D= E, si nici nu depind de coordonata u
1
), iar
ceilalti doi termeni sunt nuli si ei (deoarece =0 si =0). A treia ecuatie de
evolutie din (CR1), n care se nlocuiesc si cu expresiile lor din (CR2),
devine:
(CR3)
n care s-a utilizat notatia k
2
=
2
. Daca -n particular- se considera h
1
= 1 (ceea
ce corespunde unui sistem de coordonate cilindric - v. 1.4.3), atunci ecuatia care
sa se exprime componenta
1
se reduce la forma:
(7.60)
unde
2
este laplaceanul bidimensional (pentru h
2
si h
3
).
Din relatia (7.60) rezulta ca n cavitatile rezonante cilindrice (asa cum s-a
considerat prin ipoteza) pot exista cmpuri electromagnetice ale caror componente
62
electrice se reduc la una singura -si anume la luata de-a lungul axului
cilindrului- si ale caror componente magnetice se reduc la doua: si ambele
perpendiculare pe axul cilindrului si perpendiculare ntre ele.
Cmpul electric din cavitatea rezonanta cilindrica, , satisface ecuatia
(7.60), cu conditia pe frontiera (la limita) Cmpul magnetic,
(unde versorii si formeaza un plan perpendicular pe axa
cilindrului rezonant), se deduce din prin formulele (CR2) si conditia pe
frontiera adica unde este versorul normalei la
suprafata si H
n
este componenta normala a intensitatii cmpului magnetic n
orice punct P al acestei suprafete . Prin urmare, pentru a determina cmpul
electric si magnetic ntr-un caz (de cavitate rezonanta ) dat, se izoleaza ecuatia cu
derivate partiale (7.60), n care cu conditia pe frontiera si apoi
-prin ecuatiile (CR2)- se deduc si ramnnd sa se stabileasca daca, astfel
dedus, cmpul magnetic satisface conditiile la limita pentru . n lucrarea
Nicolau, Edm. 1972 se demonstreaza ca solutiile date de ecuatiile (7.60) si (CR2)
verifica ntotdeauna conditiile la limita si daca sectiunea transversala
a cavitatii rezonante este cilindrica sau dreptunghiulara.
n continuare, se va considera o cavitate cilindrica cu volumul dat, adica v =
Ah (unde A este aria unei baze si h naltimea cilindrului luata de-a lungul axei u
1
).
Deoarece solutia ecuatiei (7.60) si apoi ale ecuatiilor (CR2) este independenta de
valoarea lui h, atunci acesta se poate lua orict de mic, rezultnd -n consecinta- o
arie A orict de mare. Dar cresterea lui A extrage dupa sine scaderea frecventei
critice, nsa studiul problrmri este simplificat de faptul ca satisface ecuatia care
descrie si vibratia membranelor; spre exemplu, n cazul unei membrane circulare
se poate scrie:
(CR4)
n care m si n sunt ntregi pozitivi, J
m
(x) este functia Bessel de specia nti, de
ordinul m si de argument , n care r
0
este raza cercului de baza al cavitatii
rezonante cilindrice circulare, iar este nulul pozitiv de odinul n al functiei Bessel
de specia nti si ordinul m.
63
Se poate demonstra ca n acest caz (CR4), ecuatia (7.60) este satisfacuta daca:
(CR5)
ceea ce nseamna ca daca se ia o cavitate cilindrica circulara de volum dat, prin
miscarea naltimii sale aria bazei creste orict de mult si deci raza r
0
poate fi orict
de mare, obtinndu-se pulsatii proprii
0
orict de mici. Rezulta, astfel, ca la
cavitatileacilindrice de volum dat, se pot obtine frecvente proprii de rezonanta f
0
orict de mici prin simpla aplatisare (orict de mult) a cilindrului. n acest fel s-a
ajuns la cavitatile rezonante acordabile (v. fig. 7.26).
Proprietati de ortogonalitate ale cmpului electropmagnetice din cavitatile
rezonante
Cmpul magnetic din cavitatile rezonante prezinta proprietatea ca ntre
intensitatile cmpului electric si ,pe de o parte, si intensitatile cmpurilor
magnetice si (pe de alta parte), care corespund unor pulsatii de rezonanta
diferite
m
si respectiv
n
, exista n orice punct al volumului nchis de cavitate,
o relatie de ortogonalitate care se poate exprima prin urmatoarele modele cu
produse scalare:
(CR6)
(CR7)
si -n anumite situatii- exista ortogonalitate si ntre cele doua cmpuri, exprimabila
prin:
(CR8)
indicii m si n aratnd ce pulsatii au cmpurile cu aceiasi indici.
Pentru cavitatile la care forma lor este astfel nct sa aiba o pulsatie proprie de
rezonanta
m
, starea electrica si magnetica a mediului este descrisa de forma locala
a legilor inductiei electromagnetice si ale circuitului magnetic, scrie sub forma
reprezentarii n planul complex:
64
(CR9)
(CR10)
pentru situatia n care mediul este izotrop si nedisipativ. Daca mediul este si
omogen, se poate separa cmpul electric de cel magnetic, rezultnd:
(CR11)
(CR12)
n care s-a folosit notatia :
Considerndu-se ca peretii (nvelisul interior al cavitatii vibratoare) reprezinta
un conductor perfect (la care, deci, ), conditiile pe frontiera sunt:
(CR13)
unde este versorul normalei la suprafata =Fr , ceea ce nseamna ca
delimiteaza spatiul al cavitatii rezonante.
Presupunndu-se ca rezonatorul admite doua frecvente proprii de rezonanta,

m
si
n
, atunci din relatia (CR9) rezulta (admitndu-se ):
(CR14)
unde v

este volumul domeniului nchis de cavitatea rezonanta.


