UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE POLITEHNICA

BUCUREȘTI
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice
Programul de studii: Ingineria si Managementul Sistemelor
Biotehnice

TEHNICI ȘI SISTEME DE PRODUCERE A

BIOCOMBUSTIBILILOR

SEMINAR 2
CLASIFICAREA BIOCOMBUSTIBILILOR

An Univ. 2023-2024, Sem. II

 ENERGIA DIN BIOMASĂ

Biomasa este în prezent cea mai răspândită formă de energie regenerabilă, iar
exploatarea acesteia este în continuă creștere datorită preocupărilor cu privire la
impactul major al consumului de combustibili fosili, prin prisma schimbărilor
climatice, încălzirea globală și impactul negativ al acestora asupra sănătății
umane.
✓ Biomasa a fost, din punct de vedere istoric, principala sursă de energie
globală, în primul rând pentru gătit și încălzire;

✓ Biomasa ar putea juca un rol semnificativ ca sursă de energie

regenerabilă, cu potențiale uriașe în producerea de biocombustibili pentru
transport, electricitate și căldură.
 Biomasa este una dintre resursele regenerabile cu aproape zero emisii
de CO2, deoarece când se formează absoarbe CO2 din atmosferă, astfel,
când este arsă nu contribuie la emisiile globale de CO2.

Fig. 1. Ciclul carbonului pe parcursul producției și utilizării biomasei

✓ Datorită eterogenității materialelor, utilizării și originii, definiția
biomasei variază;
✓ Cu toate acestea, la modul general, biomasa include: arbuști, copaci,
alge, culturi, precum și toate materialele compuse din matrice organică,
cu excepția materialelor plastice provenite din materiale petrochimice și
fosile.
 SURSE DE BIOMASĂ

Cele mai importante surse de biomasă sunt:

o reziduurile agricole și forestiere (deșeuri din industria de prelucrare
a lemnului: așchii, rumeguș etc.);
o reziduuri animale (de la fermele de animale);
o nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate;
o alge și culturi acvatice
o fracția organică a deșeurilor solide municipale.
Fig. 2. Surse de biomasă
o Compoziția biomasei diferă în funcție de originea acesteia;

o De exemplu, reziduurile de origine vegetală sunt compuse în principal din

celuloză, hemiceluloză și lignină, în diferite procente, în timp ce gunoiul de
grajd este bogat în proteine iar cerealele sunt compuse în principal din
amidon.
 Cele mai importante caracteristici fizico-chimice ale biomasei în
procesul de conversie energetică sunt:

conținutul de umiditate

puterea calorică

conținutul de cenușă

conținutul de substanțe volatile

conținutul de carbon fix

raportul celuloză/lignină
 ENERGIA DIN BIOMASĂ

Biomasa, prin procese de tratare și conversie, poate fi convertită în

diferite tipuri de energie, și anume:
✓ Energie electrică/termică
✓ Combustibili pentru transport

Procesele implicate în conversia biomasei în energie sunt:

1. Procese termo-chimice
2. Procese biochimice
3. Procese fizico-chimice
Fig. 3. Tehnologii de conversie a biomasei
Fig. 4. Energia din biomasă într-un sistem de energie regenerabilă
o Energia din biomasă prezintă o serie avantaje, comparativ cu energia
tradițională bazată pe combustibilii fosili;

o Cel mai important, problema încălzirii globale cauzată de acumularea de

dioxid de carbon în atmosferă poate fi redusă la minimum.

o Securitatea energetică reprezintă un concept complex;

o “securitatea energetică poate fi considerată drept asigurarea continuităţii în
alimentarea cu energie, în diversele ei forme, cu respectarea unor condiţii
restrictive, pe un orizont de timp dat".
o conceptul este definit ca „resurse sigure la un preţ rezonabil”.
 CLASIFICAREA BIOCOMBUSTIBILILOR

❑ Termenul „biocombustibil” se referă la un combustibil în stare lichidă sau

gazoasă obținut din biomasă;
❑ În mod tradițional, utilizarea biocombustibililor a fost legată de sectorul
transporturilor, pentru autovehicule, pentru a înlocui combustibilii fosili;
❑ Cu toate acestea, a existat o extindere recentă și rapidă a producției și
aplicării biocombustibililor pentru generarea de energie electrică și termică
și, în special, pentru cogenerare;
❑ Prin urmare, conceptul actual de biocombustibil a depășit legătura cu
sectorul transporturilor punându-se accent și pe alte aplicații.
 Principalii produşi ai valorificării biomasei, biocombustibilii, se clasifică
în:
1. biocombustibili primari
2. biocombustibili secundari

o Biocombustibilii primari, lemnul de foc, brichetele de lemn, pelete din

lemn, rumeguşul, sunt utilizaţi în formă neprelucrată pentru încălzire, hrană sau
producere de electricitate.
o Biocombustibilii secundari, biodiesel, etanol, dimetil eter etc., sunt produşi
prin procesarea biomasei, putând fi utilizaţi pentru transport şi diverse procese
industriale.
Biocombustibilii pot fi clasificați și în:

Biocombustibili solizi: pelete și brichete din lemn,

lemnul de foc etc.

