PARTEA NEOFICIALĂ RID
PrescripŃii
pentru recipientele din material plastic
PrescripŃii de probă pentru recipientele din material plastic
Directive pentru paragraful 6.1.5.2.7 (capitolul 6.1) sau 6.5.6.3.6 (capitolul 6.5)
Metode de laborator pe epruvete prelevate din materialul recipientului pentru a demonstra compatibilitatea
chimică a polietilenelor – cum sunt definite la 6.1.5.2.6 sau 6.5.6.3.5 – în prezenŃa mărfurilor de umplere
(materii, amestecuri şi preparate), prin comparaŃie cu lichidele standard de la 6.1.6.
Folosirea metodelor de laborator de la A până la C descrise în continuare permite determinarea posibilelor
mecanisme de deteriorare a materialului recipientului de către materia de umplere de aprobat, prin
comparaŃie cu lichidele standard la care se referă.
Mecanismele de deteriorare la care trebuie să ne aşteptăm vor determina alegerea metodelor de cercetare.
- Înmuierea prin umflare (metoda de laborator A),
- declanşarea de fisuri sub tensiune (metoda de laborator B),
- reacŃiile prin oxidare şi prin degradare moleculară (metoda de laborator C),
pe materialul recipientului vor fi inventariate prin metodele de laborator, în măsura în care ele nu sunt deja
previzibile pe baza preparării, şi de fiecare dată puse în comparaŃie cu lichidele standard la care se referă şi
care au efecte de aceeaşi tendinŃă.
Pentru aceste probe se vor folosi epruvete de aceeaşi grosime, în normele de toleranŃă indicate.
Metoda de laborator A
Creşterea masei prin umflare este determinată pe epruvete plate care provin din materialul recipientului, prin
o
depozitare la 40 C în materia de umplere de aprobat, precum şi în lichidul standard de comparat.
Modificarea masei prin umflare este determinată prin cântărirea epruvetelor înainte de depozitare şi, dacă
epruvetele au grosimi de cel mult 2 mm, după un timp de reacŃie de 4 săptămâni, dacă nu, după un timp de
reacŃie suficient pentru ca masele lor să devină constante.
De fiecare dată se va determina valoarea medie a 3 epruvete. Epruvetele nu trebuie să fie folosite decât o
singură dată.
Metoda de laborator B (Înfundarea ştiftului)
1. Scurtă descriere
Comportamentul unui material de recipient din polietilenă cu densitate ridicată în prezenŃa unei materii de
umplere şi a lichidului standard la care se referă va fi examinat cu ajutorul probei de înfundare a ştiftului, în
măsura în care acest comportament poate fi influenŃat de formarea de fisuri sub tensiune, fără sau cu
umflare simultană până la 4%.
În acest scop, epruvetele vor fi prevăzute cu o gaură şi o crestătură şi, mai întâi, vor fi prestocate în materia
de umplere de examinat, precum şi în lichidul standard corespunzător. După prestocare, un ştift cu o
supradimensionare stabilită va fi înfundat în gaură.
Epruvetele astfel pregătite vor fi apoi depozitate în materia de umplere de examinat şi în lichidul standard
corespunzător, apoi ele vor fi retrase după perioadele de stocare pe durate variabile: în final, ele vor fi
examinate în ceea ce priveşte rezistenŃa reziduală la tracŃiune (procedeu de încercare I) sau în ceea ce
priveşte timpul de rezistenŃă a epruvetelor până la rupere (procedeu de încercare II).
Prin măsurare comparativă cu lichidele standard “soluŃie de înmuiere”, “acid acetic”, “acetat de butil
normal/soluŃie de înmuiere saturată de acetat de butil normal” sau “apă” ca materie de încercare, se va
determina dacă gradul de deteriorare a materiei de umplere de examinat este egal, mai mare sau mai mic.
1
2. Epruvete
2.1. Formă şi dimensiuni
Forma şi dimensiunile recomandate ale epruvetei sunt indicate în fig. 1. În ceea ce priveşte grosimea
epruvetei, abaterea nu trebuie să depăşească ± 15% din valoarea medie în interiorul unei serii de
măsurători.
O serie de măsurători cuprinde materia de umplere de examinat şi lichidul standard corespunzător.
Figura 1. Epruvetă fără ştift
2.2. FabricaŃie
Epruvetele unei serii de măsurări pot fi prelevate atât din recipiente de acelaşi tip de construcŃie, cât şi
din aceeaşi piesă a unui semiprodus de extruziune.
În ceea ce priveşte prelucrarea epruvetelor, calitatea suprafeŃei obŃinute prin tăierea cu ferăstrăul este
suficientă. Se vor elimina numai bavurile produse prin prelucrare în zona unde trebuie practicată
ulterior crestătura. Aceasta va trebui să fie astfel realizată în epruvetă încât să fie paralelă cu sensul
de extruziune.
+0 , 03
În fiecare epruvetă se va forma o gaură cu un diametru de 3,0 mm −0 , în conformitate cu fig. 1.