Cunoscdu-se identitatea (v. 9.1.2):
care se bazeaza si pe amplicarea formulei lui Gauss-Ostrograski (9.20), relatia
(CR14) devine:
65
(CR15)
Ultimul termen al relatiei (CR15), continnd un dublu produs vectorial, se
poate scrie si n forma:
(CR16)
deoarece -conform primei conditii la limita din (CR13)- produsul vectorial
inndu-se seama de relatia (CR11) si de semnificatia lui , expresia
(CR15), n conditiile date de (CR16), devine:
. (CR17)
Urmndu-se acelasi procedeu se obtine:
(CR18)
Deoarece produsul scalar este comutativ si
m

n
(prin ipoteza) din
compararea relatiilor (CR17) si (CR18) rezulta imediat:
.
adica tocmai conditiile (CR6) si (CR7) de ortogonalitate ntre ele a cmpului
electric la pulsatii diferite ( pe de o parte) si a celui magnetic ( la pulsatii
proprii, de rezonanta,
m

n
), pe de alta parte.
n ceea ce priveste conditia (CR8), de ortogonalitate ntre cele doua cmpuri (
la pulsatii
m

n
), ea poate fi demonstrata n mod similar. Astfel:
66
(CR19)
Datorita conditiei pe frontiera (CR13) -a doua relatie, al doilea termen- ce
contine produsul scalar (care este egal cu zero) se anuleaza, astfel ca,
introducndu-se n (CR19) expresia (CR12), va rezulta:
(CR20)
Prin comutarea produsului scalar rezulta din (CR20) ca (v.
9.1.2):
(CR21) .
Comparndu-se ntre ele ultimele doua relatii, (CR20) si (CR21), reiese ca
daca:
(CR22)
atunci:
(CR23)
care arata n ce conditii -si anume (CR22)- este valabila relatia (CR23), identica cu
(CR8), de ortogonalitate ntre ele a cmpului electric si a celui magnetic la pulsatii
proprii de rezonanta diferite (
m

n
).
Cavitati rezonante tipice
n aplicatiile practice, cavitatile rezonante se folosesc ca circuite oscilante la
frecvente foarte nalte (mii de gigaherti - unde decimetrice sau mai scurte, la
67
frecvente mai joase dimensiunile minime ale cavitatii -corespunzatoare frecventei
fundamentale- fiind prea mari), unde prezinta avantaje fata de alte circuite (de
exemplu circuite oscilante R,L,C, cu bobine si condensatoare - v. 8.8.2):
constructie simpla, factor de calitate Q (v. 8.7.2) mare, impedanta echivalenta (v.
subcap. 8.5) mare etc. n practica se utilizeaza de obicei oscilatiile n mod
fundamental ale cavitatii rezonante, deoarece la oscilatii de ordin superior diferenta
fata de frecventele proprii este mica si pot aparea oscilatii parazite (modurile de
ordin superior se utilizeaza atunci cnd corespund unor pierderi mai mici, adica
unui factor de calitate mai mare). Eliminarea oscilatiilor nedorite se poate obtine
prin masuri speciale de precautie ca, de exemplu: prin introducerea unor elemente
disipative, de amortizare, dispuse n interiorul cavitatii astfel nct sa nu fie
absorbita energia modului de oscilatie utilizat.
Factorul de calitate (v. 8.8.2). La cavitatile rezonante, factorul de calitate
Q se defineste, la frecventa proprie data, prin raportul (multiplicat cu 2) dintre
energia cmpului electromagneetic al rezonatorului si energia disipata n cursul
unei perioade, fiind practic egala (asa cum se va arata n paragraful 8.8.2) cu
raportul dintre frecventa de rezonanta si largimea benzii de frecvente data de
scaderea amplitudinii la din ceea maxima de la rezonanta, adica la 3dB (v.
supcap. 8.8). Factorul de calitate al cavitatilor rezonante este foarte mare n raport
cu cel al altor circuite, fiind de ordinul a 10
4
sau chiart 10
6
(la o cavitate cu nvelis
de plumb, cufundata n heliu lichid) si este cu att mai mare cu ct este mai mare
raportul dintre volumul cavitatii (v

) si aria incintei ( = Fr ).
Rezistenta echivalenta la rezonanta. Se noteaza cu R
0
si pentru o cavitate
rezonanta data "privita" ntre doua puncte ale cavitatii (de alimentare) si o curba
care le uneste (n general o linie de cmp electric), se calculeaza prin raportul
dintre patratul tensiunii electrice n lungul acelei curbe (ntre puncte date) si
puterea pierduta n cavitate. Ea are valori foarte mari (de ordinul zecilor de
meghomi), fiind cu att mai mare cu ct factorul de calitate este mai mare.
Formele cavitatilor rezonante. n practica se folosesc numeroase tipuri de
rezonatoare n ceea ce priveste forma lor, dar care se pot grupa n doua:
rezonatoare cu forma complexa (cu suprafete nchise sub formade: sfera, cilindru,
elipsiod, prisma, tor s.a.) si rezonatoare cu adncituri (adica avnd una sau mai
multe turtiri spre interior ale suprafetii), asa cum se arata n figura 7.23.
68
n aceasta figura, pertru fiecare
forma, se indica si limitele de cmp:
electric - prin linii subtiri continue si
magnetic - prin linii ntrerupte,
ambele corespunzatoare modulului
de oscilatie fundanental (ele fiind
ortogonale, cu E
t
=0 si H
n
=0 (asa
cum s-a aratat n subcapitolul
precedent). Formale tipice sunt:
sferice (fig. 7.23a, indicat prin
sectiune, deoarece sfera este un corp
de rotatie ), cilindrice (fig. 7.23b, indicate tot prin sectiuni n lungul cilindrului:n
una se reprezinta cmpul -prin linii, n a doua cmpul magnetic -prin urmele
sale/puncte ale vrfului vectoruli ), elipsoidale (fig. 7.23c), prismatice (fig.
7.23d), toroidale-sferice (fig. 7.23e, care sunt rezonatoare cu doua adncituri),
toroidal- patratica (fig. 7.23f, un rezonator cu doua adncituri) si toroidal-
dreptundhiulara (fig. 7.23g, un rezonator cu o singura adncitura).
Foarte raspndit n aplicatiile practice, mai ales la frecvente mai putin nalte,
sunt cavitatile toroidale cu adncituri (figurile 7.23 e,f,g), la care cmpul electric
este concentrat n special n zona adnciturilor, iar cea mai mare parte a cmpului
magnetic este repartizata n restul rezonatorului (nconjurnd adnciturile).
Datorita concentrarii energiei electrice si -separat- a celei magnetic n portiuni
diferite ale cavitatii, rezonatorul toroidal se apropie cel mai mult de circuitele
oscilante cu parametri concentrati (R,L,C) dar avnd un factor de calitate, Q, mult
mai mare (peste 5000), care este totusi mai mic dect al altor forme de cavitati
rezonante.
n tabelul 7.1 sunt indicate caracteristicoile ctorva forme de cavitati
rezonante, n care este rezistivitatea stratului interior al nvelisului ( de multe ori
din argint), =2f este pulsatia (respectiv frecventa) oscilatiilor la rezonanta si
.
Tabelul 7.1
Caracteristicile unor cavitati rezonante uzuale
Forma cavitatii Lungime de unda
Fundamentala
Factorul de
calitate Q
Rezistenta echivalenta
R
0
[]
69