Biocombustibili lichizi: biodiesel, bioetanol

Biocombustibili gazoşi: biogazul

Biocombustibilii secundari sunt clasificaţi în funcţie de materia primă şi
tehnologia utilizată pentru producerea acestora, astfel:

1. Biocombustibili de generaţia I
2. Biocombustibili de generaţia a II-a
3. Biocombustibili de generaţia a III-a
4. Biocombustibili de generaţia a IV-a

Dintre aceștia, biocombustibilii de prima și a doua generație sunt

singurele opțiuni care sunt produse comercial.
 Biocombustibilii de generaţia I

❖ Biocombustibilii de generaţia I sunt în general obţinuţi din amidon, trestia şi

sfecla de zahăr, din plante oleaginoase, ulei vegetal sau grăsimi animale
folosind tehnologii convenţionale;
❖ Materiile prime de bază pentru producţia de biocombustibili din prima
generaţie sunt seminţele (soia), cereale (grâu) sau seminţe de floarea
soarelui, care sunt presate pentru a se obţine uleiul vegetal ce poate fi folosit
în biodiesel.

✓ producţia acestui tip de biocombustibili a început să fie pusă sub semnul

întrebării din cauza unei posibile concurenţe cu industria alimentară.
o producţia acestui tip de biocombustibili a început să fie pusă sub semnul
întrebării din cauza unei posibile concurenţe cu industria alimentară;
o potenţialul lor de a îndeplini targetul combustibililor lichizi pentru transport
stabilit de guverne pentru a contribui la creşterea economică şi la atenuarea
efectelor schimbărilor climatice, este limitat de:
✓ concurenţa pentru terenuri şi apa utilizată pentru producţia de
alimente;
✓ costuri mari de producţie şi prelucrare.
 Tabel 1. Biocombustibili de generaţia I şi materia primă din care se obţin
Biocombustibil Nume specific Materie primă Proces de fabricare
Bioetanol Bioetanol convenţional Trestia, sfecla de Hidroliză și fermentare
zahăr, cereale
Ulei vegetal Ulei vegetal crud Plante oleaginoase Presare la rece/extracție
(semințe de rapiță)
Biodiesel Metil-esteri de rapiţă Plante oleaginoase Presare la rece/extracție
(RME), metil/esteri de (semințe de rapiță) și transesterificare
acizi graşi (FAME/FAEE)
Biogaz Biogaz purificat Biomasă (umedă) Fermentație anaerobă
Bioetilterțbutileter Sinteză chimică
Etanol
(bio - ETBE)
 Biocombustibilii de generaţia a II – a

➢ sub presiunea securității alimentare vs. cererea de energie la nivel mondial,

biomasa lignocelulozică este de așteptat să fie un factor cheie în tranziția spre
o economie cu emisii reduse de carbon;
➢ aceşti combustibili folosesc ca materie primă culturile nealimentare -
materiale lignocelulozice
paiele de grâu

porumb (frunze, tulpini și știuleți)

trestia de zahăr (deșeuri de trestie de zahăr)

reziduuri din păduri

culturi energetice (Miscanthus, Panicum virgatum, stuful)

păduri cu perioade scurte de creştere (plop, salcie)

 Tabel 2. Biocombustibilii de generaţia a II-a şi materia primă din care se obţin
Biocombustibil Nume specific Materie primă Proces de fabricare
Biomasă Hidroliză avansată și
Bioetanol Bioetanol celulozic
lignocelulozică fermentație
Biomasă transformată în
lichid (BTL)
Diesel Fischer-Tropsch
Biocombustibili Biodiesel sintetic Biomasă
sintetici Biometanol lignocelulozică
Gazeificare și sinteză
Amestecuri de alcooli
superiori
Biodimetileter (Bio-DME)
Uleiuri vegetale și
Biodiesel Biodiesel hidro-tratat Gazeificare și sinteză
grăsimi animale
Biohidrogen Biomasă
Gazeificare și sinteză
lignocelulozică
Fig. 5. Biomasa lignocelulozică și conceptul de biorafinărie
Fig. 6. Conversia biochimică și termochimică a substratului lignocelulozic în
biocombustibili și bioproduse
Principalul avantaj al producerii biocombustibililor de generația a II-a din
materii prime nealimentare, este faptul că limitează competiția siguranță
alimentară vs. biocombustibili, asociată cu biocombustibilii de prima
generație..