Epruveta va fi apoi prevăzută cu o crestătură în V, ascuŃită, cu o rază ≤0,05 mm, în conformitate cu
fig. 1.
DistanŃa dintre fundul crestăturii şi marginea găurii va fi de 5 mm ± 0,1 mm.
2.3. Numărul epruvetelor
Pentru a determina rezistenŃele reziduale la tracŃiune conform 3.2, se vor folosi 10 epruvete pentru
fiecare perioadă de depozitare. Ca regulă, se vor fixa cel puŃin 5 perioade de depozitare.
Pentru a determina timpul de rezistenŃă până la ruperea epruvetelor potrivit 3.3, sunt necesare 15
epruvete în total.
2
2.4. Ştifturi
În ceea ce priveşte dimensiunile ştifturilor cu o grosime de 4 mm, a se vedea fig. 2.
a: Ştift pentru determinarea b: Ştift pentru determinarea timpului
rezistenŃelor reziduale la tracŃiune de rezistenŃă până la ruperea
epruvetelor
Figura 2
Se va folosi de preferinŃă oŃel inoxidabil ca material pentru ştift (de exemplu X 112Cr Si 17).
Trebuie să se folosească ştifturi din sticlă pentru materiile care atacă acest oŃel.
3. Procedeu de încercare şi de interpretare
3.1. Prestocarea epruvetelor
o o
Epruvetele vor fi prestocate înainte de şplintuire timp de 21 de zile la 40 C ± 1 C în lichidele de
examinat şi în lichidele standard. Prestocarea pentru lichidul standard C conform 6.1.6. se va face în
acetat de butil normal.
3.2. Procedeu pentru determinarea curbei de rezistenŃă reziduală la tracŃiune
3.2.1. Executare
Se va înfunda partea conică, apoi partea cilindrică a ştiftului în conformitate cu fig. 2a, în interiorul
epruvetelor, evitându-se formarea de faŃete.
o
Epruvetele astfel pregătite vor fi scufundate, după aceea, în recipiente de stocare stabilizate la 40 C
o o
şi umplute cu lichidul de încercare în cauză, apoi depozitate la 40 C ± 1 C în etuvă. Pentru lichidul
standard C, această probă se va face într-o soluŃie de înmuiere amestecată cu 2% acetat de butil
normal. Perioada dintre şplintuirea epruvetelor şi începutul depozitării în lichidul de încercare va trebui
să fie fixată şi menŃinută constantă pentru o aceeaşi serie de măsurători.
Perioadele de depozitare pentru determinarea formării de fisuri sub tensiune în funcŃie de timp şi de
lichidul de încercare vor trebui să fie astfel alese, încât să poată fi reprezentată cu suficientă
certitudine o diferenŃă evidentă între curbele de rezistenŃă reziduală la tracŃiune la lichidele standard
examinate şi materiile de umplere care le sunt destinate.
După scoaterea lor din recipientul de stocare, epruvetele vor fi imediat detaşate de ştift şi vor fi
curăŃate de resturile de lichid de încercare.
3
După răcirea la temperatura ambiantă, epruvetele vor fi secŃionate paralel cu partea crestată, prin
mijlocul găurii, cu ajutorul unei tăieturi de ferăstrău. Pentru continuarea încercării, vor fi folosite numai
aceste părŃi tăiate ale epruvetelor.
PărŃile tăiate ale epruvetelor vor fi introduse apoi, cel mai târziu la 8 ore după scoaterea lichidului de
probă, într-o maşină pentru încercarea la tracŃiune şi vor fi supuse la un efort de tracŃiune uniaxială la
o viteză de încercare (viteză a clemei mobile) de 20 mm/min până la rupere. Va fi determinată forŃa
o o
maximă. Încercarea la tracŃiune se va face la temperatura ambiantă (23 C ± 2 C), în mod analog cu
ISO R 527.
3.2.2. Evaluare
Evaluarea pentru determinarea influenŃei lichidului de încercare va cuprinde determinarea tensiunii
maxime a părŃilor epruvetelor prestocate şi neşplintuite ca valoare zero şi a tensiunii maxime a
epruvetelor după perioada de stocare ty, y fiind ≥ 5. După transformarea acestor tensiuni maxime ale
lui ty în procente (%), în raport cu valoarea 0, aceste valori vor fi înscrise într-o diagramă, în
conformitate cu figura 3.
ComparaŃia cu curbele de rezistenŃă reziduală la tracŃiune provenind din măsurători cu lichidele
standard “soluŃie de înmuiere” sau “acid acetic” sau “acetat de butil normal/soluŃie de înmuiere
saturată de acetat de butil normal” sau “apă” va arăta atunci dacă materia de umplere examinată
exercită o influenŃă mai puternică, mai slabă sau nici un fel de influenŃă pe acelaşi material de
recipient (a se vedea fig. 3).