0
=c/f
0
Sfera cu raza
a[cm]
(fig. 7.23a)
0,0228 a 1,024 a/ 81,6 a/
Cilindru circular
cu:
- raza r
0
[cm]
- naltimea h
[cm]
(fig. 7.23 b)
0,0261 r
0
1,414
Forma cavitatii Lungime de unda
Fundamentala

0
=c/f
0
Factorul de
calitate Q
Rezistenta echivalenta
R
0
[]
Prisma patrata
cu:
- latura a [cm]
- naltimea h
[cm]
(fig. 7.23 d)
0,0283 a
Cuplajul electric cu exteriorul (adica introducerea ntr-un montaj a
rezonatorului) se realizeaza n diverse moduri:
- prin trecerea unui fascicul de electroni prin
interiorul cavitatii (fig. 7.24, n care s-a utilizat
notatia: 1 - grile, 2 - fascicul de electroni), care este
folosit n special la cuplajul cavitatiilor toroidale cu
adncituri deoarece n acest mod de cuplaj trebuie ca
timpul de trecere al electronilor prin rezonator sa fie
scurt n comparatie cu perioada oscilatiilor (un astfel
de cuplaj este folosit n vechile tuburi electronice numite cliston - v. cursul
Microunde);
70
- cuplajul magnetic (inductiv) care poate fi realizat prin introduceerea n cutia
rezonanta a unei bucle orientata astfel nct sa fie pasrcursa de liniile de cmp
magnetic (fig. 7.25a);
-cuplajul capacitiv care poate fi realizat cu ajutorul unei sonde (un electrod)
indus n cavitate astfel nct componenta electrica a cmpului propriu al sondei sa
fie pe directia liniilor de cmp din cavitate (fig. 7.25b).
Ultimele doua moduri de cuplaj trebuie folosite ntotdeauna simultan
(mpreuna), cuplajul putnd fi variat prin rotirea buclei sau modificarea patrunderii
sondei.
La frecvente mai mari se utilizeaza cuplajul cu un ghid de unde (prin difractie
- v. 7.18), care se realizeaza cu ajutorul unei fante 1 prin care ghidul 2 comunica
cu interiorul rezonantului 3 (fig. 7.25c).
n practica sunt frecvent utilizate cavitatile rezonante acordabile, care sunt n
special de forma cilindrica (fig. 7.26).
Cavitatile rezonante acordabile sunt acele rezonatoare a caror frecventa
fundamentala poate fi variata de catre un operator. n acest scop se modifica
dimensiunile geometrice ale cavitatii sau se introduce un disc metalic mobil n
incinta rezonatorului. Pentru variatii mici ale frecventei este necesara o modificare
mica a dimensiunilor rezonatorului, ceea ce se poate obtine usor prin executarea
unuia din peretii cavitatii sub forma unei membrane care, datorita flexibilitatii,
poate fi deplasata fin cu ajutorul unui surub. Pentru a se obtine variatii mai mari ale
dimensiunii cavitatii se folosesc pistoane sau piese care, prin nsurubare mai
profunda, micsoreaza volumul rezonatorului, asa cum se arata n figura 7.26 unde
este redata schematic o sectiune printr-un rezonator cilindric cu acord prin piston
de contact (n aceasta figura: 1 este incinta rezonatorului cilindric, 2 - un piston de
tip plonjor, 3 - surub micrometric, uneori etalonat, si 4 - niste resoarte de contact).
71
NOTIUNI GENERALE DESPRE ANTENE RADIO
1. STUDIUL ANTENELOR LINEARE
1.1. DETERMINAREA CMPULUI ELEMENTAR RADIAT
Un conductor de lungime finit, care radiaz energie electro-magnetic, poate
fi considerat ca fiind format dintr-o sum de dipoli electrici elementari. Intensitatea
cmpului electric radiat, poate fi determinat prin integrarea de-a lungul
conductorului a expresiei intensitii cmpului electric radiat de dipolii electrici
elementari .
Intensitatea cmpului electric, radiat de un dipol electric elementar, se
determin n funcie de curentul din dipol.
Ca urmare, pentru rezolvarea problemei, este necesar ca n prealabil, s se
determine distribuia curentului de-a lungul conductorului. Determinarea
distribuiei curentului este ngreunat de faptul c aceasta i cmpul electric care ia
natere n vecintatea conductorului sunt interdependente i determinarea lor
separat, fr a ine seama de prezena celuilalt, nu este posibil.
Calculele efectuate pe baza teoriei liniilor lungi, reprezint o rezolvare mai
puin riguroas a problemei, dar acceptabil din punct de vedere practic. Relaiile
obinute pot fi utilizate n bune condiiuni n calculele de proiectare a antenelor
liniare .
n calculele efectuate pe baza teoriei liniilor lungi se fac urmtoarele
presupuneri:
72
conductorul are impedana caracteristic constant pe toat lungimea sa;
lungimea antenei (l) este finit i comparabil cu lungimea de und ( );
antenele sunt subiri , adic diametrul seciunii transversale a
conductorului (d) este neglijabil fa de lungimea de und.
Conform teoriei liniilor lungi, distribuia curentului de-a lungul unui
conductor, avnd o impedan caracteristic constant pe toat lungimea lui, poate
fi determinat cu ajutorul relaiei:
) e k (e I I
z) l (2
r
z
d z