Cu toate acestea, producția de biocombustibil de a doua generație ar putea

deveni nesustenabilă dacă ar apărea concurența pentru terenul agricol
disponibil.
 COMBUSTIBILI DE
COMBUSTIBILI DE GENERAȚIA I PETROL
GENERAȚIA A II-A
Substrat Substrat Substrat
- plante oleaginoase - reziduuri agricole şi forestiere
- petrol crud
- cereale (grâu, porumb, cartofi) - iarbă
- sfecla de zahăr - biomasa acvatică
- zambila de apă
Produse Produse Produse
- biodiesel (FAME) - bio-ulei - gaz natural
- etanol din porumb - etanol - gaz petrolier lichefiat
- alcool din zahăr - butanol - diesel
- alcool mixt - petrol
- kerosen
Avantaje Avantaje
- securitate economică şi socială - nu este competitiv cu
- protecţia mediului industria alimentară
- tehnologie avansată
- protecţia mediului
Dezavantaje Dezavantaje
- materie primă limitată (alimente vs. - epuizarea/scăderea
combustibili rezervelor de petrol
- amestec parţial cu combustibili - poluarea mediului
convenţionali - probleme ecologice şi
economice
 Biocombustibilii de generaţia a III - a

❖ a treia generaţie de biocombustibili vizează obţinerea de combustibil

utilizând micro-organismele acvatice dar şi materiile prime care nu pun în
pericol aprovizionarea cu alimente;
❖ biocombustibilii de generația a treia, care sunt derivați din alge, au atras o
atenție deosebită datorită randamentului lor ridicat, asimilării de dioxid de
carbon și procesare relativ simplă;
❖ biocombustibilii de generaţia a treia derivaţi din alge sunt biodieselul,
bioetanolul, dar se mai poate obţine şi biohidrogen.
Avantajele microalgelor:

• au un conţinut mare de ulei

I.

• necesită o cantitate mult mai mică de apă faţă de culturile agricole

II.

• se pot dezvolta în apă sărăturată

III.

• nu au nevoie de pesticide şi nici de teren arabil aşa cum necesită culturile de

IV câmp

• viteză de creştere ridicată

V.

• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin fixarea de CO2

VI.

• nu există competiţie cu siguranţa alimentară

VII.

• sunt puternic biodegradabile

VIII.
✓ Totuşi, există încă multe provocări asociate cu producerea
biocombustibililor din alge, care implică următoarele procese cheie:
producerea algelor; tehnologia de producere a algelor; proiectarea
fotobioreactorului și procesele de tratare a algelor.
✓ În momentul de faţă, producerea microalgelor este considerată a fi una
dintre cele mai importante constrângeri la nivelul dezvoltării comerciale a
acestui proces;
✓ În general, producerea algelor se poate face fie în sisteme deschise, ceea ce
necesită costuri reduse dar cu randament scăzut de biomasă, sau în
bioreactoare sau sisteme hibride închise cu costuri ridicate și randament
mare.
Fig. 7. Tipuri de sisteme pentru cultivarea microalgelor
Fig. 8. Cultivarea microalgelor: a) în saci și b) în fotobioreactor
Nu toate speciile de microalge sunt la fel de atractive sau fezabile pentru
producția de biodiesel;
De exemplu, Chlorophyceae este cea mai promițătoare specie de microalge
datorită ratei de creștere relativ ridicate, conținutului ridicat de lipide,
precum și cultivării sale relativ ușoare.

Fig. 9. Metode de conversie a biomasei algale în biocombustibili

Fig. 10. Căi de conversie a microalgelor în biocombustibili
Biocombustibilii de generaţia a IV-a

❑ Biocombustibilii de generaţia a IV-a provin din biomasa algală modificată

genetic, pentru a obține o producție îmbunătățită de biocombustibil;
❑ Îmbunătățirea eficienței fotosintetice, creșterea pătrunderii luminii și
reducerea fotoinhibiției sunt strategii comune utilizate în modificarea
genetică a microalgelor.
❑ Biocombustibilii derivați din microalge reprezintă una dintre cele mai
promițătoare surse de energie regenerabilă, nu numai datorită emisiilor mai
scăzute de GES, ci și datorită captării CO2;
❑ Sechestrarea CO2 în microalge este de 10-50 de ori mai mare decât în multe
plante terestre, în timp ce o concentrație mai mare de CO2 duce la un
randament mai mare de lipide;
❑ Biomasa care a absorbit CO2 în timpul dezvoltării, este convertită în
combustibil, utilizând aceleaşi procese ca în cazul producerii
biocombustibililor de prima şi a doua generaţie.
 Biocombustibili de generația a IV-a rezumă conceptul de "bioenergie
cu stocare de carbon".
Biocombustibili de generaţia a IV-a:
• Bio-H2 din fermentaţia biomasei selecţionate;
• Bio-H2 din fotoliza apei utilizând microorganisme drept catalizator.
 AVANTAJE ȘI PROVOCĂRI ALE UTILIZĂRII
BIOCOMBUSTIBILILOR

