Apa- izvorul vieţii

Apa din mediul natural (lacuri, râuri, pânze freatice) este un bun comun care ne aparţine
tuturor. Deoarece apa este folosită în multe scopuri (agricole, industriale sau casnice), ea
devine o resursă din ce în ce mai rară. De aceea, este datoria instituţiilor publice de a o păstra,
proteja şi de a reglementa utilizarea ei.

Apa este una dintre cele mai abundente substanţe de pe planeta Terra. Această substanţă,
pe cât pare de simplă, pe atât este de importantă pentru că viaţa pe Terra este imposibilă fără
ea. Apa reprezintă catalizatorul pentru toate formele de viaţă existente pe planetă, după o
evoluţie de mai bine de 1,5 miliarde de ani.

De altfel, apa a reprezentat mediul primordial al vieţii, şi anume viaţa proteică, de unde
a urmat o lungă perioadă transformatoare, ce a culminat cu viaţa umană. Prin urmare, la
capătul lungului drum prin istoria şi geografia Pământului s-a ivit omul.

Întreaga istorie a omenirii izvorăşte din apă. Apa a avut, din timpuri imemoriale, o
însemnătate mare pentru om şi omenirea din care facem parte. Ca atare, civilizaţia veche a
apărut în jurul surselor de apă şi tot aici s-a dezvoltat civilizaţia nouă. Civilizaţia lumii noastre
tinde să devină un întreg, un tot unitar, care să gestioneze raporturile de condiţionare cu
mediul înconjurător şi să-şi prezerve continuitatea sa social-istorică.
 Deşi apa este o resursă regenerabilă, pe măsură ce populaţia lumii continuă să crească şi
cererea creşte. Oamenii reprezintă o ameninţare la resursele de apă din cauza suprapopulării.
Pentru a putea să planifice şi să gestioneze în mod corespunzător aceste cereri pentru apa
dulce în viitor, va fi vitală o cooperare strânsă între oameni, între cercetători şi managerii de
resurse de apă.

Pe de altă parte, creşterea excesivă a consumului de apă înseamnă o ameninţare pentru

echilibrul cantitativ, dar şi pentru cel calitativ. Degradarea calităţilor apelor este din ce în ce
mai accentuată, iar eforturile pentru a reduce degradarea apei prin soluţii de înaltă tehnologie
sunt eficiente în reducerea impactului ameninţărilor, dar cu un cost care poate fi o povară
economică. Să înţelegem, în asemenea situaţie, că degradarea apei acţionează, pe termen lung,
ca o bombă silenţioasă, ce provoacă pierderi dramatice şi are implicaţii incalculabile pentru
evoluţia viitoare a omenirii.

Depăşirea acestei crize globale de insecuritate a apei, atât pentru om cât şi pentru
biodiversitate, necesită prevenirea, mai degrabă, decât pur şi simplu compensarea
ameninţărilor după ce acestea au apărut. Este mult mai eficientă prevenţia pentru a garanta
calitatea celui mai preţios dar al planetei. Devine tot mai limpede faptul că pentru problemele
globale ale apei nu se pot oferi mereu soluţii simpliste, ieftine şi unilaterale.

În acest cadru, se simte nevoia unei abordări atotcuprinzătoare, cauzale, care să aibă în
centru formarea şi însuşirea atitudinii de cooperare în domeniul apei, fiind şi motivul pentru
care Organizaţia Naţiunilor Unite a cerut abordarea aceasta. Ne confruntăm cu multe
provocări în protejarea resurselor preţioase de apă, acum şi în viitor, iar promovarea şi
diseminarea problematicii actuale ale apei, la nivel global, regional şi local, poate să ducă la
un management eficient. Apa, cu certitudine, îi uneşte pe toţi oamenii de pe globul pământesc,
din toate timpurile.
 “Apa înseamnă viaţă, să o preţuim şi să o gestionăm în mod
responsabil împreună”