+
, (3.1)
n care I
d
este curentul de la un capt al conductorului (fig. 1.a), z este distana
pn la elementul dz considerat, k
r
este coeficientul de reflexie al curentului, iar
este constanta de propagare ( = +j ).
La deducerea relaiei (3.1) s-a inut seama numai de reflexia de la captul
nealimentat al conductorului, deoarece celelalte reflexii pot fi neglijate,
conductorul fiind n acest caz un element radiant. Dac se ine seama de relaia
(3.1) i de relaia care reprezint cmpul radiat de dipolul electric elementar, se
obine pentru cmpul electric radiat de elementul dz, relaia:
[ ] dz sin e e k e
r
I 60
j dE
r) j( z) l (2
r
z d
+
t
(3.2)
dz
l
z
l-z
0
I
d
k
r
I
d
e
-
l
z
I
d
-
z
e
x
z
l
z d
r
r
0
z

a) b)
r
0
-z cos ( )
Figura 3.1. Cmpul electric elementar
Din figura 3.1b se vede c r = r
0
z cos . Dac se face abstracie de factorul
care depinde de timp (e
j

t
) i se ine seama de faptul c r
0
>>z , se obine:
73
[ ] dz sin e e k e
r
I 60
j dE
) cos z r ( j ) z l 2 (
r
z
0
d 0
+


(3.3)
Relaia (3.3) reprezint cmpul electric elementar radiat de ctre elementul dz.
Dac se integreaz aceast expresie de-a lungul conductorului, se obine relaia
care reprezint cmpul electric radiat de conductorul rectiliniu.
Integrarea relaiei (3.3) sub forma sa general este laborioas i nu prezint
un interes practic. Este recomandabil studierea unor cazuri mai deosebite,
particulare, care se ntlnesc n practic .
3.1.2. CONDUCTOR PARCURS DE O UND PROGRESIV DE
CURENT
Dac conductorul se termin pe o impedan egal cu impedana sa
caracteristic (conductorul considerat ca o linie lung ), n el apare un regim de
und progresiv de curent. n acest caz coeficientul de reflexie este egal cu zero
(k
r
=0), iar curentul undei incidente este egal cu curentul de la captul alimentat al
conductorului (I
d
=I
0
). Dac se neglijeaz pierderile n conductor ( 0, j ),
atunci relaia (3.3) devine:
[ ] dz sin e e
r
I 60
j dE
) cos z r ( j z j
0
0 0


. (3.4)
Dac se noteaz:


sin e
r
I 60
j a
0
r j
0
0
atunci, dz ae dE
) cos 1 ( z j
, (3.5)
iar

l
0
) cos 1 ( z j
dz e a E
. (3.6)
74
Dac se rezolv integrala (3.6) se obine:
) ( f e e
r
I 60
j E
) ( j r j
0
0 0


, (3.7)
unde
) cos 1 (
2
l
) (


, (3.8)
este funcia de faz , iar:
1
]
1

) cos 1 (
2
l
sin
cos 1
sin
) ( f
, (3.9)
este funcia de directivitate.
Nu este greu de artat c
) ( f
r
I 60
E
0
0

. (3.10)
n figura 3.2 sunt reprezentate caracteristicile de directivitate, corespunztoare
funciei (3.9), pentru diferite valori ale raportului l/ . Curbele obinute sunt
simetrice fa de axa conductorului i asimetrice fa de normala dus la aceast
ax. Cu ct raportul l/ este mai mare, cu att este mai pronunat asimetria.
Fig. 3.2. Caracteristicile de directivitate ale conductorului adaptat cu sarcina
O dat cu creterea raportului l/ se micoreaz unghiul dintre direciile de
radiaie maxim i axa conductorului ( ) i de asemenea, se micoreaz i unghiul
75
de deschidere al caracteristicii de directivitate. Odat cu creterea raportului l/
crete i numrul lobilor secundari.
n figura 3.2.d este dat caracteristica de directivitate pentru cazul n care
l=1,5 i l 0,6. Valoarea produsului s-a luat n conformitate cu datele teoretice
cunoscute n cazul atenurii n conductoarele n care s-a stabilit un regim de und
progresiv de curent, considerndu-se impedana caracteristic egal cu 300 . Se
poate constata c, n cazul n care pierderile nu sunt neglijabile, caracteristica de
directivitate prezint o singur direcie de radiaie nul-direcia axei conductorului.
Celelalte direcii de radiaie nul devin direcii de radiaie minim.
3.1.3. CONDUCTOR N GOL LA UN CAPT
n acest caz coeficientul de reflexie este k
r
=1 i este mai convenabil s se
exprime intensitatea cmpului electric prin curentul de la captul alimentat al
conductorului. Din relaia (3.1), pentru z=0, rezult:
l sh 2
e I
I
l
0
d

, (3.11)
sau dac se neglijeaz pierderile,
l sin j 2
e I
I
l j
0
d

. (3.12)
n aceste condiii relaia (3.3) devine:
dz e e e e sin
l sin j 2
e I
r
60
j dE
) cos z r ( j ) z l 2 ( j ) cos z r ( j z j
l j
0
0
0 0
1
]
1

.
(3.13)
Dac se noteaz:


sin
l sin
e I
r
30
B
0
r j
0
0
,
atunci
[ ] [ ]
{ }

+

l
z l j z l j
dz e e B E
0
cos 1 ( ) cos 1 (
. (3.14)
Rezolvnd integrala (3.14), se obine:
l sin 2
) ( f
r
I 60
E
0
0