✓ Principalul avantaj al utilizării surselor regenerabile pentru obținerea

biocombustibililor este acela al utilizării bioresurselor naturale (care sunt din
punct de vedere geografic distribuite mult mai uniform decât combustibilii
fosili), iar bioenergia produsă oferă independență și securitate pentru
alimentarea cu energie.
✓ Pe de altă parte, utilizarea reziduurilor din agricultură și a substratului
deșeurilor organice ca materii prime, vor minimiza potențialul conflict între
alimente și producerea combustibililor.
✓ De asemenea, biocombustibilii produși din materiale lignocelulozice
generează o cantitate scăzută de gaze cu efect de seră, prin urmare au un
impact redus asupra mediului.
 Tabel 4. Potențiale beneficii și provocări ale utilizării biocombustibililor
BENEFICII PROVOCĂRI
Securitate energetică Materia primă
➢ sursă de energie pentru locuințe ➢ rețea de colectare
➢ energie distribuită local ➢ facilități de depozitare
➢ siguranță ridicată ➢ competiția hrană - combustibili
➢ bună corelare a relației cerere-ofertă
Stabilitate economică Tehnologie
➢ dezvoltare rurală durabilă ➢ pretratament
➢ stabilitatea prețurilor ➢ producere de enzime
➢ reducerea deficitului cerere – ofertă ➢ îmbunătățirea eficienței
➢ generare de locuri de muncă ➢ costul tehnologiei
➢ reducerea competiției dintre distribuitorii ➢ generare de valoare adăugată a
de biocombustibili coproduselor
Protecția mediului Politica de mediu
➢ reducerea emisiilor de gaze cu efect de ➢ fonduri pentru cercetare și dezvoltare
sera ➢ demonstrații pe stații pilot
➢ reducerea fenomenului de poluare locală ➢ politica pentru biocombustibili
➢ gestionarea deșeurilor mai bună ➢ aplicarea de taxe pentru producerea și
➢ diminuarea numărului de depozite de utilizarea biocombustibililor
deșeuri
 BIBLIOGRAFIE

1. Victoria Goia (Maxim). Sisteme de conversie energetică prin gazeificarea cărbunilor și biomasei cu captare de CO2 – rezumat teză de doctorat,
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, 2011.
2. ***European Commission - EUR 21350, BIOMASS - Green energy for Europe, Office for Official Publications of the European Communities,
Luxembourg, 2005, ISBN 92-894-8466-7.
3. Alexandru-Marian Crenganiș, Securitatea energetică, https://www.casamariinegre.ro/studii/geopolitica/205/securitatea-energetica-fisa-
documentara#_ftn4.
4. Tursi A. A review on biomass: importance, chemistry, classification, and conversion, Biofuel Research Journal 22 (2019) 962-979.
5. Singh Y.D., Comprehensive characterization of indigenous lignocellulosic biomass from Northeast India for biofuel production, SN Applied
Sciences (2019) 1:458 | https://doi.org/10.1007/s42452-019-0453-0.
6. Grippi D., Clemente R., Bernal M.P. Chemical and Bioenergetic Characterization of Biofuels from Plant Biomass: Perspectives for Southern
Europe. Applied Sciences, 2020.
7. Săcăreanu S.A., Cercetarea influenţei regimurilor de funcţionare şi a caracteristicilor carburanţilor asupra parametrilor energetici şi ecologici ai
motoarelor cu ardere internă – Teză de doctorat, Braşov, 2011.
8. Sână S., Socaciu C., Scridon S., Inventarierea celor patru generaţii de biocombustibili, ProEnvironment 4 (2011) 147 – 150.
9. Ralph E.H. Sims, Warren Mabee, Jack N. Saddler, Michael Taylor, An overview of second generation biofuel technologies, Bioresource
Technology 101 (2010) 1570–1580.
10. Naik S.N., Goud V.V., Rout P.K., Dalai A.K., Production of first and second generation biofuels: A comprehensive review, Renewable and
Sustainable Energy Reviews 14 (2010) 578 – 597.
11. Borugadda V.B., Goud V.V., Biodiesel production from renewable feedstocks: status and opportunities. Renew. Sustain. Energz Rev. 16(7)
(2012) 4663-4784.
12. Christi Y., Biodiesel from microalgae, Biotechnol. Adv., 25 (2007) 294-306.
13. Dang P.H, Huu Hao Ngo, Wenshan Guo, A mini review on renewable sources for biofuel, Bioresource Technology 169 (2014) 742–749.
14. Duca, D.; Toscano, G. Biomass Energy Resources: Feedstock Quality and Bioenergy Sustainability. Resources 2022, 11, 57.
https://doi.org/10.3390/ resources11060057.