Figura 3
3.3. Procedeu pentru determinarea timpului de rezistenŃă până la ruperea epruvetelor
3.3.1. Executare
15 epruvete vor fi înşirate separat pe 15 ştifturi ca în fig. 2 b, fără formarea de faŃete şi până la opritor,
o
apoi vor fi introduse, într-un tub de sticlă umplut cu lichidul de încercare în cauză şi aduse la 40 C.
o
Temperatura de încercare va fi menŃinută constantă la –1 C. Prin observare vizuală, se va determina
ruperea epruvetelor pe fiecare ştift. Se ştie din experienŃă că fisurarea se propagă din fundul
crestăturii către suprafaŃa ştiftului.
4
3.3.2 Evaluare
Timpul de rezistenŃă tSF până la ruperea a 8 epruvete cu lichidul standard este determinat pentru
evaluare. Nu va fi necesar să se aştepte formarea altor fisuri.
Evaluarea are loc prin compararea cu numărul epruvetelor fisurate cu materia de umplere. Numărul
nu trebuie să depăşească maximum 8 epruvete în timpul de rezistenŃă tSF.
3.4 Note explicative
În această metodă de încercare, parametrii de încercare “temperatura de depozitare” şi “distanŃa între
fundul crestăturii şi marginea găurii” au fost astfel aleşi încât să se obŃină, când se fac încercări
corespunzătoare cu lichidele standard “soluŃie de înmuiere”, “acid acetic” sau “acetat de butil
normal/soluŃie de înmuiere saturată de acetat de butil normal”, rezultate concludente în sensul acestei
prescripŃii de probă, în timpul unei perioade de încercare totală de 28 zile. Aceasta a avut ca bază o
3
polietilenă cu masa moleculară ridicată cu o densitate de circa 0,952 g/m şi cu un indice de topire
o
(Melt Flow Rate 190 C/21,6 kg încărcătură) de -2,0 g/10 min.
Cum concluziile acestei prescripŃii de probă au întotdeauna o valoare relativă, este de asemenea
posibil să se varieze în anumite limite parametrii de încercare menŃionaŃi mai înainte în vederea
reducerii duratei de încercare. Acesta trebuie să fie indicat în mod special în raportul de probă.
4. Criterii folosite pentru a determina dacă proba a fost suportată în mod satisfăcător
4.1 Rezultatul probei conform metodei de laborator A nu trebuie să depăşească cu 1% creşterea
masei prin umflare, dacă lichidul standard a), soluŃia de înmuiere şi lichidul standard b) acid
acetic sunt luate în considerare pentru comparare.
Rezultatul probei conform metodei de laborator A cu materia de umplere examinată nu va
trebui să depăşească creşterea de masă prin umflare cu acetat de butil normal (circa 4%) dacă
lichidul standard c) acetat de butil normal (soluŃie de înmuiere saturată de acetat de butil
normal) este luată în considerare pentru comparare.
4.2 Rezultatul probei conform metodei de laborator B, pentru materia de agreat va trebui să dea un
timp de rezistenŃă egal cu sau mai mare celui obŃinut cu lichidele standard, luate în considerare
pentru comparare.
Metoda de laborator C
Pentru a determina o deteriorare posibilă prin oxidare sau prin degradare moleculară a materialului
recipientului din polietilenă densitate ridicată conform 6.1.5.2.6.sau 6.5.4.3.5 de către materia de
o
umplere, trebuie să se stabilească indicele de topire [Melt Flow Rate (MFR) 190 C/21,6 kg
încărcătură (Load) potrivit ISO 1133 – CondiŃia 7] pe epruvete cu o grosime echivalentă cu aceea a
tipului de construcŃie, înainte şi după depozitarea acestor epruvete în materia de umplere de
examinat.
Prin depozitarea de epruvete de geometrie egală în lichidul standard “acid nitric 55%” conform
6.1.6 e) şi determinând indicii de topire, se va putea stabili dacă gradul de deteriorare a materiei de
umplere de aprobat pe materialul recipientului, este mai mic, egal sau mai mare.
o
Depozitarea epruvetelor la 40 C se va continua până când va fi posibil să se ajungă la o apreciere
definitivă, cel mult până la 42 zile.
Dacă materia de umplere prevăzută pentru aprobare provoacă în acelaşi timp, după metoda de
laborator A, o umflare prin creşterea masei ≥ 1%, va trebui, pentru a nu denatura rezultatul
măsurătorii, înainte de măsurarea indicelui de topire, să se usuce în prealabil epruveta, controlându-i
o
în acelaşi timp masa, de exemplu prin depozitarea ei într-o etuvă cu vid la 50 C până la o masă
constantă, ca regulă generală, pe o durată care nu depăşeşte şapte zile.
Criteriu de utilizat pentru a determina dacă proba a fost suportată în mod satisfăcător:
Creşterea indicelui de topire a materialului recipientului, provocată de materia de umplere de aprobat
potrivit acestei metode de determinare, nu trebuie să depăşească modificarea provocată de cea a
lichidului standard “acid nitric 55%” incluzând o limită de toleranŃă de 15% pe care o implică o astfel
de metodă de probă.