, (3.15)
unde f( ) este funcia de directivitate i are expresia:
[ ] { } +

cos l sin ) cos l sin( j l cos ) cos l cos(


sin
1
) ( f
(3.16)
Se constat c:
) ( f
r
I 60
E
1
0
0

, (3.17)
76
unde:
l sin 2
) ( f
) ( f
1


.
n figura (3.3) sunt reprezentate caracteristicile de directivitate
corespunztoare funciei (3.16), pentru diferite valori ale raportului l/ .
Caracteristicile obinute sunt simetrice fa de axa conductorului i fa de normala
dus la aceast ax. Aceast dubl simetrie era de ateptat, ntruct n cazul n care
lipsete atenuarea, un conductor n gol la un capt este parcurs de dou unde de
aceeai intensitate-unda direct i unda reflectat. Fiecrei unde de curent i
corespunde o caracteristic de directivitate asimetric fa de normal, iar prin
nsumare rezult o caracteristic simetric.
Fig.3.3. Caracteristicile de directivitate ale conductorului n gol
n ceea ce privete celelalte concluzii referitoare la caracteristicile de
directivitate ale conductorului n gol la un capt, sunt similare cu cele obinute n
cazul conductorului parcurs de o und progresiv de curent.
ANTENA CANAL DE UND (Uda Yagi)
77
1. NOIUNI GENERALE
Extensia spaial a distribuiei tensiunecurent a unui sistem de anten
determin n primul rnd diagrama de radiaie i toate datele rezultate din ea, ca de
exemplu ctigul, unghiul de deschidere, raportul faspate, etc. Cu ct extensia
spaial va fi mai mare n raport cu lungimea de und , cu att va fi mai bun
directivitatea i cu att ctigul va fi mai mare. Dac sunt ndeplinite condiiile
optime, nu mai sunt posibile alte mbuntiri ale acestor date caracteristice.
Adesea se ncearc s se obin proprieti mai bune prin ncercri i prin
modelarea formei antenelor. Se cuvine s menionm c valori mari ale ctigului
se obin numai cu antene corespunztor de mari. Distribuia tensiune curent
necesar pentru astfel de antene se realizeaz un anumit numr de dipoli. ntre
diferitele forme de prezentare posibil cea mai mare nsemntate o are dipolul n
/2. Dac trebuie construite antene de mai mare randament, este necesar
ordonarea mai multor dipoli n semiund. Aranjamentul acestor dipoli nu este
ntmpltor; acetia sunt dimensionai i ordonai corespunztor proprietilor ce
trebuie ndeplinite. Cea mai cunoscut anten din acceast categorie este antena
YagiUda.
Primele lucrri privind aceast anten au fost publicate n anul 1926 de
oamenii de tiin japonezi Hidetsugu Yagi i Shintaro Uda. Dei denumirea
Yagi este astzi un terminus technicus consacrat, folosirea ei este un act de
ingratitudine fa de Shintaro Uda, adevratul inventator al antenei.
Antenele Yagi au fost utilizate pe scar mai larg ca antene ale primelor
radiolocatoare pe unde metrice i mai trziu pe unde decimetrice. Astzi se
folosesc mai ales pe unde ultrascurte, domeniu n care reprezint tipul predominant
i n diferite forme constructive.
Modul de funcionare al antenei Yagi este urmtorul: n reflector i directori
se induce t.e.m. datorit undei recepionate, prin acetia apar cureni care la rndul
lor genereaz cmpuri care trebuie s se nsumeze n faz n dipolul alimentat,
rezultnd astfel un ctig. La antenele Yagi s-a impus dipolul buclat n /2 cu care
are o impedan de intrare aproximativ 300 sau dipolul liniar n /2 care are
impedana de intrare de 75 . n anten ns se vor produce interaciuni ntre
elemente, ceea ce va duce la o uoar modificare a impedanei de intrare.
78
Pentru a reduce la minim perturbaiile ce pot afecta recepia, antenele trebuie
s prezinte anumite proprieti astfel nct s poat recepiona maximul de energie
dintr-o anumit direcie. Aceast direcie de recepie este orientat pe semnalul
direct ci nu pe un eventual semnal reflectat de diferite obiecte. Practic cea mai
mare parte a energiei se poate recepiona prin lobul principal al caracteristicii de
frecven, al crui unghi de deschidere, la nivelul de 3 dB, este un parametru
esenial. Pentru a se obine o recepie bun, trebuie deci ca unghiul de deschidere
s fie ct mai mic iar atenuarea lobilor secundari i raportul fa/spate s fie ct mai
mari.
Antena canal de und se utilizeaz frecvent n gama undelor metrice i
decimetrice. Prezint simplitate constructiv comparabil cu a dipolului simetric,
din care provine. Polarizarea undelor este liniar. Alimentarea se reduce la
alimentarea unui dipol simetric. Deci, se poate face alimentarea cu cablu coaxial.
n practic s-a stabilit c antenele Yagi reprezint, datorit dimensionrii lor
speciale, soluia optim de antene, ele fiind mult superioare celorlalte tipuri n ceea
ce privete rezultatele obinute la recepie. Este posibil calculul precis al acestor
antene astfel nct s se obin parametrii dorii.
Datorit avantajelor pe care le prezint, antenele canal de und au cptat o
larg utilizare n liniile radioreleu, ca antene de televiziune, la staiile de
radiolocaie, etc. Antenele se utilizeaz frecvent n gama undelor metrice i
decimetrice, uneori i n gama undelor centimetrice. Dac se realizeaz reele de
astfel de antene, se pot obine unghiuri de deschidere ale caracteristicilor de
directivitate foarte mici.
Antena canal de und se compune dintr-un dipol activ (DA), care de regul
este un dipol simetric n /2 i mai muli dipoli pasivi (Fig. 1). n partea din spate
a antenei este un singur dipol pasiv, mai lung dect cel activ, numit reflector (R),
iar n partea din fa mai multe elemente pasive, mai scurte dect cel activ, numite
directori (D). Numrul directorilor poate fi de la unu pn la 25.
79
Fig.7.1 Antena canal de und
Att dipolul activ ct i cei pasivi sunt fixai pe un suport metalic sau
dielectric sub form de tub sau bar. Fixarea se face direct pe suport, fr
izolatoare, printr-un procedeu mecanic oarecare de fixare. Dipolii sunt fixai de
bar la mijlocul lor, punct n care potenialul electric este zero, deci n bara suport
nu apar cureni de egalizare. Dipolii se realizeaz, de regul, din eav sau bar
metalic. Dimensiunile elementelor componente i distanele dintre ele joac un rol
deosebit n formarea fascicolului de unde. n literatura de specialitate sunt date, sub
form de tabele, dimensiunile obinute pentru diferite lungimi de und i pentru un
numr diferit de elemente ale antenei.
7.2 REFLECTOR I DIRECTOR
Pentru explicarea funcionrii antenei canal de und, se consider, ca un prim
caz, un sistem format dintr-un dipol simetric n /2 activ i un dipol pasiv mai
lung dect cel activ. Dac se consider elementul pasiv ca fiind un dipol simetric,
atunci, datorit lungimii braului mai mare dect /4, reactana de intrare a
acestuia va avea un caracter inductiv. Modul de nsumare a cmpurilor radiate de
dipolul activ i de cel pasiv poate fi scos n eviden n mod sugestiv cu ajutorul
diagramelor vectoriale din figura 7.2.
a) EFECTUL REFLECTORULUI
80
Fie
d
E
vectorul intensitii cmpului electric radiat de dipolul activ n
vecintatea sa la momentul t=0. Acest cmp se propag aproape n toate direciile,
deci dup un timp t=d
r
/c sosete i n vecintatea dipolului pasiv. Cu d
r
s-a notat
distana dintre dipolul activ i cel pasiv, iar cu c viteza de propagare a undelor.
Datorit cmpului
d
E
, n dipolul pasiv apare o tensiune electromotoare
r
U
i
un curent
r
I
(fig 7.2.a.). Datorit faptului c reactana de intrare a dipolului
pasiv are un caracter inductiv, faza curentului rmne n urma tensiunii cu
aproximativ /2. De asemenea, cmpul electric
r
E
, care apare datorit
curentului
r
I
n vecintatea dipolului pasiv, va fi n urma curentului tot cu /2.
Acest cmp se propag n toate direciile, deci i n direcia i sensul dipol activ -
dipol pasiv. Cmpul rezultat care se propag dincolo de dipolul pasiv i care este
suma cmpurilor
d
E
i
r
E
este mic. Acest lucru se explic prin faptul c cei
doi vectori sunt aproape n antifaz i aproape egali ca amplitudine.
Avnd n vedere c, dincolo de dipolul pasiv se propag un cmp cu
intensitate mic (
n
E
), utilizarea mai multor dipoli pasivi mai lungi nu are sens.
curentul care ar apare n cel de-al doilea dipol ar fi att de mic, nct cmpul creat
de acesta nu ar avea nici o influen asupra cmpului electric radiat din spate. Un
dipol pasiv mai lung dect cel activ, datorit comportrii sale artat mai sus se
numete reflector. Uneori, n practic, se recomand utilizarea unui reflector plan
n locul celui liniar.
Cmpul radiat de reflector (
r
E
) se propag i n direcia reflector-dipol
activ. Acest cmp ajunge lng dipolul activ dup un timp egal cu 2d
r
/c. La acest
moment de timp faza cmpului radiat de dipolul activ (
' '
d
E ) se modific cu
radiani, fa de faza avut la momentul t=0, datorit modului de excitare a
dipolului activ. Cele dou cmpuri se nsumeaz aproape n faz, iar cmpul
rezultant (
fa
E
) este relativ mare i se propag n sensul dipol pasiv-dipol activ
(fig. 7.2.a).
81
Pe celelalte direcii cmpul radiat de cuplul dipol activ - reflector, are o
valoare cuprins ntre
fa
E
i
n
E
, datorit diferenelor de drum care apar fa
de cazul n care undele se propag axial.
b) EFECTUL DIRECTORULUI
n cazul n care se consider un cuplu format dintr-un dipol activ i un dipol
pasiv mai scurt dect cel activ, fenomenele sunt similare cu cele din cazul anterior
(fig.7.2.b). Reactana dipolului pasiv are un caracter capacitiv, iar curentul
di
I

este naintea tensiunii
di
U
. n acest caz se obine un cmp rezultant mare n
sensul dipol activ - dipol pasiv, i un cmp mic n sensul opus. Datorit faptului c
elementul pasiv mai scurt dect cel activ dirijeaz undele n sensul dipol activ-
dipol pasiv, un astfel de dipol se numete director.
Pe baza celor prezentate este uor de imaginat cum funcioneaz un sistem
format dintr-un dipol activ i doi dipoli pasivi, unul mai lung i altul mai scurt
dect dipolul activ, fixai de o parte i de cealalt fa de aceasta la distanele d
r
i
d
di
.
82

Fig. 7.3 Funcionarea reflectorului si directorului
Analiza prezentat mai sus este numai calitativ, deoarece nu s-a inut seama
de impedanele mutuale care apar ntre dipoli. Totui, pentru nelegerea
fenomenelor care au loc la antenele formate din dipoli activi i pasivi, este
necesar o astfel de analiz calitativ.
7.3. FUNCIA DE DIRECTIVITATE
Avnd n vedere faptul c elementele pasive ale antenei canal de und au
lungimi apropiate de /2, pentru determinarea funciei de directivitate este comod
s se considere c antena este o reea liniar de N+2 dipoli simetrici n /2. n
acest caz funcia de directivitate a antenei este format din produsul funciei de
directivitate a unui dipol sim etric n /2 considerat izolat n spaiu i funcia de
directivitate de grup.
83
t=
0
d
I
d
E
r
I
r
E
d
E
r
U
in
E
c
d
t
r

r
E
"
d
E
fa
E
c
2d
t
r

a). Ansamblul dipol activ -


reflector
t=
0
d
I
d
E
fa
E
d
E
i
d
I
i
d
U
i
d
E
c
d
t
i
d

"
d
E
in
E
i
d
E
c
2d
t
i
d

b). Ansamblul dipol activ -


director
Funcia de directivitate a dipolului simetric n /2 este dat de relaia 7.1,
adic:

,
_


cos
sin
2
cos
) ( g
. (7.1)
Pentru determinarea funciei de directivitate de grup se consider reeaua
liniar de radiatoare izotrope punctiforme din figura 7.3. Indicele 1 se refer la
reflector, 0 la dipolul activ, iar indicii 1 la N se refer la directori. Cmpul electric
radiat de un radiator izotrop punctiform este de forma:
k
r j
k k
e I A E

, (7.2)
unde A este un factor de proporionalitate, iar I
k
este curentul care excit
radiatorul k.
Fig.7.3 Modelul reelei liniare
Se poate considera c:
84

'

,
_

N ,. . ., 2 , 1 k , c o s d r r
co s h r r
k
1 i
i
0 k
0 1
(7.4)
deci:
1
1
]
1

,
_

cos
k
1 i
i
o
r j
k k
d
e I A E
. (7.5)
Avnd n vedere c:


N
1 k
k
E E
, rezult:
cos
cos 1
1 0
1
k
j
N i
j r j h i
o
k
k
d
E Ae I e I I e


_


,

1
+ +

1
1
]
, (7.6)
unde cu N s-a notat numrul directorilor.
Din relaia (7.6) rezult funcia de directivitate de grup i anume:
1
1
1
]
1

+ +

,
_

cos
1
1
0
cos
1
) (
k
i
i
j
N
i
k
h j
g
d
e I I e I f
. (7.7)
De regul, antena canal de und se instaleaz la o anumit nlime fa de
suprafaa Pmntului; de aceea, dac nlimea antenei nu este mult mai mare dect
85
, trebuie s se in seama i de influena acesteia. Dac se consider c antena
este la nlimea H, atunci funcia care ine seama de influena Pmntului este:
- n cazul polarizrii orizontale a undelor radiate:
) sin H sin( ) ( f
o 2

,
(7.8)
- iar n cazul polarizrii verticale a undelor radiate:
) sin H cos( ) ( f
v 2

.
(7.9)
n cazul n care antena este dispus orizontal, funcia de directivitate din
planul orizontal are epresia:
) ( f ) ( g ) ( f
g oo

, (7.10)
iar cea din planul vertical:
) ( f ) ( f ) ( f
o 2 g ov

.
(7.11)
n cazul n care antena este instalat cu dipolii verticali, funcia de
directivitate din planul orizontal are expresia:
86
) ( f ) ( f
g vo

, (7.12)
iar cea din lanul vertical are epresia:
( ) ( )
v 2 g vv
f f ) ( g f
. (7.13)
La proiectarea antenelor canal de und un rol deosebit joac funcia de
directivitate i raportul dintre intensitatea cmpului radiat n direcia opus direciei
de radiaie maxim i cea a celui radiat pe aceast direcie. Acest raport, de regul,
se cunoate sub denumirea de raportul spate/fa i este dat de relaia:
) 0 ( f / ) 180 ( f R
g g

.
7.4. PROIECTAREA ANTENELOR CANAL DE UND
Dup cum rezult i din relaia (7.6), forma caracteristicii de directivitate a
antenei canal de und depinde de numrul i dimensiunile dipolului activ i ai celor
pasivi i de poziia acestora din urm fa de dipolul activ. Pentru un numr de
directori dai, se pot determina dimensiunile constructive ale antenei n aa fel nct
caracteristica de directivitate s fie optim dintr-un anumit punct de vedere.
De regul, se caut acele dimensiuni geometrice ale antenei pentru care
raportul spate/fa este minim. Dar problema poate fi privit i din punctul de
vedere al unghiului de deschidere al caracteristicii de directivitate, care se caut s
fie s fie minim sau s aib o anumit valoare dat. De asemenea, optimizarea
87
poate fi fcut i din punct de vedere al nivelului lobilor secundari raportat la
nivelul lobului principal.
Privit din cel de-al doilea punct de vedere, optimizarea implic urmtoarele
etape:
1. alegerea, n mod oarecum arbitrar, lungimile dipolilor i distanele dintre acetia,
i se determin valorile impedanelor mutuale.
2. determinarea valorile curenilor din antinod pentru fiecare dipol.
3. determinarea msuri unghiului de deschidere al caracteristicii de directivitate.
Aceste etape se repet n ordinea indicat, alegndu-se de fiecare dat alte
lungimi i alte distane ntre dipoli, pn cnd se obine msura cutat a unghiului
de deschidere al caracteristicii de directivitate. Datele pentru care s-a obinut
msura unghiului respectiv reprezint parametrii optimi ai antenei.
Pentru calculul impedanelor mutuale se consider antena canal de und ca o
reea liniar de dipoli simetrici n /2. n acest caz partea activ i cea reactiv a
impedanelor mu tuale, se determin cu relaiile:
( ) ( ) ( ) [ ] c 2 Ci b 2 Ci a 2 Ci 2 30 R
ij

(7.14)
i:
( ) ( ) ( ) [ ] c 2 Si b 2 Si a 2 Si 2 30 X
ij

(7.15)
unde a reprezint distana raportat la , dintre cei doi dipoli considerai,
, 5 . 0 25 . 0 a c
, 5 . 0 25 . 0 a b
2
2
+
+ +
iar Si(x) i Ci(x) sunt funciile sinus i cosinus integral:
88
( )
( )
( ) ( )
( )

'

+ +

d t
t
1 t c o s
x l n 5 7 7 . 0 x C i
d t
t
t s i n
x S i
x
0
x
0
Pentru determinarea valorilor curenilor din antinod se folosete sistemul de
ecuaii:
1, 1 1 1,0 0 1,1 1 1,
0, 1 1 0,0 0 0,1 1 0,
, 1 1 ,0 0 ,1 1 ,
0
1
........................................ ............................
0
N N
N N
N N N N N N
Z I Z I Z I Z I
Z I Z I Z I Z I
Z I Z I Z I Z I



+ + + +

+ + + +

'

+ + + +

K
K
K
,
adic:
1
0, 1,1,2,...,
1, 0
N
ij j
j
i N
Z I
i

'

(7.16)
ntre impedanele proprii i dimensiunile dipolilor exist relaiile:
N ,..., 2 , 1 , 1 n ,
r 2
lg
l 2
1 434 5 . 42 X
p p
nn

,
_

,
_


+

(7.17)
i:
89
i
o o
oo
X
r 2
lg
l 2
1 434 5 . 42 X +

,
_

,
_


+
,
(7.18)
unde:

,
_


o
i
I
1
m X
(7.19)
i este reactana de intrare a antenei. n relaiile de mai sus l
p
i l
o
reprezint
lungimea elementelor pasive i a celui activ, iar r
p
i r
o
razele seciunilor
transversale ale acestor elemente.
Metodele de optimizare prezentate mai sus pot fi aplicate numai prin folosirea
calculatoarelor electronice.
Se rezolv sistemul pentru diverse date de intrare, conform algoritmului
prezentat. Se calculeaz de fiecare dat funcia de directivitate i G (ctigul) sau
RFS (raportul fa-spate). Se rein datele pentru care se obine G maxim, respectiv
RFS maxim.
Alimentarea antenei se va face cu cablu coaxial. Se va folosi bucla de
simetrizare n /2, care rezolv i problema adaptrii.
7.5. SISTEME I REELE DE ANTENE CANAL DE UND
Pentru realizarea unor caracteristici de directivitate speciale, cu configuraie
deosebit, sau cu unghiuri de deschidere diferite n cele dou plane, se utilizeaz
diferite sisteme sau reele de antene canal de und. De exemplu, se poate realiza un
sistem de antene canal de und format din dou antena distincte, fixate pe acelai
90
suport. Dipolii celor dou antene se fixeaz pe aceeai bar, formnd ntre ei un
unghi de 90 (fig.7.4).
CATARG
DIELECTRIC
DIPOLI VERTICALI
DIPOLI ORIZANTALI
Figura 7.4. Sistem format din dou antene canal de und
Cmpurile radiate de cele dou antene sunt polarizate diferit. n timpul
funcionrii staiei, sistemul de antene se fixeaz pe un catarg nalt, n aa fel nct
una din antene s fie orizontal, iar cealalt vertical. Atenuarea de trecere dintre
cele dou antene este de circa 40dB. n cazul n care antenele au cte doi directori,
unghiul de deschidere al caracteristicii de directivitate este aproximativ 60. Una
din antene se utilizeaz ca anten de emisie, iar cealalt de recepie. Un astfel de
sistem de antene canal de und poate fi utilizat n foarte bune condiii la liniile de
radioreleu.
Se realizeaz reele liniare de dou antene canal de und, fixate pe un reflector
plan dreptunghiular (Figura.7.5).
n acest caz antenele canal de und nu mai au reflectoare liniare, iar numrul
directorilor poate varia. Poziia antenelor este vertical. n plan vertical
caracteristica de directivitate este identic cu cea din planul E a unei antene canal
de und, considerat izolat n spaiu, iar n plan orizontal intervine i funcia de
91
directivitate de grup a reelei de dou antene, deci unghiul de deschidere al
caracteristicii de directivitate va fi mai mic ca n plan vertical.
Figura 7.5 Reea de antene canal de und cu reflector plan
Se realizeaz reele de antene canal de und i din patru astfel de antene,
situate pe dou etaje, dou cte dou. Dac numrul directorilor este relativ mare
(circa 8), atunci cu o astfel de reea se poate realiza o caracteristic de directivitate
cu nivelul lobilor secundari cu cel mult 8% din nivelul lobului principal. De
asemenea, caracteristica de directivitate capt un caracter lobular n planul
vertical datorit influenei Pmntului. Antena se utilizeaz att la emisie ct i la
recepie. Proprietile de lucru n gam ale antenei se asigur prin construcia
special a dipolului activ, a primului director i a reflectorului.
Caracteristic de directivitate similar se obine i cu o reea bidimensional
de antene canal de und, format din dou etaje cu cte ase antene.
La recepionarea semnalelor de televiziune la distane mari se utilizeaz reele
liniare de dou sau patru antene canal de und, situate orizontal pe un suport
comun vertical. Alimentarea antenelor trebuie s fie n faz, iar nlimea antenei
trebuie astfel aleas nct s se elimine influena pmntului.
92
Sistemul anten canal de und prezentat n Fig.6 este astfel conceput, nct
printr-o simpl comutare a cablurilor de coborre, se poate trece de la recepia unui
canal de televiziune la altul. n figur sunt indicate rolurile pe care le au elementele
active i cele pasive n cele dou situaii. Un astfel de sistem este simplu din punct
de vedere constructiv, este economic i nu ocup un spaiu prea mare. Un
dezavantaj al sistemului este faptul c, cele dou centre de televiziune trebuie s fie
pe aceeai direcie i sens fa de anten, altfel se impune o orientare a antenei la
trecerea de pe un canal pe cellalt.
Figura 7.6
Sistem de
recepie pentru
dou canale de
televiziune
Pot fi
imaginate i alte
tipuri de sisteme
i reele de antene canal de und. n practic au o larg utilizare diferite tipuri de
sisteme i reele, datorit faptului c au o construcie relativ simpl, se alimenteaz
uor i se realizeaz caracteristici de directivitate necesare bunei funcionri a
instalaiilor radiotehnice.
Modelul expus pn aici este un model intuitiv. n realitate, lucrurile sunt
mult mai complexe. Trebuie s se in seama de influenele care apar prin
intermediul cmpului ntre dipoli i de faptul c valorile curenilor n dipolii pasivi
sunt mai mici dect valoarea curentului n dipolul activ.
Unii autori consider c antena canal de und se mparte n trei zone de
lucru:
sistemul radiant alimentat, format din reflector, dipolul activ (numit n
literatura tehnic i vibrator sau radiator) i unul sau doi directori;
93
o zon de trecere;
sistemul de ghidare a undelor, format dintr-o serie de directori.
Zona de trecere are rolul de a cupla optim celelalte dou zone.
94